A n u l I , N o . 6

F O A I E D E C U L T U R Ă S I C D U C A T I U N E C E T Ă Ţ E N E A S C A APARE DUMINECA

5 0 b a n i — O p t p a g i n i 5 I u n i e 1 9 2 1 C l u j

GAZETĂ SOCIETĂŢII „CULTURĂ POPORULUI"

DIRECTOR

G e n e r a l d e D i v i z i e N . P E T A L A COMANDANTUL CORPULUI VI ARMATĂ

A B O N A M E N T E A N U A L E : pentru cititori ; \ .. .. 3 0 Lei

, autorităţi 6 0 Lei „ intreprinderi financiare .. .. 100 Lei

PREŞEDINTELE COMITETULUI SOC. „CULTURA POPORULUI"

V . D U M I T R I U RECTORUL UNIVERSITĂŢEI CLUJ

U i Redacţia: Str. Dorobanţilor 11 Secretar de Redacţie: VASILE D. CHIRU (Telefon No. 15—74) Administraţia: Str. Dorobanţilor 11

Unire şi unificare Sfêrsiam articolul cu acelaş nume din No. 4 al

ziarului cu reflectiunea că „făcută unirea, ne găsiam în Ma unui nou program de lucru, a unui nou ideal de viaţă, acela al „unificării."

In vorbirea obişnuită prin cuvântul „unificare" se latelege a face ca două sau mai multe lucruri să se apropie, să samene unul cu altul şi să formeze unul şi acelaş tot.

în chestiunea care ne interesează, aceea a unificării ртмсШог eliberate cu patria-mumă, înţelesul general al nopunei de unificare este tot acelaş : a face ca toate - • —~nr,r,niM la Romănia-veche să se apropie, să •pete pe cât să poate aceeaş fizionomie, să se strângă

0n ce în ce mpi puternic una cătră alta, nu numai prin Щрігеа materială a teritoriilor, ci şi prin alipirea sufle­

tt tels* cari locuesc pe aceste teritorii, ajungând să Щогтеге un singur corp şi un singur suflet.

Daou în domeniul pur material, unificarea a două sau mai multe lucruri se poate prezenta ca o chestiune de toată simplicitatea, mai ales, când va fi vorba de a unifica lucruri de acelaş fel, cu aceeaş constituţie mole-talarä, nu iot astfel se va întâmpla când vom fi chemaţi, ţa în cazul de faţă, să rezolvi m problema unificării tuturor ţinuturilor româneşti, nu numai în domeniul mate­rial, dar mai cu seamă în acel spiritual şi moral.

Chestiunea unificării. tuturor ţinuturilor româneşti s'a pus, în faţa ochilor conducătorilor noştri, curând după înfăptuirea unir ei politice. Aproape unanimitatea acestor conducători, din Ţara vechie ca şi din ţinuturile desrobite, au simţit numai decât, că unirea politică con­stituia numai o primă etapă în înfăptuirea visului de unitate naţionaiă şi că, pentru ca aceasta unitate să fie trainică, trebuia să se păşească cu hotărîre la unificarea legilor şi mai ales la unificarea gândirilor şi simţirilor noastre, în toate problemele care interesează viitorul Rosirti ca stat şi ca naţiune.

Cu toate că, aproape toţi cei ce cugetă româneşte <ш simţit că clădirea noului stat român era în strânsă legătură cu problema unificării, nu toţi, sau, poate, chiar un prea mic număr au înţeles delicateţea şi complexitatea problemei ce ti stătea în faţă : de a face un stat naţio­nal român, din patru provincii despărţite de sute de ani, a căror locuitori români primiseră pecetia unei culturi streine de geniul şi sufletul rassei noastre, şi a căror locuitori neromâni continuă a avea şi astăzi nu numai

I limbă şi credinţă, dar şi idealuri diferite de acele ale ntamului nostru. -

Din aceasta cauză a necunoaşterii lucrurilor din ţinu-' Ьг//е eliberate şi a insuficientei pregătiri a unora dintre , Gumenii noştri pentru marile probleme ale vieţii unui stat ; hodern, s'a lucrat până acum fără sistem, fără spirit 1 de continuitate, de multe ori fără pricepere, aşa încât \ rezultatele obţinute nu sunt dintre cele mai îmbucurătoare.

Dacă complexitatea şi greutatea acestei probleme kiicale ar fi ajuns ea singură şă întreacă puterile mul­tora dintre oameni noştri conducători, cu un cuvânt m.ai

alt aceasta s'a putut întâmpla, când conducătorii au fost evoiţi a-şi cheltui cea mai mare parte a timpului şi

energiei în lupte şi frământări de partid, spre a rezista, v deoparte, asalturilor pe care potrivnicii politici le

Шиеаи puterii şi spre a învinge, în chestiunea unificării Щ consolidării statului, pe lângă greutăţile fireşti, şi pe Iacele pe care unii dintre aceşti protivnici politici li puneau щ cale,

Este timpul să ne oprim de pe drumul greşit pe care wm apucat-o ! Să ne pătrundem de înţelesul adânc al mvinteior Suveranilor noştri, Cari, cu accente puternice

şi înduioşătoare, ne-au chemat, în repetate rânduri, la datorie, şi să răspundem chemării Lor de a ne uni în pace, după cum am fost uniţi în luptă, şi de a clădi în loc de a dărmu."

Cei mai buni să treacă la cârmă! Toţi la olaltă şi încă nu ar fi prea mulţi II

Să înceteze ambiţiunile deşarte şi luptele de întâie­tate ca să poată ajungă la cârmă cei mat vrednici şi mai bine pregătiţi, fără a ne uită nici la partidul căruia aparţin, nici la ţinutul în care sunt născuţi.

Să ne dăm seama că de la chipul cum vom şti să aşezăm astăzi pietrele de la temelia noului stat român, va depinde trăinicia întregului edificiu!

Să ne gândim Ia fiece moment că, avem datorie sfântă faţă de noi înşine şi mai ales faţă de morţii noştri, să clădim casa cea nouă în aşa condiţiuni încât ea să trăiască în vecii vecilor, şi într'insă să poată convieţui într'un spirit larg şi general de dreptate şi frăţietate, simţindu-se deopotrivă de fericiţi de a fi cetăţenii României-Mari, nu numai Românii, ci şi toţi concetăţenii noştri, de orice neam ar fi ei, şi a căror limbă, cultură şi tradiţie vor trebue lăsate să se desvolte fără piedecâ.

Pătrunşi de aceste necesităţi imperioase, trebue să facem ca opera unificării să apară nu ca o siluire, pe care puterea centrală o exercită asupra ţinuturilor des­robite, ci ca o acţiune necesară cerută şi dorită de su­fletul tuturor concetăţenilor noştri. Şi, pentru ca aceasta să se întâmple, ea trebue să fie încredinţată nu numai celor mai buni dintre noi, din punctul de vedere al pre­gătirii şi capacităţii, ci şi celor mai aleşi, din punctul de vedere al lărgimei ori fondului lor de gândire şi a mârinimiei şi generozităţii sufletului lor. I General de Divizie N, Petala

iH-i fost apostolii Românie mare? Dacă poporul nostru, a păstrat

virtuţile strămoşeşti, credinţa şi cuvântul, aceasta se datorează în­văţătorilor şi preoţilor noştri.

învăţătorii pătrunşi de înalta lor chemare, nu au precupeţit nici odată situaţiunea lor, sau mulţumit cu lefurile cele mici, ce le putea plăti ţara, sau izolat în satele noastre depărtate, trăind cum a dat Dumnezeu, fiind însufleţiţi numai de apostolatul lor, de dato'-ria către neam şi ţară.

Au înţeles prea bine comoara ce li se încredinţaseră, copiii ce formează cel mai de preţ material al unui neam, copiii ce prin naştere, moşteniseră în sânge sufletul mare şi puterea de viaţa a poporului Românesc, dar cari, numai prin şcoală au putut păstra şi pune în valoare aceste calităţi.

In primii ani ai copilării când tinerele vlăstare ale neamului nu dobândiseră deia părinţii lor decât graiul nostru, atunci când mintea lor nu era formată şi luminiţa din sufletele lor pâlpâia încetişor, de nu erau învăţătorii să călău­zească paşii sovaelnici, ai copiilor, să desvoite mintea şi să învol-bureze flacăra sufletelor tinere, acest material de poet tiu ar fi I

putut da marile generaţii Româ­neşti înscrise cu litere 'de aur în istoria neamului, acele generaţiuni înscrise în cartea gloriei într'egei omeniri. Valoarea unui popor, progresul unui neam, cultura cu­minţenia, vitejia, puterea de muncă şi traiul cinstit al unei ţări, sânt operile neminţite ale învăţătorilor acelor ţări, operile apostolilor, pustnicilor culturei, neştaiţi de nirneni ce în taină şi în • toate colţurile ţărei, ca nişte meşteri făurari minunaţi au înfăptuit minunea.

Progresul popoarelor se măso­ară cu valoarea învăţătorilor lor.

In ţara noastră, unde învăţătorii au luptat cu mari greutăţi în tre­cut, aceşti apostoli ai neamului au înţeles apostolatul lor.

Biruinţele din ultimul timp, pro­gresul următor făcut de neamul nostru în câteva decenii de când am scuturat jugul robiei turceşti precum şi întreg cuvântul cu care soldatul Român a desrobit pro­vinciile subjugate, ca şi tăria de suflet a celor subjugaţi ce au cre­zut în Dumnezeu şi ' şi-au trăit curate sufletele pentru marea zi a Infrăţirei ; România mare deci, s'a ţesut încetişor pe toate plaiu­rile noastre, cu ani de zile in

urmă de minunaţii noştri învăţători în cămăruţele scunde ale şcoalelor primare.

Biserica noastră prin preoţi a păstrat, sporind cu nădejdea în Dumnezeu, opera înplinită de şcoală. Ea Biserica, a însufleţit credinţa mântuitoare, a ferit suf­letul poporului de ispită, a făcut să crească bucuriile, a mângâiat durerile, a stat ca un reazim ne­clintit sufletului neamului nostru.

Preoţii noştri, risipiţi şi ei îu toate colţurile ţărei, purtând şi ej acelaş greu al vieţei ca şi învă­ţătorii, au păstrat făcând să spo- ' rească virtuţile neamului nostru, strujite spre bine în şcoală.

Armata noastră naţională a de­săvârşit opera şcoalei şi a bise­ricei; cu materialul eşit din mâna de meşter a dascălului şi a preo­tului, a închegat înplinirea înfra-ţirei definitive a întregului nostru neam.

Cu realizarea idealului nostru naţional, cu statornicirea graniţe­lor acolo unde Ie-a aşezat Doro­banţul nostru, opera nu este sfâr­şită.

După cum şcoala, dacă nu sporea'virtuţile înascute în copiii noştri, dacă biserica nu păstra şl nu înmulţia spornicia şcoalei, şl armata nu ştia folosi şi călăuzi tot ceia ce înplinise Şcoala şi bi­serica, nu am fi unde sântem, tot aşa acum, când ajunşi unde anj ajuns nu vom munci numai cu puteri însutite să statonicim opera înfăp­tuită, şi învăţătorii preoţi şi. ar­mata nu vor continua cu acelaş spor munca lor de apostoli, ceea ce au făcut generaţiile noastre tre­cute, ceia ce s'a ridicat din jertfa sângelui Românesc vârsat, cate­drala Românismului întreg, înăl­ţată cu cheltuiala sufletelor mor­ţilor noştri, s'ar nărui şi ar fi o crimă din partene să o lăsăm să se prăvălească.

învăţătorii la postai lor, Preo­ţii la bisericile lor. Armata la înalta ei chemare.

Bucuria vremilor să nu ne în-tenece.

Să nu gândim la răsplată, să nu socotim că datoria noastră s'a în-plinit şi nu mai avem ce face.

După marele războiu, astăzi când rănile nu s'au vindecat, când flamura doliului flutură în toate statele, când patimile omeneşti clocotesc, când duşmăniile moc­nesc şi când prefaceri sociale adânci se petrec sub ochii noştri, marea noastră datorie e să fim cu toţii la posturile noastre.

Să nu ne mintă arşiţa Soare­lui; în depărtare turnă şi norii se grămădesc.

O viaţă nouă se aşează şi în ţara noastră. Datoria noastră a învăţătorilor, a preoţilor şi a Ar­matei e să priveghem la aşezarea ei, nu să ne amestecăm în ea. Amestecându-ne, ne vor fura pa­timile mărunte, ne vor cuceri am­biţiunile deşarte, ne va minţi de-şărtăciunea unui trai mai bun.

Şi ne vom părăsi calea noastră de sfânt apostolat, lăsând popo-

Pag. 2 C U L T U R A P O P O R U L Ш Hü. 6. Iunie 1921

діі fără reazímui sufletesc, să-] daune vânturi.e duşmănoase.

învăţătorii, preoţii şi militari; ,iu trebue să ia parte ia viaţa politica a ţărei.

In viaţa politică, sunt taberi, oamenii se împart în credinţe — :e desigur pontase din gând oi-, Ш spre fericirea ţărei, — duş­măniile sc aprind, şi în focul lor vânt târâţi toţi părtaşă creditatelor deosebite. Rătăciţi şi noi în ace-Ete tabere, nai slujitorii aceluiaşi ideal, aceleiaşi credinţe, aceleiaşi legi, în faţa poporului, vom mai avea tăria să fim tot înfrăţiţi, nu-1 vorn târâ şî pe ei după noi în lupta politică şi nu vom zminti Sin adânc încrederea ce ne-o pă-gtra curată?

Mu se va întreba -el nedesluşit.

pe cine să mai asculfe, pe preotui Răducanu ce esfe alb, ori pe preo­tul Ştefan de la aceiaşi biserica. ce este roşu ?

Părinţii copiilor din şcoală, să urmeze de dascălul Ţurcan ce lupta cu galbenii, ori pe Afanoiache ce ţ1

sa înscris la tricolori? Nu, Biserica, Şcoala şi Armata,

Bac cu desăvârşire parte din patri-' amoniul national, ele trebuesc pă­strate numai pentm neam.

învăţătorii, Preoţii şi Militarii nu trebue Ш albe credinţe politice, singura credinţă a lor trebue & fie sfânta! lor apostolat, spre a mi nu ne pima generaţiile viitoare, inîrebarea:

Unde ţi-an fost Apostolii Ro­mámé Marc?

V, Chiru.

I L E A N A Când goarnele aţi frimbiţat, Oştirile, de-au adunat La bătălie; E^săndu-şi plugul in ogor, Porni, cuprins de-af ţării dor Щ Radu Lie.

pe pragul casei Lui din sat *l ta Ileani-un sărutat

*" „Noapte tonf|f J&oar — sirlns îmbrăţişaţi ш prag— #• razá-i lumina cu drag (fel blonda Іжй.

*t/"?cu4) zi, trecură trei

Í Leana'n mijloc de femei i-şi gâ:ia locui;

C^ud îni'o zii spust-іш căprar Щ-і luptă mare la hotar . . . rVntetia focul.

Йеапіі au i-a mai fost dat y>yo veste, delà cel plecat,

caice pragul. • ea 'ntr'o zi — prinsă de dor — Perni — punând uşei zăvor •Sfa-şi cate dragii!.

Ea, gândul către cei de sus Şt inima către cel dus, Cată să 'ndrepte. — „Eh! lupta-i grea." gândta mé­

reti . . . — »Dar poate-'l scapă «Dumnezeu JfjŞ bun şi drepte.

Din ioc în loc a toi umblat, Pe unde sângele vărsat Făcuse vadu; C^dea, un vîut dac* o sufla; Dar nici o lire nu afla Şi nici pe Radu.

LAng'-ua îsvor şi-un fag trăsnit Plăpindu-i trup căzu sleit Din temelie. ŞjtjgfciH se ţinti — pălind — Pe-o crace d&-mormînt citind: „Lui Radii Lie."

