SUPLIMENT LA

REALITATEA ILUSTRATĂ

N r. 8 5 4 . — A ïiu i X V I I 17—2 3 I u n i e <943

UN REPORTAJ DE MARE ACTUALITATE

TM EI M ORŢI — UN RAJISAŞA©O P U T E R N I C Ă N U V E L À D E

ii POVESTIRE HUMORÏSTIGA DE

L 1 O H T O L Ş T O 1 — M A R K T W A » N)-------------------- ----------------

STÂNGA, sus: La cârma unui vas de patrulă italian; DREAP­TA: îngrijirea cailor într’un bi­vuac de răsărit; MIJLOC, stân­ga: Un batalion de voluntari îm­potriva partizanilor de est; DREAPTA: Salvarea unor avia­tori naufragiaţi în Marea Nor­dului.

JOS, stânga: Scoaterea nave­lor franceze scufundate la Tou­lon.

CURIOZITĂŢI - HUMOR

R E P O R T A G I !

A e T U A L I T A T I

I « m i m m i IM M M IM M R « ifMMMNMmN

MSHEfXM NUMELE ROMÂNEŞTI?

Ce m a i i h m rom ânesc Cornea!. Ş î ca t«w4® acestea num ele gene­ra lu lu i ©«încă îl văd scris Korae, în dàrtle rile Goarnă despre pome­n irea V«lefilor războiului la felu­ritele c im itire dîn Bucureşti.

I»a i n c l u t am crezu t că este vorba ii» vrean general germ an pe ca ie H cAeamă astfel- D ar în ­da tă am v ăzu t ş î num ele de Ba­tiu, a l ì Ui Tea de cel d e Kome. A- tunci mi-am zis: Ex nu , este un general rom ân. Pe un neam ţ n'o să-l cheme* Radu. T oată isp rava este că mamele de Cornea a lost s c r 's Pe aetuţeşte.

B a r a s ta ne m a l trebue? să scriam pe nem ţeşte num ele ro­m âneşti? S a n® ajunge că scriem Makaiewfrsch, num ele de M aca- rovici ; c ă pe altele le scriem cu y in coadă, precum Ciulley, în loc de Ciulei ş i m u lte ca acestea?

Acum s a ducem m ai departe apucătura* aceasta?

Umbli prin oraş, ceteşti felurite num« şi te cuprinde m ira re a câţi t stint se? îşi cu tz. De ce oare, când €• m td t m ai u şo r să scrii Ţajcm in loc de Tzaicu?

Se vede că Românilor nu le place să folosească uneltele lor şi totdeauna dau goană la ale al­tora. B ar aceasta nu le face cin­ste. Çe? sä despreţuîesc sie melc? Cenar fi să se găsească unul să scrie tespiretauiese?

II

JOCURILE DE NOROC BELA '■>' • NISA

E ra u vestite jocurile de noroc dela Nisa. Câţi d in a i noştri nu se duceau acolo să -ş î golească buzunarele!

C lădirea unde se desfăşurau e r a rid ica tă pe s tâ lp i înfi p ţi in m are , a<ra că parcă p lu teai pe apă. Se înţelege, priveliştea e r a m inu ­nată, p ăca t insă că oam enii, în :Ioc de a desfă ta cu ea si a se în ­d es tu la cu a tâ ta , m a i adăugau sco rn itu rile loor de focuri nenoro ­cite.

A cestea. îm preună cu cele dela M ontecarlo care se aflau în veci­n ă ta te , e ra u . cunoscute In to a tă lum ea ţ i isp iteau pe m u lţi de a se tl »ic» să-şi Încerce norocul a- colo.

Se vede încă că războ iu l acesta le -a ven it de hac celor dela Nisa. In adevăr, cetim în z ia ru l Cuvân­tu l din B răila , că v es titu l casino al jocurilor de pe m a lu l n iâ r i i 'v a fi dă râm at. Be jucat n u se m ai joacă în el. A fost închis

D upă 5® de an; de, dăinuire, însă, acumi se poate face socoteala că In el ş i-au încercat norocu l în acest răs tim p ca la 80.080 de francezi.', 75 000 de englezi, 57 6tlil de am erican i d in nord, 60 000 d.n sud, 40 000 de nem ţi, 30 000 de suedezi, danezi ş i norvegieni,50.000 de italieni ş î alţi 50.000 de locu itori d in China şî Japonia, B éspre Rom ân nu n i se spuhe.' Et jucau m al m ult la Montecarlo.

M ulţi din jucătorii fă ră noroc s 'à ii sinucis. Z iaru l ne spune că 18.909 s ’a u împuŞcat o ri s ’au sp â n ­zura t, A lţi 3000 s 'a u a ru n c a t in mare. A daugă însă că n u m ă ru l a- cestora trebuie să fie ş î m ai m aro P rin tre s>inuctşî 10?/« aii fost ie- 'iniei.'.'

I a tă fericirea jocurilor de no­roc I B ine e i s’a u ìnclite B ar vre a le de* 50 de ani au isp itit lum ea şS au nene'rocît pe m ulţi.

CEA MAI ÎNSEMNATA COLECŢIE c““ ~ "*,ilm5 «racu m en tiir

m COVOARE DIN LUMEProbabil foarte puţini vor fi ştiind

că, in muzeul de profesiuni artistice din Vîena se găseşte cea mai însems nată colecţie de covoare din lume. Lucru ce nu e de mirare, de alfel; cătî odinioară acèst oraş având strânse legături cu Orientul, e ra socotit pa« tria celor mai minunate covoare.

Setea după frumos şi simţul estetic al omului au dus la confecţionarea primelor covoare, al căror leagăn era Asia centrală.

P rim ul fragment, descoperit ocazio= nai, în urma unor săpături, aparţine anului 3 al erei noastre. In Persia, arta ţesutului a a j u n s , prin sec. 15 şî al 16slea, la cea mai mare înflorire şi de atunci avem cele mai frumoase exemplare. : : '

Schiţa primului model în arta ţes şutului a fost făcută de un bărbat, de cele mai multe ori pictori de mimas turi, căruia î se încredinţase totodată şî conduct rea acestor întreprinderi artistice. ■

In timpul unei conferinţe, tinută în faţa unei societăţi a muzeului din V ie s na, s‘a arătat fotografia celui mai frus mos exemplar din colecţia vieneză- D upă război, desigur oricine va putea să admire muzeul de profesinuî a r t i s s tice.

Insă, exemplarul cel mai valoros şî totodată cel mai renumit din lume. este aşa zisul „covor de vânătoare“ .

In inimitabila mişcare se împletesc corpurile animalelor, într'o totalitate ornam entală.'Privit dintr'ó parte, pare luminos ®î vesel, din partea opusă, face impresia că é întunecat şî sums bru. M isterul voalat este materialul său mătăsos ce provoacă fantezia privitorului. Ţarul P e tru cel Mare îl dăruise odinioară lui Leopold L

Dela Perşi, arta covoarelor a trecut apoi la indieni şi Turci, dar niciodată n ’a fost adusă la aşa mare desvoltare. Colecţia mai posedă şi un exemplar de covor de mătase din Damasc, care întrece aproape ..Covorul de vânătoas re“, în frumuseţea coloritului. In ges nere, stilul coloritului al tu turor a» cestor covoare e inaccesibil. Nicio pictură nu poate concura acestei m i s nuni. Cu toate acestea. Perşii nu eus noşteau mai mult de 16 culori, dar prin talentili prin care le combinau obţineau efectele ce desfată orice ochi. -,

Dacă se consideră că, de exemplu, „covorul vânătoresc“ are 12.740 nos durî pe dm. patrat şî că există cos voare de rugăciune, al căror număr de noduri a ajuns la 30 000, abia atunci se poate preţui exact munca imensă.

D ar aceste covoare desigur n‘au fost făcute pentru întrebuinţare, ci au fos considerate, ca şî picturile maris lor maeştri, ce opere de artă ce tre­buiesc numai admirate.

O I NVENŢI E S E N Z A Ţ I O N A L AZiarul ,,Nouveaux Tem ps“ publică

o p rezen tare a m ă n u n ţi tă a unei ‘ in ­venţii făc u tă în a in te de izbucnirea războiului de că tre ing ineru l f ra n ­cez M. Breton, oare a reuşit, d upă lungi experienţe, s ă construiască., ,o puşcă, de v ân ă to a re d in duralum i-

niu. Această p u şcă de v ân ă to a re d in duralum iniu . Această puşcă c â n tă ­reşte n u m a i 2 kgr. P â n ă in prezen t în că n ’a av u t toc o exploatare indus- triaJă, deoarece durah im in iu l este n t cosar p e n tru scopuri, de războiu m ai im portan te .

VITAMINE LA PLANTEU n in s t i tu t agricol dela K asan-

lik (Bulgaria) s ’a o cupa t în am ă ­n u n t cu cercetarea con ţinu tu lu i de v itam in ă al tran d a f ir i lo r albi şi m ă ­ceşului. S ’a c o n s ta tâ t c ă m ăceşul con ţine de 51—20 ori m a i m u ltă vi­ta m in ă Ö. d ecâ t de p ildă lăm âia , por­tocala, m ăru l. D ar tra n d a f i ru l alb

• •• 1 ■conţine de 3—4 ori m a i m u ltă v ita ­m in ă d«cât măceşul. I n t im p ce m ăceşul s ’a im pus' în m u lte ţă r i ca

fru c t bogat în v it im in ă , tran d a f iru l aiib m ai face p a r te d in se ria acestor

p lan te a că ro r cu ltiva re s ’a negli­ja t , d in cauza neren tab ilită ţii , căci erau m a i slab p lă tite d ecâ t t r a n d a ­f iru l rosti. Se co n t in u ă cercetările

- : . ■ , I : • - • . J . . • i

p e n tru co n s ta ta rea tran d a fir i lo r cu cea m ai m u l tă v itam ină. Astfel s ’a văzu t că şi frunzele tran d a firu lu i alto con ţin v itam in a C., desigur în c a n ti tă ţ i m a i m iei d ecâ t fruc tu l.

AVrhiui. S c r ib a n

d o a m n a

Cereţi la fie- m care t şi 15 ale |g fiecărui luni la |§ to ţi chioşcarii - Ş şi depozitarii | |f

de ziare ==

MARIANAESTE R E V I S T A CARE ÎM PLINEŞTE TOATE D O R I N Ţ E L E D.-VOAS.TRÄ DE

F R U M U S E Ţ E , M O D Ă .

GOSPODĂRIE Şl LI TERATURĂ

MARIANA28 t A Ö I N I 60 L I I

M l

Mario Damiceli!, autor, reg'sor şî opérator al filmelor sale documens tare, a sfârşit zilele trecute un scurt metraj, care încheie tripticul tehnic cu privire la tainele industriei; şi care se compune din filmele:' „Hallo, cine Vorbeşte?” „O poveste din toa* te zilele” şî ,,Să aprindem un c h i b r i t ”

Documentarele lui Damiceli! au cas ractristic i care Ie deosebesc numai, decât de acelea ale oricărui alt re< gîsor: poartă pecetea unei puternice expresivităţi fotografice ş i a unei tehnici a tâ t de prestigioase care face ca stilul luì să fie unic. Temperas mentul autorului croeşte prin acest stil, cu tonul lui exact şi uşor hus moristîc, în ,,Să aprindem un c h i s brît” este înfăţişată , fabricarea tipus rilór celor mai cunoscute de cnibris turi ş î întreaga povestire este bros dată pe un fond de viu interes Şî îns vă’uîtă în atmosfera unui humor dintre cele maî deasehîte.

Dar, Domiceli! cuprins din, nou dp nostalgia., cerului (el este cel r ra i cunoscut corespondent ç m m a t 'c g ra f ic diti războiul italian, care a făcut peris t rù „LU CE” peste ilOO de ore de zbor deasupra A fr ic e i , Spaniel. Gres cieî, Franţei şi Rusiei) este pe cale să înceapă lucrarea unui documentar d3 război: „Aerotorpiloarele”. Sângele rece si nasemuUa îndemânare ale lui Damîcelli sunt o chezăşie péntru o reas ilzâre excepţională în aceşţ sector a l aviaţiei, cu o viaţă atât de palpitantă.

C are c o n t in e n t a r e ceia m a i Sunţtă lin ie d e co a stă

Configuraţia şi s tru c tu ra coastei unei ţă r i sau a unui continent este ex trao rd inar de im portan tă pentru legăturile acestor' locuitori cu ina-, rea. Regula este urm ătoarea: O coas- ; tă. pu o bogat^ configuraţie atrage; şi p reocupă în m od esehţia pe locui­torii ţă rii respective Ia o activitate deptisă pe m are, ia r ţa ra respectivă o transfo rm ă în putere m aritim ă, pe când o ţa ră cu proastă configuraţie a re tocmai efectul con tra r.

E greu să spui aruncând-o-ţi numaio singură priv ire pe h a r ta globului, care continent a re cea m a i lungă linie de coastă P robabil că ai ezita să alegi în tre Asia, ale cărei coaste au o foarte bogată configuraţie în. R ăsărit, şi în tre cele două Americi, deoarece ţi se pare că m ărim ea con­tinen tu lu i joacă un ro l decisiv Ia lungim ea liniei coastelor; în reali­ta te însă, luc ru rile 'atâta altfel. -

In rândul în tâ i vine, în chip sur­prinzător. E uropa cis o configuraţie ex trao rd inar d e bogată, deoarece li­nia coastelor sale însum ează peste87.000 km. A proape toate popoarele sate mai m ari au jucat, în diferitele epoci ale istoriei universale, un mare rol ca puteri m aritim e Astfel Euro­pa are o coastă de tre i ori mai lun­gă deçât; Africa, cu toate că supra­faţa continenti]iui negru e de 3 ori m âi m a re decât a Eiiropei America este de 4 ori m ai m are decât Euro­pa, insă linia coastelor sale atinge num ai 81.000 km. D acă Şe ţine sea­ma de coastele A m eriçü arctice, cari statal inaccesibile traficu lu i maritim, răm ân num ai 64 000 km Asia dim­potrivă,- deşi e de 5 ori mai mare decât, E uropa nu depăşeşte cu cei82.000 km. lungimea coastelor nucu­lui confinent eurOpertn

D in aceasta se explică faptul că şi în epoca cea m ai m odernă, ţănle europene au avu t cel® m a i m a r i pr?" porţii din tonajul m ondial, şitnaţie pe caré trebue să o păstre/fe şi ita' viitor şi de bună seama o vor păstra, deoarece tonajul este de o însemna* bate v ita lă pen tru poziţia Europei îoj inrne » ‘

DOUA NUVELEP e ţărmul Mediteranei, M itre

Franţa şi Italia, e um Re­gat mic de tot: Monaco.

Are mai puţini locuitori decâtun oraş mare — şeapte mii In total — şi e aşa de puţin întins că partea de pământ a fiecărui locuitor nu trece peste un hec­tar. In schimb are un adevărat suveran în mic, care posedă pa­late, curte, miniştri, episcopi, generali, armată. Nu-i nume­roasă armata: şaizeci de oa­meni, — dar e cu toate astea o armată. Şi puţine venituri: dă­rile sunt ca pretutindeni de al- mintrelea, regulat ridicate şi pe vin şi pe alcool şi pe tutun, — dar, cu toate că birnicii beau şi fumează in conştiinciozitate; nu sunt destul de numeroase şi bu­nul crăişor desigur că n’ar fi a- vut cu ce să-şi hrănească curte­nii şi slujbaşii nici să aibă el singur ee mânca, dacă n’ar fi avut un mijloc particular, — o casă de joc o ruletă. Oamenii, joacă, pierd, sau câştigă, dar pentru arendaş e întotdeauna câştig — şi el dă o bună pai te crăişorului. Şi poate s’o facă, fiindcă stabilimentul, pe care îi exploatează e unic în Europa. Case concurente fuseseră, mai înainte, în principatele germane, dar fură desfiinţate, acum vreo doisprezece ani, — căci prea multe nenorociri pricinuiau. Un jucător sosea, îşi încerca noro­cul ia joc, pierdea totul, uneori banii altora, apoi se omora. Ger­manii opriră deci pe micii lor prinţi să exploateze casele de joc în timp ce nimeni nu putea să-l oprească pe crăişorul din Mona­co. De aceea are monopolul a- cesfrei instituţii.

Astfel, toţi iubitorii de jocuri de noroc se duc in ţara lui şi-şi golesc pungile în folosul lui. Munca cinstită nu prea îmbogă­ţeşte, spune pro verbid rus. Crăi­şorul ştie ca şi noi că nu-i curat isvorul, de unde îşi scoate exi­stenţa. Dar ce să facă? Nu-i mai cinstit lucru să te hrăneşti, bi- zuindu-te pe darea pe alcool, sare, petrol şi tutun. Trebue să trăeşti în belşug!

Crăişorul domneşte deci în pace, adună bani şi trăeşte în mijlocul ceremoniilor

curţii şa a unei etichete straşni­ce în felul adevăraţilor suve­rani. Răsplăteşte, pedepseşte, tre­ce în revistă trupele, ţine con­silii, dă legi, supraveghează ju­decarea în tribunale, cu totul ca şi ceilalţi regi, — dar mai în mic.

Insă, acaim vreo câţiva ani, o întâmplare foarte serioasă s’a iscat în Regat: un omor fu să­vârşit, Monegascanii sunt oa­meni paşnici. Fu deci pentru ei o întâmplare ne mai auzită.

Judecătorii se strânseră şi în­cepură, după cum se cuvine, să judece. Totul fu îndeplinit du­pă orânduieli: procurorul, avo­catul, juraţii, lungi şi conştiin­cioase desbateri. După cum glă- suia şi legea, omorliorul fu o- sândit la pedeapsa cu moartea. Foarte bine.

Se aduse hotăftr»a la cuno­ştinţa suveranului, care — după ce o citi — c încuviinţă. Nu mai rămânea decât să se îndepli­nească sentinţa.

Dar o greutate se ivi: ţara nu avea nici ghilotină, nici călău.

Se chibzuiră mult timp şi se luă hotărîrea de a se adresa gu­vernului francez, pentru ca să !e împrumute un meşter tăietor de capete şi unealta sa; îi mai cerută în acelaş timp şi preţul acelui transport. După opt zile, sosi răspunsul: guvernul fran­cez se învoia să trimită ghiloti­na şi pe călău, iar cheltuiala se suia la 16 mii de lei.

Sfatul se strânse din nou. Se căută multă vreme mijlocul de a ieşi. mai bine din încurcătură. Oare, mu s’ar putea să i se taie capul pungaşului în familie, de către un soldat localnic?

întrebară pe general. Ar putea foarte bine să însărcineze pe vreunul dintre războinicii lui să (aie capul ucigaşului, pentrucă ăsta le e meşteşugul, şi Ia războiu nu fac altceva decât asta. Gene­ralul vorbi soldaţilor, dar niciu- nui nu voi să-şi ia sarcina asta. „Nu — spuseră ei — nu auntera obişnuiţi cu arma albă”*

Ce-i de făcut? Se gândiră, se mai chibzuiră. Se strânse un co­mitet, o comisie, o subcomisie. Găsiră mijlocul. Trebue să se schimbe pedeapsa cu moartea în aceea de închisoare pe viaţă, — căci astfel prinţul ar putea să-şi arate mărinimia şi în acelaş timp ar costa mai puţin., Crăişo­rul- încuviinţă

y^ ou a emoţionante povestiri, pe care marele scriitor le-a

scris, dându-şî întreaga vigoare a talentului sau* SUBIECTUL ? vieaţa şi întâmplările el veşnic

aceleaşi şî totuşi mol

A ;easta fu adusă la cunoştin­ţa crăişorului. Luminăţia Sa se gândi, că ucigaşul nu

făcea să se cheltuiască atâta pentru dânsul. Şaisprezece mii de lei pentru gâtul unui ticălos! Aht Nu se poate! Ar trebui să pună o nouă dare de mai mult de doi lei pe cap de locuitor. Po­porul ar putea să se 'împotri­vească,

Se finu sfat şi se hotărî să se trimeată aceeaş cerere regelui Italiei. Franţa e o republică, — nu respectă pe crai, în timp ce regele Italiei e un frate şi vor face un târg mai bun. Răspun­sul nu fu aşteptat multă vreme. Guvernul italian înştiinţa că ar trimite cu plăcere unealta şi pe călău, pentru o sumă de două­sprezece mii de lei, socotind în asta şi cheltuielile de adus. Era mai ieftin, dar tot o cheltuială pirea grea pentru un astfel de ti­călos. Ar trebui să pună' mereu dări pe locuitori.

