TRANSILVANIA BULETIN DE TEHNICĂ A CULTURII

Nr. 2

ANUL 66 MARTIE-APRILIE 1935

Anul 66. Martie—Aprilie. Nr. 2.

TRANSILVANIA (Buletin de tehnică a culturii.)

Figuri şi fapte pilduitoare din treeut.

loan Pop-Reteganul — Treizeci de ani dela moartea propagandistului cultural

şi folklortstului entuziast —

de Hor ia Petra-Petrescu.

In 3 Aprilie, a. e. s'au împlinit 30 de ani de eând a închis ochii inimosul loan Pop-Reteganul, în uârstă de 52 de ani, în satul Reteag, de lângă Dej, unde a trăit ea în­văţător pensionar din 1893 până în 1905.

Despre 1. P.-R. am mai seris în reuista aceasta, anul treeut (Nr. 6), earaeterlzându-l figura, ea propagandist, de astădată urem să-1 înfăţişăm cetitorului ea strângător de bogăţii poporale, de folklor, pe dânsul, eare — eum seria dlui prof. N. lorga — era „un biet dascăl sărac, eare tră­ieşte din mica pensie de 26 coroane lunar, eu şapte membri" (citatul e dintr'o serisoare a lui l. P.-R., adresată dlui lorga). Dl lorga adăoga, în articolul panegiric: „o ulată mat tă­cută şl mai smerită decât aceasta nu se poate închipui".

Desigur — n'a fost om să se arate în lume şi să se bată 'n piept cu cele prestate. Din cele ee uor urma u'a înţelege cetitorul râuna sa, cea sfântă, am putea zice, de a aduna de pretutindeni, pe unde a fost în decursul uletll sale, mărgăritarele literaturii poporale.

5? 1

începând să redacteze, în 1886, „Cărţile Săteanului Român", seria într'un articol programatic, după ee aducea laude — fireşte - - „Negriadei" lui Aron Densuşianu, pen-truca găsea „miturile noastre, întreţesute ea episoade a epopee! într'un mod atât de frumos de le-ai tot ceti": „Mie-ml ulne a asemăna literatura noastră poporală eu cărţile sibilice din Roma"... „Cărţile Săteanului Român" uor auea „principala deulză" „publicarea celor trei cărţi siblllee, c e biată mai scăpară, respeeilue publicarea ma­terialului literaturii poporale, ea apoi, eu timpul, să aibă pe ce pune mâna poetul, eare ar uoi să compună cărţile sibtliee ale literaturii noastre poporale".

Să-l uedem deci cum adună l. P.-R. materialul ea un propagandist şi folklorlst urednie de laudăl

In „ziarul (săptămânal) social, literar şl economie" din Baia Mare: „Qutinul" şi-a răcorit l. P.-R. puţintel inima, scriind, într'un artieol de fond (Nr. 25, a. 1. 1889), despre „Poeziile noastre de jale".

Sunt Drednlee de remarcat cele constatate de l. P.-R. şl de aceea reproducem eâteua şire din acest articol.

1. P.-R. considera poezia ea pe o „fiică a inimii", ea „eul nostru personificat". „Omul bătrân cântă mai mult cântece bătrâneşti şl de jale, uolnleul cântă cântece de iu­bire, dor şl ja le ; sclauul cântă cântece de jale, mânie şl năcaz, ostaşul cântă cântece ostăşeşti şl de jale şi numai prea puţini muritori sunt de aceia eari cântă mai mult cântece de bucurie, iar cântece satirice eântă numai cei îmbuibaţi".

Deşi se poate trage la îndoială una din tezele susţi­nute mai sus: că numai cei îmbuibaţi eântă cântece sati­rice — câtă ureme ştiut este eă satira se naşte şi în su­fletul omului amărît şl eu punga mal modestă — totuşi — concluzia la eare urea să ajungă e ualidă şl astăzi: îm­prejurările în eari trăieşte un Indluid singuratec, ea şl un popor, „dispun" cântecele individului şi naţiunii. „Precum pre un indluid n'ai să-l întrebi cum îl e uiaţa, daeă nu urel să-ţi auzi:

„După cum mie cântarea, Aşa mi-e şi inima", —

58

chiar aşa şi eu un popor şl eu o naţiune; studiază cân­tarea şi ştii totul. Despre cântecele popora// e aci uorba, căci a mă întinde maz mult decât îmi ajunge straiul — nu uo/u".

Modestia din rândurile din urmă cadrează aşa de bine eu portretul literar al lui l. P.-R.

Dascălul entuziast urmează — în 1889, — constatând eă „aproape douăzeci de ani" a adunat poezii poporale, profane şi „rellgloso-morale". Cu ee rezultat?

ke-a împărţit după cuprins, ea să uadă „cari-8 mat multe" şi „rezultatul silinţelor" sale a fost următoarea sta-tistieă:

1. Gânteee bătrâneşti . . . colectate 100 2. „ uoinieeştt . . . ti 156 3. ostăşeşti . . . n 200 4. „ de bucurie. . . n 33 5. n de Iubire . . . 71 370 6. de jale . . . . V 430 7. „ de dor . . . . Ti 2U2 8. n ur/7, mânie, necaz n 585 9. •n satirice . . . . 325. Concluzia lui 1. P.-R.: „d/n aceste tot natul (fiecare)

poate vedea, că cele mai puţinele sunt cântecele de bucurie ale poporului nostru", eă astfel a auut parte de „maz multă jale şi năcaz".

S e plânge l. P.-R. eă suntem „despărţiţi de eătră olaltă în patru părţi, supuşi la 4 monarehi, împărţiţi şi în 2 con­fesiuni" — dar se mângăle eu faptul eă poezia poporală este înţeleasă pretutindeni, deoarece — raţionează el — „ea coloni din Italia": „ee cântă unul — trebue să cânte toţi, fie chiar şl eu puţină deosebire ori eu unele uarlante".

Cărturarii? „Mare parte din ei, unii ce tesc pe Qoethe şl Schiller (cei din Bueouina), alţii pe Petofi şl Vorosmarty (cel din Marmaţia, Sătmar, Ungaria şl unit transtluăneni), tar alţii pe Victor Hugo (cel din România), preeând talpa ţării, naţia, îşi păstrează şi transplanta din generaţiune în generaţtune ale sale dintru ale sale, poeziile poporali, (pe) cari le numeşte cântece şl hori, d. e.

59

„Cântă-ţi mândră, cântecu, Că mi-e drag ca sufletu'",

Şt „De n'ar fi horile 'n lume Ai vedea fete nebune Şi neveste duse 'n lume 1"

Va-să-zică: credinţă în latinitatea poporului românesc, credinţă în frumuseţea cântecului poporal, plin de jale, de dor, de urî/, de mânie, de necaz şi apel adresat intelec­tualilor din 1889: mai lăsaţi pe scriitorii streini şl uenlţi de uă potoliţi sufletul la izuorul limpede al poeziei poporalei

încă un oftat trebue scos la iueală: „Bucuros aş da bunilor eetitort opul întreg (colecţia de poezii poporale adunate), tipărit, eăcl e gata deja de multişor ea manuscris, dar e/ne, rogu-uă, cine să pună spesele pentru tipărirea lui ? Eu — sunt dascăl român, deci prea multămit că l-am putut scrie, nici că mă sburdă mintea a-1 putea cândva ti­pări, pe spesele mele chiar!"

Ce fotografie sufletească dureroasă, întocmai ea du­rerea exprimată în poeziile poporale, adunate de 1. P.-R. 1

Mărturisirea următoare merită să fie subliniată : „Se întâmplă şl aceasta (studierea şt aducerea în or­

dine a manuscriselor adunate). Poeziile, colindele, descân­tecele şi alte materiale rimate, le scriseiu din nou precum le primii, dar poveştile şi legendele în proză mai toate Ie scriseiu însumi, luând — dela cele mal multe — mal numai fondul din manuscrisele primite, iar forma le-o dădui eu, după cum se uede, grijind după putinţă să nu mă despart de povestitorii necărturari".

Să nu uităm: In 1852 apar „Baladele" adunate şi în­dreptate de Alecsandri; In 1866 „Poeziile poporale ale Ro­mânilor", tot de Alecsandri, adunate şi întocmite (îndrep­tările acestea erau acceptate chior şi de Maiorescu); în 1859 tipărea Atanasie Marienescu balade poporale corese; când apar „Doinele şi strigăturile" (1885) din colecţia larnik-Bârseanu se plânge prof. larnik că transcrierea poeziilor n'a fost făcută din punct de uedere ştiinţific, deoarece cel ee au adunat nu le-au transcris aidoma, fonetic.

60

Haşdeu în 187? trimite întâiul chestionar de folhlor pentru Magnum Biumologieum

Abia mal târziu s'a putut desuolta sistemul de a aduna folklor pe baze ştiinţifice, cum se îndeplineşte astăzi (u> d. e. „Analele Arhluet de Folklor" din Clu]).

Instinctiv a lucrat tft direcţia aceasta l. P.-R., adu­când — după eum era şl prea-flrese pentru epoca sa — prinos de laudă, în ditirambi, latinităţii şt Ideii naţionale. Cum scria şt redactorulul-folklbrlst QofOuet, pentru reulstfl: „Şezătoarea": „o să uă trimit material berechet". Aduna-aduna eu sârgutnţa unei albine, ea să albă miere „berechet",

11. eând scria la „Guttnul" era l. P.-R. dascăl în Rodna-

ueehe. Ftrea sa n'a fost să stea multă ureme tntr'unul şt acetâş sat, de aceea pelerinărtle şale prin întreg ţinutul românesc din fosta Ungarie, ca să cunoască, să audă, s ă noteze.

Nu că ar fl fost dascăl râu, persecutat de superiori — tocmai dtmpotrluâl Bleuit şl eleuele îl Iubeau cu toata ardoarea. („Intre copiii cu cart s'a fotografiat odată 1. P.»R. se afla — spune fltea dânsului — o fetiţă..., eare s'a îm-bomăutt în uacanţa de Paşti, cât a fost tata acasă, la pă­rinţii Iul şl biata copilă în tot timpul boalei a strigat după domnul tnuăţător şt strigând a murit. Aşa t-a părut de rău tatii că a pledat de Paşti acasă i..." Cau tipic, eopttl îl adorau ca dascăl).

Nişte mărturisiri preţioase despre experienţele de cu­legător de folhlor a publicat în prefaţa s a : „Pouestea po-ueştllor", din „Biblioteca poporului român" (Nr. 7, „Dela moară" — „poueştl şl snoaue", Budapesta, 1903).

Un sfetnic mal bun pentru folklorlşttt noştri nu se poate — fireşte, nu un sfetnic sauant, care indică mate­rialul de reprodus din punct de uedere ştiinţific, Gl un sfetnic, eare îţi dă seama despre felul cum a colectat el materialul folklorlstte.

Aceasta ne interesează şl pe noi, în organul nostru de „tehnică culturală", de aceea spicuim unele din aceasta prefaţă.

61

Ga coptl de ţăran scăpat de-abea din iobăgie, asculta în sările de iarnă cum pouestesc ueeinii, prietenii tatălui său, despre economie, despre preţul uitelor, al bucatelor, al lemnelor, despre umblarea uremii. „Apoi — când prin­deau (sările) a căsca , în semn că-şl gătaseră poueştile zil­nice — începea unul ori altul: „Spuneţi eareua o poueste, să ne treacă somnul".

Mama şi buna toreeau, copiii ascultau poueştile celor mari, pouestitori ea cel „uestlt", „loan cel mare, un om cât un deal şl bătrân şl sfătos. E l cunoştea uriaşii pe nume şl zlnele din uăzute, Iar pe fata pădurii o prinsese sub Gieeu şi o legase de leucă eu aţă de teiu şi nu o slobozi până-i spuse leacurile la toate boalele uitelor. După ee o slobozi — îşi aduse aminte, eă a uitat eeua. Deci o înlrebă : Dar când sunt oile eălbejite, ee să le dau? Iar fata pă­durii, care aeum era printre tufe, pe coasta uăil ursului, îl răspunse: „cuţit, cuţit, cuţit!"

laeă tabloul plastic al lui „loan cel mare", pouestaşull Ş l mai descosea micul P.-R. pe Petrea Albului şi pe Vila Şelăglanulul („om eu multe poueşti") şi pe Ion Daraban, poreelit „Bonzariul", „cel mal uestlt pouestltor şi zieător în frunze", „păcurar", eu eare mergea la oi. „Nu era tufă, iarbă, pasăre, animal mie sau mare, să nu-i fl ştiut Bon­zariul pouestea; şi toate ml le spunea şl multe ţinui în minte, de le serisei, când ştiam serie, dar cele mai multe au rămas pe câmp, unde le-am auzit dela Bunzariul".

Folkloriştilor! Căutaţi din fundul pământului pe eâte un Bunzariu aeum, fiindcă astfel de „păcurari" nu se mai prea găsesc 1

Cu 13 ani a ajuns 1. P.-R. la şcoala din Năsăud. In „gazdă" la oameni „de-ai noştri", unde se adunau seara ueeinil în pouesilte. „Mal bucuros lăsam lecţia neînuăţată, decât pouestea neauzită". Toamna — şl la şcoală şl acasă — se adunau oamenii la desfăcutul cucuruzului, eu cântece, cimilituri, poueşti. Da desfăcut de cucuruz, în Năsăud, la socrul „gazdei", auzi 1. P.-R. „Inşlră-te mărgărite" pentru întâia dată, dela un ţigan. „In aceea seară atâta m'am în-holbat la el, eât — de-aş fi zugrau — aeum, după 37 ani, ul l-aş zugrăui din memorie. Mult m'am minunat apoi, la

62

eâţtua ani, când o cetii (povestea eu „lnşiră-te mărgărite 1 1) intr'un calendar şl nici azi nu-ml pot da seamă eare-t mal frumoasă, cea spusă de ţigan ori cea scrisă de Aleesandrl ?"

Şi acum începe pelerinajul lut 1. P.-R. prin orăşele şi prin comunele româneşti, după ee la „pedagogia" din Gherla a dat de un „corporal", la „institutul corector" de acolo, în Deva, la „pedagogie" de „gazda" Lazar Codreanu şi de morarul de alături.

