N. IORGA

UN OM, 0 METODASI 0 SCOALA

BLICURETI1940

./

(P AC A t1EN HI _*tt 4. ig"\A%

L

r.

I T -

paa-,

u.

N. IORGA

UN OM, 0 METODASI 0 SCOALA

01

1:441/CIIPIPULAREIto*

LIOTE1

ACIDEPI El

BLICUREM1940

1

p

,r*,.111.1011MOIMMI

L:z*VaSITARA

LL, I.11 1(iff6A-

4

r

4,C116'

* ACklIEMIE1N.. Ow.

repuLato

Un om, o rinetoda qi o qcoala

Nepotii raposatului Demostene Russo, d. si d-ra Camarianoau volt si au izbutit sa aduca un serviciu cunoasterii le-gaturilor noastre cu literatura, si viata neo-greaca publicand partidin cursul acestui harnic si migalos cercetator de probleme pre-cise, apoi studii razlete si, in sfarsit, ceia ce nu se potriveste cutitlul de ,postum, doua lucrari de la inceput ale lui Russo, dinvremea cand nu se trezise in el nicio verva polemics rautacioasa,nici dorinta de a crea in Romania o scoala a sa de acribie filo-logica : Elenismal in Romdnia sf Critica textelor si tehnica edi-tiilor, opuscul devenit pentru scolarii si admiratorii sal o Biblie,cu preceptele strict observate pans la ultimul paragraf.

Sa urmarim, pentru a 11 semnala valoarea sau pentru a li daun raspuns datorit, elementele din care se alcatuieste aceastaculegere, precedata de o emfatica recomandare, asupra careiaavem motive statornice de a nu ne opri, fie si pentru un singurcuvant mai mutt.

Nu i s'a adus un serviciu lui Russo, tiparindu-i lectia de deschi-dere la un curs de bizantinologie din care nu ni se da nimic, nicica istorie, nici ca istorie literara. In adevar se vede din aceste pu-tine pagini incapacitatea lui absoluta de a da caracterisari si dea intelege spiritul deosebitelor epoce. Cad e cu putinta oaresa se spuie ca Bizantul a fost defaimat din causa ca Apuseniicatolici au fost dusmani de moarte ai Orientului ortodox", candei au dat pe Ducange cu opera-i mareata, pe editorii Bizanti-tinilor de la Venetia, pe Francesul care i-a tradus asa de binein epoca lui Ludovic al XIV-lea se poate vorbi, laolalta, faraniciun discernamant, de epigramele (sic) lui Montesquieu, Vol-taire si Gibbon", Montesquieu care nu s'a atins printr'un singur

' D. Russo, Studii istorice greco-romdite, opere postunte, tomul I, Bu-eure§ti 1939, Fundatia pentru literatura arts ,Regele Carol 11".

-

§i

+N.

7 sSt

2 N. faro

rand de Bizant, in bine sau in rau, si Gibbon, autor al unei marlsi nemuritoare opere de adanca onestitate, care a trebuit sa fierepublicata de un Bury in zilele noastre cari", - cetiti bine :Montesquieu si Gibbon, pe langa Voltaire, care avea altceva de

facut decal sa lupte cu Bizantul prin scrierile for persiflau (sic/)mai mutt bigotismul in sine (sic) decat Bizantul".

Incriminarile continua, cu aceiasi persistenta cu care Russo aurmarit ant intregi orice nota a mea pentru a vedea daca nupoate gasi sau invents o greseala. Bietul Liutprand (nu : Luidprand)de Cremona, care a dus-o asa de rau cu locuinta, mancarea sieticheta la Constantinopol, vadit denatureaza adevarul", fiind-ca i s'a refusat aces casatorie pentru Otto at II-lea, care nu erainsa singurul scop al cunoscutei misiuni, cu atata haz descried.Nu scapa mai bine deliciosul Villehardouin, care ar fi scris, nicimai mult, nici mai putin, decat o versiune oficiala", si pentruce oare ? Pentru a induce in eroare opinia revoltata" (opinie"la 12041) a Europei (Europa" la 1204 !) si a justifica a patracruciada, care, in loc sa libereze Locurile Sfinte, a rasturnat sipradat un Imperiu crestin". Ca si cum in acel Imperiu nu s'arfi comis groaznice crime, ca si cum un frate nu si-ar fi orbit fra-tele si ca si cum fiul acestuia, Alexe Anghelul, n'ar fi adus elpe cruciati pentru restaurarea, ramasa neplatita, a parintelui

Pe cand, la Gibbon, caruia, fata de ce se putea sti atunci, i seimputa, - ca si lui Montesquieu si Voltaire, complicit lui oinsuficienta cunostinta a izvoarelor", i se pune in sama tot dis-creditul aruncat asupra acestei lumi romane de Rasarit, devenitaortodoxa si de cultura eleno- orientala, nu lipseste nici bigo-tizmul", care macar nu e, ca mai sus, bigotism". Daca n'ar ftvenit in ajutor Pears, marele istoric engles iesia si mai rau,adaugindu-se ca nu stia teologia.

Ajungand la Schlumberger, Russo crede ca toata desvoltareaImperiului e pentru dansul epopee byzantine". $1 e de siguro exagerare sa se spuie ca, peste tot evul mediu, civilisatia bi-zantina a fost cea mai insemnata" si ca din Bizant a plecatcrestinarea si civilisarea" in o mare parte a Asiei si a Euro-pe!". Atat de mutt studiul amanuntelor e deosebit de putereade a judeca.

Nu lipseste pretinsa neintelegere generala a Apusului, care aadmirat asa de mult arta bizantina in toate domenille si s'a trudit

sau.

-,

Un om, o metodA o coal

ru iiteratura el, in ambele aceste domenii. Si Russo se straduiestesa arate ca Bizantul nu avea o inima secata de relicvie" (sic)(ibid.).

Oricine cunoaste bine poema Digenis Akritas nu va afirmaca ea poate fi, cu atatea elemente latine in ea, neaparat ante-rioara Cantecului lui Roland".

Atingand istoria politics, e sigur ca Imperiul n'a cazut la 1453din causa cuceririi de Latini la 1204, care, din potriva, a produsrefacerea morals si prefacerea nationals din Asia Mica. Si e oare-care naivitate sa se spuie ca, fara Bizantul scazut al bietilor Pa-leologi, Turcii Otomani ar fi ajuns ,pang la Londra" (de ce nusi la New - York ?) si ar fi inlocuit in toata aceasta imensa intin-dere de pamant Evanghelia cu Coranul (p. 10).

A spune : Principatele Dunarene au stat supt influenta greacatimp de mai multe secole" e nepotrivit, nu numai pentru man-dria noastra ca popor, dar si pentru adevarul istoric, oricat deinsemnata si pretioasa ar fi Post aceasta influenta, pe care n'otagaduim. Nu se poate afirma ca si in timpul cand influentaslavona era atotputernica in Principate..., influenta bizantina eraaceia care stapania" (p. 11), numai pentru ca la basa culturalsud-slave era modelul bizantin.

