Lucrare scrisă semestrială la limba și literatura românăClasa a IX-a

I. Citeşte cu atenţie următorul text:

“Am şovăit atâta în faţa acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă cînd am întâlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, după ce am ieşit din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a întâmplat în 1929, iar eu întâlnisem pe Maitreyi cu cel puţin zece luni mai înainte. Şi dacă sufăr oarecum începând această povestire, e tocmai pentru că nu ştiu cum să evoc figura ei de-atunci şi nu pot retrăi aievea mirarea mea, nesiguranţa şi turburarea celor dintâi întâlniri.

Îmi amintesc foarte vag că, văzând-o o dată în maşină, aşteptând în faţa lui “Oxford Book Stationary” ― în timp ce eu şi tatăl ei, inginerul, alegeam cărţi pentru vacanţele de Crăciun ― am avut o ciudată tresărire, urmată de un foarte surprinzător dispreţ. Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit pînă atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară. Pe atunci locuiam încă în Wellesle’y Street, la Ripon Mansion, şi vecinul meu de cameră era Harold Carr, impiegat la “Army and Navy Stores”, a cărui tovărăşie o cultivam, pentru că avea o sumă de familii prietene în Calcutta, unde îmi petreceam şi eu serile şi cu ale căror fete ieşeam săptămânal la dancinguri. Acestui Harold încercai să-i descriu ― mai mult pentru lămurirea mea decît a lui ― braţul gol al Maitreyiei şi straniul acelui galben întunecat atît de turburător, atât de puţin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeiţe sau al unei cadre decât al unei indiene. (…)” 

(Mircea Eliade, Maitreyi)

1. Indicați sinonimele contextuale pentru cuvintele subliniate.0,5 p2. Explicați folosirea virgulei în propoziția: „ Dar aceasta s-a întâmplat în 1929, iar eu întâlnisem pe Maitreyi” 0,5 p3. Alcătuiți enunțuri în care să ilustrați sensul conotativ și denotative al cuvântului „figură”. 0,5 p4. Comentați două figuri de stil prezente în text. 1 p5. Precizați tipul de perspectivă narativă.0,5 p6. Extrageți o imagine vizuală din fragmentul dat.0,5 p7. Interpretați titlul romanului în raport cu fragmentul dat.0,5 p8. Portretizați personajul feminine așa cum apare în fragmentul dat.1 p9. Argumentați că fragmentul face parte dintr-o proză subiectivă. 1 p

II. Citeşte textul următor:

Doamna mea, Cu părere de rău cată să Vă mărturisesc că oricât de plăcută mi-ar fi fost ocazia de-a Vă trimite manuscrisele

novelei „Branche de lilas" şi a Morellei, mi-a fost peste putinţă de-a persevera de soarta tipăriturilor pe cea dintâi, iar pe cea de-a doua am pus-o însumi pe foc.

Deşi, cum zic, aceasta e soarta tuturor manuscriselor câte se tipăresc în ziare, mă cred dator a Vă ruga să scuzaţi dacă nu le-am dat acea importanţă, pe care pare că le daţi D-voastră acuma. Dacă aş fi ştiut că le dăduserăţi o altă destinaţiune decât aceea de a fi tipărite, m-aş fi crezut dator a le păstra.

Primiţi, Doamna mea, asigurarea stimei ce Vă păstrez, semnându-mă cu tot respectul M. Eminescu 1881 luna iulie

Fetiţule dragă, Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi primesc scrisorile dar în adevăr înot în stele. Acuma m-a[u]

apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici, îţi trimit bani de drum; pân-atunci „Legenda” la care lucrez va fi gata şi fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă pe el, fetiţul meu gingaş şi mititel, şi nu te-i supăra că nu-ţi scriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o linişte perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele graziosa grazziosissima donna pe care o sărut de mii de ori în somn şi trează şi mă plec ei ca robul din ,,O mie şi una de nopţi".

Emin 10 aprilie 1882

Textele reproduse au fost selectate dintr-un volum de corespondenţă între Mihai Eminescu şi Veronica Micle, intitulat „Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit”. Ai fi interesat să citeşti întreaga carte? Dacă răspunsul este DA, justifică-ţi dorinţa. Dacă răspunsul este NU, motivează-ţi dezacordul, într-un text de 20-25 de rânduri. (3 p)

1 p din oficiu