TESTE - EXAMEN DE LICENŢĂ PENTRU ... - umfst.ro · Teste - examen de licenţă pentru specialitatea asistenţă medicală 3 A). Meningoencefalita acută B). apendicita C). artrita

TESTE - EXAMEN DE LICENŢĂ

PENTRU SPECIALITATEA

ASISTENŢĂ MEDICALĂ

CUPRINS

BOLI INFECȚIOASE ........................................................................... 2

CHIRURGIE .......................................................................................... 9

ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN ATI ...................................................... 23

ÎNGRIJIRII CALIFICATE ÎN CHIRURGIE ..................................... 34

ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN MEDICINĂ INTERNĂ ...................... 40

ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN NEUROLOGIE................................... 54

MEDICINĂ DE URGENŢĂ ............................................................... 62

MEDICINĂ INTERNĂ ....................................................................... 74

PEDIATRIE ......................................................................................... 81

SEMIOLOGIE CHIRURGICALĂ ..................................................... 94

SEMIOLOGIE MEDICALĂ ............................................................. 107

ANESTEZIE TERAPIE INTENSIVĂ .............................................. 118

Teste - examen de licenţă pentru specialitatea asistenţă medicală

2

BOLI INFECȚIOASE

1. Urmatoarele afirmaţii referitoare la perioada de stare a scarlatinei sunt adevarate: A). angina eritemato-pultacee B). ciclul lingual C). descuamaţia furfuracee D). exantemul respectă faţa E). vărsaturile

2. Indicaţi afirmaţiile false referitoare la scarlatină:

A). agentul etologic este streptococul beta hemolitic de grup A B). tratamentul de electie este Penicilina G C). patognomonic este semnul Koplic D). ciclul lingual E). tusea productivă.

3. Care din urmatoarele afirmaţii privind rubeola congenitală sunt reale:

A). virusul rubeolei poate provoca avort spontan B). fenomene catarale nazale C). microcefalie D). sindrom infecţios E). poate determina surditate

4. Specificaţi care din urmatoarele simptome caracterizează perioada preeruptivă în

rujeolă: A). semnul Koplic B). exantemul maculopaplos eritematos la nivelul feţei C). fenomene catarale: conjunctivale nasofaringiene, traheobronșice D). Febra inaltă E). dureri abdominale

5. Exantemul varicelos la pacienți imunodeprimaţi prezintă urmatoarele aspecte:

A). caracter bulos B). papulo-veziculos C). hemoragic D). bulos-hemoragic E). maculo-veziculos

6. Specificaţi care sunt localizările cele mai frecvente ale herpesului zoster:

A). cervico-brahial B). intercostal C). oftalmic D). sciatic popliteu extern E). nervul VII bis – intermediarul Wrisberg

7. Care dintre urmatoarele afirmaţii privind complicaţiile varicelei sunt adevarate:


3

A). Meningoencefalita acută B). apendicita C). artrita D). pneumonia E). suprainfecţia

8. Varicela la pacienții imunodeprimaţi prezintă următoarele aspecte:

A). forme severe B). exantem necrotic sau hemoragic C). sunt frecvente localizările viscerale D). exantemul maculopapulos-veziculos E). vezicule cu lichid clar

9. Care din urmatoarele simptome caracterizează gripa:

A). febra înaltă 39-40grd. C B). debutul brusc C). cefalee frontală D). dureri abdominale E). tuse, vărsături

10. Cele mai frecvente complicații respiratorii ale gripei sunt:

A). bronşiolita acută B). miocardita acută C). artrita D). laringită E). tiriodita

11. Specificați care dintre urmatoarele afirmaţii caracterizează mononucleoza infectioasă:

A). angina pseudo-membranoasă B). limfadenopatia cervicală C). splenomegalia D). erupţiile E). sindromul infecţios

12. Următoarele sunt manifestări clinice extrasalivare ale infecţiei urliene:

A). pancreatita acută B). colecistita acută C). artrita acută D). meningita acută E). orhiepididimita acută

13. Specificaţi care dintre simptomele clinice enumerate caracterizează sindromul de

hipetensiune intracraniană: A). cefalee B). vărsături C). tahicardie D). bradicardie


4

E). dureri abdominale 14. În meningitele acute purulente cei mai frecvenți agenți etiologici implicați sunt:

A). Streptoccocus pneumoniae B). Listeria monocytogenes C). Virusul coxackie D). Haemophilus influenzae E). Neisseria meningitidis

15. Localizările cele mai frecvente ale erizipelului sunt, cu excepția:

A). memrele superioare B). membre inferioare C). regiunea abdominală D). plaga postoperatorie E). regiunea cervico-occipitala.