Un intreg program termina lectia. S'ar crede ca pans la datade 1915, cand s'a desehis cursulf nu se lucrase nimic la not inacest domeniu sau ca totul era asa de inferior, incat trebuia re-facut, maestrul", cum spune zisa Prefata, fiind acolo, ca sanu-i poate aparea nici intr'un sfert de veac mult chinuita sin-tesa, in locul careia avem aceste membre disiecta. Credeam calarga noastra ospitalitate merita ceva mai mult.

Intaiul studiu, de un evident folos, priveste dupa asa de in-grijita lucrare a par. N. Popescu, Viata Sf. Nifon.

Si aici introducerea, cu infatisarea de groaza a cuceririi tur-cestl, care ar fi nimicit totul, e exagerata (nu s'a crutat nimic,afara de cladirile pe care si le reservase Sultanul" ; ca limbs :se intelege ca de jaful si distrugere n'au scapat nici bibliotecileBizantului, pe care le-ar fi vanat anume vre-un fanatic si in-constient (sic) ienicer" ; si se adauge ca autentica legenda dis-trugerii bibliotecii de la Alexandria. Vorbeste nationalistul greccum, pans la capat, strain de viata si de simtirea noastra, a ramas

si

-

3

N. lorga

acest invatat. Arderi de cart' au savarsit soldatii armatelor deocupatie doar si la not in 1916-8, si se face $i azi de trupeleunor popoare de o inalta

Cine cunoaste sistemul otoman fala de cuceriti, nu va puteavorbi de neagra sclavie". Nici detaliul nu e adevarat, caci Cri-tobul din Imbros n'a scris tragedia cuceririi Constantinopolei decatre Mahomet" (forma greaca Mail.; in loc de Mahomet" sauMohammed", cum scriem not), ci, cu simpatie pentru acesta, legatde dinastiile bizantine, Viata acestula, considerat ca Imparat"al sau, legitim, oricare i-ar fi religia. Nu inteleg cum se poatevorbi de .,solia" la not a lui Dimitrie, fratele lui Chalkokondylassau Chalkokondyles, devenit aici Halcocondil" (p. 20). Se dis-cuta naiv si dacd aceasta Viata" a lui Nifon n'a fost scrisa in-taiu romdnqte, cum o credea Hasdeu (p. 22). Nu era greu sase adune probe pentru un original slavon, dar grecismele, careurmeaza, tot pe aceasta cale yin, cum ajunge a o recunoaste siRusso (colegi contemporani" intre scriitori de pe la 1500...), si,e o intrebare daca ele nu faceau parte, ca multe altele, din in-susi vocabulariul literar slavon al epocii. Ba se discuta si absur-ditatea unei traduceri grecesti din romaneste (p. 24).

Pentru adepti aceasta e impecabila metoda. E acolo o in-treaga logomachie interesanta psibologic... Si ea se termina cuo perfecta si inutila schema, model de pedantism pentru nume-rosii ucenici (pp. 24-5).

Si cine se putea gandi pe la 1500 la neo-greaca intr'o opera deistorie hagiografica (p. 25)? Ce urmeaza e doar analisain loc, era mai bine ca editorii sa trimeata la editia recent& plinade bun simt, a par. episcop Tit Simedrea.

Ipotesa unor suggestii ale lui Neagoe nu era de nevoie, iarcredinta ca avem a face cu o cronica oficiala" (p. 31) tre-buie raspinsa. Draculesti" si Danesti" sant vechi reminiscentedin combinatitle lui Xenopol. De si Neagoe se presinta ca ra-posat, el ar fi viu pentru ca... nu i se descrie moartea, ca sicum, aici, ar fi vorba de Viata" lui, nu de a lui Nifon.Pentru Russo mentiunea ar vent de la cel care a dichisit"textul (p. 31). Cautarea citatiilor din Scripture pentru a be ala-tura cu alte traduceri e inutila, cad traducatorul e doar din se-colul al XVII-lea. Ca amanunt, Leatopise(ul din Gaster nu are

4

civilisatie.

Vietii".

Un om, o metoda o scoala 5

nimic nou. Ca totdeauna, bibliografia insa era escelenta pana laeditia din urma.

Nimic nou dee& notice pe alaturea, despre micul poem, dinacelasi secol, al lui Gheorghe Etolianul. Si aici stirile istorice santexagerate si false : niciodata dragomanul, terzimanul n'a fost laTurd ca un ministru de Afaceri Straine. De indrepttirile cuprivire la xoniXt ma puteam dispense ; Domnii nostri nu pu-,teau fi priviti ca servitorii lui Andronic Cantacuzino, chiar dacase interpreteaza apoi ca niste ciraci", iar a face din icy.npas, nuginere, ci candidat", e de sigur absurd. In pasagiul citat xonate ca un copil de case si, mai tarziu numai, in greaca de totmoderns, s'a putut ajunge la notiunea degradata. De altfel tonul in-dreptarilor nu se poate impune consideratiei celui astfel indreptat.Cum vine : m'am plictisit de viata mea si de sufletul mieu"ar fi putut-o lamuri doar, in simtul perfect al limbic romanesti,acel care-mi face lectia. Pentru nunta Mariei, fata Chief net, erade trimes si la Prefata mea din Hurmuzaki, XI.

Iarasi, e de luat numai bibliografia din poemul, si mai insi-gnificant, catre Vistierul loan din Moldovlahia" (se citeaza Hur-muzaki, XI; macar fiindca e acolo o prefata cat o carte, amdreptul sa mi se pomeneasca numele). Mama lui Mihai Viteazule Teofana, in mirenie Teodora ; Teofano (p. 48) e alt nume. Sichestia familiei careia-i apartinea Iani nu e, pe departe, hotaritd.Adausul despre legaturile lui Iani cu o manastioara din Atena(p. 49) e singurul lucru de folos.

Cu capitolul urmator intram, nu fare folos, in ce priveste le-gaturile textelor, in chestia, si dupa aceasta nu destul de clara,a cronografelor, pe o linie care se va continua pana la jumatateavolumulul.

Si aici insa partea introductiva istorica e gresita. Russo, cu ce-ilipsia, nu putea sa scrie istorie. N'avea nici visiunea, nici inte-legerea, nici stilul. Nedandu-si sama de ce inseamna Imperlulbizantin, el afirma ca a incheiat aliante", ceia ce presupune re-cunoasterea altui Stat cu acelasi caracter, ceia ce nu admite ideiaromans. Nu poate fi vorba nici de subjugari", in aceiasi ideie.Si Bizantul n'a fost niciodata o tare, ci un concept. Apoi, a spuneca ,,popoarele" cu care Bizantul a avut a face erau in majori-tatea casurilor, fare culture, e a nu-si da sama de valoarea ci-vilisatiilor : armeana, persona, siriana, araba de la un timp. lar,

1

gi

6 N. lorga

ca stil, rog pe cetitori sa admire aceste randuri vrednice de bur-ghesul gentilom" si de Mr. erudhomme, plus cacofoniile : In-tocmai ca capitanul de vas care, de si vede ca se ineaca cuvasul cu tot, continue (sic) a trece in jurnalul de bord toateamanuntele scufundarii, pans cand valurile it smulg de pe punte

cu condeiul in mina (p. 54) 1". Necunostinta limbii apare si, pestecateva randuri mai jos, in sa descopera motivele".

e exagerat a spune ca operele istorice bizantine sant permanentsuperioare celorlalte, atat in Rasarit", sa ne gandim la mareaistoriografie armeand, la cea araba, cat si in Apus" (de careRusso, inchis in micul lui cerc de analisd a textelor, a ramascu totul strain) 2.