A! lacrimilor uragan Ce clocotea de — aprope — un an Rupse zăgazul. Şi dV pc crucea lui, privea Rece nepăsător, spre ea „Mihai Viteazul*

•De aiHiîc*. în fie-care zi, Dki seară paria m zori de zi, Să-şi cerate rana, CH ocrai pasa îr» pâmînt Su: — sentinelă — ia mormînt Veghind lieana.

Târzii: /Und toamna se sfârşea Şi când întâii fulgi de nea Aiinşie !теапа, lin trup de fată o fost găsit Huste un mormânt, înzăpezit . . • Era ileana.

N. Ncamtzu-Ottonel.

шв mm шт тіш Ш 1.4

de len Vlăftoiu. I

•S'a înapoiat, într'o dimineaţa «căldacă de soare, şj,* străbătând

ііюгші oraşului, s'a oprit tocmai in {andul mahalalei.

Gtorge era imul din cei mai chipeşi şi mai isteţi mecanici. In­ait, cu părui negru şi cu ochii vii, cu vorba hotărîtă şl limpede, cu pasu! sigur, ei trezea în sufletele vecinelor de prin curţile alăturate inuiio doruri. Plecat în răsboiu, tu dragoste de moşie şi cu ne-ţliniită nădejde în sfârşitul bun ai năzuinţelor neamului, soarta Га tăiai prin meiçaguri necunoscuie, până s ?a pomenii într'un ţinut de peste Nistru, în inîpărăţia'mtune-гіспіш şi a răsmeriţii. Cunoscuse Deorge câte ceva, cetise cărţi, vorbea adesea cu oameni de is­prava şi a multe ştiuitori, îşi dă­dea, într'un cuvânt, seama de •cel'' ce ii împrejmuiau.

Locid,-i în oraşul stăpânit de sminteală doui ani.

Suferise şi foamea şi frigul, flar, stâncă falnică sub loviturile valurilor — tiu cădea. A isbutit »ă fugă şi azi iată-1 înapoi, pe fă mântui visat, pe care I-a săru­

tat ei ochii umezi, în clipa când 1-a simţit sub căicâfu.

George are ca prieten apropiat pe Stan Creţu, um proaspăt oră-şean, cu capul phn de chemări' ciudate. Fusese la o fabrică, acolo cunoscuse pe mulţi şi, într'o bună zi, fu chemai la un „sfat." Era vorba de cerut o sporire de leafă. Stan Creţu să minună foarte de cuvântările auzite şi pentrucă to­varăşii săi nu-1 siăbeau, purcese a-i urma, şi încetul cu încetul le prinse graiul, vorbea ca ei, se ridica împotriva Ţârii, nu credea în Dumnezeu, spunea râtos că armata e o nenorocire şi visa "răscoala" pe care aa se sha s'o vestească ori-cui şi ori-când.

Stan Creţu fu privit de to i ca un râu. Ce puţin îl sinchisea, însă, „părerea lumii" şi nu înceta să propăvăduiască mai departe cu­vântul răzvrătiri. Când află că George s'a înapoiat din ţara bol­şevică, mare ii fu bucuria. Cât de muH ar fi voit să plece şi dânsul acolo!

— Ascultă, dragă George, nu e aşa că poporul stăpâneşte fa-

I PÖPUNCA I-a. Sä nu uiţi Ca eşti -copilul naţiei române| care sute ele ani a fost bal-i jocorita, schingiuită şi unii- 4

iită în toate chipuriie şi pe; toate caile.

Noaptea, dacă te trezeşti, să nu uiţi că de abia ai scă­pat de robia cruda miienara [ care te-a împiedecat să tră-eşti liber pe pământul ce acoperea osemintele moşilor, şi strămoşilor tăi încă dë prin veacul al V-lea înaintea de Christos. 8)

PORUNCA Ii-a. Să nu te răzbuni, căci răzbunarea este pornirea sufletelor jos­nice. Dar să nu simţi o ade­vărată bucurie, să nu ai o adevărata sărbătoare atâta vreme cat toţi fraţii nu vor fi la înălţimea vremii. Sa fii muncitor, cinstit şi cuminte. Cu dispreţ să priveşti pe cei ce seamănă vânt şi să li îm­piedici isprăvile lor -distrugă -toare.

PORUNCA Ш-а. Crede în Damnezeu şi propovăduieşte binele. împiedecă răul unde îl vei descoperi Afirmă ade­vărul şi dreptatea şi fii pa­văza de care să se zdrobească j calomniile şi neadevărurile ce­lor ce nu văd decât roş îna­intea ochilor, deşi trăiesc, printre noi, ca în sânul lui Avram.

PORUNCA IV-a. Făgădu­ia! a sfântă să faci că vei lucra din toate puterile Şi ci toate mijloacele pentru întări­rea şi mărirea patriei tale.

Pentru aceasta eşti dator.-&) să munceşti cu toate pu-

i) Ráspuns celor 10 porunci aie comir niştilor Unguri.

s ) Agatirsis.

terile ca să sporeşti atac avu-tui tău cât şi avutul Stilului român;

b) să fii supus la porunca •! legilor şi ascultător faţă de cei chemaţi să-ţi lumineze mintea, să-ţi conducă sufletul sau să vegheze Ia dreapta executare a legilor;

c) să ai prunci mulţi, pe cari să-i creşti cu mintea lu­minată, în cinste, în credinţă în Dumnezeu şi în dragoste de ţară şi de neam.

PORUNCA'V-a Consideră ' de duşman pe cei ce hulesc patria şi neamul tău chiar de ţi-ar fi frate bun. Pedepseşte-1 cu îndepărtarea de la trebile Statului şi înfierează-i purta­rea prin vorbă şi scris, ca să se ferească fraţii tăi din-tr'un neam de cei ce se fac coadă de topor în manile vrăjuiaşiior tăi.

PORUNCA Vl-a Jertfeşte binele tău personal pentru cel obştesc. La a ce ţi-ar fo­losi averile dacă iaşi să prin­dă cfaiag ori rădăcină ideile de răzvrătire şi de distrugere a ordinei .din Stat. Aceasta răs­turnată, în felul celor ce se petrec !a vecinii noştrii, n'ar mai putea omul, să fie stă­pân nici pe avutul, nici pe; viaţa lui.

PORUNCA Vii-a. Nu te potrivi celor ce spun că a fost mai bine sub vechile stă­pâniri. Nu uită că chiar de curgea lapte şi miere, tot rob erai şi tot valait barbar ţi se zicea, deşi erai biând, su­pus, răbdător şi nobil în du­rerea ta. Mulţămirea sufletea­scă de a muri liber într'o ţară liberă preţuieşte mai muiţ decât un blid de linte mai mut.

PORUNCA VIII-a. Nu uită că vrăjmaşul nu vrea să re cunoască în faţă lumii că ct jertfe de viaţă şi cu dum nenumărate ţi-ai căpătat h dependenţă şi Unirea c& Mare. "El zice că prin bună voinţă Aliaţilor ţi s'a dărui această stăpânire, cu foait că el ştie că idealul unirii i fost semănat în sufletul tát de către primii voevozi, înce pând cu Mihaiu Viteazul $ de către dascălii tăi deli şcoala din sat până la ce de pe catedră universitari

PORUNCA IX-a încuiat jează virtutea şi laudă vreá nicia. Împiedecă depravară şi corupţiunea pe care vrăj maşii interni şi externi o щ drept armă spre a-şi îndepli­ni scopurile lor şovinisie Această caie nu este făţişă dreaptă şi cinstită. Când îj dezvolţi mintea şi-ţi îmbogâ teşti inima cu sentimente а\щ chiar de eşti rob, ai în mâni cheia închisorii tale.

""PORUNCA X-a. Jertfeşti chiar, din ce nu-ţi este 4 prisos pentm întărirea pa­triei. Să ai raiiă şi îndurări şi pentru cei ce ştii că estt în rătăcire şi caie ie urăşte Ura sălbatecă şi păgână si cauţi să o topeşti în bună tatea-ţi nesfârşită, care si curgă ca o apă răcoriloan şi alinătoare a tuturor rănita din sufletele celor de alt neamuri, otrăvite de ideile şo viniste. Şi acum, cu D-za înainte, fraţi Români! Să nt încălzim la soarele învăţături şi să fim mai creştini deci toţi creştinii!

Sora din Abrud.

briciie, în Rusia? — i-a întrebat cu nestăpânită mulţumire in glas.

— Ba ? — îi răspunse George — fabricile sunt tot ale stăpânilor.

Stan crezu că n'auzise birre. — Cum? Tot ale stăpânilor? — Păi da! Să vezi. Când îm­

păratul я rost coborît de pe tron, s'au muait un fel de conducători însărcinaţi cu treburile ţărei. Ăştia au pus mâna şi pe fabrici, unde suni oameni de ai lor şi unde se lucrează ca înainte şi tot atât de trudnic.

~ Dar folosul muncii cine îl ia? — Stăpânitorii, de bună seamă.

Cei care conduc fabricile. — Şi cât timp lucrează, pe zi,

oamenii ? — Mai mult că înainte: câte

zece, douăsprezece ceasuri pe zi ! — Încaltea 's bine plătiţi ? — Cu banii pe care îi iau abia

de-şi pot ţine sufletul. Mâncare nu-i haîne şi ciubote nu's, femne nu's . . .

— Dar „conducătorii ?" — Ei au ! Şi mâncare, şi haine,

şi lemne. Că, vezi bine, âştia au înlocuit pe stăpânii de odinioară.

—. Dar, fără îndoială, că mun­citorul e slobod . . .

— Slobod ? — îi taie vorb a

George. — Slobod ? Dacă un muncitor găseşte că e rău plătit sau cere un tain mai mare, e îm­puşcat pe ioc. Câte omoruri d'astea n'am văzut cu ochii mei ! Şi apoi '. temniţele, şi bătăile şi înfometa- : rea, — doamne 1

— Păi bine, dragă George, nu sunt toţi de-opoírivá acoio ?

George nu-şi putu ascunde râsu!. — Deopotrivă ! Se cunoaşte, Sta­ne, că priveşti lucrurile de de­parte şi că ţi-i capul încurcat cu năzbăţii. Cine 'are bani. trăeşte bine, — cine nu, moare de foame. Numai că s'au întors lucrurile : eşiţi, din puşcărie, beţivii, ticăloşii au pus stăpânire pe bogăţiile gospodarilor de eri, i-au jefuit şi astăzi huzuresc în clădiri mândre, beau vinuri tari şi fac, după pofta inimii, toate uriciunile.

— Dar poporul ce spune? Că doar poporul a făcut revoluţia în folosul lui ?

— Poporul nu poate vorbi. El e ţinut sub călcăiu. Gne crâcne­şte e ucis pe dată şi atât de mare e groaza că nimeni nu se încu­metă să ridice giasui.

— Dar cum, mai George, a-colo e stăpânire ?

— Stăpânire, da, cu toate pu­terile şi cu toate foloasele!

— Ba da ! Dar — toate — în slujba stăpânirii, iar ăi de scriu almintelea sunt băgaţi în închi­sori, judecaţi şi osândiţi, fie la moarte, fie la muncă silnică ! ] — Dar ţăranii nu au pământ ?

— Nu ! Ei au fost amăgiţi. Li s'a dat câte ceva, dar suferă azi mai mult ca înainte şi n'au pu­tinţa să facă un pas după voia lor. Moşiile sunt tot în mâinile stăpânirii.

— Armata e ? — Şi încă muită, măi Stane,ţ

drăcească . . . Se bate, se cearf şi se hotăreşte fără multă vorbi ' —- Sunt şi grade ?

— Ba bir.e că nu ! Stan rămase puţin pe gândwi

Era frământat, — Păi atunci nu s'a schimbai

nimic acoio ? — Ba, s'a schimbat, — dar îi

rău, numai în rău ! Muncitorii su­feră, ţăranii suferă, poporui tân­jeşte după pâine şi un vestminl mai bun şi tremură în fiecare i de spaima morţii care stăpâneşii întreg întinsui împărăţiei.

Stan deveni şt maţ gânditor. — Frate, — spuse el în cell

din urraä, —' frate, atunci e mi rău acolo!

— Da! Ca delà cer până li pământ !

— Ce e de făcui atunci ? — Şă ne iubim ţara, n'eaniti

şi sâ urmăm învăiaiurile bune Fără Dumnezeu, fără orânduiri liniştite şi bine închiegate, nu st face nimic ierneinic. De ce să mergem către prăpastie ?

Stan tăcu. Ciăiiiiă din cap în semn de pricepere. S'au despărţi prieteneşte. Din ziua ceea, — li noi — Stan nu mai e răsvrătttti fără rost ci omul cu scaun Ia cap care îşi vede de treabă, lucratif stăruitor, şi dând pildă de cinste de înţelepciune şt dragoste de ţară

Ion Vlădoiu Chişinău. Mai 1.921.

JNo , в. hinie 1921 C U L T U R A P O P O R U L L T I гаь{. J

ÈWAN6HELIA NOASTRĂ m Frumuseţea României

Noi trebuie sâ ne iubim (ara. pentruca dragostea de patriei este o lege a lui Dum­nezeu, dată nouă oaraenäor pe acest pământ. Şi aşa fiind, Urmează că oricum ar fi acea­stă tară noi trebue să o iu­bim. Dar cum Dumnezeu ne-a işezat într'unul din ceie mai Inimoase locuri din lume, In Cât noi Românii trebue săiu-îim România şi pentru fru­museţea ei. — Şi aşa este.

Minunata noastră ţară a avut şi are o putere mare nu numai asupra noastră, a Românilor de baştină, ci şi asupra streinilor cari vin la noi. După cum se ştie, M. L. Regele şi Regina au venir dtn alte părţi în România, find chemaţi de necazurile noastre casă ne ajute, atunci când nu eram ca acum uniţi ii un neam necăjit. Dar Ei s'au îndrăgostit atât de mult de ţara noastră, ca acum ei sunt cei mai mari Români. M. S. Regele a fost acela care, după război, a spus cel dintâi ca să se dea pă-

nt la ţărani Iar M. S. Rc-a scrie cu multă căldură

r£ România zicându-i Tara mea". Şi atâta grije

dor are La de binele nea-ului nostru, în cât simte la

cu noi şi scrie cu noi la ^Cultura Poporului", îridem-flându-ne să ne unim şi spu-nându-ne că dacă în război am fost cu toţii fraţi, n'am

putea oare să fim tot fraţi şi în vreme de pace. După sfârşitul luptei, n'am putea oare să punem umăr la umăr, precum am făcut atunci, pen­tru a clădi în loc de a dă­râma România Mare? Da, căci trebue să fim vrednici de aceia cari şi-au dat viaţa pentru România. Da, pentruca nu trebue să le pângărim mor-minteleprin certurile şi neînţele­gerile noastre, prin urile noa-s.re, prin pizmele noastre, prin nesfârşitele noastre vrăjmăşii.

Atâta este de mândră ţara noastră, că face un păcat acela care locuind în ea şi bucurâudu-se de minunăţiile ei, nu o iubeşte. Dar atâta este de frumoasă ţara noastră că în ea sufletul nu poate să nu se înalţe spre Dumnezeu.

,Şi aşa se face că Românii îşi iubesc atât de mult pat­ria, în cât pentru ei biserica şi România sunt una şi aceeaşi fiinţă. Românii îşi iubesc pat­ria pentruca ei cred în Dum­nezeu, şi ei cred în Dumne­zeu penirucă ei îşi iubesc patria. Religia Românilor este naţională şi naţionalismul este religios. Şi prin această îm­preunare a dragostei de ţara

, cu dragostea de Dumnezeu, ' ei sunt ursiţi să fie un neam

de frunte. Şi această împreu­nare răsare ca o mândră floare din frumuseţea ţărei ro­mâneşti.

Marin Stefănescu.

I n Capela eroilor . . . Moartea eroică a sublocotentulj l -aviator Vasile Bcnţescu Aviatorii români au speriat lu­

mea de aici cu sborurile lor în-(Jrăsneţe, şi cu multele «probe şi mai indrăsneţe încă, la cari nici nu cuteza lumea să privească.