Dar o nouă. geutate se ivi: n’aveau închisoare potrivi­tă pentru o închidere pe

viaţă. Erau destule secţii, dar nicio închisoare adevărată, si gură, trainică. Trebuia să se fa­că una. Se numi un paznic — şi in sfârşit prinţul fu închis.

Foarte bine. Temnicerul păi- zeşrte şi e totdeodată însărcinat» ca să-i aducă hrana dela bucă* tăria Palatului.

Trecură şase iunj, apoi un an. Crăişorul făcându-şi socotelile la sfârşitul anului, văzu că chel­tuiala cerută pentru întreţinerea prizonierului apasă din greu bu­getul: paznic, hrană etc. Omul e tânăr, sănătos tun, nimic nu-1 mai împiedică să mai trăiască cincizeci de ani. Socotiţi Ia ce cifră ar putea să se urce socote­lile! Nu se mal poate urma ast­fel!

Crăişorul chemă pe miniştri.

D E

— Vă rog să luaţi măsuri —. le spuse — ca să mai micşoraţi cheltuelile de întreţinere ale ti-« călosului, căci ne costă prea scump.

Miniştrii se strânseră la sfat .şi se chibzuiră.

— Am găsit, domnilor — spu­se unul. Trebue să desfiinţăm, slujba temnicerului.

— Dar prinsul o să fugă! •—< spuse unul.

— Ei bine ! ! Ducă-se la naiba* ne-ar scăpa de-o încurcătură!

S e aduse Ia cunmoştinţa prin* ţului, acesta iar încuviinţa şi paznicul fu înlăturat.

Foarte bine. N’au decât să aştep-» te, ce s’o mai întâmpla.

Insă, la ora prânzului, prinsul, ieşi, ca să caute pe paznic. Ne» găsindu-1, se duse la bucătăria Regească, luă mâncările ce i ses deteră, se întoarse în închisoare şi se închise cu gri je înăuntru. A doua zi acelaş lucru, îşi ceru hrana şi prânzi liniştit. Cât de&< pre fugă nici vorbă!

Ce-i de făcut? Iar se strânseră! !a sfat.

— Să-i spunem că nu mai a* veni nevoie de dânsul. Ducă-se de aici!

Prea bine. Sfetnicul dreptăţii porunci să i se aducă înainte u* cigaşul şd îi spuse:

— De ce nu pleci de-aci ? Nu mai ai paznic, nimeni nu te o- preşte şi prinţului n’o să-i pese că vei părăsi pământurile sale«,

*— N’o să-i pese prinţului —* aud bine! — răspunse prinsul,,— dar unde o să mă duc, ce-o să mă fac? Judecata voastră m’a* necinstit pentru vecie, nimănui n’o să-i pese de mine, nu mai am mijloace de vieţuire. De ce y?aţi purtat aşa de rău faţă de mine? M’aţi osândit la moarte. Bine. Trebuia să mă omorîţjt —« şi n’a ţi făcut-o. N’am spus ni* mic. M’aţi osândit în sfârşit Ia închisoare pe viaţă şd mi-aţi o* rânduit un temnicer, pentru, a-mi aduce hrana. Apoi mi-aţi luat şi paznicul. Iar n’am spus nimic. Trebue să mă duc să-mi caut singur hrana. Astăzi îmi spuneţi să plec de aci. Ah! Dai? nu! Faceţi ce-oţi vrea, eia ră* mân.

Ce-i de făcut? Din nou sfătui­se strânse, chibzui. In sfârşit, a hotărît să se dea vinovatului o pensie. Cu neputinţă să se scape de dânsul într’alt fel. înştiinţa­ră pe prinţ. N’avu ce alege şi încuviinţă. Pensia fu hotărita la şase sfiite Iei şi vestiră pe ucigaş*

— Fie! — spuse el. Plec, dar să-mi plătiţi regulat!

(Continuare în J»w5 i

LEON TOLSTOII

Noul pensionar primi două sute de lei ca arvună, spuse „ră­mas bun” la toată lumea só pă- făssi ţara. Cu drumul de fier nu făcu niciun sfert de oră de drum.

Gm npărându-şi, la o depărta­re de câteva m inute de drum, lângă {»raniţă, un petic de pă­m ânt, sădi câteva zarzavaturi Şi se duse, la zilele hotârîte, să-şi )a jv.i'ivk. Cu banii în buzunar intră la cazino, joacă la noroc doi sau trei lei pe masa verde, pierde sau câştigă, apoi se în ­toarce liniştit acasă.

Trăieşte as tfe l !' '••'.« şi în io ­te! .:pciiine.

Norocul i-a fost că a săvârşit „păcatul” în afară de ţările care nu cruţă uici o cheltuială pentru a putea să taie capul oa­menilor, sau pentru a-i închide p{> viaţă în închisori.

*

Î ntr’un târguşor — pe malul râului Oca — se găsia un sărman podar, Tiinofeici,

care de vreo 10 ani avea meşte­şugul ăsta foarte puţin bănos.

Podul îşi schimbase de câteva ori stăpânul, dar Timofeici tot jxidar rămăsese. Se mulţumea cu meşteşugul ăsta, din care sco­tea atâta cât să-i ajungă pentru trai şi — deoarece era cinstit şi nu obişnuia să-şi înşele stăpânul — se bucura de toată încrederea lui

Toţi il cunoşteau pe Timofeici şi toată lumea ţinea la el, cum ar ii ţinui la un neam

Nu putuse strânge avere multă. In coi zece ani. de când slujea, nu isbutise să-şi cumpere decât un caftan pentru zilele de sărbă­toare — şi un biet cojoc. Nu-i vorbă!... cam avea el nevoie şi de-o căciulă, după care iot um­bla de vreo doi ani. Ori de câte ori da prin târg să-şi cumpere pâine şi merinde pentru trei pa­tru zile, — nu-î răbda inima şi intra prin prăvălii.

Se uita cu nesaţ la căciuli, a- legea pe cea- mai bună, intra în tocmeală şi Ia urmă încredinţa pe negustor, că a c sa treacă s ’o cumpere cum v-> u’;e mâna pe pa raie.

In aştepta rei- zilei acele'a se tmltumia să ooarte tot hafneie îi căciula cea veche.

De $i se obişnuise cu felul ăsta de trai. din când în când se gândea la cei a căror vieată o râvnea.

„Vezi!” îşi spunea Timofeici „Oare de ce o fi dat Dumnezeu unora prea uruit si altora — în­tre care sunt şi eu — nu le-a dat nimic?” .

Ce viaţă amărâtă mi-a fost scrisă si mie!

Şi începea să se vaiete şi mai amar de nevoia în care trăia şi se ruga lui Dumnezeu să i dea ş; lui puţin noroc.

— De aş avea noroc, ştiti c’a> d«ce-o b'ne! îsi spunea el— Si nici vorbă că n’atn să uit ţie cei săraci! Dar lasă... ştiu că trebue să fac. ca să trăiesc si eu ca lu­mea !

Intr’una din zile. Timofeici sta pe prispă, când zări un jandarm apropiindu-se de malul uiu fată.

D O I)À NUVELE!i)nn»rt- clin pas 3-a)

— ' Ce-o îi vrând oare? se în­treba podarul.

T recu apa şi se găsi în fata jandarmului. Nici nu se apropie bine de el şi jan­

darmul îşi scoase şapca, îi dete bună ziua şi începu să-l întrebe de sănătate si să-i ureze noroc şi fericire.. Şi-i înşiră atâtea verzi şi uscate încât podarul în­cepu să creadă, ca jandarmul se întoarce dela vreo petrecere... Se uita la el şi nu putea pricepe ce-i asta...

— Am auzit că a dat norocul peste tine. — că te-ai îmbogăţit pe neaşteptate! — zise jandar­mul.

Se spune că ţi-a murit la Ros­tov un moş, care avea o avere bunicică, fiindcă făcea negoţ în­tins şi, deoarece n’are niciun^alt neam, numai tu rămâi să-î moş­teneşti toate bunurile. Uite de ce m’a însărcinat starostele să viu să te vestesc, să-ţi doresc sănă­tate şi să-ti spun să cauti să te întâlneşti cu el.

Z ăpâcit cu totul, Timofeici îşi scărpina ceafa şi se tot uita la jandarmul care

rămăsese în fata lui, cu capul gol, ploconindu-se şi rânjind în- tr’una.

— Mai ştii? O fi ceva! îşi spu­se podarul. Ăştia nu-s oameni care să se mişte pentru orice fleac.

Şi, întorcându-se in spre jan­darm. îl întrebă:

— Ce ai, măi Miron? Nu cum­va ai chefuit astănoapte cu vreun prieten?

Omul stăpânirii începu să se jure pe toti sfinţii că — în ade­văr — de staroste a fost trimis.

— Hai cu mine! adause. —■ Să-l auzi şi pe el ca să te încre­dinţezi !

Şi Timofeici se hotărî să-l ur­meze. Pe drum se lăsă prada gândurilor... 11 muncea gândul, cam Cine să tic rubedenia din Rostov? In cele din urmă îşi a- duse aminte de un neam, un moş care trăia de mult acolo şi de care dela o vreme nu mai auzise vorb;ndu-se de loc.

Cum se întâlni cu starostele, acesta îl vesti şi el, că i-a murit moşul din Rostov.

— Eşti singurul moştenitor — adăugă acesta. — Ti-a lăsat două prăvălii şi mai bine de o sută de mii de ruble. Stăpâneştele sănă­tos.

Fără să mai stea mult pe gân­duri, Timofeici se hotărî să se gătească de drum. Pentru asta îi trebuiau bani. începu să caute parale dar nimănui nu-i venea să creadă c’a dat peste el noroc aşa de neaşteptat si de aceea nimeni nu voia să-l împrumute.

Cât despre ce avea el, — toată averea-i nu se ridica nicî măcar la cinci ruble...

Cu chiu cu vai dete Dumnezeu de ajunse la Rostov.

C ând văzu podanii sumede­nia de bogăţii, ce i le adu­sese norocul, la început

nici nu-i veni să-şi creadă ochi­lor... Nici în visurile lui nu avu­sese atâta bănet... Cum să-şi chivernisească averea aşa de mare?... Prea îl stânjenea — prea greu lucru i se oăreaL.

„Când te gândeşti, că ai să iei atâta... dela cutare negustor­ea ăstălalt îti datoreşte atâta!... Pe cutare eşti nevoit să-l dai în judecată şi să-l urmăreşti... Altul te dă pe tine în judecată şî tre­bue să te aperi... şi-atâtea... şi- atâtea!... Să nu uiti, când vin zi­lele de plată... Cutare marfă a fost trimisă cu un om de încre­dere la Moscova... cutare la gra­niţa Khirghizilor... Trimişii îţi scriu că îţi aşteaptă poruncile... Ce te faci, podarule?”.

Dar moşneagul nu se pricepea Ia de astea. D e când e el, n’a ţi­nut socoteli şi acum iar trebui zece inşi. ca să Ie poată ţine pe toate cum trebue. Şi-a pierdut capul şi nu mai ştie pe ce lume se află... In târgul ăsta necunos­cut n’are ne nimeni, care să-l sfătuiască. E drept că şi-a făcut multi prieteni, dar tot de aceia care în fiecare clipă sunt gata

să-l înşele si să-l fure.

A A P Ă R U T

Cea mai plăcută revistă pentru copii şi tineret, care publică săptămânal povestiri distractive, fabule, humor, desene şi versuri

ale cititorilor ~~~ :_...

Z I A R U L C O P I I L O RO publicaţie neîntrecută în acest gen care stârneşte a d m i r a ţ i a tuturor acelora care o c i t e s c

>N> 20 I F

y nul »1 pofteşte ia el acasă,— la masă îi dă load cel mai de frunte, — nu ştie

ce să facă să-i intre în voie şi să-i împlinească toate poftele... Altul trăeşte pe socoteala poda­rului îmbogăţii Unul îl îndeamnă să mai înceapă şi alt negoţ, dân- du-i să priceapă c’ar putea câştiga mult cu negoţul acela...

Din când în când se mai iveşte câte cineva care cere plata unor datorii vechi... rămase dela ră­posatul... v

Timofeici nu mai înţelege ni- piic... Nici nu mai ştie unde-i este capul... O duce din ce în ce mai rău... Bănuitor, mocnit, ne­păsător fată de toate celea... n’are poftă de mâncare, n’are poftă de somn...

A ajuns în aşa stare, de-şi do­reşte moartea, să vie să-l scape...

Ca să-şi mai uite din necazuri, se pune pe băutură şi s’alege şi cu darul beţiei...

Numărul celor care îl ajută să-şi risipească avutul e foarte mare.. Toţi beau, mănâncă şi chefuiesc pe socoteala lui...

Intr’una din zile, întorcându- se beat acasă, ia o lampă şi dă să intre cu ea în odaia-i de cul­care. Se împiedecă, scăpă jos lampa, care se făcu fărâme şi gazul se aprinse numai decât... Timofeici îşi dete seama de pri­mejdie, căută să iasă afară, sa cheme ajutor, dar nu isbuti. căci — după ce trecu prin câteva o- dăi — căzu ios si adormi...

T oată casa arse si — de nu l-ar fi scos oamenii — po­darul ar fi pierit în foc.

Tristă mai fu deşteptarea bie­tului moşteag... Cu toate astea, parcă răsuflă mai uşurat şi-şi simţi sufletul mai liniştit ca îna­inte...

— N’o să se mai ţină nimeni de mine! — îşi spunea el. — N’au să mă mai plictisească cu lingu­şirile lor fără niciun rost! N’au să mai mă înşele, nici în dos, nici în fată! N’am să mai alerg pe la judecăţi după datornici şi nici pe mine n'au să mă mai tâ- rîie alţii! N’am să mai trăiesc boereşte şi de băutură am să mă las! Hotărît! Totul a trecut ca un vis urât! Bogăţia asta, care mi-a căzut din cer. când nici nu mă aşteptam, dacă n’am câşti­gat-o cu munca mea... cel puţin am muncit ca s ’o cheltuiesc?

Trase o înjurătură, scuipă şi părăsi târgul.

S e întoarse la el acasă, cu opinci în picioare, pc jos cu nimic in mână, nici cel

puţin cu vreo legătură, căci n’a- vea cc să nună în ea şi tot dra­

mul se hrăni cu din ce-i dete lu­mea.

Se apucă iar de vechiu-i meş­teşug... Se făcu podar...

S i de atunci trăieşte ca şi mai înainte de a-i cădea

» moştenirea... A mai si îm­bătrânit... Toată lumea care îl cunoaşte îl iubeşte. Si el. mulţu­

mit de soarta-î, trage funia po­dului şt nu mai cere lui Dumne­zeu niciun fel de bogăţie...

CA LAGeneral şi pilot 3a L 4 ani sboară cu vigoarea

• tineretii ----- -A N I

Zburătorii Italiei sunt cunoscuţi României cu mult înainte, de actualul război. Numele şi glorioasele fapte de arme ale maiorului Baracca — as cu zeci de victorii în primul război mondial — este tot atât de familiar printre zburătorii români ca şi nu­mele foştilor mei camarazi căzuţi ca şi el pentru Patriile noastre şi pen­tru aceeaşi cauză. Mai târziu, odată cu renaşterea Italiei sub mâna de fier şi geniul creator al Ducelui, el în­suşi zburător — aviatorii italieni au cucerit simpatia şi admiraţia lumi’ întregi prin îndrăzneţele şi minu­natele manifestări aeriene, prin re­corduri mondiale stabilite, — car» dovedeau totdeodată şi calităţile su­perioare ale unei industrii nationale— dar mai ales prin acele memorabile raiduri de cucerire a văzduhului ş» căilor lui, poruncite de Duce şi con­duse de mult regretatul zburător, ma­reşalul Italo Balbo.

Cu această binemeritată faimă, au «osit în România — acum vţ'eo cinci ani —• un grup de zburători italieni. Solicitaţi de aviaţia noastră, ei au activat aproape trei ani ca instruc­tori de zbor pe aerodroamele şcolilor române de pilotaj, formând zeci de tineri piloţi români, iniţiindu-i în tai­nele zborului şi transmiţându-le, cu râvnă, pricepere şi devotament, mi­nunata lor artă gi îndelungata lor experienţă.

Vorbind în scurt timp graiul no Stru românesc, zburătorii italieni a u

cucerit uşor dragostea elevilor, mă­rind în aceşti ani contingentul zbură­torilor români. Ei au contribuit a s t f e l

la puterea aviaţiei noastre şi la pu tinfa ei de a lupta atât de glorios pe

B o m b e | i e u n a e r o d r o m pentru aparatele ce vor

d e c o l a

deasupra câmpiilor Basarabiei, Buco­vinei, Ucrainei, Crimiei, Caucazului şi a nemărginitelor stepe ruseşti Pentru munca încordată, pentru su­fletul depus şi pentru strălucite!e re* zultate obţinute, M. S. Regele Mihai I a prins pe pieptul emeriţilor in­structori italieni cea mai înaltă di­stincţie a aviaţiei noastre militare.Cruciuliţa de Aur a Ordinului ..Vir­tutea Aeronautică”.

Odată cu declararea războiului con­tra bolşevismului, România sub con­ducerea fermă şi de înalt patriotism a Mareşalului Ion Antonescu şi-a legat soarta cu sinceritate şi lealitate de puterile Italiei şi Germaniei. P r i ­mul grup de zburători italieni, oţe- liţi în glorioasele lupte din Spania şi Africa, au trecut prin ţara şi capitala noastră spre frontul de Est. La scurt interval, faptele lor ne-au fost cu­noscute. Modeşti la pământ, dar cu­tezători şi bravi în aer, zburători'Italiei, luptând adesea plan la plan cu zburătorii României, au deschis pârtia şi au luminat calea glorioase­lor unităţi terestre, italiene şi aliate în spaţiul rezervat lor în imensul front aliat,

înţeleg ce înseamnă sufleteşte să

,U7 K,d L a.r te -f,er ta -a/ i fan?iliai tf ’ Acţiunea m ilitară italiană contra ţr i ( i '.^J1 4e pe °;1 f. Greciei a fost un războiu preventiv. Est au fost luptători aerieni veniţi s COpUi? lăm urirea poziţltlor politice cei mai departte. Cu toate acestea, pa­triotismul. bravura şi forţa lor com­bativă a rămas întreagă, neatinsă.

P A G I N I V E C H I Şl N U PREA

BALCANI!BUTOIUL PE PULBERE

A L E U R O P E I

Săin0(x<Sâ'Şi 4 m e d ispu să ,O femeie înfeleapfă

ştie sa se ferească

ele micile dureri. . . .

luândTABLETELE

exemplară! Zecile de „Rata” dobn rîte în grele lupte de către acel mă­nunchi de zburători italieni este do­vada cea mai preţioasă a unei atitu­dini neşovăelnice şi a glorioaselor lor fapte. Acolo, departe, în vâl­toarea giganticei lupte dintre două lumi, zburătorii italieni nu au avut decât un singur gând, un singur dor, o singură credinţă: Patria 1

Mulţi au căzut! Pierderi scumpe, prieteni dragî, cavaleri legendari, care au purtat cu eroism şi abnegaţie făclia biruinţei şi lumina sfântă a Crucei! Eroii căzuţi sunt cei pe care soarta i-a ales să întruchipeze subli­mul unei glorii şi îndreptarul vre­mii noui. Sunt tot atâtea stele care vor străluci mândru, fără încetare, ne imensul cerului italian.

