t u r k r u tncfumlist

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S.

DIN

REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA

ANUL XLVII NOIEMBRIE-DECEMBRIE 1969

CURIERUL ADVENTIST

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S.

DIN

REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA

C U P R I N S

La răscruce de istorie . . . . . . V. Florescu

Consacrat pentru s l u j i r e ................................................D. Popa

C o n s a c r a r e .............................................................................V. Laszlo

Comportarea la a m v o n ................................................C. Adv.

I n f l u e n ţ a ............................................................................ I. Rînea

I o v ......................................................................................V. Florescu

„Vi s-a născut un Mîntuitor“ ......................................

Legea şi n e p r i h ă n i r e a ................................................V. Georgescu

Simbolul de „Mireasă“ ................................................A. Moldovan

Gînduri şi m e d i t a ţ i i .........................................................

Omul cel v e c h i ...................................................................C. Adv.

Religia p r a c t i c ă ...................................................................A. Pălăşan

Tată Sfinte ( v e r s u r i ) ......................................................... N. R. Mazilu

Jertfa Ta ( v e r s u r i ) ......................................................... P .V . Cazan

CURIERUL ADVENTIST

Organ al Cultului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România. Apare la două luni sub conducerea unui comitet.

Redacţia şi administraţia : Bucureşti, Str. Labirint 116

Redactor: DUMITRU POPA

* £ a /£ â & e r u e e

d £ i s t & v l eV. FLORESCU

f n is to r ia p a t r ie i noastre au exis ­ta t im por tan te momente de răs­

cruce, cruciale, ce au cerut cura j,

tenacitate şi o dep l ină lum ina re de m inte şi c la r v iz iune in v i i to r , înso­ţ i te toate de o nezguduită do r in ţă de a fă u r i p o poru lu i g l ie i româneşti v re m i m a i ferice, o soartă tot m ai bună.

Z iua de 24 Ianuar ie 1859 a însem­

nat o asemenea z i cruc ia lă pen tru is toria ţă r i i noastre. Interese p o t r iv ­nice b ine lu i românesc se strădu iau

să zădărnicească închegarea u n i tă ţ i i româneşti. Ne găsirăm atunci la o

răscruce de d ru m u r i , cînd u rm a să se hotărască soarta noastră ca po­por, anume să f im pe m a i departe pradă sub jugă r i i şi încă lcă r i i s tre i­

ne sau să ne scu tu răm de pe g ru ­maz orice apăsare şi să ne a f i rm ă m

hotăr irea de a ne înscrie în r in d u l n a ţ iu n i lo r l ibere d in lume.

Şi în această z i de 24 Ianuar ie 1859 poporu l a ş t iu t la acea răscru ­ce, să-şi aleagă d ru m u l ce urmează să-L ducă peste an i la în făptu irea id e a lu lu i v isat de cei ce închegară actu l un ir i i .

U n M ircea cel B ă tr în sau un Ştefan cel Mare însămînţară în i n im i de s trăbun i ai noş tr i de p& p la iu r i m un iene sau moldovene acea aprinsă dragoste de ţară nea- t î rna tă şi de dor după o cît m a i deplină propăşire a ei.

I a r a lă tu r i de ei, un M ih a i V itea- zu, făcu să se audă pe în t ins de lume de atunci, buc ium u l românesc

ce chema la l ibe rta te şi descătu­şare.

A u ex is tat răscruc i în fa ţa cărora s-au găsit M ircea cel Bă tr în , Ştefan cel M are şi M ih a i V iteazu l, însă de

f iecare dată fiecare d in t re ei a ş t i­u t să aleagă d ru m u l care însemna pen tru g l ia românească o a f irm a re

şi m a i departe a d e m n ită ţ i i şi o scuturare mereu a u n u i ju g şi apoi încă al altu ia .

Şi acest dor de l ibe rta te ce-l în ­sămînţară e ro ii neam u lu i în in im i le

s t răbun i lo r noş tr i se transmise d in generaţie în generaţie, a jungînd p ină în zile le noastre.

Aşa se face că la 23 Augus t 1944, în t ins de mare a Românie i ş t iu ce d ru m să aleagă, a tunc i cînd se găsi la o nouă răscruce. Această zi, acest moment cruc ia l n u - i găsi nepregă­t i ţ i , nehotă rî ţ i , c i d înd ascultare g lasu lu i sîngelui de s trăbuni, a i u- n u i Horia , Cloşca şi Crişan, şi ai tu tu ro r celor ce în ru b in a ră păm în- tu l ho tare lo r noastre, păşiră cu ho- tă rîre pe d ru m u l cel nou al p ro ­păşir i i , lu m in a t de ei.

U n nou popas, o nouă hotărîre de mergere m a i departe şi m a i de­

p l in î l a lcă tu i data de 6 M ar t ie 1945, cînd poporu l românesc, la răscruce de istorie, îşi luă soarta în m îin i , conştient f i i n d de m a tu r i ta ­tea sa şi de r o lu l ce-i era dat să-l joace de aci îna in te in is torie de lume.

De aci îna inte, n im ic nu m a i pu ­tea împied ica ca d ru m u l ales cu clar ita tea şi lum ina rea m a r i lo r ho- tă r î r i cruciale, să ducă mereu şi m ereu la o to t m a i mare în fe r ic ire a poporu lu i românesc.

Ş i ca o u rm are f irească a conşti- enţei clare că n u m a i p o poru lu i a-

cestei g l i i rom âneşti î i este hărăi-

zu i t să-şi statornicească v re m i şi soroace, căi de um b la re în tre hota­rele ei şi în în t in su l lu m i i , ziua de30 decembrie 1947 aduse cu sine

în lă tura rea m on a rh ie i şi s ta to rn ic i ­

rea a ceea ce avem azi : Republ ica Socia listă România.

Firească a fos t fap ta is torică de la 30 decembrie 1947 în făp tu i tă de poporu l român, deoarece ea era ră ­

sunetu l d in veacuri a tot ce este românesc, de a se şti liber în ţa ra lu i, şi de a-şi d i r ig u i s ingur soarta.

S-a scurs un p ă tra r de veac de

la cruciala şi hotărî toarea zi de 23

August 1944 şi 22 an i de la 30 de­

cembrie 1947.

U n înc în tă to r zumzet de h a rn i ­

ce a lb ine se poate auzi pe tot în ­t insu l de glie românească în fe l şi fe l de ch ipuri .

V ia ţa pulsează în to ţ i şi peste tot, în fă p tu in d măreţe lu c ră r i g ră i ­toare d in p l in de elan general, de gînd u n i ta r a l tu tu ro r f i i l o r ţă r i i

de a face d in acest păm în t stră­moşesc al lor, o m înd r ie în în treg de lume.

Ceea ce m ină pe to ţ i în acest iureş c locot ito r a l m u l t ip le lo r s trădan i i

este conştienţa clară, este s iguranţa nezdruncinată, că ceea ce se în fă p ­tuieşte azi de fiecare ins înseamnă punerea mereu şi mereu a no i p ie ­tre la în tă r irea î n f lo r i r i i şi prospe­r i t ă ţ i i b ine lu i şi f e r ic i r i i generale, şi deci şi a sa proprie .

Ne găsim azi pe c u lm i ale b i ru ­in ţe lo r şi succeselor m u l t ip le , şi în fo ru r i le îna lte ale lu m i i în treg i gîn- direa românească este aprecia tă în legătură cu rezolvarea m a r i lo r p ro ­bleme ce con frun tă omenirea ; no i

aducîndu-ne d in p l in a po r tu l spre pacea şi în f ră ţ i re a în treo la ltă .

D ar mereu şi mereu trebu ie să păstrăm în m in te că n im ic d in toate acestea nu s-ar f i p u tu t în ­

fă p tu i dacă bă rba ţ i pă trunş i de a-

dîncă iub ire de pă m în t strămoşesc

şi de în fe r ic ire a lu i nu a r f i lup ta t

pînă ch ia r la sac r i f ic iu l suprem,

im p ic u r în d u - l cu sîngele lor.

C instirea celor care au fost pu ­te rn ic i şi ho tă r î ţ i despicători de

d ru m u r i ne dă f iecăru ia im b o ld u l

cît şi răspunderea duce r i i m a i de­parte şi în fă p tu i r i i năzu in ţe lo r lor.

Fie ca să ne găsim cu to ţ i i pă r ­taşi în e lanu l însu f le ţ i to r ce stră­bate ţara noastră în s trădania de propăşire, progres şi m a i bine.

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969 a

c oNg m t

b

A

V. LASZLO

reştine, tu poate zici : „Aş vrea să dobîndesc biruinţa,

aş dori să sfarm puterea păca­tului, însă el continuă să dom­nească în trupul meu. Este ase­menea unui stăpîn asupra mea. Şi atunci, cum mă pot libera de această putere care m-a ţinut atîta vreme în robie“ ?

„ Ceea ce trebuie sâ înţelegi, este adevărata putere a voinţei. Aceasta este puterea, care cîr- muieşte firea omenească; pu ­terea de hotărîre, puterea de alegere. Totul depinde de dreapta lucrare a voinţei. Dum­nezeu a dat oamenilor puterea de alegere; datoria lor este să se folosească in b .m de puterea aceasta. Nu stă în puterea noas­tră să ne schimbăm mima, sau să predăm înşine lui Dumnezeu toate simţămintele e i ; dar stă în puterea noastră şi depinde numai de noi, sâ alegem a servi Domnului. Noi putem să-I dăm Lui voinţa noastră ; El atunci va lucra în noi, şi întreaga noas­tră fire va f i adusă sub con­trolul şi conducerea Spiritului lui Hristos, simţămintele noas­tre vor fi atunci îndreptate numai spre El, iar cugetele noastre vor fi în deplină armo­nie cu voinţa Sa“.

Iată secretul :„Să nu mai daţi în stăpînirea

păcatului mădularele (aestoim- ciile) voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum e ra ţi; şi daţi iui Dumnezeu mădularele (destoi­niciile) voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii". Rom. 6, 13.

Dumnezeu ne-a dat multe destoinicii. A vem o m inte cu care să cugetăm, ochi cu care să vedem, urechi cu care să auzim, mîini cu care să m un ­cim. Dar Dumnezeu vrea ca aceste destoinicii să fie folosite spre slava Sa. Pe de altă parte diavolul caută să le folosească în slujba sa. Insă îndemnul lui Pavel este : „Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului _ destoini­ciile voastre“.

Dumnezeu a dat fiecărui ins puterea de alegere. Dacă dorim ca neprihănirea să-şi facă lu­crarea în viaţă, trebuie să pre­dăm lui Dumnezeu destoiniciile noastre. Aceasta ar trebui să alcătuiască prima noastră lu­crare de început al fiecărei noi zile. Cînd ne trezim dimineaţa, ar trebui să îngenunchiem îna­intea Domnului, să-l consacram viaţa şi să-l spunem că sîntem cu totul ai Lui. Spune-I: „Ia-mi inima în stăpînire ; fă ca sim­ţămintele ei să fie îndreptate

spre Tine.. Pun toate planuri[3 mele la picioarele Tale ; folo- seşte-mă azi în slujba Ta. Ră- mîi cu m ine“.

Din aceasta ar trebui să facem primordiala noastră lucrare, predîndu-1 toate planurile noas­tre ca El să le aducă la înde­plinire sau nu, după cum va gindi El. Astfel zi de zi noi să încredinţăm viaţa noastră în mîinile lui Dumnezeu, spre a fi modelată din ce în ce tot mai m ult după felul vieţii lui Hristos.

Acesta este felul consacrării pe care o pretinde Dumnezeu. Această problemă a biruinţei asupra păcatului nu este ceva ce poate f i rezolvat azi pentru mîine ; ea poate fi rezolvată azi pentru azi. A zi ne putem ruga ca Dumnezeu să dea putere pentru biruinţă. Ce va fi mîine depinde de consacrarea de mîine.

îm i place cîntarea ce sună :

„Pe mîini de dimineaţă Cu grijă m-am spălat,Şi Domnului îndată La lucru I le-am dat“.

Noi nu încercăm să facem singuri lucrul, ci Ii prec’ăm Lui aceste destoinicii şi spunem : „Doamne, foloseşte-mă azi în slujba Ta“.

„Doamne, nu pen tru m îine şi g r i ja eimă rog.

Ci azi Tu m ă fereşte de ce-iîn t in ă to r ;

Vreo vorbă ce-i deşartă, o r i rea, a n -o spune ;

Pe azi s ig i l iu l Tău, pe buzeT u îm i pune.

Sîrguincios la luc ru şi-n rugăne-ncetat,

Pe azi eu în vo rb ire şi-n faptă,bun c u r a t ;

S ă-Ţ i împlinesc voinţa, şi g rabn icsă ascult,

Pe azi, cît ţ ine ziua, al Tăuneîn tre rup t.

Şi v ia ţa cea d in m ine, de azis-o spulbera,

A Ta făgăduin ţă , f ieancora mea.

Deci eu nu p en tru m îine şi g r i ja eim ă rog :

A z i Doamne m ă păzeşte, condu-m ă -ndu ră to r .

(Trad. V. Florescu)

Intr-o zi, un bătrîn negru fu întrebat cum se face că-i era cu putinţă să biruie păcatul, şi cum de izbutea să înfrunte ispita.

2CURIERUL ADVENTIST

El zise : „Vezi, este aşa : Cinci vine ispita asupra mea, eu îmi dau seama că nu sînt în stare să-i ţin piept, şi deci nici nu încerc. Insă alerg acolo unde pot vorbi Domnului, şi-I svun :

„Doamne, iată această ispită. Sîn t sigur că voi cădea sub apăsarea ei dacă voi fi lă­sat singur, însă eu m-am pre­dat Ţie şi sînt al Tău. Deci, Doamne, poartă de grijă pro- pietăţii Tale’. Şi El şi face aceasta".

Poartă de grija propietăţii Tale“. Este nimerit a te ruga aşa ? Desigur. Dacă azi predau aceste destoinicii lui Dumnezeu, oare nu am dreptul, ca atunci cînd mă împresoară ispita, să-I cer să mă ocrotească ? Negreşit. Si El făgăduieşte că o va face. El mă va feri să nu cod. Mă va 'păstra curat. Si dacă con­tinui ca zilnic să fac această consacrare. în cele din urmă, cu o nespusă bucurie El mă va înfăţişa înaintea tronului Său ner>ătat“.

însă tu poate svui: ..Mi-e tea­mă- nu mă r>ot ţine bine“.

Creştine. Dumnezeu a prevă­zu t totul pentru oricare slăbi­ciune a ta. Totul a fost ţinut în seamă înainte ca Domnul să purceadă la mîntuirea ta. Isus a venit în lume si a fost ispi­tit în toate privinţele asemenea nouă, demonstrînd în felul a- cesta faptul că Dumnezeu ore putere să dea biruinţă asupra oricărei isnite. Curaj deci ! Să ne îndrevtăm privirea spre Cel ce este în stare să mîntuiască.

înţeleptul Solomon întreba : „Dar ce ! Va locui oare cu ade­vărat Dumnezeu pe pămînt ? Iată că cerurile şi cerurile ceru­rilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu“ ! 1 Regi 8,27. Dumnezeu are un templu mai sacru decît oricare altul pe care I l-ar putea fa e omul. A - cest templu este sufletul celui zdrobit, celui care tremură la cuvîntul Său.

„Căci aşa vorbeşte Cel Prea înalt, a cărui locuinţă este veş­nică şi al Cărui nume este sfînt : Eu locuiesc în locuri înal­te şi în sfinţenie ; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să în­viorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite“. Isa. 57,15.

Ce minunat privilegiu ca tru­purile noastre să devină azi temple în care Fiul lui Dumne­zeu să locuiască prin Spiritul Său ! El făgăduieşte că dacă îl îngăduim înlăuntru, El va adu­ce cîntec în suflet, va izgoni puterea întunericului, va aduce sănătate acolo unde păcatul a lucrat moarte, si ne va pune pe buze un cîntec de biruinţă. Viaţa va deveni un strălucit trium f asupra păcatului.

Raportul Bibliei cu privire la minunile lui Hristos ne învaţă cum să credem în El în vederea iertării păcatului. Paraliticul de la Betezda era neajutorat. Timp de treizeci şi opt de ani nu-şi folosise picioarele. Isus îi po­runci : „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă".

Bolnavul ar fi pu tut spune : „Doamne, dacă îmi vei întări

ghemuitele-mi picioare, voi fi bucuros să merg“. Aşa ar fi spus m ulţi dintre noi. Dacă mai întîi Domnul ar săvîrşi o m inu­ne, atunci am fi şi noi dispuşi să credem. Insă nu, sărmanul suferind crezu cuvintele lui Hristos, crezu că fusese tămc.I- duit, şi de îndată şi depuse e- fortul. El acţiona pe baza cu- vîntului lui Hristos, şi Dumne­zeu îi dădu putere.

„în aceeaşi stare ne găsim noi păcătoşii. Noi nu putem o- feri înşine ispăşire pentru pă­catele noastre din trecut, şi nici nu putem schimba prin proprie putere inima noastră, ca să ne facem singuri sfinţi. Dar Dum ­nezeu ne-a promis că va face toate acestea pentru noi, prin Hristos. Noi trebuie să credem, această făgăduinţă".

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969z

Aceasta~i totul. „Trebuie să ne mărturisim păcatele şi să ne predăm noi înşine lui Dumne­zeu. Trebuie să vrem a-I servi. Tot atit de sigur cum noi fa ­cem aceasta, la fel va împlini şi Dumnezeu cele făgăduite de Dînsul. Dacă crezi făgăduinţa Lui - - şi dacă crezi că eşti ier­tat şi curăţit — Dumnezeu şi face aceasta; şi atunci eşti în ­sănătoşit exact cum fu însănă­toşit paraliticul, cînd, crezînd el, puterea lui Hristos intră în- tr-însul şi merse. Totul se face dacă noi credem“.

M ulţumiri lui D u m n ezeu ! Dacă ţi-ai mărturisit păcatele şi crezi, atunci eşti tămăduit. în această experienţă nu este n i­mic care să depindă de simţă­minte, de aceea nu aştepta să simţi că te-ai tămăduit, ci spu­ne : „Cred, şi este aşa, nu pen­tru că eu simt, ci pentru că Dumnezeu a promis“.

Deci poţi cînta cîntarea biru­inţei, indiferent care-ţi este sim- ţămîntul. Citim că în împărăţia lui Dumnezeu va fi o grupă de mîntuiţi de pe pămînt, care vor sta înaintea tronului la marea de cristal, şi vor cînta o cîntare de izbîndă şi biruinţă, cîntarea lui Moise şi a Mielului. Nu pot. învăţa această cîntare nimeni alţii decît cei 144.000 care ur­mează Mielului oriunde merge El. Nici îngerii nu o pot cînta. De ce ? Fiindcă va fi o cîntare a experienţei omeneşti. Ea va spune cum, atunci cînd ei au avut de dat piept cu încercă­rile, greutăţile şi ispitele, Dum­nezeu le-a dat biruinţa. Îngerii îşi vor înceta cîntările, harpele lor vor fi date la o parte, şi ei vor sta şi vor asculta cu pro­fundă admiraţie m inunatul cîn- tec al izbăvirii. Cîndva ne vom putea alătura şi noi în a intona acest cîntec. Insă nimeni nu poate ajunge să-l cînte în îm ­părăţie atîta vreme cît nu a a- vu t aci experienţa biruinţei.

A i tu astăzi această experien­ţă ? Te-ai apropiat de Isus spre a fi curăţit ? în clipa aceasta poţi spune : „Biruinţa este a mea“ ? Nu poţi spune ce va fi mîine, însă „mîine“ va fi aceea ce este azi, dacă faci aceeaşi consacrare.

Un mare muzician, unul din­tre maeştrii lumii, plimbîndu-se

[ *

într-o zi pe străzile Londrei, trecu pe lîngă o mare catedra­lă. Din lăuntru se auzeau sune­te muzicale, şi el îşi aminti că în marea casă de închinare fu ­sese instalată de curînd o nouă orgă. Se spunea a fi cea mai mare orgă din lume.

De îndată fu cuprins de do­rinţa să cînte la această mare orgă şi întorcîndu-se, intră în catedrală. înţelese dintr-o pri­vire că organistul făcea exerci­ţii pentru slujba ce avea să ur­meze, însă nu reuşea să redea frumuseţea ce era în stare a o reda minunatul instrument.

Străinul se urcă pînă la plat­forma orgii, şi apropiindu-se de organist spuse : „Aţi fi atît de bun şi să-mi îngăduiţi să cînt o clipă la marea dvs. orgă ? Sînt doar vizitator în acest oraş“.

Organistul răspunse : „îmi pare rău, domnule, însă am pri­m it ordin să nu îngădui nici unei mîini nedibace să atingă această claviatură“.

Străinul se îndepărtă, însă a- jungînd la uşă, dorinţa de a cînta la acea orgă deveni atît de puternică în ă t îşi zise: „Prea m-am descurajat u şo r ; am să încerc din nou“. Aşa că iarăşi se apropie de cel de la orgă şi punînd mîna pe umărul lui zise cu blîndeţe : „Vă rog, nu vreţi să cedaţi şi să-mi îngăduiţi a cînta doar cîteva clipe ? Trăiesc departe de aci şi s-ar putea ca niciodată să nu mai am altă o- cazie“.

Insă din nou fu refuzat.Plecînd, era pe punctul de a

părăsi clădirea cînd auzi ridi- cîndu-se din orgă sunetele une­ia din compoziţiile sale, deşi slab redată. El îşi zise : „Cît aş dori să cînt acest imn la această minunată orgă“.

Dorinţa îl împinse cu atîta tărie încît se reîntoarse şi se apropie pentru a treia oară de organist. „Ce im n m in u n a t; cît aş dori să-l cînt pe marea dvs. orgă. Nu mi-aţi îngădui să în ­cerc ? Nu vă voi necăji prea mult. După ce voi cînta o buca­tă, dacă doriţi, voi pleca ime­diat".

Surprins de această continuă stăruire, şi impresionat de blîn- deţea şi modestia sa, organistul cedă, se ridică de pe scaun şi invită pe străin să-i ia locul.

Aşezîndu-se, străinul începu să atingă claviatura şi muzica cea mai plăcută auzită vreodată începu să se reverse din tubu­rile acelei orgi. Ea umplu în ­treaga clădire. Uşa era deschi­să larg şi muzica se putea auzi în stradă. Trecătorii auzind-o se opreau şi-şi plecau capul. U- nii intrau să se roage.