S'a întâmplat însă în zilele tre­cute, că ofiţerul Vasile Bonţescu a plătit cu' viaţa sa un sbor în-drăsnet, pe o vreme când se pre-gătia furtună în văzduh. N'a fost din vina Iui, ci din aceea a unei aripi, ce s'a rupt chiar în o vreme când aeroplanul era la o înălţime mare. Aviatorul vedea că e pier­dut, dar a mai avut atâta putere, să îndrepte masina spre arborii din preajma clinicelor, în nădej­dea că s 'ar mai putea opri în ei.

Lumea observase căderea fal-n'cului vultur român, alergând de pe toate stradele înspre locul, unde viteazul avea să plătească cu фіаг viaţa Iui, împlinirea da­toriei, până în sfârşit.

, « Gazetele noastre I'au deplâns,

chiar şi cele străine — fie spusă a-ceasta spre lauda lor —- au în­ţeles să scrie rânduri pline de admiraţie pentru îndrăsneţul vul­tur, care s'a ridicat şi mai sus, chiar căzând jertfă în lupta au váiduhul năprasnic.

Şi în capela eroilor a fost un adevărat pelerinaj. Martirul sbu-

tor, cu faţa întoarsă spre altar, га un zimbet încremenit îu col-

,jiul buzelor rănite, şi o înfăţişare inândră, ca aceea a unui viteaz, care a trecut prsgul vieţii, fără iă-аі plece capul.

Coroane se înşiruiau lângă si­criul deschis, si o ploaie de flori actjperea, cu gingăşie par'că, tru-

" edrobit al celui mort.

Oamenii se strecorau tăcuţi. Un ofiţer delà aviaţie, cu buzele strân­se, cu ochii plini de lacrimi, veghea la capul îndrăsneţului camarad.

Lângă uşa capelei era o cruce alcătuită din helicele aeroplanului,

,cu fotogra ia celui mort, şi cu alte fotografii, înfăţişând prăbu­şirea lui din văzduh.

In curtea cazărmii aeroplanul, cu rotilele stricate, era învăluit în treicoior. *

Înmormântarea a fost înălţa toare. Mortul, în loc de a se cobor în groapă, părea că se ridică, şi' mai mult încă, în slava cerului.

Mii şi mii de oameni s'au po­stat dealungul drumului către gară, în aşteptarea cortejului mortuar.

Sicriul a fost aşezat pe aerop­lanul celui mort, acoperit de co­roane şi jerbe de flori, şi lumea aleasă ce 1-a petrecut, în frunte cu autorităţile militare şi civile, abia putea răsbate prin marea de public, ce se îngrămădia din toate părţile.

Camarazii lui sburători şi-au fă­cut datoria cu vâri', arătându-se vrednici dcainintlrea celui ce pleca...

Patru aeroplane rotiau în văz­duh, cu rotiri falnice, cu sboruri înalte sau coborâte până deasupra copcrişurilor, cu figuri şi rostogo­liri mai mult ca indrăsneţe, voind a-i spune camaradului mort:

— Tu ai murit, dar vitejia ta e un nou îndemn pentru a duce mai departe steagul fâlfâit de tine cu atâta mândrie. Tu ai înfuntat moartea. O înfruntăm şi noi. Căci mai presus de această vieaţă tică­loasă e Patria, pentru care ne dăm cu plăcere viaţa, in ori-ce clipă ! . . AL Gura.

nu este de chiar trece după cum

şi vi-

V I P E R I L E Viperile le vei găsi în toate

locurile, la sate ca şi în oraşe. Trăesc în apropierea noastră, ade­sea chiar în mijlocul nostru pen­truca în timp ce le jncăizitn, ele să muşte pe cei mai slabi dintre not, introducând pe nesimţite pi­cătură, cu picătură veninul lor, în sufletele fraţilor noştri încreză­tori şi fără experienţă.

Le privejte mai ales aerul din fabrici, gări, ateliere, căci acolo nimeni nu le împiedecă să se tâ­rască din colţ în colţ şi să îm­prăştie veninul lor.

Cum muşcătura lor îndată ucigătoare, ba adesea neobservată, neobservate continuă a trăi pertle în mijlocul nostru, veninul introdus pe nesimţite în sufletele fraţilor noştri, îşi face efectul pe zi ce trece, căci otrava primită e transmisă cu multă uşurinţă, ade­sea in mod nebăgat în seamă, în alte suflete tot slabe şi nepregă­tite.

Vipere în ţara noastră întregită şi mărită cu 'atâtea sacrificii, sunt aceia cari, trăind din rolul pă­mântului românesc, sunt uneltele duşmanilor ce ne înconioată şi ţintesc a ne slabi şl dezbină pen tru a readuce apoi vechea stare de lucru.

Luaţi seama, iubiţi Români, şi feriţi-vă de toate aceste fiinţei, vătămătoare. Căci, vipere sunt aceia, cari prin intrigi seamănă vrajba între fraţi şi defăimează autorităţile şi conducătorii noştri, făcândti-i răspunzători de greută­ţile vieţei de azi.

Vipere sunt aceia cari specu­lează credinţa unei secte religioase, propovăduind credincioşilor de a fugi delà datoria de oskş ;

Vipere sunt a a i a cari prin tot felul de instigaţumi propovăduiesc ura de t clasă, ridicarea masselor lucrătoare contra conducătorilor, îndemnându-i la greve cu scopul d e a naşte turburări ţării, ţintind astfel la distrugerea organitatiei noastre de s'at.

Feriţi-vă, zic, căci vipere sunt şi cei care răspândesc svonuri de natură fantastică, băgând sufletul cetăţenilor neîncrederea în trăini­cia ţării întregite şi teama c i ia­răşi vor reveui vremurile de tristă amintire.

Şi'n timp ce cu acest venin încearcă să otrăvească sufletele Românilor încrezători şi slabi de înger, conducătorii acestor vipere organizează în ascuns, comploturi chiar pe pământul ţărei noastre şi pun bazele unei întregi urzeli de luptă şi de distrugere sperând ca în momentul când mulţimea Ro­mânilor ar fi prea slăbiţi de o-trava primită să dea lovitura şi să readucă curând stăpânirea i străină.

Visuri irealizabile ale duşmani­lor noştri! Speranţe născute în creeri de bolnavi!

Insă adevărul este şi rămân e

acesta: Duşmanii noştrii nesupăraţi şi nedemascaţi de nimeni, lucrează sub ochii noştri contra intereselor ţărei noastre, plătind cu sume fabuloase misionari, cari mişună prin tot locul cu rolul viperelor sus amintite.

Pentru această mă îndrept către voi, Români buni şi patrioţi şi vă spun: uândiţl-vâ la suferinţele strămoşilor noştri la sacrifiùile făcute'de toţi fiii României de azi, care au dat mână cu mână să-şi vadă visul împlinit, şi pri­viţi cu băgare de seama în Jurul vostru, demascaţi viperile, pentru ca voi cari aţi făcut atâtea sacrificii şi continuaţi a munci la clădirea României întregite, să aveţi mulţumirea de a nu fi lăsat vipera să se apropie de fra? tele mai slab, ca să-t învenineze sufletul său curat!

Ion Petrescu,

Jertfeie ! r O pasere măiastră, s'a desprins de pe cerul albastru al СЫриШ, pentruca să cadă, într'o senină zi. de primăvară, pe pământul, de asupra, căruia nazies* să zboare, vednlc\ biruitoare. i

Fu scris ca numele incă a unui viteaz, să sc adauge, : la şirul „Jertfelor Aerului", de astâdată în liniştea binefă­

cătoare a Pädi, şi în lupta numai pentru binele omenirii.. 4

• * » !" Clujul acesta, al tuturor luptelor de ieri, al patimilor clocotitoare, al urii care ucidea numai de dorul puterii şi al asupririi, văzu astfel cum şttu ai noştri să moară, pentru binele tuturor . . .

Clujul acesta, sub zidurile căruia, jertfa nu avusese în trecut, alt înţeles, decât acela de a auri strălucirea unei ca-roam împărăteşti, putu înţelege azi, rostul mai adânc, mai mare, mai uman, al jertfelor noastre . . .

Clujul, martor mut şi nepăsător al tuturor faptelor trecute, al tuturor vijeliilor deslănţuite asupra lui, tresări pentru întâia oara în faţa morţii dătătoare de viaţă şi crea* toare de noi puteri...

Chitul, învăţat până în timpul din urmă să-se gătească şl să petreacă la groapă cu alaiul poruncit d* mai népfű zilei, pe acei dintre ei, care se duceau dintre vii,\Clujul care în faţa tuturor morţilor acestora ca şi a viiilor caré rămâ­neau după ei, dădea toata pompa şi toate cuvântările* toată închinarea ca şi toată curiozitatea ce se cerea unor ase» meni întâmplări, dădu pentru tataia oară fără sä i s t cearä şi fără poruncă, unui os îas şi unui zburător romtn, sufletul şi lacrimile sale.

* * •

Se răsplatia astfel tot dorul de mai bine al aceluia care, fără să se teamă de moarte, o înfruntase de dragul unei Idei. Şe aducea singurul omagiu ce s e putea aduceurtel Jertfe căzute pe sitarul civilizaţiei omeneşti, şi s e făcea prima contopire a tuiurOr sufletelor, în uiiarea vrăjmăşiilor de fie care clip \ în faţa acestei morii, care s e ridica deasupra oam anuar şl deasupra pornirilor lor.

Si în contopirea tuturor acestor suflete era de sigur, înţelegerea adevărată a vieţii omeneşti şi a menirii ei celei mai înalte şi nobile, aşa cum au visat-o gânditorii mari ai lumei, şi aşa cum o realizase o moarte de viteaz!

Războiul care pentru toţi ceilalţi s'a sfârşit de mait, urmează astfel mai departe, dus de acel ostaşi cari nu înţeleg să aibe o clipă de odihnă. „Zburătorii* luptă mai departe, în întrecerea de fiecare clipă cu puterile naturii, în care luptă cad însă atâţia jertfa, pentru ca alţii să poată birui.

Б greu şi sângeros războiul lor, şi totuşi el est« purtat fără frică şi fără şovăire, în admiraţiunea en­tuziastă a tuturor, cari înţeleg cum pe cel bravi, du­rerea îi oţeteşte în loc de a-i înspăimânta...

Şi astfel, deasupra Clujului alte paseri maestre, se joacă pe cerul albastru al zilelor de vară; lumea le priveşte cu aceeaş dragoste plină de grijă, cu aceiaş mândrie plină de nădejde: '

Iar noi, cei cari desluşim, în lumina orbitoare a Inălţimei, culorile acelea, care sunt imaginea Patriei, şi cari zbor în văzduhul care nu are hotare, ne cuprin­dem de menirea înaltă pe care o iau în zborul lor isteţ, atunci când simbolizează tot zbucuimul înţregei acestei Omeniri, în lupta pentru cucerirea tainelor firii... щ

Şi atunci abia, înţelegem în toată măreţia lor, ceea'ce dau, pentru mersul înainte ae Lumii Jertfele Aerului Í

Cluj 30 Mai 1921. Vlntllă Petala.

3 / 1 S M a i l t 1 8 4 8 :РШ>" (Urmare)

Toţi oratorii . .лпгіШ sunt stu-dèftti de clasa a ѴШ-а firana-rfală.

Purtarea junimei studioase la această serbare • naţională a fost, jeredem, caHficată de a uitări spe-franţa bătrânilor în viitorul naţiu-'nii române. Căci spiritul şi ideile ce să manifestă şi susţin ia atari ecaziuni ne pot servi de gaj, cymeă din astfel de tinerime au să ieasă băioaţi bravi şi serios devotaţi patriei şi naţiunii.

La ora 1 după amiazi junii noştri să întruniră în Bercul mitro­politan pentru aşi ţinea maialui Îndatinat.

II. Vorbirea r o s t i t ă de pe pira­mida din piaţa Biajuiui, în faţa Caästraleä, bl presară silei de S/15 mia mm, de Basiiiu L. Biíifíj, s t u d e n t în clasa Vi i .

„Doamne luminează ziua de 3115 Шфі 1876Г

„Mai curând vor putea smulge soarele de pe firmament, mai c '.rând vor putea muia munţii, decât să nimicească sentinela la­tina fiul Romei eterne străplân-Ш în rÜM'írit!"

Frsţ i români i Şaptesprezece secoîi şi jumă­

tate trecură decând soarele orien-Mui salutase cu razele-i încălzi­toare pe fiii lui Traian în Dacia.

Şaptesprezece secoîi şi jumătate irecură decând începuse a răsuni accentele limbii române în toate unghiurile Daciei. . Şaptesprezece secoli şi jumătate

trecură decând versul de bucurie şi fericire si auzia pretutindeni în această patrie numită Dacia ferice.

Totul era măreţ şi sublim. Românii duceau o viaţă fericită

in această ţsră, care era una din cele distant, cea mai avută de aur ţi cea mai frumoasă provincie a lumii romane.

Sublime momente fură acele şi cum să n u ? Cănd întreg sudul Europei era locuit numai şi numai de fraţi de ai Românilor, din una çi aceeaşi ginte constatatoare din din atâtea fice surori, .dotate cu facultăţi spieadide, cu virtuţi sub­lime, indârăptul lor cu tradiţiune de glorie, ce îe-o invidia lumea 1 ireagă, înaintea lor strălucea un vi.tor nemărginit, ochii for erau aţintiţi spre cel mai frumos cer, împrejurul lor suridea cea mai frumoasă natură, — munţi şi ape — margini puse de degetul lui Dum­nezeu pentru o lume de giganţi.

O atare fică a gintei latine era şi este: naţiunea româna.

Şaptesprezece secoli şi jumătate trecură, zic, decând în astă^patne descălecase fiii lui Traian, î n u a -eia, spre a forma o naţiune mare şi cultă în orientul Europei.

Aici, venind, Românii numai de­cât să puseră la lucru, începură a cultiva agrii cei sălbateci asemenea cultivatorilor lor de mai înainte, feicepură a-şi canaliza ţara, o face drumuri şi forturi de apărare.

B erau fericişi ! Alai credea cineva că aceasta

Dacie nu va dura in etern? C i naţunea romană va apune vr'odată ? Nu, caci ea era fica gintei latine căreia Joe ba dat „impérium une fine f (domnie fără sfârşit).

Durerea, fericirea străbunilor no­ştri ţinu abia doi secoü, da abia dei secoli ţinu fericirea Daciei au­guste, _ d g d din nord-osiul Eu­ropei sună o voce înfiorătoare: tßnis Daciaef

Ici din codrii cei întunecaţi ai •iază-nopţii, colea marea Aste, îşi irâraară vespii ca un potop nimi­citor; enimp ca nişte valuri teri-

. bäe de mare, să ridică ca nişte «ori grei ameninţători seminţii peste

seminţii de popoare până aci ne­cunoscute, nimicind cu foc şi fier tot ce le sta în cale. Goţii, după ei Hunii, Gepizii, Avarii, Longo-barzii şi alţii.

Toţi acei barbari trecură, să per­dura, numai Românul rămase, numai* pe el nu l'au putut înfrânge, nici barbarismul atâtor secoli, nici fie­rul inimicilor săi seculari.

împărăţia cea mare a Romani­lor, odinioară doamnă lumii cunos­cute, în care insă virtuţile cele vechii deveniseră acum fabule mi­tice, în urmă să cotropi cu to­tul de către aceste seminţii nenu-merate de barbari.

Dar nici una din provinciile cele multe a!e Imeriuiui Roman nu luă această răsplată mai înfricoşat ca Dacia lui Traian, raci unii n'au sin-ţlto mai cumplit şi mă ideniungat, de atunci şi până astăzi, ca stră­nepoţii Daco-Româreior, căci ni-nicări pe pământ nu fură inundă­rile atât de mari, suferinţei.' atât de grele şi neîntrerupte ca in aceste ţări ; acestea ţări erau poarta de intrare a barbarilor in Europa, pe aci era diurnul cel mare al hoar­delor barbare către occident ; Ro­manii Daciei erau obiectul prima furii al acestor hoarde.