Recenta pierdere a generalului ita ­lian Pezzi, generalul soldat, generalul erou, atât de apreciat şi de iubit, a îndurerat sufletele subalternilor, prie- ţenilor^şi camarazilor aliaţi! Căzuţi nuj (jln Atena, erau urm ătorul:în plină luptă, cu faţa la inamic, zburând în fruntea unităţii sale, ge­neralul Pezzi, va rămâne pentru noi toti simbolul virtuţei m ilitare italiene şi al sublimului sacraficiu nentrn Patrie, împărat ţ i Duce!

Recent, sm avut cinstea să pă­trund în câteva din bravele unitati aeriene italiene ce luptă pe frontul

(Continuare în pag, 6-a)

în acel sector, de car« se l®ga şl sec­torul jugosiav. Italia a voit, cu alte cuvinte, eă Dună capăt unei situaţii mal m ult decât suspectă. In adevăr. Grecii m asau, mereu, trupe la fron­tiera Albaniei, în tr’un ritm care. după Intrarea Italiei jn război' con­tra Angliei şi Franţei, a fost accele­rat. In August 1040 se putea spune că Grecii term inaseră cu dlspozlti- vul trupelor lor la frontiera Alba­niei. Şl nu aşteptau decât momen­tul oportun să înceapă acţiunea răz­boinică organizată la Londra. Mo­mentul oportun, adică decizia Jugo­slavie! de a se alinta acestei acţiuni războinice contra Axei. Din această privinţă, războiul declarat de Italia l-a surprins pe greci. înainte de a pom i la acţiune, au aşteptat să vadă (mal ales că decizia Belgradului în­târzia) direcţia în care avea să cen­treze ofensiva italiană.

Raportul de forte, în dimineaţa zilei de 28 Oc tom vrie 1940, când Italia a păşit la lăm urirea, pe calea armelor, a politicei dusă de guv«r-

42de regimente greceşti fa ţă de 14 ita ­liene. Cea m al m are parte din for­ţele greceşti, în baza planului de co* operare greco-jugoslavă, ţintind la ruperea în două a forţelor Italiene şi aruncarea acestora în mare, erau

masate la frontiera (le Est de Corlţa; In total 36 de regimente, formând aripa dreaptă cu flancul extrem bi­ne acoperit de z»na lacului Ohrlda şî Preaspa şl de frontiera iugoslavă- Comandamentul Italian nu abacă, însă, în acest sector. Lasă la Est d* Corlta. în defensivă, 4 regimente, şl cu 8 regimente atacă aripa stângă a dispozitivului grec, ţintind să ajun­gă, pe crestele Plndulul, In Me,(ova. de unde să pătrtundă în Epir şi Ma­cedonia Occidentală. Dificultăţile da t^ren în acest sector sunt mari. La ele se adaogă intemperiile. Ploîîe continui, cari desfundă rarii« dru­m uri (de fapt cărări), sunt urmat« de zăpezi. Noroiul este mare. O di­vizie culrasată nu merge m ult şl m v^de nevoită să-şi oprească înainta­rea. După o ofensivă de opt zile, numai două regimente, înfruntând dificultăţile de teren şî intemperiile, sau Împins înainte până aproape de Meţova, Virtualmente, însă, ofensiva este oprită de italieni. In această fa­ză, Comandamentul grec, déconcen­trâ t la început, dându-şî seama d* neînsemnatul num ăr de forţe ce *t- vea_ adversarul, atacă In sectorul Corlţa, cu aripa dreaptă. Obiectivul

(Continuare în pagr. 6-*)

Cum a început răsboiuî contra Greciei şi Jugoslavie!

L C À(Urmare din pag. >5-a)

acesîuî atac este CorHa spre a ajun* «e la Elbasan; §1, de acolo, la Tira­na care a r fi deschis calea &pre Du» razzo- îm pinsă de această uriaşă m asă de 30 regimente, cele patru re ­am en te italiene sunt nevoite sft ce­deze teren. Corica este părăsită.

Spre a nu lăsa flancul stâng al unităţilor- care atacau spre Me {ova, descliî«, comandamentul Italian le retrage şi p e acestea. Atunci grecii, concomitent cu continuarea ofensi­vei lor la apus de Corlţa spre Elha- m .u întăresc aripa lor stângă cu în­că 9 regimente ţi dsslănţue&c şi tn acest sector o ofensivă având oa o- biectlv Valona, pe oare şi-l propun să-l atingă prin două direcţii de a- tac: vrîn Clisum-Tepel®n! gl prin Berat,

L upta pe tot frontul este inegală. Se bî.t z®ce contra unui italian. Vio­lenta a fost, culm inantă mal ales m sectorul Elbasan şt înainte de Te.io- i ^ î , unde au reuşit să ajungă for- tele greceşti. Retrase pe puncte de «»prîjln puternice, trupele italiene rezistă, lăsând grecilor eă recolte*©» cu m art pierderi, succese materiale fără nicio consecinţă de ordin s tra ­tegic. Situaţia arm atelor greceşti', cu marEe pierderi suferite în cursul ofensivei lor. şl lipsite, se pare, de un comandament care să exploatase strategic avantajele obţinute, s’a a- gravat în cupsul lunii Martie 1941. Forţele italiane m ult întărite, reîn ­cep acţiunea ofensivă susţinută de 400 de tunuri şî tot atâtea avioane.

D«ILa 9 Martîe presiunea italiană devenise a tâ t de puternică, încât gre- ®îl începuseră a ae conving® că re ­sistenza lor nu avea să dureze luni. Faptul a fost cunoscut ulterior, dîn- t r ’un raport al prim ului m inistru grec adresat Regelui, raport în care s® apune că arm ata greacă «ste la caipăii ul sforţărilor ş'1 nu mai era ni­mic de aştep tat dela ea-

In această lună a anului 1941, a- llan ţa anglo-sovletîcă. era virtual încheiată* Dar şi Sovietele, ca şi Ju ­goslavia, «^rteptiu momentul opor­tun. Grecia îasă era am eninţată. Ba nu m ai putea aştepta şî hotărârea Sovietelor. Englezii îşi măresc pre­siunea lor în Jugoslavia, unde si­tuaţia poh'ilcă începuse a deveni tot mai confuză, cu speranţa hrănită, de unii. că Germania nu a,v«!a să vatdă clar, prîn acea confuzie, calea p8 care apuea Jugoslavia. Panîea în care s’a dat, la 27 Martie 1941, lovi­tu ra de stat dela Belgrad, pare să albă aplicaţii în Grecia. S ituaţia în care se afla arm aia greacă, sub pre­siunea italiană, ducea la lichidarea acestui pion englez In sudul Balca­nilor. Nu e’au h e tă n t încă Sovie­tele? — E’au întrebat englezii — nu-î nimic. Iugoslavii sun t eapahilî să ducă un răzhoî de paîru-cîncl luni, chiar şi m ai m ult, până se hotărăsc Sovietele. Aceiaşi încredere a avut-o probabil ş î generalul Simovici. Ve­nirea acestuia la guvern a creat spe­ranţe, chiar foarte m ari în Grecia; speranţe cari. în curând, s’an dove­dit a fi nofondate.

A tacată fulgerător, din toate p ăr­ţile, armata, iugoslavă n’a avut nici timpul necesar eă schiţeze m ăcar o Intenţie de a aplica planul întocmit nuaî de m ult: o ofensivă combinată contra forţelor 1‘aliono din Albania; iugoslavii dela nord şî est, grecii dela est ;i sud. Joncţiunea dintre a r ­matele jugoslave şî arîpa dreaptă greacă nu s’a putut face în sôns o- fenslv. Grecii complet descoperiţi în spade; şi nGaivând posibilitatea de a cltslooa u^or ü n pe, apre a face faţă înaintam: nord, s’ou

resem nat să reziste Italienilor; pe când armacele jugoslave e’au liche­fiat în tr’un tim p care a constituit pentru (şi pentru Soviete desigur) o dureroasă surpriză.

Dacă am căuta o explicaţie aven­turilor în care au preferit să se a- runce Grecia şl Jugoslavia, trebue să ne referim la trecut, la acea men­talitate oe domnea în unele cercuri din Occident cu privire la Italia şi mal apoi la Germania, pe de o parte, la Soviete pe de alta. Ne aflăm în anul 1928, la câteva luni după în­cheierea tra ta tu lu i italo-albanez dela Tirana, 27 Noemvrîe JÔ27- Prîn acel tra ta t frontierele Albaniei deveneau şi frontiere],; Italiene, iar grecii şî sârbii, care hrăneau planuri de a îm părţi Albania pentru ea Marea Adrlatlcă eă înceteze a fî un lac ita ­lian şî, din contra, să însemneze o caile de am eninţare perm anentă pen- tru Italia, grecii şi jugosâaviî tre ­buiau să-şi muie gândul dela acele p lanurt. Virtualmente Italia aipä- rusrî în Balcani. Emoţia produsă a fost mare, a tâ t de mare; încât unii au m ers până acolo încât să afirme eă pentru Occident (înţelegeţi pi'în aceasta civilizaţia Occidentului) pe­ricolul nu vine de Evrasta comuni­stă, ci delà Italîg,.

Pleda pentru apărarea Occidentu­lui, fa ţă de pericolul din Răsărit, Henri Massîs în cartea sa „Défence de l’Occîdent” . Faptul a supărat pe toţi cei ce alcătuiau sectele Interna­tionale, din cari se recrutau, sub di­verse rnăştî, susţinători] Sovietelor. Unul din aceştia, Jacques Ancei, profesor la In stitu tu l de înalte stu ­dii Internaţionale. Jacques Ancei, rep«zându-se în cartea şa „Le Bal­kans face â l’Italîe” , !a Henri Mas­sig, îi spunea, în 1928: Toţi ruşii nu sunt barbari şi toată Ruaîa nu este Asia; Occidentul — striga Jacques Ancei nu este am eninţat de R ăsărit; n?c;un nour nu vine dîn Rusia Asia­tică; Nourii se strâng din Occident, ţfl iprec’sa: dela ultim ul Imperia­lism, a«e!»: al FascW niîI’JÎ, cere În­cearcă să pună ipîcîorul în Balcani. Politica Greciei si Iugoslaviei s’a • inspirat, de atunci încoace, dela a- oeastă concepţie asupra pericolul,ii Italian. SI care a ltă m ai bună oca.- zie, pentru în lăturarea acestui peri­col, pentru aruncarea Italienilor dîn Albania, decât ocazia oferită de Londra de a In tra în război contra Axeî?

Ducele, convins că toate p repara ­tivele Greciei de atunci, erau făcute sub sugestiile Angliei şi că Grecia constituia o adevărată po^îţie-cheîe engleză 1» sudul Europei, şi în Me- d'iterana Centrală şî Orientala, po­ziţie de care nu era străină Jugo­slavia, a forţat situaţia, înainte "a eă sosească acel moment oportun ps care, şî grecii şî jugoslavii de a* tunel a-şteptau să fie indicat de Lon­dra. P rin această acţiune italiană, care am eninţa Grecia, Londra s’a văzut silită să oblige Jugoslavia, de a lua o atitudine, tot înainte do &- cel moment oportun. Gând acest moment oportun, — in trarea în răz ­boi a Rusiei — avea să sosească, Anglia era lipsită, însă, de m ult, de această pozîţie-cheie care, fără ho- tă rîrea Duceluî de a lăm uri, atunci, situaţia, a r fi pu tu t deveni un vast cap de pod contra Italiei şi Germa­niei.

cptţţra IVw4»teL

C A LMiiiMiimiiimiimmmtmimiiiiiiiiHiiimiimiimmmiMiwiiimiiiiHiiNiiiiMimni

(Urmare din Png S-a>

mediteranean. Am solicitat aeeas-ă vizită nu pentru a mă convinge că ori unde se afla zburătorii Italiei. în Africa, în Rusia sau pe deasupra ţării lor, se luptă cu egală pricepere, bravură şi dorinţă de a învinge, c.i pentru a le aduce salutul cald, sincer şi plin de admiraţie al zburătorilor camarazi români ! Departe. în mijlo­cul Mediteranei, pe o insulă, am îrăit câteva clipe p rin tre vânătorii aerieni ai Italiei. Bravi» im petuosi şi neo- fsorty, afaftraft car»!cri „fărfi de frică şi fără de prihană”, ei stau la pândă în înaltul cerului, stăvilind zborul distrugător al avioanelor vrăşmaşe.

I-am văzut decolând cu zâmbetul pe buze, cu nepăsarea luptătorului de nădejde, şi am asistat la întoarcerile lor încununate de victorie. Am ad­mirat plecările sobre, în miez de noapte, ale avioanelor trimotoare în- cărcatte cu bombe, destinate organi­zaţiilor duşmane dim Africa, şi am avut cinstea să strâng mâna bravilor dinVo unitate de aerotorpiloare. chiar în momentul decolării lor către vic­toria dela Capul Bona. Peste tot lo­cul aceeaşi atmosferă tinerească, şi curată, aceeaşi dorinţă de a îupta până la victoria totală.

Am vizitat cu această ccazi» gî sinul din oraşele îndepărtat« şi paş­nice ale Sardiniei, bombardat în pli­nă zi d« avioanele americane. Nicic instalaţie militară distrusă; niciun aerodrom răvăşit de bombe, cam ar fi fost firesc să te aştepţi. Âm sub ochi planul acestui orăşel; eercetânţ} locui unde au căzut bombele con­staţi că punctele vizate au fost exclusiv: centrul oraşului, primăria, catedrala, şcolile şi periferia şi că doar o bombă sau două s’au abătut şi asupra portului şi gării. Nici chias ««eV '.aiţleTţM* «omori «Tfcitec*WM«e

din acel orăşel, ves’igii ale unui tre­cut de glorie, artă şi civilizaţie, nu au fost cruţate de către zburătorii americani, mercenari fără de tradiţie, şi adevăraţi piraţi aerienii

Am lăsat înadins la sfârşitul amă« nuntului cel mai impresionant al vi« zitei mele pe frontul italian şi care dovedeşte caracterul admirabilei st- viaţii italiene. In tr’una din deplasa» rile m ele pe front, avionul m ilitai" trim oto r avea’ c# pilo t p rim pe •aşi generalul «are rr.5 însoţea. Am fost invitat să iau loc la postul de pilot, secund, formând astfel un sim­bolic echipaj itaîo-român! Sfcorul a decurs atât dc norms.1, manevra de pilotaj a fost atât d t precisă, încât uimirea şi admiraţia mea au fost ju­stificate! Să mă ierte ilustrul meu însoţitor dacă-i divulg vârsta; nu ara crtz.it însă că vreodată am să întâl­nesc un general pilot care la vârsta de 54 de ani — după lungă carieră da zburător — să fie totuşi tânăr pilot la avionul militar care m’a pur­tat dela Cagliari la Albero! Cu astfel de şefi şi cu iniile de admirabili zburători de care dispune Italia nu va putea fi vreodată învinsă 1

Victoria trebue şi va fi de partea Axei ori care ar fi momentele grele prin care a trecut sau poate încă va trece. Victoria angîo-ruso-âmerîcanăi această hibridă şi stranie împereche­re. ar aduce întregii omeniri haosul roşu, întunericul, mizeria şi moartea, ştergând dintr’o dată realizările şi viaţa celor 2000 de ani de lumină, artă şi creştinătate. Victoria va fi de partea noastră! V tstitorii ei vor fi şv atunci, glorioşii sburători, amicii de pretutindeni! Şi în ziua aceea, pe tem ă armatele italiene victorioase ! M fruntea lor va defila ...Armata Azzur­ra”, zburători" Italiei, încărcaţi tff Ciocie şs: acoperiţi 'S« flo rii

şf, to c m a i ca durerile d a cap,-*ră­

celile ţi g ripa, e le p o t prim ejdui

în m od g rav s ă n ă ta te a Dvs, A dm i­

n is tra rea la timp a S'a l i p y r in ei,

î mp i e d i c ă reum atism ul ;i răceal a .

'w w , de, cap, mcmM, g ripe i

SALIPYRINLa toat a farmaciile Cu ÎO ţ i 2 0 t a b l e t e

CUM LUPTA PARTIZANII...

UN- FO A R TE IN T E R E S A N T A R T SCOL AL GEN. SCHULTZ, A SU PR A A C E ST E J B A N D E B £

FSEZ3STEWTÄ CI VI CĂ ORGANIZATA

Tip rfe lu p tă to r g e rm a n ■11 r ă să r tl

Comunicatele oficiale au po* menit în ultimele zile de distru* gerea unor, bande de partizani.

Metodele de luptă ale acestor bande sunt descrise într'un arti» col publicat de „Berliner Boer* senzeituhff“, sub semnăura ge* neralului Otto Schulz, pe cared reclam aci;

. In toate timpurile au fost răz* boaie in care populaţia a partici* pat la lupte. Sunt cunoscute miş* cările din Vendeea între 1793— 1796 (împotriva Revoluţiei Fran* ceze); din Spania între 1809=1813 (împotriva Francezilor); pe Loire în 1870-1871 şi în Belgia. în 1914.

Oamenii adunati în bande, res* pectiv în corpuri libere, nu portă niciun fel de semn distinctiv şi duc . adeseori lupta în afară de prescripţiile dreptului intrenaţio* nai, Dându'se drept ţărani sau cetăţeni inofensivi, ei atacă prin surprindere, cu armele ce le .tin ascunse, pe membrii armatelor inamice.

Pentru -a pune capăt acestei lupte de franctirori sau de parti* zani, legile internaţionale cer ca toţi beligeranţii „să poarte vizi» bil“ cel puţin armele lor şi^să res* pect« legile şi obiceiul războiu* lui, să poarte un semn distinctiv comun gì să aibă un conducător responsabil“. Armatele vieto* rioasë pătrunzând în ţara inamică se r i d ic ă pe bună dreptate împo* tri va acelora cari nu respectă a* ceste prescripţii.

Un fel special de război este acel practicat de inam icii noştri din Răsărit şi din Sud=Est, sub numele de „războiu al partizani* lor“, adică lupta dusă de soldaţi şi de civili, în regiuni cari se află, în cele mai multe cazuri, în spatele frontului. Acest fel de luptă' a luat o mare extindere în Ffghatiile muntoase şi' greu- acce? şibiie dhfcf&sttf JwgQstevîe ş ţ“>îa

spaţiile întinse şi pe alocuri îm* păclurite ale Rusiei.

„Bandele“ respectiv „partizanii“ s ’au ivit din cauză că părţi ale armatai lor iu fost despărţite de unităţile lor, s’au regăsit în regiu­nile greu aoccesibile şi au conti­nuat lupta pe cont propriu, de cele mai multe ori sub conducerea u- nor şefi aleşi- Lor li s’au alăurat soldaţii fugiţi din prizonierat, ci* vili fanatizaţi sau fugiţi din Io* curii© lor de origină de frica unor pedepse, dar şi soldaţi regulaţi şi câteodată chiar detaşamente ale armatei regulate.

Activitaea lor constă în atacuri împotriva unor soldati izolaţi sau împotriva unor detaşamente slabe ale armatei noastre cum şi în îm* piedicarea transporturilor din spa tele frontului şi în special în dis* trugerea instalaţiilor necesare a- provizionării trupelor, adăposturi magazii, depozite, spitale de cam* •pan«. ,

Patizanii pot fi cu greu aprovi* zionaţi cu alimente şi arme, dar în special cu muniţii. Alimentele şi le iau dela_ populaţie^ Dacă a* ceasta, nu le dă de bună voie, ea este siliă s’o facă. Populaţia tre5 bue să dea în genere, parizanilor, tot de ce au nevoie aceştia, să*i adăpostească, să=i ascundă când sunt urmăriţi, să-i îngrijească când sunt bolnavi sau răniţi.