Nu cred ca impartirea intre istoria care povesteste lucrurilecontemporane, sau aproape, si cronica, avand dreptul de a in-cepe de la Adam, sa se poatd verifica macar la Bizant (p. 54). Eo confusie intre cronica si cronograf", de care e vorba indata. Sinu se poate zice ca in cronografe nu se afla si elemente pur is-torice, mai ales ca spirit (ibid.). Nu pricepem iarasi cum la 1453au fugit din Constantinopol Grecii si majoritatea intelectualilor",cars ne intrebam din ce nape vor fi fost (p. 55). Cand e vorbade locurile de refugiu, autorul, numai fiindca e Grec, nu poateimpune forme ca Mesimvria" pentru Mesembria (p. 65), Franti"pentru Phrantzes.

Cum se poate scrie ca impreuna cu Imperiul si cu libertateaGrecii au pierdut si Biserica si $coala", cand Turcii au dat Patriar-hului ecumenic pe top Rom anii" Rumii", din imparatie, iar scoalaera un reflex al Bisericii. Se poate vorbi de scoala persecutata"si, mai ales, cand atatea lacasuri, in Constantinopol si imprejurimi,s'au pastrat crestine, de bisericile transformate in geamii", fara

Aplecarea catre poesie a severulul, uscatului filolog o descopar si incomparatiile de la pagina 122, pe care le las aceleiasi judecati: Mai multiversificatori greci de atunci, earl au sorbit aga de lacom din Castalia poe-tics a lui Stavrinos, incat in apoasele for produse se vad undele neasimi-late ale izvorului inspirator... 0 vedem ca pe un rau subteran aparand lasuprafata in intervale departate" (p. 122) Zimbim.

La pagina 54: Daca cate" nu e de sigur, ,,atic" ; Ia pagina 56 : ,cacap"; Ia pagina 57: sa faca cit`, la pagina 73, ca Cat! amis", la pagina78, vazind ca Cronice, la pagina 82, ca Cronica", la pagina 122: ca Cro-nica", Ia pagina 124, rota 2: ,ca chin', la pagina 1S5 ca Criofil', lapagina 233: ,ca carmacitia.

Si

-

-

2

'

Un om, o metoda si o scoalA 7

exceptie (p. 55) ? Iar in Apus n'a fost atunci o spaima" gene-raid, ci acele marl proiecte de cruciata de care Russo n'are nicioideie. Altfel nu s'ar fi facut apeluri la acesti crestini, ca acela pe

care, ni spune autorul, 1-a tiparit, ca membru at comitetului de

patronagiu clasic, in ziarul Hawk din Bucuresti. Lista acestortanguiri" se da apoi, inadind fare rost pe acela, turcesc, desprepierderea Oceacovului, tocmai in veacul al XV III-lea. Altfel, siaici santem multamitori pentru bibliografie, partea cea mai solida

a publicatiei (p. 56, note 1).A spune a dupa 1453 Bizantul nu mai produce nimic" e

fals. Critobul singur o desminteste. ySi apoi Bizantul nu e numai

in Constantinopol : o intreaga literature greaca se desvolta inGreta.

LIrmeaza bogate stiri despre incercarile istorice, pe basa luiManase sau de alts origine, in secolele al XVI-lea si at XVII-lea,pane la Dorotei al Monembasiei (de ce Monembaziei ?") : emai mutt un catalog de manuscripte. Dar nu se zice Sultanatullui Murat", ci domnia lui Murad al III-lea" (p. 59. Tot asa ,,Selim"pentru Selim at 1I-lea) ', cum, de altfel, se spune, intreg, mai jos.Toate stirile despre not din asa-zisul Malaxos le-am intrebuintatnot foarte de mult si foarte pe larg.

Vine la rand cronograful lui Dorotei at Monembasiei, undeautorul, dar nu cel d'intaiu, arata ca nu e acelasi cu contem-poranul Ierotei, cum, dupa un articol din Byzantinische Zeit-schrift, am rectificat de mult. Aici, lotAtocvOs e Giulani, nu Julian".

Radu-Mihnea" nu se scrie asa, cad e fiul lui Mihnea. Parteadescriptiv istorica nu cuprinde nimic ce nu s'a spus : pentru nu-

mirea lui Stefan, fiul lui Petru Schiopul, singura trimetere la

Hammer (p. 74) e asa de putin pe langa tot ce am adunat ince priveste acest moment din istoria Moldovei, si, pentru rascoala

' Romaneste nu se spune Istoria patriarhica" (p. 68), cum nu se spune :

nu e exclus ca sa fie" (p. 78). Nici badjocoritor" (p. 105, nota 2). Lapagina 118 : cantecilor populare" ; tot acolo spargeti-va% pentru spar-geti-ve. La pagina 163: Cum se explica aceasta ?". La pagina 172: Sf.Pravila". Tot asa, ca traducere nu se zice : pesti uscati", ci ,saran." Apoi adu-lescentulos" nu inseamna tined", parvule nu mica', eatX6v 6t6),Cov nu e

numai carte", .cb Eaurcbv nu e numai ,le poti gasi" (p. 67, notele

1, 2).Aceasta in schimb pentru indreptarile de greceste pe care mi le ser-

veste Russo.

iar :zottitsvov

8 N lorga

lui Lupu Mehedinteanul, Xenopol singur nu era de aiuns. Nuinteleg, la pagina 75, de ce nu se poate lua cineva dupa mine"in ce priveste uciderea la 1618 a lui Ierotei de Monembasia(ar fi vorba de urmasul lui) numal pentru ca la 1602 un manus-cript al lui se trimete de o alts persoana, el fiind in vesnica ra-tacire, pentru pomenirea si mantuirea sufletului lui" : aceastanu inseamna ca era mort. Obsery si aceia ca Zolkiewuluijolcfei, nu i se poate zice Zolcovia" decal de cineva care nue orientat in orizontul geografic si istoric al acestor regiuni. Tinsa adaug ca propuind a se inlocui numele de Dorotei prin Ie-rote!, si am spus ca un articol in revista bizantina de la Mun-chen ma Meuse sa revin (acolo propusesem schimbarea), nu maindreptam dupa predecesor. De altfel energia polemics a auto-rului cu propriile sale pared se prelungeste prea mult dupa cealtii revenisera de mult la vechea si buna pdrere. Adaug Incao dovada de tacerea voita a lui Russo fats de mine cand nupoate sa aduca o critics, intemeiata sau ba, pe care apoi suc-cesorii s'o insemne si in tabla, pentru persoanele care n'ar ceticartea : inscriptia de pe mormantul lui Zotos Tzigara am dat-oin Hurmuzaki, XI, si cu reproducerea desemnului (cf. p. 77, nota1). Se va admite, in conclusie, cu greu ca acest Cronograf sase fi desvoltat duos samburele" lasat de un Dorotei existent,care a si scris ceva tocmai la 1422 (pp. 78-9). Si putini vor crede,ca d. Moravcsik (nu Moravcsic"), a pentru episodul Elenei dinFaust Goethe a cetit Cronograful de care e vorba ; cunostintilelui in limba greaca noun erau, de fapt, mile (v. p. 84). Iar pentrumanuscriptul de la not se trece supt tacere (ibid.) ca eu am pu-blicat de mult catalogul Bibliotecii Mavrocordatilor, ba am adusla Biblioteca Academiei Romane eu Insumi pretiosul caiet.