înmărmuritul organist era fermecat. El nu visase că instru­mentul putea fi adus să re­dea o asemenea muzică. De în ­dată ce-şi putu aduna destul curaj, el se apropie de cel ce cînta, aşa cum acesta se apro­piase de el doar cu cîteva m i­nute mai înainte, şi punînd mîna pe umărul lui, zise :

— Vă rog, cum vă num iţi ?— Mendelssohn, fu răspun­

sul.— Cum ? Mendelssohn ! Vai

de mine, dacă aş fi ştiut !?Turburat şi ruşinat, în cele

din urmă îşi bîlbîi cererea de iertare : „Vreţi să mă iertaţi maestre, că am refuzat să vă îngădui a cînta pe claviatura mea“ ?

Acest organist ne reprezintă pe noi : pe tine şi pe mine. Timp de ani noi am stat la cla­viatura vieţii noastre, încercînd să producem o muzică, însă am produs multe dizonanţe. Dese­ori am săvîrşit greşeli detesta­bile ; am încercat să ne dirijăm propriile noastre probleme sin­guri ; am încercat să ne facem singuri s f in ţ i ; am încercat, şi vai, din greu, să învingem is­pita ; însă nu am izbutit prea bine, dacă nu chiar deloc. în suflet nu s-a produs cîtuşi de puţină muzică şi bucurie.

Dar — ia aminte azi ! — în clipa aceasta alături de tine stă un mare Maestru. Nu-L izgoni cu asprime, ci îngăduie-I să a- tingă claviatura, să stăpînească impulsurile vieţii tale, şi El va da loc în tine muzicei şi armo­niei cerului. Atunci vei putea ca la sfîrşit să te alături fericitei cete despre care stă scris :

„Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cîntece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi va apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi“ ! Isa. 35,10.

CURIERUL ADVENTIST

L A A M V O N

/n observaţi i le noastre nu ne vom l im i ta la aceea ce au scris a l ţ i i despre această a t î t de im p o r ta n tă

problemă. V om prezenta observaţi i asupra fe lu lu i p ro p r iu de a predica. N im e n i să nu se s im tă vizat. N u

este cu n ic i un chip in ten ţ ia să j ig n im pe u n u l sau pe a ltu l. N ă ­d ă jd u im doar că vom putea cu to ţ i i învă ţa d in p ro p r i i le noastre greşeli şi d in acelea ale altora.

M a i în t î i un gînd al S p i r i tu lu i P ro fe t ic :

„P red ica to ru l (deci oric ine vorbeş­te de la amvon) nu t rebu ie să u ite că p r in comportam en tu l său la

amvon, p r in a t i tud inea sa, p r in fe lu l lu i de vorb ire , p r in îm b ră ­cămintea lu i , exerc ită asupra as­cu l tă to r i lo r săi, f ie o in f lu e n ţă fa ­vorab ilă , f ie ne favorab i lă . E l t r e ­buie să cu lt ive poli teţe, în f ru m u se ­ţarea com portam en tu lu i său, şi să păstreze o calmă vrednic ie , cores­punzătoare cu îna lta lu i chemare... P red ica to ru lu i n u - i este îngădu it să

se comporte o r icum la amvon, n u ­m a i pen tru a produce impresie... Comportarea l ips ită de f ineţe, v i je ­lioasă, nu dă c u v în tu lu i v o rb i t n ic i o p u te re ; d im po tr ivă , bărba ţ i şi

femei cu judecată calmă şi vederi sănătoase a jung p r in aceasta să

s im tă dezgust".

Să luăm am inte la unele lu c ru r i însemnate :

A f i tu însu ţ i : N u încerca să im i ţ i pe a l tu l , aşa înc i t să a jung i bătă­to r la ochi. F i i tu î n s u ţ i ; da r f i i atent ca să te nu m e r i p r in t re acei

ale căror m aniere la amvon in f l u ­enţează spre bine.

De obicei p r in t re ascu ltă to r i i tă i

se găsesc m a i m u lte persoane care V Ă D ceea ce faci, decît A U D ceea

ce spui. Cu cît vo r f i gesturile tale m ai neagreabile şi m a i ciudate, cu atî t ascu ltă to r i i tă i te vo r V E D E A m ai m u l t , şi te vo r AXJZI m a i

pu ţ in . Ca soli a i lu i Dumnezeu, ar f i de d o r i t ca ascu ltă to r i i noştr i să

ne audă. Tocmai de aceea pred icăm Cuvîn tu l .

A te comporta c a lm : După ce te-a i r id ica t să p red ic i, ră m î i cîteva

clipe l in iş t i t în p icioare, exact atîta

T ra t înd această ternă, in teresu l nu se îndreaptă asupra form ei, s t i lu ­lu i sau co n ţ in u tu lu i soliei, ci m ai m u l t asupra poziţ ie i, fe lu lu i de comportare şi asupra p rezentă r i i exterioare a pastoru lu i.

t im p cît să-ţ i am in teş t i că nu te a f l i pe o p is tă de alergări. E v i tă toate m işcări le nefolositoare, căci curînd ele dev in obositoare.

A i văzut vreodată un vo rb i to r ju - cîndu-se cu ceasul lu i , t răg îndu-ş i gule ru l, în v î r t in d u -ş i nas tu r i i de la haină, scotocindu-şi ac t iv buzuna­rele, repezindu-se cu m îna în păr, freeîndu-se la nas, m u ind u -ş i buzele sau netez indu-ş i cutele p a n ta lo n i ­

lo r ? Dacă un v o rb i to r doreşte ca ascu ltă to r i i săi să mediteze în l in iş ­te, el însuşi t rebu ie să f ie ca lm şi

l in iş t i t .

A te face auz it : In com porta ­rea la amvon g lasu l are u n ro l mare. A i auzit deja un vo rb i to r

care predica cu glas monoton — f ie cu un reg is tru a l g lasu lu i m ai r id ica t sau m a i scăzut ? D ar este ceva încă şi m a i rău, anume să f i i obligat să ascu lţ i cuvîntarea un u i

vo rb ito r , care socoteşte necesar că

trebu ie fo losite toate t re i re ­gis tre le voc i i în acelaşi t i m p !

Se m a i în t îm p lă că un vo rb i to r ţ ipă. M ăr im ea să li i şi n u m ă ru l as­

c u l tă to r i lo r nu are im portan ţă . El t rebu ie să se facă auzit, a l t fe l n -a r

putea f i înţeles ! M a i sînt şi v o rb i ­to r i care nu ştiu în care moment trebu ie să r id ice glasul şi în care să-l coboare. Cînd a r t rebu i să co­boare glasul, ei î l r id ică, cînd ar

t rebu i să-l r id ice, ei î l coboară. A - cesta a fost cazul u n u i pastor. Odată, cînd a c i ta t Apoc. 14, 6. 7, el a început cu o voce răsunătoa­

re : „Ş i am văzut un a l t înger care zbura p r in m i j lo c u l ceru lu i, cu o Evanghelie veşnică... E l zicea cu glas tare...". Şi acum în loc să r i ­

dice glasul, spre a repeta solia î n ­ge ru lu i el con t inuă cu glas încet de t o t : „T e m e ţ i-v ă de Dumnezeu, şi d a ţ i - I slavă, căci a ven it ceasul judecă ţ i i L u i “ .

F i i î n g r i j i t : Ceea ce vo rb im , fe ­

lu l cum ne comportăm şi îm b ră ­cămintea pe care o pu r tă m hotărăsc

chemarea noastră. Serva D o m nu lu i s p u n e : „ In f lu e n ţa p red ica to ru lu i

care este neg l i jen t cu îm b ră că m in ­tea lu i, n u - i place lu i Dumnezeu“ .

Aş do r i să m a i adaog : n ic i ascul­

tă to r i lo r lu i nu le place. Ace la care vesteşte C u v în tu l lu i Dumnezeu, ar t rebu i să dea dovadă şi de o în g r i ­j i t ă ţ in u tă exterioară. C it priveşte

îm brăcăm in tea lu i , el nu poate f i nepăsător. Să ne s trădu im în to tdea­

una, dar m a i ales cînd u rcăm la amvon, să avem o corectă în fă ţ i ­

şare exterioară în ceea ce pr iveş­te îmbrăcămintea.

A şti să te comporţ i corect Ia

amvon, cînd te a f l i în spatele p re ­

d ica to ru lu i : Pare aproape de ne­

crezut, da r este to tuş i un fa p t real, că u n i i d in t re cei care ocupă locu r i

la amvon, se pare că u i tă unde se află.

Continuare la pag. S-a

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969 5

e ştie că faptele des repetateformează obiceiuri, iar obice­

iurile formează caracterul. Pă­rinţii, educatorii şi anturajul contribuie conştient sau mai puţin conştient la formarea de trăsături rele sau bune in copii sau adulţi.

Dacă copiii simt mai puţin ne­cesitatea unui caracter bun, altruist şi cu tendinţe spre acti­vitate şi moralitate , părinţii în schimb, conştienţi de marea ne­cesitate a imprima în copiii lor caractere bune şi rezistente în faţa relelor, au datoria să urm ă­rească cu perseverenţă o dez­voltare armonioasă, imprimînd în copii cele mai bune, frumoa­se şi de folos deprinderi în acti­vitatea sau jocurile lor. Ei tre ­buie să fie conştienţi că o bună parte din ceea ce înfăptuiesc, vorbesc sau plănuiesc, se v o r . reproduce în copiii lor sau în persoanele care trăiesc în antu­ra ju l lor.

Dacă unele fapte sau expre­sii sînt însuşite foarte repede, în schimb pentru altele trebuie m ultă perseverenţă în repetarea lor pînă să se imprime în minte şi inimă şi pînă să fie găsite plă­cute.

Faptele cu preocupările bune şi necesare şi care pot forma o- biceiuri bune pot ajuta în mod neîndoios la formarea ca­racterelor bune.

înclin să cred că în capul listei relelor ca duşman al ca­racterelor şi ca cel mai peri­culos, este şi în generaţia noas­tră tot egoismul. Spiritul de a acapara totul pentru sine este foarte molipsitor, şi din cauză că a contaminat pe mulţi, se poate auzi şi vedea la orice pas cum se manifestă şi cum e în-

I NFLUI. RÎNEA

Valoarea fap te lo r n u e aceea a uneia singure, c i a tu tu ro r fap te lo r in d iv iz i lo r in f lu e n ţa ţ i de fap ta in i ­ţ ia lă .

suşit şi de cei mici prin pute­rea lor mare de receptivitate.

Caracterul rău nu e numai egoist şi lacom, ci este între­ţesut şi de alte obiceiuri vici­oase şi tendenţioase şi care con­tribuie împreună la neforma- rea sau diformarea caracterului şi cu aceasta la degradarea indi­vidului.

Un caracter bun, format în- tr-un mediu stricat — ca şi al Domnului Hristos în Naz^ret — nu e lucru uşor de înfăptuit, dar nu e nici imposibil.

Supraveghere atentă, învăţă­tură de înaltă calitate, exemplu bun însoţit de o neşovăielnică stăruinţă în rugăciune la Dum­nezeu, sînt necesităţi în măreaţa lucrare de formare a caractere­lor bune.

Sîntem încurajaţi în această lucrare de a cere ajutorul lui Dumnezeu şi de cele din Isaia 49, 24. 25. „Se poate lua prada celui puternic ? Şi poate să sca­pe cel prins din prinsoare ? Da, zice Domnul, prada celui puter­nic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa ; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tă i“. Aceste spuse ale profetului Isaia sînt cu atît mai necesare de ştiut, cu cît se ştie că Satana depune multe sforţări să împiedice pro­cesul de formare al credincioşi­lor după chipul şi caracterul Domnului.

în condiţiile cele mai bune şi posibile din punct de vedere omenesc, a fost crescut şi p run­cul Isus de mama Sa în Nazare-

E N Ţ Atu l destul de viciat. Ca oameni săraci, părinţii au făcut tot ce au putut mai bine, rămînînd să completeze Dumnezeu cele ce nu puteau ei să facă. Copilul şi mai tîrziu tînărul Isus a învă­ţa t să muncească din vreme, să înveţe din natură şi din Sfintele Scripturi ale Vechiu­lui Testament şi să nutrească o vie şi apropiată legătură cu tatăl Său.

în educaţie ca şi în viaţă se cere să avem o minte lucidă, o judecată sănătoasă, dreaptă şi nealterată şi o perseverenţă ca a lui Noe, care timp de 120 ani a stăruit să execute planul pri­mit de la Dumnezeu şi socotit bun numai prin credinţă, pen­tru efectele lui.

Un caracter bun poate fi re ­zultatul unui timp îndelungat de împiedicare a dezvoltării tendinţelor rele din om sau a trăsăturilor de aceeaşi nuanţă fără valoare, în folosul şi spre dezvoltarea celor bune.

Unele fapte nu rămîn cu un efect limitat, să se producă la intervale rapide sau mai rari şi mărginite a se produce nu­mai la persoana care le execută ci trec cu rapiditate la alţii, tocmai ca un izvor care creşte pe suprafeţe mari de terenuri.

întocmai cum se pot observa lucrurile din natură, se petrec şi în viaţă. în tr-un ogor nu creşte grîul semănat fără o prealabilă pregătire a terenului, dar creşte în acelaşi teren fără nici o pregătire, aproape orice buruiană nefolositoare. Pentru buruieni condiţiile oferite de sol şi de climă sînt condiţiile naturale de dezvoltare şi de înmulţire, de perpetuare, în timp ce pentru plantele cele­lalte condiţiile de dezvoltare nu sînt în totul propice dezvoltării şi înmulţirii.

CURIERUL ADVENTIST

ftăul adus de faptele rele e cu atît mai mare cu cît acestea influenţează multe persoane iar unde se aşează răul, binele o- pus nu mai are loc.

Cine ar putea scrie o istorie cu arătarea precisă a începutu­lui influenţelor bune şi rele şi persoanele autoare şi acelea care au fost victimele sau unel­tele prin care s-au succedat ?

Faptele care pot şi constitue influenţă puternică pentru alţii lucrează întocmai ca nişte şa­bloane sau m atriţe cu rapiditate şi înmulţire matematică. La di­fuzarea lor, adică a acelor fapte, contribuie tot mai mulţi. Aici se potriveşte în tr-un anumit fel proverbul care spune : „Un nebun aruncă o piatră-n fîntînă şi 20 înţelepţi n-o mai pot scoa­te". Proverbul se potriveşte nu ­mai cu privire la încercarea de a neutraliza răul adus de influ­enţa cea rea.

Influenţa se poate asemăna în urmările ei de propagare în masele de indivizi cu rezulta­tul aruncării unei pietre în mijlocul unei mări. Din locul de unde a căzut piatra se pornesc cercuri concentrice de valuri ce se măresc cu fiecare depla­sare spre mal.

Cine ar putea opri faptele rele cu influenţele lor dezas­truoase ? Cred că numai fap­tele bune cu influenţa lor bine­făcătoare ar mai putea ajuta la oprirea răului în înaintarea lui.

In concluzie, caracterul bun sau rău odată format influen­ţează cu rapiditate exteriori- zînci m arfă proprie, de sau fără calitate, pentru spectatorii ga­ta să înregistreze şi să adauge caracterelor lor încă alte cără­mizi spre înălţarea edificiului uman, sau spre dărîmarea lui.O faptă poate da loc la un şir lung de alte fapte de acelaşi conţinut. Un caracter poate fi un izvor continuu de fapte şi manifestări, după şablonul sau m atriţa sa proprie.

Caracterul rău este deci de mai multe ori rău : o dată pen­tru sine şi prin influenţa a ceea ce este rău şi pentru ceilalţi care sînt indiferenţi faţă de bine sau rău, ori receptivi, a- vînd şi ei un caracter asemă­nător.

Biblia vorbeşte de persoane cu caracter bun sau rau şi cu mare putere de influenţă. Unii dintre cei mai influenţabili au fost : David, leroboam, Ahab cu lzabela soţia sa şi alţii. Da­vid a influenţat în bine pe Iosafat (2 Cron. 17,3.4), pe Eze- chia (2 Cron. 29, 2) şi pe muli,i alţii pînă în zilele noastre. Din cauză că urmaşii lui Iosafat s-au împrietenit cu familia lui Ahab, copiii lui Iosafat au pri­m it influenţa cea rea a casei lui Ahab, spre răul lor şi ai poporului iudeu.

De la leroboam, Ahab şi Isa- bela soţia sa, a pornit o foarte rea influenţă religioasă în tot poporul, prin idolatria pe care a impus-o poporului şi care era însoţită de fapte murdare şi neruşinate. Astfel aceşti îm­păraţi stricaţi au contribuit în mare măsură la stricarea popo­rului şi la crearea de motive pentru ia fi dus poporul în captivitatea babiloniană.

Biblia ne vorbeşte şi de alte persoane de la care a pornit o influenţă rea pentru o anumită faptă. Astfel a fost Cain, pri­mul fiu al lui Adam, de la care a pornit uciderea şi care a fost deci prim ul ucigaş pe planeta noastră. El nu a putut fi influenţat de cineva, totuşi a fost inspirat de Satana să ucidă, în urm a urei şi invidiei ce a îngăduit să se nască în inima sa.

Lameh a fost primul care s-a căsătorit cu două femei. Exem­plul său l-au urm at mulţi în Izrael şi a fost o influenţă foar­te rea şi cu urm ări pe care nu­mai bunul Dumnezeu le poa­te cunoaşte şi răsplăti. Şi Solo- mon a păcătuit în privinţa acea­sta. Femeile străine pe care le-a luat Solomon ca soţii sau ţiitoare l-au influenţat spre idolatrie şi stricăciune şi l-au îndepărtat de Dumnezeu toc­mai în anii cei mai valoroşi din viaţa acestui bărbat, cînd putea fi de folos pentru popo­ru l şi naţiunea sa. A revenit abia spre bătrîneţe fără forţele mintale şi spirituale şi fără aportul pe care-1 putea aduce, dotat fiind cu o mare înţelep­ciune.

Cu cît este cineva în tr-un post de mai mare răspundere

Cu atit puterea de a influenţa pe subalterni este mai mare. Dacă personalitatea sa e m ar­cantă şi influenţa sa este pu­ternică, dar şi bună în acelaşi timp, se pot desprinde de aci multe şi mari binecuvîntări. Cauza înfloririi poporului iudeu pe timpul lui David se datora în primul rînd lui Dumnezeu şi în al doilea rînd lui David şi lui Samuel ale căror perso­nalităţi puternice şi cu mare influenţă au aju tat poporul conducîndu-1 pe drum ul progre­sului material şi spiritual. Sta­rea şi nivelul spiritual şi cul­tural pe care l-au atins Iudeii în timpul lui David şi Solo­mon, nu l-au mai atins nicio­dată. Urmaşii lui Solomon, băr­baţi înguşti la minte şi slabi în spiritul lor, idolatri şi păcă­toşi, au dat ocazie să pornească de la ei şi de la alţii influenţe rele.

Un comentator al Bibliei vrednic de toată încrederea, scriind despre influenţă spune : „Dintre multele învăţături, din viaţa lui Solomon, nici una nu este accentuată ca puterea in­fluenţei spre bine sau spre rău. Ori care ar fi anturajul nostru, vom exercita mereu o influen­ţă spre fericire sau spre neno­rocire. în afară de cunoştinţa sau controlul nostru, influenţa înrîureşte asupra altora spre binecuvântare sau sore blestem. Ea poate fi descurajatoare prin întunericul nemulţumirii şi al egoismului, sau otrăvitoare prin picătura mortală a unor păcate practicate ; sau ea poate fi transmiţătoarea unei puteri de credinţă aducătoare de viaţă, de curaj şi speranţă, şi dulce prin mirosul plăcut al iubirii. Totuşi ea va fi cu siguranţă pu­ternică, fie spre bine fie spre rău.

„Că influenţa noastră poate fi un miros de moarte spre moarte este un cuget înfricoşat şi totuşi este posibil. O singură faptă pripită, un cuvînt rostit nechibzuit din partea noastră, poate exercita o influenţă atît de adîncă asupra vieţii altora, în cît îi va aduce ruina lui su­fletească.

„După cum sămînţa semănată produce recoltă, şi aceasta se­mănată iarăşi înmulţeşte recol-

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969 CD

ta, la fel este şi în relaţiile noas­tre cu alţii, această lege nu dă greş, orice faptă şi orice cu- v înt este o sămînţă care va a- duce fruct. Orice faptă de a- mabilitate binevoitoare, de as­cultare şi tăgăduire de sine, se reproduce — pe sine — în alţii şi de la aceştia iarăşi în alţii. Tot astfel şi orice faptă de in­vidie, răutate şi intrigă este o sămînţă, care va răsări într-o rădăcină de amărăciune’, prin care mulţi vor fi mînjiţi. O, şi cît de mare va fi num ărul ce­lor ’m ulţi’ otrăviţi ! în felul a- cesta semănarea binelui şi a răului se face acum pentru timp şi veşnicie".

„Orice faptă e făcută cu chibzuinţă, pentru ca efectul ei să nu aducă vătămare altuia. Sufletele trebuie să-şi pună mereu întrebarea : „Doamne, cum să-Ţi servesc mai bine să măresc Numele Tău pe pămînt şi să fac pe alţii să Te cinsteas­că ? Fă-mă să doresc şi să aleg numai voinţa Ta. Fă ca exem­plul şi cuvintele Mîntuitorului să fie lumina şi tăria inimii mele. Cît timp îi voi urma şi mă voi încrede Lui, El nu mă va lăsa să mă pierd. El va fi cununa bucuriei mele11.

„Un înger se află lîngă voi şi însemnează cuvintele şi fap­tele voastre. Dimineaţa la deş­teptare simţiţi voi nimicnicia voastră şi nevoia voastră după ajutor şi putere de la Dumne­zeu şi cu umilinţă şi din inimă faceţi voi cunoscut Tatălui ce­resc lipsurile voastre ? Dacă faceţi lucrul acesta îngerii în­semnează rugăciunile voastre şi dacă rugăciunile acestea n-au pornit de pe buze făţarnice, cînd veţi fi în primejdie ca fără să vă daţi seama să faceţi vreun rău şi să exercitaţi o influenţă care să mîne pe alţii la rău, îngerul vostru păzitor va fi alături de voi, îndem- nîndu-vă la o purtare mai a- leasă, alegînd în locul vostru cuvintele şi influenţîndu-vă faptele11.