Deoarece partizanii cer toate acestea fără cruţare, ba adeseori chîar cu brutalitate, populaţia de multe ori necăjită de ei este prea puţin bucuroasă când apar parti* zanii şi este veselă când scapă de ei. Se întâmplă câteodată chiar ca locuitorii să dea ajutor la desco* perirea şi distrugerea partizani» lor.

Partizanii nu pot primi arme şi muniţii decât dela propria lor ar* mată, deoarece populaţia nu are asemenea lucruri decât rareori şL mai rareori se întâmplă ca ele sa poată fi luate dela Germani. Dea* ■ceea, partizanii se pun în legătu* ră cu unităţi ale armatei proprii.

Deoarece * frontul german nu corisitue un front continuu pe toată întinderea lui uriaşă, s’a pu* tut deseori întâmpla o luare de contact între partizani şi armata roşie, prin intersecţiile acestui front.

Armata sovietică a putut trimite material de jăzboi - parizanilor, să»i întărească^ când cfedea nece­sar şi chiar să=i retragă. Arenata sovietică a trimis adeseori unităţi regulate să ducă lupta de parti* zard în spatele frontului german.

Când comunicaţiile terestre în* tre partizani şi armata roşie nu sunt posibile, ele se fac prin aer. întrebuinţarea paraşutei este atât de răspândită în Rusia Sovietica, încât transmiterea de informaţii şi de comenzi, ca şi trimiterea de material de război se poate face prin acest mijloc. In acest chip parizanii bolşevici au primit chiar şi tunuri. Câteodată au fost

>iftii‘mi-sö! :cu avionul ş i ; unită#* de în * ««patel®' » f«>nttòui

C U M S A U F O R M A T CETELE D i PARTIZANI

german, pentru a lupta ca parti* zani.

Activitatea partizanilor a adus o neplăcută împovărare trupelor Axei. In repetate râduri transpor* turile de alimente şi de muniţii şi poşta n ’au ajuns pe front. Adă» posturi şi magazii au fost distru* se; s ’au tras focuri de armă asu­pra patrulelor, răniţilor şi oame* nilor cari veneau din, sau plecau în concediu.

Forţele Axei au trebuit să în» tăreaşcă paza etapelor,, magaziilor, podurilor şi. lucrărilor de artă de Pe, căile ferate, chiar şi traseurile de cale ■ ferată, au trebuit să fie supraveghiate zi şi noapte de pa* truie pentru ca partizanii să nu le mineze.

Trenurile şi aüto»vehi culele izo­late n’au putut circula fără excor* tă. AU trebuit dar folosiţi foarte mulţi soldaţi pentru serviciul de pază şi siguranţă. Chiar dacă s ’a putut întrebuinţa în acest scop, oameni din contingentele mai vechi, totuşi acest serviciu este foarte obositor şi foare neplăcut, deoarece oamenii trebue să conte* ze mereu şi pretutindeni, în spe* cial noaptea, cu atacurile prin surp; ridere ale partizanilor.

In afară de aceasta, au trebuit să se folosească şi unităţi de luplă pentru Srtârprea bandelor mai mari de partizani-.

prescripţiunile şi obiceiurile des* iinate să îndulcească grozăviile mutile ale războiului Dar nici a* ce astă excrescenţă a războiului nu va putea împiedica succesul final al armatei germane.

După cum arată şi acest fel de uptă, inam ici’ '•ftOşfri calcă toata

fttedaÊstsiî g ă s i i 9a qlttinii u n u i o f i ţ e r p o lo n e i u c is

■ !ä K a ty n .......'

m NUVËLÂ HUMORISTICÀ DE smL a vârsta de douăzeci şi

şapte de ani eram slujbaş la un misit, foarte bine

cunoscut în preajma minelor de la San-Francisco şi, fără să mă laud, eram destul de deprins cu mânuirea banilor. Singur în lu ­me, nu mă puteam bizui să a- jung la o situaţie mai bună prin vreo protecţie oarecare, ci nu­mai pe baza muncii şi a bunei mele reputaţii, De altfel aceste două calităţi erau de ajuns să-mi pot alege calea norocului, — şi aşteptam cu încredere viitorul.

Cum eram liber aproape în f ie ­care Sâmbătă după amiază, mă duceam la baie şi luam lecţii de înnot. Intr’o zi m ’am avântat prea departe de ţărm şi fui tâ­rât de valuri în largul mării. Se apropia noaptea şi începusem să pierd orice speranţă şi să mi se sleiască puterile. Dar norocul, care a avut întotdeauna dragoste de mine, făcu să întâlnesc în cale un break, ce se îndepărta spre Londra. Călătoria fu lungă şi zbuciumată. Ca să răsplătesc cu ceva scăparea mea, şi să-mi plătesc drumul până la Londra, căpitanul break-ului m’a între­buinţat ca slugă. Când m ’am sco- borît pe pământul englez, hai­nele mele erau zdrenţuite şi cu desăvârşire murdare. Drept orice avere aveam, un dolar în buzunar* care mi-a îngăduit să nu mor de foame în cea dintâi z i; a doua zi n’am avut nici ce să mănânc, nici unde să dorm.

A treia zi, pe la ceasurile zece dimineaţa, istovit ş i flămând ca un lup, abia îmî târâm picioarele pe strada Portland.

J ohn W ilson Mackensie, d in Rotterdam, conte de Che­mung, N ew Jersey, acum

răposat, făcu un contract cu gu­vernământul general, la 10 Oc- tomvrie 1861, sau aproximativ la data asta, pentru a procura gene­ralului Sherman treizeci de bu­toaie de carne conservată de bou,

M ackensie porni cu conser­vele lui după generalul Sherman. Dar când ajunse la W ashington, Sherman părăsi oraşul acesta, şi porni la Manassas. Mackensie îşi luă conservele şi plecă după ge­neral, dar totdeauna ajungea pres târziu. Porni la Nashville dela N ashville la Chanttanooga, dela Chanttanooga la Atlanta, dar nu s ’a putut întâlni cu Sherman. De la Atlanta, porni din nou după general, spre mare Sosi cu câ- te-va zile mai târziu. Auzind că

Sherman a plecat în excursie, Ia Ierusalim, pe bordul vaporului „Cité des Quarkers”, porni şi el, cu conservele lui spre Beirut, so­cotind că va ajunge mai înainte cu două-trei zile. In sfârşit, du­pă ce-a ajuns la Ierusalim, afla că Sherman nici n ’a călătorit cu vaporul „Cité des Quarkers”, ci cu alt vapor, şi că s ’a întors ime­diat înapoi, pentru a înăbuşi răs­coalele Peilor Roşii. S’a întors în America şi porni în M unţii Stâncoşi. După şaizeci şi opt de zile de călătorie grozavă, de-a- lungul văilor, când nu era de­parte de Sherman decât cu vreo patru m ile engleze. M ackensie fu surprins de sălbatici, care îl des« poiară şi-i luară butoaiele de conserve, lăsându-i numai unul. Armata lui Sherman cuprinse pe indigeni, şi astfel, luptându-se chiar cu moartea, harnicul navi­gator putu să-şi îndeplinească o parte din contractul pe care îl făcuse. In testamentul său, scris zi cu zi, lasă fiu lu i său, Varto- lomei W ilson, contractul. Var- tolomei muri degrabă, după ce şi-a scris testamentul astfe l:

„Guvernul Statelor U nite tre­bue să plătească în contul lui Tohn W ilson Mackensie, răposat, următoarele sum e:

„Treizeci de butoaie de con­serve pentru generalul Sherman, a cinci sute lei bu­toiul .............................Lei 15.000

„Cheltuieli de călă­torie ş i transportul butoaelor , „ , , . ,, 70.000

Total 85.000

Muri deci şi lăsă legatar uni­versal pe W . I. Martin, care cercând să ia suma de optzeci şi cinci de mii de lei, muri înna- inte de a reuşi. E l, la rândul lui, lăsă contractul pe rnsna lui Bar­ker J. Alien, care, după ce s ’a trudit să înşface suma, a murit. Allen lăsă legatar pe Anson G. Rogers. Acesta începu imediat să facă demersurile pentru a în ­casa suma, şi ajunsese până la al nouălea birou al Curţii de Conturi. Dar moartea, marele împăciuitor, veni fără să fie poftită şi încheie conturile re­clamantului. Rogers lăsă moşte­nirea unuia dintre părinţii lui din Connecticut. Vageance H op . kins, care mai trăi patru săptă­mâni şi două zile, ajunsese până" la al doisprezecelea birou al Curţii de Conturi. — şi muri. In testamentul său lăsă contractul

M A R K T W A I N

B 9K

RAMASAGNUVELĂ HUMORISTICÀ DE M

unui unchi, un anume O. Gai- Gai Johnson.

Testam entul acesta fu ïicno. rocos.

C ele din urmă cuvinte ale lu i Gai-Gai fură urmă­toarele: „Nu mă plângeţi.

Mor de bună-voe”. B ietu l neno­rocit nu minţea. A lte şapte per­soane, una după alta, moşteniră contractul. Toate muriră. In sfârşit, m oştenirea intră în mâi­n ile mele, din partea unei rude, Hubbard, din Indiana, care mi-a fost vrăşmaş multă vreme. Dar înainte de a muri mă chemă la dânsul, ne împăcarăm şi, plân­gând, îmi dădu contractul rela­tiv la conservele de carne de bou.

A ci se sfârşeşte povestea a- cestui contract, până când a in ­trat în mâinile mele. D oresc să spun acum, în faţa naţiunii, fără părtinire, tot ce mi s’a întâmplat. Luai contractul şi lista cheltu- ielelor bietului M akensie ş i m§ dusei la Preşed intele Statelor- Unite.

„Ce vrei domnule?” mă în ­trebă.

I-am răspuns:„Sire, în ziua de 10 Octom-

vrie 1861, sau cam aşa ceva, lohn W ilson M ackensie, din Rotter­dam, conte de Chemung, N ew Jersey, răposat, făcu un contract cu guvernul Statelor-Unite, pen­tru procurarea a treizeci de butoae de conserve din carne de bou pentru generalul Sher­man...”

F u i oprit ş i p oftit să ie s afară, cu cuvinte foarte dulci, dar as­pre. A doua zi m ’am dus la Se­cretarul General. îm i spuse :

„Ei, ce este, domnule?”I-am răspuns:„A lteţă Regală, în ziua de 10

Octomvrie 1861, sau cam aşa ceva, lohn W ilson Mackensie, din Rotterdam, conte de Che­mung, N ew Jersey, răposat, fă­cu un contract cu guvernul Sta­telor-Unite, pentru procurarea a treizeci de butoaie de conserve de carne de bou, pentru gene­ralul Sherman...”

— Destul, domnule, ajunge. Biroul meu n ’are n icio legătură cu conservele despre care îmi vorbeşti...“

F ui salutat şi dat afară. Mă gândii bine, după ce ieşi dela secretarul general,

şi mă hotărîi, a doua zi, să mă duc la domnul ministru al ma­rinei, care îmi spuse:

„Pe scurt, domnule, spu- neţi-mi tot ce aveţi, pe scurt”.

„A lteţă Regală, în ziua de 10 Octomvrie 1861, sau cam aşa ceva, loh n W ilson Mackensie, din Rotterdam, conte de Che­mung, N ew Jersey, răposat, făcu un contract cu guvrenul Sta­telor-Unite, pentru procurarea a treizeci de butoaie de conserve din carne de bou, pentru gene­ralul Sherman...”

A tât m ’a lăsat să-i spun. Mi­nistrul Marinei nu avea nicio legătură cu acest contract pentru generalul Sherman. în cep u i să cred că guvernul este un lucru foarte curios. Mi se păru că toţi voiau să-mi facă greutăţi ţ i să nu-mi plătească. A doua z i m’am dus la m inistrul de Interne. I-am spus:

„A lteţă Regală, în ziua de 10 Octomvrie, sau cam aşa ceva...”

— D estul, domnule. Ştiu ce vrei să-mi spui. Haide, i-aţi con­tractul dumitale mizeraiăl şî şterge-o de aici. M inisterul de Interne n’are n icio legătură cu furnizorii Armatei”.

Plecai, dar eram foarte furios. Mă hotărâi să cercetez toate M i­nisterele acestui Guvern at ne­dreptăţii, până când mi se va achita contractul. V oi fi plătit sau voi muri ca şi înaintaşii mei. Mă dusei la directorul general al Poştelor, Ia M inisterul A gri­culturii. Făcui o petiţie către preşedintele Camerei Deputaţi­lor. Dar nimeni nu avea nici în clin nici în mânecă cu furnitura de conserve. Mă dusei atunci Ia Comisarul General al biuroului de Brevete. Şi spusei:

„Excelenţă, în ziua de 10 Oc­tomvrie, sau cam aşa ceva...”

— Dum nezeule!... Ce dracu’ cauţi la mine cu contractul du­mitale! Păi bine, scumpul meu domn, biroul acesta n’are nicio legătură cu furnizarea de con­serve...

— Foarte bine. Dar nu e mai puţin adevărat că cineva trebue să-mi plătească conservele de bou. Trebue să-mi plătească, fiindcă altfel pui sechestru pe întregul birou de brevete, şi pe tot ce ţine de el.

— Dar. domnule...— Nu vreau să ştiu nimic

Biroul de brevete este singurul în măsură să-mi plătească con­servele. Prin urmare, aştept. Şi, fie că e în drept, fie că nu, biu- roul brevetelor trebue să-mi plă­tească”.

'(Continuare in pag. 1‘î-ai

MA R K T W A I N

A D U N A R E A G E N E R A L Ă: ■ ■ ■ ■ ■ - - — , 1 M a ia a n a ia S S S S n K m S K m S n m S S S u ^

A S O C . „ M I C A “KS^!HS3aBSSSiBtlBIB8S®!Biffia®iffla!BaţSaâ6S®5S®3SiaE!SââSSHil!*g!aSUIBaB!®®aB'('!E3âi3®®âî!î!<a®,23EÎS*»aaaBaasBaaaaBaaBaBaBBaaflaaaeBRaaaaaaaaaBanaflSaaBaSr ■■■««»■■■"£

r Acţionarii soc. „M ica" s 'au întru- o rd in ea d e zi, p r o p u n e adunării un M ărirea preţului aurului nu e n ece - f iu t i le d e zăcăm in te şi d e m eW urqi«

p ' V r , - T e r , " w f : 0 m 6 n t d e reCU,egere în m em 0ria ^ nici p en tru spor irea salariilor, căci proprii ţării n o a s t a , desvo l ta rea unei Palatul so ae ta f i i d m C alea V,ctone, funcţionarilor şi muncitorilor societăţii nici această spor ire nu e o soluţie fe- p roducfiuni d e pirită, cupru si plumb

(Sala Teatrului Mic). cUzufi peHt™ Patrie, în număr d e 13 Hcită. N e învârtim într 'un cerc vicios e s te le g a tă în tr 'o m are măsură d e des 'Şed in ţa a fost p rez ,d a ta d e d. ,ng. m 1941 şi 10 în 1942. ca re nu rezo!vă M l e m , vo!farea indus tr ie . a Acga

I. P G igurtu , fos prim min.sfru p re - ,n . rân du -se apo i în o rd in ea d e zi Fără preturi p la fonate , spor irea sa- industrie se g ă s e ş te în tr 'o stare de şed in ţe le cons.l.ulu, d e administraţie , se d ă ci}ire unui am plu şi foar}e |n _ lariţ1or n ,are n | d o valoare i ba ^ s tag nare : can ti ta tea d e m inereu pro_

asis a e urg şjanu şi p ro . te resan t r a p ori al consiliului d e adm i- mai mult e a îm pied ică în fe leg e rea în- < usă c reş te con tinuu , ca o mărturie a

L. M razec v i c ^ . s . d i n p ,i d . m em - „isM ie, d in ,1 cărui cuprins d e p e s te f ,e p , lro„i „ m u n i i .« , i. e r r i l o , -In lreprinderitor d . t o , tebrii consiliului d e adm in is t ra re d -n n : 40 pag in i se în v e d e re a z ă ro dn ica ac- , -, ., , , „ ,. , ,

c ii a a j . . Idealul muncitorilor t r e b u e sa fie a- ca tegorii le , da r p rod uc ţ ia d e aur px.prof. Elt. Arïî'Onescu, dr. mg. E. Ba- tivitate a soc. Mica p e 1942, situafia , . , „ ’ , J H 1 aur ex

descu, G. Cesianu, Th. O eieanu, ing. ei p r e p o n d e r e n tă în rândul celor mai “ m ,r e p rm d e re a Sa m e a r9 a b i" e ,raSa e s ,e în s c ä d - e . ^ i c ă minereu-

A. Dinopoi, Corneliu D obrescu, N. Fi- în sem n a te în trep r inderi e c o n o m ic e P * " UmaÌ p r° pä?irea ei le asi- n Ie Sunt mai să race< ca ° consecinfă a

litu, I. Th. Fiorescu, ing. A m a d e u rom âneşti şi mai cu seam ă rolul ei pri- loc^ lle d e muncă * ° situaţie lipsei sau a diminuării lucrărilor de

Ghifescu, ing. T. P. Ghîjtilescu, G eo r- mordial în d e sv o l ta rea şi p ro p ăş irea p e rso n a ,â mai P rosper« . exp lorare . A ces te lucrări sunt în sufe-

g e Kaprî, R adu N. M ân d rea , ing. M. econom ie i g e n e ra le a fării, în susfine- P en tru lămurirea muncitorilor mi- rinţă din cauza dificultăţilor d e finan-

Priboianu. rea ş; ;ntărirea m o netei na t io na le a asuP ra acestui m a re a d e v ă r am fare p e lân9 ă !iP sa d e lucrători şi ma.

Directorat g en e ra l : Ing. Olimpiu v ;e fîi socia le şi a apărării nationale . tócul Sa a pa rä un ziar b iiu" ar „Foaia teri^le prin ca re în t rep r inderi le auri-

A mbrux. f D upă d f i rea rapoHuItji cenS0fil0ri c a re u rm ăreşte a stabili o fere sunt lăsate să treacă d e 2 ani da

g D e s c h i d e r e a ş e d i n ţ e i sem nat d e censorii societăţii , d-nii: H. ' eg a ,u ra cat mai s,ransa f mai sm ceră z i le ' Preful aurului e s te fixat, pentru

p D upă citirea p rocesu lu i-verbal , în- G ucker , Mihail K ogăln iceanu şi G e o r- m ,re *°a ,e ca fe9 orll,e d e co!abora!orî exerciţiul fiecărui an, cu m a re întâr-

îocmif d e scrutatori, prin c a r e . s e con - g e Strat, ca re face o largă şi explicită SC ân UH e sub m ^ u e n ta sugestiu- z |ere> Astfel pen tru anul trecut, Jurna- . j ,y ... , , w .. mior d e m a g o g ic e , i i ... . w ,Sfata constituirea lega la a a d u n a m e x p u n e re a cifrelor din bilanf şi a re- respectiv a apă ru t la 13 Decemvrie

potr iv i t p rev ed e r i i s ta tutelor societăţii zulta telor financiare, s’a frecuf la dis- E viden t. a a d ă u g a t d . G igurtu , a ju- 1942. în trepr inderi le îşi primesc con­

ţ i a codului com ercial , d . p re şed in te cujia raportului consiliului şi a b ilan- ,o ra rea familiilor ero ilor d e războ iu t rava loarea respectivă , d a r întârzierea

ï. P. Gigurfu, îna in te d e a intra în tului. c a ,a sa ,ie în vil,or pen tru noi un im- |e _a o b lig a t să recurgă la mijloace da

p e ra , iv c a t e 9 oric, ajutorul societăţii , t rezorerie d in ca re în m o d normal nu

CUVÂNTUL PREŞEDINTELUI urm ând să m e a rg ă la acei c a re şi-au se p o f face explorări. Desavantajele

sacrificat viaţa p en tru ţară. Dorim ast- c e d ec u rg pen tru ec on om ia naţională

I D. Ing. I. P. Gigurfu re levă că la încontinuu instalaţiile şi ex t rage rea d e <el sa f,m un ŞÎ un stimulent au fo s f în fe lese d e forurile com pe-

lo c ie fa tea „M ica", ad u n a re a g e n e ra lă m inereu şi p re lucra rea prin investifiuni P enfru to a ,e în t rep r inderi le na t iona le te n te şi sperăm că m e to d a va fi

önuaia a fost to td e a u n a o să rbă toare , noui şi m o de rn e . în « iitor- ' sch im bată chiar în cursul acestui an.