In Orlatul de lângă Sibiu îi povesteşte multe serut-torul şeoalei, Nie. Zidul şi aici îşi cumpără întâiul calendar! Cetind poueştile de acolo, izbucneşte: „Ca asta şi eu aşi şti scrie una!" şl începe... ea să nu mat sfârşească până eâteua ceasuri înainte de a murii

In Cluj, la miliţie (1874), eu compania, în casele unde s'a născut Matelaş Craiul, „ehtliuţa, în care se născuse marele erou de origine română, seruea atunci de laborator pentru pantofăria companiei, scriam feciorilor cărţi de dra­goste şi dela el scriam eânteee şi poveşti".

In Vâlcelele-rele, lângă Haţeg, dela popa Toma, „moş­neag eu puţină carte, dar om de omenie şi păţit, om eu talente naturale", nu se poate „sătura" de poueştile şl po­vestirile lui. — Inuăţător în Baru-mare, pe Valea Jiului, sub muntele Retezatul 1 „Mergeam pe la toate nedeele şl os-peţele mai însemnate ţărăneşti şi-mi umplui hambarul de poueşti, cântece, descântece şi alt material de-al literaturii poporale. Iml era plină lada de hârtii scrise..." — Inuăţător în Lisa, lângă Fâgăraş! Atei dă de Achim, servitorul şeoalei, care trăise mult prin România (ueehe). De aici instructor la fetiţa protopopului l. lanza. Plotina, în Grădişte, la mi­nele Sarmisegetuzei! Legendei Poezii poporalei — Învă­ţător în Bouţar, sub muntele Marmore, la Graniţa Bana­tului. „Cântările cele mai frumoase" şi poueşti 1 — In 1884 în Bueium-şeasa, sub Detunata. „Cele mal frumoase po­ueşti" dela „băieşil" (metalurgii) din Munţii Apuseni 1 („...Că cine sunt pouestitori ea băleştl (metalurgii)"?) — Cântece şi poueşti din Sâncel, Blaj. — Inuăţător în Rodna-veche, la Izvoarele Someşului mare. Aci înfiinţează un comitet de -ajutorare al copiilor săraci dela şcolile elementare, eu cărţi de înuăţământ. (Comitet compus de academicianul F lo -

63

rlan eau. de Porcius, memorandistul Gerasim Domlde, ete.Ji Ca secretar al comitetului împarte la şcolarii săraci, fără deosebire de confesiune, manuale de învăţământ. „Gând trimiteam eărţl, rugam totdeauna pe învăţătorii, la ale căror adrese mergeau acele cărţi, să-mi trimită material de-al li­teraturii poporale de pe la ei. Şi mai toţi mi-au trimis câte ceva".

A mal primit material dela amicul său prof. Alexiw Viciu, dela gimnastul din Blaj, dela eleull acestui gimnaziu.

In 1693 e pensionar. „Aueam câteva lăsi pline de manuscrise de tot soiul*

eari aşteptau studlare şl ordinare", seria 1. P.-R. S ă rezumăm: LMaterlalul din lăzi şl l-a adunat dela

cutare „păcurar, zleător în frunză", în sările copilăriei, când mama şl buna toreeau, dela cutare „corporal" la mi­liţie, dela cutare seruttor de şcoală, fost prin „România", dela cutare „băleş" din Munţii Apuseni, dela eleul, dela colegi, dela părlntele-preot, moşneag dintr'un sat de lângă ruine romane, chiar şl dela un ţigan, care ştia poueşti mi­nunate. Umbla la „nedee", la ospeţe, la lucrul câmpului, pe afară şl la şezători — pretutindeni eu creionul în mână, pretutindeni atent.

Aşa a putut 1. P.-R. să ne lase o moştenire bogată, el, omul sărac, încât „Astra" şl aeum mal are material pre­ţios, inedit, moştenit dela acest model de propagandist şl culegător pasionat de folhlor.

Ea „radio" s'a spus despre 1. P.-R. că ar fl fost un Creangă al Ardealului. Epitetul este îndreptăţit.

Cum e serbătorltă memoria Iul 1. P . -R.? Prin 1920 au uenlt eleuli „Şcolii normale din Năsăud*

conduşi de profesorul Petru Bizo, la Reteag — să cerce­teze anume comuna şi casa unde a trăit scriitorul şi das­călul Pop-Reteganul. Satul întreg a fost în picioare. Sea ra au dat eleuli un festtual, ebmembrându-se — în faţa săte­nilor şl fruntaşilor comunii — cel dispărut şt totuşi prezent, prin scrierile sale, tn mijlocul poporului.

ea prefect (în 1931/2) în Dej, a comandat scriitorul şt admiratorul lui Pop-Reteganul dl Aurel P.-Bănuţ o tablei comemorativă, ca să fie desuelltâ pe casa unde a trăit ş l

64

murit marele povestaş poporal. Placa a putut fi desuelltăv numai în 1934, în cadrul unui fesiiual, la care a iuat parte-prefeetul, despărţământul „Astrei" eu preşedintele ete. în frunte, mulţi Intelectuali şt popor.

In „Biblioteca poporală a Asoeiaţiunii" au apărut ur ­mătoarele broşuri de loan Pop-Reteganul:

Nr. 1, 2, 45, 66, 78 din seria l. „Povestiri din viaţa ţăranilor ro~ mâni" (1908). Apoi, din seria 11:

Nr. 128: „Lueă — minte slabă". Nr. 145: „Casa ţăranului român". Nr. 148: Chiuituri în „Un ceas de şezătoare poporală". Nr. 172: „Stan Bolovan". Nr. 180: „Din Ţara Haţegului". Pouestiri. Nr. 185: „Copiii Ursuţului" şi alte pouestiri. Nr. 198: „Dascălul loniţă". „Asoeiafiunea" a premiat şl publicat, în 1895, „Poveşti din popor"^

înlr'un uolum de 216 pag. — epuizat.

Notari In decursul anului acestuia ua apărea în „Biblioteca po-porală a Asoeiaţiunii", o broşură întitulată: „Munţi, animale şi pământ", de 1. P.-R., eu legende, poueşli şi sfaturi economice.

65

îndrumări culturale.

Cursul de literatură română la şeoalele (ărăneşti

de A l . O ima.

Şcoala ţărănească reprezintă pentru „Asoeiaţiune", con­comitent eu o indiscutabilă realizare, un nou câmp de rod­nice experienţe pe domeniul încă destul de necunoscut la noi — al propagandei culturale sistematice. După roman­tismul tuturor apostolatelor înduioşătoare dar naiDe, al căror folos a fost mult prea mie faţă de entuziasmul for­ţelor puse în mişcare, „Asociafiunea" activează astăzi — ală­turi de celelalte societăţi similare — eu un spirit al orga­nizării ee-1 pregăteşte rod însutit. Şcoala ţărănească se în­cadrează acestei noul metode eu o eficacitate sigură, dar eu o contribuţie ee trebueşte îneă determinată, experimen­tată şl perfecţionată. Ea propune îneă studiului o seamă de probleme, a eăror soluţionare nu poate fl deocamdată întrevăzută.

lată de pildă o întrebare ee trebue să preocupe pe organizatorii şeoalei ţărăneşti: eare urmează a fi raportul cantitativ între cultura praetleă şl cea generală şi eare să fie cunoştinţele culturii naţionale, absolut necesare eleuului-ţăran? Ne propunem să răspundem acestei întrebări în laturea ee priveşte cursul de literatură română, a cărui pro­gramă analitică şl al cărui seop educativ îl vom pune în diseuţlune.

Ţelul acestui articol e — de altfel — mal depărtat. E l urmăreşte să îmbie pe profesorii şeoalei ţărăneşti de ori­care specialitate să-şi ridice fiecare problema minimului de cunoştinţe folositoare elevului-ţăran şl a metodelor eelor mai potrivite influentei educative. 0 largă diseuţlune a acestor chestiuni trebueşte mult dorită pentru eâteua eon-cluzlunl clare privind materialul şl metoda predării, la cari ^ r urma să se ajungă.

66

Obiectul însemnărilor de fată se limitează precis — cum spuneam — la eursul de literatură română la şeoa-Vele ţărăneşti.

S ă ne întrebăm mal întâiu: care este scopul specific al acestui c u r s ? Desigur îndoit: material şi formal ea ţinta oricărei acţiuni edueatiue. Vom urmări aşa dar să oferim eleuulul-ţăran o sumă minimală de cunoştinţe priuind lite­ratura română şl apoi — mal ales — uom tinde la desuol­tarea în sufletul său a gustului pentru frumos, conceput ea ueştmânt al binelui. Cele .două obieetiue uor fi realizate concomitent, ceea ee e în funcţie — fireşte — de tactul profesorului.

Punctul de plecare în urmărirea scopului edueatiu nu poate fi decât unul: existenţa unui spirit artistie vădit în toată variata şi sclipitoarea de frumuseţe, literatură populară. Acesta este „datul" dela care pornim şl pe acest teren aper-ceptlu suntem datori a construi opera noastră edueatluă. Eforturile noastre se uor îndrepta dar, spre eonseruarea şi păstrarea acestei dispoziţii latente, dar sigure a ele­uulul-ţăran.

Ga regulă generală a metodei, lecturile ee uom înfă­ţişa, uor trebui să fie în spiri? popular şl în graiu popular. S e ua ridica uneori aci o greutate. Intr'o parte a ţărănimii contaminată de mentalitatea oraşului, mai precis a perife­riei, a pătruns tendinţa Imitaţiei de „sus în jos" de eare s e uorbeşte în sociologie şi în consecinţă asistăm la o deualorizare a produeţiet arttsttee ţărăneşti, în timp ee cântecul şl graiul schimonosit al mahalalei se bucură de o mai mare consideraţie. Profesorului de literatură îi re-ulne această importantă datorie de a recâştiga sufletul ţă­ranului pentru propria sa ereaţiune literară. Metoda ar putea fi următoarea: negativ, o analiză satirică a produc­ţiilor periferiei spre a-l pune în relief inesteticul; pozitiv, o prezentare admiratiuă a calităţilor literaturii populare, obseruându-se simultan cum mari cărturari şl scriitori precum Alecsandri, Russo, Negruzzl, Kogălnieeanu, Eml-neseu şl-au manifestat păreri entuziaste asupra ualoril ereaţiunilof populare. Nouă şl adâncă încredere uom sădi astfel în sufletele lor şl nu este imposibil ea totdeodată

6?

îndemnul la crea/ie al celor talentaţi să fie stimulat spre o uimitoare rodtre.

Cu aceste lumini, ne putem apropia de problema însăşi a programei analitice a cursului de literatură română, a cărui orientare generală am reliefat-o.

Cari să fie dar capitolele mai de seamă ale acestui eurs? Ca principiu însemnăm: marile momente ale desuol-tărli noastre literar-culturale trebuese înfăţişate în esenţa lor în mod sumar, dar precis.

Uom prezenta mat întâi — într'o singură oră — llte-ratura religioasă şi însemnătatea el ea aducând cu Sine noţiunea de carte însăşi, de limbă românească scr isă şt făcând să circule sentimentul unităţii naţionale în toate ţi­nuturile pe unde era răspândită ca purtătoare a cuuântulut sfânt. S e ua surprinde însăşi mărturisirea eleuulul-ţăran eare ua fi văzut desigur în satul Iul, una din acele uecht cărţi eiriliee ce se păstrează eu eulauie în multe loeurL Ca aplicaţie — potriuit nevoii de a 1 se citi lucrări în spi­ritul său — ua fl foarte nimerit a l se înfăţişa fragmente din Psaltirea în versuri populare a lut Dosofteiu, eu atât mai mult cu cât înseşi cânteeile religioase ale mulţimii sunt uneori alcătuite pe această bază.

Intr'o altă oră, literatura istorică a cronicarilor ua trebut prezentată cu tot sentimentul e) de sfântă îngrijorare pentru păstrarea marilor fapte din treeut, punându-se în relief ua-loarea tradiţiei şl eltându-se ea aplicaţie, pagini dlntr'un povestitor în spirit popular precum neîntrecut a rămas /. Neculce.

Şcoala Ardeleană care urmează a fi predată ţlnându-se seamă de cunoştinţele mal ales ale ţăranilor uniţi, prinsă de asemeni în contribuţia ei caracteristică, ua cunoaşte îndeosebi accentuarea elementului politie naţional ee-l stă la bază.

Literatura mat nouă se ua bucura fireşte de o solici­tudine mai mare. Cele mat fruntaşe nume ale ueacului al XlX-lea nu trebuese Ignorate. Biograftite ample sau înşi­ruiri de titluri de lucrări sunt desigur întreprinderi absolut inutile.

68

Ceea ee trebue să urmărim e — în primul rând — cunoaşterea o perilor apropiate spiritului popular. Din prima jumătate a ueaeului, o lectură comentată a „Sburătorului* Iul Heliade eu atâtea elemente populare de fond, a fabu­lelor grele de înţelepciunea Isopiel populare ale lui Qr. Alexandreseu sau a „Doinelor" lui Aleesandrl atât de con­sonante sufletului ţărănesc, uor alcătui momente de aleasă delectare pentru eleul.

In ee prlueşte a doua jumătate a ueaeului al XlX-lea, lirica patriotică a Iul Aleesandrl ne ua oferi eâteua texte mult gustate precum „Hora Unirii" care ua sugera potri­vite comentarii actuale asupra semnificaţiei şl rodniciei prmetplulul unirii dintre fraţi. „Pastelurile" aceluiaşi, care a făcut în ele apologia câmpului şi a muncii agricole uor fl de asemeni mult Iubite.

Din poezia epică a Iul Aleesandrl, baladele eu ca­racter haiducesc, basmele uerslfieate sau legendele Isto­rice îşi uor găsi ascultători atenţi, iar poezia dramatică — cea eu subiecte ţărăneşti — ua fl tot atât de atraetiuă.

„Răzuan şi Uldra" a lui Haşdeu are destule elemente populare spre a putea fl tratată. Creanga fireşte eu toată sauoarea lui ţărănească, ua deuenl unul din autorii prefe­raţi, tar din Eminescu, poeziile de Inspiraţie populară precum „Ce te legeni codrule?" sau mal ales „Doina" eu dure» roasa ei actualitate, uor da prilej ţăranilor să preţulaseă •ereaţtuntle marelui poet. Coşbue şi Slavici eu frumuseţea lor populară şi mal ales eu structura lor ardelenească, uor trebui de asemeni să fie mult eulttuaţl.

Principiul selectării textelor după considerentul e le­mentului lor popular se ua aplica şl scriitorilor contimpo­rani din care se uor putea face lecturi în limita orelor dis­ponibile. Cărţuliile bibliotecii poporale a „Asoetaţtuntl" îşt uor găsi aci o frumoasă întrebuinţare, ele urmând a fl căl­duros recomandate după citirea unor pasagtl caracteristice.