Toi ce produse geniul roman mai ir. doi secoli, ce crescuse su­doarea generaţiunilor, ce prefecţio-nase experienţa ; toate monunen-tele geniului, virtuţii, puterii, toate să prefăcură acum în ruine triste, pline de jale, rămăuând ca nişte martori trişti ai mărirei celei super­be a străbunilor noştri.

Adversităţile timporilor, furia barbarilor, isbânda sortii, chiar şi mania Provedinţei, păreau conju­rate în scopul de a stânge semin­ţia română.

Dar geniu! Romanilor nu suferi totuşi ca strănepoţii unei ginţi atât de măreaţă să piară de pe faţa pământului. Românii nu periră ; ei trăiesc şi vor trăi! . . . şi deşi ve­dem azi eu jale ruinele plângânde a atâtor momente maiestoase ale gloriei iaTîfîce a stăbunilor noştri, dar irinţa naţionala, romană, parcă îngânând toate adversităţile a şap­tesprezece secoli şi jumătate ră­mase neatinsă. Şi astăzi după atâta amar de vreme, Românul zice cu mândrie : Eu sunt Român ! Un po­por probat ca al nostru poartă în sânul său simburiie vieţii perpetue: popor fără fine. „De n'a perit Románál — când hoardele

barbare Veneau ca şi lăcuste prin agrii să-

mânaţi, Tăind fără de mită. răpind farú cruţare, Lipsind pe fii de lată şi pe surori

de fraţi : i Acum când braţu-H *ga tn himt-i \ cunoscut, i Tu bravule Romám mei crai că esii

perdut?r (profetul Andreio Karcşsec) .

După atâta suferinţă tn fine, după căderea Avarilor în secolul VIII, Dacia era liberă, fericită, ca şi reînviată. Orizontul ei era azur, pretutindenea să auzea din nou vers de bucurie şi fericire, fecio­rii ei cântau arii de plăcere şi de iubire, şi cum să nu ? Când Ro­mânii nu mai erau supuşi, nu mai erau sclavi; ei erau independenţi cu Ducii lor proprii, ei erau iarăşi liberi.

Sărmane Române, multe ai su­ferit până acum, dar găteşte-te In acest scurt timp de pace, căci multe te mai aşteaptă!" sună suna vocea geniului rău.

Aşa a şi fost. De odată orizontul Daciei să

întunecă, nori fulgerători îl aco-j per, o furtună să arată . . Ce să \ fie ? să auzea în toate părţile, vaiete peste vaiete, oamenii aler­gau din Ioc în loc, neaflându-şi , nicăeri azil.

O nouă ceată de barliari să ; sculase din răsărit ca. să-şi afle o patrie; ei venită ca un fulger.

prădâtid totul în drumul lor, * m > rând şi răpind toi ce era nuaâ scump.

Cine sunt aceia ? — nu-i mai ашішезс . . . -l

Subjugând poporul sâ i.ş.ezsî<> id ; Românii îneheiarâ frăţie- cu e. şi trairă preîineş'i; dar aceasiu stare nu ţine mult, ei sâ есіши-bară, începură a subjuga ,р-:>рся'і a-i răpi averea şi a-1 asupri cu tot fem! de greutăţi. N;i trecu muit pàoà ce veniră şi oaspeţii Saşi.

De aci încolo începe soarta cea fatală a Românilor. Românul deodată să vim fără avere, fără libertate, asuprii din toate părţile.

Românul ce făcea V Tăcea şi suferea, până când, In fine, îşi perdu răbdarea şi în anul 1437 luase arma tn mână şi începu să dea navală în contra asupritorilor cerând cu toată energia dreptatea1. Şi nici nu să putea altfel» căci starea cea de jale a Ro;;iânîior din timpul acela să putea vedea din cele spnse de ei: „că s'au apăsat cu totul de către nobili şi s'au redus Ia stare de şerbi, ca şi cum ar fi nişte oameni cumpă­raţi, şi că nu-' iasă să treacă la alte moşii nici chiar despoiaţi cu totul de lucra! şi averiie lor şi că le-au răpit toate drepturile şi libertăţile şi că i-au împreunat cu sarcini mei grele decât crucea, care nu le mai pot purta !"

Românii mai răsculară şi prit* asta dedefă ocaziune la o conju-raţiune sărbătorească, numiţi: : яипіо triam mţionum," (unirea ce­lor trei neamuri) pentru apărarea comună şi stărpirea totală a Româ­nilor. Abia după doi ani de lupts putură- câştiga Românii: libere ml-graţiunc !

Soarta Românilor începu a să mai uşura. Dar urraeară u<i alt period şi mai fata! îo istoria Ro­mânilor. Periodul independenţei Transilvaniei. Patimäle si -sute-rinţeie Românilor sub Principii indepenţi în curs de un secol şi jumătate sunt Jmai pe sus de ori cc închipuire. Rotnânii fură des-brăcaţi de toate drepturile jäni: naţiunea şi religiunea română sunt numai suferite. Românii sunt siliţi a să face calvini ; preoţimea este maltratată în modul cei mai tiranic; pentru ţărani m se fă­ceau alte legi, decât nişte arti-coli care de care mai asupritori.

In astfel de împrejurări triste şi pline de suferinţe era mai pe aci să apună pentru totdeauna soa­rele Românilor, dar Dumnezeu n'a lăsat pe credincioşii lui să piară, nu, căci el este prea îndurător, el şi acum trimise pe apostolul Ro­mânilor cu crucea în frunte şi cu spada în mână, pe viteazul şi gloria noastră, pe MihaitrEroul, care scăpase întrucâtva pe co­naţionalii săi de asuprire şi pe când era să scape aceşba de des­potismul conjuraţiunii, atunci soarta părăsi pe viteazul neamului, care trebui să cadă sub spada unui tigru pe câmpia Târzii.

Basiliu L. Biann student io ci. ѴШ jrime.

(Va urma.)

GHICITORI

Ce fiara încornoram Umblă cu gum căscată Şi numii cu limba râmă Tot răstoarnă fi dărâmă

(panici) m

Găină pestriţă La pepa pe poliţă

m Ce trece pe apă, Şi nu face valuri?

(jnpims) •-' m •

In pădure nâscui In pădure creşcui Acasă când m'au adus Cercei tn urechi mi-ou pus

L, i Шгг IJ Cei mai trape cronicar al Mol- '

"чіоѵеі, învăţatul pentru acela vre- ' I -meri Miran C Q S Ü B proclamă cu duioşie, dar şi cu mândrie întâi;; oră în scris, că «Moldoveni,, Mun­teni şi Ardelenii, toţi de m neam suntem, românesc"

A venit apoi peste Moldova şi Muntonia amorţitearea stăpânire ? Gredior din fanar. Se păarea, că moűestul curent naţional şi i d r a unităţii vor slăbi sub uoul jug al unei mincinoase culturi străine. Acum începe însă rolul Ardeleni­lor.

Intrând o parte dintre Românii ardeleni în legaturi bisericeşti cu Papa delà Roma, o pleiadă de tineri pleacă uă studieze Ia Romo teologia catolică şi se reîntorc în ţară cu o comoară de cunoştinţe privitoare la istoria nearmilai nos­tru, Şinca', Maior, Ивп-СШ pă­răsesc preocupările de ordin teo-logic şi se apusă să ne dea lu­crări istorice pentru a arăta te­meinic originea strălucita a nea­mului nostru şi unitatea Iui din toate pu netele de vedere, ideile ior au produs lirtâia in cea mai temeinică renaştere naţională nu nuîiiăi în Ardeal, patria ior mai îngustă, ci şi tu Dacia mferioasă şi mai ales în Moldova. Munca ior a făcut, ca idea unitSţfi să devină nu crez naţional la întreg neamul românesc. întărirea acestei idei a băgat groază în asupritorii noştri de veacuri, căci lui Hey­dendorff, un înaft funcţionar sas din veacuî al 18-lea, îi scapă In memoriile sale mărturisirea, că nobili mea maghiară şi coaducă-torii SasDor au fost totdeauna în­ţeleşi şi convinşi despre trebuinţa de-a ţiuea pc Români! din Tran­silvania veşnic în înttfflereciii nc-şîiinţei şi sub jugul asupririi, căci aceştia constituesc cea mai mare primejdie pentru durabilitatea ex­ploatării lor şi din cauza vecină­tăţii cu cele două ţări de acelaş neam din panea de meazăzi şi răsărit a Trans'IvanieL Căci Ro­mânilor din Ardeal le-ar putea veni ideia să se unească cu ei!

In jumătatea dintâiu a secolului al 19-lea încolţi cu putere ideia Unirii, deocamdată fn Muntenia şi Moldova. La 1830, Unirea îşi găsi un răsunet puternic poetic in versurile Munteanului Ianku Vâ-carescy, care ocăreşte Milcovuî*) pentru despărţirea fraţilor. Ear MoJdovanvrl V. Alexandri cuprinde în dorinţa Iui de unire toate ţă­rile româneşti, adecă nu numai Moldova şi Muntenia, ci şi Ba­sarabia, Bucovina şi Transilvania îndemnând în poezia lui „Deştep­tarea României." ! Sculat fraţi de-aceiaş nume! Eată timpul de frăţie! Peste Moi­na **), peste Milcov, 'peste Prut, peste Carpaţi. Aruncaţi braţele voastre c'o puternică mândrie.

Şi de-асшг. pe veşnicie j Cu toţi mâinile vă daţi!

Şi s'a pornit apoi lupta pentru realizarea unităţii naţionale a ce­lor două principate. In veci vor | străluci pe paginile istoriei noastre numele unor bărbaţi ca Minai Cogălniceanu,. Nicolas Bl'cescu, Vasiie Alexandri, Costactre Negri,

1 loan Brătiauu şi alţi mulţi tova­răşi ni lor, cărora Ii s'au'alăturat chi?.r în domnitorii Ştirbei şi Ghica. Dintre cei dintâi, unii au suferit chiar şi temniţă şi exil pentru j Ideile lor de unire. Căci lupta a fost grea, având să o poarte şl .. cu dujmami din lăuntru ai Unirii j ;

şi cu cei dm afară. InlSuntru n:i era tocmai mic,

numărul boerilor şi al ciocoilor, cari fiind unii pîSHţi de Rusia,

iWlcwrul e Tâi.-;. rare despârfiă, prin Focşani, ЛкіШо?а de Miifileat«.

m I

»1; i ietftanfl:.-sf că prin Unire Ц vor pierde situaţia câştigai à, я iitipolrivbu pe toate cărările, rnai,

! tics necinstite, ca *ă liapiedea , aJunările naţionale să voteze Urai I rea. De mart ajutor a fost laţi

de aceş'ia ретты anionról Jèm zeía ТгаиааѵаиіеГ a 1« Qkeoş^kţ

1 äarifu dtn firaşw, Ы eme unie-1 niştii din Moldova îşi puteai fof

buca, neUMburburaţi de cern rusească delà iaşi, id^te lor unire — o nonă dovadă a um taţii sutlete.jti Ia Româna de pre­tutindeni.

Pe de altă parte A $ H Ru: cât şi Austria cu Ungaria vede; o primejdie mare în acsasta îaî taie unire a pîirţii oeks aproapt mai mari cSn neamul românesc căreia trebuia sA-i urmeze apoi unirea cea mase. Căci iic-eai din ele stăpăniau, una Basarabia: ceajaltă Transilvania §i Bucovrraf, pământ rupt din Dacia româneasdi'.

Dar nu ы isbotit .nici unä, ,mdf alţii dintre duşmanii Unirii, ăd unioniştii aveau dinalară sprtAşB mai ales al Franţei, iar îu lauabe sufletul întregului popor era cc ei. Dupâca MoîdovenH l-au a k t la Saşi pe Alexandra loan Сищ Domn al Moldovei, la 24 І ш ш riu 1859, adunarea naţională úií Bucureşti j-a ales toi pe Cta* Domn al Munteniei. în felul al cesta, doua din ţările românce erau unite şi politiceşte, —• întâiei. pas botăritef ^>re anirca cea ш а ж era făcnt.

Râsboiui cei mare n;-a adui apoi unitatea-completă. La s S Ianuarie în 19 ÎU se procïamï Chişinău unirea Basarabiei am tura mamă, ;.; '••'«< Noembrie ii I9I8 la Cernăuţi a Bucovinei ţ la 1 Decembrie în 19І8, la Alb* Iuha, a Transilva văd.

Unitatea naţională, care pf lângă ajutorul lui Оитлегеа i produsul a su!,: de rt& dr: jsrtK aduse pe altarul ei, ;a tknpui ci mai nou mai ales de fraţii din' România veche, cuprinzând penta viitor atâta .fericire -pentru .neamul nostru, care se va putea desvoliaj de acum înainte neturburat рг toate terenurile culturel, ne іпк oune şi îndatûriri, dacă vrem s | fim, noi fi urmaşii noştri, vred­nici de ea. щ

Nu irebue să -иііа»я, că acu:i mai mult ca oricâiid trebue sä lucrăm în unire fruţ«asca pentru vindecarea vanelor pjacinuite 4m viaţa noastră din trecut §i pcntri' ridicarea culturală a poporului, nostru, ca acesta să fie într'adef văr iaciia luminoasă a cultura latine în Orient. Sa nu uităm apoi, că datorim recunoştinţă martirk lor pentru unitatea noastră şi al ceasta recunoştinţa nu o putem dovedi mai bine' decât iucrănd mereij» ca aceasta unitate câşti-gată de ei să fie păstrata neo- ;

tinsă. Munca cinstită pentru bi-, nele propriu şi munca îuălţătoari ; pentru binele patria .şi al nea*' ' inului să ne umple zilele viei 1

dl noastre. Să nu uităm, că şi >. noi cei de astăzi şi de mânie; • trebue să fim încă tot generaţia jertfei, dar a jertfei de muncă pentruca furtunile, cari ne mai ; aşteaptă în viitor să găsească : clădirea neamului ca o stâncă, de !

care să se sfarme orice val. Cu o astfel de hotărîre h

muncă, care se fie totdeauna că- \ lăuzită de dragostea către fraţii i Români din întreagă România- * mare, vom dovedi, că am înţeles \ marele rost al Unirii neumului i nostru şi atunci fiecare vom pu- i tea zice cu deplină încredere h } viitor :

Căci Român sunt In patere Şi Românu 'n veci nu piere!

Victor Laz ar

{'Ho 6. Iunie 192? C U L T U R A P O P O R U L U I / Pa£. 3

se щй Ш I li !n jî piuă " I- liiii Şi ШШШ *)

dt Proî. Dr. I. P Vasul se opreşte- s» ta in-

itnimentele de pese ft întius<-' în aiară spre a le prinde şi v ^ u t e œ ajutorul unui aparat măritor se observă că faire cete сагійе în mreje pe lângă unele paru schele­tice şi bucăţi mai voluminoase de amr.iate mai mari ргогепле din resturile de hrană ale animatelor carnivore plutitoare, marea mato-rrtate a materialului aJimal e/te fin, un fei de mâl ca nămok.1, afcatuii c n nenumărate căauU \ íiírie microscopice plutitoare, care, dopa moartea lor, cad ca o pisate acoperind fundurile <ч*;-іг.И'»г a Ja­ne cu un strat mâlos ce se în­groaşe necontenit, tată dar ori­gina străveche a cretei şi a o bună parie din piitra de var, formate diu astfel de căsuţe, legate şi în­tării e toate la-o-lalta.

între timp se bagă de samă că o parte din vieţuitoarele de pe hmJul întunecat se ridică încet, încet In sus spre regiunile supe­rioare, şi cum ceasornicele arătau că timpul era pe înserate, vasul le urmăreşte, ridicându-se şi ei ipre suprafaţă.