„Cu cît poziţia pe care o ocu­pă cineva este mai înaltă, cu atît mai mare este răspunde­rea ce o poartă. El trebuie să-şi amintească întotdeauna, că odată cu chemarea la lucrare vine şi chemarea de a umbla

cu prevedere faţă de aproapele său. El trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu pe poziţie de în ­văţăcel. Poziţia nu aduce sfin­ţenia caracterului11.

„Luaţi seama, altfel veţi pune sufletele altora în primejdie, prin exemplul vostru rău. Este ceva grozav a vă pierde pro­priul vostru suflet, dar a apuca pe o cale care să aducă pierde­rea şi a altora este ceva şi mai teribil. Ca influenţa noastră să fie un miros de moarte spre moarte este o stare înfri­coşată, şi totuşi este posibil. Cu cîtă seriozitate trebuie să su­praveghem noi deci cugetele noastre, cuvintele, deprinderile şi dispoziţiile noastre. Dumne-

U rm are de la pag. 5-a

Ce a t i tu d in i negli jente, ce obice­i u r i rele sau d im p o t r i v ă : ce po ­doabe : U n u l se ocupă cu bloc­notesul lu i , cu servieta, cu cartea

de cîntări, cu cravata sau batista lu i. V n a l tu l stă cu p ic io ru l stîng

peste genunch iu l p ic io ru lu i drept sau invers. D in cînd in cînd îşi m a i schimbă, poziţ ia . I n cele d in u rm ă se lasă pe spate a t î t de m u l t în scaun înc ît a ra tă p u b l ic u lu i tă lp i le pa n to f i lo r lu i ca şi cînd ar f i locur i pen tru afişare. E regre tab i l că m u l ţ i

nu-ş i dau seama ce fe l de tablou oferă.

M a i sînt şi u n i i care la amvon, şoşotesc mereu, la tă - l pe u n u l care

d is tra t f i in d , i -a scăpat te x tu l anun ­ţa t de v o rb i to r şi acum trebu ie să-l în trebe pe vecin. De îndată ce a deschis la text, şi el t rebu ie să-l comenteze, nu totdeauna încet, ci uneor i cu u n m u rm u r monoton, care deranjează a t î t de m u lt . După

o scurtă în tre rupere î i m a i v ine ceva în gînd. D in nou începe o

discuţie cu co legul său. A m în d o i a jung asupra id e i i la o m are în ­sufle ţire , p en tru ca p înă la u rm ă

să izbucnească în t r -u n rîs în fundat.

Aceasta nu t rebu ie să f ie aşa.

Discu ţ i i le noastre t rebu ie să le în ­cheiem îna in te de a in t ra în Casa lu i Dumnezeu sau în sala în care se ţ ine predica. După ce am in tra t , să ne s trădu im să ascultăm.

zeu ne cheamă la o sfinţenie personală1'.

Te-ai gîndit tu creştine în mod serios şi fără părtinire la influenţa pe care ai semănat-o în diferitele ocazii în jurul tău ?

Vrei ca pe viitor să fie fap­tele şi cuvintele tale numai un miros de viaţă spre viaţă ?

Ştiind că influenţa noastră poate înmulţi în mod progresiv faptele şi cuvintele noastre, nu ai vrea să iei măsuri radicale pentru a semăna şi difuza prin influenţa pe care o ai, numai binele ?

Dumnezeu să binecuvînteze pe credincioşii sinceri cu influ­enţă bună şi rodnică în toată viaţa lor spre binele lor şi al celorlalţi.

Poziţ ie cuviincioasă la rugăciune :

în t im p u l rug ă c iu n i i p red ica to r i i ar t rebu i să ia la am von o a t i tud ine cuviincioasă. Se pare că cea mai bună poziţ ie a r f i să îngenuncheze găsindu-se cu fa ţa spre adunare. U n i i v o rb i to r i sînt tot a t î t de p u ţ in conştienţi de poziţ ia pe care o iau f ie că este vorba de poziţ ia în p i ­cioare, de şedere sau de îngenun­chere — ca şi de celelalte maniere nepotr iv ite , care sînt însă foarte v i ­zib ile, şi care î i caracterizează pe

amvon. O b ice iu r i le şi maniere le •noastre deosebite pun stăpîn ire pe no i cu to tu l pe neobservate. No i nu

ne dăm seama de greşelile pe care le facem în acest domeniu , şi de aceea trebu ie să ne examinăm, spre a descoperi astfel de greşeli. Cît de m u l ţ i p red ica to r i au recunoscut prea t î rz iu că în mod regre tab i l lucrarea

lo r a fost îm pied icată p r in cine ştie ce t ic sau maniere pe care le-au avu t la amvon, şi că acestea, deşi la început păreau neînsemnate, trep ta t ele au in f lu e n ţa t ascultă­t o r i i îndepărt îndu- i .

Ferice de vo rb i to ru l a căru i soţie

se pricepe să observe şi să s fă tu ­iască pe soţul ei, fă ră a - l împied ica în procesul lu i, fă ră să-i slăbească vo in ţa de a-şi b i r u i greşelile, n ic i să paralizeze in i ţ ia t iv a lu i de a ajunge la un în a l t n ive l m ora l şi cu ltu ra l.

Fie ca să f im cu to ţ i i cît mai curînd în s ituaţ ia de a da aceeaşi m ărtu r ie .

C. ADV.

COMPORTAREA LA AMVON

8CURIERUL ADVENTIST

I O V

V. FLORESCU

a hotarele în t in s u lu i Pust ie i A ra- ‘ J be, la sud de Damasc şi la ră ­sări t de Palestina, se găsea pe v re ­m u r i o ţară nu m ită U ţ, p robab i l după numele unu ia d in tre f i i i lu i Sem, care se stabil ise c îndva în aceste locuri. 1 Cron. 1,17.

P ro fe tu l Ieremia, vo rb in d şi el despre ţa ra Uţ, o aşează în sau l ingă ţ in u tu l Edom ulu i.

Ac i, în această ţa ră U ţ, în v ă lu ­i tă de in f lu e n ţa arabă, t ră i în în ­depărtare de vreme, u n pios cre­dincios în adevăratu l Dumnezeu, c o n f i rm în d fa p tu l că exis tau în ­ch ină to r i a i lu i Dumnezeu şi în a- fa ra hotare lo r u rm a ş i lo r lu i A b ra - am.

Cartea b ib l ică ce vorbeşte despre viaţa acestui bărbat al c red in ţe i d in vechime, cunoscută sub numele de „Cartea lu i Io v " , este u n poem al experienţe i umane, av înd ca a- u to r pe marele bărbat a l lu i D um ne ­zeu, pe Moise.

Există m u l t temei pen tru sp r i ­j in i re a susţ iner i i care a tr ibu ie lu i Moise scrierea acestei cărţi. Moise locui în M ad ian (Exod 2,15), care este a ră ta t a se f i găsit în apro­p ierea ţă r i i Uţ. Astfe l, în t im p u l şederii sale în M ad ian (c. 1485- 1445 în. Hr.), foarte uşor se poate ca Moise să f i cunoscut personal pe Io v (c. 1500 în Hr.), pe u rm aş i i lu i, sau pe u n i i care î l cunoscuse personal.

F i in d învă ţa t în toată în ţe lep ­ciunea E g ip tu lu i şi pu te rn ic în cu­v in te şi în fap te (Fapte 7,22), ne­îndoios că Moise poseda pregătirea l i te ra ră de a scrie această capodo­peră poetică. I n u l t im i i ani, în re ­giunea în care a locu it Moise au fost găsite texte în scrierea a l fa ­betică semită da t înd d in aceeaşi perioadă, şi care au dezaprobat po­z i ţ ia c r it ică de m a i îna inte cum. că scrierea nu era cunoscută în i :remea lu i Moise.

Moise t r ă i 40 de an i în Madian, lu c ru ce îndri tu ieş te nespus de m u l t ca el să f i posedat pu tern ica sa­voare arabă ce se vădeşte în toată cartea. Cunoştin ţele egiptene ale lu i Moise, la fe l exp lică a luz i i le ce se întî lnesc în carte re fe r i to r la v ia ţa şi ob ice iu r i le egiptene. în fă ­ţişarea lu i Dumnezeu ca creator şi susţinător, se potr iveşte foarte bine cu is toris irea c rea ţ iun i i cuprinsă în ceala ltă carte scrisă de Moise : Pentateucul.

Iov apare ca avînd o obîrşie fa ­m i l ia ră , ob işnuită în vremea lu i. Iov era un bogat crescător de v i ­te, onorat şi iu b i t de concetăţenii săi. E l nu poate f i iden t i f ica t cu n ic i o dinastie sau ram ură d o m n i­toare. Iov stă în is torie aparte, o

f ig u ră singură ş i măreaţă, im p o r ­tantă da tor i tă m a i m u l t experienţe i sale personale decît legă tu r i lo r lu i cu vremea şi con tem poran i i săi.

Şi f i r u l po ve s t i r i i v ie ţ i i lu i Iov începe să se depene... „e ra în ţa ra U ţ un om care se numea Iov. Şi om u l acesta era fă ră p r ihană şi cura t la sufle t. E l se temea de D u m ­nezeu şi se abatea de la ră u “ ... şi continuă descri ind marea sa fam,i- lie cum. şi bogăţi i le pe care le a- vea Iov.

M er i tă zăbovirea o c l ipă asupra acestui p r im verset d in b iogra f ia pe care Moise i -o face lu i Io v în cuv in te pu ţ ine da r de o însemnă­tate şi valoare nespusă, dezvă lu ind arm on ia d in tre caracteru l şi v ia ţa practică în m i j lo c u l oamenilor, a acestui ev lav ios al îndepărta te i vrem i.

A lă tu r i de fiecare însuşire su­fletească a lu i Iov, este pusă şi t ranspunerea în v ia ţă a îna lte i sale credinţe.

As tfe l , acest „o m n e p r ih ă n i t " , deci a că ru i v ia ţă sp ir i tua lă era bine plăcută îna in tea lu i Dumnezeu, era în acelaşi t im p „cu ra t la su f le t", v ie ţu irea lu i re f lec t ind lu m in a ne­p r ih ă n i r i i p r in cură ţ ia u m b lă r i i sale pe pămînt.

A po i, acela care în lă u n t ru l su­f le tu lu i său „se teme de D um ne ­zeu", dovedeşte cu prisos in ţă în văzu l tu tu ro r lu c ru l acesta p r in a- ceea că „se abate de la rău " .

N u m a i a tunc i nep rihăn irea şi te­merea noastră de Dumnezeu, pe care n i le pre t indem, alcătuiesc ceva ce în adevăr ne aparţine, cînd ele se dezvălu ie în toată m ăre ţ ia şi splendoarea m u l t ico lo ră de curcu­beu p r in v ie ţu irea în curăţ ie şi a- batere de la rău.

Şi lu c ru l acesta era în t ru to tu l adevăra t în ce-l p rivea pe Iov.

Ia r ra p o r tu l continuă.... „ f i i i l u i Dumnezeu au ve n i t în t r -o z i da s-au în fă ţ işa t îna in tea Dom nu lu i. Şi a v e n i t şi Satana în m i j lo c u l lo r " . Iov 1,6.

Şi în adevăr... ,.a ven i t şi Satana în m i j lo c u l lo r “ , deoarece pînă la data ră s t ig n i r i i D o m n u lu i Hris tos, Satana încă m a i avu acces în c e r ; însă la data răs t ig n ir i i , „Satana a văzu t că masca lu i fusese sfîşiată. Se arătase că este ucigaş. Vărs înd sîngele F iu lu i lu i Dumnezeu, se desrădăcinase d in s im patia f i in ţe lo r cereşti. De a ic i îna in te lucrarea lu i era m ărg in ită . Orice a t i tud ine ar f i luat, nu putea să m a i în t îm p ine pe înger i i care veneau d in cer şi să acuze pe f r a ţ i i lu i Hristos că sînt îm brăca ţ i în hainele m urdare şi întunecate ale păcatu lu i. Se r u p ­sese u l t im a legătură de s impatie

în tre Satana şi lumea cerească. Apoc. 12.10".

D ar după această scurtă lă m u ­r i re refer itoare la posib i l i ta tea l in Satana de a se m a i în fă ţişa în a in ­tea lu i Dumnezeu pînă la vremea ră s t ig n ir i i D o m n u lu i Hris tos, să ne întoarcem şi să înnodăm f i r u l is­to r ie i v ie ţ i i lu i Io v în t re ru p t la una d in ocazii le c ind Satana a ve­n i t şi el în m i j lo c u l înge r i lo r ce se înfăţişase îna in tea lu i Dumnezeu.

V ăz îndu-l , Dumnezeu i se adresă cu în trebarea : „ A i văzut pe robu l M eu Io v “ ? Şi îna in te de a aştepta răspunsu l lu i Satana, Dumnezeu făcu frumoasa caracterizare a su­f le tu lu i şi v ie ţu i r i i în tre oameni a acestui bărbat a l c re d in ţe i : „N u este n im en i ca el pe pămînt. Este un om fă ră p r ihană şi cu ra t la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău".

Cît de completă, m inuna tă şi de- săvîrş ită caracterizare : ...Şi aceasta făcută de însuşi Dumnezeu, de Cel care cunoaşte ad încur i le su f le tu lu i omenesc !

Dar ia tă că Satana, cel care u- răşte, ba ch ia r tăgăduieşte exis tenţa a l t ru ism u lu i , p r in c ip iu l îm pără ţ ie i lu i Dumnezeu, cuteză ca în fa ţa tu tu ro r „ f i i l o r lu i Dumnezeu" adu­na ţ i cu acea ocazie în cer, să se­mene sămînţa. dezb inăr i i , p r in pre ­zentarea une i a rgum entă r i ce u r ­mărea să aducă o u m b r i re atotcu- noştin ţe i lu i Dumnezeu.

D rept aceea, Satana zise ; „Oare degeaba se teme Iov de Dum ne­zeu ? N u l -a i oc ro t i t Tu pe el, casa lu i şi to t ce este al lu i ? A i b ine- cuv în ta t lu c ru l m î in i lo r lu i, şi t u r ­mele lu i acopăr ţara. D ar ia în- t . inde-Ţi m ina, şi a t inge-Te de tot ce are, şi s înt înc red in ţa t că Te va blestema în fa ţă ".

Satana făcea aluzia calomnioasă cum că Iov slu jea pe Dumnezeu d in m ot ive egoiste da tor i tă cîşti- au lu i m a te r ia l pe care Dumnezeu îngăduise să-i sporească, ca o sti­m u la re cum şi ca o răspla tă în ser­v irea către El. Satana încerca să tăgăduiască fa p tu l că adevărata re­lig ie izvorăşte d in iub ire cum şi d in conştienta cunoaştere a carac­te ru lu i lu i Dumnezeu ; că adevă­r a ţ i i în ch ină to r i iubesc re l ig ia pen­t r u ea însăşi — n u pen tru răspla­tă ; că ei slu jesc lu i Dumnezeu f i indcă o asemenea s lu j i re este dreavtă în sine ,şi nu doar f i indcă ceru l este p l in de slavă ; şi că ei iubesc pe Dumnezeu deoarece El este demn de dragostea şi încre ­derea lor, ia r nu doar f i indcă El î i binecuvîntează.

Şi la această v ic leană d ispre ţu ire a lu i Dumnezeu şi calomnioasă în v in u ­

SNOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969

i re a lu i Iov, m ă r tu r ia Cercetă toru lu i de in im ă a lu i Iov, p a t r ia rh u l d in Uţ, este foarte precisă da r în acelaşi t im p şi au tor i ta ră , în tă r in d cele ce El le spusese m a i îna in te despre Iov ; şi ca u rm are Dumnezeu zise : „ Ia tă î ţ i dau pe m înă to t ce are“ răspunse Dumnezeu lu i S a ta n a ; „n u m a i asupra lu i să nu î n ­t in z i m îna “ .

Şi grele fu ră u rg i i le pe care Sa­tana le făcu să cadă asupra fa ­m i l ie i lu i Iov, n im ic ind-o , şi asu­pra agon is ir i i lu i , spulberînd-o, însă Iov nu se lăsă î n f r in t în acea­stă luptă cu v ră jm a ş i i lu i Satana, in c i t n im ic n u - l împiedică de a binecuvîn ta pe Dumnezeu în orice moment.

Iov cunoştea pe Dumnezeu şi Dumnezeu cunoştea pe Iov.

Dar ia tă că la o nouă ocazie, Satana găsindu-se îna in tea lu i D u m ­nezeu, Acesta î i repetă în trebarea : „ A i văzut pe rob u l M eu Io v “ ? Şi în mustrarea pe care o adresează l u i Satana, Dumnezeu foloseşte ia ­răşi ocazia de a- l prezenta pe Iov : „E l se ţ ine tare în nepr ihăn irea lu i , şi tu Mă îndem n i să-l p ierd fă ră p r ic ină " . Io v 2,3.

D ar şi de data aceasta Satana înd răzn i să în f ru n te pe Dumnezeu z ic ind : „P ie le pen tru piele ! O- m u l dă to t ce are pen tru v ia ţa lui. D ar ia in t in d e -Ţ i m ina şi atinge- Te de oasele şi de carnea lu i, şi sîn t înc red in ţa t că te va blestema în fa ţă".

C it de p u ţ in cunoştea Satana pe Iov , şi c it de dep l in se adevereşte fa p tu l că el nu poate pă trunde lă- u n t ru l cugetelor noastre !

Insă Dumnezeu, Cercetă torul de in im i , pen tru care v ia ţa lu i Iov, cea sp ir i tua lă c i t şi cea t ră i tă în m ij lo c u l oamenilor, era un to t lu ­minos. b inecunoscînd plămădeala ce alcătu ia făp tu ra p a t r ia rh u lu i Iov, zise de data aceasta lu i Sa­tana : „ Ia tă , ţ i - l dau pe m înă : n u ­m a i c ru ţă - i v ia ţa “ . Io v 2,5.

C it de dep l in t rebu ie să f i cu­noscut Dumnezeu pe Iov, c it de curată trebu ie să f i - f o s t v ia ţa l u i ; c it de lum inos fiecare ungher al u m b lă r i i sale îna in tea Sa şi îna ­in tea oamen ilo r ; c ită încredere t rebu ie să f i avu t E l în Iov d in m om ent ce avu c u ra ju l să-l dea în m in a lu i Satana.

„ Ia - l ", zise Dumnezeu lu i Sata­na ; „ ţ i - l dau pe mînă, încearcă-l şi convinge-te şi tu cine este Iov".

Cazul p a t r ia rh u lu i d in U ţ este s inguru l pe care n i - l raportează B ib l ia în care Dumnezeu să meargă p lnă acolo in c i t să predea E l cu m ina Sa pe cineva în m îna lu i Sa­tana, aceasta denotînd că nep r ihă ­n irea lu i Iov lucra o v ia ţă, ce-i sfin ţ ise în t ru to tu l in te r io ru l ş i- i lum inase mersu l pe păm in t , ţ in in - du-se în t r -a t î t de tare de nepr ihă ­n ire inc i t Dumnezeu nu putea găsi în el n ic i o pric ină.

„A şa cum î i era credin ţa, aşa t ră ia Iov. ’E l ştie ce cale am u r ­m at, şi dacă m -a r încerca, aş ieşi curat, ca a u ru l ’. Iov 23.10. Aşa s-a şi în t îm p la t . P r in răbdătoarea sa su­porta re el îşi con f irm ă caracterul, şi în acelaşi t im p caracteru l Celu i al căru i reprezentant era el".

B ib l ia ne m a i raportează despre un caz în care Satana s-a prezentat cu. în v in u i r i asemănătoare şi cu do­r in ţa de a i se îngădu i să pună el La probă credinţa... E ra pe v re ­mea D om nu lu i Isus.

D ar de data aceasta lu c ru r i le nu s-au m a i petrecu t ca a tunc i cu vreo IbOO an i m ai înainte.

„Simone, S im one", zise D om nu l Isus, „Satana v -a cerut să vă cear­nă ca g r iu l . D a r Eu M -a m rugat pen tru t ine, ca să nu se p ia rdă cred in ţa ta ; şi după ce te ve i con­v e r t i la Dumnezeu, să în tă reşt i pe f r a ţ i i tă i" . Luca 22,31.32.

C ită deosebire în tre experienţa p a t r ia rh u lu i d in Uţ, şi aceasta a Iu i Pe tru !

I n p r im u l caz Dumnezeu spune lu i Satana : „ Ia tă , ţ i - l dau pe m înă căci şt iu că se ţ ine tare de ne ­p r ihă n ire şi nu găsesc n ic i o p r i ­c ină în el" . Insă în a l doilea caz, Dumnezeu nu m a i poate lua pe garanţie pe P e tru că va ieşi cu bine, ci însuşi F iu l Său se aşează în tre P e tru şi Satana, nu - l lasă pe m îna acestuia, ba încă im p lo ră in te rven ţ ia d iv in ă d rep t ocrotire de a tacuri le v ră jm a şu lu i , Satana.

Era necesar în acest caz de con­vert ire , de o lăun tr ică convert ire , p ro fundă şi totală, ce să producă în Petru o completă schimbare a g în d i r i i şi u m b lă r i i sale ; şi această convert ire se produse m ai tîrz iu... după în fr îngere , lu m ina s tră luc i pu tern ic în v ia ţa lui. P ină aci Pe­t ru umblase pe lîngă Isus însă nu cu Isus.

Cu Iov, p a t r ia rh u l d in U ţ, aceas­tă convert ire se produsese, şi pen tru aceasta Dumnezeu însuşi sta chezaş înain tea în t re g u lu i Cer, în f ru n t în d înv inu irea lu i Satana.

„ V i se cere să f i ţ i în v ia ţă p i lde ale adevărulu i. .. F iecare creşt in v iu va îna in ta z i ln ic în v ia ţa dumne­zeiască. In a in t in d spre desăvîrşire, el face z i ln ic experienţa c o n v e r t i r i i la Dumnezeu ; şi această convert ire nu este completată pînă. ce ea nu atinge desăvîrşirea caracte ru lu i creştin, o dep l ină pregătire în ve­derea u l t im e i a t inger i desăvîrşi- toare a n e m u r i r i i " .

R îndu r i le de m a i sus sînt o con­cretizare a aceea ce aşteaptă D u m ­nezeu d in partea o r icu i ce se n u ­meşte creştin, şi anume atingerea îna lte i t rep te a desăvîrş ir i i în s f in ­ţenie ; ia r s f in ţen ia aceasta ne este arătată ca f i i n d chintesenţa nu a u n u i nu m ă r de fo rm e şi ceremonii , or ic î t de în d r i tu i te a r f i ele, c i a unor fapte ale r e a l i tă ţ i i v ie ţ i i p rac ­t ic sf in ţ i tă .