Cronograful din Cigala e presintat pe scurt in acelasi curs carea fost necontenit amanat (p. 87 si urm.).

Problema cronografelor romanesti se bucura de ceva mai multspatiu (p. 91 si urm.). Se a un bun istoric al studiilor despreele, cele romanesti fiind, ca de obiceiu, bagatelisate (p. 93). Dinparte-mi, n'am cautat sa aflu tipul for grecesc fixat atent aici,cu contaminari cu tot '. Lui Russo ii scapa afirmatia ca Turco-

1 La pagina 94 Patrasco" in loc de Patrasco. Asupra lul incercasem sagasesc date in 1st. lit. rom.

Un om, o metoda si o scoalA 9

graecia, care da texte grecesti, e scrisa in limba greaca" (p. 94).Se cauta aici si influenta acestor traduceri asupra literaturiipopulare (pp. 97-9). Lista dogilor putea sa fie data si de Cons-tantin Stolnicul Cantacuzino, dar Russo are dreptate restituind-oadausurilor cronografului Cigala, si deci atributia propusa demine, fara a fi facut aceasta analisa, trebuia parasita (pp. 98-9) 1.Ca de obiceiu, de mare folos bibliografic, simbura" al carpi.

Poemelor grecesti privitoare la Mihai Viteazul li se face unmare loc (p. 103 si urm.).

Erau de asteptat greselile de judecata istoricd. Se afirma farabass ca boierimea pe care o ducea necontenit in razboaie faravoid ei" (p. 103) n'a iubit pe Mihai, atunci cand, de fapt, el afost indemnat si sprijinit de dansa, si Cronica Buzestilor, in ro-maneste, e consacrata intreaga acestei epopei care cauta a fi pre-sintata ca o isprava a acestor boieri. Versurile populare" citatesant o prefacere a lui Alecsandri (in loc de Sultanul" : Stam-bulul"). Dar afirmatia are de scop sc °irate ca numai Grecii 1-auinfeles si iubit.

Aceluiasi spirit nationalist grec i se datoreste si asigurarea caGrecii nu s'au impacat niciodata cu Imperiul Otoman, cand dela Critobul la Fanarloti ei au fost instrumentul de capetenie alTurcilor. Se poate spune ca revolutiunile s'au tinut (104)?Bcatombele" grecesti de care se vorbeste n'au existat decat laChios, din motive speciale, in 1821. Din Toup.oxpextoupAna lui Sathas nu iese tocmai aceasta conclusie. As crede greu caGrecii cari se aratau gata de revolts la 1600 (p. 206), dupa unact tiparit de mine, se adresau Papei, cu Coate incercarile de Unirecontemporana p.azaptitotto; nu se zice numai sefului Bisericiilatine. Dar e o descoperire a lui Russo, ajutat, ca de obiceiu, decenaculul sau romanesc, ca Mitropolitul ot Habrul", din acesttimp, pe care nu-1 puteam crede decat ca pretinzand sa fie deHebron, e de la o manastioara Habra, de Tanga Baia-Mare, caredupa intregirea romaneasca se poate cunoaste mai usor decatinainte si care merits a fi cercetata (p. 108, nota 2). Se dau, din

' Russo mentine CA in loc de Constantin Filipescu trebuie pus, dupa C.Giurescu, Radu Popeacu. Am aratat nu °data motivele pentru care nu potadmite aceasta schimbare, pe care scoala Russo cauta s'o impuie autorita-tiv. Se semnaleaza si in aceasta cronica imprumuturi din cronografe.

lour

:

`1!:),),Z.;

10 N. lorga

cart' mai mull sau mai putin cunoscute, si cintece despre Mihaip. 109 si urm. Cred ca pentru cetitorii obisnuiti domnii succe-sort puteau da traduceri.

Stavrinos urmeaza dupa cintecele poporului (p. 114 si urm.).Eu nu confirm" stirea despre moartea lui, ci o redau (dupa1st. lit. tom., 1, pp. 166 ; v. p. 115, note 1) : ca stiam maibine decat Russo anti de Domnie ai lui Tomsa, o va recunoasteoricine. Cu privire la Pepanos trebuia sa se caute in Operele luiConstantin Cantacuzino, si aiurea inca. Se inldtura confusii des-pre Neofit Caysocalivitul, cu aceiasi obisnuita nota trufasa si acra :aici intaia oars se intalneste note, de rea credinla, care, apasandpe revederea lszoriei literaturii runtime, pretinde ca e o reveniresau o uitare, cand, la un minuscul punct de amdnunte, nu s'aintrodus schimbarea cu pared mai noi. Parerea ca dupa Stavri-nos s'a luat Beldiman pentru tragodia" sa, parere imediat re-trasa, nici nu trebuia exprimata (p. 119). Traducerea lui Stavrinosde Teodor M. Eliat (1837) n'a fost numai retiparita de mine, cimutt indreptata (v. p. 120). Se arata influenta acestut poem, darsi rasunetele de poesie populara.

Aid se vede toata larga cunostinta a autorului in domeniulacesta. Era domeniul in care putea sa se mentle cu folds. Elapartine unei intregi scoli germane, trecuta apoi si in Pronto,in Italia, care consuma o vreme enorma pentru a gasi astfel deinrauriri formale. La noi scoala, mai ales prin Russo, a prins, sipentru talentele stiintifice marunte reserva gradinila de plivit.

Parted privitoare la Ignatie Petritzis, cunoscut plea azi catraducator al Pravilei lui Matei Basarab, si care se iveste acumSi ca prelucrator al poemei lui Digenis Akritas, e cu totul noun(p. 137 si urm.). Obisnuita bibliografie 1.

Clasicul Palamed vine acum la rand (p. 145 si urm.). Biografialui se intregeste cu trei-patru s puncte, dar despre scoala dinOstrog (in Ostrov) nu se da nimic nou (v. lorga, NouveauxMateriaux sur Jacques Heraclide, dit le Despote).

Succesorii adauga notele luate de Russo dupa volumul I dinziarul lui Crusius (la pagina 152: pectit pentru petit): reprodu-

' La pagina 138, Machiaveli" pentru Machiavelli.Influenta Psaltirii iui versificate asupra operei Mitropolitului Dosoftei

(p. 148) nu e de admis.'

Un om, o metoda si o scoalA 11

cerea nu da mai nimic nou, si Martin arhiepiscopul Moldovel"trebuia explicat (p. 153), iar nota despre Ecaterina Salvaressola pagina 150 era cunoscuta de aiurea.