D-sa a căutat to td e a u n a să a ibă un Se p a re că a înfeles în ultimul timp înche ind cu vân tarea sa, d, I. P. Producfia to tală d e aur şi argint a

•confaci infim cu acţionarii, consu ltân- acest punc t d e v e d e re şi în consecin ţă G igurtu a adus muljumiri tuturor co la- soc. „M ica" şi a societăţilor afiliate pe

Üu-se cu ei şi av â n d şi ajutorul lor în speră că p ro b lem a p r e tului se va re- bora tori lo r săi şi to to d a tă acţionarilor, anul 1942 se ridică la 2081 0717 ka

to a te m o m en te le g re le prin ca re a tre- zolva în sensul interesului genera l . a s igu rand u_i d e foafă s o | ic itudinea sa aur fa}ă d e 2429(1749 |fl

tu f so c ie ta tea A asculta., observaţiu - Ne frebuesc mijloace financiare m a. f . g consi |iu |u i d e administra tia 1338i1466 k a în 1942 fa d

n , le lor cu toa ta atenfia ş, co n d e sc e n - s ive, a spus d . sa , penfru a facs fafă ^ ,e r ş . fl, $oc|efJ(fî, 2 0 4 9 ^ 7 , kg. în 1941

den fa , rea l izand o rice dorin ţe şi p ro - şi nevoilo r d e ord in tehn ic şi celor

p u n e r i co re s p u n z ă to a re cu interesul d e ordin social. In 1941 am cheltuit S i t u a f i a S O C , „ M i c a “ • ene ,c,u neH P e anuf 1942 arată

lo r al societăţii şi al econom ie i nafio- pen tru asistenja socială 10 milioane cifra d e 135.500.000 lei, ca re permită

inale. | e i„ | n 1942, ace s te cheltuieli r ep re - R ep ro du cem din d a re a d e seam ă a un d iv id e n d brut d e 62,50 lei d e fie-

V o rb ind d e s p r e preţul aurului, d-sa zin t8 numai cifra d e 13 m ilioane lei. consiliu,ui 0 P arte a capitolului intro- c a re acţiune, din ca re scăzându-se im-

jyeclară că d e la înfiinţarea societăţii cifra care nu co re s p u n d e ridicării indi- ducfiv ca re sin te tizează situaţia socie- poz i te le , răm ân e un benefic iu nelt da

j,Mica", şi în c e p e re a exploatări lor d e celui d e scu m pe te Nu am putut ta ce Jafii ?i P rogram ul ei d e activitate în 40 lei,

fcur, preţul aco rd a i n a co respuns ne- mai mul1 diri cauza greu tă ţi lo r finan- lmPrejurarile ac tuale : Cifra fofală a impozitelor, laxelor şi

voilor şi parităţii mondia le , totuşi a c 'a re ?' a creditului d e a se m e n e a res- Soc ie ta tea noastră prin varie ta tea contribuţiunilor su po r ta te d e societate,

rasbif pen trucă şi-a asigurat avan ta je frans- activităţii şi parficipaţiilor sale, es te în d irec t şi indirect, e s te d e 368.916.259

fa c um p ăra rea minelor, a realizat be- Ministerul Muncii n e ce re să clădim măsură a urmări foarte b in e acest fe- lei.

neficii şi a făcut rezerve . case P e n , ru lucrători, c ân d d ispon ib i- nom en . Ea reprez infă d ß benefjc iu | nrf

Dacă însă a cerut sporirea preţului ;n g ä d u ie " U ln dom eniu l minier, p rodu c ţ ia e s te în u n p ro c e n f d e 273 ,27% j fafă d e încasa-

aurului I» cifre c o , . Sp u „ î i l o . r . i m . I ^ S c ,’T l T r ’ er* " « r* P “ ' 1" “ * t o t e l . . 1 . . « i . t e , « ; (,,280.036.211)

prejurări lor „te Denlrl, " ' . " 1 " ” ‘ * 7 “ P P " r° ' i,e ' â ' E ™ ' “ d * 23 '82 '* ‘ “ « i W d .

• « s ig u r , beneficii m . i m . r i . c | i o „ . . Am r i I ............................................ ^ - . r t Sp" ir" * > * * ■ « ' « l «' (750.000.000rilor. D iv id e n d . p e „ , , „ , c | io n l r i „ „ , ' * ' " * 1 ' ' » d * » P ^ d u c f i . d e p ir i t i , lei), un p r o c . n l d e 4 9 ,,9 ! . iu ,â;

rea i iz . f dir, i n t e r . , . , . . So c ie i5 |ii , i . ">«" b ' n ^ r e . l , z . n d fru- cupru ,i p l u ^ b , I . c e s o c i e t a l , , d e d iv iden du l „ e l dir ir ibuil . c tio„ . , i -

p a rt ic iparea ei I , i n t „ p , ! „ d . r i „ Iu” . , * “ “ P a '! iCÌP< d i ‘ * 6 U ' • >"«•

m ulliple ţi var ia te care , u p.rodus so- Acum in ,ä c â n d l„»h . , - , ■ “ “ » rd inei d e zi, aduna-

C l ă t i i benefic ii le e. S p o r i r e , Z , f , T ,P “‘ " " * ~ » * " » * « » «P ™ bat „ p o . r l . l .

p re ţu lu i aurului e ce ru tă d » d -sa t„ rilor au trebuii 'să tie " ' " l ” “ ■ *d a f>!a,e' ln *cesl >«c |o r a r 1, p r e i e n f a t e ;i b i lan |u l 5i d iv idendu l de

scop „ „ i o n . , _ p , „ , ru . Z u m J " l î L J ° ^ ^ 40 « * a ~ . d a t acţionarilor,mult p roduc ţ ia d e aur a farli t ă c â n d fă ă ’ I V ^ ^ e nevo1 p un za lo a re . c a re să a ra te că efortul A ratificai co o p tă r i le in continuu, re-fc e r e u ____ ___~ i , . ï j V ? Va' ° r ' 1' “ ' 6 • producjre i i „ | , e p , i l ä lo , i lo , e s te a p r .c i a l la ,usta a l e g â e d i„ consiliu p e d-„ii O e o r g .

„ r ^ - p l“ & 1 r - : N ^ ^ t e » ^ a i , , .co d .. . , ( , ; (I C . O o b , e s c „ . ■ ,

1 0

T R E I M O R T I

Era toamnă. Pe d ru m u l mare, expresie de m ânie iron ică şi de — Pentrucă sunt suferindă,copitele ca ilo r, înhăm aţi la neputin ţă. n u - i un m o tiv ca d*ta să nu p râmdouă trăsu ri, ropotiau în - — Dacă m ă a ju ta i cât de p u ţin ! zeşti,— spuse bolnava cu un zâm»

tr im mers repede. In trăsura de Nu, nu*i nevoie! V o i putea şi s in - bet uşor, adresându*se docto ru lu i,dinainte erau aşezate două fem ei: pură. A ltădată să*mi fac i plăcerea răm as în p ic ioare lângă uscioară.o doamnă slabă şi gă lbe jită şi o să-m i p u i alte perne decât ale D octoru l se depărta cu pas încet,femeie de casă, foarte vo in ică , cu tale. A ide, b ine, nu te m ai a mes* apoi urcă, alergând, treptele scă riiob ra jii sângeroşi şi lu c ito ri. M â- teca fiin d c ă nu ş tii să faci n im ic , de d ina in te .ua-i roşie, ieşind d in ţr ’o mănuşă Doamna închise o ch ii, apoi de — N ic iu n u l d in tre dânşii nuruptă, gonea cu v io ic iune îndără t cd ala ia r î i deschise şi se uită la se îng rije ş te de m in e ! — îş i spusevitele de păr scurte şi aspre, care îi fem eia ei de casă. M atrioşa o p r iv i in sine călătoarea. T o ti sunt să5scăpau de sub o pălărie veche. m uşcându*şi buzele. U n suspin nătoşi şi p u ţin le pasă de ce ila lţiPieptul p lin , acoperit de o băsmă* dureros rid ic ă sânul bo lnavei şi Dum nezeule! Dum nezeule!Iută de lână resp ira sănătatea... se s fâ rş i în tr ’o sbucnire de tuse. Soţul veni în tru în tâm pinareaOchii ei negri, veşnic in m işcare, Fusea potolindu*se, îş i închise docto ru lu i frecându*şi m â in ile cuurmăreau p r in geam câm piile , ce o c h ii ş i-ş i re luă poz iţia nemişcată. un zâmbet de m u lţu m ire .fugiau—sau se înapoiau de odată Cele dcuă tră su ri in tra u în tr ’un asupra stăpânei şi cercetau co lti- sat.rile tră su rii. P ă lăria stăpânei, agă» tată cu gum ilas tic , se legăna d i­naintea n asu lu i însoţitoare i. U n căţeluş dormea pe genunch ii ei,— picioarele^ rid ica te se o d ihn iau pe lăditele ce se găseau pe fu n d u l

un zâm bet de m u lţu m ire .— Ia spune, E duard Ivanov ic i.

Am p o run c it să aducă o sticlă cu Jicheur. Cum t i se pare?

— Bine de tot. răspunse doc* to ru l

A h ! Ia spune*m i, cum î i m ai

— Gen asta? în trebă stăpâna.— Staţia de poşta, cuconiţă.— Te întreb, de ce te înch in i?— E o biserică, cuconiţă.Bolnava se plecă spre uscioară merge? m ai spuse sftţu l cu un

trăsurii şi se “ t a b ^ c u ” sgömöt şi ,s.e înch ină *?cet’. xso rb in ‘ i , cu f.usPin ’ coborând g lasul şi încre- slab, înăbuşit de să lta tu rile ar cu* oohl.1- ma.rea vb !sen.că a ,saJ u lu i> tm du -ş i sprâncenele, r i lo r şi de trem urarea geam u- Pe d ,na in tea căreia trecea traf!Ura- — V*am spus*o. Nu num ai cărilor.

Cu m anile încrucişate pe ge­nunchi, cu o ch ii înch iş i, doamna se c lă tina încet pe perinele îngră* mădite la spatele ei. Dese sbucn iri de tuse aduceau o uşoară strân* gere a m uşch ilo r fetei. Avea pe cap un bonet alb. O băsm ălută albastră era înodată pe g rum azu l t i slab şi g ă lbe jit. O cărare dreaptă ce se vedea sub bonet, îm pă rţia părul bălai, lin s . A lbeaţa p ie le i, sub cărarea largă, avea ceva de mort şi uscat. C ărnu ri o filite şi p lum burii, ro ş ii pe u m e rii obra* jilo r, se p o triv ia u rău pe osătura gingaşe si sub ţire a fetei. Buzelen erau uscate şi ne lin iş tite , genele rare şi drepte. U n capot de postav de călătorie desemna cutele lu i regulate pe p iep tu l v â rît în ău n tru .Cu toate că o ch ii î i erau înch iş i, fata călătoarei păstra o expresie de oboseală, de enervare şi de su* ferinţă obişnuită.

O slugă dormea ghem uită pe capră. S u ru g iu l s triga d in toate puterile, mâna pa tru cai v o in ic i, de pe care râ u ra sudoarea; d in C a ii dela am ândouă trăsu rile se nu va a junge până în Ita lia , dar, când în când îş i întorcea capul op riră ^ la staţie... D in caleaşca Dum nezeu ştie, de va a junge până spre a vedea pe s u ru g iu l caleascii scoborîră bărba tu l bo lnave i ş i un la Moscova, m a i ales cu vremea cânt! strigătele acestuia ajungeau doctor. E i ve n iră la caretă. asta în d răc ită !până la dânsul. La rg ile făgaşux-i — Cum vă s im ţiţ i? în trebă doc* — Ced de făcut, Dumnezeule, paralele, făcute de ro ti în a rg ila to ru l, p ip ă in d p u lsu l. Dumnezeule?noroioasă a d ru m u lu i, se des fă» _ g j b ine, cum î ţ i m ai este, Bărbatu l îs i duse m â in ile la «urau egale şi repezi. Cerul era d r% u{ă? N u eşti obosită? V re i să och i 5umed şi rece. O b rum ă îngheţata ^ <jai j os? 'se întindea pe câm puri ş i pe d ru m . , * .. , . ■ , — Dă pe a ic i, — s trigă servito»

I» trtsurâ domnea un aer gren, d f b â > a '“ Matrioşa. • * " “ l“ ’a ca ,ichoU‘Îmbâcsit, de apă. de Colonia şi de atjUnându*şi pachetele, se ghem ui praf. Bolnava iş i dete capu. pe în tr ’un colţ, ca să n u stânjenească •pate şi deschise încet o ch ii o ch i pe ce vorbeau. mari, arzand in t r o frum oasa ca* To t m erôu acelaş lu c ru !loare întunecoasa. răspunse bolnava. N ’o să mă dau A m în tre b u in ţa t toate m ijloace le

Tot m a i e L . spuse dânsa, j os‘ pen tru a o o p ri. î*am v o rb it dedând la o parte, nervoasă, cu mâ* După ce m a i rămase o c lipă , che ltu ia lă de c o p iii pe cari tre* na-i frum oasă şi slăbită, pu lpana bărba tu l se îndrep tă spre casa de buie să-i părăsim , de tre b u rile bkne i însoţitoare i sale, ce*i a ţin - poştă ş i in tră în tr ’însa. M atrioşa; mele în su ferin ţă . Dânsa n ’a vo it sese p ic io ru l. să rind jos d in trăsură, alergă p rin să audă de n im ic . îş i face p la n u ri

Şi gura i se strânse dureros, n o ro i în v â rfu l p ic ioa re lo r şi de v ia ţă în străinătate, ca şi cum Matrioşa îş i strânsese b lana cu ajunse la poartă. a r f i vindecată. A - i desvălui sta*amândouă m an ile , se r id ic ă pe picioarele ei vo in ice şi se aşeză puţin m ai departe. F ru m o ş ii ochi intunecoşi a i bo lnavei u rm ăreau cu lăcomie m işcările fetei. Doam­na, sprijin indu»se cu amândouă mâinile de scăunaş, încercă să se ridice spre a-şi schim ba locu l, —Insă n ’avu putere. G ţira i. se în* creţi d in nou. " fm o n o m ia luS o

rea în oare se află, ar f i s frî da0 lovitura de moarte.

— A şi p r im ito , trebue so şti»* Vasile D im itr ie v ic i. Nu poti tră* fă ră p lăm âni şi p lă m â n ii nu s» pot preface. E p e n ib il, e dureros, dar nu*i n im ic de făcut. D atoria d-ta le şi a mea se mărgineşte în tru a*i procura un s fâ rş it cât se poate de lin iş tit. A r fj nevoie de un preot.

— A h ! Dum nezeule! în ţe leg i în ce poziţie mă găsesc eu, care tre* bue so în treb de u lim e le ei voinţe. Intâm ple-se ce s’o întâm * pia, nu î i vo i da lo v itu ra asta* Ş tii cât e de bună!

—• Cel p u jm cearcă s’o îndu» pleci, ca să aştepte să poată um bla «sania, — u rm ă doctoru l dând d in cap. A ltfe l călătoria poate sä sfar» şească rău.

— A csiuşa! Acsiuşa! Hei A ir s iuşa! s trigă s u ro rii sale m ic i fiica stăpânulu i poştei, rid ica i)* d iî-ş i poalele caracolu i pe cap şi plescăind cu p ic io ru l în n o ro iu l scării d in dos. — V ino să vezi pe doamna S irc h in — Se spune, căo duce în străinătate pentru o boală de piept. N ‘am văzut n ic i­odată ce faţă au o fticoş ii.

Acsiuşa să ri pe prag şi cete două fete, ţinându-se de mână, a lergară la poarta c u rţii. M icşo­ra ră pasul trecând pe dinaintea tră s u r ii şi p r iv iră p rin geamul lăsat. <;

Bolnava îşi întoase i;;ajp tfeaurepartea lo r. G h ic indu - ita*

— A r f i tre b u it să răm âie — u rm ă doctoru l dând d in um eri,

D ar ce putem face m ă rog.

tea, încruntă din sprànfcénè şi se trase înapoi.

— Doamne sfinte! spuse fata stăpânului de poştă, depărtându* se repede. Iată ce-a mai rămas din ea, care era_ atâta de frumoasă! Ţi-a şi frică s’o priveşti ! A i vă* aut-o, ai văzut-o, Acsiuşa?

— Da şi cât e de slabă! Hai s’o mai vedem, ca şi cum ue-am duce Ja fântână. S’a întors.,, Iar am vâzut*o.. Ce m ilă mi-e, Maşo!

— Da şi ce noroi! mai spuse Maşa.

Amândouă se întoarseră, aier-* gând spre poarta.

— Trebue să f iu tare Snfricoşă-1 toare, se gândi bolnava. A h i Să trec graniţa m ai repede, mai re* pede! Mă voi însănătoşi negreşit acolo!..

— Cum îţi mai merge, drăguţă? întrebă soţul care se întorcea la trăsură mestecând un dumicat.

— Mereu aceeaş întrebare! se gândi doamna, — Şi uită-te la el, cum mănâncă! ,

— Tot aşa. şopti ea printre d inţi. _ Ä

— Ştii ceva. drăguţă? Mă tem să nu-ti fie rău din pricina^ că» lăţoriei, pe un tim p ca ăsta. Eduard Ivanovici o de părerea mea. Dacă ne*am întoarco?

Ea rămase tăcută. în tr’o dispo­ziţie rea.

— Tim pul se va îmbunătăţi —• Poate că dramul de sanie se va statornici şi poate că şi îu ie vei sim ţi mai bine.. Vom pleca cu to ţii împreună-.

— Te rog foarte mult, să mă ierţi. Dacă nu te-aş f i ascultat am f i fost de multă vreme la Berlin şi aş f i fost cu totul însănătoşită,

— Ce să fac, îngerul meu? Era! cu neputinţă... Ştii şi tu... Şi-acum dacă ai vrea să aştept! încă o lună, te vei însănătoş% de let, im i

(Continuare în png- J.2-&)

O P U T E R N I C A N U V E L A D E

LEONm

8 ata ce-a mai u rm at dupa asta. I N e -a m apucat îa bătae. Insă

am găsit un a lt m ijlo c , câ sa câştig ceea ce am p ie rd u t. M i s ’a sp u s că M in is te ru l de F inanţe era s in g u ru l în d re p t să prim ea­scă reclam aţia mea. M 'am dus a- colo. A m aşteptat două ceasuri şi ju m ă ta te . In s fâ rş it fu i p r i­m it de p rim u l lo rd a l Casieriei. I i spusei;

„N o b ile , c in s tite şi prea on >- ra te domn, în ziua de 10 O ctom - v rie 1861, Jahn W ils o n Macken...

— Ş tiu despre ce e vorba, dom nule. Te cunosc. D u -te la p rim u l şef de b iro u al Casie­r ie i” .