Nu în teorie, nu m in ta l, nu în argum entă r i f ie ele c i t de în teme­iate, avem ob l iga ţ ia a f i p i lde ale adevăndu i, c i în v ia ţa pe care o t ră im în m i j lo c u l oamenilor, cei d in p rea jm a noastră p u ţ in d să se încredin ţeze că creşt in ism u l ce n i - l pre t indem este ceva v iu , a tunc i cînd vo r vedea în no i o îna in ta re z iln ică în v ia ţa dumnezeiască.

Că un peşte este v iu şi-o dove­deşte cu p r isos in ţă p r in aceea că în f ru n tă v a lu r i furioase, ba u n i i curent năprazn ic de apă, u rc înd în contra torentului.

La fe l şi creş t inu l trebu ie să dovedească fa p tu l că creşt in ism u l lu i este ceva v iu cînd z i de z i se va dovedi în um bla rea sa o urcare tot m a i sus în v ie ţu irea dumneze- iască, exem pli f ica tă în în d a to r i r i le şi problemele v ie ţ i i sale.

Convert irea la Dumnezeu a creş­t in u lu i nu este o experienţă ce se te rm ină la o dată oarecare, n ic i nu este un fa p t a l t recu tu lu i , ci este o experienţă z i ln ică în în a in ­tarea sa spre desăvirşire, aşa cum zice aposto lu l P a v e l : „ N u că am şi cîştigat p rem iu l, sau că am şi a juns desăvîrşit , da r a le rg m a- inte... a le rg spre ţ in tă , pen tru p re ­m iu l ceresc al chem ări i cereşti a lu i Dumnezeu în Hristos Isus“ (F i- lip . 3,12.14), această convert ire de­ven ind m a i f rumoasă şi to t m ai frumoasă, şi cuprinz înd no i o r i ­zon tu r i pe z i ce trece, nea jung înd la comple tarea ei decît a tunc i cînd se va f i at ins desăvîrşirea carac­te ru lu i creştin, acea măsură pregă­t i toare în vederea u l t im e i a t inger i desăvirşitoare a n e m u r ir i i .

M an t ia n e p r ih ă n i r i i dată de Dumnezeu p r in Hris tos nu este o acoperire a une i v ie ţ i în păcat. Neprihăn irea, tră irea în şi cu D u m ­nezeu nu este o haină de sărbă­toare, de zile m ar i, de ins tră luc ire cu ea în Sabat, şi apoi pusă în garderobă pînă la o nouă ocazie. Nu, n ic idecum !

N eprihăn irea de care Iov s-a ţ i ­n u t cu toată tă r ia sa era o via ţă, era ceva t ră i t în văzu l tu tu ro r , desăvîrşindu-se mereu şi mereu pînă ajunse acolo încît ch ia r D u m ­nezeu nu pu tu găsi în această viată vreo p r ic ină de înv inu ire .

Dumnezeu avea s iguranţa rezu l­ta tu lu i a tunc i c ind Io v u rm a să f ie pus la încercare ch ia r de Satana.

V ia ţa de c red in ţă a lu i Io v se transpusese in v ia ţa socială a sa, în fe lu l u m b lă r i i lu i, în ach ita ­rea fa ţă de în d a to r i r i le z i ln ice ale acestei v ie ţ i , a lă u n t ru lu i c red in ţe i sale.

I n spatele cred in ţe i lu i Iov , la temelia acesteia, ca un suport şi o dovedire a ei stătea v ia ţa prac­tică a sa.

L u c ru l acesta î l exp r im ă pa ­t r ia r h u l d in U ţ în cuvin te le : „M ă îm brăcam cu dreptatea şi- i s lu jeam de îmbrăcăm in te , neprihăn irea îm i era m anta şi tu rb a n " ( Iov 29, 13), e x p r im în d că dreptatea ce o p re t in ­dea că este în lă u n t ru l său era a ră ­ta tă cu prisosinţă în afară în făp ­tu i r i le lu i . ia r nep rihăn irea î i cu­pr indea întreaga făp tură , ţ in în d să precizeze că m in tea sa, în fă ţişată aci p r in tu rban , era şi ea călăuzită de această neprihăn ire .

Şi cît de dep l in este a ră ta t lu c ru l acesta p r in fapte le sale de apărare a d re p tu lu i ce lu i ce-i slujea, a o r ­fan u lu i , a văduvei, a săracilor, a celor în lipsă şi în n e v o ie ; gata să sp r i j ine şi să a ju te pe nenoro­c i ţ i — „o r fa n u lu i î i e ram ochi şi şch iopu lu i p ic io r " — depunînd un in teres p ract ic în ce priveşte binele celor care aveau nevoie de a ju to ­ru l său.

De asemenea reiese că Iov lua o parte activă la rezolvarea p ro ­b lemelor „c e tă ţ i i " în care trăia,

CURIERUL ADVENTIST

preocupîndu-se de bunu l mers al ei, lu c ru ce făcu să f ie onorat şi respectat de concetăţenii săi pen tru înţe lepciunea şi s fa tu l său bun.

Plus de aceasta, Io v se dovedeşte a f i fost un om al şt i in ţe i, luc ru ce-l arată cunoştinţe le lu i în cele ale astronomiei, vo rb in d despre as- tre le de pe cer, despre ,,C aru l Mare, Raliţa , Pleiadele şi cămări le stele­l o r a p o i încă despre „suspendarea p ă m în tu lu l pe n im ic " , despre „greuta tea v i n t u l u i a d i c ă puterea lu i, despre ,,legile p lo i lo r ", adică c irc u i tu l apei, şi incă despre „ le ­garea apelor în nori" .

De asemenea Io v se ocupa de mine, de agricu ltu ră , de înd igu ir i , in vederea unei c i t m a i bune pros- peră r i a „ ce tă ţ i i “ a l cărei unu l d in ­tre conducător i se pare că fusese Iov.

Nepr ihăn irea lu i Iov se dovedea şi în fe lu l v ie ţ i i sale m ora le cînd z ic e : ,,Făcusem un legămînt cu och ii mei, şi nu m i-aş f i op r i t p r i ­v i r i le asupra une i fec ioare“ . Iov. 31,1. „U n legămînt cu och i i" făcuse Iov, ca n im ic păcătos să nu pă trundă p r in aceste ferestre ale fă p tu r i i lu i. „U n legămînt cu och i i “ în ­deamnă D om nu l Isus să facem f ie ­care d in t re no i a t î t în ce priveşte m ora l i ta tea cît si s im ţăm in te le noastre în treo la ltă , fe r indu -ne ca „ och iu l să n u f ie rău “ , să nu p r i ­vească cu duşmănie, inv id ie , ură şi gelozie, ci să vadă în cei d in prea jm ă num a i f rum osu l şi doar aceea ce este spre bine şi folos reciproc.

.,N u am p în d i t la uşa aproapelu i m eu“ , s înt cuv in te le pe care Io v le exp r im ă ca o încheiere a gîn- d u r i lo r de nebănuire a aproapelu i, de încredere în el şi de în t indere a une i m î in i prietenoase şi de a ju ­tor, n ic ic înd bucurîndu-se de vreo năpastă ce s-ar f i abă tu t sau o ne­norocire ce l -a r f i lo v i t pe careva, f ie el ch ia r şi v ră jm a şu l său.

..Nu te amăgi. N im ic a ltceva de- cît s f in ţenia nu te va pregăti pen­t r u cer. Doar pioşenia sinceră, practică, î ţ i poate -’da un caracter curat, superior, şi te face în stare să a ju n g i îna in tea lu i Dumnezeu, care locuieşte în t r -o lum ină de ne­apropia t. Caracteru l ceresc t rebu ie dob înd it pe pămînt, a l t fe l cîtuşi de pu ţ in nu va putea f i dob înd i t a l t - eîndva. N u te m ăgu l i că va ven i o vreme cînd î ţ i va ven i m a i uşor să depui un e fo rt m a i zelos ' decît acum. Fiecare zi sporeşte depărta­rea ta de Dumnezeu. Pregăteşte-te pen tru veşnic ie cu o aşa, r îvnă cum n-a i dovedit-o încă“ .

Această r îvnă după o v ie ţu ire în sf in ţenia ap ro p ie r i i de Dumnezeu minase pe p a t r ia rh u l d in U ţ în toate u m b lă r i le şi g îndu r i le sale în răs t im pu l an i lo r săi pe pămînt.

,,Caracte ru1 trebu ie lucra t bucată cu bucată. Z i cu z i Dumnezeu lu ­crează la construcţ ia Sa, lo v i tu ră după lov itu ră , spre a desăvtrşi lu ­crarea, ca ea să poată ajunge un tem p lu s f in t a l Său. O m u l t rebu ie să conlucreze cu Dumnezeu. F ie ­care trebuie să a jungă exact aceea ce Dumnezeu vrea a f i el, con- s tru indu -ş i v ia ţa d in fapte curate, nobile, pen tru ca la sfîrş i t carac­

te ru l său să poată f i o s tructură simetrică, un te m p lu măreţ, ono­ra t de Dumnezeu şi de oameni. N u trebuie să se găsească n ic i o crăpătură in c lăd ire, căci ea este a Dom nu lu i. F iecare p ia tră t rebu ie aşezată desăvîrşit , spre a putea su­porta g-eutatea ce o va apăsa. O singură p ia tră aşezată defectuos va păgubi în treaga c lădire

Cît de cu g r i jă căutase Iov să aşeze în caracteru l său şi la locul lo r p ietre ales c ion lite . care să facă p l in ă de adm ira ţ ia făp tu ra sa, o adevărată în t ruch ipa re a Durane- z e ir i i în vas de lu t pămîntesc.

Relig ia lu i Hris tos va f i exem ­p l i f ica tă de cel ce o posedă : in viaţă, în purta re , în fapte".

Această re l ig ie este o ţesătură ce nu se mototoleşte, ce dă voie să f ie cereală, păstr îndu-ş i nobleţea şi f rum uşe i fa o r ic ind şi oriunde.

Această re l ig ie practică a lu i Hristos nu zice : „ N u m ă atinge căci s în t sfîr, t“ , ca şi cum p u r ta ­rea acestei n e p r ih ă n i r i în ocupaţi i le şi problemele v ie ţ i i z i ln ice ar pă­gubi-o cu ceva, in t in înd-o .

Iov şi-a p u r ta t nepr ihăn irea în fa m i l ia sa cum şi în toate legătu­r i le sale cu obştea „c e tă ţ i i " al că­re i bine î l u rmărea. Desfăşurarea acestei n e p r ih ă n i r i a lu i Iov, b io ­g ra fu l Moise o dezvălu ie în fapte practice legate de v ia ţă , de socie­tatea în m i j lo c u l căreia trăia.

Ac i, ca şi în cazul lu i Enoh, f r u ­museţea onorării p o runc i lo r lu i Dumnezeu reiese d in v ia ţa în lu ­m ină dumnezeiască t ră i tă pract ic de Io v în m i j lo c u l oamenilor.

F iecare d in t re no i s in tem răs­punză to r i fa ţă de Dumnezeu şi fa ­ţă de no i înşine, p r in fe lu l v ie ţu ­i r i i noastre, p r in ac t iv i ta tea noas­tră, p r in vo rb irea noastră, p r in t ră ­irea sau fo rm a l is m u l c red in ţe i noastre, p r in v ia ţa noast ă re l ig i ­oasă în biserică şi in afara ci, ne­p r ihăn irea t ră i tă u r tn in d a f i o~ binecuvântare, o bucurie şi o fe r i ­c ire ven tru cel ce o tre ‘ e c it şi pen tru cei în m i j lo c u l cărora o trăieşte, sau de nu, o m iasmă de moarte răspîndindu-se în io t ju r u l său.

Şi c înd p a t r ia rh u l d in U ţ, a că­r u i nep r ihăn ire proorocul Ezechiel o scoate în evidenţă şi o asemuie cu a lu i Dan ie l şi a lu i Koe, se găsi copleşit de grea încercare, este f i ­resc ca să-şi f i făcut o cercetare a v ie ţu i r i i sale îna intea lu i D u m ne ­zeu.

„Face ţ i-m ă să înţeleg spunea Iov, in ce am păcătu it , ce fă răde leg i şi păcate am fă cu t“ (Iov 6,24 ; 13,23), nu ca şi cum a r f i v r u t să se în ­dreptăţească, c i să caute a a f la în ce trebu ia să se îndrepte, ce p ia tră a ca rac te ru lu i lu i era colţuroasă şi ne la locul ei.

N O IE M B R IE — D E C E M B R IE 19691 1

. In t im p u l acela erau nişte păstor i, care stăteau a fară în cîmp, şi făceau de stra jă noaptea îm p re ju ru l lo r".

„Ş i ia tă că un înger al D om nu lu i s-a în făţişat îna­intea lo r şi slava D om nu lu i a s t ră luc it îm p re ju ru l lor. Ei s-c.u în fr icoşat foarte tare".

„ D ar înger i i! le-a zis : „N u vă temeţi : căci vă aduc o veste bună, care va f i o mare bucurie je n t ru tot norodu l" .

.,Astăzi în cetatea lu i Da- r id , v i s-a născut un M in tu i - to r care este Hristos, Dom ­nu l" .

Luca 3, 8-11

Cînd zile neferice şi de greu ch in se abătuse asupra lu i, c ind însăşi soţia lu i , cea de la care aş­tep ta mîngîie re şi încura jare, in loc de aceasta î l îndem nă să bles­teme pe Dumnezeu şi să moară, Io v „n -a păcătu it cu buzele lu i “ ; ia r m a i t î rz iu c ind îşi m a i cerceta v ia ţa repetă : „N -a m dat voie l im ­b i i mele să păcătuiască". Iov 31,30.

Ş i c ind n o r i i în v o lb u ra ţ i şi ame­n in ţă to r i a i m are i încercăr i a lu i Iov păreau să-i nim icească orice nădejde, c red in ţa lu i cea curată se dezvă lu i în toată temein ic ia ei cînd zise :

„O h ! aş vrea ca vorbele mele să f ie scrise, să f ie scrise în tr -o carte ; aş vrea să f ie săpate cu un p r ib o i de f ie r şi cu p lu m b în stîn- că pe vecie. . . . Dar şt iu că răs­cum pără to ru l meu este v iu , şi că se va r id ica la u rm ă pe păm in t. C h ia r dacă m i se va n im ic i p ie ­lea, şi ch ia r dacă nu vo i m a i avea carne, vo i vedea totuşi pe Dum ne­zeu. 11 vo i vedea ş i -m i va f i b ine ­vo itor, ochii m e i l l v o r vedea, şi nu ai a ltu ia . S u f le tu l m eu t in jeş te de do ru l acesta in lă u n t ru l m eu“ . Iov 19,23-27.

„Ş t iu , spunea Iov, exp r im îndu-ş i siguranţa ce vo ia să f ie înscrisă in t r -o carte spre aducere aminte.

P en tru Iov, cele ce vo ia să sa­pe adine cu p r ibo i de f ie r şi cu p lu m b în stîncă, de neşters pen tru vecie, erau o realita te. Cu 1500 an i mai îna in te Io v salu ta b iru in ţa Golgotei, sa luta ziua în t î ln i r i i lu i cu Răscumpărătoru l Isus Hristos.

„R ăscum pără to ru l meu este v iu " , spunea Iov, a tunc i cînd n im en i încă n u -L văzuse pe Isus, în t ru c h i ­pa t doar în je r t fe le ce se succeda­seră de la A d a m şi pînă la el.

I a r cînd femeile aduseseră la cu­noşt in ţa ucen ic i lo r că Isus a în ­v ia t, greu putea să f ie spulberată d in in im a lo r deznădejdea ce-i în ­vălu ise, ba Toma, spre a se con- vige ceru să s im tă cu p ro p r iu l său deget răn i le d in t r u p u l lu i Istis, p r ic inu i te de piroane şi suli ţă.

Io v însă, care nu avusese fa ­voarea de a f i văzut fa ţă in fa ţă pe M in tu i to ru l fi Răscumpărătoru l Isus şi să f i auz it dovezile dum - neze ir i i Sale, putu to tuş i a f i rm a si­guranţa m a re lu i adevăr că Isus H r i ­stos era o rea lita te v ie şi că E l era Răscumpără to ru l său personal, nu - m in d u -L : „R ăscum pără to ru l meu".

Şi fa p tu l că Isus este M i j lo c i to ­ru l şi apă ră to ru l cauzei f iecă ru i credincios îna intea Tată lu i, fap t desvă lu it de Isus ucen ic i lo r Săi şi care alcătuieşte pînă azi nădejdea creşt inu lu i, era încă de a tunc i o rea lita te v ie pen tru Iov, căci el spune :

„C h ia r acum m a r to ru l meu este în cer, apă ră to ru l meu este în locuri le îna lte ", şi încă m a i adaugă : Pune- Te s ingur zălog pen tru m ine în a in ­tea Ta ; a l t fe l , cine ar putea ră ­spunde pen tru m in e “ . Io v 16, 19, 17, 3.

Z iua î n t î ln i r i i cu Răscumpărăto­ru l său Iov o salută d in v re m i ne­spus de îndepărtate, această nădejde

a sa trec ind d inco lo de in fe recăr i le m orm în tu lu i . Căci, zicea Io v : „C h ia r dacă m i se va n im ic i pielea, şi ch ia r dacă nu v o i m a i avea carne, vo i vedea to tuş i pe Dumnezeu“.

Şi adevăru l despre Răscumpărăto­r u l personal a l său şi a în v ie r i i sale p rop r i i , i n t rup , Iov ţ ine să-l accen­tueze cînd spune că „eu, Iov , î l vo i vedea", şi să-l precizeze z ic înd ; „O c h i i m ei î l v o r vedea, şi nu ai a ltu ia “ .

P a t r ia rh u l d in U ţ, p r i v in d în scur­gerea v re m i i p înă la t im-pul celei de a doua ven ire a lu i Hris tos, t ră ia realita tea acele i c lipe încă d in negură de v rem i, exp r im în d u -ş i con­vingerea că och i i săi p ro p r i i î l vo r vedea pe Răscumpără to ru l său Isus Hristos.

Ba încă, oare a r f i de necrezut şi cu neputin ţă ca Iov , s ingu ru l pe care Dumnezeu l-a lu a t pe garanţie şi căru ia E l personal l i declară nev i­novăţia şi n ep r ihăn ire a, să f i făcu t şi el parte d in „p î rg a “ celor în v ia ţ i cu ocazia în ă l ţă r i i D o m nu lu i Isus ? Această „ p î rgă“ cu care D om nu l H r i ­stos Se prezentă la Tatăl, negreşit era a lcă tu ită d in cred inc ioş ii cei ma.i p roem inen ţ i a i V e ch iu lu i Testament şi în tre aceştia Io v apare în t r -o lu ­m ină cu to tu l aparte în măreţie . Oare să n u - l f i ales Dumnezeu şi pe Iov cu acea ocazie, spre a - l re ­vedea în tre aceşti aleşi a i Săi ? Nu fac o a f irm a ţ ie , c i doar mă întreb.

Pentru Iov, c red in ţa în Dumnezeu şi nădejdea In F iu l Său Isus Hris tos ca Răscumpără to ru l său p ropr iu alcătu iau o rea l i ta te încă de la a- nu l 2500 de la creaţiune, şi in lu ­m in a acestei c red in ţe şi năde jd i is i ducea el v ia ţa, exem p li f ic îndu - le m ai m u l t p rac t ic decît teoretic.

„O ch i i m ei i i vo r vedea, şi nu ai a l tu ia “ erau cuv in te le ce e x p r i ­m au dep lina convingere a lu i Iov că a tunc i cînd va f i să se în t i l - nească cu Răscumpărătoru l său. va f i el, Iov, acelaşi, deşi îm bră ­cat In nem ur ire , da r cu aceleaşi t 'ă să tu r i , acelaşi t im b ru de voce. aceleaşi caracter ist ic i, păstr îndu-ş i ident ita tea personală.

C ind och iu l lăcrămează top indu-se-ndurere,

C ind f i r u l deznădejd ii, că te -m pre- soară pare,

Şi negura se ţese zd ro b in d u - ţ i orice vrere,

Nădejdea în v ie r i i , . . . a re ’n t i ln i - •rii-apare.

Ş tiu . . . î l v o i vedea. . . ochii m ei l l v o r vedea. . . nu a i a ltu ia . . . eu personal, spunea Iov acum m ai bine de 3.000 de ani, aceasta in - seamnînd înd rep tă ţ i re p r in credin ţă,o v ia ţă în cură ţ ie şi să-L crezi pe Dumnezeu pe cuvînt.

„Ş t iu “ , m a i repeta la peste 1.500 de an i după Io v aceeaşi idee, apos­to lu l Pavel, c reş t inu l p r in excelenţă a l N o u lu i Testament.

„Ş t iu în cine am crezut. Şi sînt înc red in ţa t că E l are putere să păzească ce l -a m încred in ţa t pînă în z iua aceea“ (2 Tim.1,12)

„ la înv ierea d in m or ţ i " . Fil ip.3,4. , ,M-am lup ta t lup ta cea bună", spunea b ă t r ln u l apostol Pavel, con­ştient de d ru m u l pe care-l pa rcu r ­sese ; „m i - a m isp răv i t alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aş­teaptă cununa n e p r ih ă n ir i i , pe care m i-o va da, în ziua aceea, D om ­nul, judecă to ru l cel drept. Şi nu num a i mie, c i şi tu tu ro r celor ce vo r f i iu b i t ven irea L u i " (2 T im. 4,7.8), de aceea, „că lcaţ i pe u rm e le mele, In t ru c î t şi eu calc pe urm e le l u i H r is tos şi ve ţ i avea cu to ţ i i parte de această cunună".

„Ş t iu în cine am c rezu t . . . ş t iu că-m i va păstra v ia ţa ce I -a m în ­credinţat. .. pînă în ziua în v ie r i i cînd m i-o va r e d a . . . ş t iu că vo i p r im i cununa“ , spunea cu dep lină înc red in ţare aposto lu l N o u lu i Tes­tament, conştient că paşii L u i căl- caseră pe u rm e le lu i Hristos.