Un capitol despre cunoscutul Matei al Mire lor. Pe langa celespuse de altii se adauge ipotesa, neadmisibila, data fiind epocamanuscriptelor (v. Vasile Grecu, in n-1 din Convorbiri Literareinchinat lui Ion Creanga) ca el a tradus din slavoneste lord-taturile lui Pseudo-Neagoe" (p. 161).

Necunoscand istoria Romanilor, Russo ni daruieste studiile inItalia ale lui Radu-Voda Serban (Radu Serban, cu amanuntedespre stramosii (sic) si studiile lui in Italia" (p. 164) : evident,e vorba de Radii Mihnea). Bibliografie (pp. 166-8) si o pretioasalista, foarte bogata, a manuscriptelor lui Matei (p. 168 si urm.).Importanta data aproximativa, pans acum necunoscuta, a mortiilui : catre 1624 (p. 174).

loan Cariofil mi-a Post cunoscut intaiu prin Zerlentis si Con-stantin Erbiceanu. Vistieria lui la Munteni se razima pe o aser-tiune a lui Dositei de Ierusalim (p. 184). Larga bibliografie.

Indreptari, in obisnuitul stil iritat, se dau si vorbind de Afen-duli (pp 196-7) si de Alexandru Amiras (p. 198 si urm.). Nustiu ce n'am inteles" cind spun ca Afenduli, care, cum se stie,a fost pe linga Carol al XII-lea la Bender, ca agent al Branco-veanului, a servit si pe Nicolae Maurocordat ; de alminterea,in locul pomenit, eu nu aduc nicio citatie (1st. lit. rom.ed. 2-a, p. 520, nota 3; cf. aici, p. 196, nota 1) : e numaipentru a cauta pricina, ca si in nota 2 din pagina precedent&unde e doar o nuanta de sens. Nu se poate scrie Doulet-Ghirai" (p. 106) pentru Devlet-Ghiral.

La Amiras, Russo nu cunoaste editia pentru Societatea Ca-rolina" de la Stockholm a Autenticii Istorii* gasite si publicatede mine dupa ms. din Viena, nici forma mai larga pe care,aflind-o, am pus s'o copieze pentru Academia Romans. Aid mise face un intreg proces pentru mai multe pacate, a caror ex-plicare urmeaza, si ea nu face onoare nici inteligentei, nici buneicredinti a lui lui Russo.

Titlul de Cancelariu" lea Alexandru, traducatorul cartiidespre Petru-cel-Mare de Antonio Catiforo, pe care Russo itvrea neaparat Grec, m'a facut sa banuiesc causa rolului jucat laBender. Aceasta la 1905. Pe singura aceasta bass am repetat

tosooTe 6:4-Ausfraiii

"42/./to Mutt

II,

.

ce-si

(!)

1

12 N. lorga.

identificarea in Istoria literaturii romanesti, pastrand textul in adoua editie, si in editia Autenticii Istorii" cu Amiras.

Ca parerea nu se mai poate sustinea puteam s'o vad din Studiisi doc., XII, p. XII, de alminterea citat de Russo, in care tradu-catorul apare ca iatrofilosof", medic, ceia ce nu putea fi Ami-ras. Nebagand de sama aceasta rectificare, n'am introdus-o inreeditarea Istoriei".

Dar ce zgomot se face de Russo asupra acestei chestiuni, fi-reste inchise ! Este, cu litere groase, in titlu, un intreg capitol :Alexandru Amiras nu este Alexandru Kanghelarios" (sic). Aparca until care am sustinut de mai matte ors" o monstruositate.Alexandru Amiras nu este, nu poate sa fie" ce am crezut eu...BSI aceasta pentru ca el era din Smirna, iar Cancelariul" dinEpir, cum o spune undeva Veludis, in cartea despre colonlagreaca din Venetia. Mt se pune inainte ca acesta era doctor,ca si cum n'as fi spus-o eu insumi in Studii si doc., XII. ySi, cusemne de exclamatie, mi se da lista lucrarilor corectate de Can-celariu". Toate acestea, toata aceasta sfaramare a unor port'deschise" pentru o ipotesa, retrasa, de acuma patruzeci de ani.Cred ca e un cas tipic.

rata inca doua. Alt titlu mare: Amiras n'a fost postelnic, Ie-nachi Ipsilanti n'a fost logofat", parca ar fi vorba de bataliade la Waterloo sau de o drama a lui Shakespeare. Fireste, fiindcade acum incep asalturile contra nepriceperii mele, vinovatulacestor grozave crime sant eu.

Intaiu, Amiras nu putea fi postelnic..., fiindca in acelasi an apareca sluger. Si, at doilea, in forma greaca a cronicti lui Amiras,sta Alexandru CAAgavapij, nu 'AX*ivapou), in edifia lui Hase(niciodata nu se da in cronicile noastre numele singur de fa-milie al unui boier).

Asta e una. Venim la alt doilea Neat. Un Ienachi oarecarear fi fost, dupa mine, acum aproape jumatate de secol, Ipsilanti.Mai tarziu am indreptat greseala. Dar as fi revenit la prima pa-rere", pentru ca... in reeditarea primei carti n'am observat pro-pria mea rectificare... Se va aprecia, inca odata, buna credinta.Dar ca Russo crede ca pe loan Callimacht, care el e acel le-nachi, chemat vre-odata Calmuki" (p. 203) ar fi un lucrude lertat, fiindca doer e vorba de un biet Moldovean pe care-1chema... Calmasul.

.

I-a

tin om, o metod& o scoala ig

Indata, sant aratat ca am pacatuit din ignoranta si usuratate,publicand pe numele lui Nicola, Milescu o scriere de un ca-racter polemic vulgar contra Islamului si catolicilor, al cariiadevarat autor este aratat in cateva cataloage de manuscripte,case, ca fiind calugarul Anastasie Gordios, pomenit, de altfel,numai ca Gordios, intr'o epigrams liminara, de un copist pecare nu 1-am presintat ca fiind exemplar, margeninduma apresinta manuscriptul cu atributie din fruntea lui. Cred canimeni nu este dator sa caute dincolo de ceia ce este inmargenile iresti ale subiectului sau, ramanand ca oamenii decercetare specials sau de un noroc deosebit sa poata aduce in-dreptarile lor, in care nu se pot cuprinde astfel de atacuri perso-nale nemeritate.

Se poate, de altfel, ca Gordios sa fie numai un copist, sausa-si fi atribuit lucrul altula. Cum se poate si acela : ca Milescu,pus, in Rusia lui Petru-cel-Mare, sa atace pe catolici, sa-si ftinsusit, cu moravurile vremii, lucrarea lui Gordios, altfel totalnecunoscut, asa cum a facut Hrisant Notara cu China" luiMilescu. Mt se pare totusi greu ca supt stapinirea turceasca sase fi scris atacuri ca acela impotriva religiei mohammedane.

Idela de a strabate prin toate cataloagele manuscripte pentrua cauta un alt autor nu mi-a venit, cum nici nu-mi putea vent,si nici n'am gasit acea intervertire de text pe care a descoperit-oRusso.

Cred ca este de ajuns ca sa se vada ca n'am facut gresalade a pune in sarcina Academiei o publicalle vadit inutila.