M am dus. De a ic i fu i trim es la a l doilea şef ; acesta m ’a t r i ­mes la al tre ile a ; acesta m ’a t r i ­mes la p rim u l c o n tro lo r a l sec­ţ ie i fu rn itu r i lo r de conserve, e«*re m i-a ascu lta t toată p lânge­rea. C o n tro lo ru l începu să cerce, teze în reg is tre le lu i ş i în t r ’un v ra f de h â r t ii răzleţe, dar n ’a p u tu t găsi te x tu l co n tra c tu lu i. M ’am dus a tunc i la a l doilea con­tro lo r al secţie i fu rn itu r i lo r de conserve. Căută şi e l p r in reg is ­tre le lu i ş i p r in h â r t iile îm prăş­tia te . N im ic . P rinse i cu ra j însă, ş i în săptămâna a doua m ’am dus până la a l şaselea c o n tro lo r al acestei d iv iz ii. In săptămâna a tre ia m ’am dus la b iro u l de re­c lam a ţii. In săptămâna a patra începui şi s fâ rş i de cercetat toa­te reg is tre le C u r ţii de C on tu ri. Pe armă m ’am dus la b iro u l c o n tu r ilo r nereclamate. Is p ră ­v i i ş i a ic i treaba în tre i z ile , şi, după ce mă socoti b ine, băgai de seamă că nu m i-a rămas decât un s in g u r loc, unde aş f i p u tu t să m ai pă trund . M ă dusei deci la com isara l a fa ce rilo r car8 cad în rebu t, adică la un fu n c ţio n a r de acolo, căci com isaru l era la p lim ­bare.

In sala aceea erau şaisprezece dom nişoare foa rte frum oase, ca ri scriau în n iş te reg is tre , şi şapte t in e r i ca ri arătau dom nişoare lor ce trebue să scrie. Fetele zâm­beau dom nişoare lor, aşa că to tu l se p e tre c e a ' ca la o nuntă. D o i sau tre i fu n c ţio n a ri, ca ri citeau ju rn a le , mă p r iv iră cu răceală, a p o i îş i continua ră c e titu l, fă ră s ă -m i spue n im en i n ic iu n cu­v â n t. De a lt fe l am avut to t t im ­pu l treb u in c io s să mă dep rind cu a s t ie l de p r im ir i p rie ten eş ti d in p a rte a ce lo r m ai m u lţ i fu n c ­ţ io n a r i, d in cea d in tâ i z i, când am p ă tru n s în p rim u l b iro u de la d iv iz ia conservelor de carne şi până în ziua când am ie ş it dela b iro u l c o n tu r ilo r nereclamate.

In to t acest tim p am fă cu t a- tâtea progrese gim nastice, în cât aş putea să stau în p ic ioare când aş in tra în t r ’un b iro u şi până când s’ar m ilo s tiv i un fu n c ţio n a r :ă-m i vorbească măcar un cu­vânt.

A s tfe l, s tă tu i acolo aşa de ■nu lt, m cât îm i p ie rd u i răbda­rea, şi în tre b a i pe un fu n c ţio n a r:

„P rea onorate vagabond, unde este Paşa dumneavoastră?

— Ce paşă, dom nule? N u în ­ţe leg ce-m i spu i. A ! poate mă în tre b i despre şe fu l b iro u lu i? A p lecat la p lim bare.

~ ® ine> vreau să ş tiu însă, daca va ve n i astăzi teze harem u l".

(Tirmare liin pag 9-a)

ânăru l domn mă p r iv i lung , apo i începu să-şi citească ju rn a lu l m ai departe. Cum

v'am spus, însă, cunosc foa rte bine neamul fu n c ţio n a rilo r. Ş tiam anume că puteam să grăesc ceva cu dânşii, dar num ai după-ce isprăveau lec tu ra , cu un ceas sau două îna in te de a sosi poşta d in N ew -Y o rk . F u n c ţio n a ru l m ai a- vea de c i t i t două ju rn a le . In s fâ rş it le isp răv i. I-am răspuns:

, O norate şi prea m u lt respec­ta t dob itoc, în ziua de 10 Oc- tom vrie 1861...

— A ! Dum neata eşti ăla cu co n trac tu l de conserve de carne de bou. D ă-m i, te rog, h â r t iile d um ita le ” .

Le luă şi cercetă m u ltă vrem e în tr ’un re g is tru enorm. In s fâ rş itdădu de urina c o n tra c tu lu i, __stânca de care sau lo v it ş i au m u r it to ţ i s trăm oşii m ei. F u i fo a rte em oţionat, şi mă bucu ra i e x tra o rd in a r de m u lt c ’am p u tu t să trăesc şi să dau de urm a aces­tu i contract. Spusei:

„.Dă-mi h â r t iile , te rog, să p lec şi să încasez sumele pe ca ri m i le datoreşte guve rnu l S ta te lo r U n ite ” .

T ână ru l fu n c ţio n a r m i-a răs­puns :

,,S ta i câ m ai avem o fo rm a li­tate de în d e p lin it. Unde este a- cest Yohn W ils o n M ackensie?

— A m u rit.— Unde a m u rit?— A fo s t ucis.

Cum?A fo s t ucis de o P ie le -

Roşie.— De cine?— De o P ie le-R oşie, un In d i­

gen. Cred că n u -ţi în c h ip u i cum­va că l-a ucis v reun d ire c to r .al vreune i scoale de a d u lţi.

— B ine în ţe les că nu. Şi z ic i că l-a om orît un In d ia n?

— Da.— Cum î l chema pe Ind ian?— Num ele lu i? D a r c ine naiba

ş tie !...— T rebue num ai decât să-i

ş tim numele. C ine a fo s t la în ­m orm ântarea lu i M ackensie?

— N u ş tiu n im ic .— A tu n c i nu ş t i i când a fo s t

înm orm ântat?— P ă ru l meu cred că e cea

m ai bună dovadă. N u sânt aşa de bătrân.

— A tu n c i de unde ş t i i dum ­neata că M ackensie este m ort?

— De unde ş tiu? E i, asta-i acu ! Ş tiu b ine c ’a m u r it cu ade­vărat.

— Trebue să dovedeşti asta. A ţ i p rin s pe Ind ian?

— De s igu r, nu.— B ine. T rebue să-l p rin d e ţi.

A v e ţi ,.co rpu l d e lic t” cu care a fo s t ucis M ackensie?

— N ic i nu m ’am g ân d it la asta.

— Trebue. num ai decât să vă p rezen ta ţi cu „c o rp u l d e lic t” ş i să p rin d e ţi pe In d ia n . A p o i, du­pă ce v e ţi proba înna intea ju s t i-

( U rm are d in pag 11-a)

sa-şi v iz i-

voi sfârşi trebu rile şi vom lua şi copiii...

— C opiii nu sunt bo lnavi — şi eu sunt.

— D ar înţelege, drăguţă, că cu tim p u l ăsta, dacă ţ i s’ar face rău pe d rum ?-. Acasă, cel puţin-..

— Acasă! Să m or acasă!..- între* rupse cu m ânie doamna

Dar acest cuvânt, a m u ri, vădit că o înfricoşa. Se uită cu o p riv ire întrebătoare şi rugătoare la băr­batul ei.

Dânsul coborî o ch ii şi tăcu. Bu­zele bolnavei se strânseră în tr ’o bosum flare de copil, — lac rim ile îi ţâşniră d in ochi. Soţul ascuu- zândusşi faţa în ^batistă, se de­părta de lângă trăsură

— N u voi merg-e îna in te ! spu­se dânsa ridicându=şi och ii spre cer.

îş i, încrucişe m ân ile şi m u r­m ură câteva cuvin te întretăiate-

— Dumnezeule? Dar de ce?Şi la c rim ile începură să-i curgă

mai d in belşug.Se rugă m u ltă vreme, cu ar­

doare- Dar acelaş sbueium dure­ros î i strângea p ieptu l apăsat... Cerul, câm piile, d rum u l, erau şi ele cenuşii — şi ele pătrunse de f r ig - Aoeeaş b rum ă de toamnă, n ic i m ai groasă, n ic i m ai rară, cădea pe noro iu l^ d ru m u lu i, pe a- coperişuri, pe trăsură şi pe tu lu * cele su ru g iilo r, cari — cu sbuc-

12

n ir i de g lasuri vesele — ungeau ro tile şi înhăm au ca ii la caretă.

ţxei ca M ackensie a m u rit, văv e ţi prezenta îna in tea comisiei însărcina tă să rezolve chestiu­n ile care au o leacă de noroc de a f i descurcate, — şi această co­m is ie va regula, de s ig u r, contu­r ile dum neavoastră, a s tfe l ca, cel p u ţin c o p iii pe care î i veţi avea, dacă vo r tră i m ai m u lt şi vo r putea a junge la bătrâneţe, să primească b an ii pe care î i re­c lam aţi acum. D ar trebue hotă­râ t să p roba ţi c ’a m u r it Mac­kensie. De a ltfe l, trebue să-ţi spun că guve rnu l S ta te lo r U nite n u - ţi va p lă ti c h e ltu ie lile de tra n sp o rt pe ca ri le-a fă cu t ne­n o ro c itu l decedat. Poate să-ţi plătească cel m u lt b u to iu l pe care l-au m âncat s o ld a ţii gene­ra lu lu i Sherman, dacă, î n sfâ rş it, Camera d e p u ta ţilo r va vota a- ceastă p la tă. N u ve i p r im i însă n ic i un ban pen tru celelalte douăzeci şi nouă de butoaie de conserve, mâncate de In d ie n i.

— Care va să zică nu vo i lua decât o sută de d o la ri, ba încă n ic i aceea cu s igu ran ţă . După toate c ă lă to riile lu i Mackensie în Europa, Asia , A m erica, cu conservele lu i ; după toată g rija care a a vu t-o ; după ce-au m u rit a tâ ţia m o ş te n ito ri care s’au în ­cerca t să încaseze ban ii, — o! dar nu m ai în ţe le g n im ica. Păi b ine, onorate dom nule, pen tru ce p r im u l c o n tro lo r dela d iv iz ia conservelor nu m i-a spus asta mai înna in te?

— D es ig u r n ’a ş tiu t că recla­m aţia dum neavoastră este dreap­tă.

— De ce nu m i-a spus a l doi­lea co n tro lo r? A l tre ilea? Mă rog, toate aceste d iv iz ii ş i biu- ro u r i d in S tate le U n ite nu ştiu n im ic?

— Da. A ic i avem o b ice iu ri în ­rădăcinate. Dum neavoastră aţi u rca t toate scările , a ţi fo s t p rin toate d iv iz iile , se c ţiile şi b irou ­r ile , pen trucă aşa cere rutina. M u ltă regulă, m u lte obice iu ri, toate m erg încet, însă m erg sigur.

— M oartea însă a mers foarte repede şi a ucis pe* to ţ i m em brii

C a ii erau puşi... S u rug iu l în - fa m ilie i mele. S im t că şi eu n ‘am târzia. Intrase în izba — - ' - - - - -m u lt până ce v o i m u ri. Iu b ite

dom nule, cred că iubeşti pe dom.

in izba su ru g iilo r- întunecim ea dom­

nea acolo îm preună cu o căldură nisoara ceea ca r„ î t î _âmhpste grea şi inabuşitoare, un m iros de nişoara ceea care i ţ i zâmbeşte

A re ochi a lb aş tri ş i un condei după ureche. Ghicesc dragostea după p r iv ir i le ei drăgălaşe. A i

acră, M epâine coaptă, de varză fă p tu ri omeneşti ş i de b lan i de m ie l. Câţiva su ru g ii erau strânşi în odaie. Bucătăreasa se în vâ rtia vrea s’o ie i de nevastă, dar eşti în ju ru l cup to ru lu i — şi po acest sărac. A p rop ie -te . D ă-m i mâna.

Ia tă co n trac tu l. V i-1 dau dum­neavoastră. H aide, duceţi-vă şi vă cununa ţi. F i ţ i fe r ic iţ i. Dum-

cuptor un bolnav era în tin s pe o bjană de m iel- S u rug iu l, ut- flă ­cău tânăr, in tră în ,%ală, fără să-şilepede şuba, cu b ic iu l mână. nezeu sg v g binecuvânteze, cop iiiS trigă adresâdu-se bo lnavu lu i

— Taică Fedor ! Taică Fedor !— Ce-i leneşule? Ce vre i cu

Fedca ? răspimse u nu l d in tre to­varăşii lu i. — N u vezi că te aş* teaptă la trăsură ?

m ei".

I ată ceea ce ştiam eu asupra m are lu i con trac t pen tru fu r. nizarea de conserve d in car­

ne de bou, — con trac t despre care a ţi a uz it vorb indu-se atâta.

— Vreau să-i cer cişmele, căci F u n c ţio n a ru l căru ia i l-am dat ale mele s'au rup t — u rm ă tână* ru l.— îş i dete pă ru l îndărăt peste cap şi îşi vârî lu leaua în brâu.

— Doamne? H e i! Taică Fedor!— Ce-i? suspină o voce slabă.—

Şi un ch ip slab şi roşu se plecă în afara cup to ru lu i. O mână lungă ?i păroasă, decolorată şi uscată, aşeză la loc un suman pe u m e rii z ile pen tru a f i rezolvată. Şi când s lăb iţi, ^acoperiţi de o cămaşe te gândeşti câtă regu lă este în m urdara. în tre p rin d e rile com ercia le parti-

î C ontinuare în pag. l« -a ) cu la re !...

a m u rit. N u m ai ş tiu n im ic des­pre con trac t. Ş tiu atâta că un om care ar avea o v ia ţă destul de lungă, abea ar putea, după o răbdare de fie r, să-şi poată u r­m ări vreo afacere p r in b irou ­r ile S ta tu lu i, — afacere care n’ar avea nevoie decât de două tre i

P E N T R U D V S .

o o a m m A ,

R ege le Im p a ra * v iz itâ n d o e x p o z ife

J A P O N E Z ES S * S » 5 S * B tB * E ® * * » * t S l S P i e S l B I S B M » » »

I NOILE CONSTRUCŢII NAVALE |

Taiorul este etern: este singu* rvl costum pe care î l faci cu si* yuranţa că U po(i -purta câţiva ani fără să se demodeze. Ş i în tr ’ade* văr aşa este. Trece uneori destul timp până ce un costum să fie Iclasai demodat. D ar diversitatea croelii a devenit de un tim p sur* prinzătoare. B erlinu l ne-a p ie - lentat in prim ăvara aceasta nu* nwroase sugestii la această temă: de altfel Germania influenţează aproape toată piata modei euro* pene.

Casa de mode Kuhnen, renu» numită pentru croiala p lină de fantezie a taioarelor sale, a lansat un nou gen: jacheta dreaptă, largă, fără cordon, purtată la foi strâmte, cu cute în păr f i sau p ii* sate; jacheta aceasta nu este nici prea scurtă, nici prea lungă (de altfel jachetele s’au mai scurtat ceva în ultim a vreme) In orice caz ea este atât de lungă, încât m an­ie ia se întâlneşte în lungim e cu tivul jachetei

Alături de această siluetă lan * stă de Kuhnen, m a i remarcăm alte câteva: astfel de material, imitând stofa englezească, de cu* loare gri cu dungile negre înche* iată la două răduri de nasturi purtată la foi largi plisate (na i* lurii simt de cele m ai multe ori îmbrăcaţi din acelaşi material). Li această stofă gen sport se a* fiica bentiţe late d in catifea nea* gră la buzunare şi revere. L a un costum, taior d in pânză albastră, buzunarele sunt făcute din măr tase lucioasă: intenţia de două culori sau cel puţin de două ma* teriale diferite se vădeşte şi aci.

Preferinţa pentru tonurile pas* iei ne-o arată un costum taior in dungi verde deschis şi culoarea oului de rată, şi altul galben des* chis şi bleu: aceasta din urm ă dă impresia de damasc pentru mo* bile. înclinaţia spre rochia gen cazacă, niânecuţele scurte, totul dă un aer primăvăratec modelului. Jacheta este lucrată cu f i ru l pe lung, foile în diagonală: foarte a*

Schulze l ì /ber nell, a doua mare casă de mode a Berlinului a creat 2 tipuri noni de jachete: P rim ul costum arre garnitură în paspoil colorat. De exemplu: un costum smoking negru nv it cu albastru sau cu galben — olive; de sub mânecă se zăresc manşetele, în

culori pastel ale bluzei. $ i mai departe: un alt costum care are ca garnitură, sus pe jachetă , la um ăr, în talie, pe fustă sau la tiv, buchete m a r i de flo ri de catifea presată. M a i ales trandafir ii albi cu frunze verde deschise sau pe* tale roşii cu frunzele verde în* chis.

Gheringer şi Glupp, cea m ai mare întreprindere de mode an* gros germană, aduce şi ea ceva nou la tema aceasta şi anume răs* croiala, pătrată a jachetei (aceasta se observă dealtfel la cele m ai multe costume a l t acestui sezon). U n costum negru tu foi bogate, plisate, jacheta încheiată la Ì rân ­duri de nasturi, are decolteul pă* trat, din care bluza im prim ată galben — negru apare foarte de* corativ.

Benfi culorate pe bluze, apar de asemenea, constituind singurul accent colorat cd, costumelor uni. De exemplu se zăreşte din decol* teul pătrat al u n u i costum ne* gru, răsărind o bluză pepitte ver*

de — negru; din acelaş material sunt dublura jachetei, buzunarele şi pălăria.

Fermecătoare este o altă varia* t ’e a acestei Urne noui: o ja-J.etă •neagră cu decolteul pătrat înche*

iată la un rând de nasturi se poartă cu fo i cadrilate alb*negru: dungi groase negre pe alb. Este natural că nu acestea sunt singu• rele ide i noui ale casei Gheringer şi Glupp, ci, numeroase altele care prezină costumul în tr’o lum ină nouă. Ca un exemplu ni s’a pre* zentat un costum taior fără nas* turi: jacheta este susţinută_ num ai de un cordon alb din stofă.

Presa germană pub lìca s ta tìs tica dată de fo ru r ile au to riza te jaiponeste ce cuprinde succesele de până acum ş i scoate în v ileag im p o rtan ţa acestor succese, pen tru evo lu ţia ră zb o iu lu i, pe toa te m ă rile g lo b u lu i. După cum sub lin iază „B e rlin e r Boersenzeitumg“ p ie rd e rile Japon ie i fa ţă de cele aie in a m icu lu i stau în ra p o rt (fe 1:5.7 în ce priveşte vasele de războ iu . de 1 îS în ce priveşte vapoarele de com erţ ş i 1 :6 în ce priveşte av ia ţia . D in aceste c ifre iese lim pede în re lie f sup e rio ri* ta tea de necontestat a o f iţe r ilo r flo s te i de războ i, a m a rin a rilo r sì a avia*= to r ilo r japonezi, cu fo rm id a b ilu l lo r p o te n ţi] de C.r je r tfă ş î cu m area lo r capacitate com bativă.

In ciuda une i a c tiv ită ţi de un an <3e z ile ş i a num eroaselor lup te navale, ope ra ţiun i de debarcare ş i lu p te eoni» b inate pe apă ş i în a«r, flo ta japoneză este unu l d in fa c to r ii m is te rio ş i al acestui războ i. E n g le z ii şî Am erica« n ii au in tra t în acest războ i fă ră să cunoască adevăratele fo rţe ale flo te i japoneze. In 1937— 39, ja p o n e z iii nu a făcu t n ic îu n fe l de în d ica ţim despre c o n s tru c ţiile lo r navale. Când a îz« bu cn ît ră z b o iu l în E x tre m u l O rie n t, pu te rile stră ine nu aveau cunoştin ţă decât despre u n ită ţile con s tru ite până în 1937, care era puse în funcţiona re până atunci. A fa ră de aceste in d ic ii

nu se cunoşteau decât date foa rte vag i despre c o n s tru ir i de vase de războ i ş i p o rta v io n .