Toate cunoştinţele cursului de literatură română tre-buese însă aplicate posibilităţii de lectură a eleullor-ţăranl eare-şt au în genere biblioteca lor, în satul de unde au venit. Când uom citi deci un text, nu uom uita să întrebăm

69

daeă nu eumua elevii îl eunose mat dinainte sau daeă-t au în biblioteca lor. Căci pe seama cursului de literatură, îndemnul la lectura estetică şi etică trebue să fie preocu­parea principală.

ea încheiere, ţinem să preuenim o obieeţlune. Pro­grama analitică mai sus prezentată e desigur prea vastă. E a trebue simplificată în raport cu numărul orelor dispo­nibile, dar negreşit eonseruată în principiile el adânci.

Fireşte, cursul de literatură română la şeoalele ţără­neşti ridică îneă numeroase probleme. Ceea ee am între­prins noi, a fost numai o conturare a unora din ele. Am fi nespus de bucuroşi daeă şt alţi profesori ai şeoalelor ţărăneşti ar onora coloanele „Transilvaniei" eu părerile lor asupra problemelor ee am discutat. învăţământul ţă­rănesc ua ieşi din aceste desbateri considerabil întărit ş l mal ales înrădăcinat în experienţă, ceea ee ar realiza toemat cea mal vie a noastră dorinţă.

70

Material pentru conferinţe, şezători, ete.

Cartea şi foloasele ei*) De cetit sau prelucrat pentru sate în „Săptămâna eărjiî" sau cu alte prilejuri

de Al . D ima.

„Să aibi uremfi şi eu eetitul eărtilor-a face iscusită zăbauă.

(Miron Costin.)

1. Printre marile născociri de aeum cinei sute de an1„ eu deosebită faimă a strălucit par'eă deasupra tuturor, gândul înfiripării tiparului ee se detoreşte minţii iscusite a Iul Qutenberg. De atunei şl până astăzi, neîncetat, zi de zi şl an de an, omenirea de pretutindeni foloseşte minunata năs­cocire, răspândindu-şi simţirile, gândurile, îndemnul la fapte, din suflet în suflet, pe deasupra graniţelor şi a timpurilor.

2. Ca să ne dăm seama câte puteri eheltueşte omul eu răspândirea părţii, lată, împărtăşim aci eâteua euuân-tătoare date. Dela născocirea tiparului şl până în 1912, au trecut prin tiparniţele lumii cam 22 milioane de cărţi. Astăzi se tipăresc cam 200 mii de cărţi pe an şl peste 10 mii de reuiste. La noi, în România, 6 mit de cărţi uăd în fiecare an lumina zilei.

Dar iubirea de earte şi-o mai desuăluie omenirea prin daosebita grije eu eare înconjoară acele locuri de adu­nare a cărţilor ee se ehlamă biblioteci. Aşa de pildă: Bi ­blioteca din Moseoua numără peste 4 milioane de cărţi, cea din Ucraina 3^2 milioane, cea din Berlin asemenea, biblioteca din Washington (America) 3 milioane 285 mii, o bibliotecă engleză 3 milioane ş. a.

Şl noi, Românii, ne putem mândri eu mari biblioteci. Uniuersltatea din Cluj numără astfel aproape 500 mll de

*) Conferinţă populară răspândită în desp. Sibiu în 1934.

71

cărţi, Aeqdemia Română 320 mll, Universitatea din Cer­năuţi 300 mll, Biblioteca Fundaţiei „Carol l." din Bucureşti 100 mit, iar alte lăcaşuri de cultură presărate pe tot în­tinsul ţării, adună multe mii de nepreţuite eărţl.

3. Este dar firesc să ne punem întrebarea eare să fie taina cea mare ee îndeamnă pe om eu atâta puternică sete spre foile acestea înflorite eu slove ee alcătuese cărţile, unde se ascunde minunata lor urajă, de subjugă pe omul din toate timpurile şi de toate neamurile ? Şi lumina ade-uărulut ua despica ceaţa neştllnţel, de îndată ee o nouă întrebare ne ua Iscodi mintea: ce înseamnă, de fapt, o earte, care-i Izvorul şl începutul, ee menire are pe lumea asta «mare ?

4. înainte de a fl fost cărţile, s'au înţeles oamenii, îm-părtăşlndu-şl gândurile doară prin mulţimea uorbelor dela Domnul lăsate. Dar uorbele spuse aeum. pier în clipa ee uine, eă-s date adesea uitării şl de aceea omul nu pune în armonioasele lor sunete, tot ee are mai înalt, mal plin de ulrtute, mai frumos în sufletu-i ee oglindeşte pe Dum­nezeu.

Cărţile însă înfruntă uremlle şi sunt ueşniee. Şl omul s e străduieşte de aceea să adune în cuprinsul lor, toate comorile minţii, inimii şl uolnţll sale, dar nepreţuit, ee de­păşeşte clipa de faţă şl năzuieşte spre înălţimile nemuririi.

Cartea cea bună e, deci, „Iscusită oglindă a minţii omeneşti", cum o spune Mlron Costln, cronicarul şl ee poate fl mal firesc deeât setea înulorărll sufletului din iz­uorul acesta de apă ule?

5. Dar cartea mal ascunde şl alte minunate taine. E a dă omului de astăzi putinţa de a urca poteca vre­

murilor ee au fost, de a asculta povestirile strămoşilor lui, de a-şl încălzi sufletul de uorba părinţilor ee au murit de mult, de a se simţi laolaltă eu toţii, un singur şl mare su­flet ee leagă strâns împreună veacurile, Cum, iarăşi, cro­nicarul glăsueşte: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti: scrisoarea, dintre eare dacă se ua nevoi omul cele trecute eu multe vremi, le va putea şti -şl le ua putea oblici".

72

6. Iar dacă prin darul cărţilor putem pătrunde eu atâta ^uşurinţă în lumea trecutului, noi mal aflăm din răsfoirea lor toate înfăţişările uieţil de azi, toată nesfârşita frumu­se ţe a zidirii lui Dumnezeu, dela un capăt la altul al ţării, ba al lumii întregi chiar. Prin uraja cărţilor şi pe aripile repezi ale gândului — aflăm atâtea folositoare lucruri despre alte popoare şi obieeiuri şi învăţăm să le înţelegem pe toate, că toate-s doar înfăptuiri ale Domnului.

7. Cărţile nu-s numai izuoare nesecate ale cunoştin­ţelor omeneşti. Ele sunt strălucite mijloace de mal uşoară trecere prin ulaţă. Că nu odată ne desfată cărţile, ne po­vestesc minunate şl hazlii întâmplări omeneşti, ne aduc veşti din împărăţia animalelor celor fără de minte s'au de­şartă în faţa noastră earul tuturor prostiilor bietei minţi •omeneşti. Şt râde inima şl petrece gândul, uitând bleste­măţiile cele urîte ale lumii.

8. Mai trebuese să fie cărţile un necurmat îndreptar al uieţil noastre de toate zilele, al cinstei şl omeniei noa­stre, al urmăririi drumului celui drept, al fricii de Dum­nezeu, aşa, cum sfintele eărţl ne învaţă. Către ele mai ales — izvorul de totdeauna al înţelepciunii — cată să ne în­dreptăm şl din drumul lor nici un pas să nu ne abatem. A ş a eum şi Domnul euuântă: „Ispitiţi Scripturile".

9. Din cele mat sus arătate s'a putut vedea — so­cotim — eare este taina ce face pe om să preţuiască atât de mult cartea, comoară a sufletului omenesc, punte suâr-lită peste ueaeurile ce au fost, minunat mijloc de înfăţişare a zidirilor lui Dumnezeu, nesecat izuor de înaltă petrecere, necurmat îndreptar al uieţil de .toate zilele. Cartea înseamnă toate acestea laolaltă, dar îneă un lucru ee-l desuălulm acum.

Cartea mal trebue să fie prlultă de asemeni ea un pu­ternic mijloc de creştere a propriilor noastre puteri sufle­teşti. Prin citirea el, mintea noastră se desuoltă, înţelep­ciunea se ascute, închipuirea se aprinde, înţelegerea se împuterniceşte, inima mai bună, mai miloasă, mal duioasă s e face, uolnţa dârză. stăruitoare, neînfricată.

Cu puterile astfel crescute prin hrana sufletească a «cărţilor, omul înfruntă — eu mal multă uşurinţă — plede-

73 2

eile fără de număr ale uleţii, etitorlndu-şl un tralu mal bun şl mal folositor, atât sieşi, eât şl semenilor săi.

10. Ş l este atât de minunat aeest obleelu al citirii eăr-tilor, încât Mlron Costln, cronicarul de acum două ueaeurl şi mal bine, despre care de mal multe ori am pomenit mai sus, a rostit înţelepte şl bătrâneşti uorbe ea acestea:

„Puternicul Dumnezeu, tubite eetltorule, să-ţl dăruiască-după aceste cumplite uremi a anilor noştri, eândua şl mal sloboade ueaeurl, întru care, pe lângă alte trebi, să albi ureme şi eu eetltul cărţilor a face Iscusită zăbaua; eă nu este alta şt mal frumoasă şt mal de folos în toată uiaţa omului zăbauă decât cetitul cărţilor; căci eu eetitul căr­ţilor şi a seripturei cunoaştem pe Ziditorul nostru Dumnezeu".

Ş l El ne-a dăruit într'adeuăr „mai sloboade ueaeurl" ea pe uremea Iul Mlron Costln şl e păcat să nu ne folosim eu eetltul cel preţios al cărţilor.

7A

Din actiuitatea altor societăţi culturale.

Societatea culturală .Teatrul" din Turnu^Seuerin

de 1. S ib ianu.

îneă dela reorganizarea „Transilvaniei" sub forma acestui buletin de tehnică a culturii, gândul redacţiei a îm­brăţişat — eu deosebită căldură — ideea de a nu se măr­gini numai la înfăţişarea propriei noastre aetiuităţi, el a se în­drepta generos şl către munca societăţilor culturale — surori cari jertfesc aeeluiaş Ideal al ridicării celor mulţi. Câmpul operei culturale este în ţara aceasta aiât de uast, atât de complex, atât de puţin lucrat, încât toate lăudabilele efor­turi ale particularilor şi societăţile culturale nu prididesc în a stăpâni un obleetiu într'adeuăr imens. Detailata pre­zentare a tuturor acestor aetiuităţi pe lângă sensul na­tural al unei morale preţuiri, se mai încarcă — în acelaşi timp — eu forţa eloeuentă a exemplului menit să se gene­ralizeze, să fructifice şi alte iniţiatiue de aeest fel, înmul­ţind numărul energiilor culturale.

In linia acestor uederl, ne propunem a înfăţişa frea­mătul de aetiultate al societăţilor culturale — surori, eărora înţelegem astfel să le aducem omagiul bătrânei „Asoeta-ţlunl" pentru toată splendoarea idealismului ee au ştiut să desfăşoare. Şi sentimentul preţuirii noastre e eu atât mai uiu, eu cât rezultatele muncii de culturalizare sunt pro­dusul — în genere — al unor iniţiatiue particulare, al unui spirit de sacrificiu rar, la eare abia târziu a uenlt să s e asocieze contribuţia şouăitoare şl ruşinată a oficialităţii.

Societatea culturală „Teatrul oraşului T.-Severin" este una din aceste uimitoare înjghebări ee a izbândit, faptă într'adeuăr impresionantă, clădind una din acele fortăreţe ale culturii "naţionale menite să producă entuziasm şl ad­miraţie în sufletul oamenilor obteetlul. „Palatul cultural" din T.-Seuerin priult în grandiosul ansamblu al monumentall-

75 2*

tăţll lui, eu cele şapte săli mari ee cuprinde, în cadrul în care este aşezat între două grădini şi eu priveliştea fer-meeător deschisă spre Dunăre, este una din acele ctitorii pe care numai suflete alese şl rare le pot întreprinde.

Gândul iniţial din care minunata faptă a purces, a pornit modest—umilă cenuşăreasă—din eaneelaria liceului „Tralan" în 1909, sub priuirlle desigur sceptice ale celor mal mulţi. S ă concepi numai un astfel de plan într'un orăşel de pro-ulnele somnolent şl eomod, mândru dar inofensiu, ua fl fost o îndrăzneală ee ua fi turburat adânc apele atâtor linişti sufleteşti. Ideea creştea însă cutezătoare din însăşi Icoana ee-o zugrăuea. „Palatul cultural" din acea margine a Ue-ehiulul Regat auea să se înfăptuiască din flacăra unul ideal prea seump spre a fi părăsit. El era conceput ea o cetate de adăpost a culturii naţionale la graniţa Serbiei şl a B a ­natului, în preajma atâtor fraţi subjugaţi, ee slmţlau neuoia întăririi eredlnţll în destinul străluett al neamului. De aci dragostea eu eare intenţia conducătorilor a fost îmbrăţi­şată, de către aţâţi oameni de bine ai oraşului, judeţului, de autorităţi locale şl guuerne, Bănea Naţională a Româ­niei, Centrala Gooperatluelor săteşti şl mal ales de foştii eleui al liceului „Traian" din T.-Seuerin, cari au însemnat elementul de stăruitoare propagandă şl sacrificiu eontinuu. Tot acest splendid entuziasm eoleetiu, a fost diriguit de spiritul idealist al consiliului de administraţie, compus numai din trei membri: dl prof. Teodor Costeseu, uajnlcul şl ne­obositul până astăzi, luptător, Dr. C. Gruescu, un organi­zator de frunte şt răposatul Tache Băbeanu. Gândul în­colţit în 1909, a prins chip în 1913, eând s'a pus temelia „Palatului cultural", ee a început să actiueze însă abia după răsboiu în 1924. Inaugurarea s'a făcut la 30 Noem-urle al acestui an, când fraţi din toate ţinuturile româneşti — de astădată în ţara liberă — s'au întrunit la Seuerln, plini de încredere în menirea nouil instituţii.

Edificiul într'adeuăr monumental, lucrat după planul arhitectului Grigore Cerchez, adăposteşte şapte mari săli, trei suprapuse în aripa de răsărit, unde sunt insta­late biblioteca „1. G. Blbleeseu", Cinematograful şl Restau­rantul, trei în aripa de apus unde se află Muzeul „Dr. C

76

1. lstrati", un Salon de festiuttăţi şi o Sală ajutătoare, iar a şaptea şi eea mai mare, e situată la mijloc, încă neter­minată urmând a deueni uiitoarea sală de teatru.