In ce priveste lnvdtaturile lui Neagoe, de care se ocupa unalt capitol al alit de fata, contra parerii lui Russo ca ele sintdatorite unui calugar de dupa 1600 am adus o serie de argu-mente, din care criticul mieu n'a relinut decit unele, tar ceiace opune acestora este de valoarea pe care o va aprecia calatorul.Am spus ca un calugar nu putea sa cunoasca asa de bine toaterosturile lui Neagoe ; mi se obiecteaza ca era de ajuns sa fiecineva la Arges, pentru ca, ocupindu-se de inscripliile funerareale familiei, sa fie perfect lamurit in aceasta privinVi. Am semna-lat contemporaneitatea lamuririlor privitoare la purtarea cu boleti!si la legaturile cu Turcii ; mi se aduce inainte ca oricine faceo opera literard poate sa se initieze in spiritul unei epoci, simi se vorbeste, cu o amabllitate prefacuta, de incercarile mele

st

14 N. lorga

dramatise cu privire la oameni pe sari fireste ca nu t-aMcunoscut. Va recunoaste oricine ca una este un calugar dintr'uncolt de mdnastrie si altceva un cunoscator al istoriei si un poetdramatic. Se lass la o parte inchinarea operei catre fiul numitbizantin: Teodosie si atmosfera pe care o putea aduce Doamnadin familia Brancovicilor cu traditii imperiale. Si nu se vorbesteniciun cuvint de faptul ca intre cartile duse in Tirol de PetruSchlopul, al cdror catalog 1-am dat in volumul XI din Hurmuzaki",se afla un capitol din Invdtaturile" lui Neagoe ' si, prin urmare,inainte de sfirsitul secolului al XVI-lea, un Domn care a pucaseinsdst vremile lui Neagoe socotia ca este necesar pentru in-vdtdtura fiului sau tefan sa ducd aceasta lucrare, care nu puteafi pentru dinsul a unui cAlugar obscur, care nici n'ar fi avutmijlocul s'o rdspindeascd.

In sfirsit un membru al *coil' romanesti din Franta, d. Turdeanu,fa cind cercetdri la Belgrad, a gdsit manuscriptul slavon, cdci neaparatforma intaiu n'a putut sa fie greceasca, a ,,Invataturilor", care,intr'o slavond a secolului al XVIlea, cuprinde solecisme romdnesti.Si manuscriptele grecesti reproduse de Russo si de d. V. Grecu,in Convorbirile literare (nl. Creanga) arata aceiasi epocd.

De alminteri niciodata nu mi-a trecut prin minte sa cred caNeagoe a tinut condeiul in mina de la inceput pand la sfirsit,ci fireste ea este casul, ca si pentru Constantin Porfirogenetul,de intrebuintarea unui numar de carturari, cart, culegind depretutindeni elemente de compilatie, urmaresc scopul fixat destapinitor. Altfel, laca orice compilatie ar trebui asezatd la dataelementelor din care se compune, sau data ar trebui trimeasafoarte tdrziu numai fiindcd este alcdtuitd din bucdti razlete, s'arajunge a crede ca biografia lui Carol-cel-Mare de Eginhard,care copiazd pe a lui August de Suetoniu, ar fi cu opt sute deant mai veche, sau o lucrare care sa nu apartind epoch luiCarol-cel-Mare, fiindca nu este intr'insa mai nimic ca elementoriginal.

Adaug ca nu numai la Arges, azi, nu se afld piatra mamei luiNeagoe, dar nici a Doamnei, care a fost inlaturata de reparatori siasezatd intr'o capela.

Maniera wie man mit grossen Potentaten tractiren soil, carte roma-neasca ; p. 555.

.

.

-

'

lin om, o metoda si o scoai d 15

Pentru a reveni mai tarziu la polemica impotriva adversaruluipermanent, pe care singur si suscitat, Russo se ocupa acumde lucruri mai serioase si profitabile. late cuvintarea, nu necunos-cuta, dar Inca inedita, catre Mitropolitul Varlaam, pe care la!1639 itpropuneau prelatii greci pentru Scaunul patriarhal, de si numaiin al treilea rind. Nu s'a reprodus de noi actul din 'Avi),ev...rx .5.-pocroAup,:tr.afajc arazuoXoyiac, IV, pp. 103-4, de Papadopulos Kk.ra-

meus, care-mi daruise de mult aceasta tbrte. Foarte importantact pentru istoria noastra bisericeasca. Dar Russo nu spune ca

in aceasta era influenta atot pater nicd a lui Vasile-Vodd Lupuca patron at Bisericii ecumenice tnglobate in datorii panic la catas-trofd (v. p. 229 si urm.). Nu pentru cultura lui elenica deci (p.229) a fost el propus. Dar Russo se face a crede ce spune Matei alMirelor ca nu era in vremea cind se forma o intreaga literaturebisericeasca, dupa 1603, la noi, nicio scoala. preotii nu stiaucum sa boteze copiii (aceasta dupa stralucita scoala slavona dinMoldova si cind Tara-Romaneasca avea pe VIddica Teofilcind insusi Varlaam, care se plinge de o decadere, datorita de faptrdzboaielor care incep la 1594 , se pregatia de intemeiarea Scollide la Trei lerarhi) (v. pp. 230-1). Ca sa stie ceva Varlaam, careputea raspunde Catehismului calvin, trebula doer cite un calugarmai iscusit in greceste si slavoneste, venit de la Atos sau dinPolonia, Rusia on Bulgaria (sic)" (p. 231). Acestea le stria si lespunea de pe catedra un profesor la Universitatea din Bucuresti...SI indata se citeaza doi invatati greci, din contactul carora arfi putut cineva sa is indrumare", adaugindu-se apoi si MO, deaceiasi natie (pp. 231-2).

A dovedi, prin opuneri de date, ca Mitropolitul Meletie Siri-gul, rims un preot invatat, si Meletie de Braila (Proilav) santcloud persoane deco ,ite, contra noastra, earl credeam altfel, etinta altui capitol (p. 238 si urm.), si de sigur dovada e Malta :dupa articolele par. Pargoire, in Echos d'Orient, XII-I, ea era,de altfel, fficutd pentru oricare cetitor. Se gaseste prilejul cateunei rectificari oterite, care, natural, e tot pentru mine (p. 239,nota 3), dar ma gdsesc in buna companie a lui Picot, a lui Fra-timan si a colegului Silviu Dragomir (p. 240), deci nu numaiVlahi" ignoranti cu totii. Fireste ca la 1913-4 seria Mitropo-litilor de la Braila, care s'a reconstituit numai dupa aceia, nu-miputea fi clara, si puteam pune infiintarca Mitropoliei in relatie cu

1-a

si

ySi ca

§i

-

16 N. 101.0a

politica religioasa, mareata, a lui Vasile-Voda (v. Analele Acad.Rom., in acel an, si aid, pp. 242-3). Si, pentru invatatura noastra,ni se explica pe larg, ca la copii, ce e embaticul, de care se vedeca n'aveam ideie pane atunci (pe eci.Y.(a. nu 1-am tradus, cl, ne-cunoscandu-i sensul, care e turcesc, si eu n'am trait, ca Russo,intre Turd, 1-am reprodus, dar semnul de exclamatie nu puteasa lipseasca (v. p. 245, primul text de nota) : tovaras am pe altignorant de turceste, insusi neo-elenistul (mile Legrand (v. ibid.)'.