Vestea despre vapoarele japoneze de lu p tă de 42.000 tosie a ju ca t im ro l fo a rte im p o rtan t la eonsruirea de va= poare în A n g lia ş l Statele U n ite . Ia general-, însă, s e rv ic iu l a n g lo ram e rij csai m ilita r de ş t ir i nu a. p u tu t a fla mare lu c ru în cu rsu l ră zb o iu lu i, bai zândufse pe rezu lta te le a c t iv ită ţ ii de recunoaştere ş i pe c io c n ir ile d in Pa* c îfic . E ra vorba, în m a jo ria tea cazu= r ilo r , de s im p le presupuneri. S’a sus« ţ in u t însă de m ulte o r i că s’a r f i vă» zu t m odele de lu p tă cu to tu l n o i de p o rta v io a n e şî vasele de lin ie ja p o * neze de 42.000 tone vestit« ş i m is tu i ’ rioase în acelaşi tim p.

De această cauză a fo s t foa rte sur* p rin z ă to r când p u rtă to ru l de cuvânt a l m a rine i japoneze, căp itanul H îraîde, a declarat că In u ltim u l tim p au fos t în treb u in ţa te no u i vapoare japo* neze de lu p tă de t ip mare.

Când a iz b u cn it ră zb o iu l în. P ac i--1 f ie inam ici? erau s ig u ri că ja p o n e z ii au num ai nouă vapoare de lup tă , care existau con fo rm a co rdu lu i de flo tă dela W asington , a l că ro r amănunte tehn ice erau foa rte bine cunoscute. A ceste va<poare corespundeau ce lo r 15 constru ite pe baza aceluia? aco rd cu A n g lia şî Statelc«Unîte. adîcă este vorba de m odele d’n ră zb o iu l m on­d ia l care au fo s t transfo rm a te ş i mo,= d lfica tţ- de m aî m ulte o r i, pentru a corespunde c e rin ţe lo r de astăzi. E x t* stau m ai în tâ iu u n ită ţile m a ri „M îfc tu t“ ş i „Ragate“ de 32.700 tone, ş t având la bord op t tu n u ri de 40.fi cm. Aceste două vapoare au fost trans- form ate , de m ai m u lte o r i au fo s t în r tă rlte şî amenajate. Se m al- spune că l i s’a r f i in s ta la t şî m aşin i noui ş i că ar f l p u tu t a junge la o viteză de 26 m ile , dar aceste su s ţin e ri nu sunt de« stu l de sigure,

Wauîle v a se d e lu p tă — a> «iti tv u n e a "ehtiicei

Ş tirii# : d in u ltim u l tim p lăm ureşte, în l in lî generale, punctele p rinc ip a le ale n o ilo r c o n s tru c ţii, în do ir.en lu l vapoarelor de luptă. T rebu ie ş tîu t a* cest lu c ru deoarece a ltfe l nu poate f î «aprfwat. o panere ju s tă despra răz*

«»B ttlM M C I» M-sM

Vr

CE M O D E L E SE P O A R T Ă ?

§S

-S—5 -

c A ^ ^ l x j e v i fa s e m z o u n a / ,

U nele din c e le mai sensib ile o r g a n e a ie omului sun t rinichii, u refre le şi b ă ş ic a udului. A c e s te a I rebuesc a d e se o r i su­p u se unei desinfeefiuni rad ic a le , pen tru a în lă tu ra agen ţi i p a to g en i . D e a c e e a t

f a c e t i o c u ră cu

• H E L M I T O LD e ‘'v â n z a re ia to a te farmacii!«.

' — Dä-mi să beau, verel Tu, ce Vrei? T ână ru l îi în tinse un u rc io r p lin cu apă.. — Uite ce, Fedia!—spunse el, stând la învoială. Tu, negreşit, n o să mai ai nevoie de cisme noj. Dă-mi4e mie, fiindcă—nici vorbă •— n‘o să mai umbli.-.

Bătrânul îşi aplecă^ obositu-i fi ap pe urcisrul de pământ. Bău cu lăcomie, muindu«şi în apa tur­bure mustăţile-i rare şi lăsate în jos, barbaci murdară şi nepieptă­nată. Ochii lu i stinşi, slăbiţi, se sidic.au cu greutate spre surugiu. Când sfârşi de băut, vru să ridice mâna, pentu a*şi şterge buzele umede, dar nu izbuti şi le uscă cu mâneca sumanului. Răsuflă din greu pe nas îşi adună jm terjle şi p riv i ţintă pe tânăr, fără să de* schidă gura-

—■ Poate că le=ai şi făgăduit cuiva!—urmă acesta* — Atunci e prea_ târziu! Dar vezi că plouă afară şi am de lucru,—căci trebue să plec... Şi m’am gândit: „săn cer lu i Fedca cişmele lu i, — căci el nu va mai avea nevoie de ele’’— Dar poate că ti-o r mai fi trebuind. Spune.-

Un sughit ridică pieptul bolna* vului... Se încovoie, înăbuşit de o tuse seacă, nesfârşită. De odată, glasul mânios al bucătăresei ră­sună până în fundul izbei;

— La ce să-mi mai slujească? lată's două lu n i de când nu s‘a scoborât de pe cuptor. Se umflă, rău e înăuntru de tot, n’are decât să vadă şi el singur. La ce mai are nevoie de cisme? N’o să-1 în* groape cu cisme noi! E atâta timp. Dumnezeu să mă ierte! Nu poate s’o mai ducă* Măcar de i-ar duce în tr’altă izbă! Nu’mi pasă unde... Sunt spitale la oraş, ştii? Dar o îngăduit să pui stăpânire pe orice colt?. Şi.-, rămas bun! Nu­mai ştie, unde să se aşeze... Cereţi curăţenie după aceeat

— Heil Se io ja.,, aide, pe capra! Boierii aşteaptă! — strigă afară stăpânul poştei. Serioja făcu un pas, gata să iasă fără să aştepte răspunsul bolnavului, — dar ace­sta, împiedicat de tusea'i, îi făcu semn cu ochii, că voieşte să-i Vor* bească-

— Ia cişmele, Serioja! — spuse dânsul cu un glas răguşit, înăbu- §indu*şi _ tuşea... Numai ascultă- măl». Să-mi cumperi o piatră, când oi num...

Mulţumesc, taică. Le iau şi tî-oî cumpăra piatra- - ' -

E zis. A ţi auzit, copii? putu să mai spună bolnavului.

Tuşea îl apucă iar şi se încovoie din nou pe pântece

— Auzi ! — întări unui d in tre surugii. Du-te, Serioja, de te suie pe oapră- Uite, că se întoarce stă­pânul poştei: doamna S irch in e bolnavă.

Serioja îşi trase cu uşurin ţă marile Iu i cisme cu totul ciuruite şi le vârî sub bancă. Cişmele noi ale lu i Fedor îi veniau de minu­ne... Tânăru l se îndreptă spre trăsură. p riv in d u -şH e cu plăcere.

— Iată ce mândreţe de cisme! Dä-mi să ti le ung — spuse suru* giul, care purta tinicheaua cu gră­sime. în timp ce Serioja se suia pe capră, strângând hăţuri Ir:- — .Ti 1-ea dat pe nimic?..-

— A i râvn ii la ele, — răspunse Serioja. ridicându-se în p icioare şi încrucişându'şi pe pulpe pu l­panele şubei; — Mai lasă ţ. Hat, prietenilor, strigă ef ca ilo r poc­nind din harapnic

Şi cele două trăsuri cu că lă torii, cu genteie, cufereié lor, lunecară cù repeziciune^ pe drenrm! rino- c irìòs şi p ie riră în ohiirli neguri­lo r do toamnă

TREI M ORŢI(Urm are d in pag. 12-a)

Surugiul bolnav rămase pe cuptor. în zăpuşeala izbei. Nu mai tuşea .. Stors de vlagă, de abia putu să se întoarcă pe partea stângă şi nu mai suflă- Până seara, cei ce oe duceau şi veneau se perindară prin sală. Mâncau. Nu mai auzeau pe bolnav. Când se înoptă, bucă­tăreasa se' caţără pe cuptor şi traseo blană de miel pe picioarele lu i Fedor.

— Nu f i i mâniată pe mine, Nastasio-, O să-ţi las în curând locul gol, — şopti omul.

— Bine, bine, nu-i nim ic! mor* măi Nastasia, Unde te doare, taică? Spune !..

—■ Mă roade înăuntru de tot,.« Dumnezeu mai ştie ce-i !-..

— Si te doare gâtlejul, când tu­şeşti?

— Mă doare tot trupul... Asta înseamnă, că mi-a sosit moartea-.. A h! ahi., gemu bolnavul.

— Acoperă-ţi picioarele, aşa..Nastasia potrivi pielea de rniel

peste bolnav şi sări jos de pe cuptor.

Noaptea, o candelă lum ina slab izba. Nastasia şi vreo zece' surugii dormeau pe duşumea, pe bănci, sforăind cu sgomot. Numai bolna­vul h o r iţi a încet de tot, tuşea şi se întorcea pe cuptor. Spre d im i­neaţă tăcu.

— Am visat • un vis tare no­stim, — spuse, bucătăreasa, deş- teptân du-se la primele lum in i ale zorilor. — Am visat, că taica Fe­dor se dăduse jos de pe cuptor şi se ducea să taie lemne . Aşteaptă, Nastasio!” îm i spune el—să te ajut — „Cum ai să poti să despici lemne?, îi răspunsei. Dar el îşi luă securea şi se puse la lucru... Lovea, lovea cu atâta tărie încât ţăndările sburau în toate părţile.

I-am spus: „Dar mai adineau* rea erai bolnavi”—„N u“ , îm i răs­punse el. „sunt bine sănătos’1.. Şi repezi securea în aşa fel că mă cuprinsese frica. Am ţipat şi m’am deşteptat. Oare n ‘o fi^ mu­rit?.. Taică Fedor, hei, taică Fe­dor!

Niciun răspuns.—• N’o f i mort? Trebue să ve­

dem !—spuse unul dintre surugii, care se deşteaptă.

Mâna uşoară, acoperită de peri roşii, care atârna de pe cuptor, era rece şi alba.

— Parcă a murit... Trebue să vestim pe stăpân:

Fedor n’avea neamuri. Era din vreun ţinut. îndepărtat. A doua zi, îl îngroapă în c im itiru l cel nou,1 a spatele pădurii. Timp de câteva zile Nastasia îşi povesti la toată lumea visul şi cum ea fusese cea dintâi care văzuse pe taica Fedor.

rimăvara venise. Pe uliţele umede ale oraşului, între grămezile de ghiaţă noro­

ioasă, m ici pâraie se scurgeau murmurând. Totul era limpede—• şi culoarea hainelor şi svonul gla­surilor, în mulţimea în mişcare. In grădiniţe, îndărătul gardurilor m ugurii copăceilor se deschideau. Ramurile foşniau sub suflarea vântului de miază-noapte, într'un svon abia auzit. Picături străvezii se prelingeau şi cădeau de pretu­tindeni. Vrăbiile cirip iau şi sbu­rau cu micile lor aripioare. Pe partea dinspre soare, a caselor, ar» borilor şi gardurilor, totul scân­teia şi tremura. Era tinereţe şi ve­selie în cer, pe pământ şi în inima omului.

In tr ’una din uliţele mai însem­nate, dinaintea unei case mari boereşti, se aşiernuseră paie proas­pete... In casa asta se afla bolnava care — cu puţin înainte,—grăbea spre graniţă La uşa închisă a odăii sale, bărbatul ei şi o femeie în vârstă stăteau în picioare. Un preot sta pe un divan, cu ochii plecaţi în jos şi ţinând în mâni ceva înfăşurat în tr’un patra bir, în tr'un col‘, o cucoană bătrână, mama bolnavei, întinsă într'un fotoliu Voltaire, plângea cu la­crim i calde- Lângă dânsa, o fe­meie de casă pregătia o batistă curată, aşteptând .ca bătrâna s’o cheme. O alta ştergea tâmplele stăpânei sale şi îi sufla pe capul cărunt pe deasupra bonetulub

— Du-te — şi Dom nul-fie cu d*ta prietenă!—spuse sotu! cucoa­nei în vârstă, care stătea cu dâu»

S E G R E T E J A P O N E Z E(U rm are d in pag. 13-a)

b o iu l «aval d in A s ia de E s t, fiin d că no île c o n s tru c ţii am ericane sun i d e ­s tu i de cunoscute şî fo rţa şî p o s ib ili tăţxle f lo te i japoneze de lu p tă a r pu­tea foa rte uşo r sa apară în tr 'o lum ină greşită. D in in fo rm a ţiile culese d in d ife rite surse, aşa şî de „M a rin e = rucdschau“ re zu ltă că în şantierele Im pe ria ls au fos t constru ite în anul 1941 cele, două vase de lin ie de 42.000 tone, „N îsschm “ ş i „T akam a fs ia “ . V ite z a acestor va.se este de 39 30 m ile m arine, sunt înarm ate cu 12 tu n u ri de 40.(5 cen tlm en trf, 12 de 15.15 cm. r.î numeroase tu n u ri antiaeriene. Presu« punândusse o cunoştin ţă oarecare a c o n s tru ir ilo r de vapoare japoneze con fo rm co n ve n ţie i dela W ashington, se rem arcă în fe lu l ce lor două vase şî o înno ire şî o con tinuare a clasei „A tra g ? " în fiin ţa tă în 1920— 22. V a i­sele ne term inate d în aceea clasă erau de 22.000 tone şî aveau op t tu n u ri de 40,6 cm. I t i acelaş tim p Japonia pro iecta constru fre-i a două vase d - îûûe d 'î i clas : „ K î î “ . Aceste vapoare trebu iau să î h de 47:000 tone. ş i a r ­

14

mau să aibe tu n u ri de- 45.7 cen tim etri. D in cauza co n tra c tu lu i deîa .Washings to n aceste lu c ră r i nu au m aî fo s t executate. După câ^e se pare, vapoa­re le „S ch iw am î“ , „ K i i “ şî „O w a rî“ . lansate în 1940, respectiv 1941, de 45 000 tone şî înarm ate cu o p t sau nouă u n u rî de 45.7 cm. d in tre earî „ K l î “ a fo s t pus în servie?« în Wcem • v r ie 5.941, o înn o ire a p la n u r ilo r de atuncî, ia tim p ce o a ltă serie de va« poare, de 55.000 t ont- gţj 2 tu n u ri de 45,7 cm. reprezin tă un nou m ode! care corespunde vapoa re lo r de lu p tă de58.000 tone d în clasa „K e n tu ke y“ , pro i-cta tâ m U .S .A ., Ia Izbucnirea răzs b o iu lu i.

Aceste ş t ir i lăm uresc, în tr 'o mă = sură oarecare, s itu a ţia f lo te i japoneze de lin ie . R ezu ltă de a îc î că Japonia s’;» f ix a t asupra vaselor de lup tă , ca cel m aî pu te rn ic in s tru m en t a! pute« r i i navale, cu toate că tocm a i lup te le m a ritim e aeriene d in A s ia de E s t au dat în viie-a« în ce m ăsură a recuno^ scu t* p o s ib ilită ţi!,* p o r t- iv ’oané lor i î afe av ia ţ le f niarioîtae.

su l lângă uşe. — Dânsa are aşa j de mare încredere în d-ta, ş tiiT‘ să»i vorbeşti aşa de b ine l Indeam- n ’o cât po ţi m ai b ine, prietenă scumpă!-. D u-te „

El făcu gestul c‘ar vrea să des» chidă uşa.., V a ra la îl opri, îşi trecu de mai multe ori batista peste ochi şi clătină din cap.

— Acum nu se vede, că am plâns? întrebă ea — şi, deschizând puţin uşa, intră în odaie.

Soţul era în tr’o turburare foarte mare. Părea cu totul abătut. Se în; dreptă spre bătrână, — dar, după ce făcu doi paşi se întoarse, stră­bătu sala şi. veni la preot. Acesta îl p riv i şi ridică ochii la cer sus­pinând. Cu aceeaş mişcare, barba Iu i deasă şi colilie se rid ică şi căzu iar.

Dumnezeule ! Dumnezeule f se văită soţul.’ — Ce să faci? gângavi preotul

Iar ochii şi barba iar i se ridicară şi i se coborâră-

— Şi mamă-sa e aici! urmă dez* nădăjduit soţul. Nu va îndura lo­vitura asta. O iubeşte atâta! Atâtal G'e va face? Dumnezeu ştie! Pă­rinte, dacă ai încerca s’o linişteşti s’o:,faci să plece?

Preotul se ridică şi se apropie de bătrână,

— In tr’adevăr, nimeni nu poate pătrunde în inima unei marnei dăr m ila lu i D-zeu e nesfârşită. _

Faţa. bătrânei se sgârci de odaia şi un sughiţ isteric o sgudui din cap până în picioare.

—• M ila lu i Dumnezeu e mare!— urmă slu jitoru l Domnului, după ce ea se mai lin iş ti puţin — Cu voia d-voastră, era în parohia mea o bolnavă cu m ult mai rău decât Maria Dimitrievna. Ei binel Un simplu lucrător a vindecat-o, în foarte puţină vreme, cu ierburi. Lucrătorul ăsta i-acum la Mos* cova- Pam vorbit de dânsul lui Vasile D im itrievici, ar putea. să încerce. Cel puţin ar f i o mân­gâiere pentru bolnavă, Totul e cu putinţă Ia Dumnezeu!

— Nu, n’o să mai trăiască! — gemu bătrâna- Mai bine m’ar fi luat Dumnezeu pe mine în locul ei ! — Şi sughiful ' isteric crescu cu atâta putere, încât bătrâna îşi perdu cunoştinţa.

Soţul îşi ascunse faţa în mâni şi ieşi cu grabă din sală. Cea din*

•tăi fiinţă, pe care o întâlni în să* liţă, fu un băieţaş de şease ani, care alerga gâfâind după o fetită.

— Să ducem pe copii la cuco­niţa? întrebă bona-

— Nu. nu vrea să-i vadă. 0 turbură-

Băiatul se opri o clipă, priv i cu băgare de seamă chipul tatălui său apoi, răsucindu-se pe călcâie, îşi reluă goana cu un t ’Păt vesel.,

— Ea e calul!-.. Uită-te. tată!In acest timp, îa odaia cealaltă,

verişoara se aşezase la căpătâiul bolnavei. Cu vorbe învăţate de mai înainte se silia să o pregă­tească cu gândul morţii- Lângă fereastră doctorul clătina o doc5 torie.

Bolnava îmbrăcată cu o rochie do casă albă, era aşezată pe pat şi înconjurată din toate părţile de perne. Se uita în tăcere la ruda sa.De odată o întrerupse cu vioi; ciune: — Ah! Prieteno, nu mă pregăti, nu mă trata ca pe un copil! Simt creştină, _şUu totul-. Ştiu, că nu am multă vreme de trăit... şi. dacă bărbatul meu m'ar f i ascultat mai de m ult... _Aş fi fost cu siguranţă chiar însănăto­şită. Toată lumea îm i spunea- Dar ce? Aşa a fost, fără îndoială, voinţa lu i Dum nezeu. Cu toţii

' suntem nişte m a ri păcătoşi, r - ştiu —• dar nădăjduiesc la itiîfl

5« pas- 15-a) • '

I-

(Unnare dì» pag. 14-a)

Domnului-.. ES va ie rta ' to tu l., o să ierte to tu l. M ă silesc să mă' cercetez. Am m u lte păcate "pe cu­get, — dar cât am s i su fe rit! M ’am silit să-mi în d u r toate retel-e cu răbdare..

— Să chemăm preotul, drăguţă? întrerupse verişoara. — Te ve i mai tişura pu ţin , ie rtând pe to ti.