E momentul să părăsim acum frumuseţea sclipitoare a exteriorului şl să ne apropiem de uleaţa culturală ce pulsează în interior.

Biblioteca J. Q. Bibicescu", instalată în 1925, a fost dă­ruită în 1920 de Ion Q. Bibicescu, fostul guuernator al Băncii Naţionale şt ftu de ţăran, din Gemeţi (Mehedinţi). 40.000 uo-

77

lume sunt elegant adăpostite într'o sală de 25/14 metri, eu multe şt comode mese de lectură. Biblioteca nu e lipsită de eâteua rarităţi precum un „Octoih Slavonese" din 1575 al Diaconului Goresi, o „Carte Românească de învăţătură" a lui Uarlam (1643) şt alte multe lucrări din Istoria litera­turii noastre ueehi ea şl cărţi străine rare ea o gramatică dtn 1496 în greceşte, manuscrise interesante ele. Biblioteca de faţă a auut un răsunet apreciabil în masele cititoare ale oraşului. Statistica cititorilor numără astfel între 1930—32: 41.647 lectori ee au consultat 71.361 cărţi, Iar dtn 1921—1932 au fost 158.168 cititori eu 282.684 uolume consultate. Uleaţa oraşului a cunoscut astfel un remarcabil auânt cultural, în pătura elenilor mai ales, earl au fost cei mal numeroşi ci­titori. Alături de reuista literară de românească direettuă a „Datinii" ee a trăit zece ani desfăşurându-şl aeliuitatea sub faldurile loealismulut creator şl de acţiunea culturalizării întreprinsă de „Casa luminii" din Mehedinţi, biblioteca l. G. Blbieeseu şl-a dat contribuţia ei în opera edueatluă a ridicării oraşului. Dar fapta el nu s'a mărginit la atâta numai. Biblioteca seuerlneană şl-a extins aetiuitatea pe me­leagurile Mehedinţilor, în proulneiile-surori, până în Ame­rica chiar, împărţind biblioteci filiale de eâte 400 uolume flecare. Până în DeeemDrte 1933, situaţia acesteia era ur­mătoarea: 118 biblioteci în Mehedinţi, 36 în Banat, 17 în Basarabia, 12 în Ardeal, 3 în Bueouina, 3 în Dobrogea, 7 în diferite locuri din Ueehlul Regat, tar 54 la Românii de peste hotare dintre earl 20 în America; în total deci 250 de filiale. Sunt cifre earl uorbese mal expreslu decât toate euuintele elogioase ee le-am putea încrusta noi aci.

O altă Instituţie culturală pe care o adăposteşte „Palatul cultural" din Seuerin este „Universitatea populară" eare-şl ţine prelegerile în flecare Sâmbătă seara din Oetomurle şl până în Martie, inuitând conferenţiari dintre personalităţile de seamă ale culturii noastre. E de fapt un Ateneu care dă po­sibilitate localnicilor să asculte pe înelepţii neamului.

Muzeul „Dr. C. I. Islrati" înehipue de asemeni un ulu şl Intultlu instrument al culturii, obţinut după multe stă­ruinţe dela Ministerul Artelor de către dl prof. T. Costeseu. El are etnei secţiuni şl anume: 1 ştllnţlfleă (Geologie, Mi-

78

ueralogle, Paleontologie), 2. artistică (Sculptură, Pictură, Ca­ricatură, Desemn), 3. preistorică, arheologie clasică şi istorie, •4. etnografică, 5. bisericească. Obiectele au unele o deo­sebită ualoare istorică şl documentară, a căror enumerare din lipsă de spaţiu n'o putem întreprinde aci. Regretăm de asemeni lipsa clişeelor cari ar fi putut da o mai desăvâr­şită idee despre bogăţiile acestui muzeu de un caracter eu totul general, îmbrăţişând Istoria şi ţinuturile Vechiului Regat.

In afara acestor instltuţiuni culturale propriu zise, „Pa­latul cultural" dă — prin sala Iul de cinematograf şl prin gră­dina Iul — posibilitate şi altor acţiuni de acest fel, eretndu-şl totdeodată uenituri ee urmează a-i susţine aetiuitatea.

Opera S o c . culturale „Teatrul Oraşului T.-Seuerin" de sub preşedenţia dlui prof. Teodor Costeseu a auut fericirea sa se bucure de consacrarea oficială a M. S. Regelui Carol 11. eare a prezidat Adunarea generală a societăţii şi a biblio­tecii „l. Q. Bibieeseu" la 25 Oetomurie 1933, luând şl iniţia­tiva unei noui subseeţil publice în uederea terminării sălii mari a teatrului. Este mişcătoare înalta mărinimie eu care M. S. Regele onorează şi patronează toate marile înfăp­tuiri culturale ale ţării.

La 31 Ianuarie 1925, la Inaugurarea Universităţii po­pulare din Seuerln, dl prof. O. Răduleseu-Motru, după ee a desvoltat subiectul conferinţei sale despre „Ştiinţa de -mâine", a încheiat astfel:

„Palatul culturii, ce aţi clădit, reprezintă numai o po-sibilitate. Va fi o realitate când fapta Du. îl ua umple. Căci începutul şi realitatea nu-/ dă ideea, ci fapta. Nu mă în­doiesc c'o ueţi auea". („Datina", lll, 1—2, pg. 7). Ş l cuvin­tele Dsale s'au dovedit a fi profetice, fiindcă fapta a început într'adeuăr a umple zidurile, aşa eum am arătat mat sus. Mai sunt fireşte, încă multe de înfăptuit. In primul rând mal ales, o extindere a noţiunii de culturalizare dincolo de aeeepţtunea pur sufleaseă a ei. Dar acestea sunt numai în­tregiri, ee uor putea uenl mâine. Spre a se ridica, ele au nevoie de fundamentul de astăzi. Ş l societatea culturală „Teatrul" din T.-Seuerln a ştiut să-l aşeze adânc, şl ne-•ellntit. Cinste celor ce l-au înfăptuit.

79

Din activitatea „Astrei" culturale.

Secţiunile literare~ştiin|ifice ale „Astpei'c

de Ion Agârb iceanu.

1. înainte de unire, Secţiunile literare-ştiinţifice ale „Astrei" aueau menirea să ofere literaţilor noştri de ştiinţă din Ardeal, posibilitatea să se eultiue în specialităţile lor şl să fie la îndemâna Astrei eu sfatul şi eu munca în pro­paganda sa culturală şl naţională în masele mari. Un număr restrâns de membri forma fiecare secţie.

împrejurările însă nu au îngăduit ea membrii unei secţii să poată lucra în comun, întruntndu-se cel puţin de 5—6 ori la an şl desbătând problemele mal actuale din dome­niul respeetiu. Membrii erau recrutaţi din toate regiunile Ardealului şi Banatului şi depărtarea nu le îngăduia să se întrunească. Obişnuit se ţinea la an o singură şedinţă ple­nară, — a tuturor secţiilor, cu eare prilej dacă se întruneau 10—12 membri, era mare lucru.

Deci unul din scopurile înfiinţării Secţiilor nu a putut fi atins: adică de a fi un fel de for suprem literar şi ştiin­ţific pentru literatura şl ştiinţa Ardealului, eare să cenzu­reze lucrări, să dea dtreetlue, să împartă premii ete. Poate s'au făcut 3—4 premieri tn cursul deceniilor.

Nici ea sfătuitoare şl îndrumătoare în propaganda Astrei n'au putut lucra secţiile în plenul lor, el prin membrii lor singuratici. Unii dintre aceştia îşi ţineau ea o datorie d e onoare să facă propuneri, să dea inuiaţiuni, să examineze eutare problemă, la cererea Comitetului eentral.

Direcţiunea culturală a Astrel, dela centru, s'a făeut: eu deosebire prin secretariatul literar, eând s'a bifurcat secretariatul, iar înainte prin secretarul admlnistrattu, c a r e făcea propuneri Comitetului eentral şl refera asupra pro­punerilor de ordin cultural şl literar uenlte dela despăr-ţăminte.

80

Cea mal importantă operă ştiinţifică a Astrei dinainte de unire, Enciclopedia română în 3 uolume, a pornit din iniţiatiua secretarului său Dr. G. Dtaeonoulel şt a fost dusă la capăt prin colaborările oamenilor de ştiinţă şi litere din toată românlmea. Desigur între colaboratorii el aflăm şl p e unit membri al Secţiunilor literare-ştiinţifice ale Astrei. Do-uadă eă ei, când aueau prilejul să lucreze de-acasă, lu­crau bucuros.

Membrii secţiunii istorice şl a celei şcolare au cola­borat mat Intens în opera de propagandă culturală şl na­ţională a Astrei.

In definttlu membrul unei Secţiuni nu se deosebla mult de alt membru al Astrei. Lucrări literare sau ştiinţifice, da­torite lor, erau din proprie iniţiatiua şi după puterile fie­căruia. Iniţiatiua s'a luat la „Enciclopedia'' şl la „Dicţio­narul numelor de localităţi" de S. Moldouan şl N. Togan.

2. După unire s'a crezut de către untl eă e posibil ea din acestea Secţiuni să se Instltue un aeropag al lite­raturii şl ştlinţli în Ardeal, Iar alţii, mat puţin idealişti ş t mal practici au uoit ea prin ele să se atingă unul din scopurile lor Iniţiale, eare n'a putut fl realizat niciodată: de a pregăti materialul cultural şi naţional pentru propaganda Astrei în straturile largi ale poporului şl numai în al doilea rând, întrucât ar auea mijloace, să facă cercetări ştiinţifice în toate-domeniile uieţlt trecute şl prezente dtn Ardeal şl Banat.

Dela ureo douăzeci de membrii câţi cred eă erau înainte de unire, înainte eu ureo 10 ani s'au ales peste una sută, iarăşi din toate regiunile Ardealului, dar mat ales dtn centrele culturale.

Secţiunile au început să lucreze, la început, în acel de al doilea domeniu: făcând cercetări ştiinţifice şl de-popularlzare, publicând lucrări în bibliotecile separate ale-Secţiei respeetlue.

Secţiunea Istorică, a ştiinţelor naturale şt mat ales cea medicală, şl blopolltleă, au publicat mal multe uolumaşe foarte bine primite de critică. Cea blopolltleă a publicat eâţiua ani şi un Buletin, — azi în reapariţie.

81

Dar mijloacele materiale pentru tipărirea lucrărilor n'au ţinut decât 3—4 ani şi atunci Secţiunile s'au uăzut ne-uolte să caute alte domenii de muncă.

Infllnţându-se, la 1928 un Secretariat al Secţiunilor la Cluj — unde erau concentraţi cel mal mulţi membri ai lor -— şl putând închiria o sală de şedinţe, Secţiunile au, început -o serie de comunicări ştiinţifice în legătură eu Ardealul şi membrii marcanţi al lor au colaborat la reuista „Transil­vania", eare se proeetase acum ea o reoistă de cultură pentru Ardeal, accesibilă intelectualilor satelor.

In chipul acesta, Secţiile au crezut eă-şl pot îndeplini o parte din îndatorirea lor de al doilea ordin.

Prima misiune, aceea de a pregăti materialul de pro­pagandă culturală şi naţională, unitar, al Astrei în masele mari, a fost pusă încă din 1928 de secretariatul Secţiilor, cu aprobarea presidenţei Astrei.

S 'a stabilit mai întâi că Astra trebue să rămână în contact săptămânal eu masele mari şi prin presă şi nepu­tând edita o gazetă poporală proprie, Secţiile să pregă­tească artieole de popularizare ştiinţifică.

Ureo 4 sau 5 ani, Secretariatul a propus serii de su­biecte pentru flecare secţie, cu problemele cele mal ac­tuale, cari să fie lucrate de către membrii secţiei respeetiue. Euerul părea uşor, eăel flecare secţie în specialitatea ei, putea redacta 10—15 artieole la an. Dar membrii nu s'au executat. El s'a făcut propunerea să dea numai scheletul materialului, datele necesare pentru fiecare articol, urmând a le redacta în stil poporal, secretarul secţiunilor. Insă, eu eâteua excepţii, nu a uenit nici acest material.

Intre astfel de împrejurări, secretariatul a redactat şi redactează singur până azi aceste artieole poporale. Eui-dent eă el neputând fi specialist în materia celor zece secţii, se mărgineşte la articole la cari se pricepe.

S'a stabilit apoi de către Secţi i eă propaganda la sate ar trebui să fie unitară, cel puţin în ce priueşte tra­tarea alor 10—15 probleme mal Importante la an. S e c r e ­tariatul a propus o serte de noi subiecte pentru conferinţe poporale model tratând cele 10—15 subiecte, eart tipărite -s'ar fi putut distribui tuturor conferenţiarilor Astrei. Desigur

82

pe lângă acest program unitar, despărţămintele rămâneau libere să se ocupe şl de probleme locale, festivele oca­zionale ete.

S'au scr is câteva din aceste conferinţe model şt s'au publicat. Insă nici pe departe 10 sau 15 în fiecare an. Nu numai pentrueă multe Secţii nu le-au scris, ei şi din mo-tiuul că nu erau mijloace să se tipărească. Pentru a uşura şl rezoluirea acestei probleme, în parte, apare azi „Tran­silvania" ea buletin de tehnică culturală.

In al treilea rând, în noul ipostas, revenea Secţiunilor s ă fixeze, să redacteze, sau să cenzureze materialul de fiecare an pentru „Biblioteca poporală" a Astrei.

Sarcina aceasta o îndeplinesc Secţiile, în parte, pre­gătind membrii ei unele broşuri, recenzând materialul intrat din afară şi propunând felul broşurilor ee e să apară în fiecare an Comitetului central.

3. B euldent că dacă Secţiile, după unire, ar ft putut satisface pe deplin numai acestor trei îndatoriri: grija de Biblioteca poporală, redactarea articolelor de popularizare săptămânale şl stabilirea, în flecare an, a programului unitar de propagandă prin 10—15 eonferenţe tip, ar fi uşurat foarte mult munca Astrei în activitatea el culturală.