Pretioasa e istoria, pe Mitropoliti, a eparhiei Proilavului. Nu-miscapase, din Analecta byzantino-russica, Nectarie din 1550 (v. aici,p. 241). Dar e sigur ca prima lista care cuprinde aceasta Mitro-polie nu e din secolul at XV-lea, cum credea Gelzer, ci numaidupa ce, pe la 1540, Braila a incaput supt Turci. Si mi se ex-plica grecisarea" cuvantului Braila in Proilov (IIpa,ac6oy)" (p.253), pe cand aceasta forma e din turcescul Ibrail, cu desinentaslava de genetiv.

In lista nu pare asa de sigur Gavriil din secolul al XVI-lea,care, pentru un editor de valoarea lui Ghedeon, e : Hpo'nv Xfou (v.p. 255). Primul sigur e de fapt Meletie, cel desfacut de Russodin legatura cu Sirigul (p. 257). Urmeaza sl o serie de actescoase din condicile Patriarhiei constantinopolitane (fare traducere).

Doi dascali greci din secolul al XVIII-lea se presinta acumGheorghe Chrysogon Trapezuntinul (de ce Trebizonda 7) siGheorghe Hipomenas (p. 307 si urm.). Si aici mi se pune insama o rea cetire de inscriptie, a lui Sevastos Chimenitul, darnu se observe ca am dat tntaia curd piatra tnsasi, aflatoare laMuseul Religios din Bucuresti, ceia ce poate fi un merit si ca,precum se poate constata, cetirea numai usoara nu este ; eramliber sa dau on ba versurile, pe care Russo le cunostea dinsimple cOpii (p. 310, nota 2).

' Cum e maltratata stiinta noastra (bietul episcop Ghenadie apare ca untalhigraf grafoman oarecare' ; p. 252. Mie mi se aduc invinuiri dure pentrned as fi cetit r to actut din Hurmuzaki, XIV ', pp. 209-11, si sint intrebat ince deposit public e condica sfanta a Moldovei (evident la Mitropolie 1). Sevede si mai departe, la pagina 251: ,,Documente Hurmuzaki, care maiinainte aveau si cite un indice sumar, rare on alcatuit cum trebuie, acumIn urma nici atata". Toate volumele, multe, publicate de mine, au tablelecele mai precise, si unele mi-au dat o munca istovitoare de trei luni dezile.

-

Ua ow, o ...etude o koala 17

E de mirare cum recunoaste Russo caracterul de Aroman doc-torului loan Nicolidi de Pindo (t 1828), dintre lucrarile caruiauna, purtandu-i iscalitura si pecetea, a intrat de curand in Bi-,blioteca Institutului de Istorie Universals. De fapt, aici sant pi-rile adunate de rivna d-rului Bologa, care, lucru curios, nu eluat si el in batjocura pentru aceasta.

Despre polemica in jurul manuscriptului lui Nicolae Milescu,- titlul copiei din Venetia o spune expres -, am vorbit mai sus.Obsery ca pasagiul, nu cu vicar, pejorativ, ci cu pastori deboi", de la pagina 79 corespunde expresiei analoage pentru La-tini. Tot aceiasi oposiVe e si la pagina 57. Observalii indre pta-lite ale criticului se amesteca intr'o diatriba a aril cuviinta selass la judecata cetitorului.

Din parte-mi am presintat cu ingrijire, intovarasindu-I de oprefata despre Milescu, cu o parte din opera lui geografica inalt versiune, si de resumate ale operei de polemica religioasa,un manuscript care nu poate fi fara folds pentru cercetatoril lup-telor confesionale din aceasta vreme. De altfel n'am ascuns epi-grama care atribuie cartea lui Gordios, lasand cercetatorii sa sepronunte.

La urma acestut volum, Russo arata de unde a luat autorulcodicelui Dimonie elementele din care si-a alcatuit cartea de in-vatatura pentru Aromanii sal. Aici Russo era din nou in do-meniul sau.

Rostul ilustraliei, in care se intalneste orice : luarea Constanti-nopolei de Turci, Mohammed, Biserica Episcopala din Arges, pelinga unele reproduceri in legatura cu subiectul, nu-I intelegem. Laportretele familiei lui Petru Schiopul trebuia sa se orate de undesant luate. Editia de Marchide Puliu a cronicii lui Phrantzessta fata in fats cu Martin Crusius, iar al doilea chip al acestuiainfrunta pe Mihai Viteazul, pentru ca, fara a se spune ca e vorbade un tablou al lui Franz Franken, scene simbolica a lui Ru-dolf al II-lea la Praga cu Mihai in suits sa se invecineze cu opagina de Evangheliariu scrisa de Matei at Mirelor, fara nicio in-dicatie de loc. Dositei de Ierusalim, de care aproape nu se vor-beste, si nepotul Hrisant se afla alaturi de Petru-cel-Mare, incamai ratacit, si de Brancoveanu, iar Amiras e alaturi de sterna luiNicolidi de Pindo.

La volumul II de altfel alegerea e mai potrivita : pagini din ziarele2

gi

18 N. knit

grecesti de care e vorba (una cu un vehement atac contra san-gerosilor si din Kalliope", din care, iarasi, avem si noi n-re,o ilustratie nationalista greaca, in care luptatori si fete ascultape Rhigas cintind din chitara, pe urma Alexandru Mavrocordat Exa-poritul, dupa o gravura bine cunoscuta, Nicolae Mavrocordat, carenu are ce cauta, Evghenie Bulgaris, de care nu se povesteste incarte, un obscur Teoklitos Farmakides" (ceteste Theokleitos Phar-makides sau Teoclit Farmakide), Antim Gazi, si el neatins in lucrare(si un portret modern, de fantasie), un Lambru Fotiade, in sfarsitCoray (strain de aceste studii), Mitropolitul Ignatie (acelasi lucru),un urit desemn represintind pe Neofit Dukas, si, de doua ori,Iacovachi (lacovaky") Rizu Nerulos, adaus si el pentru inmultireapaginilor. In general nu se spune de unde sant luate, ceia ce Russode sigur n'ar fi ingaduit. Raman neexplicate si zidirile de pe celedoua coperti. Tot asa de alandala ilustratia ca si alcatuirea in-sasi a volumelor.

In acest volum at II-lea, presintindu-se primele ziare grecesti dinViena, se arata ca ele sint traduse din ziarul atenian 'E2Et50.spovBirdie, at carui colaborator era Russo si in 1928. Se presintapatrunderea grecismului la noi inca de la inceput ca o renas-tere spirituala" pentru Romini (p. 354). Se analiseaza cuprinsulrarii foi 'Ecrtip.splg din 1790 (a se ceti Srpsko Novine to pagina 362).Evident ca pentru publicul grec nu se spune ca fratii Puliu erauRomani. Russo vorbeste de calatoria lui Barbu Stirbei in Apus(p. 377), fara a cunoaste paginile ce i- am consacrat in AnaleleAcademiei Romine. Urmeaza stiri despre Eia-iiatc; din 1811 alelui Eufronie Popovici (de ce Popovit, dupa forma greaca ?). Demult am aratat ca in biblioteca mea, acum a Institutului de IstorieUniversals, se afla o colectie bogata a Telegrafului Elenic". Seputea vorbi si de Istoria Greciei" a editorului, d-rul Alexan-dridi (am un exemplar de lux, domnesc, cred). Nu odata amreprodus stiri din ACTio; `Epp .fig. Se revine asupra lui Matei alMirelor, numai pentru ca articolul fusese dat de Russo la Ma.`Eatta, alt ziar atenian, in 1938, putin inaintea mortii sale.