„Ş t iu că Răscumpără to ru l meu este v iu . . . ş t iu că va reven i .. . ş t iu că ch ia r de vo i m u r i , to tuşi î l vo i vedea . . . cu och i i m e i î l vo i vedea... eu, Iov, şi nu altul. .. să mă cintărească Dumnezeu în cum ­păna celor fă ră prihană, ş i -m i va vedea n ep r ihăn irea " ( Iov 31,6), spu­sese şi Io v p a t r ia rh u l d in Uţ, do- vedindu-se creşt in îna in te ca v reun ucenic să f i p u r ta t acest nume pen­t ru p r im a oară în A n t ioh ia .

Iov şi Pavel, do i apostoli repre ­zen ta t iv i a două v re m i d ina in te şi după Golgota, au dovedit în u m ­blarea lo r pe p ăm în t un creştin ism v iu , real, p rac t ic şi răsp înd ito r de mireasmă bine p lăcută în tre cei d in prea jm a lor, p r in t r -o z i ln ică îna in ­tare in v ia ţa dumnezeiască ; z i l ­n ic lup t indu-se să înainteze spre desăvîrşire, z i ln ic făcînd experienţa unei no i şi m a i depline co n ve r t i r i la Dumnezeu, pînă la în făp tu irea aci pe pă m în t a desăvîrş ir i i carac­te ru lu i creştin , dob ind irea caracteru ­lu i ceresc, o dep l ină pregătire în vederea u l t im e i a t inge r i desăvîrşi- toare a n e m u r ir i i .

Ca şi Iov şi Pavel, să putem zice f iecare d in t re no i : „Ş t iu că Răs­cum pără to ru l m eu este viu. . . . I l vo i vedea . . . Şt iu în cine am cre­zut . . . m -a m lu p ta t lup ta cea bună .. . am călcat pa urm e le lu i Hristos . . . m ă aşteaptă cununa

Iov şi Pave l stau ca monumente ale v re m i i lor. I n fe lu l u m b lă r i i lo r pe păm în t ei au doved it că au în ­vă ţa t gama c în tă r i i cereşti ş i au cîntat-o tot t im p u l v ie ţ i i lo r pe care au t ră i t -o în aşa fe l îne ît u l t im a zi de aci de pe p ăm în t să f ie ca p r im a d in cer.

Să învă ţăm fiecare d in t re noi această cîntare a n e p r ih ă n i r i i . . . s-o c în tăm în v ie ţu irea noastră pe păm în t îm bu cu r in d şi înm iresm înd to t id pe unde paşii ne poartă, ca apoi s-o c în tăm cu cetele îngereşti la marea de cris tal.

CURIERUL ADVENTIST

L E G E A

ŞiNEPRIHANIREA

a rezultat al credinţei în Evan­ghelia lui Hristos, propovăduită

în prim ul secol al erei noastre, cei veniţi la credinţă dintre iudei şi din tre neam urile cunoscute pe a- tunci, au devenit cetăţeni ai îm pă­răţiei cerurilor. Această afirm aţie făcută de apostolul Pavel, în epis­tola către Filipeni, a fost în tem e­iată pe felul de viaţă nouă p ri­mită de sus prin credinţa în Cu- v în tu l lui Dumnezeu şi prin lu ­crarea efectivă a Duhului Sfînt care însoţea pretu tindeni propovă- duirea Evangheliei.

Duhul Sfînt, lum ina m intea şi i- n im a ascultătorilor, prin descoperi­rea adevărurilor veşnice din Scrip­tură, referitoare la Fiul lui D um­nezeu. El s-a născut ca Fiu al omu­lui ca noi, prin credinţa în El să ne naştem din nou ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu cu un caracter corespunzător Legii Sale desăvîrşite şi astfel să căpătăm dreptul de ce­tă ţen i ai cerurilor. Ioan 3,3.5.16 ;1 Petru 1,3.4.

Apostolul Pavel scria corinteni- lor : „Dacă num ai pen tru v ia ţa a- ceasta ne-am pus nădejdea în H ris­tos, atunci sîntem cei mai nenoro­ciţi d intre toţi oamenii. Dar acum Hristos a înv iat din morţi, pîrga celor adormiţi, căci dacă moartea a venit prin om, to t prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi m or în Adam, tot aşa toţi vor învia în Hristos ; d a r fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod ; apoi la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos". 1 Cor. 15, 9—23.

Ia r în versetele 50—53, el conti­nuă : „Ce spun eu fraţilor este că nu poate carnea si sîngele să moş­tenească îm pără ţia lui Dumnezeu şi că putrezirea, nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o ta ină: nu vom adormi toţi. dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o cli­peală din ochi, la cea din urm ă trîm biţă. T rîm biţa va suna, morţii

V. GEORGESCU

vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îm brace în neputrezire şi trupul a- ,cesta m urito r să se îm brace în ne­murire".

Astfel, creştinii întemeiaţi pe a- ceastă nădejde a Evangheliei sînt asiguraţi cu arvuna moştenirii veş­nice, credinţa lor în Hristos. N ă­dejdea vieţii creştine este o ancoră a sufletului, înfip tă dincolo de mormînt, avînd simţul fericirii veş­nice... Această ancoră şi acest simţ al fericirii veşnice, este rezultatul credinţei adevărate în făgăduinţele lui Dumnezeu, nespus de m ari şi de scumpe ce se găsesc în Sfintele Scripturi şi care fac pe credincios părtaş de fire dumnezeiască.

Hristos a venit în lume cu sco­pul de a atrage atenţia asupra im ­portantei nevoi a restatornicirii îm părăţie i lui Dumnezeu în su fle t El zice :

„Căutaţi mai întîi îm părăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri, vi se vor da pe deasupra11. Mat. 6,33. P rin cu­vintele acestea, El scoate în eviden­ţă nevoia im perioasă a sufletelor noastre, de a căuta, de a urm ări zilnic restabilirea îm părăţie i lui Dumnezeu în Jău n tru l nostru, priri prim irea principiilor sale spirituale şi veşnice ca regulă de conduită în viaţă. în v irtu tea acestor principii dumnezeieşti, obiceiurile rele ale firii vechi moştenite, sînt lepădate şi osîndite de fiecare.

Aceasta însemnează să căutăm a înţelege tot m ai bine cuvintele şi poruncile Legii lui Dumnezeu aşa cum au fost scrise pe tablele de p ia tră de m îna Sa şi apoi re tran- scrise în Sfintele Scripturi, ca prin puterea spirituală ce o primim prin credinţă, să ne putem curăţi de orice obicei rău ce nu place lui Dumnezeu, a ajunge acolo încît ca­racterul Său să fie statornicit în sufletele noastre. P rim ul d intre p rin ­

cipiile îm părăţie i Sale ce trebuie înţeles şi trăit, este neprihănirea lui Dumnezeu.

N eprihănirea, sau dreptatea lui Dumnezeu, este principiul vieţii veşnice, caracterul divin, ce trebuie prim it în suflet prin credinţa în Hristos. Iubirea divină ne atrage cu putere către v ia ţa Sa altruistă, jertfitoare de sine. Din cauza v ie­ţuirii îndelungate în păcat, s-a p ie r­du t cunoştinţa neprihănirii lui D um­nezeu şi s-a cău tat să fie înlocuită cu o neprihănire proprie ce nu poate desfiinţa păcatul, şi lipseşte de nădejdea moştenirii veşnice.

P rin proorocul Isaia, cu 700 de ani îna in tea erei noastre, Domnul vestise : „El nu va slăbi, nici nu se va lăsa p înă va aşeza dreptatea pe păm înt şi ostroavele vor nădă j­dui în Legea Lui11 Isa. 42,4 şi vers. 21 : „Domnul a voit pentru drep ­ta tea Lui să vestească o lege mare şi m inunată11.

De asemenea în capitolul 51 al aceleiaşi cărţi citim la vers. 4 şi 7 : „Ia am inte la Mine poporul Meu, pleacă urechea spre Mine neam ul Meu căci din Mine va ieşi Legea şi voi pune Legea Mea, lu ­mină popoarelor11. Ioan 8,12. „As- cultaţi-M ă voi care cunoaşteţi ne- prihă.nirea, popor care ai în inimă Legea M ea11. Reiese clar că Legea lui Dumnezeu si Neprihănirea Sa (Dreptatea lui Dumnezeu) au ace­eaşi însem nătate şi sînt insepara­bile.

Venind pe pămînt, Mesia Fiul lui Dumnezeu, a scos în evidenţă, înalta însem nătate a Legii Sale în cuvintele : „Să nu credeţi că am

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 196313

venit să stric Legea sau proorocii, am venit nu să stric, ci să îm pli­nesc. Căci adevărat vă spun, cită vrem e nu va trece cerul şi păm în- tul, nu va trece o iotă sau o frîn- tură de slovă din Lege, înainte să se fi în tîm plat toate lucrurile". Mat. 5,17.18.

In timp ce fariseii şi cărturarii gîndeau că Domnul Isus a venit să modifice ceva din Legea lui Dum­nezeu ca să-L poată acuza, şi cum pretind şi azi unii că prin învie­rea Lui d in tre morţi i-ar fi adus o modificare, Fiul lui Dumnezeu declară că nu a venit să modifice nu numai vreo poruncă din Lege sau vreun cuvînt, ci nici măcar vreo iotă, sau fr în tu ră de slovă din ea, şi nu numai p înă la învierea Lui, ci chiar şi după aceea.

Domnul Isus, a declarat că a ve­n it să împlinească Legea. Fără cre­d inţa în El credincioşii nu o pot împlini. Fariseii şi cărturarii, vâ- zînd că prin puterea lor nu puteau împlini principiile spirituale ale Legii, le desfiinţau şi învăţau şi pe alţii să facă la fel. Din această ca­uză neprihănirea lor era mică şi ca urm are nici nu puteau intra în îm pără ţia lui Dumnezeu. In legă­tu ră cu aceasta Domnul spuse uce­nicilor Săi : „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărtu rarilo r şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi putea in tra în îm ­pără ţia Cerurilor". Mat. 5,19.20.

P en tru ca neprihănirea ucenici­lor să în treacă pe aceea a farisei­lor, ei trebuie să păzească şi po­runcile mici ale Legii şi să înveţe şi pe alţii să le păzească ; astfel ei ajung „mari", a in tra în îm părăţia Cerurilor. Se pune în trebarea : care porunci sînt „porunci mici" pe care trebuie să le păzim şi să învăţăm şi pe alţii să le păzească ? In v er­setele 21 şi 22, Domnul Isus ni le face cunoscut prin cuvintele : „Ori­cine se mînie pe fratele său ; ori­cine va zice fratelui său ,Prostule’... sau : ,Nebunule’ va cădea sub pe­deapsa judecăţii, făcîndu-se vinovat de călcarea în mic, a porungii a şasea, căci dovedeşte lipsă de iu ­b ire faţă de aproapele.

Mînia este începutul călcării po­runcii a şasea. Cain a fost averti­zat de Domnul despre naşterea p ă ­catului uciderii în inima lui d? cînd s-a m îniat pe fratele său Afael. Gen. 4,3—8.

Dar, va zice cineva : oare nu este scris : „Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi" ?

Efes. 4,26. S -a r părea că Apostolul Pavel a r încuviinţa mînia ca nefi- ind păcat, în dezacord cu Domnul Hristos. Dar tot el adaugă : „Soa­rele să n -apună peste mînia voas­tră" şi versetul 30 : ..Să nu în tris ­ta ţi pe Duhul lui Dumnezeu"... şi31 : „Orice... mînie... să piară din mijlocul vostru". Dacă mînia, n -a r fi păcat, n -a r m ai fi zis : „Soarele să n-apună peste mînia voastră" şi „orice mînie să piară din m ij­locul vostru". Apostolul Pavel s-a referit la cuvintele Psalmistului David din Ps. 4.4 : „Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi", aşa cum de fapt trebuie înţeles tex tu l din Efes. 4,26.

U rm ărind realizarea neprihănirii în viaţa noastră zi de zi, trebuie să ne îm potrivim simţului şi în ­dem nului firesc ş l mîniei ce a r că­u ta să se dea pe faţă în noi. Apos­tolul Iacob zice : „Căci mînia om u­lui nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu". Iacob 1,20. Mînia îm ­piedică lucrarea lui Dumnezeu în suflet, lucrarea neprihănirii lui Dumnezeu. Acelaşi Duh Sfînt care a vorbit p iin apostoli în aceas'tă privinţă, a vorbit şi prin David în Psalm ul 37,8 : „Lasă mînia, p ără ­seşte iuţimea, nu te supăra, căci supărarea duce num ai la rău".

Din cele ară ta te mai sus, reies u rm ătoarele :

1. Neprihănirea căpătată prin cre ­d in ţa în Hristos, este principiul îm ­părăţiei Cerurilor, este ascultarea

desăvîrşită de legea lui Dumnezeu împotriva firii noastre păcătoase.

2. Există prim ejdia şi pen tru unii dintre noi ca şi pentru cărturarii şi fariseii de pe vrem uri de a ne linişti conştiinţa cu gindul că a- ceasta este cu neputinţă, şi deci nu mai avem nimic de făcut. Acelora le lipsea credinţa în Hristos, sin­gurul mijloc ce le -ar fi dat pu te ­rea de a răstigni firea lor veche, mînioasă. rea şi răzbunătoare prin care căutau să statornicească ne­prihănirea lor şi nu neprihănirea lui Dumnezeu în viaţa lor. Rom. 10,3.4 : Gal. 5,24.

Credinţa în Hristos este singurul mijloc prin care se face legătura între sufletele noastre şi El, îm- părtăşindu-ne puterea Sa de a iubi pe aproapele chiar şi atunci cînd după judecata şi simţurile noastre, n -a r merita.

Cînd am ajuns să ne cunoaştem neputin ţa noastră în faţa Legii de­săvîrşită a lui Dumnezeu, nu este cazul să ne descurajăm, ci, cu cre­dinţă să ne îndreptăm în rugăciune stăruitoare la tronul harului, unde mijloceşte pentru noi Isus Hristos, Marele Preot, înaintea Tatălui ce­resc.

Să urm ărim unirea noastră cu El în gînd şi sim ţire zi de zi şi atunci puterea iubirii şi răbdării Lui, a neprihănirii Sale, ne va fi îm păr­tăşită îm preună cu asigurarea Du­hului Sfînt că sîntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Filip. 2,5 ; 4,13.

Oriunde întîlnim credincioşi cu însuşiri de caracter ale neprihănirii lui Hristos, putem fi siguri că am întîlnit cetăţeni ai cerurilor care aşteaptă ziua proslăvirii, ziua re ­venirii lui Hristos.

Hristos, înainte de a Se înălţa la cer a zis : „In casa Tatălui Meu sînt m ulte locaşuri... Eu m ă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce ca să vă iau cu Mine, ca acolo unde sînt, Eu, să fiţi si voi". Ioan 14,1—3.

Pentru cine pregăteşte El loc as­tăzi în cer ? Desigur că pentru cel ce onorează pe Hristos cu un loc în inimă, în viaţa aceasta. Pe aces­ta îl va onora şi El cu un loc în cer, lucru în vederea căruia s-a străduit şi apostolul Pavel.

Ce bucurii măreţe, pregăteşte Dumnezeu pentru toţi cei ce vor dovedi în viaţa aceasta calităţile de cetăţeni şi ai cerurilor ?! 1 Cor. 2,9.10.

14CURIERUL ADVENTIST

S im h & liL i de „JMiyea$ăufolosit de Inspiraţie

A. MOLDOVAN

P entru a fi mai expresivi, a-şi reda mai profund şi mai su­

gestiv gîndurile, a le înfrum u­seţa şi a înlesni pătrunderea lor în conştiinţe, scriitorii inspi­raţi au ilustrat realităţile spiri­tuale şi veşnice folosindu-se de diferite simboluri. Simbolul este ceva care în mod convenţional sau prin tradiţie reprezintă o- biecte materiale, idei, sentimen­te, etc. De exemplu : vulpea re ­prezintă şiretenia, iepurele, fri­ca ; leul, autoritate, demnitate, curaj ; crucea, suferinţa ; rnie- lul, blîndeţea, spiritul de jertfă ; păunul, mîndria, etc. Simbolu­rile pot fi luate nu numai din viaţa animalelor ci şi a omului şi-a lumii neînsufleţite. Aproape în toate cărţile Vechiului Tes­tament, şi în special în cele pro­fetice s-au folosit simboluri. De fapt, înaintea venirii lui Isus pe lume, simbolurile au făcut parte din principalele mijloace folo­site de inspiraţie pentru a evoca adevărurile mîntuirii.

Unul din cele mai frumoase simboluri folosite în Biblie şi Spiritul Profetic este Mireasa. Frumuseţea, albul curat al hai­nelor, puritatea morală ce i se atribuie, fidelitatea şi devota­mentul faţă de alesul inimii ei, bucuria pe care o dezlănţuie cu ocazia nunţii ei, fac din mireasă un simbol potrivit pentru a ilu­stra valori veşnice.

Vizionarul de pe Patmos a fost invitat : „Vino să-ţi arăt mireasa, soţia Mielului1'. Apoc. 21,9. Apoi a fost dus pentru ai se arăta Cetatea, Noul Ierusa­lim „gătită ca o mireasă împo­dobită pentru bărbatul ei“. Ce­tatea văzută de Ioan „al cărei meşter şi ziditor este Dumne­zeu", ca simbol al împărăţiei e- terne, este reprezentată aici prin mireasă. Pilda celor 10 fe­cioare din Matei 25 şi a nunţii fiului de împărat din Matei 22, pasaje din Apocalips 21 precum şi alte texte în care se folosesc

aceleaşi simboluri cu aceeaşi semnificaţie, formează împreu­nă un cadru simbolic armonios, un tablou m ăreţ şi impresio­nant al nunţii Fiului divin, în care mirele este Isus, mireasa, ca simbol al împărăţiei Sale. este Cetatea, iar fericiţii oas­peţi, chemaţi la ospăţul nunţii Mielului sînt credincioşii, adică Biserica.

Referindu-se la acest tablou simbolic, Inspiraţia spune pri­vitor la nuntaşi : „Dacă sînt oaspeţi, ei nu pot fi mireasă". Iii cadrul acestui tablou sim ­bolic, mireasa nu poate rep re ­zenta şi Cetatea şi pe credin­cioşi în acelaşi timp, deoarece tabloul şi-ar pierde armonia, ar fi incomplet. La nuntă, pe lîngă mire şi mireasă participă şi in­vitaţi. Dacă mireasa ar simbo­liza aici şi Cetatea şi pe cre­dincioşi, tabloului simbolic i-ar lipsi elementul nuntaşi, oas­peţi, stingherindu-i-se armonia. De aceea, credincioşii fiind re ­prezentaţi aici prin oaspeţi, nu pot fi mireasă, mireasa fiind în simbol Cetatea.

Rezultă oare de aici că pre­tutindeni în Biblie şi alte scri­eri inspirate mireasa simboli­zează numai Cetatea ? Să u r ­mărim în continuare acest fru ­mos simbol :

„Foarte strînsă şi sfîntă este unirea dintre Hristos şi Bise­rica Sa — El este mirele şi Biserica mireasa, El este capul şi biserica trupul. Deci unirea cu Hristos cuprinde unirea cu Biserica Sa“.

„Hristos a onorat legătura familiei făcînd din ea şi un simbol al unirii dintre Sine şi cei răscumpăraţi ai Săi. El în ­suşi este mirele şi mireasa este biserica Sa despre care, întrucît este alcătuită din cei aleşi ai Sal, El zice : ,Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cu­sur’”.

Cele două declaraţii „dacă sînt oaspeţi ei nu pot fi mi­reasă" şi „mireasa este Bise­rica Sa“ — ambele făcute de acelaşi autor inspirat, creează confuzie şi nedumerire în min­tea multora, ducînd pînă la discreditarea autorului sau la discuţii contradictorii inutile şi dăunătoare. De fapt între ele există o perfectă armonie. Di­ficultatea constă în şabloanele create uneori de mintea noas­tră de care cu greu putem scă­pa, mai ales dacă nu posedăm înţelepciunea aceea care vine de sus şi care, la bine. „este uşor de înduplecat". Lăsînd prejudecăţile, să urmărim cu atenţie cele ce urmează pentru a stabili dacă cele două decla­raţii ce par a se contrazice flagrant, se contrazic în ade­văr.

Nu trebuie să uităm că în scrierile inspirate, ca şi în cele­lalte scrieri, aceeaşi realitate poate fi reprezentată prin sim­boluri diferite. De exemplu Bi­serica lui Dumnezeu este repre­zentată prin : templu sfînt (E- fes. 2.21.), corp viu cu multe mădulare (1 Cor. 12,13), sămînţă bună (Mat. 13,38), oile Domnu­lui (Ioan 10,26,27). şi prin multe alte lucruri. Isus este simbolizat prin pîine, apă, stîncă, turn, ce­tate — cetăţile de scăpare îl re ­prezentau pe El. vezi Iosua cap. 20 — soare (Maleachi 4,2), stea (Numeri 24,17), leu (Apoc. 5.5), miel (Ioan 1,29), mărgăritar (Mat. 13,45,48), etc.

Lista reprezentărilor simbo­lice privitoare la Isus şi credin­cioşii Lui e departe de a fi epui­zată. Personalitatea Mântuitoru­lui, rolul Său în planul de mîntuire şi corelaţia dintre El şi Biserica Sa sînt de o comple­xitate infinită care nu poate fi reprezentată perfect nici chiar de toate simbolurile reuşite, luate la un loc. Cu toate aces­tea, simbolurile ne aju tă ca a- ceastă Fiinţă slăvită să ne fie

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 196915

înfăţişată în relaţie cu Biserica Lui, în măsura accesibilă ra ţiu ­nii noastre. Chiar dacă folosim toate mijloacele disponibile, nu putem vedea decît „ca într-o oglindă în chip întunecos", dar simbolurile folosite de Inspira­ţie vin să lumineze cît mai mult posibil, tabloul mîntuirii noas­tre.