Dar aceste trei postulate, după cum am arătat, nu au putut fi satisfăcute decât în parte. Din mai multe motive. Credem că cele principale sunt următoarele:

Aproape toţi membrii Secţiunilor sunt extrem de co­pleşiţi eu alte ocupaţii profesionale, aşa încât cei mat mulţi nu pot participa la şedinţele plenare ale Secţiilor. In al doilea rând, foarte mul(l nu au în preocupările lor propa­ganda în popor, el muncă pur ştiinţifică. In al treilea rând, ori ee lucrare ar face pentru Astra, le eere timp, căci pre­stigiul nu le permite să apară ori eu ee în publicitate. O astfel de muncă însă ar trebui onorată şl Astra nu are mijloace materiale.

4. Totuşi Secţiunile, după răsboiu au ereseut în au­toritate mal ales prin munca câtorva şl mal ales a S e c ­ţiunii medicale blopolitiee, eare are azi subseeţla Şoimilor.

83

Prin aetiuitatea intensă a membrilor acestei Secţiuni, s'au îmbogăţit chiar direetiuele programatice ale Astrei. Ea a editat mai multe lucrări, a făcut anchete sanitare pe teren, ancheta etnografică, acum pe urmă, în Secuime şi alta în Banat.

Douadă eă terenul de aetiuitate al Secţiunilor e mare în afară de eel în care am arătat eum am aetluat. Unde sunt membrii de mult altruism şl dacă s'ar găsi şl mijloace materiale, s 'ar putea faee lucrări frumoase şt de ordin mat înalt ştiinţific şl naţional.

Tot membrii al Secţiunilor, în majoritate, scriu reuista „La Transgluanie", în faţa propagandei reuizioniste ungu­reşti.

5. Ş i azi ea şl întrecut Secţiile, nu pot lucra însă în ansamblu, laolaltă. Un ceas eât ţine o şedinţă, la care uln eel cart pot scăpa de alte îndatoriri, nu e de ajuns niet pentru frământarea temeinică a problemelor ee ni se pun.

Dar indiuidual ar luera eel mat mulţt pentru scopurile Astrei. lată ehtar acum se pun două chestiuni de actuali­tate, în cari membrii secţiilor uor putea fi de eel mat mare ajutor propagandei şi operei ştiinţifice a Astret: O nouă ediţie, îmbogăţită a Enciclopediei române şt înfiinţarea la Cluj a unui Studio pentru radiodifuziune. Cu preuederea unei modeste răsplăţi a muncit lor, membrii Secţiunilor ar fl co­laboratorii Enciclopediei şl conferenţiari la Radio din toate domeniile ce lor zece Secţii. Cu siguranţă în programul Stu­dioului dela Cluj ua fl şl o oră a „Astret".

Membrii Secţiilor, indiuidual, lucrează flecare în do­meniul lor. Mulţi ar putea serie subiecte date de Astra, eu condiţia ea ea să le poată edita şt să le poată asigura un modest onorar.

In concluzie, azi când problema Secţiilor nu e îneă rezoluită, părerea subsemnatului ar fl ea ele să rămână în formaţiunea lor de azi, membrii lor putând fl utilizaţi eum s'a arătat mat sus, tar pentru îngrijirea celor trei probleme arătate la p. 3 să se aleagă, din sânul lor, un comitet de direetivare nu mai mare de 12 persoane, care să ţină şl legătura eu comitetul central din Sibiu.

84

Noile noastre scoale ţărăneşti de Al . D.

Bunele îndrumări ale Preşedintelui şi Comitetului nostru central ea şi desăvârşita înţelegere a despărţămlntelor au dus — prlnfr'o organică acţiune de colaborare — la rea­lizarea şl generalizarea noilor scoale ţărăneşti din aeest an. Iniţiativa Maramureşului a rodit însutit şl a înrădăcinat astfel Ideea şeoalelor ţărăneşti în conştiinţa publică şl în c e a a propagandiştilor culturali, eari cred nestrămutat în eficacitatea el. Entuziasmul rapoartelor ee am primit până aeum, este în această privinţă edificator. Şcoala ţă­rănească a devenit astăzi eel mal potrivit instrument de culturalizare. Qradul realizărilor ei a rămas în funcţie numai de o cât mal atentă a el organizare, de o cât mai îngri­jită selectare a eleullor-ţărani, de utilizarea eelor mai bune elemente didactice, de alcătuirea unei eât mai raţionale programe analitice.

înfăţişăm în cele ee urmează, primele rezultate ale şeoalelor ţărăneşti din aeest an, după rapoartele ee am primit până aeum. Menţionăm inovaţia anului: la şeoalele pentru bărbaţi s'au adăogat — de data aceasta — şl altele pentru femei, acţiunea culturalizării întreglndu-se astfel într'un mod fericit.

* * Despărţământul Cărei de sub preşedinţia profesorului

Aurel Cosa, a înfiinţat o şcoală ţărănească ee a funcţionat între 5 Februarie—2 Martie a. e. Au participat în total 2U elevi-ţărani din 12 comune în aşa fel, încât în general flecare comună să fie reprezentată prin cel puţin 2 elevi. Pe lângă aceşti elevi permanenţi, în flecare Miercuri (orele 9—12) asistau ţărani din apropiere la cursurile teoretice şl practice de pomplerit (cunoştinţe de poliţie Incendiară, de cari au Imperioasă nevoie din pricina cultivării păioaselor la treeratul cărora se produc dese Incendii.) însemnăm pro­grama analitică şl menţionăm numele profesorilor ee au răspuns la chemare eu un entuziasm ee nu poate fl în-<de-ajuns subliniat.

85

Agricultura a fost predată de dnti Ing. agronom Meghi Alexa şl Prof. Baharia laneu, apicultura de dnii Prof. Za-haria lancu şl Preot Sabău Nicola, pomicultura de dl dir. pens. Rusu Grigore, creşterea vitelor şi valorizarea pro* duselor de dl Medie net. loan Popa, cooperaţia de dl Prof. Osianu Nicolae, cunoştinţe de poliţie incendiară de dl Co­mandant Silviu Raica, medicina practică de dl Lt. Dr. Pelin Nicolae, cunoştinţe practice de legi şi gospodărie comunală de dnii ]ud. Pavel Flora şi Dr. Stoia Ion, dl primpretor Dr. loan Qherman şi Bob Liviu, cunoştinţe generale şi răs­pândirea culturii la sale de dnii Prof. Fârcaşiu Alex., Florea Alexe, Ionel Alexandru şi Petra Traian, dir. şeoalei de uce­nici Alunaru Dumitru, dir. şeoalei de arte şl meserii Ră-descu loan, dir. de scoale primare Cleia loan şi Ştirbu loan, înnăfătorlt lancu Qheorghiu şi Burdueea loan.

Pentru agrementarea programului, s'au preuăzut — eu concursul dlor prof. Dunca Gheorghe, Maghiaru Nicolae şi Simca Dumitru, ore de jocuri, cântece naţionale, educaţie fizică şi şezători eu dnii Prof. Aurel Coza şl Mieulaş Gheorghe.

La încheierea cursurilor, s'a organizat un festiual la eare s'a sărbătorit comemorarea Iul Horia, Cloşca şt Crlşan şl s'au dat ţăranilor ultlmile îndemnuri înainte de părăsirea şeoalei.

Interesant de obseruat e faptul că ţăranii au ezitat la început să participe la cursuri, nedumiriţi de gratuitatea şeoalei şt de intenţiile „domnilor". Când însă s'au eonuins asupra adeuărului, solicitările de înscriere au întrecut nu­mărul de eleul preuăzuţl de organizatori.

Spre a Ilustra impresiile directe şl uil ale conducă­torilor şeoalei, cităm ultimlle fraze ale raportului despăr­ţământului:

„Credem că prin şcoala ţărănească am pus bază unor legături tralntee între Despărţământul de atei al „Astrei" şi aceşti eleui-ţăranl şl prin el şi între mulţi din cei de acasă, după plecarea lor din mijlocul nostru. Am eonstatat-o chiar şi până acum. In orice chestiuni, în orice treburt ne con­sultă şl ei, dar prin el şl alţii, ce r sfaturi şl caută să-ş t aranjeze eu multă socoteală afacerile 1"

86

Despărţământul Făgăraş, prezidat de dl prof. V. Li­terat, a făcut să funcţioneze şl în aeest an o şcoală ţără­nească între 18 Februarie şi 16 Martie c. Numărul eursl-ştllor a fost numai de m eleut-ţărani eu toate eă desp. se pregătise să primească 30. Raportul enumără motiuele de

ordin general şl special ee au determinat această redusă participare. Printre cele dintâi se citează neîncrederea ţă­ranilor în cunoştinţele economice ale „domnilor", dispo­ziţie sufletească foarte accentuată la plugarii din Ţara Ol­tului. Un a*lt factor ee a împiedecat participarea ţăranilor, este apoi opoziţia femeilor ee nu pot conduce singure gos-

87

«podărla, în lipsa bărbaţilor. S'au adaogat apoi cauze spe­ciale şl accidentale precum — în unele sate — câştigurile c e obfineau ţăranii dela soe. suedeză eare lucra în acest timp la şosele, epidemiile ş. a.

Cu ioate acestea, şcoala a funcţionat însemnând un pas înainte faţă de aetiuitatea din anul trecut. Au predat leeţlunl: dnit Uie Agârbiceanu; Pomicultură şi Valorificarea fructelor; Dr. uet. Qrigorie Bianu, dlr. Fermei Beelean unde şcoala a fost găzduită: Creşterea vitelor; Qh. Codrea, insp. şcolar pens: Cunoştinţe generale; Qh. Dragoş, dlr. Gim­naziului de fete: Aritmetică şi geometrie; Dr. Dumitru Frâneu, dir. prefecturii: Legi şi aşezăminte ale ţării; Dr. loan Qiurca, med. prim. lud: Medicina practică şi igienă; Emanoil Oroş, ing. agronom: Agricultură; Păr. AI. Popa, preşed. Camerei de agricultură: Stupăritul; Octavian Popa şl Matei Radu-le8eu, prof.: Educaţie religioasă; Eugen Popeseu, reu. şeol.: Răspândirea culturii la sate; Ermil Roşală, prof.: Educaţie fisică; lorgu Sandu, prof.: Cântări; Titu Savu, contabil: Cooperative şi asociaţii; Toma Stoica, prof.: Lucru manual.

Faţă de anul treeut, s'au adaus leeţlunl prluind fruc­tele şi ualoriflearea lor şt socotirea suprafeţelor şi a vo­lumelor, cunoştinţe foarte folositoare şi primite eu mult in­teres din partea eleuilor.

Încheierea cursurilor a auut loc la 16 Martie în sala de gimnastică a liceului Radu Negru din Făgăraş în pre­zenţa profesorilor şi publicului. S 'a ţinut un examen urmat de euuântările dlor V. Literat, Qh. Codrea, Dr. D. Frâneu, Qh. Dragoş, cărora le-a mulţumit ţăranul E. Lepşa dinDe-janl. S'au împărţit premii constând din: o coşniţă sistema­tică, câte 18 cărţi distraetiue şl gospodăreşti, câte 2 buc. de altoi, câte 1 sac de cartofi de sămânţă, câte 1 kg. de soia.

Izbânda şcoalet ţărăneşti din Făgăraş s'a putut în­făptui datorită înţelegerii intelectualilor şi autorităţilor ce au dat sprijinul lor entuziast unei opere atât de rodnice.

Despărţământul Jiu de sub preşedinţia dlui Ing. /. lancu, a înfiinţat \u rându-l o şcoală ţărănească în comuna Live-

„aen/, la 15 Februarie, freeuentată de către 30 ţărani din acest sat. Cursurile se ţin de două ori pe săptămână Joia

.dela 5—8 d. a. şi Dumineca dela 2—5 d. a. în localul şcoalei

88

primare. Predau dnli: Irig. Ivanov: Albinărit; Păr . / , loano-viei: Religia; auoeat Dr. E. Boeriu: Drept; agronom Ro-vinaru : Agrieultura şl Pomicultura; ueterinar Dr. N. Rădoi: Creşterea vitelor; medie Dr. M. Sofonea: Igiena; contabil V. B. Taloescu: Cooperaţie; înv. S. Sueiu: Istorie, Geografie; protop. /. Duma şi /. Niciu, prof.: Propaganda culturală la sate.

La data primirii raportulu', eursurtle funcţionează încă urmând a nl se completa Informaţiile după închiderea lor.

Fapta desp. ]lu merită a fl subliniată şt însoţită de toată recunoştinţa „Asociaţiunil".

Despărţământul Oeland a cărui înfiinţare în Noemurie Ireeut a fost însemnată într'un precedent număr al nostru, s'a douedit demn de încrederea ee i s'a arătat. Abia or­ganizat sub preşedinţia dlui Dr. Cionca Macedon, a şi purces la lucru întemeind o frumoasă şcoală ţărănească despre a eărei aetiuitate referăm acum.

Cursurile au început la 24 Ianuarie a. e. şl au durat până la 16 Februarie. Au participat 21 eleui-ţărani, se lee-1aţl după criterii de instrucţie elementară şl oarecare auere. Au predat dnil: Păr. Suciu Petru şl Popa loan: Religia, Dr. Aurel Rusu: Agricultura, med. uet. Witwer Martin: Cre­şterea vitelor, înuăţ. Ani Nicolae: Pomicultura, med. losif Boier: Igiena, Dr. Cionca Macedon: Chestiuni administra­tive. Cunoaşterea legilor, jud. Eftimie lacob: Cunoaşterea •legilor şi aşezămintelor ţării, notar Cismaşiu Ivan: Cultura la sate, noţiuni de istorie naţională şi artă naţională; Mu-reşan luîiu: Istoria Ut. române, acelaşi şl înu. Purei Cle­ment; Geografie, aceiaş i : Cânt şi educaţie fizică, siluieultor ,N. Comşa: Silvicultura.

închiderea cursurilor s'a făcut la 16 Februarie c , eând s'a procedat la examinarea eleutlor. A urmat cuuântul de înalt îndemn românesc şl moral al dlui Dr. Cionca Ma­cedon, după care s'a trecut la împărţirea premiilor com­puse din cărţi şt obiecte de utilitate casnică, mulţumind conducătorilor şeoalei ţăranul Roman Mihai din comuna Vârghlş. Jn aceiaşi seară a urmat desfăşurarea unul frumos program artistic ţărănesc în colaborare eu eleutl şeoalei iprimare de stat. S 'a jucat piesa „Lege nouă" a dlui S e -

89 S

bastlan Stanca, bine interpretată de eleull-ţărani. Cuuântuî de închidere şt mulţumire a fost rostit de ţăranul Galifă-Andrei din comuna Eueta.