16. Hepatitele virale acute sunt consecinţa infecţiei organismului cu unul din urmatoarele

virusuri, cu excepția: A). virusul hepatitei A B). virusul hepatitei B C). virusul Epstein-Barr D). virusul hepatitei C E). virusl herpes simplex

17. Sursa de infecţie cu virusul hepatitei B este:

A). purtătorii aparent sanatosi de Ag HBs B). bolnavii cu ciroză hepatică toxică C). pacienţi cu hepatită cronică persistentă D). pacienţi cu hepatită virală acuta cu VHB E). gravide purtatoare de Ag HBs

18. Principalele căi de transmitere ale virusului hepatitic A sunt urmatoarele, cu excepţia:

A). mâini murdare B). nerespectarea igienei personale sau alimentare C). apă și alimente contaminate cu VHA D). inţepături de insecte E). injecţii itramusculare

19. Transmiterea infecție cu VHB se realizează prin urmatoarele modalităţi :

A). sexual B). parenteral C). nosocomial D). alimente contaminate E). vertical

20. Infecţia cu HVC se caracterizează prin:

A). este frecventă la consumatorii de droguri iv


5

B). formele asimptomatice sunt des întâlnite C). se asociază adesea cu virusul hepatitei delta D). se poate asocia infecţiei cu VHB E). infecţia profesională este fecventă

21. Perioada prodromală a HVA include:

A). febra moderată B). icter C). odinofagie D). dureri epigastrice E). vărsături

22. Specificaţi modalităţile de transmitere a infecției cu VHA

A). alimente contaminate B). mâini murdare C). obiecte proaspăt contaminate D). transplant de organe E). sexual

23. Complcaţiile febrei tifoide sunt următoarele, cu excepția:

A). hemoragia intestinală B). perforaţia intestinală C). infarctul intestino mezenteric D). encefalita tifică E). miocardita tifică

24. Terapia etiologică a febrei tifoide se efectuează cu :

A). Ciprofloxacina B). Furazolidon C). Ampicilina D). Azitomicina E). Ceftriaxon

25. Stafilococii contaminează frecvent urmatoarele alimente, cu excepţia:

A). produse lactate B). maioneze C). fructe D). carnea E). apa

26. Relataţi aspectul scaunului în dizenteria bacteriană:

A). muco-sangvinolent B). muco-purulent C). muco-pio-sangvinolent D). apos E). grunjos


6

27. În perioada de stare a dizenteriei bacteriene, tabloul clinic se caracterizează prin: A). pacientul este afebril B). nu sunt prezente colicile abdominale C). diaree muco-pio-sangvinolentă D). scaun apos E). . scaun grunjos

28. Manifestările clinice ale botulismului includ:

A). febra B). paralizii de nervi cranieni C). greaţa D). diplopie E). coma

29. Diagnosticul serologic pozitiv în HVC implică prezenţa:

A). Ag HVC B). Ac HVC C). Ac HBC totali D). Ac HBC Ig M E). Ac HBC Ig G

30. Diagnosticul biologic în hepatita virala tip A (HVA) se susţine pe baza următoarelor:

A). transaminaze crescute B). probe de colestază pozitive C). blirubina totală ridicată D). fibrinogenemie crescută E). amilazemie moderată.

31. Formele clinice evolutive ale hepatitei virale B (HVB):

A). HVB fulminantă B). HVB forma colestatică C). HVB forma trenantă D). HVB forma recidivantă E). HVB forma cu raspuns primar in antigen

32. În perioada preicterică a hepatitei virale A cele mai importante manifestări clinice sunt:

A). micropoliadenopatie generalizată B). icter mucocutanat C). artralgii, mialgii D). grețuri, vărsături E). angină pseudomembranoasă

33. Sindromul de răspuns inflamator sistemic implică:

A). febra > 38grd C sau hipotermie < 35,5grd C B). tahicardie = 90/min C). tahipnee > 20 respiratii/min D). leucocitoza > 12.000 leuc sau leucopenie >4000/mm3


7

E). apnee 34. Agenţii etiologici cei mei frecvent incriminaţi in sepsis sunt:

A). bacterii gram negative B). virusuri C). bacterii gram pozitive D). fungii E). micobacterii

35. Diagnosticul etiologic de certitudine in sepsis este asigurat de urmatoarele investigații:

A). hemoculturi B). culturi din focarul primar C). culturi de la poarta de intare D). exudat faringian E). testul la procalcitonina

36. Disfuncţia multilă de organ în sepsisul sever implică decompensarea:

A). cardiocirculatorie B). respiratorie C). carenţială D). hepatică. E). endocrinologică