Pe drum convoiul se măreşte, cari pe lângă diferiţi puişori de (el de fel de animale, se adaogă k cortegiu şi unii peşti ca sar­delele şi scrainbiţcle; care ziua se afundă în părţile întunecate ale apei, ieşind numai sara deasupra ca şi când lumina zilei le-ar su-

ta amurg caiîd vasul ajuna .pluceajcă iar deasupra apel Şi \v....useţe de privelişte odihiri-•e pentru oamenii grupului nos-carc după oboseala um. zile

»tat de interesantă ca rezultate, dar tot atât de obositoare, fiecare trebuind să stea neclintit fa post ui cabina observator, ies pe punte la aerul răcoritor şl prosspăt.,

Feeria era din cele măi reuşite. Sus un cer înstelat întins de-asupra pânzei nemărginite de apă, pe când jur împrejurul vasului undele mo­latice гіе apei apăreau presărate it nenumărate puncte luminoase, ce-i comunicau o lumină albă-găl-buie, când mai puternica când ;-:ai liabă, după puterea valurilor ce legăna nenumărate fiiiije mici lu minoase. Mai rar decă ici coa se văd ghirlande luminoase de animale mai mari ori de grupuri ée meduze, care se leagănă ca nişte lampioane veneţiene prin miş­cările uşoare ale valurilor, ori gru­puri de pete roşu ce trec treptat la violet deserrmote pe valuri de ascidule coloniale. O dâră lumi noasă mai puternică rămâne în «mia vasului, care în drumul său spre port, spintecând valurile, pro­voacă prin agitarea apei o întărire a puterii de lumină la toate aceste vietăţi luminoase. Şi pe când va-«il arunca ancora în port se .citea pe fetele tuiuror o întrebare: Oare et ce la formele vieţii de pe uscat nu se întâlneşte aceiaşi putere de a-şi lumina calea de cât la un •foarte mic număr de vietăţi şi anume : la unii microbi ai putrezirei, lemnului, prin pădurile bătrâne ; ia anele ciuperci precum şi la licurici M?o anumită parte a corpului ; Insă la nici una din vieţuitoarele dir. apele dulci?

Prima încercare cu submarinul totrerând toate aşteptările se ho-liăreşte pentru a doua zi un drum «ai greu, acela de a cunoaşte şi iviaţa adâncimilor sub 2000 m. pu­nând astfel, tăria construcţii va-tefui ia apăsări de apă mai mari & 200 de atmosfere, când se ştie «•cea mai tare maşină de tren k w »

*) Datele ştiinfîftce sunt luate din :rarea d-lui Dr. L. Joabin: ,La *Je

ms ies ocians." Bibliothèque de phi Liophie scientifique, arian. Paris, 1912.

VctftBftf, de la Universitatea din Cluj plesneşte dacă puterea aburului trece de 10 atmosfere.

După un lung drum la supra­faţa oceanului vasul se lasă încet câlră profunzimile ce nici o fiinţa omenească vie incă n'a atins.

T.mp îndelungat vasul cade în­cet, trecând treptat de la lumina zäei la întunericul cel mai desă­vârşit.

Spre a nu speria îndrum vietă­ţile, farurile erau stinse, iar in ca­binele de observaţie se întreţinea numai atâta lumină cât era nece­sară pentru citirea aparatelor ce arătau adâncimea şi apăsarea apei oceanului pe pareţii vasului, apăsare care creştea cu o atmosferă pe fie care zece metri de adâncime.

Aparatele arătau o adancimd de abia 1000 m. când vasul atinge de fund. Şi de şi farurile erau stinse, ca 'prin farmec totul se lu­minează în jur, de o Jumină vie ce trece pe neştiute de la roşu la purpuriu şi violet aprins, ce în valuri, valuri, punea în evidenţa existenţă unei păduri întinse de animale, cu corpul subţire înalt şi rămuros. După repeziciunea valu­rilor şi a nuanţelor de luminc, se vădea surprinderea neplăcută ce le făcuse apariţia submarimului în mijlocul acestor animale cu aspect de plante. Printre ele se distingeau unele în formă de pană de .struţ, cu o lumină verzi ce se ridică în unde de la tulpină spre ramuri, Iar printre trunchiurile acestei pă­duri mişunau nenumărate stele de mare luminate în verde strălucitor, şi multe animale asemănătoare cu sepia, cu o diademă de puncte de foc în culori variate care întrece în jocurile de lumină ce răspân­deşte tot ce arta bijuteriei a ima­ginat până azi.

Iată că una din aeeste sepii de un metru lungime se apropie şi inspectează mai de aproape vasul. Ochii ei erau mari luminau cu o strălucire de albastra ultramarin, iar pe laturile lor se vedeau două şiraguri de lumini în culoarea măr­găritarelor. Dedesubtul francei scă­părau lumin! roşii ca rabinul ce contrastau cu albul de zăpadă de deasupra franţei, în mijlocul căreia sfrăluciaun punct albastru ca cerul.

Cercetătorii nostru nu-şi puteau lua ochii de Ia această minunata preveliste, cand vasul părăsind această pădure luminoasă se în­dreaptă spre adâncimi noi.

Câtă deosebire între forma us­catului con'inental, ros şi scobit de apele curgătoare cu creşte tăioase cu vârfuri ascuţite, şi între spinările rotuiizite, cu povârnişuri slabe şi acoperite cu mâl fin, ce se văd pe fundul oceanului acope­rit cu ape liniştite.

In întunericul absolut ce domnia, de odată se văd lumini orbitoare ca de far îndreptate cu direcţia vasului; era un exemplar voinic de tipul sepiei, care simţind apro­pierea unei prade, un peşte de adâncime, îl zăpăceşte întâi prin puterea luminei, casă-1 apuce apoi mai cu înlesnire.

Inire 3 şi 5 mii de m. adâncime cercetară de vasul nostru, mai nid o porţiune nu era lipsita de ace­astă lumină artificială, ici peşti subţiri şi lungi, însemnaţi pe lături cu două dungi luminoase, ce se îmbinau ш jurul capubit, de la care porniau, dupa voinţa, două fâşii de lumini mai puternice; dincolo cete întregi (te raci pur­tând luptă de spinare-te cite o tufă de polipi ce te îurnaau calea pe distante mari; ori raci cari-şi laminează singuri calea scoţând cite două ţâşniri luminoase de oparte şi alta a gurii dm apropierea ochilor sau chiar direct din ochi,

Edif. C Fiim-1 te mini pe care la pot stinge schimba culoarea după voinţă

aceaste schimbări erau legate de împrejurări, după cum animalul vrea să sperie vreun duşman, ori; să atragă vre-o pradă, sau în fine numai ca să şi lumineze calea.

Viaţa din fundul mărilor şi oce­anelor, desi considerată multă vreme ca neexistenţă, apare deci destul de bogată şi ca forme şi ca număr. Şi afară de animalele carnivore, svelte şi bune îndăto-are cele mai multe dintre ele tră-esc pe socoteala nenumăratelor cadavre ce cad ca o ploaie con­tinuă din straiele de apă de dea­supra, acoperind neîncetat fundul. Animalele de funduri adânci în­gheţ necontenit acest nomol de resturi organice în stomacurile lor largi, peste măsură.

Şi printre aceste mâncătoare de mâl de cadavre cele ce nu trăi­esc afundate în acest nămol mo­ale poarta niste organe lăţite sau au direct corpul lor lăţit ca să nu se scufunde în el.

Dintre acestea cete mai curio­ase forme se observă la unii pesţi ai căror ochi extrem <te măriţi, sunt înfipţi întriun cap mare şi ascuţit, prevăzut cu o gară largă ca se poată îmbuca cât mai mult mâl, pe când corpul lor subţire şi turtit se ascute Intr'o coadă hmgă şi subţire ca un sfârc de brei. La unii dintre ei falca de jos este lărgită ca o lingură iar cor­pul şi stomacurile lor ca de gumă se pot întinde aşa ca ei pot înghiţi o pradă tot aşa de mare, dacă nu chiar şi mai mare decât ei.

In acesta reghini abisale se văd mai toate felurile de animate cu noscute in părţile de Ia suprafaţă fie ia larg fie* la ţărm, doar că scheletul lor este - mai subţire, coloraţsuffiie corpului mai puţin vii şi dacă colorile lor nu-s întnne cate ca şi fundul, sunt cel mult brune sau de un roş-bran, ce nu se distinge uşor de coloarea fundului.

(Va arma)

PROVERBE A zice si a face ca şi a fă­

gădui fi a se ţine vorbi, aa-i tot una.

Sä na stai între ciocan si nicovală.

Încredere oarbă au-i de cât în tine însuţi.

SoareJe luceşte pentru toţi de­opotrivă.

Mai plăcut este râsăriM de cât aposul.

Şi neaorocirea e bană pentru ceva.

Nuhi faptă fum râspf&tă.

Fiecare l-ocru la timpul M.

Neveia-i mare dascăl.

Pâ tu binele, zică afţU ce-or vrea.

Cine promite mait, pufin jatt.

Cint nu luptă, viaţa n'a ştie ртфк

Numai cine ştie ralidă, ştie cam se câştigă.

După faptă şi răsplăti.

I Meseria-i brăţară de aur.

\ /gw meserie care să шх ferb ceaşcă.

! Cine-şi iubeşte ţara, îşi iubeşti Ctmitml.

Mulţi chemaţi puţini aleşi.

! Ce-i prea muH ли-і sănătos.

Comorile QPOÍUIUÍ r o m a n e s c О И Ш Н О И Е C O Ş B U C

Fiu de preot din comuna Hordou depe Someş, Gheor-ghe Coşbuc s'a născut în anul 1866 şi a murit în luna Maiu a anului 1918 în Bucu­reşti. Cunoscător desăvârşit al sufletului românesc de amândouă părţile Carpaţilor, a scris cele mai frumoase versuri despre poporul delà sate, despre iubirea, suferinţa, nădejdea şi vitejia lui. Intre cărţile scrise de acest fiu ales al neamului sunt foarte frumoase următoarele: „Răs-boial pentru neatârnarea Româniet'^i „Povestea unei coroane de oţet în cari sunt descrise atât de frumos nenumăratele vitejii ale osta­şilor români, în răsboiul cu Turcii delà 1877—78.

Publicăm câteva poezii din cartea sa „Cântece de vi­tejie'1 ca să vadă şi cetitorii noştri, îa ce hmbă pe înţe­lesul poporului a scris acest mare poet al neamului nostru.

CÂNTEC. ' Ţî-ai mânat prin veacuri tur­

mele pe plaiu, Din stejarul Romei tu miâdiţă

ruptă, Şi-ţi cântai amarul din caval

şi гшш. Dar cumplit tu fost-ai când

fe-a dus la luptă Ştefan şi Míhaiu.

Când ţi-or pune piedici dnş-i manii să cazi

Spada ta să fie şi de-acum, Române,

Fulger care-aptmde, vânt ce rupe brazi,

Şi te 'ncrede-apururi că vei fi şi mâne

Tare cum eşti azi!

Sus ridică fruntea, vrednice popor!

Câţi vorbim o limbă şi pur­tăm un nume,

Toţi s'avem o ţinta şi un singur dor —

Mândru să se 'nake toate 'n lume

Steagul tricolor!

peste

SPADA ŞI CREDINŢA.

Ce furtum" n'au mai pormit Pofta răilor şi ura Ca să pieri tu neam iubit! Dar de toţi ne-a mântuit Spada noastră şi Scriptura.

Sfântul steag ne-a fost altar Şi supt el săriam grămadă Să ne batem la hotar. Ghioagă de orie stejar, Orice coasă dă o spadă.

fer când braţul ne cădea Uneori fără putere, Nici atunci nu ne scădea mima, c'aveam în ea Scris Hristos ca mângâiere.

Oe de ură s'a pornit Căutând a ta pierzare! Dar ai stat şi-ai biruit, Căci prin spadă-ţi a grăit Domnul cel ce'n veci e tare.

SUS INIMA.

Avem o mândră ţară — Prin timpi de jale-amară Strămoşii se luptară S'o scape de stăpâni. Azi singuri noi, Românii Suntem ш ea stăpânii, Sus inima, Români !

m O lege-avem străbună — Prin veacuri de furtţmă Ea n'a putut s'apuiă Striviră de păgâni. Ne-a fost Cel-Sfânt tărie Si-'n veci o să ne.fie: Sas mima, Românii

ta ţara românească De-apururi să trăiască Credinţa strămoşească

ti graiul din bătrâni, pfe Domnul ţării gândul

De-aparuri noi avâtfdul, Sos inima Români !

j a COŞBUC.

franţa marea noastră soră şi prietenă, a sărbătorit o săptă-«lână isteeagă, numită .săptămâna vitează , — amraíirea Smpiinirei a o sută ani delà moartea mare­lui împărat Napoleon I.

Acest împărat care a cutreerat lumea cu armatele tei trecând din izbândă te izbândă până ce soarta ba învins în bătălie dala Wa­terloo şi Englezii l-au secgbhtnit intr'o insula pustie numită Sfânta Elena, — este cunoscut şi de po­porul nostru _ ee-i pomeneşte ca pe un mare ^conducător de oşti. Ei a dat franţei mare giorie şi mari onoruri, el a făcut legiuiri ce le-au hat apoi toate popoarele din Europa, atât erau de bone şi dacă n'ar fi păcătuit contra liber­atei altor popoare, desigur că n*ir fi fost niciodată Învins. Din nenorocire fosă el a voit mai mult pământ de cât era lăsat de Dumnezeu neamului său şi sub-

Ш i IШ l ! Ш 1

n ffisirtia i u t i i i i f i s i L jugând pe alţii a căzut şi el la rândul lui.

te istoria lumei însă ca şi în Istoria Franciéi, rămâne un mare om şi amintirea lui s'a serbat cu mare cucernicie, chiar în gttrovu) depărtat pierdut în mări unde pe pământ strein şba dat obştescul sfârşit. Astfel In ziua de 6 Maiu, e sută una lovituri de tun trase de corăbiile de războiu engleze îa acest ostrov au vestit că acum 100 ani acolo s'a stins marele împărat.

in Franţa, întreaga naţiune a Ittat parte la sărbătorire şi toţi şi-au adus aminte că marele dis­părut, a lăsat cu Ëmb&fe moarte armatorul cuvânt : .Doresc ca cenuşa mea să odihnească pe ţăr­murile răului Sena, în mijlocul poporalul francez pe care Pam iubit atât de mult . .

Şi după o sută de ani popo­rul francez, ca şl întreaga oroeflire tebeşte amintirea marelui om.

6 C U L T U R A " P O P Q R Y У И No. 6. iunie 1911

aaaaaa aaaaoa оп^лпаапаоооааооаодроочвокіоаоопоапааоаз

L È F I M Ç 3 М € Ш С І Н A I P O P U T A R Ă ,

j

Igiena copiiăntei Apoi trebue să ne încredin­

ţăm şi de sèree copilului dacă *! e vesel grăşjyţ "şi potrivit CU vrâsta іці, etacă n'are pâfltc-cèle «n«at saU*pfëa tare; lucrur. CARI ne arată că laptele doicii este buh. j Dacă doica să îmbolnăveşte, dacă este de o fire rea, dacă ii să tfflpMţinează laptele, imediat trebue să înlocuim cu alta, iar dacă nu $ e i m sä-1 hrănim cu biberonul, diipa cum vom vedea mai departe.

AUptarea printr'o femeie de animal prezintă numeroase greu­tăţi, cari fac ca întrebuinţarea ci să-se facă numai în mod cu totuj escepţtonal. Pentru aceasta nu voiu stărui asupra ei, mulţumindu-mă numai să spun că prin conformaţia lor fizică şi prin blândeţa lor obici­nuită, caprele să dedau mai bine cu rolul doică.