Restul se compune din lucrari care nu sint de toe postumefiindca au aparut in Revista Istorica Remind, a ucenicilor saidintre cari unul paradeaza pe coperta fara sa fi vazut poatemacar corecturile, sau in volum. La cronica lui Mitrofan Gre-goras nu s'a tinut mina de observatide temeinice pe care le-am

Galt")

.

Un om, o metocIA o .5coalA 19

facut in a mea Revista istoricd din acelasi an 1934 Nu e rost sarevin asupra lor. De fapt retiparirea acestei editii s'a facut deingrijitor" mai mult decit de succesori numai pentru a legi-time aprecierile bombastice din Prefata prin masse. S'a pastrat,copilareste, pans si resumatul frances, aici fara sens, din revista,Limba de acolo provoaca une on un zimbet. Masacrarea bunuluiboier A. G. Sulu pentru ca s'a incumetat, de sigur incompetent,a traduce cronica lui Chiparisa, si a lui Erbiceanu, e, cu toatascusa de la pagina 483, nota, de o cruzime pe atat de trufasa,pe cat de inutile. $i iarasi resumatul frances adresat catre... lessavants roumains".

La capat, Elenizmul (sic) in Romania", din 1912, lucrare obiec-tiva si civilisata, foarte utilul, dar si pedantescul cod de editii, pecare-1 urmeaza credincios apostolii celui disparut: lucrarea, caindreptarlu, pare a-i fi fost ceruta de I. Bogdan pentru editiileComisiei Istorice a Romaniei : o noua editie separate si ieftenaar fi fost neasamanat preferabila, dar ea n'ar fi atins scopul dea umfla o publicatie pentru a impune o glorie.

Aceasta glorie, trebuie s'o spunem, nu discipolilor, intre carise inscrisese, cu tot insemnatul sau trecut, si I. Bogdan, careajungea liana la parasirea autonomiei sale sufletesti, nu exists, ci,in locul ei, citeva brosuri ingrijite, cateva bune editii si un numarde precise cercetari de amanunte in care informatia striveste inadevar, asa incit e mai mult ate decit fata".

Este insa, de sigur, un tragism in aceasta viata, ispravita preacurind, in grele suferinti. Venit din Grecia, format la aspra scoalaa filologiei germane cu o tesa muncita despre retorii de la in-ceputul epoch bizantine, Demostene Rhoussos a venit, nu se stiedin ce impuls, la Bucuresti, ca modest translator la Ministeriulde Externe. A trait, ani intregi, nestiut si fara ambilii aparente,adunind o mare biblioteca de carp rare si fericit in mijlocul ei.

De odata I. Bogdan i-a descoperit informatia bogata, harniciafara exemplu in minutiositati, misiunea, pe care si-o simlia, dea imparti pedepse cu felul unui aspru pedagog. S'a inamorat,literal, de omul cu infalisarea intunecata, vorbind greu, cu ac-cent, o limbs strain& in care era evident ca nu va putea fi nici-odata un profesor elocvent si ascultat, cum talentul literar lipsiacu totul notatorului exact al observaliilor si preceptelor sale. L-a

gt

20 N. lorga

vrut si I -a facut profesor de-a dreptul, la o catedra create pen-tru dinsul, si a despretuit observatiile mele, vgdit nepreocupatepersonal, ale mele si ale d-lui Ortiz.

Profesor n'a putut fi Russo niciodata. Profesor de catedra,dar a fost invatator de discipline intelectuala. pupa austriecis-mul lui Onciul a venit stricteta lui germanica, units cu acriblibizantino-alexandrine. 0 lume intreaga, atrasa in sanctuariulbibliotecii in care se afla toate raritatile, a ramas uimita si sta.-pinitd pans acum. Despretuind pe oricine a facut diletantisrepans atunci, fiecare din acesti initiati ai unui cult mistic s'ainchis in camaruta unde-1 zavorise sfatul maestrului. Traditianoastra large, senina, voioasa, umana, nationala s'a stins in acestechilii de subterana, in care vegeteaza cu voluptate o intreagageneratie care, altfel, putea sa alba alte manifestatii. Nu stiudace acei ce sa formeaza acum, cind nu mai este tacutul vrAjitor cu agile lui vesnic asteptate si care, din esces de autocritica,au ramas nescrise, vor cuteza sa se intoarca la datina noastra.Cei ce au apucat sa intre iii tainita nu mai pot fi salvati.

El, Russo, cel mult adulat fare' a i se cere dovezi de creatiune,era nenorocit. Ambitia ii crescuse cu mult peste puteri. Ar fivrut sa fie, nu numai un oracul, dar un dominator tiranic. Trebuiasa ne retragem cu totii in fata lui, ca sa ni plingem pdcatele deusurinta si ignorant& Niciun cuvint bun al nostru nu-1 magu-lia, niciun raspuns nu se putea astepta de la dinsul, care condamna,cu dintii strinsi, mai totul. Dar noi ne indaratniciam a lucre, siaceasta-i crestea minia ascunsd. Puteam sa seducem sufletele°data mintuite. De aceia necontenita intetire contra indesirabili-lor

Congresul de studii bizantine, neinvitat si nepresidat de dinsul,

i-a fost o mare suferinta, pe care n'o mingiia succesulRomaniei, de care era legat numai prin catedra. De sigur ca elnu recunostea tarii insesi dreptul de a gazdui aceasta primamanifestare in raport cu mostenirea Eizantului. A boicotat deciCongresul, dar si-a adunat prietenii conationali, si ei n'au plecatdin aceasta intilnire cu mai multa stima si iubire pentru tiara sipentru noi.

Nu-i placea nici Cara. Legal de biserica, de scoala, de presatariff sale, el n'avea de rapt nimic comun cu noi decit aceastacatedra care, si cind era sanatos, ii smulgea de la migala singu-

stiintii.

In legAturA cu asasina .ea lui Barb., Catargiu 21

rateca pentru citeva ceasuri pe saptamina. Biblioteca, pe care n'adaruito, rdmine ca o cetate care, parasita de comandantul el,se indaratnicepe a nu capitula.

E astazi vremea, o vreme de asa de marl primeidii, in careaceasta stare de spirit trebule impiedecatA de a se intinde. Pentruaceasta un om care simte desgustul de a se indreptati fatA deorice critice si mai ales fats de unele ca acestea, a scris rindurilede mai sus.

aille\ LLI 1,LL

.

TE11,5,1_10

(44--i4-.144-1144 1

AsezAmantul tipograficDatina Romaneasca"

VAlenii-de-Munte(Prahova)

4

VI

ti

.1,