37. Virusul HIV se poate transmite:

A). heterosexual B). vertical. C). injectare de droguri folosind în comun aceleaşi seringi, ace, D). obiecte proaspăt contaminate de pacienţi E). transfuzii de masă eritocitară

38. Specificaţi care din urmatoarele sunt infecţii caracteristice stadiului SIDA:

A). stafilococia malignă B). tuberculoza pulmoară C). pneumonia cu pneumocistis carinii D). toxoplasmoza cerebrală E). tubrculoza extra pulmonara

39. Indicaţi care din umatoarele poduse biologice pot transmite HIV:

A). sânge integral B). secreţii vaginale C). imunoglobuline D). albumina umană E). laptele matern

40. Specificaţi care dintre afecţiunile enumerate corespund bolii SIDA:

A). sarcom Kaposi B). encefalopatia HIV


8

C). limfom Burkitt D). limfadenopatia generalizată E). moluscum contagiosum

41. În perioada preicterică a hepatitei virale A putem constata diverse forme de debut cu

excepţia: A). digestiv B). algic C). pseudo gripal D). neuro-psihic E). cuanat

42. Sadiul prodromal a hepatitei virale B este caracterizat prin:

A). febra moderată B). mialgii artralgii C). dureri abdominale D). cefalee E). greţuri, vărsături

43. Transmiterea verticală a virusului HIV se produce adesea in:

A). perioada perinatală B). în timpul travaliului C). în prioada alaptarii D). în timpul cezarienei E). în timpul tratamentului antiretroviral

44. Obiectivele tratamentului în holeră constau în urmatoarele, cu excepția:

A). înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi B). corectarea acidozei C). restaurarea funcţiei renale. D). oxigenoterapie E). suprimarea infecţiei intestinale

45. Relataţi care din urmatoarele simptome caracterizează perioada de debut in toxiinfecţia

alimentară cu salmonela: A). cefalee B). stare de rău general C). febră D). vărsături E). obnubilare


9

CHIRURGIE

APENDICITA ACUTĂ 46. Apendicita catarală se tratează prin:

A). apendicectomie B). oncotomie C). gheață local D). repaus E). antibiotic

47. Semnele funcționale în apendicita acută sunt:

A). Durerea abdominală B). Pruritul cutanat abdominal C). Inapetența D). Tulburări ale somnului E). Febra

48. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acută cuprinde:

A). frisoane, aparare musculară, durere B). durere, hiperestezie cutanată, aparare musculară C). durere, hiperestezie cutanată, febră D). febră, frisoane, durere E). febră, frisoane, aparare musculară

49. Oncotomia se indică în:

A). blocul apendicular in faza de debut B). peritonită generalizată de etiologie apendiculară C). plastronul apendicular abcedat D). apendicita catarală E). apendicita gangrenoasă

50. Accentuarea durerii la ridicarea membrului inferior drep extins concomitent cu palparea

în fosa iliacă dreaptă reprezintă: A). semnul Blumberg B). semnul clopoțelului C). semnul rezonatorului D). semnul psoasului E). semnul IAVORSKI – LAPINSKI

51. Apendicita catarală se caracterizează prin:

A). uneori este reversibilă B). are aspect de frunză vesteda C). apendicele și mezoul sunt congestionate D). mucoasa este congestionată E). mucoasa este necrozată


10

52. Apendicita flegmonoasă mai este denumită

A). purulentă, B). supurată, C). empiem apendicular D). necrozată E). gangrenoasă

53. În apendicita gangrenoasă:

A). apendicele este tumefiat cu abcese si zone de necroză parietală; B). mucoasă cu ulcerații întinse C). seroasa cu false membrane de fibrină D). vasele apendiculare – trombozate E). apendicele este cu tenta roz

54. Clasificarea Iacobovici din apendicita acută cuprinde

A). forme intriseci B). forme endogene C). forme extrinseci D). forme exogene E). forme intricate

55. Formele endogene din apendicita acută sunt:

A). catarală B). flegmonoasă C). gangrenoasă D). plastronul apendicular E). peritonita apendiculară

56. Formele exogene din apendicita acută sunt:

A). gangrenoasă B). blocul apendicular C). abcesul apendicular D). catarală E). flegmonoasă

57. Etiopatogenia din apendicita acută cuprinde doua teorii (ipoteze):

A). teoria corpului străin B). teoria hematogenă C). teoria exogenă D). teoria limfatică E). teoria enterogenă

58. Durerea abdominală din apendicita acută:

A). este semnul major B). apare în plină sanatate sau pe fondul unui disconfort digestiv C). uneori debutează direct în fosa iliacă dreaptă