Şcoala ţărănească a desp. din Oeland a fost extrem de atentă la obiectivul el special, opera de reromânlzare a locuitorilor seeutzaţl. Raportul eare a fost trimis, accen­tuează mereu acest deosebit efort pe eare intelectualii din Oeland l-au înţeles şl îmbrăţişat eu toată căldura idealis­mului lor într'adeuăr impresionant.

Despărţământul Salonta de sub preşedinţia dlui Prof. C. Safta, a redeschis şcoala sa ţărănească la 28 Ianuarie e. tlnându-se cursurile până la 16 Februarie e. S'au predat în total 26 leeţluni, la cart au participat un număr de hO eleul. Profesorii şi materiile sunt: Agricultura eu dl /. Cor-lufiu, ing. agronom; Pomicultura eu dl A. Chinez, înu. pen­sionar; Zootehnie eu dl T". Botescu, med. ue t ; Apicultura eu dl A. Quiaş, tnu.; Cooperaţie eu dl C. Safta, prof.; Cu­noştinţe generale eu dl /. Nanu, înu.; Drept eu dl Dr. M. Coşiu, auoeat; Igiena eu dl Dr. C. Qhergariu, medie.

Ea închiderea cursurilor s'a distribuit eleuilor o bi­bliotecă de 124 uolume.

Auând în uedere neuolle practice şi imediate ale re­giunii, conducerea şeoalei a renunţat la împărţirea de premii în natură, cumpărând în schimb o maşină de semănat eare ua fl utilizată spre folosul tuturor de eooperatiua „Astra". S'au făcut deasemeni Interuenţlunl pe lângă Camera de agricultură a jud. Bihor pentru a întocmi un plan siste­matic de exploatare agricolă.

In acest fel, desp. Salonta — prin conlucrarea inte­lectualilor ee-şi recunosc datoria faţă de pătura din eare au purces, şi-a dat la rându-i laudablla-l contribuţie operei de culturalizare a maselor româneşti.

Despărţământul din Turda de sub preşedinţia dlut dir. P. Sueiu, eu sprijinul efeetiu al Secţiei Agricole a jud. Turda şi-a deschis „Cursurile de popularizare agricolă" — cum le numeşte raportul — la 8 Ianuarie e. durând 12 zile, până la 19 Ianuarie e. Au participat 33 plugari din 14 comune ale judeţului, majoritatea fiind între 20—30 de ani. S'au predat: Agricultura eu dnii E. Podoabă şl Gr. Andoniantz^

90

Economia rurala eu prof. /. Anganu, Zootehnia eu Gr. Sârbur

Pomicultura eu C. Anastasiu şi Gh. Szabo, Apicultura eu Gh. Peteanu, Legumicultura eu L. Barsy, Cooperaţia eu /. Modrigan, Legislaţia agricolă eu E. Podoabă, Medicina Veterinară eu Ed. Hajdu, Educaţia naţională eu P. Sueiu,

Igiena umană eu Dr. P. Sârbu, Silvicultura eu E. Podoabă şi Viticultura eu C. I. Anastasiu.

Conferenţiarii au accentuat în special chestiuni de actualitate în legătură eu raţionalizarea agriculturii ţără­neşti şi asigurarea unei rentabilităţi normale.

91 3'

Ea închiderea cursurilor, li s'a distribuit, din partea Secţiei agricole câte un cocoş de rasă, iar din partea „Astrei" diferite cărţi de popularizare a agriculturii.

Scoale ţărăneşti pentru fete. Au însemnat — eum ob-seruam mal sus — inovaţia anului împlinind un gol adânc resimţit în pătura noastră ţărănească, a cărei viaţă fami­liară ce se încheagă în mod organic în jurul femeii — ua Ieşi apreciabil întărită. In afara şcoalei pentru fete a desp. Reghin, despre eare referează în altă parte a buletinului nostru conducătorul ei însuşi, am primit până acum numai raportul despărţământului din Gherla unde de asemeni a funcţionat o astfel de instituţie.

Cursurile s'au deschis la 26 Noemurle 1934 şi au eon-tlnuat apoi la 30 Noemurle, 3, 7, 10, 14, 17 Deeemurle 1934 şi 11, 14, 18, 21, 25, 28 Ianuarie şl 1 Februarie. S'au înscris în total 34 de fete, dar au urmat regulat cursurile numai 18. S'au predat lecţii de religie, istorie şi geografia Românilor, matematică, igienă, gospodărie, agricultură, pedagogie, lucru manual, dansuri şi educaţie morală. Şl-au dat contribuţia lor înţelegătoare dşoara Aurelia Suciu, directoarea şcoalei normale de fete, dnul prof. Pauel Molnar, dnil Dr. Virgil Balint şl Ştefan Pop, dşoara El. Covaciu, dnul Pioraş ş. a.

Eleuele au fost externe, uenlnd la şcoală dimineaţa şl întorcându-se în satele lor seara. Cu toată această con­tinuă oboseală, eleuele şl-au păstrat uioiclunea şl dorinţa de a învăţa.

închiderea cursurilor s'a făcut la 5 Februarie e. or-ganizându-se o serbare eu un bogat program artistic.

S 'a reprezentat poemul eroic „România Mare" şi piesa „Leneşele n'au sile de lucru". Au fost de asemeni recitări şl coruri ale eleuelor. Cuvântul de mulţumire l-a rostit eleua Bolog Florica. Serbarea a reuşit pe deplin produ­când aprecieri măgulitoare din partea publicului asistent.

* * *

Am înfăţişat aci numai primele informaţlunl ce am primit asupra actiuităţii şeoalelor noastre ţărăneşti. Aşteptăm şl alte rapoarte spre a completa datele de mai sus în nu­mărul ulttor al buletinului nostru.

92

Ceea ee trebue însă să însemnăm îneă odată, de pe acum, — ca o constatare definitivă — e faptul eă ideia şeoalelor ţărăneşti s'a înrădăcinat eonulngător în sufletele propa­gandiştilor noştri. In despărţămlntele unde instituţia a mai funcţionat şt în anii trecuţi, reluarea cursurilor e socotită ea o datorie de sine înţeleasă, iar acolo unde anul acesta s'a făeut prima încercare, entuziasmul rapoartelor ne în­găduie să credem eă şcoala se ua permanentiza.

In acest fel, una dintre direettuele edueatiue ale „Astrei" realizată în fapte de o indiscutabilă ualoare, şi-a douedit rod­nicia ei contribuind în mod simţitor la ridicarea păturii celei mai oropsite a acestui neam. E dela sine înţeles eă aeest bogat secer iş nu s'ar fi putut produce fără sprijinul propagandiştilor noştri entuziaşti din toate despărţămlntele „Astrei", cărora le aducem — şl pe această ideală cale — mărturia preţuirii şi reeunoştinţll noastre adânci. Generoasa lor faptă a mişcat desigur sufletele ţăranilor ee nu-şi uor uita multă ureme de binefăcătorii lor. Şt lată eum strădania misionarilor noştri se înaltă dincolo de niuelul el naţional, la unul impresionant moral.

Şcoala ţărănească pentru femei — Constatări in marginea experienţei dela Reghin —

de D r . E. Nicoară, ppeşed. desp.

„Astra" culturală, mânată de grija părintească ce poartă pentru prosperarea neamului şl a ţării româneşti, a orga­nizat prin organele sale exeeutiue, o serie întreagă de şcoli ţărăneşti, earl şcoli, fără nlel o îndoială, au toată posibili­tatea de a umple un mare gol în edueaţlunea cetăţenească, atât de defectuoasă astăzi şl părăsită, în mare parte de oficialitate.

„Sepiile ţărăneşti" în scurta lor existenţă de 2—3 ani s'au douedit a fi eel mai puternic mijloc de a Introduce în sânul ţărănlmlt dela sate îndrumarea sănătoasă, eare formează piatră de temelie pe eare se înalţă măreţul ideal

93

al „Astret": consolidarea patriei scumpe, prosperarea cul­turală şi economică a fiilor el, întărirea credinţei strămo­şeşti prin purificarea moravurilor, păstrarea patrimoniului sacru sufletesc şl a curăţeniei sângelui rasei noastre daco­române.

Conducătorii „Şcolilor ţărăneşti", însufleţiţi de aeest ideal, au ştiut să infiltreze în sufletul eleullor, cunoştinţe aşa de bogate, îneât ele pot fl numite în totalitatea lo r : elemente de edueaţlune Integrală.

Aceşti eleui, au uenlt dela sate eu cunoştinţe, uneori, foarte uagi şl rudimentare, iar după absolvirea „Şeoalei ţărăneşti" s'au întors la vetrele lor înarmaţi eu toate ar­mele noilor descoperiri, deel eu şanse foarte sigure de a-şl câştiga prin priceperea lor şi prin munca lor, calea ee duee spre uiaţa fericită, asigurată de o stare sanitară excelentă şl susţinută de o stare economică mereu înflo­ritoare. Dar aceşti elevi reîntorşl la sate, sunt totodată şl cel mal potriviţi răspândltori ai tuturor gândurilor bune, strecurate în inimile lor, în timpul şcolarităţii. Trăind el în nemijlocita apropiere a fraţilor lor, aceştia 11 se adresează fără de nlel un resentiment, eerându-le îndrumări şi pri­mind sfaturi corespunzătoare nevoilor zilnice.

Ori „şcolile ţărăneşti" nu ar aduce rodul cel mal de­săvârşit, daeă ele s'ar restrânge la ecfueaţiunea Integrală, oferită numai bărbaţilor ţărani, el ea îşi va atinge eu atât mai norocos nobila ţintă urmărită, daeă se ua pune acelaşi fond şl pe latura a doua a acestei importante probleme, dând edueaţlune integrală şi femeilor ţărance dela sate. Intunerecul loveşte deopotrivă cu nemilosul său bici, atât pe ţăran, cât şl pe ţărancă. Chiar dacă am recunoaşte fru­moasele străduinţe şl realizări în viaţa satelor din ultimii 15 ani, totuşi, eu dureroasă strângere de inimă, trebue să constatăm eă în unele părţi şl astăzi domneşte la sate Ig­noranţa, lenea şi laşitatea, eari seceră victime numeroase. Prlntr'o bună edueaţiune, toate ar putea fl înlăturate.

Educaţlunea ţărancei este o problemă btopolltleă primor­dială. In ţărancă nu trebue să vedem numai pe tovarăşa de viaţă a săteanului ţăran. Ţăranca este alfa şi omega în

94

«lata naţiune!. B a asigură perpetuarea rasei, ea este dă­tătoare de uiaţă a tinerelor generaţiuni, ea strecoară din inima ei picătura de sânge strămoşesc în arterele urma­şilor, ea este şl slujitoarea sanctuarului credinţei străbune, ea infiltrează în pieptul odraslelor ei, mândria naţională şl Iubirea pământului strămoşesc...

Euldent eă o ţărancă eu o cultură Integrală este o adeuărată binecuvântare a cerului, atât pentru familia el restrânsă, cât şl pentru marea familie a neamului întreg. Ea ua şti să-şl îndeplinească datoria .el sublimă, către Creator, dar şi către fiii neamului cuprinşi de atâtea neuoi, câte nu putem întâlni decât în satele noastre, unde — ea un blăstăm, — îşi desfăşoară opera lor distrugătoare şi compromiţătoare a ualorli blopolitice a rasei noastre: sifilisul, tuberculoza, alcoolismul, mortalitatea Infantilă, mor­talitatea maternă, bolile infeeţio-contagioase, alimentaţia proastă, locuinţa neigienieă, lipsa de curăţenie, apa infec­tată, de băut, ete. ete. Toate aceste plăgi constitulesc o calamitate a ueaculut acestuia de lumină. Totuşi, pe lângă o disciplină biologică, toate aceste defecte sociale, pot fi eliminate, iar disciplina biologică trebue să fie strecurată <şi în sufletul ţărancei prin şcoala ţărănească.

Pentru a instrui femeia eu armele eonştiinţel biolo­gice , trebue scoasă din mediul el uieiat şl ţinută — într'un internai de timp — în contactul zilnic eu un mediu igienic, raţional şl luminat.

Acest mediu poate fi ereat la oraş, în sânul unei In-stituţlunt publice, de ex. în căminul şcolilor, dar mal ales spitalul poate fl eea mai potrluită şcoală de edueaţlune, unde se găseşte excelentul educator soc ia l : medicul şi se întrunesc aiel şt celelalte elemente, cari sunt în luptă ne­încetată eu cauzele şl eu efectele plăgilor sociale înşirate mai sus.

Medicul educator ua şti să dea elenelor instrucţiuni practice, deserlindu-le, în termeni populari, anatomia cor­pului omenesc şt felul de funcţionare fiziologică a orga­nelor, ua documenta altmentaţiunea igienică, repartizând «leuele la bucătărie, unde îşi uor însuşi cât mal multe din

95

tainele artei culinare, ua demonstra la capul bolnauulut cauza şl urmările diferitelor îmbolnăulrl, ua arăta rolul microbilor în producerea bolilor, ua recolta microbi, chiar dela eleue (din gură, de sub unghii, e t c ) . făeându-l uizlbilt la microscopl şl ua Insista asupra preuenirll molipslrllor-Tot la patul bolnauulut ua strecura în conuigerea femeilor rolul unui pat eurat, al locuinţei ordonate şl curate, a în­grijirii eurăţenlel corporale, a manilor, a gurii etc. — ua arăta, zi de zi, eum trebue îngrijit un bolnau febril, cum se aplică o compresă pe toraee, pe corp, eum se face o spălătură, o elismă, eum trebue dat prtmul ajutor în caz de accidente, eum se îngrijeşte o plagă deschisă, eum se faee deslnfeetarea ranelor, apliearea pansamentului; fiindcă în multe din satele noastre — din neglijenţa oficialităţii — nu sunt ntel astăzt moaşe diplomate — ele uor putea ft în­locuite prtn eleuele „Şeoalei ţărăneşti", aducând serulelt mari femeilor lăuze, pe baza cunoştinţelor însuşite la şcoala „Astrei". Noi am căutat să chemăm la şcoală chiar pe moaşe, de unde erau, pentru ea să se întoarcă acasă eu Instrucţiuni de edueaţlune Integrală şl să-şl extindă aetiV uttatea lor şl în alte domenii ale uleţll dela sate. Trebue arătat rolul tglente al fântânilor bine acoperite, al close­telor de beton.

In domeniul gospodăriei casnice nu trebue uitat să le arătăm Importanţa culturii zarzauaturilor; noi le-am arătat răsadniţele, le-am distribuit răsaduri, le-am demonstrat în­grijirea şl alimentarea pasărilor de curte, le-am dăruit ouă de rasă.