Bolnava dete d in cap în semn de învoire.

— Doamne, a i m ilă de m ine ! şopti dânsa.

Verişoara ieş i; Pacu un semn preotului, şi, intoreându-şe către soţ, îi spuse cu la c rim ile în ochi:

E un îngerSoful plângea. P reotu l trecu în

odaie- Bătrâna to t nu -ş i venise în fire... 0 tăcere adâncă se făcu în prima odaie. După c inc i m inu to preotul se iv i ia r, îndo indu -ş i pa* trafirul şi p o tr iv in d u şi păru l.

— Slavă D om nu lu i ! Doamna e mai lin iş tită acum, doreşte să. vă yadă.

Soţul şi cu verişoara in tra ră . Bolnava plângea încet, p r iv in d sfintele icoane-

— Să-ii fie de bine, d răgu ţă !— spuse soţul. j

— Mulţumesc! Cât de b ine mă simt acum ! Ce dulceaţă de ne-

— N u p lânge! Te ch inu ieş ti şi ^ mă ch inu ieşti şi pe m in e ! spuse bolnava. A s ta -m i ia şi p u ţin a l i 3 | nişte ce=mi m ai rămâne. r-

— Şti un înge r! exclamă ve ri- şoăra sărutându*i mâna!

— Nu, Sărută-m ă! M o rţilo r l i se sărută m âna!

C h ia r în acea seară, bolnava nu m ăi era decât un cadavru, culcată pe un catafalc, în m ijlo c u l să lii celei m a ri a casei.

In odaia largă, cu uş ile închise, sta un diacon, s ingur, c itin d psal­m ii lu i D avid eu voce fâ rnâ ită şi monòtona- D in n işte sfeşnice de a rg in t, lum in a fâ lfâ itoare a fă­c liilo r cădea pe fruntea pa lidă şi curată a m oartei, pe greoaiele-i m ân i de ceară, pe cutele aspre ale l in ţo liu lu i, trag ic rid icati pe ge- H .«sa.*«» n un ch i şi degetele p icioarelor* gD iaconul psalm odia încet, fă ra să ■ înţeleagă cuvintele, ce î i ieşiau şi — m ureau cu răsunete ciudate în li* niştea sălii- -**;

In ră s tim p u ri veneau d in tr 'o odaie îndepărtaă svonuri de voci şi paşi de copii-

„T u ţi-ascunzi faţa şi ei se tu r* b u ră “ , — spune psalm u l. „ I ţ i

spus gust! — şi un zâmbet uşor. rechem i sp iritu l, ei. m or şi in tră rătăci pe buzele ei s u b ţir i — D um - m-- «*-•ci _nezeu e m ilos ! N u*i aşa? M ilo s şi atotputernic este.—Şi ia r, cu o ru ­găciune arzătoare, och ii p lin i de lacrimi i se îndreptară spre icoane. Deodată-păru că-şi aduce am inte de: ceva: şisi făcu sem n bă rba tu lu i ci"R& se apropie.'tt. .Tun-o sa .vrei ;să faci. n ic io ­

dată.. c.e î ţ i c e ri -:- ;spusé dânsa^.cu o I voce m ai slabă^. nem ulţu râ ită.

Soţul,. în tinzând grum azul, as­cultă cu un aer de supunere.

— Dar ce-i drăguţă?

ia r în pământ. T u î ţ i t r im iţ i spi­r itu l, ei -se r id ică şi fa ţa păm ânj tu lt i i e re ino ită . ’D crm nulut slavă- în vecii vec ilo r” .

C h ipu l m oarte i era serios, ma* jestos- N im ic nu se mişca, n ic i pe fa ţan înghe ţa tă ,. n iç i pe buzele-1 strâns lip ite Era cu to tu l atenă. —!înţelegea acum aceste m a ri cu- ________________________ __vinte? ■ ' : v : • ' • ' ■'

este o lună, o capelă ete ' ' y • ,s „ . .. .. . . .m arm oră se r id ic a pe - m o r- . p ia tra, • după cum i=am făgăduit, dm nou .şi se repeţi la răs tim pu ri m ân tu i m oartei. Pe acela al ’ o vo i curopăa cu o rub lă si jum ă* egale,:; Pleca dela rădăcina upu ia

T ft 4ft "NT ' n rv, < 1 , t r. I t t Ttln r-v l i rt O *l / I , T »» I ! » I ! i ! ! .. _ * X T _(• !

r^B H H a B a s B B S X ia a B iâ K a B K e B n e ia H q ia e s B M a a v e H K a s K s a iis e B ttB B a tE k '’

De câte o ri nu ţi*am spus...că 'doctorii ăştia nu ş tiu n im ic !' Sunt leacuri femeieşti, care vindecă... Iată. părin te le-m i vorbea . de un lucrător-.. T rim ite să-l caute'

— La ce, drăguţă?— Dumnezeule, n u vrea să în ­

ţeleagă de n im ic ! . . ...Bolnava încrun tă d in .sprâncene

şi=şi închise o ch ii. D octoru l se a- propie şi î i luă m âna: p u lsu l slă­bise în tr'un mod s im ţito r. Făcti un semn so ţu lu i. Bolnava, su r­prinse gestul şi î i p r iv i cu spaimă.

Verişoara se întoarse cu spatele, isbucnind în plâns.

ă s u ru g iu lu i nu ' era ' încă n ic iopiatră. Doar ià rba Vérde În cu ­nună m o v illia , " s in g u ru l semn,- ca o via ţă .omenească sfârşise a» colo’ •

— E rău de tine, S erio ja ! î i spune în tr ’o z i bucăăreasa o p r ili“ du-I. — Are să fie rău dé tine, că n ’a i ' cum părat p îâ tra pentru F06* dor. M a i înainte, '■< ia rna era de v in ă , dar acum. pentru ce n u te ţ i i de cuvânt? A ven it odată să ţ i-o ceară. De ce nu i*o cum peri? Are să v ină ia r şi te va înăbuşi.

— Ia sta i! N u vreau să i»o dau? răspunse Serioja. — V o i cumpăa

tate. N ’am u ita t, c i tot trebue să d in tre n e c lin tiţ ii copaci. V â rfu l i*o iau. Câd vo i avea p rile j să mă î i trem ura de odată, frunzele unj*duc la oraş vo i cumpăram.

—-, Cel p u ţin de i- a i . pune o cruce! m ai spuse un su rug iu bă* trân.

— Adevărat, n un bine..: l i p o rţi cişmele.

— De unde să iau crucea? Nu a ars? Ia securea, du-te în pădure pot să i*o fac d in t r ’un ' lem n de ars? Ä

D IN N IC I O C A S A nu trebue să lip -

se-scă exce len ta re v is tă de p o p u la riza re

a p ro b le m e lo r m ed ica le în R om ânia ţ;

M E D IC U L N O S T R Ucare cu p rin d e în fie c a re num ăr a r t ic o le scrise spec ia l de ce i m ai re p u ta ţi m e d ic i rom â n i şi s tră in i, s fa tu r i m ed ica le spre fo lo s u l o r ic u i şi în d ru m ă ri în v ia ţa sexuală. P ra c tic a e d u ca ţie i f iz ic e . S fa tî ir i ig ie n ic e gospo dăre ş ti şt de frum use ţe .

DOUĂ PAGINI 0 £ COSÒ. M cD I^A LE GR J Ü IT F

A P A R E L A 1 şi 15 A L E F IE C Ă R E I U U N t

2 5 L E

1

fia te ..de sevă.şoptiră ceva.:: O p i i tu lice , acăţată pe vina d in ra m u ri, flu ie ră fâ lfâ i în văzduh de două o ri — cu coda resfira tă — se a» şează pe un a lt copac.

Securea lovea la p ic io ru l tru n ­c h iu lu i,. to t; n ia i înăbuşit, ţăndă* r ile albe. şi răşinoase şbura ii P®. iarba' jila v ă — şi im trosnet uşor:

. . . " , . , , j. u rm ă lo v itu r ilo r înăbuşite. Co** Cme i ţ i vorbeşte de lem n a pacul tresări d in tot tru p u l,.■ se

securea, dute in pădure ap]eacâ şj se r id ic ă cu v io ic iune ,— clătinându*şe înspăimântat, pe. rădăcin i. Pu o c lipă de lin iş te ..f Copacul ia r se aplecă, o nouă trosn itu ră gemu în trim « n i şi - y fărâm ându*şi crăcile — se .în tinse •• cât era de lung pe păm ântu l jila v . Sgom qţul ‘ securii s i : paşilo r se stinseră. P itu licea, iiu e ră şi sbura în văzduh'. R am ura pè care o atinsese cu a rip ile , trem ură o ..clipă şi, irecăiţi , neînsufleţită,.- ca şi celelalte, cu toate frunzele. Ca* ■ •petele nemişcate ale copacilor strălUevră m a i-vesele in gaura ce­le p”a- deschisă.

r '4im elé raze de Moare, p ă tr iin * rele' nu-1 lum inase. R ăsăritu l' se ud n o r ii ce -le ascundaauy ţ&ş* înă lb ia uşor, răsfrângându*şi Iu - m ra pe bolta ce reasca ,lum inând m in a pa lidă de bolta ce ru lu i, păm ântul şi văe.duhul. Negura so- căptuşită- cu n o ri uşori. N im ic în g ră m a ^a (P rin .scorburile :Vador nu se mişca, n ic i un f i r de iarbă diam antele de ro a u ă 's c lip e iiu în pe pământ, n ic io frunză pe -ramu- fru n z iş u ri, n o ri ' a lb icioşi de - si-- r ite îna lte ale copacilor. D in când , def, îşi_ grăbiau goana . .pe ,Soita, în când, o bătae de a ripă .în desişi,, cerească. P ăsările_ Îăc,eau 1 >i*riia un, svon înăbuşit ro z â n d ..,pă-..p r in - desişuri, c ir ip in d : fericite .öä ; m ân tu i tu rb u ra u tare lin iş tea n işte nebunatice. Foile lu c ii j i rjopr p ă d u rii. De* ’.odată, ; un ^gom'ôt/ teau ta in è ''vesele şi;, du lc i.

• c ili dat, ce n-aparţinea ‘vocrlor-na» r ilş copacilor v ii- foşnii au uştşf»--' tu r ii, răsună şi sé* Stinse pe mar* măreţ, pe deasupra; . copacului g in e a -p ă d u rii. Sgom otut'-se auzi .-mort-,' in tin s .lâ pământ. -.

ars. Iaşi taie u n u l d in copacii desacolo. N ’ai decât să d ob o ri un fras in m ic. şi vei face crucea. Dute de d im i­nea ţă , căci a ltfe i va trebu i să dai ş i rach iu pazn icu lu i. Nu trebue să f i i s ili t să plăteşti pen tru orice prostie. U ite.:, m ai a la ltăeri am doborît un copac..: Pam tă iat o cracă, m i-am făucut d in tr ’însa ee=mi trebu ia — şi n im ic , nu s a aflat.

D is de d im ineaţă aproape^ îna* inte de revărsatu l zo rilo r, Serio ja luă securea şi se duse în pădure.

Roua tot m ai cădea, în tjnzând peste toate luc ru rile , un vă l fără de lu c iu şi îngheţat, pe >arë: şoai*'.

15

U N O K I N GjfS

- Kinhchau}Santaoiwi

tem e M I tìè n tsm

SufschaL 'fantschau

mtschau isinan

LHaiftngHsühcb?ulometer Tunpkwj,! JaiKckâêt

""'n3\r n il Ip tentóni

I^TOsnksuh S B M Ì I Hqaiikinq I UWBsehangffn 1 1 1 1 ,J \ 11 jjjgantschan'rf'l fschaV

fir is c h J f ţ . Scia Ac Tsrtanrjfsfch'éu Ì

*^s»uip!£ J

fi")1™ Pauning JŢscţwh

'jnichungliing il Tschan JiHweijang

Tschìamdc

Hsuischau

KALKUTTA

FRZTfl-LLj4J4ltL,IN D t)iW+m-t+fCHINA HainanIHDiSCHER

QZEAH

Conslderaţiuni

strategice şS an-■■nssB sssB iB asaaflis iB H H S B aiB B '

tropogsografìceB B £ B B B B £ f 9 9 f l B B B B B f l B B B B B

A v a n tg ă rz ile japoneze se a flă azi

la o d e p ă rta re ds n u m a i 400 km , de

C iu n g k in g ceea ce însem nează o d is ­

ta n ţă in f im ă fa ţă de in te n s ita te a

s p a ţiu lu i chinezesc. D ire c ţia e fo rtu ­

lu i m a rc i o fensive japoneze d e -a -lu n -

g u l f lu v iu lu i Jangtse, s-s în d re a p tă

în p r im u l râ n d îm p o tr iv a „b a z in u lu i

reşu“ ş i a o ra ş u lu i C iu n g k in g , c a p i­

ta la C l iine i com u n is te a M a re ş a lu lu i C ia n g -K a i-S e k .

C iu n g k in g , c a p ita la a tâ t deseori

m e n ţio n a tă , unde e c a r t ie ru l genera l

a l m a re ş a lu lu i ch ine z , s - a f la pe m a ­

lu l f lu v iu lu i Jangste . L a p r im a ve-

nuschuiwostok

/wda! oS i n k Sarsg i

JJsvnsasso/t o

sYchinesîsch. Meer a ,

f i i

rnILIPPiiVuTti

___ i (Formosa)

''! 5Japanischeßigriffsrichhinga.i.....* ..... .Gebiete......?.......EnfìufigebisfaNational china und von Japan besetzte Gebiete

H a r t s f r o n t u i u ; d tn C m : a

p o r tu l d® pe> ţă rm u r i’e f lu v iu lu i n ilo r cu le c tice sau pe jos . N u m a i pe te r ito r iu lo c u it de peste 100 m ilio a n a

Jang tse , ş i a lta v ia ţă , în c a lita te de câ teva s tră z i d in pa rte a su p e rio a ră de c h in e z i. P ro v in c ia Szetsuan „b a -

m a re c e n tru a l p o lit ic e i m o n d ia le în - a o ra ş u lu i este cu p u tin ţă c irc u la ţ ia z in u l reşu” în lim b a ch ineză , odată

s u fle ţ ită de răzb o iu ş i po it ic ă . De v e ch icu le io r cu tra c ţiu n e a n im a lă Şi ju m ă ta te m a i m a re ca s u p ra fa ţa

sau, a r ic ş a s -u rilo r. I ta lie i, este u lt im u l reze rvo ru l m a l

O raşu l C iu n g k in g e în c o n ju ra t de m are de oam en i, de care m a i d ispu -

u n z id m as iv , în a lt de 30 m ., având ,ie C ia n -K a i-S e c . O foam ete c u m p li-

o lu n g im e de c irc a 8 km ., 1? p o r ţi tă , la fe l ca aceea d in a n u l 1937, care

m ă re ţe p u te rn ic pă z ită de s o ld a ţi a eosta t v ia ţa la m ilio a n e d 1- oa-

c h in c z i ş i z iu a ş i noap tea , p e rm it m en*> * iz b u c n it as tă z i d in nou Vfl

accesul în oraş. O p rob lem ă c a p ita lă , acest im p e riu a l m a re ş a lu lu i ch inez.m uH în a d ă p o s tu rile sale de pe p ia - greu de rcv.o lva t, o c o n s titu ie a lim e n - ° r i aceste te r ito r i i s u n t aproape în

to u l de s tâ n c i, c a ri î i o f ră o p ro te c - ta re a cu apă p o ta b ilă a o ra ş u lu i, în tre g im e tă ia te de re s tu l lu m ii. în

ţ ie n a tu ra lă ş i în acelas t im p ş i cea a la i m u 't de 15.000 de c u liş i __ un fe h l! acesta C h in a C iu n g k in g a căre i

m a i bună , îm p o tr iv a p r im e jd ie i a v i- fe l de sc la v i __ ca ră apa. în orice e x is te n ţă dep inde n u m a i de tra n s -

ceas d in z i ş i d in n o ay te . tra n s p o r P o rtu rile de m a te r ia l de războ i fu r -

C iu n k in g u i se b u cu ră de o s itu a - tâ n d -o la fie ca re gospodărie to c m a i n iz a te de p u te rile anglo-saxone, îşi

_ . ţie e x tre m de p r iv ile g ia tă d a to r ită d in apele f lu v iu lu i Jangste. Ca să se va duce u ltim a lu p tă d isp e ra tă im »n u l <m e z . o tla ta cu v ile le m oderne, cc n f jg U raţ j ej n a tu re i sale. C o n s tru it depună im p u r ită ţ ile , această apă p o triv a Jap on ie i, f i in d s o r t ită u n u i

că îe ie eaza ă s tu i ş i b o g ă ţiile re - pfi t.(>line fo a rt e in a te te vărsarea este ccâectată m a i în tâ i în m a ri vase p re z e n ta n ţiio r d ip lo m a t» « a ţa r ilo r râ u lu i K ia lin g în J a n g ts C iu n k in -

dem ocra tice ş i to to d a tă ş i im p o rte n - gUi d o m in ă c u rs u rile am be lo r ape, a

când bom ba rd ie re le ja p o n e z în tu ­

necă ce ru l ş l eyo lu iază n c o n te n it

deasupra a c o p e riş u rilo r cu ţ ig lă a caiselor o ra ş u lu i, C iu n g k in g u l, cu

dere, acest oraş n u se deoseb şte în - num eroasefe sale b iro u r i {a b r ic i

t r u n im ic , de ce le la lte oraşe aşezate m illis te rc s i cu C |le 600,CftO de su fle te pe m a lu l acestu i f lu v iu , a r : 0 v e c h i- aJe saIe> ^ c u fu n d ă d in ce în ce m a l me m a tu sa le m ică de peste 4000 de

a n i, A fo s t de n e n u m ă ra te o r i d is ­

tru s da in c e n d ii ş i în n e c a t de po to ­

p u rile ş i in u n d a ţiile f lu v iu lu i J a n g t­

se. T o tu ş acast oraş ş i-a s c h im b a t can e lo r in am ice , c a ra c te ru l şău spe c ific , od a tă cu m ă -

re ţile e d if ic ii c o n s tru e ite de g u ve r-

la m e n ta b il s fâ rş it.

ţa acestu i oraş, ales ca re şe d in ţă a cărc-r m a lu r i s u n t p o v â rn ite în c o n - lu i C iang -K a i-S ec . ju ra te de m u n ţi p ră p ă s tio ş i D e-a-

T o tu ş i aceste urbe duca 2 v ie ţi p a - lu n g u l in c o m a n s u ra b ilu lu i n u m ă r de

ra le le : un a e x tre m de v a r ia tă în tre p te — de p a r "ă o raşu l e suspen-

im p re s tr iţa tu i ş i n îin de a n im a ţie , d a t — se desfăsoară în tre g u l tra f ic

MAREŞALUL

de p ă m â n t.

In lim b a ch ineză a b ă ş tin a ş ilo r,

C iu n g k in g însem nează „m a re le o -

raş a l a p u s u lu i“ , re levând J-se în fe ­

lu l ac s ta im p o rta n ţa lu i de ce n tru com e rc ia l. C iu n g k in g u l form ează

che ia de b o ’tă ce duce la cea m a i

bogată p ro v in c ie a C h in e i, p ro v in c ia

Szctsuan. Pe a ic i trebue să treacă

to a te m ă rfu r ile , c a r i trebue să a -

ju n g ă de la neird la sud şi d in p ro ­v in c iile sudice că tre cele no rd ice .

D in p u n c t de vedere econom ic ş i m i­

lita r , C iu n g k in g u l este p iv o tu l u n u i

SHEKDOUĂ HUME DE o V I* ACTUALITATE, DESPRÇ CA IE ESTE VORBA

S i i i n S S S S uâ k ^ o k t A jü l n o s tk u .d e m a i sus s a s j a a a ;I A