11

D). apare tardiv E). localizată de obicei în fosa iliacă stangă

59. Triada Dieulafoy-Duplay din apendicita acută cuprinde:

A). durere, B). febră C). frisoane D). hiperestezie cutanată, E). aparare musculară

60. În tratamentul apendicitei acute sunt contraindicate:

A). tratamentul chirurgical clasic B). tratamentul chirurgical laparoscopic C). clismele D). purgatia E). analgeticele majore

61. Obiective în tratamentul chirurgical din apendicita acută sunt:

A). reperarea apendicelui B). extirparea dupa sectiunea și ligatura la bază C). ligatura mezoului D). lavajul E). drenajul

62. Indicațiile apendicectomiei laparoscopice sunt:

A). pacientul obez B). blocul apendicular C). sindromul dureros de fosă iliacă dreaptă la femei D). peritonita generalizată de cauză apendiculară E). chirurgia ambulatorie

HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE 63. Cel mai frecvent varicele esofagiene sunt localizate:

A). 1/3 superioară a esofagului B). 1/3 mijlocie a esofagului C). 1/3 inferioară a esofagului D). 1/3 superioară a stomacului E). 1/3 mijlocie a stomacului

64. În hemoragiile grave sunt caracteristice:

A). Htc < 25% B). Htc = 25 – 35% C). Htc > 35% D). Htc > 45% E). Htc < 35%


12

65. Testul tranfuzional Mercandier presupune administrarea de:

A). 1000 – 1500 ml plasmă B). 1000 – 1500 ml sange C). 1000 – 1500 ml masa eritrocitară D). 1000 – 1500 ml ser E). 1000 – 1500 ml glucoză

66. Anatomopatologic hemoragiile digestive superioare sunt:

A). esofagiene B). gastrice C). duodenale D). ileale E). colonice

67. În functie de gravitatea hemoragiei, hemoragiile digestive superioare se clasifică

A). mici B). medii (usoare) C). mari (grave) D). cataclismice - duc la moarte în câteva minute E). nu există această clasificare

68. Manifestările clinice ale sindromului de hipertensiune portală sunt:

A). durerea epigastriăa B). varicele esofagiene C). splenomegalia cu sau fără hipersplenism D). ascita E). encefalopatia portală

69. Ulcerele de stress recunosc o etiologie variată precum:

A). TCC, B). chirurgie craniană pentru procese tumorale, C). arsuri întinse, D). ulcer grav E). degerături,

70. In practică, în faţa unui bolnav cu hemoragie digestivă superioară se cer clarificate rapid

mai multe probleme: A). recunoaşterea hds B). precizarea topografiei C). evaluarea gravităţii D). dacă hemoragia continuă sau s-a oprit E). nu este importantă etiologia

71. Hemoragiile cataclismice nu se caracterizează prin:

A). pierderi mai mici de 500 ml sânge B). pierderi între 500-1500 ml


13

C). pierderi între 1500-2000 ml D). viteza şi volumul sângerărilor duc la deces înainte de a se putea interveni

terapeutic E). pierderi 2000-3000 ml

72. Diagnosticul etiologic a unei HDS se face cu o acurateţe de 99% pe baza coroborării

datelor obţinute prin: A). examen clinic B). examene de laborator C). endoscopie D). laparoscopie E). examen baritat esogastroduodenal

73. Hematemeza se caracterizează prin:

A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii

sucului gastric C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura" D). exteriorizarea transanală de sânge roşu E). eliminarea prin tuse de sânge roşu aerat

74. Melena se caracterizează prin:

A). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt B). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii

sucului gastric C). exteriorizarea transanală de sânge sub formă de scaun negru ca "păcura" D). exteriorizarea transanală de sânge roşu E). o sângerare de 50 ml poate duce la apariţia melenei

75. Hematochezia se caracterizează prin:

A). este exteriorizarea transanală de sânge roşu proaspăt sau sub formă de cheaguri B). apare la bolnavii cu o motilitate gastro-intestinală exagerată şi o sângerare de

peste 1000 ml C). sângele traversând rapid tractul alimentar nu este digerat de sucurile digestive D). eliminarea prin vărsături de sânge roşu proaspăt E). eliminarea prin vărsături de sânge negru, în "zaţ de cafea" datorită acţiunii

sucului gastric 76. În faţa unei HDS grave trebuie să soluţionăm două mari probleme:

A). tratamentul imediat al hipovolemiei şi a consecinţelor sale B). tratamentul cauzei hemoragiei C). tratamentul hipertensiunii arteriale D). tratamentul hiperacididatii gastrice E). tratamentul cefaleei produsa de hipotensiune