Nu trebue neglijată grija portului naţional, ntel a cân­tecelor naţionale. Am făcut să ne serie tot ce ştiu în aces t domeniu de manifestare a sufletului românesc şl am cules, un material folhloristle bogat, pe eare-1 edităm în curând.

S'au ţinut repetiţlunl dese despre cele predate, aşa , încât expunerile noastre s'au Infiltrat adânc în sufletele lor şl uor rămânea neşterse în memoria lor, Iar examenul, la eare au asistat Intelectualii, a fost un prilej înălţător, dân-du-ne impreslunea eă truda şl sacrificiul n'au fost zadar­nice, de nlel o parte.

96

La examen au fost premiate eele mal bune eleue. S'au dăruit tuturora broşuri de utilitate şl de îndrumare,, eu conţinut din domeniul preocupărilor dela şcoa lă : Cărţi de rugăciuni. Istoria neamului, îngrijirea mamei şl a copi­lului, microbii, bolile Infeeţloase. tuberculoza, cancerul, al­coolismul, casa ţăranului român, bucătăria dela sate, cul­tura pomilor, grădina de zarzauaturi, îngrijirea pasărilor de curte.

Pentru partea spirituală s'au ţinut conferinţe religioase, morale; eleuele au asistat zilnic la sfânta llturgie, în ca­pela spitalului, au fost mărturisite şi împărtăşite cu sfintele taine ale cuminecăturii.

La examenul fizic am găsit la cele 40 eleue, eari au absolult „Şcoala ţărănească": tuberculoză la o eleuă, si­filis latent, eu Wa parţial şl intens, pozitlu, la 15 femei, iar blenoragia la 16 eleue, s'a aplicat tuturora tratamentul eu-uentt.

In eoneluziunl auem conulngerea deplină că în urma instrucţiunilor primite, eleuele absolvente ale „Şeoalei ţă­răneşti", întoreându-se acasă, îşi uor începe activitatea, formând miel foeare de ajutorare, de îndrumare şl de lu­minare a vieţii dela sate. Nu vom putea să aşteptăm dela ele dtntr'odată transformarea mentalităţii satelor, ea prin minune, dar auem convingerea eă aceste eleve vor şti să-şl îndrume viaţa, eel puţin a lor, a familiei lor, dar şi a al­tora, către o ulaţă mai bună, mai morală, mai igienică şl mai fericită, prin hărnicie şl muncă luminată. Vor şti să gătească o mâncare mat gustoasă, să ajute cu toată sigu­ranţa o femele pe patul de naştere şl să panseze în mod antiseptic şt aseptic o plagă accidentală. Gândul căne-am făcut această datorie, ne ua da mulţumirea, că ele vor şti să facă şi numai atât, conduse fiind pe calea uleţil de lu­mina „Astrel" culturale.

9?

Experien)e eu teatru pentru eopii în despărţământul Braşou

de M. lo rda.

ldeea unui teatru pentru copii s'a impus la Braşou, ineetul eu încetul, ea o neuoe de ordin cultural. Izbânda e i hotărîtoare a fost în ziua eând s'a dat eel dlntâiu spec­tacol. Până atunci de peste tot, organizatorul a fost întâm­pinat numai de simpatie, cuuinte de îmbărbătare platonice ^ i sprijin... moral. Asifel se explică de ee dela uestea în­fiinţării acestui teatru şi până la eel dintâi spectacol au treeut mai mult de patru luni. Singurul sprijin material a fost acel dat de despărţământul „Astrel", al căror condu­cători au înţeles rostul însemnat al teatrului în educaţia copilului.

Braşouul, tot aşa eum sunt şi alte oraşe din Ardeal, are din punet de uedere cultural o situaţie anumită. Dacă statul român garantează minorităţilor etnice libertatea de -a se eultiua în limba lor, de a se ruga şi înuăţa în spiritul Impus de tradiţia lor culturală, apoi nu trebue uitat nici elementul românesc din aceste oraşe. Fiindcă dacă mino­ritarii au înţeles însemnătatea teatrului în educaţia masselor la noi ldeea întâmpină oarecare indiferenţă.

Oraşele ardelene în cari nu sunt organizate teatre ro­mâneşti, rămân să aştepte turneele trupelor din capitală. Astfel, în mijlociu, cam odată pe lună, la Braşou publicul amator de teatru poate urmări unul din spectacolele bu-eureştene. Desigur în interpretare şl montare neîndoios, Inferioare celor din capitala ţării. In acest timp minoritarii au făcut un pas înainte — eel puţin aşa se înfăţişau la Braşou. 0 trupă ungurească şi alta săsească organizau spectacole în serie, jucând uneori două şl chiar trei luni necontenit, piese de succes , montate corect şl interpretate în ehlp mulţumitor. Publicul minoritar le urmărea eu aul-«dltate, iar copiii de şcoală erau şl ei duşi la spectacole cari nu depăşiau mintea şl priceperea lor.

Deci, pe eând copiii minoritarilor erau puşi în contact c u teatrul, ea element de cultură, cel al Românilor rămâ-

98

neau să cunoască spectacolul teatral din auzite sau să tiu-1 cunoască deloc.

Organizarea. De-aei, dela aceste constatări, a încolţit ideea înfiin­

ţării unul teatru pentru eopll, la Braşou. Organizarea Iul a întâmpinat mart pledeel, Iar pe-alo­

curi ehlar dârza împotrivire a acelora cari nu au ntmle comun eu spiritualitatea, dar cari totuşi prlntr'un joc al sorjll sunt puşi să soluţioneze tocmai problemele culturale.

Organizarea unui teatru destinat educaţiei celor miel nu e mal uşoară deeât a oricărei alte instituţii de aeest fel. Realizarea teatrului dela Braşou a mat auut să lupte pe de-asupra şl eu lipsurile materiale. Mai întâi a trebuit s ă se întocmească astfel planul de organizare, încât să poată trece peste problema recrutării personalului artistic. Sărăc ia începutului nu putea deeât să excludă tdeea re­tribuţiei actorilor. Aceasta a ridicat o nouă pledeeă în calea alegerii elementelor celor mal potrlulte pentru aeest gen de teatru. Refugiul a fost la întocmirea unei trupe de di­letanţi.

Personalul artistic. In câteua asociaţii culturale din localitate, tineri şi ti­

nere eu dragoste de teatru, reprezentau piese din reper­toriul clasic şl modern, româneşti sau adaptate. Desigur deşi se lucra fără un program serios, fără o direetiuă şl fără o unitate de uederl sau fără să se urmeze o anumită concepţie artistică, aceste reprezentaţii sporadice au auut preţul lor. In număr de trei sau patru pe an, date în eine ştie ee cartier mărginaş, reprezentaţiile acestea au putut scoate la tueală câteua elemente înzestrate eu reale cali­tăţi scenice.

De-aei, prlntr'o alegere minuţioasă, s'a putut întocmi un personal artistic, idealist, entuziast şi disciplinat. Trebue subliniat că nu s'a ţinut decât într'o slabă măsură seama de gradul de cultură al acestor elemente. Criteriul de ale­gere a fost talentul, entuziasmul şi spiritul de disciplină, manifestat prlntr'o supunere desăvârşită.

99

Alcătuirea repertoriului. Odată ee „Astra" a primit să ta sub auspiciile et

reprezentaţiile teatrului pentru copii, pe măsură ee primele greutăţi materiale au fost înlăturate, s'a trecut la organi­zarea propriu zisă a teatrului.

Trebue arătat eă experienţele încercate eu zece ant în urmă la Bucureşti, de dl Victor Ion Popa, au folosit de îndreptar acţiunii pornite la Braşou. In întocmirea reper­toriului s'au folosit, în bună parte, rezultatele acestor ex­perienţe. Două din piesele reprezentate la Teatrul Popular în matlneele închinate copiilor au şl fost puse în repetiţie de teatrul din Braşou, îndată ee s'a fixat ordinea repeti­ţiilor.

Repertoriul a fost întocmit din: Pufuşor şi Mustăcioară şl Păpuşa cu piciorul rupt, piese în eâte un act de Victor Ion Popa; Haplea, un act uesel şl Visul lui Quguţă o piesă gen feerie, într'un act şt 4 tablouri de M. lorda.

Repetiţiile. Repetiţiile se făceau seara, între orele 7 şl 9. Dela o

lectură în eare s'a arătat acţiunea şl conturarea psiholo­gică a personagiilor, s'a trecut la lecturile comune. Apoi,, pe măsură ee actorii îşi însuşiau textul, s'a trecut la ade-uăratele repetiţii de ansamblu, eu mişcările şt intonaţiile trebuitoare. Toate repetiţiile s'au făcut sub directa supra-ueghlere a scriitorului acestor rânduri, eare şi-a asumat greaua sarcină de a da Braşouului eel dtntâi teatru pentru eopil.

Montarea. In timp ee se făceau repetiţiile, cam una pe zi, s'au

desenat machetele decorurilor. Felul eum s'a făeut montarea pieselor e greu de arătat

prin scris şl mat ales în cadrul unui articol. Apoi trebue auută în uedere şi concepţia, poate deosebită de a altora, despre teatrul pentru eopil şl — în sfârşit — nu trebue ui­tată ntel structura aparte a pieselor pentru copii ale lut Vtetor Ion Popa.

Subiectul acestor bucăţi dramatice a fost luat dtn lumea animalelor. M'am uăzut pus în situaţia să montez şi să redau în adeuărata lor atmosferă două fabule. Oameni

100

ş l animale trebuiau să se înfăţişeze alături pe scenă, sub prlulrlle nedumerite ale unul public nefamiliarizat eu teatrul, dar, cunoscător al personagiilor.

Stăpânul, Păpuşa, Plslea, Şoarecele , Câinele trebuia « ă fie astfel redaţi îneât să se excludă cât mai mult din convenţionalul eare este admis în teatrul pentru adulţi.

Deosebirea personagiilor s'a obţinut dintru început eu ajutorul costumelor croite din materialul eel mal po­trivit şl a capetelor de carton presat. La deosebirea for­melor trebuia adăogată deosebirea de statură. Copilul are o optică proprie eare trebue satisfăcută; el nu admite un şoa rece de statura pisicii şl nici o pisică înaltă cât stă­pânul el. Aci au interuenit elementele de montare, eu aju-1orul cărora s'au putut obţine efecte surprinzătoare. S 'a tins spre o armonizare a personagiilor eu mediul înconju­rător. Dacă în uiaţa reală există un anumit raport între statura unei pisiet şl un scaun obişnuit, apoi nlel în teatrul pentru copil micul spectator nu admite ea acelaşi animal să fie mai mare decât acest obieet, ei el cere ea raportul să fie menţinut. De aet neuola construirii unui mobilier şl a unui decor de o anumită proporţlonalitate. S'au mărit odată eu mobilele, uşile, ferestrele, obiectele casnice, per­delele şl tablourile de pe păreţi. Diferenţierea dintre oa­meni şi animale şl diferenţierea dintre animale eu staturi deosebite s'a obţinut prin folosirea unor practicabile în formă de estrade, suprapuse ea treptele unei scări, cari măreau iluzia deosebirii de înălţime. S'au tins astfel la crearea unul spaţiu special adecuat opticei spectatorului. L a ridicarea cortinei spectatorul n'a mai ştiut dacă ceea ce vede pe scenă este realitate sau ficţiune,

Lumina, culoarea şl forma obiectelor au contribuit intr'o mare măsură la obţinerea efectelor.

Reprezentaţiile. Primul spectacol s'a dat în ziua de Sâmbătă 15 Dec.

1934. Despre Izbânda obţinută atunci s'au pronunţat alţii la momentul potrivit în toate ziarele locale şl cele din capitală. *

In ordinea cronologică, săptămânal s'au dat următoa­re le spectacole: Sâmbătă, 15 Dec. 1934, Pufuşor şi Mustă-

101

cioara, de Ulcior Ion Popa şi Haplea de M. lorda; Sâm­bătă 22 Dee. 1934, Haplea de M. 1. şl Păpuşa cu piciorul rupt de V. I. P.; Sâmbătă, 29 Dee. 1934, Pufuşor şi Mustă­cioara de V. 1. P. şl Visul lui Quguţă de M. lorda, spec­tacolul începând eu improvizaţia ocazională Moş Crăciun.

In cursul anului 1935 s'au mai reprezentat următoa­rele p iese : Leafă şi Nătăfleaţă, Haplea cântăreţ, Năsoi şi Mierloi, Nătăfleaţă se face artist şl Ţiganul la teatru de M. lorda; Scufiţa roşie, adaptare de R. Prişcu, Şcoala lui Papuc de Victor Ion Popa şi Meşterul Cipic de Lia Hârsu.

Trebue menţionat eă s'au reprezentat piesele în forma lor cea mal amuzantă, eu personagii eomiee, chiar gro­teşti, cu intrări neaşteptate din sală, sau direct de afară prin sală, pe scenă, pentru a ţine tot timpul trează aten{ia mieilor spectatori. In felul acesta s'au ocolit piesele fără atenţiune, monotone, cari nu urmăreau decât intenţii mo­ralizatoare. Moralai însă, n'a fost ocolită, et din contră, ea a fost dată într'o formă accesibilă. Astfel pe nesimţite eo-pilul-speetator a învăţat la teatrul său lucruri cari date în altă formă nu l-ar fi interesat sau l-ar fl lăsat Indiferent. Anumite reguli de bunăeuuiinţă, anumite sentimente ome­neşti, precum şi anumite observaţii asupra vieţii au fost infiltrate într'o formă uşoară, în cadrul a două ore de râs sănătos, în sufletul copilului. S 'a cultivat deel comedia, dar comedia sănătoasă, morală, eare desvoltă spiritul de se ­sizare asupra diferitelor fenomene ale-vieţii. Chiar feeriile au fost prezentate într'o formă eare nu neglija latura umană.

Dar despre aceste spectacole au rostit cuvinte de pre­ţuire membrii corpului didactic din Braşov. In numeroase rapoarte cerute de forurile competente, directorii şcoalelor primare au arătat valoarea de netăgăduit a teatrului pentru eopii.

Dar ţinta teatrului pentru eopii n'a fost numai contri­buţia la educarea tineretului şcolar din oraş, el, deopo­trivă, s'a urmărit apropierea de sufletul copilului dela ţară;, izolat, pus în neputinţă să ia contactul eu ure-un fel d e spectacol.