După cum aceeaşi realitate poate fi reprezentată prin sim­boluri diferite, la fel acelaşi simbol poate reprezenta reali­tăţi diferite uneori chiar o- puse. Aceasta fiindcă un anumit simbol poate avea caracteristici diferite, sau o caracteristică ce se potriveşte la mai multe lu ­cruri simbolizate. Astfel leul din Dan. 7,4, reprezintă statul babi­lonian în culmea puterii şi stră­lucirii lui, în timp ce leul din Apoc. 5,5, reprezintă pe Isus singur în stare să dezlege mis­terele viitorului. Deşi şarpele din Apoc. 12,9 îl înfăţişează pe Satana, şarpele din pustie îl re ­prezenta pe Isus (Ioan 3,15). Templul reprezintă în Sfînta Scriptură atît corpul omenesc, destinat să devină o locuinţă a Duhului Sfînt (1 Cor. 6,9), cît şi Biserica (Efes. 2,21). Aluatul este folosit ca simbol al m ij­loacelor harului divin prin care inima e înnoită (Mat. 13,33), dar în alt context el reprezintă şi egoismul, făţărnicia (Luca 12,1). Faptul că acelaşi simbol poate reprezenta lucruri atît de dife­rite, ba chiar opuse, nu trebuie

să ne deruteze, întrucît cele mai deosebite lucruri pot să se ase­mene în anumite privinţe. De pildă binele şi răul se aseamănă nu prin natura şi efectul acţiu­nii lor ci prin felul în care lu­crează. Amîndouă aceste princi­pii acţionează dinăuntru în a- fară şi tind să transforme totul după chipul lor — „puţin aluat dospeşte toată plămădeala" — de aceea pot fi reprezentate prin acelaşi simbol.

De obicei acelaşi simbol, în acelaşi cadru, reprezintă aceeaşi realitate sau realităţi foarte în­rudite. Puse, însă, în alt cadru, aceleaşi simboluri pot reprezen­ta cu totul alte lucruri. Pentru a înţelege just semnificaţia u- nui simbol şi sfera lui de apli­caţie, contextul imediat ne este de prim ajutor, iar contextul general ne poate feri de gene­ralizări pripite. Astfel, rămînînd în cadrul pildei cu aluatul pus în trei măsuri de făină (Mat. 13,33), putem spune că, dacă a- luatul reprezintă puterea haru ­lui nu poate reprezenta şi fă­ţărnicia, deoarece este vorba de ilustrarea împărăţiei cerurilor, după cum declară textul. Plasat însă în cadrul altei pilde, cu altă semnificaţie, aluatul repre­zintă puterea răului, făţărnicia, egoismul. Luca 12,1 ; 1 Cor. 5,6- 8 .

Făcînd asemănare între ob­servaţiile de mai sus şi cele două declaraţii în discuţie — „dacă sînt oaspeţi nu pot fi mi­reasă" şi „El este mirele şi Bi­

serica este mireasa Lui" — din­tre care prima afirmă că nu poate fi iar a doua că Biserica este mireasă, devine clar că ele nu se contrazic, ci se foloseşte acelaşi simbol — de mireasă — încadrat în tablouri diferite, pentru a reprezenta două reali­tăţi veşnice : Cetatea ca sim­bol al zestrei Fiului divin şi Biserica Lui cea iubită, fru ­moasă şi curată.

Spunînd că mireasa repre­zintă Sfînta Cetate, nu greşim, dar a afirma că mireasa simbo­lizează Cetatea ori unde în scrierile sacre, este fals. Ea se bazează pe o cunoaştere unilate­rală a problemei.

Iată cîteva pasaje din care rezultă că scriitorii inspiraţi au folosit adesea simboluri ca : fe­meie, soţie, logodnică, mireasă, pentru a reprezenta pe credin­cioşi în general (ca Biserică), parţial (ca grup de credincioşi), sau ca indivizi :

„Duhul şi mireasa zic : vino". (Apoc. 22,17). Oare poate fi spus : „Duhul şi cetatea zic : Vino" ? în acest caz am forţa peste m ăsură textul. Cînd apos­tolul Pavel vorbeşte despre le­gătura duioasă şi intimă dintre soţ şi soţie, el ilustrează prin aceasta unitatea dintre Hristos şi Biserica Lui precizînd : „Vor­besc despre Hristos şi Biserică". Efes. 5,31.32.

„Atît în Vechiul cît şi în Noul Testament, legătura care există între cei căsătoriţi este folosită pentru a reprezenta unirea

18CURIERUL ADVENTIST

GI N DURI Şl MEDITAŢIIA reface o conştiinţă descurajată şi întristată este m ult

mai m ult decît a cuceri o împărăţie.M. Luther

Cînd un slujitor al lui Dumnezeu ajunge să creadă că el face mai m ult decît ar fi obligat să facă, în cazul acesta trebuie să fie sfătuit să părăsească lucrarea lui D um nezeu; el nu mai este de folos pentru ea.

W. F. Gess

Mai bine să greşeşti de zece ori în încredere şi în­durare decît o singură dată în neîncredere şi neîndurare.

Cugetă depre fiecare, tot ceea ce este mai bun atîta timp, pînă ce te vei convinge, prin fapte reale, de con­trariu. Mai bine să te crezi pe tine însuţi capabil de ceva rău mai înainte de a întuneca cinstea altuia fără să cercetezi

sfintâ dintre Hristos şi cre­dincioşii Săi. Pentru Isus, bucu­ria celor de la nuntă vorbea despre desfătarea ce va domni în ziua cînd El va duce mireasa Lui în casa Tatălui şi cînd cei răscumpăraţi vor sta la masă la nunta Mielului11. Cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine“.

„Atît în Vechiul cît şi în Noul Testament, legătura căsătoriei este folosită pentru a repre­zenta duioasa şi sfînta unire care există între Isus şi poporul Său, cei mîntuiţi pe care El i-a răscumpărat cu preţul suferin­ţelor de pe Golgota. ’Nu te teme — zice El — căci făcă­torul tău este bărbatul tău, Domnul este numele Lui şi răs­cumpărătorul tău este sfîntul lui Izrael’. în ’ Cîntarea Cîntă- rilor’ auzim vocea miresei spu- nînd : ’Prea iubitul meu este al meu şi eu sînt a lui’. Şi cel care este al ei, deosebindu-se din zece mii, vorbeşte aleşilor Săi : ’Eşti frumoasă de tot, iu ­bito, şi n-ai nici un cusur’.

„în Biblie, caracterul sfînt şi durabil al legăturilor dintre Hristos şi Biserica Sa este în­făţişat prin legăturile unirii în căsătorie. Domnul a legat pe poporul Său cu Sine prin legă- mînt solemn ; El făgăduind să fie Dumnezeul lor, iar ei anga- jîndu-se solemn să fie poporul Său şi numai al Său. El zice : ’Mi te voi logodi în etern ; da, Mi te voi logodi în drept şi dreptate, în iubire şi îndurare’. Şi iarăşi zice : ’Eu sînt căsă­torit cu voi... Eu am dreptul de soţ asupra voastră’, Iar Pavel întrebuinţează aceeaşi vorbire figurată în Noul Testament cînd zice : ’V-am logodit unui băr­bat, ca să vă înfăţişez lui Hris­tos ca pe o fecioară curată’11.

în faţa celor ce voiau să-l provoace la gelozie contra lui Isus, Ioan Botezătorul declara : „Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui se bucură foarte mult cînd aude glasul mi­relui ; şi această bucurie care este a mea este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez11. Ioan 3,29.30.

Spiritul Profetic comentează astfel textul de mai sus : „Ioan se înfăţişează ca pe un prieten

şi trimes care făcea legătura în­tre cele două părţi pregătind drumul pentru căsătorie. Cînd mirele şi-a primit mireasa, mi­siunea prietenului încetează. El se bucură de fericirea acelora pentru unirea cărora a stăruit. Aşa şi Ioan fusese chemat să îndrepteze pe oameni la Isus şi avusese bucuria de a fi martor la succesul M întuitorulur1. Ioan, prietenul mirelui, luptase cu de­votament pentru unirea dintre Hristos (Mirele) şi credincioşii Lui (Mireasa), iar cînd munca lui adusese roade, el se bucura nespus. Aci, mireasa reprezintă grupul de credincioşi pe care Ioan a reuşit să-i îndrepte spre „Mielul lui Dumnezeu care ri ­dică păcatele lumii11 şi nicide­cum „Cetatea11.

„Legătura strînsă dintre Solo- mon şi Sulamita (mireasa din „Cîntarea Cîntărilor11)... simboli­zează intima unitate spirituală a fiecărui credincios adevărat cu Mîntuitorul Său, şi pe un plan mai mare, unitatea dintre Dom­nul Isus Hristos şi Biserica Sa... De 37 de ori, în 18 lucrări, in­spiraţia Spiritului Profetic folo­seşte „Cîntarea Cîntărilor11 ilus- trînd prin ea legătura dintre Dumnezeu, Biserică şi credin­cioşi11. Deci, în această minunată cîntare biblică, mireasa e folo­sită ca simbol al credinciosului în special şi al Bisericii în gene­ral.

Considerînd argumentaţia su­ficientă, se poate conchide : în cadrul tabloului simbolic ce ni-1 înfăţişează pilda nunţii fiului de împărat, pilda celor zece fe­cioare, pasaje din Apocalips 21, precum şi orice alte texte care se încadrează în acest tablou, luate la un loc credincioşii, a- dică Biserica, întrucît sînt re­prezentaţi prin oaspeţi (nun­taşi), nu pot fi mireasă. Dar în multe alte locuri, inspiraţia foloseşte simbolul de mireasă pentru a reprezenta Biserica. Astfel, cele două declaraţii ale aceluiaşi autor inspirat, care păreau contradictorii, se armo­nizează perfect. Dificultatea a rezultat dintr-o interpretare izolată, nu de la autor.

Pentru a fi adevăraţi credin­cioşi, se cere să nu cruţăm nici un efort pentru a corespunde frumoaselor simboluri prin care sîntem reprezentaţi devenind oaspeţi onorabili şi mireasă îm­podobită cu veşmintele curăţiei şi nobleţei de caracter, pentru a străluci la marea sărbătoare cînd cel răscumpărat şi Divi­nitatea vor celebra veşnica lor unire : „Mă bucur în Domnul şi sufletul meu este plin de ve­selie în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu hainele mân­tuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptăţii, ca pe un mire împodo­bit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei“. Isa. 61,10.

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969 17

tvistă m u i ţ i c reş t in i care îşi î n ­ch ipuie că odată cu conve rt i ­

rea lor, s-a pus capăt şi tu tu ro r

g reu tă ţ i lo r lo r în ceea ce priveşte

păcatul. Ei gîndesc că nu vo r m ai f i n ic ic înd expuşi ispite i. Ei sînt convinşi că vech iu l om al păca tu lu i negreşit a m u r i t şi că deci, de aci înain te, fa ţa nu le va m a i f i izb ită de vântur i po t r ivn ice în s t răd u in ­ţele lo r de a duce o v ia ţă creştină. Insă în experienţa re a l i tă ţ i i de

atunc i încolo, ei au constatat că lu c ru l acesta nu este adevărat. O m u l cel vech i nu a m u r i t deloc.

E i au constatat că este c i t se poate

de viu.Pavel vorbeşte despre omul cel

vechi, cum şi despre a t i tud inea pe

care t rebu ie să o avem fa ţă de el. El spune : „T o t aşa şi vo i înşivă, socotiţ i-vă m o r ţ i fa ţă de păcat, şi v i i p en tru Dumnezeu, în Isus H r is ­tos, D om nu l n o s t r u R o m . 6, 11.

„S oco t i ţ i -vă m o r ţ i " . Pavel şt ia că în rea lita te om u l cel vechi nu era

m ori , însă spunea să ne p u r tă m fa ţă de el ca şi cum ar f i mort.

A r t rebu i să recunoaştem a u to r i ­

tatea şi puterea o m u lu i n o u ; că sîntem v i i în Hris tos ; şi n ic iodată

să nu ne supunem n ic i pen tru o

c lipă do r in ţe lo r şi ce r in ţe lo r f i r i i vechi, care t rebu ie dezbrăcată a- tunc i cînd este îm brăca t Hristos. După cum spune S c r ip tu r a : „ î m - brăca ţ i-vă în D om nu l Isus Hristos, şi nu p u r ta ţ i g r i jă de f i rea pă m in - tească, pen tru ca să-i t rez i ţ i p o f ­tele“ . Rom. 13, 14.

P en tru un i i , acesta ar putea f i un gînd nou, însă el este în armonie

a tî t cu C uv în tu l lu i Dumnezeu cît şi cu reali tatea. O m u l-c e l vechi nu

moare la data conve rt i r i i . In loc să moară, el nu este decît adus în stă-

pîn ire , detronat, în f r în t şi făcut rob unei no i pu ter i , une i no i v ie ţ i, şi puterea cît şi in f lu e n ţa lu i sînt

neutra l iza te în ce priveşte v ia ţa noastră.

Să luăm am inte la experienţa aposto lu lu i Pavel. E l spune :

„M ă po r t aspru cu t ru p u l meu, ş i- l ţ in în stăpînire, ca nu cumva,

după ce am p ropovădu it a ltora, eu însum i să f iu lepădat" . 1 Cor. 9, 27.

I a r traducerea Galact ion redă astfel aceste cuv in te ale lu i P a v e l :

„S trunesc pu te rn ic t ru p u l meu şi- l tîrăsc b iru i t , ca nu cumva, după ce

cra in ic am fost a ltora, eu însumi să a jung de lepădat

Deci constatăm că Scr ip tu ra î n ­vaţă că la vremea co n v e r t i r i i creş­t in u l leapădă stăpînirea vechei sale

18

o

uL

C E L

VECH/

v ie ţ i — dorin ţe le sale t rupeş t i care l -au stăp în it p înă aci — şi-ş i su­pune v ia ţa une i alte f i in ţe , mai putern ice, anume Isus Hristos. P r in puterea S p i r i tu lu i Sfîn t, Hris tos v ine în v ia ţa aceasta, supune puterea vechei f i r i a cărn ii , Se aşea­

ză pe t ro n u l Său în in im ă, domneşte ca Rege în v ia ţa acelei persoane, şi cont inuă să domnească atîta

ii te tne cit c reş t inu l este dispus şi se supune conduceri i Lu i.

Apos to lu l Pavel încă m a i accen­

tuează lu c ru l acesta în Coloseni3, 4-11 :

„C înd Se va ară ta Hris tos, v ia ţa noastră, a tunc i vă ve ţ i a ră ta şi vo i îm preună cu E l în slavă. De aceea, o m orî ţ i mădu la re le voastre care sînt pe p ă m î n t : necurăţia , patima, pofta rea şi lăcomia, care sînt o înch inare la ido l i . D in p r ic ina aces­to r lu c ru r i v ine m în ia lu i D u m ne ­

zeu peste f i i i neascultători. D in nu m ă ru l lo r e ra ţ i şi vo i odin ioară, cînd t ră ia ţ i în aceste păcate. Dar

acum, lâsa ţ i-vă de toate aceste lu ­c ru r i : de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de c levetire, de vorbele r u ­

şinoase, care v -a r putea ieşi d in gură. N u vă m in ţ i ţ i u n i i pe a lţ i i ,

în t ru c î t v -a ţ i dezbrăcat de om u l cel vechi, cu faptele lu i, şi v -a ţ i

îm brăca t cu om u l cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după ch ipu l Ce lu i ce l-a făcut : A ic i nu

m ai este n ic i Grec, n ic i Iudeu, n ic i tăiere îm p re ju r , n ic i Barbar, n ic i Schit , n ic i rob, n ic i slobod, ci H r is ­tos este to tu l şi în to ţ i “ .

A d ică Hr is tos devine orice şi se află „ în to ţ i " aceia care au îngăduit să f ie s tăp în iţ i de om u l cel nou. Şi cînd s-a dat lu i Hristos d rep tu l de acces la t ron u l in im i lo r noastre,

şi I i este îngădu it să ne conducă aşa după cum I i place, a tunc i v ia ţa cea veche este adusă în supuşenie şi devine roabă. In fe lu l acesta este neu tra l iza t păcatu l şi v ia ţa cea nouă se descoperă în cuget, cu-

v in t şi faptă.Deseori, după ce cineva a fost

convert i t şi a îngădu it ca Isus H r is ­

tos să ia în s tăpînire v ia ţa sa, el

încă m a i constată că f i rea cea v e ­

che to t m a i trăieşte. Este adevărat că om u l cel vechi a fost p i ro n i t pe c ru c e ; şi aceasta este o experienţă

foarte dureroasă. Insă lu c ru l acesta

nu produce de îndată moartea f i r i i păcătoase. Trecute le păcate ale cuiva sînt iertate, însă om u l cel vechi,

deşi răs t ign it , n u este în t ru to tu l

mort, căci z i ln ic î i auz im glasul

cerînd să coboare de pe cruce şi să î se dea d re p tu l de a ocupa tronu l,

în fiece c l ipă a v ie ţ i i noastre are loc o continuă lup tă în tre om u l cel nou şi f i rea cea veche de carne ce a fost supusă p r in Hristos.

N es tăv i l i ta ţ in tă a v ră jm aşu lu i sufle te lor este de a face un stăru ito i

apel către in im i le noastre p r in ve­chea f i re de carne pe care încă con­

t in u ă a o agita în lă u n t ru l nostru,

CURIERUL ADVENTIST

pen tru a f i aduşi înapoi la supu­şenie fa ţă de om u l cel vechi, şi ast­

fe l să răs t ign im d in nou pe Hristos.

Isus spune :

„Dacă voieşte cineva să v ină după

M ine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru

că o r ic ine va vrea să-şi scape viaţa, o va p ierde ; da r o r ic ine îşi va p ie r ­

de v ia ţa pen tru M ine, o va ciş- t iga “ . Mat. 16, 24. 25.

Aşa dar, vechea v ia ţă continuu stăruie de no i şi ne cere, z i c î n d :

„ Su fă r îngrozitor. M -a i a tî rna t aci

pe cruce, şi o duc nespus de greu. Oomenii r id de t ine f i indcă eşti c re ş t in ! Gîndeşte-te la to t ce a t reb u i t să părăseşti ! T o ţ i p r ie ten i i te părăsesc. T rebu ie pen tru to tdea­una să lepezi do r in ţa după bău tu r i ta r i . Ce j a l e !“ . A s t fe l s tăru inţe le f i r i i vechi p rez in tă in im i lo r noas­

tre un pu te rn ic apel de a o scăpa de ch in u r i le de moarte p r in care trece.

Insă Isus spune că lu c ru l ce-l

avem de făcu t este de a lepăda via ţa cea veche. „Să se lepede de

sine“ .

N u socotesc că aceasta înseamnă

doar a nu îm p l in i aceea ce ea do ­reşte, c i că m a i cuprinde şi g îndu l că avem p r iv i le g iu l de a tăgădui

că aceasta ar f i cîtuşi de p u ţ in v ia ­

ţa noastră. V ia ţa cea veche este răs t ign ită pe cruce şi Isus o are în stăpînire. E l conduce luc ru r i le . El are d rep tu l de acces la t ron u l in i ­m i i . Şi cînd d ia vo lu l agită vechea f i r e de carne, şi ne înfăţişează lu ­c ru r i le pe care no i le -am făcut c'indva, spun ind : „Aceasta este v ia ­ţa ta", s tă ru ind să ne întoarcem la ea, no i avem p r iv i le g iu l a tăgădui

că aceasta ne este v i a ţ a ; căci deşi poate că am t ră i t aceste l u ­c ru r i în trecut, to tuşi Dumnezeu,

da to r i tă lu i Isus, ne-a ie r ta t aceste păcate, le-a arunca t înapoia Sa, şi ne făgăduieşte a nu n i le m a i a- m in t i nic iodată. I n locul acestei

v ie ţ i de păcat E l a aşezat v ia ţa ne­

p r ihă n i tă a lu i Hris tos. V ia ţa cea

veche nu ne m a i a p a r ţ in e ; î i tăgă-

d u im pre ten ţ i i le , lepădîndu-ne de ele. Ce este al nostru este v ia ţa cea nouă.

Astăzi Hris tos ne stăpîneşte v ia ţa şi ne conduce pe cărăr i le n e p r i ­

hăn ir i i . A m renun ţa t la v ia ţa cea veche. Isus ne-a l ibe ra t de ea. Şi atunci, de ce oare încă s-o mai

recunoaştem d rep t a noastră ? D im ­po tr ivă , no i p re t indem v ia ţa t ră i tă

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969

de îsus, de Oarece E l ne-ă a t r i ­buit -o. A cum Isus este to tu l şi în toţi.

A t î ta vreme cît E l ne stăpîneşte viaţa, Isus este în stare să ne fe ­rească de orice cădere în la ţu r i le

d ia v o lu lu i sau să ne supunem din

nou vechei f i r i de carne pe care

El a supus-o. I n 2 P e tru 2, 9 c i t im că Dumnezeu ştie cum să izbăvea­

scă d in încercare pe cei cucernic i,

şi în Iuda 24 se aduce laudă „ A -

celuia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să

vă în fă ţ işa ţ i fă ră p r ihană şi p l in i de

bucurie îna intea slavei Sale“ .

Puterea d iv in ă care lucrează în noi este în t r -a t î t de în stare să neu ­tralizeze puterea o m u lu i vechi încît

el nu va avea n ic i o putere să ne

in fluenţeze. Insă lu c ru l acesta se va în t îm p la num a i a tunc i cînd vom

acorda lu i Isus dep lina stăpînire asupra v ie ţ i lo r noastre. Este în t ru

to tu l pos ib i l pen tru oric ine ca o r i -

cînd să dea ascultare cere r i lo r stă­

ru i toa re ale v ie ţ i i vechi pe care le aude continuu, să o coboare de pe

t'flide şi să o repună pe tron. Citim că cei care „au gustat C u v în tu l cel

bun al lu i Dumnezeu“ , şi au avut experienţa „ p u te r i lo r veacu lu i v i ­i to r " pot ajunge să cadă, şi prin aceasta să răstignească d in nou pe F iu l lu i Dumnezeu. Ebr. 6, 4-6.

De aceea, în fiecare d im ineaţă

sîntem c o n fru n ta ţ i cu în trebarea : „ A z i vo i pune pe Isus pe tron, voi răs t ign i pe om u l cel vechi şi mă

vo i lepăda de m in e ; sau vo i da

ascultare s tă ru in ţe lo r f i r i i om u lu i vechi, şi astfel vo i tăgădui şi dezo­nora pe F iu l lu i Dumnezeu ? A z i este pe t ron sau u n u l sau a ltu l . Pe cruce este sau v n u l sau a ltu l. Cine

va f i răs t ign it ? Cine va f i expus unei văd ite ruş in i , vechea mea f i re pămîntească sau Isus ? îm preună p re t in d dominarea v ie ţ i i . Z i ln ic se pune în trebarea : Vom răs t ign i pe Hris tos sau pe Baraba. Aceasta vrea să spună Pave l cînd zice : „ î n f ie ­care z i m o r “ .