Alăptarea arlificialâ sau cu bi­beronul nu trebue admisă, decât atunci când mama nu poate alăpta sau nu găsim doică bună. Alăp­tarea cu biberonul este mai bună decât cu linguriţa, cu paharul san cu ceaşca. Forma lui să] împacă mai bine cu gura nou născutului, care chiar din clipa naşterii are trebuinţă de a suge ceva. Biberonul adecă sticla, ţeava şi sfârcul din cari să compune, trebue să fie întotdeauna intr'o stare de cură­ţenie perfectă. Pentru aceasta tre­bue ca indată ce a supt copilul să-i desfacem şi să-l spălăm şi curăţim în toate părţile cu apă călduţă, aşa ca nicăiri să nu ră­mână nici cea mai mică urmă de lapte, căci acesta ar fi în stare să strice laptele pe care îl punem din nou în biberon şi astfel să sdrmtcine sănătatea copilului.

Laptele fiind singura hrană a eopilotai crescut cu biberonul, în timp de cel puţin 6 până Ia 8 luni, trebue să căutam ca el să fie de buna calitate şi pe cât să poate delà aceeaşi vacă, care la rândul ei tretnie să fie pe declin sănă­toasă. La început vom da laptele cu apă simplă de beut, în părţi egale, iar mai tărziu vom p u n e T

apă mimai a 3-a parte, apoi a 4-a parte. Laptele să-să deie fiert, tot aşa şi apă, ca să fie bine sterili­zate, fără microbi, In 24 ore vom de eopilului până la 1500 grame de lapte.

Alăptarea mixtă. Când mama n'are lapte destul el este puţin hrănitor ; când prin poziţia ei soci-

. AIA este silită să lipsească de acasă mai multe ore din zj, sau când mijloacele nu-i permit să ia o doică ea este obligată aşi hrăni copilul în parte ia sân, în parte cu bibe­ronul. Această alăptare, zisă mixtă, deşi nu este aşa de bună ca cea naturală, totuşi este mai bună decât cea artificială. In tot cazuf

i şi in alăptarea mixtă tot laptele este singura hrană a copilului până ia vrâsta de 6 luni. Numai delà această vrâstă înainte putem să-i dăm şi altă mâncare, dar întotdea­una cu mare băgare de seamă. Vom începe dar deia 6 luni înainte a-i da dimineaţa şi sara câte pu­ţină fiertură subţire făcută tot din lapte, în care vom pune puţină făină, sau tapioca, sau gris, orez, îrahana; mai târziu vom îngroşa fiertura ŞI vom mări numărul mân­cărilor până vom ajunge Iá supă de carne, supă de legume, simplă sau cu pâne. In răstimpul acestor mâncări ÎI vom dz ,răş lapte.

Nu vom înceta щ&й de a supra-veghia cu multă băgare de samă funcţiunile digestive (mistuirea) şi starea generală a copilului, şi ÎN caz de diareie (urdinare) stărui­toare sau de slăbire, ne vom grăbi să revenim iar numai la alăptarea naturală.

Pe măsura în care creşte copilul îl vom pune mai ra la sân, hră-nindu-l după "cam am*1 arătat mai sus, adaügSndu-i pe lângă acele fierturi, dela91uni^n sus, şi câte un ou apoi mai tâptu câte puţină carne tocată, în cele din urmă pi-reuri de legume, şi compoturi de diferite fructe, după care vom în­ţărca copilul.

Când este bine să-să fată în­ţărcarea? Nici odată înainte de 1 an. Intre 6—8 îluni, copilul începe să sufere de eşirea dinţilor şi în acel timp el poate prezintă diferite accidente din partea pân-tecelui, a peptului, a capului, şi nu să linişteşte decât prin laptele mamii. Să poate merge cu alăp­tarea şi până la 15 sau chiar 18 luni. "entra a înţărca copilul, el trebue să fie pe deplin sănătos. Cel mai bun auotimp este primă­vara şi toamna. înţărcarea prea târzie, la 2 ani, după cum să face de obiceiu la ţară, nu este hună, căci alăptarea prea îndelungată aduse o stare de paloare (gălbe-jeală) şi de lâncezire. înţărcarea să va face gradat şi progresiv, adecă încetul cu încetul, rărind alăptarea pe măsura în care copilul să obicinueşte cu mâncarea şi pentru ca copilul să nu dorească ţâţa, la ultimele supturi, vom uda sfârcurile cu puţină apă cu chinine acărei amărăciune va face ca co­pilul să aibă chiar desgust de sânuri.

In numărul viitor vom vorbi des­pre eşirea dinţilor.

Dentlţiunea sau eşirea dinţilor preeintă o importanţă deosebită, cu atât mai mare cu cât,la cei mai mulţi copii suferinţele vieţii încep cu dinţii.

Prin cuvântul dentiţitine să în­ţelege eşirea naturală a dinţilor din gîngii. Sunt două dentiţiuni: prima, în care ies cei dintâi 20, aşa numiţi dinţii de Impte sau tem­porari (vremelnici) căci pe la vră-sta de 7 ani când şi să înlocuesc cu dinţii defimkvi sau perma­nenţi (statornici), acaror eşira să numeşte a două dintiţiune. Am mai putea la rigoare pomeni şi a treia dentiţiune, care corespunde cu eşirea celor din urmă misele, numite măselele de minte cari ies foarte târziu, delà 18 până la 25 ani.

Iată modul în care să face prima dentiţiue: Dinţii tăietori mijlocfi de jos, ies la 7 a lună şi cad ia 7 ani; dinţii tăietori mijlocii de sua, ies la a 10-a lună şi cad ta ТЧг ani; dinţii tăietori laterali de fos, ies la a 16-a lună şi cad la 8 ani; dinţii tăietori laterali de sus, ies Ia a 20-a lună şi cad tot la 8 ani; primele măsele laterale de jos, ies la a 24-a lună şi cad la 10 ani, primele masele laterale de sus; ies la 26-a lună şi cad Ia IO1/» ani ; al doilea rând de măsele laterale de jos, ies la 28-a lună şi cad la 11 ani ; al doilea rând de măsele laterale de sus, ies la 30-a lună şi cad la lP / t ani; dinţii câneşfl de jos şi de sus, ies la a 30—33-a lună şi cad la 12 ani. _ ^

A doua dentiţiune începe Ia 5—6 ani cu eşirea măselelor ce­lor mari, de sus şi de jos. iar delà 7 ani însus ea să face în ordinea în care cad primii dinţi, după cum am arătat mai sus.

La cei mai mulţi copii eşirea dinţilor să face bine, uşor, fără suferinţă şi aproape pe neştiute. Uneori prima dentiţiune dă naştere la accidente niai mult sau mal puţin grave.

ПяааасзоааасааОаішааааоааатЩі AGRICULTURA

NATMAOILII MI lootrococ APONAAPBBHHBJI

( V Ă urma) i i .

Ce fac plugarii I în luna Iunie \ La câmp: Se alege partea cea 'mai frumoasă pentru sămânţă de grâu şi orz şi se recoltează deose­bit. Se urmează cu seceratul ra-piţei dimineaţa, seara, noaptea, sau ziua pe vreme noroasă. Se seceră orzul, secara şi grâul, când bobul e în pârgă. Orzul însă numai di­mineaţa, pentru a se înlătura scu­turatul. Se culege mazărea pe cât se poate iarăşi numai dimineaţa. Se caută ca raniţa să se lege pe ră­coare şi In snopi, nu prea mari, care se aşează pâlcuri de 20, tn picioare, pentru a se scurge apa din ploi şi a feri astfel boabele de încins. Cerealele (grâu, secară, orz), se strâng în snopi cari se adună în clăi, clădite aşa ca să le bată vântul şi să nu fie pătrunse cu uşurinţă de ploi. Dacă ploile sunt dese, clăile se desfac. Mază­rea se adună în porcoaie mid, cari se fac în urmă mai mari, pe mă­sură ce plantele şi boabele s'au uscat. Dacă nu se poate treera din care, se clădesc şiri. Căratul rapiţei, mazărei şi orzului e bine să se facă dimineaţa şi seara, aş-ternandu-se muşamale pe [fundul carelor. Şirile trebuesc făcute, aşa ca apa ploilor să se poată scurge cu uşurinţa şi trebuesc asigurate contra focului. Tot acum se începe treeratul rapiţei şi al orzului, Intna-gaziaarea lor şi mai ales a rapiţei cere o deosebită grijă, pentru-că se pot încinge, din care cauză trebuesc date des la Iopa.ă. Ima-gazinatul recoltelor atinse de tă­ciune trebue să se facă deosebit. E recomandabil a se vântura pro­ductele înainte de a se inmagaaiaa. Se întorc miriştile îndată ce s'au străns recoltele, sau li se dă foc şl apoi se ară, pentru a se dis­truge astfel buruienile şi gândacii. Se strânge luţerna şi fânul şi se clădeşte în stoguri cu toată grija. In caz de Cuscută, se sapă şi Щ ard vetrele, sau se udă straşnic cu 'zeamă de Calaican. Se dă a doua prăşilă la porumb, sfeclă, cartofi, etc. se răreşte porumbul (cucuruzul) şi sfecla, iar cartofii se stropese cu zeamă bordeleză. Se plivesc semănăturile de primă-1

-vară (In, cânepă, ovăz, etc.).

In plantaţii-. Se continui — pix , nă la jumătatea lunii — cu alto­irea în ochi ca mugur crescând. Se pun tutori la Dahlii, Nalbe, Tufănici, etc. şi se vine ta ajuto­rul plantelor urcătoare, legându-Ie de palisadă sau de zidul ce ie susţine. Se tund trandafirii urcă­tori — după ce li s'a trecut flo­area — spre a reînflorl în August — Septembrie. Se fac semănături în răsadniţă de micşunele, degetar, campanulă, nalbă, gaiiiardia vivace garoafe, grenadine, pentru primă­vara Viitoare. Se scot cepele de zambile şi lalele, cari au înflorit pentru prima oară în ronduri, lă-sându-se să se svânte Ia umbră, pentru a se putea păstra până la toamnă, când iar se pun iar în pă­mânt la loc ferit, de unde nu se mai scot. Se udă şi se tunde iarba de pe peluze, şi se curăţă dru­murile.

In grădina de pomi: Se sapă pomii la rădăcină şi se udă cei de curând plantaţi. Se face tăiere în verde Ia meri, peri, caişi, . cireşi, etc. şi li se suprimă lăstarii de prisos. Se pun în pungi de hârtie merele şi perele de iarnă, de pe pomii crescuţi în spalier şi se su­primă fructele slabe, verroănoase 'j şi crescute rău. Se leagă de tutor lăstarii daţi din altoi, ciupindu-se puţin lăstarii laterali. Se supra-vegaiază sămănăturife de pueţi şi se altoiesc în ochiu, cu mugur crescând, cireşii, vişinii etc.

(Din Caleadarel Plugarilor.)

es c R o n i c f i

Ш Б г Ж Ш с Ж і fl.

•4 V

Trei sărbători 1 0 MaJu în Bucureşti

Pentru toţi românii 10 Maiu era o mare sărbătoare, azi e-o d sfântă căci, nu numai Procla­marea Regatului vechiu şi încoro­narea primului Rege al României o sărbătorim hi această zi ci, du­pă o nouă hotărâre cete mai multe din marile fapte napon aie Intre cari locul de frunte 11 are Unirea tuturor Românilor,

Astfel şi în acest an in toate satele şi oraşele României Mari, pini ta cele mai îndepărtate coi­furi, poporul a sărbătorit aceste sfinte amintiri, cu cucernicie şi veselie, in Bucureşti însă această sărbătoare a fost mai înălţătoare ca oriunde. Căci aici însuşi Re­gele, care a înfăptuit unirea tutu­ror Românilor era de faţă cu Au­gusta Sa Familie la sărbătorire.

Străzile oraşului erau frumos şl bogat înpodobite cu drapele naţionale înfrumuseţate cu ver­deaţă şi flori. Piaţa din faţa Pa­latului Regal, ca şi acelea dfa faţa Cercului militar, a Teatrului Na-

fional şba sfintei Mitropolfl erau mpodobite cu stâlpi înverziţi de­

asupra cărora fălfăiau drapele. Casele de asemenea erau înfru­museţate cu covoare naţionale şi ghirlande de flori.

Lângă statuia lui Mihai-Viteaz ui se afla un chioşc mare, numit tribună, căptuşit cu postav ros şi flori: aici a luat loc FanúBa Re­gală în timp ce M. S. Regele primea defilarea trupelor având la stângă pe A. S. R. Principele Carol şi la dreapta pe generalul Badogtio, trimisul Italiei.

Lumea se strânsese cu zecile de raS. Străzile erau înţesate încă delà 8 dimineaţa de a aveai unde arunca un ac Armata era înşirată între Mitropolie şi Palatul Regal de amândouă părţile ale Calei Victoriei. Priveliştea era măreaţă.

Când trăsură regală, trasă de patru cai negri, apăru ducând la Mitropolie pe M. M. L. L Regele şi Regina mulţimea izbucni ta urale ce nu mai conţineau asemenea şi când apăru a doua trasară cu AA. 1..L., Principîle Carol, Bena, Mărioara şl Ileana.

Seara tot Bucureştiul a fost lu­minat de lampioane tricolore Im-păştiete Intre ghiriânzile Înverzite.

Cu acest prilej, putem apune încă odată că s'a văzut cât de mult iubeşte poporul romanesc pe Rege şi ce frumos ştie să-şi amin­tească marile fapte ale trecutului

I

Sărbătorirea unul veac deK> naş terea Iul Ion Brătfanu l a

j Florica. ! Un veac s'a scurs decănd ma­rele român Ion Brătianu s'a năs­cut şi peste 30 de ani deciad a murit.

Ţara a ţinut să serbeze memo­ria acestui mare om care-a fost sufletul revoluţiei naţionale din Muntenia la 1848 şi apoi a con­dus mişcarea naţională dând drept roade unirea ţărilor surori ta 1859 dinastie statornică în 1866 răz­boiul neatămărei ta 1877, Rega­tul în 1881 şi îu sfârşit luptând pentru o mai bună dreptate în legile ţărei, apărând pe cei nici, dând pământ ţăranilor.

A fost cu adevărat un om mare şi partidele politice unindu-se cu tot poporul spre a-i săAători amin­tirea au dat oovadă de mult pa-triatism.

1 La Florica, o vie ta judeţul Muscel, lângă Piteşti, pe-on vârf de deal, umbrit dear de câţiva pomi, se afla mormântul marelui Brătianu. De acelo a fost luat In ziua de 22 Maiu şi dus jn Iaca-

î

I

""I şui de veci, într'o bisericuţă elăb dită cu ajutorul Regelui' Carol şi-d poporului român, în aceiaşi via puţin mai la vale. ]

La strămutarea osemintelor ai ţinut să ia parte toţi fruntaşii RoJ

manilor, fie ei oameni politici, fir militari, clerici sau învăţaţi. S'a* adunat cu toţii la Florica, undi! M. S. Regele a trimis pe A. Sj R. Principele Carol spre-a-I repre" zenta, şi acolo, dupăce sicriul, fost dus în capelă pe mâinile ve* teranllor din, războiul deia 1877ţ Înalt prea Sfântul Mitropolit Prl* a slujit făcând parastasul ajutaj de înalt Prea Sfântul Mitropofl* Bălan al Ardealului.

Popor de asemenea venjse muH* şi din toate părţile României Mari t

Iar o delegaţiune din Ardeal i, adus pământ tocmai delà Turdiţ de pe mormântul marelui Mitwi Viteazul, pământ care s'a pus ala ] turi. de sicriul lui Ion Brătianu t

Au vorbit cu acest prilej inal:t

Prea Sfântul Mitropolit Primai* ministrul Petrovici din partea Gui* vernului D-I Cicio Póp din partéit Ardealului D-I Inculeţ din partei< Basarabiei, D-l Ferikide din partaj foştilor tovarăşi de luptă, DU Nistor din partea Bucovinei. Tojj* au arătat marile merite ale l|) Ion Brătianu şi recunoştinţa ci -f trebue să i-o păstreze ţara. ^

Apoi sicriul învălit în tricolorii românesc a fost scoborât în moi mântui de veci, aşezâudu-i 31 alături un document semnat toţr* cei de faţă.