Teatrul dela Braşou s'a deplasat şl la sate.

102

Trebue arătat eă act teatrul pentru copil are un ş t mal întins eâmp de activitate. Păcat eă tinerii eari dau re­prezentaţii teatrale în aceste comune n'au înţeles eă au datoria să se gândească şt la sufletul plăpândului copil de ţară. In cursul lunel Martie, o parte din personalul artistic eu decoruri şi costumele dela Braşou, a dat două spec­tacole în comuna Baelu.

Cu prilejul acesta, am crezut necesar să-i lămuresc, nu pe mieii spectatori, el pe însoţitorii lor, părinţi, fraţi mat mari sau dascăli, asupra rostului ee îl are teatrul în educarea şcolarilor.

S'a făcut o prinilre neaşteptată, deoarece în loc de unul s'au dat două spectacole într'o singură ai.

După eonferlnţa Introduetluă, s'a reprezentat „Haplea" şl Pufuşor şi Mustăcioara.

S e pare eă îndrumările date prin conferinţa dela Baeiu au şl dat roadele aşteptate. După câteua săptămâni un grup; de tineri inimoşi a alcătuit un program de teatru pentru eopll în corn. Satulung. Cu acest prilej s'a reprezentat şi piesa Haplea de M. lorda.

Această piesă, netipărită îneă, a fost cerută spre re­prezentare şl în alte părţi. Mai uşor se ua putea răspunde acestor cereri când ua apare imprimată în editura Funda* pilor Regale.

Experienţa eu teatru pentru eopll la Braşou îşi are preţul ei. Pe drumul însemnat din iniţiativa particulară, s e poate trage o brazdă adâncă în ogorul culturii. Oficialitatea are datoria să Interuie, eăei până aeum ea a arătat doar un uădit interes pentru aeest teatru.

103

Material informaţii; şi cronici.

Circulară către despărţămintele noastre. Dorind a fi cât mai amplu informaţi asupra fiinţei şi

activităţii şeoalelor noastre ţărăneşti, vă rugăm să binevoiţi a ne trimite răspunsul Du. la alăturatul chestionar întocmit de dl Dr. V. llea, preşedintele desp. Sighet.

Chestionar pe anul 1934/35. I. Pregătiri pentru înfiinţarea şeoalei.

1. Când a luat fiinţă şcoala ţărănească în despărţă­mântul Du.?

2. Iniţiatiua a luat-o comitetul Du. ori un cere mal larg de Intelectuali?

3. Prin ee mijloace aţi început lansarea Ideii? 4. Opinia publieă, presa locală etc. eum a primit ideea ? 5. Ce pregătiri prealabile aţi făeut în uederea înfiin­

ţării ş coa le l?

II. Finanţarea ete. 6. Ce mijloace de finanţare aţi auut la dispoziţie şl

dela c ine? 7. Cum au primit autorităţile locale, euentual cele cen­

trale, cererea Du. de subuenţle? 8. Unde s'au ţinut cursurile şeoalei şl în ee condiţii?

Aţi plătit s a l a? 9. Unde au fost găzduiţi eleult şt în ee condiţii? Aţi

plătit pentru găzduire? 10. Unde au luat masa eleuii şl cât a costat de per­

soană şl total? 11. Ce hrană s'a serutt, de eâte ori şl eâte feluri? 12. eum aţi organizat disciplina eleullor la cursuri, la

gazdă, la mâncare e t c ?

104

111. Recrutarea eleullor. 13. Prin ee mijloace aţi recrutat eleull? Descrieţi

procedura. 14. Ce concurs aţi auut din partea cărturarilor dela

sa te? 15. Cum au primit ţăranii idela ? 16. ee greutăţi aţi auut în priuinţa recrutării? 17. Gâţt eleul aţi auut şi eum s'au repartizat pe comune ? 18. Etatea şi starea familiară a eleullor, 19. Auerea eleullor (casă, pământ, uite), 20. Gâte clase primare ori alte şeoll au urmat eleull an­

terior ? Aţi făeut un examen şi ee rezultate a dat în general ? 21. Rezultatul examenului medical în procente cu re­

ferire la bolile constatate. Gâţl eleul au făcut armată? 22. Gonsideraţlunl speciale asupra eleullor. Aptitudini

speciale constatate. Gospodărie ordonată, stupărle, biblio­teca, abonat la gazete şl orice alie eonsideraţlunl cari îl ridică peste nluelul celorlalţi consăteni;

23. Gonsideraţlunl generale asupra nluelulul cultural, economie, social al ţinutului Du. precum şl al singurati­celor comune din earl s'au recrutat eleull. Ueţl Insista în special asupra organizaţiilor economice extstente, ca să puteţi obserua mai târziu progresul;

24. Gonsideraţlunl generale şl aprecieri asupra cărtu­rarilor din comunele respectiue. Ce cărturari s'au ridicat din ele în trecut şt prezent?

25. Starea generală a bisericii şl şeoalei din comune şi interesul ţăranilor pentru ele. S e ua întocmi o descriere sumară a comunelor din spusele eleullor (întindere, locui­tori, instituţii, stare culturală, economică, morală, obiceiuri speciale, ocupaţiunl etc.) şi apot datele se uor completa şt uerlflca eu ajutorul preotului, înuăţătorulul şl autorităţilor.

IV. Recrutarea profesorilor. 26. Din cine se compune corpul Du. profesoral pe

specialităţi şi ocupaţii? 27. Modul de recrutare al profesorilor. 28. Ce studii s'au predat şi în câte o r e ? (Programul

detailat!)

105

29. Daeă aţi dat ureo remuneraţie corpului didactic, le-aţi restituit cheltuelile ori le-aţi mulţumit special.

30. Ge puteţi spune despre profesorii Du.?

V. Şcoala.

31. Prin ee solemnitate aţi început cursurile? Cine a fost prezent afară de eleui şl profesori?

32. Cum era împărţit oraşul? Cât au durat cursurile întruna, ori numai în sărbători?

33. Cum şi-au făeut eleuil datoria în priuinţa freeuen-tărli, atenţiunel, disciplinei? Şi-au făeut însemnări?

35. Cum şi-au făeut profesorii datoria? 35. Ce distracţii aţi asigurat elenilor şl alte posibili­

tăţi de câştigare a cunoştinţelor afară de cursuri? 36. Ce material didactic şt ee posibilităţi de demon­

straţie u'au stat la dispoziţie? 3?. La sfârşitul cursurilor aţi ţinut examen şl ee re­

zultat a dat? 38. Aţi aranjat festiual de încheiere şl eu ee program ? 39. S e uor anexa euentuale fotografii ee aţi făeut în

cursul şcolarităţii. 40. Ce impresii şi-au câştigat eleuli şl cum le-au ma­

nifestat? Le-aţi eerut impresii s c r i s e ? 41. Ce premii s'au împărţit eleullor? 42. Cum aţi asigurat contactul ulterior al elenilor eu

Du. şl eu şcoala precum şl solidaritatea între e l ? 43. Ce planuri aueţl pentru ulltor? 44. Ce informaţii mal puteţi da asupra şeoale i? Apre­

cierea Du. asupra utilităţii ei. 45. Rugăm să ne amintiţi toate datele concrete, eari

ar douedi o schimbare înspre bine în gospodăriile ţără­neşti faţă de trecut, ea rezultat al şeoalei ţărăneşti. (De ex. cutare şi-a înfiinţat o pepinieră, o grădină de pomi, o stupărle sistematică, în comună a luat fiinţă o eooperatluă, o touărăşle, o întreprindere economică ete.)

46. Toate aceste date le ueţl serie separat pentru fle­care an în parte, de când funcţionează şcoala Du. Este foarte Important, ea răspunsurile să fie complete şl ab­solut sincere. Răspunsurile uagi nu au nlet o ualoare.

106

Adeuăruri eu priuire la şeoalele ţărăneşti, e a toate inijiatiuele îndrăz­neţe, ea toate încercările de cura­joasă desţelenire a mentalităţii som­nolente şi comode în eare ne-a plă­cut mereu s ă ne înuăluim, noua me­todă de eoleetiuă educare prin şeoa­lele ţărăneşti a debutat îneunjurată de seeptieismul multora manifestat prin adânea tăcere a eondeelor au­torizate. Au treeut însă numai doi ani şi iată eă presa a început să uorbeaseă pe larg şi elogios despre noua înfiripare. Se fin conferinţe la Radio, se publică foiletoane, se ae -eentuiază importanta şcoalei ţără­neşti prin editoriale chiar. Dela tă­c e r e a sceptică s'a întreprins un ade-uărat salt spre eea mai uie loeua-eitate.

Faptul nu poate — fireşte — de­cât să ne bucure. O discuţie pu­blică în jurul şcoalei ţărăneşti în­seamnă o remarcabilă contribuţie la opera de popularizare a ideii, e e e a c e regretăm însă şi eeea c e sun­tem de a c e e a obligaţi s ă subliniem aei, e o a r e c a r e lipsă de informaţie sau un anume uag de afirmaţie din partea celor c e au seris asupra primelor rezultate ale şeoalelor ţă­răneşti. Un firesc sentiment al ade-uărului ne obligă s ă aducem eâteua precizări priuind contribuţia „Astrei" la înrădăcinarea şi generalizarea nouii metode edueatiue.

Iniţiatiua şcoalei ţărăneşti se da-toreşte la noi dlui Dr. V. llea eare a înfiinţat o astfel de institufie în 1932 la Sighet, în cadrul despărţă­mântului de acolo al „Astrei". Bu-eurându-se de deosebita atenţiune şi înjelegere a dlui prof. D. GusH, fostul Ministru al Instrucţiunii Pu­blice şi mai ates împărtăşindu-se de toată încrederea dlui prof. Dr. luliu Moldouan, e a r a a primit-o ea pe o

direetiuă principală a „Astrei", ideea şcoalei ţărăneşti n'a cunoscut nicăieri mai mult ea în cadrul „ffsoeiaţiunti" o rapidă si generală aproape, r ă s ­pândire. A fost o acţiune unitar şi sistematic realizată, eu direetiue prin­cipiale pornind dela Preşedintele „Astrei" şi dela Comitetul ei eentral şi înfăptuită apoi — după configu­raţia locală — de harnieile noastre despărţăminte.

In cursul lui 1933—34 am auut 11 scoale ţărăneşti freeuentate de 343 eleui ţărani din peste 100 comune.

In anul de faţă apoi, despărţă-mintele noasire au înfiinţat 25 de şeoale ţărăneşti dintre cari sunt şi două pentru fete.

Nu poate fi dar uorba de încer­cări sporadice şi incidentale de enu-mărat printre celelalte lăudabile efor­turi de acest fel, ei de o serie de instituţii eu aetiuitate similară coor­donate unitar şi organic, eu o uă-dită tendinţă de perfecţionare şi permanentizare.

Sunt adeuăruri pe eari nimeni nu le poate tăgădui şi pe eari am fost încă odată neuoiţi s ă le însemnăm subliniat aici. Trans.

Despărţământul Ighiu ne comunică printr'un raport felul în eare a de­curs în ziua de 28 Februarie c , co­memorarea lui Horia, d o s e a şi eri-şan. Autorităţile şi numeros popor au asistat la parastas şi au ascultat apoi euoeareamişcată apăr . P. Cireo, preşedintele desp.

L a 2 Martie s'a organizat — eu concursul cercului cultural al înuă-ţătorilor şi al intelectualilor locali — o produeţiune teatrală eu piesa „Zo­rile". Uenitul a fost destinat aug­mentării fondului înălţării monumen­tului închinat celor trei martiri, în Alba-lulia.

Conducerea desp. Ighiu a dat de asemeni dispoziţiuni ea aceas tă co ­memorare s ă se săuârşeaseă în toate comunele sale.

107

Bibliografie.

Reuiste, ziare:

L'Europe orientale, an. XV., fase. 111—IV.

Căminul cultural, 1., 4 ,1935 Februa­rie şi Martie.

Luceafărul, Timişoara, anul 1., 2, 1935 Febr.

Satul, an. V., 52, 1935 Martie, 63 Aprile.

Hlingsor. 3,1935 Martie şi 4, Aprilie. Utaţa Basarabiei, IV., 3; Martie, 1935. Viaţa literară, an, IX., 168; 11—31

Martie 1935. Cele 3 Crişuri, an. XVI., 1—2; 1935,

lan.-Febr. Freamătul literar, an. 11., 10—12.

Gândul uremii, an. UI, 2; laşi, 15 Febr. 1935.

Ramuri, an. XXVI., 8, Dec. 1933. Pagini literare, an. I., Nr. 10; 15

Febr. 1935. Viaţa nouă, an. 1., 3 ; 15 Febr. 1935. Societatea de mâine, an. XII , 1935,

lan., Nr. 1. Gazeta cărţilor, IV., 13—14, 15—16.

Cărţi:

I. Xenofon: Filarmonica dela 1833; 1931, Bucureşti, pag. 62.

H. Azam: Telegrafia fără fir şi mediuminitatea, pag. 32.

Biblioteca poporală a Asoeiaţiunii „Astra", c a r e intră într'al 25-lea an de existenţă în anul 1935, a tipărit în timpul din urmă următoarele broşuri ieftine şi bune pentru eet ee ureau propăşirea

culturală:

Nr. 208. Poezii poporale din graniţa Năsăudului, culese de Emil Al. Roşea.

Nr. 209—212. Trecutul nostru românesc. Scurt manual de istorie na­ţională, de Prof. loan Lupaş.

Nr. 213. „Tot omenia-i mai tare", comedie ţărănească, în 3 acte, de Petrea Dascălul.

Nr. 214. Valorificarea muncii, raţionalizarea gospodăriei ţărăneşti. Inuâţâturi agrteole-eeonomtce, scrise în grai poporal de Gheorghe Brânduş.

Nr. 215—216. Dragostea-pârdalnica. (Nărauuri muiereşli.) Comedie poporală în 4 aete de losif Qregor Tajovshy. Tradusă din limba slouaeă de Libuşa Monasterianu.

Nr. 217. Noroc şi veseliei („Mărtuţa Sabie" şl alte schiţe umoristice din uiaţa poporului.) De Nicolae Lupu.

Nr. 218. Calendarul pentru popor al Asoeiaţiunii pe a. 1935, întocmit de Horia Petra-Pefreseu.

Fiecare număr 5 Lei, afară de Nr. 209—212, eare eostă 15 Lei şi Calen­darul, eu 15 Lei.

108