Tipuri de elite politice.

În funcţie de nivelul dezvoltării raporturilor verticale (reprezentativitate socială) şi al raporturilor orizontale (integrarea grupului), în ţările democratice pot fi reliefate patru tipuri principale de elită politică: 1) elită democratică stabilă (reprezentativitate sporită şi integrare înaltă a grupului); 2) elită pluralistă (reprezentativitate înaltă şi integrare scăzută a grupului); 3) elita puterii (reprezentativitate scăzută şi integrare înaltă a grupului); 4) elite dezintegrate (ambii indici se află la un nivel scăzut).

În societatea contemporană există şi funcţionează mai multe tipuri de elite în funcţie de sfera de activitate (politice, economice, ideologice sau informaţionale, ştiinţifică, culturale, militare ), care menţin relaţii de independenţa, cât şi interdependenţa.

elita politică numită şi elita politico-administrativă participă nemijlocit la exercitarea puterii politice. elita economică înfăptuieşte dominaţia economică şi realizează puterea economică în societate. Elita ideologică (informaţională) include în componenţa sa pe reprezentanţii aşa-zisului “front ideologic” – pe coordonatorii şi fruntaşii ştiinţelor socioumane, ai învăţămîntului, mass-media etc., care îndeplinesc în societate funcţia formării orientărilor conceptuale şi valorice, ideilor şi convingerilor oamenilor. elita ştiinţifică este reprezentată de cea mai talentată şi înzestrată parte a intelectualităţii, iar rolul şi funcţia acestui tip de elită sînt determinate de nivelul influenţei reprezentanţilor ei asupra procesului dezvoltării ştiinţei, tehnicii, asupra progresului tehnico-ştiinţific şi social-economic al societăţii. Elita culturală (intelectuală sau spirituală), la rîndul său, include pe cei mai notorii şi mai influenţi militanţi ai artei, literaturii, învăţămîntului, precum şi pe alţi reprezentanţi ai intelectualităţii creatoare. Rolul acestei elite este determinat de caracterul şi de nivelul influenţei asupra sferei spirituale a societăţii, asupra întregii dimensiuni normative şi valorice, asupra potenţialului moral al comunităţii umane. Cît despre elita militară, acest tip de elită este analizat de unii cercetători ca grup de sine stătător, iar alţii îl raportează la elita politică graţie rolului elitei militare în realizarea puterii politice sau în exercitarea influenţei şi presiunii politice şi economice într-o societate sau alta.

Sociologul francez Guy Rocher, definind elita ca ansamblu al persoanelor şi grupurilor, ca o consecinţă a puterii pe care o deţin sau a influenţei pe care o exercită, delimitează următoarele tipuri de elite: elite tradiţionale, economice, tehnocratice, charismatice, ideologice şi simbolice.

Tipologizarea ei poate fi efectuată în baza anumitor criterii: 1) în dependenţă de volumul de putere se evidenţiază elita politică superioară, de mijloc şi administrativă (birocratică); 2) în funcţie de atitudinea faţă de putere – elita politică guvernantă, neguvernantă (pasivă), de influenţă, de opoziţie (contrelită); 3) după nivelul componenţei – elita politică superioară (naţională), de mijloc (regională), locală; 4) în funcţie de exprimarea intereselor maselor – elita politică profesională, demografică, etnică, religioasă; 5) în dependenţă de calităţile personale – elita politică charismatică, oligarhică, profesională, aristocratică; 6) după caracterul manifestării – elita politică democratică, liberală, autoritară, totalitară; 7) după metodele legitimării – elita politică “de sînge”, instituţională, deschisă, închisă; 8) după rezultatele (eficacitatea) activităţii – elita politică propriu-zisă (pozitivă), pseudoelită, antielită.

După condiţiile completării:

1. Elită selectată după metoda „completării închise”- este completată din reprezentanţi a unei singure clase sau pături sociale, accesul la putere a celorlalţi cetăţeni este limitat.

2. Elită selectată după metoda „completării deschise” (au acces toate păturile sociale).

După criteriul volumului funcţiilor de putere deosebim: elită politica superioară (lideri politici cu posturi înalte în sistemul instituţiilor puterii legislative, executive şi judecătoreşti), de mijloc (persoane cu funcţii elective: deputaţi, senatori, parlamentari, guvernatori, perfecţi, primari, lideri de partide), administrativă (birocratică, funcţionarii cu poziţii înalte în ministere, departamente).