La Florica, s'a văzut că porul românesc după cum uită faptele oamenilor mari, astfel nu uită recunoştinţa cele datoreşte şi le păstrează o cernică amintire.

Itaila ne-a trimes un sol

lată acum şi a treia serbare1* care a înveselit inimile româneşti* Italia, sora noastră mai mare ne-|j trimis de sol pe unul din cei im* valoroşi fii ai ei, generalul Be$(

doglio, pentru ca să răsplătească suferinţele celor două oraşe mat* tire Bucureştii şi laşul prin de* corarea lor. § :

Ceremonie decorărei Bucureşt|» lor cu crucea de război italian; a avut loc în Parcul Carol, caru(

se găseşte Ia marginea capitaleu adăpostind muzeul militar al rărţ* boiului şi alte clădiri măreţe. C j

Aici s'au strâns tnate autoritär ţile şi mult popor împreună c%>i Primarul şi chiar M. Sa Regelt şi Augusta Familie Regală a ţinifcjî să fie faţă. Generalul Badogiiop-acela care a înfrânt pe frontig italian armatele austriece, a arăju

tat în câteva cnvinte dragostetu ce o poartă Italia României $ r

lăudând jertfele Bucureştilor, ц atârnat crucea de răsboiu pe ţţ> perină cu armele cetăţei. A Щт

spuns primarul mulţumind şi strifc gând „trăiască sora noastră іщ 0

mare, Italia." A urmat apoi defigj larea armatei care s'a prezentat deosebit de bine Generalul Badofn

glio admirând-o mult. ш

Prin aceasta serbare s'au sirânnc şi mai mult legăturile între noipo Italia, dovedindu-se că ţările di neam latin, scoborătoare din Rose mani, nu se uită una pe alta efo: ciliar îndepărtate fiind se iube»ă şi se respectă.

La Bucureşti solul Italiei a ntfti decorat pe M. Sa Regina cu „Ѵі/с< tutea Militară", cea mai mare (№£ coraţie de răsboiu italiană, pei/e; tru ajutorul ce 1-a dat râniţiliA până în linia frontului de luptâia Apoi a plecat la Iaşi pentru le decora şi acest oraş. ui

Bucié'} Iß,

No. в. Iunie 1931 C U L T U R A P O P O R U L U I Pag. 7

Sâmbătă în 22 Maiu Clujul româ­nesc a avut una din ele niai îru-«oase sărbători: toţ; studenţii şi şcolarii din Cluj au avut o minu-

'jßfä sărbătoare câmpenească. De fcuit se gândiau conducătorii şco­lilor româneşti delà minister, să lase o zi de sărbătoare ca să se adune Ia petrecere toţi şcolarii ro-ЛЙПІ a! Clujului, ca să se vada eu fái s'a sporit numărul lor faţă de «ginurile în cari în Cluj nu era p i o singură şcoală primară, iiândiil acesta şi l-au iafâptuil fâmbătă trecută. Şi petrecerea a-ceasta a şcolarilor s'a prefăcut într'o măreaţă sărbătoare naţională. Căci Sâmbătă, când au inceput sâ iasă Studenţii delà şcoli, cu steaguri freicolôre în frunte, cu muzica mili­tară a regimentului 16 infanterie, îmbrăcaţi în haine româneşti mulţi tfutre ei, părea că trăim în vis şomai, atâta mulţime de şcolari şi şcolarei era. Parecă au răsărit din jămănt aşa dintr'odaiă. Şcolarei ф 6—8 ani cu cingătoare treico-îoră, cu mândre opincuţe româ­neşti, cu zurgălăi de căfuşeri, cari tfeicheneau a bucurie şi e i . . . Iar •átad s'au pus in rând', şcoli după şcoli, înşiruirea lor părea că nu Wai are sfârşit. Trei uhţi mari ale Clujului erau năpădite de siru! lang ce nu vrea să se mai sfâr­şească. Ştiţi dvoastră câţi studenţi ţi şcolari români are Clujul azi ? дге 3200. Şi ştiţi căţi aveam în în­treg Ardealul pe vremea stăpânirii BBgureşti? Aveamnumai 1800. Acum (Bţeţi socoti şt Dvoastră că nuţvai I Ardeal numărul tnturor studen-fer se ridică Ia cel puţin de. zece ri atâţia câţi erau în trecut, ţjpar aú rrri-am isprăvit încă po-ммеа- tot Ciusnl se îtrâusese pe h&i eă vadă pe studenţii, cari fit nădejdea neamului- nostru. Şi ie mulţi români i-am văzut ştef-fâudu-şi câte-o lacrimă de bucurie i din pieptul multor străini am uzii oftatul: aşa ceva n'am mai

văzut.... Şi era o pădure dc stea-ri trricolore prin oraş . . . Iar în

Irma şcolilor venea un car tras de patru boi, în cari şedeau după da-ina strămoşească, îmbrăcate în

bine româneşti, fete frumoase deia şcoala civilă, iar pe carul împo tfobit tot în frunze era scris cu­ttere mari să vadă toată lumea: Ţuranal este talpa ţării. Minunată fi cuminte vorbă.

Şi-aşa mergea şcoala după şcoa­la, în frunte cu muzica militară.

Caid am ajuns la pădurea Hoia icoio ne aştepta în ţinută de pa­nda o companie din regimentul 16 infanterie, flăcăii Moldovei, pa cari duşmanul nu şi-a pus braţul lui sălbatic şi feciori de-ai Basara­biei desrobite. întâlnirea noastră • t io ne-a scos chiote de bucurie ftn piept şi striga lumea toată, cu jelanie ridicate în vânt: trăiască bnatíi, trăiască Basarabia, Ardea­lul şi apoi ca într'o vijelie a iz-her.it chiotul din toate piepturile: fmscă România Mare. Soldaţii şi ridicarea chipieie în vârful ba­lenei şi mergeau ca Ia mintă in arma carului pecare era scris; fa­maţi este talpa ţării. Aveţi cu toţii fraţi plugari nădejde în inima Isiintea luminată a copiilor voştri, i studenţilor, căci cu ei vom birui B cultură pe toţi potrivnicii nca­pului nostru. Ei sunt ai noştri, ai Kamiilui, al ţării şi al viitorulu mim de aur !

lata de ce zic că serbarea câm-laeascá a studenţilor din Cluj a ost o adevărată şi înălţătoare scr-й*о::ге naţionaiă. ; La amiazi*a venit in mijlocul paenţilor d-nul general N. Pc-Щ, comandantul corpului VI. ar-paia ca să se desfăteze în pri-Pştea minunată ce era Ia pădure. i fost primit după cum se cuve-Йа, căci rar s'a văzut comandant le oaste, care să poarte atâia grijă • r a r treburilor obşteşti ca Dsa H General ne-a dat în ajutor reg. ß, care a făcut mâncare pe seama

şiuderţiior îa 10 culmi militare* D-l colonel Roman comandantul regimentului şi-a dat toată oste­neala în jurul studenţilor şi oas­peţilor sosiţi, ca un adevărat suf­let mare pentru care studenţii şi profesorii îi vor fi recunoscători totdeauna afât d-sale, căi şi ofi­ţerilor bravi din regimentul d-saie : reg. 16 Suceava Serbarea s'a sfârşit numai la orele 8 seara.

D e c o r a r e a B u c u r e ş t i l o r .

Duminecă in 22 Цаш s'a făcut decorarea Maiestăţii Sale Regeie Ferdinand cu cea mai mare deco­raţie miiiîară pe care o are Italia şi în aceeaş zi şi decorarea ora­şului Bucureşti cu „Crucea de răs-boiu italiană". La Bucureşti a sosit pentru aceasta mareşalul italian Badogiio, cu mulţi ofiţeri italieni. La gară au fost mtîmpinaţ' afe guvernul nostru, de toţi generalii din Bucureşti şi de ministrul Ita­liei la Bucureşti. Decorarea Maies­tăţii Saie s'a întâmplat în palatul regal, iar decorarea Bucureştilor s'a făcut în parcul Carol în mij­locul unei însufleţiri de nedescris. Generalul Badogiio a amintit de jerHeie fără număr ce a făcut Ro­mânia pentru biruinţă şi în numele Italiei predă Bucureştilor decoraţia. După serbare mareşalul italian a fost ospătat de M. S. a. Regele Din Bucureşti mareşalul a piecai să decoreze şi oraşele Galaţi şi Iaşi.

10 Halu . Ziua de 10 Maiu, sărbătoarea

întreită a neamului românesc (10 Maiu 1866 urcorca pe tron a lui Carol 1. principele României, 10 Maiu 1877 proclamarea neatâr­nării României şi 10 Maiu 1881 încoronarea de rege a lui Carol 1.) a fost prăznuifă cu toată pompa în capitala Ţării: la Bucureşti. După sfânta slujbă săvârşită de mi ropoliiul primat Maiestatea S'a a primit defilarea trupelo- în faţa statuei lui Mihaiu Viteazul. Ma­iestatea să mergând spre locul de defilare avea la, dreapta se pe principele moştenitor Caroi iar în urma lor veneau în trăsură M. S. a. Regina Maria şi Alteţa Sa Principesa Elena, moştenitoarea tronului român.

Toate regimentele cari au defi­lat au avut o ţinută care a minunat pe toţi cei de faţă. Toată lumea s'a convins, că nu poate fi o armată mai falnică şi mai disciplinată ca oştirea noastră.

* Zece Maiu s'a prăznuit cu to­

ată parada şi la Cluj. In zorii zi­lei 21 lovituri de tun vesteau cetăţenilor Ţării că se încep sex-1 bările pentru ziua de 10 Maiu. Toaie casele şi toat? bisericile din Cluj — româneşti şi ungu­reşti — erau împodobite cu trei-coioî românesc. Oraşul întreg s'a îmbrăcat în haine de prăznuire. Pe străzi se adunase o mare mul­ţime de oameni. De-odată încep să îasă din casărmi, companiile şi regimentele, de infanterie, de arii. lerie, călăraşi şi jandarmi şi cu toţii se aşează în piaţa cea ma­re a Clujului — piaţa Unirii — pen­tru a fi trecute în revistă de D-l comandant al corpului VI, d-l Ge­neral N. Peiala.

La ora 10 s'au început serbă­rile Ia toate şcolile româneşti dtnjj Cluj, la ЮУз s'au ţinut slujba sfântă în toate bisericile, cu cea mai mare pompă în amândouă bi­sericile româneşti.

La ora 11 '^de general, în ma­re ţinută de sărbătoare, cu toţi ofiţerii mari, a apărut în piaţa Unirii pe care a încunjurat o in trapul maiestos al calului. La cele. patru colturi ale pieţii D-sa cu sabia ridicată în aier rosti solda­ţilor: Trăiască Regele, ia cari cuvinte toată armata şi tot publi­cul a izbucnit in uraie vijelioase.

La ora 11 şi jumătate s'a în­

ceput defilarea trupelor. In frunte miziea militară, apoi cercetaşii (studenţii) liceului Gh. Barfţiu, mân­dri şî în ţinută de ostaşi. Apoi generalii ş'i ofiţerii Clujului şi în rând companii după companii, în ţinută de sărbătoare. Tunurile hur­uiau umplând văzduhul de atâta patere, puterea neamului românesc şi de-odată ue-a.supra capetelor noastre se rotesc 4 aeroplane, ca­ri au uimit lumea cu zborurile lor atât de îndrăsneţe. Ele se învâr­teau în aier de-ţi îngheţa sângele ia vine şi dintr'ooatS se dau pes­te cap în aier. . . Nici odată iscu­sinţa românească nu s'a arătat mai vrednică de mirare decât chiar în aceasta binecuvântată zi de praznic, cum n'a mai avut ne­amul românesc.

Serbările au ţiuut toată ziua. Iar seara la ora 9 câteva compa­nii de soldaţi au cuireerat oraşul cu făclii în mâni şi s'au oprit a-poi în p ;aţa Unirii, unde muzica a cântat până la ora 12 a nopţi.

La picioarele statuei lui Matiaş Coranul, cânta muzica plăieşiior delà Suceava Iui Ştefan cel Mare. Nepoţii acelor viteji cari au înfrânt sub conducerea lui Ştefan cel Mare, oştjrea lui Matiaş' — român şi el dar fără dragostea neamului românesc — nepoţii acelor vitezi p)a :eşi, cântau În fanfare şi lumea se-nvârtea în legănatul mulcom al jocului, veselă, cu inima lumi­nată de bucuria marelui praznic.

Şi părea câ insuş Matiaş se pleca ѣ închinare de pe calul lui de fier, în faţa vitejilor, cari cei dintâi intrară in Ciuj — acum trei ani de zile. H.

t «» * CE»* * **»* е м м н п M M M t

! INFORMATIUNI ! g f М І Ц І Ч І Ш И Ш И AE* » » « > « • » » « » W R W F «

PROVERBE

Buna! gospodar cumpără iarna car şi vara sanie.

Râsul te râde şi batjocura te batjocoreşte.

Ospâtaria s'a închis din lipsă de motive.

Hainele împrumutate nu 'ţin cald.

Hambarul gol n'are şoareci.

Nici lelea cu bărneaţă nici badea cu aitîţe.

Lumânarea se aprinde pentru cei cari văd, na pentru cei orbi.

Bune sunt mănicile late dar nu ajunge pânza.

Nu închide grajdul după ce fură calul.

Bric iu! prea ascuţit se ştir-

beşte. j

Oţetul prea tare îşi strica ! vasul.

Cămaşa copilului arată ce ma- I . mă are.

Ca să ardă şoarecii nu da foc morii.

Pe cap bun stă bine şi~o că~\ ciulă ruptă.

Copiii după părinţi ca poa­mele după pom.

Ce se câştiga щог, uşet se, pierde.

Calul de dar na se cată pe dinţi.

Nu se dp. încrederea toata \ duşmanului pocăit

s D e c o r a r e a N . Sale R ü t i n g M a r f a . M. Sa Regina noastră a fost decorată de regele Italiei ca cea mai mare decoraţie, ce se dă până acum numai celor mai vestiţi generali. Este primul caz, când o Regină primeşte o decoraţie atât de mare. M. Sa este preamărită de-o lume întreagă, că una din din cele mai mari regine, ce-a avut vre-o un popor. . . .

O c a r t e d e s p r e A v r a m tmm, D-l Alexandru Ciura. povestito­rul măiestru al cărui scris I-au gustat de atâtea ori cetitorii „Cul­turii Poporului" a tipărit o prea frumoasă cărticică de 75 pagini. Cartea este impodobitâ cu portre­tul lui Avram iancu, cum stă cu-o mână rezimaf de tun cu cealaltă strângând sabia. In carte ni se povesteşte viaţa lui Avram Iancu din copilărie până la moarte. Re­comandăm cetitorilor noştri cartea cu toată căldura, cu atât mai mult cu cât ea se vinde în folosul mo­numentului cu care Românii des-robift vor împodobi piaţa Clujului. Preţul cărţi este 5 Iei. îa numărul viitor vom publica şi în gazetă ceva din aceasta carte preţioasă.

R g g e l e ş l R e g i n a ia A l b a liHia» M. M. Lor'Regele şi Re­gina însoţiţi de d-l general Ave-rescu au vizitat oraşul Alba Julia, ca să vadă lucrările ce_ se fac în vederea încoronării.

Un e p i s c o p model* Cetim în ziarul „Pairia,"că un episcop ungar din Cluj, Ferencz joska când se tran­sporta trupul mort al sburătorului V. Bo; I seu, a rostit cuvintele: „bine bine, nenorocire, nenorocire dar pe mine cine mă despăgubeşte că mi s'a stricat grădina Ştiţi ce-i s'a stricat din grădină ! ? Un prun, lată până unde duce pe im episcop ungur, ura faţă de neamul nostru. Cu cât mai buni la suflet sunt preoţii români, cari nici când şi ar fi ui stare să rostească, astfel de cuvinte, la nenorodri atât de mari.

g e r m a n i a p l ă t e ş t e . Guvernul german a trimis Ia Paris 20 de bonuri de tezaur (hârtii de garan­ţie) având fiecare valoare de 10 milioane dolari în aur. Bonurile vor fi plătite de băncile germane din New-York, Paris şi Londra.