Deci, este cu to tu l posib i l ca c i ­neva care este în t ru to tu l converti t , care pen tru o vreme a avu t o s tră ­luc ită şi m u l ţu m ito a re experienţă creştină, în t r -u n mom ent de neaten­ţ ie să cedeze ce r in ţe lo r vech ii f i r i şi

să păcătuiască. Aceasta s-ar putea

să nu f ie semnul une i decăderi to ­tale a sa, c i doar a fa p tu lu i că „a căzut în t r -o g r e ş e a l ă c ă pen tru o c l ipă a lăsat nepăzite porta le le i n i ­m i i sale, şi om u l cel vechi a p ro ­f i ta t .

Insă păcatu l nu este un obicei al v ie ţ i i convertite. îna in te de conver­

t ire , păcatu l era un obicei s ta to r ­n ic i t . N o i nu încercam să facem altceva decît să săvîrş im păcatul.

F irea noastră pămîntească ne ducea

mereu şi m ereu în isp ită şi decă­dere. A c u m am ajuns copii a i lu i Dumnezeu. Isus Hr is tos ne c î rm u -

ieşte via ţa, şi păcatu l nu m ai este pen tru noi un obicei. Acum , în c l i ­

na ţ ia firească a v ie ţ i i noastre este în s u s ; îna in te era în jos.

N o i am putea să cădem şi să să­v î rş im un păcat, însă aceasta nu

poate f i dovada că am lepădat cre­ş t in ism ul. M a i de grabă este dovada

că am îngădu it ca f i rea cea veche

să ia conducerea pen tru o clipă. Totuşi, n -a r t rebu i să f ie aşa. Cre ­

dem că n im en i nu -ş i va înch ipu i că încercăm să scuzăm păcatele cre ­ş t in i lo r . Păcatu l n u are scuză. Cea

m ai us turătoare muşcătură pe care

o sim te cineva după ce a săvîrş it un păcat, şi după aceea a cugetat

pe îndelete asupra lu i în t r -o c l ipă

de reculegere, este aceea că în s tră ­

fu n d u l i n im i i sale îşi dă seama că

n -a r f i t reb u i t să-l săvîrşească. Oricare a r f i i s p i t a ' care ar ven i asupra noastră, n u există scuză de a cădea, şi totuşi, repet, lu c ru l a- cesta este cu p u t in ţă atîta vreme cît

dăm p iept cu încercarea.Cineva a r putea spune : „M i -e

teamă să mă p r in d a f i creştin, căci m i-e f r ic ă a nu putea să mă ţ in . A m văzut cum a l ţ i i care p re ­

t in d că sînt c reş t in i fac lu c ru r i ce eu ştiu că sînt rele, şi nu aş dori

să f i u un fă ţa rn ic “ .Dar oare ş t i i tu, că Isus Hris tos

S-a î n g r i j i t a îm p l in i orice lipsă d in partea ta ? M ă înd rep t la 1 Ioan

şi citesc :

„C opi laş i lo r , vă scr iu aceste l u ­crur i , ca să nu păcătu iţ i . D a r dacă

cineva a păcătu it , avem la Tată l un M ij lo c i to r , pe Isus Hristos, Cel ne­p r ih ă n i t “ . 1 Ioan 2,1.

Nu este necesar să păcătuieşti.

Dumnezeu S-a î n g r i j i t ca să nu a jungem a păcătu i. „D a r dacă c ine­va a păcă tu i t “ , Hris tos stă drept M ij lo c i to ru l sau apără to ru l lu i, spre a m i j lo c i îna in tea Tată lu i. Totdea­una E l este gata a ne o fer i o nouă iertare.

Iarăş i ne înoarcem la m in un a tu l

cuv în t b ib l ic d in psa lm u l treizeci şi şapte, care spune :

„D o m n u l întăreşte paşii omu lu i, cînd l i place calea l u i ; dacă se în -

t îm p lă să cadă, n u este doborît de tot, căci D om nu l î l apucă de m înă “ . Vers. 23. 24.

Cineva s-ar putea împied ica şi să cadă. Pen tru un m om ent s-ar putea să dea ascultare g lasu lu i vechei f i r i care con t inuu p re t inde să f ie recu­noscută ; însă deşi cade, el nu t r e ­buie să se descurajeze cu totul.

Ia tă pe un p ă r in te ţ in în d de m înă pe un copilaş pe care încearcă să-l

înveţe să umble . D in cînd în cînd se împleticeşte, sau se împied ică de ceva, şi cade. Oare părin te le spune :

„E i , n -are n ic i u n rost să încerc să te învă ţ să u m b l i . A i căzut de

şase o r i în t im p de o oră şi m -am descurajat. Po ţ i răm îne jos, ce să

m ă m a i ostenesc cu t ine “ ? Oare aşa procedează pă r in te le cu cop i lu l său

care s-a îm p ied ica t şi a căzut ? Nu, nic idecum. Ta tă l este răbdător, şi

cu blîndeţe şi g r i jă îşi r id ică co­p i lu l ş i- l încura jează să încerce d in

nou. Şi m ic u ţu l ia răş i încearcă. î m ­p iedicarea devine d in ce în ce m a i

rară. La scurtă v rem e cop i lu l este în stare să umble. La fe l procedează

Dumnezeu cu omul.

„Cum se îndu ră un tată de cop ii i lu i , aşa Se îndură D om nu l de cei ce se tem de El. Căci E l ştie d in ce sîntem f ă c u ţ i ; îş i aduce aminte că sîntem ţă r în ă “ . Ps. 103, 13. 14.

M u l ţu m i r i f ie aduse lu i D um ne ­

zeu, că p la n u l m în tu i r i i nu a fost făcut p en tru înger i n e c ă z u ţ i ; el a fost făcu t pen tru bărba ţi şi femei slabi, predispuşi a greşi, şi m u r i to r i , aşa cum sîntem noi. Şi cînd la început a fost în tocm it p lanu l , Isus şi Tată l au cunoscut toată s lăb i­

ciunea omenească pe care t rebu ia s-o aibă în vedere. D a to r i tă acestui fapt, şi f i in d că ştiau că z i ln ic no i

vom f i c o n fru n ta ţ i cu isp ita de a ne reîntoarce la v ia ţa cea veche, E i Se în g r i j i r ă a se putea face fa ţă o r i ­cărei în f r în g e r i în care a r putea

cădea oamenii de p re tu t inden i .E l spune celu i căzut în păcat,

care, s-a îm p ied ica t şi a căzut mereu şi mereu :

„Recunoaşte-ţ i nu m a i nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă D om nu lu i, D um nezeu lu i tău... I n - toarceţi-vă, Eu vă vo i lua, pe unu l d in t r -o cetate, pe do i d in t r -o f a m i ­lie, şi vă vo i aduce înapoi în S ion“ . Ier. 3, 13. 14.

în Osea 14 Dumnezeu dă făgădu­

in ţa că dacă cel căzut se va întoarce la El, E l î l va iu b i cu m u l tă îm be l-

şugare. E l va f i repus în aceeaşi in t im ă legătură ca şi m a i îna inte

de cădere.

Cînd Dumnezeu purcede să scoată pe u n bărbat sau o femeie d in cap­canele păca tu lu i şi să-l r id ice la

glorioasa lu m ină şi t ră i re în ade­vă r a v ie ţ i i lu i Isus Hristos, E l ştie că are de a face cu o sarcină grea. El recunoaşte că nu sîntem l ib e ra ţ i de ispită, că dorin ţe le cele vechi pămînteşti, încă m a i dăinuie, cerînd

să f ie recunoscute şi îngăduite, şi E l Se îngri jeş te că dacă am cădea sau am aluneca la vreo co t i tu ră de d ru m (deşi nu t rebu ie să a lu ­necăm), no i să ne pu tem întoarce

şi să ne m ă r tu r is im păcatu l aşa cum am făcu t la început cînd am fost convert i ţ i .

U rmătoare le g în du r i lămuresc na ­tu ra problemei.

„ A t î t de lo v i t de fu r tu n ă încoace

şi încolo şi a t î t de năuc it este cel apostaziat, înc ît p ierde d in vedere f a p tu l că Satana n u atrage a tenţ ia la

m ăre ţ ia h a ru lu i şi a to tput in tea pute-

Continuare la pag. 24

20CURIERUL ADVENTIST

C O N S A C R A TP E N T R U S L U J I R E

7 ubirea, ia tă in t r -u n cuv în t fo r ţa - ce de term ină hotăr irea de a s lu j i f r a ţ i lo r tăi. „Să iubeşt i pe D om nu l Dumnezeul tău cu toată in im a ta, d in to t su f le tu l tău, cu toată puterea ta şi pe aproapele tău ca pe t ine însu ţ i “ , acesta a fost şi va f i comandamentu l creş­t in u lu i şi cu a t î t m a i m u l t a l s lu ­j i t o r u lu i lu i Dumnezeu în v ia ţa de cred in ţă şi de s lu j ire .

De-a lungu l t im p u r i lo r , au exis tat totdeauna bă rba ţ i care şi-au con­sacrat v ia ţa s lu j i r i i l u i Dumnezeu şi aproapelu i.

I n biserica apostolică D u h u l Dom ­n u lu i adresîndu-se celor chemaţi a conduce destinele b iseric i i, le spune la un m om ent dat.

„P u n e ţ i -m i de o parte pe Barna- ba şi pe Saul pen tru lucrarea la care i-am chemat. Atunci. .. după ce s-au rugat, şi-au pus m î in i le peste ei şi i-au lăsat să plece". Fapte 13,2— 3.

De atunci, a fost u n p r i le j de leg it im ă bucurie , o r i de cîte o r i sfa­tu l b iseric i i ho tăra şi aducea la în ­dep l in ire lucrarea de consacrare a celor chemaţi a s lu j i lu i Dumnezeu.

A s t fe l pe data de 22 noiembrie 1969, în Comunita tea P ia tra O lt , a avu t loc o lucrare de în tă r i re p r in b inecuvîn tare în s lu jba de pastor al Evanghelie i în B iserica A d v e n t iş t i ­lo r de Z iua a Şaptea, a f ra te lu i Szabo V ic to r . Ocazia aceasta a fost în adevăr un p r i le j de bucurie pen­t ru fră ţ ie ta tea A d ven tă d in această parte a ţă r i i . A u fost prezenţi d in partea C on fe r in ţe i Bucureşti fra te leI. Barbu, preşedintele Conferin ţe i, cum şi f r a ţ i i pastor i Ştefănescu loan şi B ă lan Niculae. D in partea U n iu n i i , au fost prezenţi f r a ţ i i : C. Alexe, T. N icu lescu şi au to ru l aces­to r r în d u r i — care a prezentat în cadru l se rv ic iu lu i d iv in pen tru con­sacrarea f ra te lu i , C u v în tu l S c r ip tu ­r i i pen tru ocaziunea aceasta, sub l i ­n i in d r o lu l şi răspunderea s p ir i tu ­a lă şi socială a pastoru lu i, chema­rea lu i şi responsabil i tatea ce apasă asupra sa. Rugăciunea de consacra­re a fost înă lţa tă de f ra te le C. A le ­xe, ia r f ra te le T. Nicu lescu a adre-

„Ş i f i indcă iubea pe ai Săi eere erau în lume, i-a iu b i t pînă la capăt", lo a n 13,1.

sat nou lu i pastor C u v în tu l S c r ip tu ­r i i de t r im ite re . In numele Confe­r in ţe i Bucureşti, şi al co rpu lu i pas­to r i lo r , f ra te le I . Ba rbu a ros t i t un călduros cuv în t de bun ven it în co rpu l pas to r i lo r adventiş t i , nou lu i f ra te pastor.

In t î ln i re a cu f r a ţ i i d in com un ită ­ţ i le P ia tra O lt, Slătioara, Curtişoa- ra ş.a. a cons t i tu i t u n p r i le j b i- necuvîn ta t p en tru to ţ i cei prezenţi.

Fratele Szabo V ic to r , s-a născut la 21 ianuar ie 1926 în Com. le rn u - ţen i — Reghin d in p ă r in ţ i adven­t iş t i , aşa că se împărtăşeşte, îm ­preună, cu ce i la l ţ i , de bucu r i i le spi­r i tua le ale fa m i l ie i sale. I n 1955 v i ­ne ca elev la Sem inaru l Teologic A.Z.S., ia r în 1958, este chemat în lucrarea de s lu j i to r a l lu i Dum ne­zeu, luc r înd în d i fe r i te d is tr ic te d in Ardea l, Banat şi M unten ia . Condu­cerea şi s fa tu l B ise r ic i i ana l iz ind activ ita tea d însu lu i a ho tă r î t pune­rea lu i de o parte — p r in binecu­v în ta re — ca pastor, ca s lu j i to r a l lu i Dumnezeu şi a l B iseric ii .

Astăzi, ne a lă tu răm în rugă fa ţă de B u n u l Dumnezeu, im p lo r în d u -L să pună stăpînire, p r in D uhu l Său cel S fînt, pe f ra te le Szabo şi fa m i ­l ia sa, îm p u te rn ic in d u - l pen tru m i ­nunata , da r p l in a de răspundere chemare de serv al lu i Dumnezeu.

„Care este deci robu l credincios şi înţelept, pe care l-a pus s tăpînu l său peste ceata s lug i lo r sale. ca să le dea h rana la vremea ho tă r i tă ?

„Ferice de rob u l acela, pe care stăpînu l său, la venirea Lu i, î l va găsi făcînd aşa. A devăra t vă spun că î l va pune peste toate averi le sale". Mat. 24,45— 47.

D. PO PA

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969

R e l i g i a

p r a c t i c ăA. PĂLĂŞAN

„ f o t ce v o i ţ i să vă facă vouă oamenii , facef i- le şi vo i la f e l ; căci în aceasta este cuprinsă Legea

şi P roroc i i" .M a te i 7,12

/n cuv in te le de m ai sus este ex ­

p r im a t un p r in c ip iu a to tc up r in ­

zător, care îmbrăţişează şi legătur i le

d in dom en iu l sp ir i tua l. Acest p r i n ­

c ip iu face parte d in predica de pe

munte a D o m nu lu i Hristos.

M u l ţ i ar f i crezut că după ce El

a atins acest c u lm ina n t punct, se

va op r i aici, şi nu-Ş i va încheia me­

sa ju l cu casa z id i tă pe stînci şi ps n i ­

sip. Ds ce m a i v in oare şi versetele cu regula de aur, in tra rea pe poarta

cea s t r im tă şi p ro fe ţ i i m inc inoş i ?

N u îm prăşt ie oare toate acestea efec­

tu l acestei glorioase p rezentăr i ? N u

ar f i fost oare m a i p o t r iv i te ca u l t i ­

mă impresie cuvin te le d in Luca

11,13: „Deci, dacă vo i care s in te ţ i

ră i , ş t i ţ i să da ţ i d a ru r i bune co­

p i i lo r voştr i , cu c i t m ai m u l t Tată l

vostru cel d in cerur i va da D u h u l

Sfîn t celor ce î l cer" 1

Orice adevăr d in S cr ip tu ră tre ­

buie să f ie practic . S f î rş i tu l nu este

acolo unde vedem resursele, ci a-

colo unde le vedem pe acestea la

lucru. Lucrarea D u h u lu i S f în t se

manifestă p r in producerea unei

v ie ţ i p l ină de D u h u l Sfin t.

D u h u l Sfîn t, cînd ne ia în stă-

pîn ire , nu ne închistează în reguli,

ci ne dă putere şi ne a ju tă să e-

x e m p l i f ic ă m p r inc ip i i le îm pă ră ţ ie i

l u i Dumnezeu în v ia ţa noastră.

E xe m p lu l dat de D om nu l Hristos a doved it p ract ic că rel ig ia, adică c red in ţa noastră, t rebu ie să c u p r in ­dă şi nevoile aproape lu i nostru.

Aproape le nostru, su f le tu l care are nevoie de a ju to ru l nostru, nu t re ­buie t ra ta t aşa de m u l t după regu l i r ig ide, ci m a i m u l t după p r in c ip iu l de au r enunţa t de D om nu l Hris tos în M ate i 7,12 : „T o t ce v o i ţ i să vă facă vouă oamenii , faceţ i- le şi vo i la f e l ; căci în aceasta este cuprinsă

Legea şi P roo roc i i“ .Reguli le s înt repede depăşite,

pen tru că ele s înt făcute să se potrivească cu s i tua ţ i i le locale, care de foarte m u lte o r i se schimbă ex­

t rem de re p e d e ; da r p r inc ip i i le sînt aceleaşi, ie r i, azi şi-n v e c i ! Ele nu s in t n ic iodată depăşite. N o i

extragem regu l i d in p r inc ip i i , pen­t r u a le adapta s i tu a ţ i i lo r sch im ­

bătoare.T a lm u d u l Iuda ic d in Vech iu l

Testament cuprindea 248 precepte cu caracter a f i rm a t iv , ia r 365 pre ­cepte cu caracter negativ ; în to ta l 613 precepte, care reglementau toa­

tă v ia ţa pa rt icu la ră şi pub lică a p o poru lu i evreu. E i ch ia r fo rmulase acest p r in c ip iu : „N u fă altorc. ceea

ce a l ţ i i n -a i v rea să-ţ i facă ţ ie “ .Isus însă, depăşeşte acest p r in ­

cip iu , a t ing înd perfecţiunea morală, cînd porunceşte oam en ilo r să aibă in i ţ ia t iv a fap te lo r bune.

In zile le noastre oamenii cu i - n iţ ia t iv e bune sînt foarte aprec ia ţ i şi ch ia r căutaţi. Societatea şi b i ­serica au nevoie de asemenea per­soane care să aibă in i ţ ia t iv a de a propune, de a organiza, sau de a începe o acţiune bună, pozit ivă, antren înd după ei şi pe a l ţ i i ce au însuşirea de a în t rep r inde cel d in ţ i i ceva pen tru binele co lecti­

v i t ă ţ i i d in îndem n propr iu .

In ce priveşte rău l şi păcatul,

no i nu t rebu ie să aşteptăm ca a- cesta să apară în t î i şi de-abia a tunc i să acţ ionăm îm po tr iva lu i , ci m ai b ine să avem no i in i ţ ia t iv a de a preven i un rău oarecare, ob l ig înd în fe lu l acesta pe isp i t i to r să se retragă. „Să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîştig de la n o i ; căci

nu sîntem în necunoştin ţă despre p la n u r i le lu i “ . 2 Cor. 2,11.

După ce L uc i fe r a fost aruncat d in cer, Isus l-a u rm ă r i t pe pă­m în t , b i ru in d u - l pe p ro p r iu l său

teren şi nu i-a m a i perm is să se în toarcă acolo. „ F iu l om u lu i s-a ară ta t că să nimerească luc ră r i le d iavo lu lu i " . 1 Ioan 3,8.

După ce aproz i i ascultaseră pe D om nu l Hristos, prezentînd sub

22

toate aspectele practice ale v ie ţ i i acest p r in c ip iu de aur al ceru lu i, pe drep t cuv în t au zis : „N ic ioda tă

n-a v o rb i t v reu n om ca om u l a- cesta“ . Ioan 7,46.

Acest p r in c ip iu este to t ce este m ai sub l im d in co n ţ in u tu l de pe m unte !

Este adevărat, că pen tru ap l ica ­

rea de către no i în v ia ţa pract ică a acestui p r inc ip iu , este nevoie in p r im u l r în d de o iub ire dezinte­resată şi curată, „ iub ire , care nu se poartă necuvincios, nu caută fo ­

losul său, n u se mînie , nu se g în- deşte la rău, n u se bucură de ne­legiu ire, c i se bucură de adevăr“ .

1 Cor. 13,5—6. C ine are această iu ­b ire a lu i Isus în in im a sa ca rod b inecuv în ta t a l D u h u lu i Sfînt, este în stare să accepte şi je r t fa supremă p en tru binele aproapelu i său : „ N u este m a i mare dragoste

decît să-şi dea c ineva v ia ţa pen tru p r ie te n i i săi“ . Ioan 15,13.

In al doilea r înd , m a i este ne­voie ca eu personal să mă trans ­pun în dure r i le , ch in u r i le şi d i f i ­cu ltă ţ i le a ltora. N u m a i in fe lu l a-

cesta pot înţelege b ine pe semenul meu.

P ro fe tu l Ezechiel ne poate f i e- x e m p lu în p r iv in ţa aceasta. E l a fost t r im is la p r in ş i i de războ i de l îngă r îu l C h e b a r : „C in d m -a ră ­p i t D uhu l şi m -a luat, mergeam

a m ă r î t şi m în ios şi m îna D o m nu lu i apăsa tare peste m ine. A m ajuns la T e l-A b ib . la rob i i de război care locuiau la r îu l Chebar, în lo ­cu l unde se a f lau ; şi am rămas acolo, î n m ă rm u r i t în m i j lo c u l lor, şapte zile". Ezech. 3,14-15.

P ro fe tu l f i i n d îm preună cu cei

în su fe r in ţă t im p de şapte zile, a t reb u i t să înveţe c o m p ă t im ire a ; şi aceasta nu m a i p r in transpunerea în

situaţ ia f r a ţ i lo r — semenilor — săi. A tu n c i i-a înţeles m a i bine, şi a p u tu t să-i iubească m a i m u l t , să s im tă îm preună cu ei şi să le do­rească şi lo r s i tua ţ ia pe care o avea el ca om l iber. I n asemenea s itu ­a ţ i i , ch iar şi com pă t im irea m an i­festată fa ţă de no i de un copil ,

ne poate produce o plăcere de ne- descris.

In t r -o zi, o fe t i ţă adresîndu-se

m am ei sale, z is e : „M ăm ico , nu

ştiu de ce doamna N., vecina noa­stră, doreşte să merg c it m a i des la dînsa ? As tăz i c ind am v iz ita t-o , m i-a spus să m ă duc şi m îine ne­

greşit acolo, căci, zicea ea, de cînd i -a m u r i t soţul, prezenţa mea în prea jm a dînsei constituie o m în - gîiere nespusă. Ş i ş t i i mămico, tot

ce pot să-i fac este că, a tunc i cînd

începe să plîngă, pun capul meu l îngă al ei şi p l îng şi eu cu dînsa împreună. D ar vecina spune că a-

cest lu c ru î i face a t î t de m u l t bine“ /

Da, tocmai acest luc ru e care ne mîngîie . N u sîntem s ingu r i cu d u ­rerea noastră, c ineva m a i s im te îm ­preună cu noi. C i t t im p ş t im că lu c ru r i le stau aşa, nu vom deznă- dăjdui. Se poate în t îm p la să f ie

cineva care să se socotească pără ­s it şi izolat, şi să nu f ie n im en i care să se sinchisească de el. Dar, dacă Hris tos este p r ie tenu l tău,

dacă-ţ i p u i încrederea în El, E l se

va ocupa de t ine, î ţ i va pu rta de g r i jă , î ţ i va a ju ta şi va s im patiza cu tine, căci E l nu face parte d in ­

tre cei ce sînt in d i fe re n ţ i şi care zice : „încălzeşte-te şi satură-te s in ­gur".