B ă i ( m i n e ) d e c ă r b u n i , in judeţul Saiaj lângă comuna Sar-maşag sau aflat băi de cărbuni bogate, din cari se vor putea scoate cărbuni cât de grabnic. Câte ne­secate bogăţii are Ţara noastră.

Botez d e v a p o a r e . Vapoarele (10 la număr) câte le-a primit România prin tratatul de pace, vor fi botezate în ziua da 15 Iunie. Numele de botez vor fi: Ardealul Banatul, Maramureşul, Crişana,-Bu­covina, Năluca, Viforul şi altele. I RecoSfa ( r o a d ă ) în p o a m e . Din toate părţile Ţârii ne vin veş­ti îmbucurătoare despre recolta de poame. In anul acesta nu au fost 'atâţia cărăbuşi rk-aceea şi recolta va fi mult mai bogată, ca anul trecui.

P r e f s m g i r e a ş e d i r ^ e l n r P a r -t W t e n i t m e . Pentru a se putea • vota legile mai însemnate — în­tre cari reforma agrară pentru Ar­deal — Parlamentul se va închide numai ia 30 Iunie — cu treizeci de zile mai târziu de cum se plă­nuise. r

T â r g u l i e m o s t r e d i n L y o n -In oraşul cu acest nume din Pran-

Ца toate ţările şi-au trimis din bo-Ifăfffle lor ca sä le vadă lumea ..-România a trimis şi ea şi paviio--nul românesc a fost vizitat de

^Miiierand, preşedintele repubfreei ^franceze. Toţi cd ce-au vizitat '"acest pavilon au fost uimiţi de

l^,bogăţiile, nesfârşite şi-atât de fe-Tot neamul *tşi are soarta Ш0ЩаіШ ale României.

E mai greu de'a аа^огаіигЩ bune, decât de a le ехесШа.

O femeie, care v r e $3 mo ari d e f o a m e . Minunea asta încă numai în America se poate întâmpla. Acolo în oraşul Danviiîe -— ne spune gazeta Patria — este o femeie, care fiindcă n'o a-

• scultâ bărbatul, s'a hotărît să nu mai mănânce nimic, până nu i se va îndrepta bărbatul, aşa cum vrea ei. Bărbatul Încă m se Iasă însă înfrîcat. J-a adus un doc­tor şi i-a spus, că de-o vrea şfi mance, de nu, nu, că el nu are greşeli mari nu-i nici beţiv, nici cărţaş. Şi-apoi chiar toate poftele doamnei nu le poate face, căci nii şi-a perdut mintea НаійІ de voi oameni cu gărgăuni, cari nu vă încăpeţi în piele.

20 da mii d e chi iomelr l în a e r o p l a n . Un sburător italian a făcut şi bravura asta. El a plecat din japonia şi după popa­suri mai mici în oraşele mari ale lumii, a plecat la Roma.

C o n s t i t u i r e ® f run taş i lo r pa r ­t idului na ţ iona l . Fruntaşii par­tidului naţional au ţinut săpE-mână trecută o consfătuire, în care au hotărît să ceară delà M. Sa Regele, un guvern nou, în care să între toţi fruntaşii neamului nostru.

Moş ten i to ru l laponie l la Bu­cureş t i . Moştenitorul tronuluim* Japonez va cerceta la Bucureşti pe Alteţa Sa Principele nostru moştenitor, care ii făcuse ш vaţrâ trecută o vizită, fiind primit cu în­sufleţire mare de tot poporul laponezilor. La Bucureşti se fac mari pregătiri pentru a arăta aceeaş dragoste moştenitorului de tron al iaponjei.

T â r g d e m o s t r e la Cluj. La. Cluj se va face o expoziţie a co merdanţiior şi indritstiaşîfor (щеіе riaşi) ca să se vadă ce pot m Românii noştri din aceste două bresle atât de însemnate. Comer­cianţii români sunt invitaţi din toate părţile României Mari, să iea paffte ia acest târg.

Ziua d e 10 Maiu. Marea săr­bătoare naţională a fost prăznuită cu mare pompă şt în oraşele Aiud, Satu-Mare, Făgăraş, [Sibiu şi Ora-dea-Mare. Prietinii gazetei noastre ne scriu verstea îmbucurătoare că în toate Іосигі*е au luat parte o mare mulţime de ţărani, a căror însufleţere era foarte mare.

Expor tu l d e v i te . Toţi pre­fecţii din Ardeal au primit tele­gramă delà Bucureşti, că se lasă liber exportul (scoaterea din ţară spre vânzare) vitelor. Prin aceasta hotărtre a guvernului preţul vitelor se va ridica de nou în timpul cel mai scurt. Sfătuim pe cetitori noştri să fie Ideci cu mare bágere de seamă la vinderea vilelor ce au.

Valoa rea leului r o m i n . Leul nostru a scăzut de nou. La Paris săptămână trecută s'a cumpărat de nou numai cu 19 centime (bani) leul.

P e n t r u Orfanii Clujului. Ora­şului Cluj a donat, cu ocazia că­sătoriei Prinţului Carol, suma de un milion, pentru îngrijirea orfani-,lor de răsboiu din Cluj, i Comunişt i i din Bulgar ia . In capitala Bulgariei, Sofia, un comu­nist a aruncat a bombă intre lo­cuitorii padnici ai oraşului cari se adunaseră la sărbătoare naţională. Au fost omorîţi mai mulţi oáriieni, intre femei c o p i i . . .

Sârbii na i ' a u o r a ş e l e Vâr s e t şi Biser ica Albă. O teleg ramă din Bucureşti ne aduce ves­tea îmbucurătoare, că Sârbii au hotărît să ne dea nouă oraşele amintite mai sus, a căror jur este :

românesc j şi în acelaş vreme şt foarte bogat.

Pag. 8 C U L T U R A P O P O R ULU4 No. 0. iunie 1921

ira • ж

DE VORBĂ CU CITITORII NOŞTRI A 2-a scrisoare locuitorilor d m F e l e a c

Prin scrisoarea mea din numărul 5 al Gazetei v'am îarătat pentruce via^a este Igrea, atât la noi cât şi în jtoate celelalte ţări, chiar şi 'In acele care nu au luat parte la război. V'am arătat încă ce ar fi de făcut pentru uşurarea şi ieftenirea traiului, şi v'am făgăduit la sfârşitul acelei scrisori, că voi răs­punde astăzi acelora celora cari plată felurite materiale. Statul mi-au spus, că birurile ar fi nostru are de făcut în aceste prea orele pentru plugari, că­rora li se va cere deacum înainte să plătească statului dare pentru fiecare cap de came şi pentru fiecare roată de car, şi că numai pentru meseriaşi viaţa ar fi ceva mai ieftină.

Ţiu mai întâi să vă repet cele ce v'am spus şi atunci din gura, că în adevăr biru­rile sunt grele, pentru că şi datoriile statului nostru au crescut mult, mai ales pe timpul răsboîufcii de desrobire a neamului, când avuţia ta­rei şi acelor'mai mulţi dintre noi a scăzut, vistieria statu­lui s'a golit, iar cheltueiile s'au înmulţit dar nu numai datoriile făcute de ţara veche românească le avem noi as­tăzi de plătii, ci şi datoriile

noastră trebuie să le plătea­scă, dacă vrem să trăim cu cinste în mijlocul celor-alte state civilizate. Şi în privinţa aceasta, eu socot că nici un cetăţean credincios al ţării noastre nu judecă altfel.

Dar la aceste datorii mari pe care le avem de plătit acelora cari ne-au împrumu­tat cu bani sau ni-au dat fără

momente cheltueli din ce U ce mai mari : şcolile şi bise­ricile, spitalele, şoselele şi Că­ile Ferate, administraţia pu­blică, poliţia, jandarmeria şi jusîiţia trebuiesc puse în bună rânduialâ, dacă vrem să pro-pâşim şi să ne ţinem cu cinste locul între popoarele civilizate; dar toate aceste aşăzăminte cer bani şi iar bani.

Apoi, deasupra tuturor aces­tora vine şi armata care dă tuturor celor cari vor să mun­cească, liniştea şi siguranţa, dar care inghite şi ea mulţi bani.

Toţi aceşti bani se adună din dările voastre, dări pe care trebue să le plătiţi cu dragă inimă, întocmai cum vă împliniţi celelalte datorii

care, odată cu alipirea Ardea- | cetăţeneşti, dacă vreţi să aveţi lului, Bucovinei şi Basarabiei Ia România, ni-au fost trecute în spinare din datoriile foas-telor împărăţii prăbuşite.

Toate aceste datorii, ţara

ţară libera şi neatârnată, , Cât priveşte despre darea

ce vi s'a povestit că se va pune pe fiecare cap de câine şi roată de car, aceasta v'am

spus-o de atunci, că nu auzisem nici odată vorbindu-se despre asemenea dări ; venit la Cluj, ani controlai la autorităţile în în drept, şi mi s'a răspuns că nu era nimic adevărat. Este drept că dările cele noui vor fi sporite faţă de cele din trecut, căci altfel ţara nu ar putea face faţă nevoilor sale ; dar acest spor va apăsa mai mult pe cei bogaţi ceea ce în semnă că legiuirea cea nouă este întocmită pe temelie mult mai democratică, ca legea astăzi în fiinţă, când săracul plăteşte la fel cu bogatul.

Afacerea cu câinii şi cu ro­ţile de care pe care s'ar plăti dare, de sigur că v'a băgat-o în cap vre-un duşman de-al ţârei noastre, care vrea cu minciuni să tulbure sufletul poporului. Nu daţi ascultare ia asemenea snoave cu care unii vor să strice buna înţă-legere dintre noi. Ascultaţi de vorbele înţelepte ale unuia ca Dumitru Ion, sau când nici el, nici cărturarii satuiui nos­tru nu ar şti la vre-o împre­jurare să vă lumineze mintea, veniţi de staţi de vorbă cu Domnii de la Cultura Po­porului din Cluj, cari sunt gata să vă sfătuiască de bine şi să vă lumineze.

General: N. Petala.

Qfegoriu Nlcoani. Feleac. -Plângerea ta fiind dreaptă, ţi s'a făcut dreptate.

P. Curt. — Comuna Nermigi JiiJ. Bihor. Directorul nostru în dragostea sa nemărginita pentru popor, şi în special pentru cei 'ce râvnesc cultură, si nu o pot avea, iubesc munca şi nu au unde mun­ci' In acordă tôt sprijinul sau.

Ţinând seama de greutăţile dum­nitale şi de dragostea ce araţi pentru învăţătură. D-sa a bine voit să plătească personal abona­mentul la gazeta spre a ţi se trimite gratuit având convingerea că vei cerceta cu mitită băgare de seamă foaia noastră.şi vei desluşi învăţaturile bune şi consătenilor Dtale.

C. V. Ursulaac Bélfl Basa­rabia. — Onorarii fixe nu pu­tem plăti. Acordam totuşi remize pentru abonamentele ce ne veţi putea procura.

Pentru corespondenţe cu privire la Basarabia, t:e veţi trimite două de probă şi direcţiunea va fixa onorarii după importanţa şi re-dacţiunea lor, cu articolul.

Stellán Constantinescu -Vom cerceta cele ce ne araţi în scrisoare şi vom caută să te aju­tăm cu sfatul nostru când ne vom convinge 'CÚ nu ascunzi nimic din adevăr.

Ion Saftol. — Nu trebue să fii desperat. Pedeapsa ce ai îndu-rato te-a curăţit de păcate şi eşti acum om în rândul oamenilor. Vei fi aşezat şi cuminte, aşa te legi. Noi te vom ajuta să câştigi pâinea cea de toate zilele prin muncă cinstita.

SecelariaiaV Je redaeţie.

mm, m si m e !

Enoriaşii Sf. Biserici din co­muna Salema de jos, judeţul Turda-Arieş, în dragostea lor de îngriji de locaşul stânt de rugă­ciune, dau patru vagoane lemne buna calitatea întâia ce le au în staţia de caile ferată, in schimbul eternitéi necesare la acoperişul bisericei. Cei ce s'ar gândi la acest schimb să scrie părintelui paroh din comună.

Locuitorii Zai Octavian şi Zai Victor din comuna Bâişoara, ju­deţul Turda-Arieş, caută de lucru

la piugărie, la mine sau la pá duri, mergând în ori ce parte ; ţărei. Li-se vor scrie loc în pn vinţa condiţiunilor de plata.

• • * Locuitorul Hide Darie diu a>

mima lara de jos, judeţul Turd| Arieş, Cătunul N\asca, lucru la mine, păduri sau la ci

Regimentul Suceava No. 16]

PUBLICAŢIUNE. Se aduce ia cunoştin(e generau!

ca în ziua de 15 Iunie \§2\ sen ţinea licitaţie publica pentru Щ chirierea de termen de un atn localului cantinei în curtea acesta Regiment Strada Dorobanţilor îfe 15 .(Cazarma Regele Fer'dinaiii compus diu doua camere.

Licitaţia se va ţinea în confer mitate cu Art. 72—83 din legte comptabilitaţei publice în canoe-laria Regimentul lui prin ofeift închise şi sigilate Vi\sv>\\te à» w rantia de 102 din valoarea tată.

Supra oferte nu se primesc. Doritorii de a închiria acest

cal se vor prezintă în sus nun; zi la cancelaria Regimentului, 9 dim.

Detalii asupra închirierii şi tul de sarcini se poate vedea ori ce zi de lucru între on 8—12 şi 15—18 la cancel; acestui Corp. Comandantul Regt. 15 Infant. i Colonel: Roman.

P U B L I C A Ţ I U N E . Regimentul 16 Vâna» uri axa

o muzica în foarte bune condiţe şt dorind a o angaja, la diferii staţiuni balneare sau climateji Domnii ^antreprenori -doritori a angaja simt rugaţi a se adresa acest Regiment cu garnizoana Zălau. Comandantul Regţ. 16 Vânător,

Colonei: ss Efstaliadx

ж í 6—8 Pentru industrie si Comerţ s. p. a. Cluj, Strada Regina Maria No.

(casele proprii). ШШШШШШШМ Capital social Lei 50,000.000 deplin vârsat. S e c ţ i a d e B a r a c ă . — в ю i д и — - a a a S e c ţ i a d e M ă r f u r i .

F I L I A L E :

Sibiu, Arad, Turda, Alba-iuîia; Haţeg, Satu-Mare. Reprezentanţi stabili in Bucureşti, Kosice, Praga

^ s o s i e s щ& щм & хэ&о&о^кхххюіюоаоо&о&ов

} I Î ) і ï

m

S O C I E T A T E A N O N I M A

CAPITAL SI REZERVE LEI 175.000.000 .©ѳ©«

• UCUREŞTI CALEA VICTORIEI 98 (Piaţa Palatului Regal)

m ANIME: Ulm PARIS, ИІІАІІ, 01EIA, ШЫШші) ELE. EI i\ 1 P I I « ORAŞE I № ОгМ. S. CRMOVEANU.

* * г ~гг • — — u n и і ï — — — m u n i • HHIIIIH ï r r - r > t » " і і м и — u m iun _ _ _ _ _ _ J . ^ _ _ _ j j i _ _ M i p m i H - i H * i > J M i ^ ^ M H » ^ M » M H * M H H Ш М И І Р и і і и и і і і i u n — i m n ІІИІІ і и і і ш и п т ~ — —і гші Ц — и um и ч

Tipărit cu măpna rotativă CARTEA ROMÂNEASCĂ institut de arte grafice .Cosinzeana" Cluj, str. Univársitati! No. 3. C. 627І