S fîn ta S cr ip tu ră spune despre E l : „ A t reb u i t să se asemene f r a ţ i lo r

Săi în toate luc ru r i le , ca să poată f i în ce priveşte legătur i le cu D u m ­nezeu, un m are preot m ilos şi

v redn ic de încredere, ca să facă ispăşire pen tru păcatele poporu lu i" . Ebr. 2,17. Despre acest A rh ie re u

m ilos şi duios, fusese prezis încă d in vech ime că ; „T res t ia f r în tă n-o va zdrobi, şi m ucu l care e aproape să se st ingă, n u - l va stinge". Isaia

42,3. O, de am înţelege sensul a- dînc al acestui sfat dumnezeiesc : „B u cu ra ţ i -vă cu cei ce se bucură,

p lînge ţ i cu cei ce p l îng " : Rom. 12,15.

Dacă am putea sta acolo unde stau ce i la l ţ i , dacă ne-am putea

t ranspune în locu l a ltora, ce sch im ­bare s-ar face atunci în fe lu l nos­

t r u de a t ra ta pe semenii n o ş t r i :

D in exem p lu l celor t re i p r ie ten i ai p a t r ia rh u lu i Iov , — Eli faz, B i l -

dad şi To fa r — de asemenea putem să învăţăm acest fe l de a ne com­

porta cu semenul nostru. Despre oamenii aceştia c i t im că „au a f la t de toate nenoroc ir i le care i l lo v i ­seră pe Iov. S-au s fă tu it şi au ple ­cat de acasă să se ducă să-i plîngă

de m i lă şi să-l mîngîie . R id ic îndu-ş i ochii de departe, nu l-au m a i cu­

noscut. Ş i au r id ica t g lasul şi au plîns. Şi-au sf iş ia t manta le le, şi au aruncat cu ţă r înă în văzduh dea­supra capetelor lor. Şi au şezut pe păm în t l îngă el, şapte zile şi şapte nopţi , fă ră să-i spună o v o r ­

bă, căci vedeau cît de mare î i este durerea". Iov 2,11-13.

După tăcerea aceasta pe care au păstrat-o cei tre i, u im i ţ i f i in d , vă- z ind s ituaţ ia te r ib i lă în care a jun -

CVRIERUL ADVENTIST

&ese loV, tot su fe r indu l a t rebu i t să rupă tăcerea şi să le vorbească.

La plingerea lu i Iov a răspuns

Eli faz. Acesta a ros t it cuv in te fo a r ­te înţelepte şi ch ibzuite, p r in care a căutat să-l consoleze pe Io v in situaţ ia nenorocită in care se afla . P r in t re alte le el i-a s p u s : „De

m ulte o r i tu a i învă ţa t pe a l ţ i i , şi a i în tă r i t m î in i le slăbite. Cuvin te le tale au r id ica t pe cei ce se c lă­t inau, şi au în tă r i t genunch ii care

se îndoiau. Şi acum, cînd este v o r ­

ba de t ine, eşti slab ! Acum , cînd eşti at ins tu, te t u r b u r i ! N u este f r ic a ta de Dumnezeu s p r i j in u l

tău ? Nădejdea ta, n u - i nep r ihăn i­

rea ta ? A d u - ţ i am inte te rog : care nev inova t a p ie r i t ? Care oameni

n e p r ih ă n i ţ i au fost n im ic i ţ i ? După cîte am văzut eu, nu m a i cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea

î i seceră ro a d e le : Aceia p ie r p r in suflarea lu i Dumnezeu, n im ic i ţ i de v in tu l m în ie i L u i “ . Io v 4,3-9.

E l i faz a v o rb i t foa rte logic şi a enunţa t niş te adevăru r i axiomatice în fa ţa lu i Iov , evocîndu-i în m in te lu c ru r i pe care şi Iov le ştia, in - t ruc ît , aşa cum i i spune, şi Iov învăţase pe a l ţ i i aceleaşi lu c ru r i . Totuşi, d in toate cuvin te le rostite

de p r ie ten i i lu i Iov , reiese că a-

ceştia vorbeau ca u n i i care nu erau

in s ituaţ ia lu i d in punct de vedere pract ic , nu puteau să se transpună în su fe r in ţa lu i, şi deci, nu pr iveau lu c ru r i le d in u n g h iu l d in care l i se părea că le priveşte Iov în mod greşit. De aceea, după ce au te r ­

m in a t ei de v o rb i t către Iov, D om ­n u l le-a s p u s : „M în ia Mea s-a

aprins îm po tr iva ta, şi îm po tr iva celor doi p r ie ten i d i tăi, pen tru că n -a ţ i v o rb i t aşa de d rep t de M ine,

cum a v o rb i t rob u l M eu Iov. L u a ţ i acum şapte v i ţe i şi şapte berbeci, duceţi-vă la rob u l M eu Iov , şi a-

duceţi o ardere de to t pen tru voi. Robul M eu Io v să se roage pen tru

voi, şi nu m a i în vederea lu i nu vă vo i face după nebunia voastră, căci n -a ţ i v o rb i t aşa de d rep t des­pre M ine, cum a v o rb i t robu l Meu I o v “ . Iov 42,7-8.

„ I n p rie ten ia ta cu a l ţ i i , aşea- ză-te în locu l lo r. Pă trunde în s im ­ţăm in te le lo r, în greu tă ţ i le lo r, în

dezamăgir i le lo r, Fă-te una cu ei. Apo i, poartă-te fa ţă de ei, aşa cum ai do r i să-ţi facă ei fie, dacă ar

f i să sch im b i locu l cu ei. Aceasta

este adevărata regulă de sinceritate. Este o a ltă exp licare a l e g i i : „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe t ine î n s u ţ i Ş i acesta este şi m iezul în -

NOIEMBRIE — DECEMBRIE 1969

v ă ţă tu r i i p ro fe ţ i lo r . E§tH p r în d ip iu i ceru lu i, şi va f i îm p l in i t în to ţ i cei ce sînt p re g ă t i ţ i pen tru socie­

tatea lu i s f in tă “ .C ineva povestea următoarea în-

t îm p la re adevărată : „ N u de m u lt , am în t î ln i t u n p r ie ten vechi, pe care l -am botezai cînd eram t înă r predicator. I n a n i i aceştia el a t re ­cut p r in to t fe lu l de în t îm p lă r i şi bune, dar m a i m u l t rele.

„E l a m ai constatat că f r a ţ i i nu

prea au fost destul de în ţe legător i fa ţă de el. Cînd v ia ţa lu i s p ir i tu ­ală a t i rna doar de un s ingur f i r , u n i i au v ru t să-l r id ice în pic ioare

p r in cîteva le c tu r i b ib l ice \„F ra te le în cauză p r ivea în t r is ­

ta t cînd povestea acestea şi spu­nea : M ie n u -m i trebuiesc lec tu r i bib lice. Ş t iu că ziua a şaptea este Sabatul. Cred în doctr ina despre Sanctuar, şi p ro b a b i l o ş t iu să o şi exp l ic to t a t î t de bine, ca oricare alt m em bru a l b iseric i i. N -am ne­voie de lec tu r i b ib lice, — am ne­voie num a i de pu ţ ină dragoste, de cineva care să-m i arate înţelegere,

care să se intereseze de m ine cînd su fă r şi c înd sînt descura jat“ .

De a tunc i aceste cuv in te m-au preocupat mereu. „P u ţ in ă dragos­te..." „C ineva , pe care să-l s im t că-i pasă de m ine" . N u n u m a i lec­tu r i b ib lice, nu num a i ave rt iză r i

sau s fa tu r i î i t rebu iau p r ie tenu lu i meu, c i şi pu ţ ină dragoste. N u avea nevoie nu m a i de Sinai, avea ne­

voie şi de Golgota. Avea nevoie de dragoste, n u de p o v ă ţu i r i ; de

TATĂ SFÎNT

Tată Sfinte, eşti Izvorul A tot ce e bun, cu ra t;Gîndu-mi las ca să-şi ia zborul Către Tine ne’ncetat.

Cînd privesc seninul cer, Eu mă plec în adorare ;Şi fierbinte Ţie cer :„Fii cu mine pe cărare".

In cuvîntu-Ţi cînd citesc,Plin sînt eu de admirare ;„Aur“ m ult în el găsesc,„Miere dulce“ -mbelşugare.

Tată, Ţi-aduc mulţumire Şi Te laud tot mereu, Pentru-a Ta mare iubire Ce-am aflat-o-n Tine, eu.

N. R. MAZILU

cineva care să-i a ju te să ducă po­ve r i le cînd acestea deveneau prea grele".

Dumnezeu a luc ra t cu no i după p r in c ip iu l acesta al în ţe leger i i si­tua ţ ie i în care ne găseam. I n Isus, El S-a aşezat în locul in care sta- team noi. Dumnezeul nostru ştie nu

d in scrutarea ză r i lo r cereşti, ci d in

îm părtăş irea practică a su fe r in ţe lo r pe acest pămînt. E l S-a transpus in s i tuaţ ia noastră, ca să ne de

monstreze în mod practic, p r in e- xe m p lu l v ie ţ i i Lu i , îm p l in i re a p r in ­c ip iu lu i : „ T o t ce v o i ţ i să vă facă vouă oamenii , făceţ i- le şi v o i la

f e l ; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi P rooroc i i" . M at. 7,12.

/ l j a dar, Dumnezeu S-a id e n t i ­f ica t p r in D om nu l Hristos în mod

desăvîrşit cu f i i i oamenilor. De a- ceea a spus Isus : „Căci am fost f lăm înd , şi M i-a ţ i dat de m in c a t ;

M i-a fost sete, şi M i -a ţ i dat de b ă u t ; am fost s tră in şi M -a ţ i p r i ­

m i t ; am fost gol şi M -a ţ i îm b ră ­cat ; am fost bo lnav şi a ţ i ven it să M ă v e d e ţ i ; am fost in temniţă , şi a ţ i ven it pe la M ine" . M ate i 25,35-36.

Aceasta combină cele două m o­t ive în t r -u n u l s ingur : t ra t in d pe

alte persoane aşa cum le tra tez i tu de fap t, I I tra tez i pe D om nu l i n im i i ta le în fe lu l a c e la ; pen tru că D om nu l Hris tos Se iden t i f ică cu

f i i oamenilo r , p r in perpetua un ire

cu nevoile lo r. I n f e lu l acesta i u ­b ind pe a l ţ i i iu b im pe Dom nu l. I u ­birea p ro p r iu lu i eu, ch iar şi în altă persoană, este egoism. N u m a i iu ­b ind pe a l ţ i i în mod dezinteresat dovedim adevărata iub ire ! De a- ceea spunea D om nu l H r is to s : „ A -

devărat vă spun, că o r i de cîte o r i a ţ i făcut aceste lu c ru r i unu ia d in aceşti foarte neînsemnaţi f r a ţ i ai Mei, M ie M i le -a ţ i făcu t" , şi pe de a ltă p a r t e ; „ O r i de cîte or i n -a ţ i făcut aceste lu c ru r i unu ia d in tr-aceşt i foarte neînsemnaţi f r a ţ i

ai Mei, M ie nu M i le -aţ i făcut". Mat. 25,40.45.

„D isp re ţu in d cerinţe le ce lu i săr­man, su fe r ind şi p l in de păcate, ne dovedim trădă to r i fa ţă de H r is ­

tos. C reş t in ism u l are o putere aşa de mică în lume, pen tru că oamen ii se

împodobesc cu numele lu i Hristos. dar v ia ţa lo r l i tăgăduieşte carac­teru l. Numele D o m n u lu i este de­

zonorat d in această cauză“ .Tot în legătură cu aceasta, p ro ­

fe tu l Isaia s p u n e : „ Im p a r te - ţ i p î i- nea cu cel f lăm înd , şi adu în casa ta pe nenoroc iţ i i fă ră a d ă po s t ; dacă vezi pe un om gol, acopere-l,

23

şi nu întoarce spatele semenulu i tău. A tu n c i lu m in a ta va răsări ca

zori le, şi vindecarea ta va înco lţ i rep e d e ; nepr ihăn irea ta va merge

înain te, şi slava D om nu lu i te va însoţi. A tu n c i tu vei chema, şi Dom ­

n u l va răspunde, ve i striga, şi El va z ic e : „ Ia tă -M ă “ ! Dacă vei

îndepărta ju g u l d in m i j lo c u l tău, a m en in ţă r i le cu degetul şi vorbele de ocară, dacă ve i da mîncarea

ta, ce lu i f lă m în d , dacă ve i sătura su f le tu l l ips it , a tunc i lu m ina ta va răsăr i peste întunecime, şi în tune ­r ic u l tău va f i ca ziua nămeaza mare ! D om nu l te va călăuzi ne-

Urmare de la pa§. 2*

re curăţitoare a sîngelui. Marelevrăj- maş este preocupat doar ca sufletul să ia aminte la adîncurile căderii lui. fără să-i atragă atenţia la înă l­ţimile mîntuirii, nici la puterea înă l­ţătoare a Fiului lui Dumnezeu. Fe­ricit este acela care într -un aseme­nea moment îşi va reaminti verse­tul: ,Unde s-a înmulţit păcatul, a- colo harul s-a înmulţit şi mai m ult ’. Rom. 5,20. A r trebui să f im pătrunşi de fericitul gînd că iubirea divină

s-a coborît mai jos de unde a căzut omul, .că pămîntul nu are durere pe

care cerul n-o poate alina’...„Un descurajator citat folosit de

mintea bolnăvicioasă şi nemîngîia- tâ este luat din Ebrei 10,26; „Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am

primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate".

,'Potrivit felului în care inima ne­fericită ar interpreta acest verset, nimeni care ar f i mai păcătuit vreo­dată cu voia după convertirea sa, nu mai poate fi iertat. Faptul acesta vine în contrazicere cu observaţia

zilnică, cum şi cu experienţa haru­lui. Temeiul temerii pare a f i clă­dit aci pe cuvintele ,păcătuiau cu voia’. Dacă nu intenţionăm> nu do­rim sau nu voim să săvîrşim o fap ­tă rea, elementul moral dispare din faptă, şi noi spunem atunci că fapta

a fost făcută din neştiinţă sau sub constrîngere.

„Am impresia că cel deeâsut spi­ritual, cum şi mulţi alţi i ’ nu imu în

încetat, î ţ i vă sătura Sufletul ch iar în locu r i fă ră apă, şi va da d in nou putere m ădu la re lo r t a l e ; vei

f i ca o g răd ină bine udată, ca un izvo r ale că ru i ape nu seacă“ . Is. 58,7-11.

„P o ţ i să răscoleşti ceru l şi pă­

m în tu l şi nu ve i găsi un adevăr descoperit m a i pu tern ic , decît acela

care se dovedeşte p r in faptele de milostenie, fa ţă de cei care au t re ­bu in ţă de s im pat ia şi a ju to ru l tău.

„T o t ce v o i ţ i să vă facă vouă oamenii , faceţ i- le şi vo i la f e l ; căci în aceasta este cuprinsă Le­gea şi Prooroc ii '4. M ate i 7,12.

seamă deloc în ţe lesu l p r inc ip a l al acestui verset. E l nu spune că nu m ai este ie r ta re de păcate a tunc i cînd săvîrş im u n rău, ci pen tru pă ­cătosul cu vo in ţă ,nu m ai răm îne

n ic i o je r t fă pen tru păcate’. Cu alte cuvinte, el t rebu ie să primească pe

Isus, a l t fe l nu m a i răm îne n ic i o a ltă je r t fă p en tru păcate...

„D a ; putem recăpăta b inecuvîn ta-

rea. Fie ca adevăru l cel înv io ră to r de in im ă să f ie p r im i t cu t r îm b iţe au r i i , co rn u r i i a rg in t i i , sunete de tobe, şi răsunet de t impane. Fie ca o voce îngerească d in cer să poată f i auzită în to t în t ins de lume s t r i - gînd : ,Deşi abundă păcatul, ha ru l

abundă încă şi m a i m u l t ’’ şi în t re a ­ga omenire să izbucnească în t r -u n

ale lu ia de m u l ţu m ire a tunc i cînd culeg d in aceste cuv in te po s ib i l i ta ­tea de reven ire la Dumnezeu d in orice păcat şi cădere şi p rîbegire sp ir i tua lă .

„De obicei, M în tu i to ru l va f i gă­

sit acolo unde L -a m lăsat. Dacă ne­

ascultarea a fost p r ic ina necazulu i, lu c ru l ce-l avem de făcut este a în ­cepe să ascultăm d in nou. Dacă l im ­

ba a stat mută, să înceapă a grăi. Dacă a fost lua t ceva de pe altar>

să f ie pus la loc, şi apoi înfăţişează- te îna in tea D o m n u lu i cu lacrăm i, rugăciun i, ca u m i l , răbdător, nădă j- du i to r aşteptător în credinţă... D u m ­

nezeu. Cel care a dat făgăduinţa, este credincios şi nu ne va deza­măgi.

„Să ne a m in t im că b inecuvîn ta- rea a fost dob înd ită la început p r in consacrare, c red in ţă şi rugăciune.

Ba ce s t p ierde, ea poate f i redobîn-

d ită făcînd aceeaşi paşi. Păşeşte

spre a l t a r ; el nu şi-a p ie rd u t pu te ­

rea. Ind reap tă -te spre credincioşie ; cred in ţa deschide şi acum cerurile.

Poate a ţ i c i t i t poezia despre v ra ­bia cu a r ip ioa ra f r în tă — ea n ic io ­

dată nu s-a m ai înă lţa t a t î t de sus. Poezia aceasta p rez in tă un luc ru

tr is t. Aceasta poate f i adevărat în ce priveşte o pasăre• însă ea a r p u ­

tea duce la g îndu l că a tunc i cînd un creştin a căzut în păcat şi s-a descurajat, ch ia r dacă se poate că se întoarce şi i se v indecă f r în tu ra , el

nic iodată nu va m a i putea să-şi re ­capete poz iţ ia d inainte.

L u c ru l acesta nu este adevărat. Cînd c ineva a căzut şi a săvîrş it un

păcat ce-i atrage descurajare şi r u ­şine, dacă se întoarce la Dumnezeu

şi-şi m ărturiseşte păcatul, acesta

este în lă tu ra t şi el este in t ru to tu l readus în favoarea lu i Dumnezeu ca şi cum păcatu l n -a r f i fost să- v irş i t .

Cît a r t rebu i să m u l ţu m im lu i Dumnezeu p en tru m inuna ta preve­dere a Sa făcu tă fa ţă de nişte băr­ba ţ i şi fem e i s lab i şi g reş ito r i cum sîntem n o i ! N im e n i a l tu l decît un Tată iu b i to r ar f i p u tu t o r îndu i

vreodată un asemenea p lan. Negre­şit E l cu adevărat „este un p r ie ­ten care ţ ine m a i m u l t la t ine decît un frate". Prov. 18, 24.

C ind Isus îş i p riveşte pa lmele şi vede groaznicele cicatrice, este ca şi cum acolo a r f i scris numele tău, căci E l pe t ine te-a avu t în m in te

cînd f u p i ro n i t pe cruce. Cînd p r i ­m i aceste ră n i El se g înd i la t ine şi la m ine. C h ia r dacă asemenea cop i i lo r pu tem rătăci, şi d in p r ic i ­

na încercăr i i să a jungem s tăp in i ţ i de f irea cea veche, ch iar dacă răs­t ig n im d in nou pe F iu l lu i D u m ­nezeu ş i-L facem de ocară p u b l i ­că, to tuşi El încă ne iubeşte şi ne

spune : „ In toarce ţ i-vă la M ine, de ce v re ţ i să m u r i ţ i“ ? El, care pe cruce Se rugă pen tru v ră jm a ş i i Săi z ie în d : „Ta tă , ia r tă - i , căci nu ştiu ce fac", nu poate avea o ure ­

che surdă fa ţă de cererea v reunu ia d in tre cei a i Săi care au fost duşi

în păcat, dar care caută să-şi gă­sească d ru m u l înapo i la M în tu i ­torul.

Insă n ic i odată n -a r t reb u i ca ha ru l lu i Dumnezeu să f ie luat

drept încu ra ja re la păcătuire. î n ­demnu l d iv in este : „Deci, păca­

tu l să nu m a i domnească în t ru p u l vostru m u r i to r , şi să nu m a i as­cu l ta ţ i de el". Rom. 6, 12.

C. ADV.

O M U L C E L VECHI

CURIERUL ADVENTIST

Jertfa Ta Isuse scump, jertfa Ta curată,Dăruitu-mi-a pe veci dragostea-Ţi bogată.Eu eram, murdar, căzut, cufundat în tină ;Astăzi însă sînt spălat — um blu în lumină.

Jertfa Ta Isuse drag, jertfa cea mai sfîntă,Cu iubire şi cu har azi mă înveşmîntă.Gol eram, al nimănui, frîn t sub greul firii, Jertfa Ta însă mi-a dat haina mîntuirii.

Jertfa Ta Isuse bun, jertfa Ta cea vie,Din belşug mi-a dăruit viaţa pe vecie.Viaţa mea a fost mereu poftelor robită,Astăzi însă gust cu drag slava infinită.

Jertfa Ta Isuse blînd, jertfa cea mai mare,A deschis în faţa mea poarta de scăpare.Prin pustiu eram pribeag, fără nici o ţintă, Astăzi însă dorul m eu către cer se-avîntă.

Jertfa Ta Isuse drept, jertfa Ta măreaţă,A adus în viaţa mea marea dimineaţă,...Eu eram un păcătos vrednic de pierzare,...Tu însă prin jertfa Ta mi-ai adus iertare.

Jertfa Ta Isuse S fîn t, pururea slăvită,Pentru veci mi-a dăruit pacea m ult dorită.Orb eram, sărac, lipsit, inima pustie...Astăzi însă am din plin marea bogăţie.

Jertfa Ta Isuse-al meu, jertfa Ta divină,Mi-a adus pe veci de veci liniştea deplină,Mîntuire mi-a adus, bucurii nespuse...Pentru jertfa Ta pe veci, fii slăvit Isuse !

PETR E V. CAZAN

Intr. Poligrafică „Grafica N ouă“ — c. 1071