77. Intervenţii chirurgicale în urgenţă amânată (24-48 ore de la internare), sau "la rece" în

hemoragiile digestive superioare sunt:


14

A). dacă se obţine oprirea hemoragiei şi reechilibrarea bolnavului prin tratament conservator;

B). bolnavi vârstnici, cu ulcere vechi, cu hemoragii repetate, politaraţi, cu risc mare chirurgical;

C). HDS moderate şi mici la bolnavi cu stare generală bună, echilibraţi hemodinamic; D). în hemoragii cataclismice E). Nu exista urgent amânate

PATOLOGIA GLANDEI MAMARE 78. Mastita acută de lactatie apare în lăuzie cel mai frecvent la un interval de:

A). 2 – 3 zile B). 2 – 3 săptămâni C). 2 – 3 luni D). 2 – 3 ani E). 2 – 3 ore

79. Clinic, abcesul confirmat în mastita acută se caracterizează prin:

A). Sân mărit de volum

B). Tegumente roșii calde

C). Stare generală alterată

D). Hipotensiune

E). Stare generală bună

80. În diagnosticul diferențial al mastitei acute intră în discuție următoarele afecțiuni:

A). Mastita acută carcinoidă B). Tuberculoza sânului C). Cancerul mamar D). Chistul hidatic mamar E). Sifilisul

81. Tratamentul fibroadenomului mamar este:

A). Enucleerea B). Sectorectomia C). Mastectomia subcutanată D). Mastectomia radicală E). Comprese reci local

82. Mastectomia radicală modificată tip Madden implică, cu exceptia:

A). Ridicarea piramidei mamare B). Ablatia micului pectoral C). Extirparea ganglionilor axilari homolaterali D). Ridicarea fasciei marelui pectoral E). Ridicarea areolei mamare


15

83. Malformațiile mamelonului (congenital/dobândite) sunt: A). Mamelon scurt B). Mamelon ombilicat C). Mamelon invaginat D). Atrofia sânului la femeie E). Hipertrofia sânului la femeie

84. Anomalii de formă și de volum a sânului sunt:

A). Atrofia sânului la femeie B). Hipertrofia sânului la femeie C). Hipertrofia sânului la barbat (ginecomastia) D). Ptoza mamară E). Mamelon invaginat

85. Leziuni traumatice ale sânului pot fi:

A). Plăgi prin arme albe sau arme de foc B). Contuzii C). Cancerul mamar D). Fibroadenomul mamar E). Arsurile sânului

86. Tumori benigne ale glandei mamare sunt:

A). Fibromul mamar B). Adenomul mamar C). Adenofibromul mamar D). Adenocarcinomul mamar E). Chistadenomul mamar

87. Tumorile maligne ale sânului:

A). Boala PAGET – cancer glandular inițial epidermotrop B). Sarcomul C). Cancerul glandei mamare D). Fibromul mamar E). Chistadenomul mamar

88. Stări precanceroase ale sânului:

A). Mastoza fibrochistică RECLUS B). Chistul solitar C). Tumorile vegetante intracanaliculare D). Mastita cu plasmocite E). Fibromul mamar

89. Următoarele afirmații referitoare la mastoza sclerochistică (boala Reclus) sunt adevărate

cu excepția: A). este o stare precanceroasă B). este o distrofie a glandei mamare C). tratamentul hormonal poate vindeca afecțiunea


16

D). palparea sânului pune în evidență multipli noduli mici ”ca alicele de plumb” E). diagnosticul diferențial se face cu TBC mamar

90. Adenofibromul mamar:

A). Este o tumoră malignă B). Este o tumoră benigna C). Apare la femei intre 18-30 ani D). Adenopatia axilară absentă E). Tratamentul său este chirurgical

91. Tumorile Phyllodes:

A). Tumoră este bine delimitată, mobilă pe planurile profunde si superficiale. B). Pielea este întinsă, subțiată, violacee C). Pe secțiune are un aspect foliat (“foi de ceapă” sau “frunze de varză”) D). Cresterea este lentă, cu perioade de creștere și de staționare; poate degenera

malign E). Tratamentul este conservator

92. Factori de risc endogeni (țin de gazdă) implicați în apariția cancerului mamar:

A). Fumatul B). Menarha precoce și menopauza tardivă C). Nuliparitatea sau prima sarcină > 30 ani D). Lipsa alăptării la sân (alăptarea factor protector) E). Obezitatea în postmenopauză

93. Factori de risc exogeni implicați în apariția cancerului mamar:

A). Fumatul B). Menarha precoce și menopauza tardivă C). Nuliparitatea sau prima sarcină > 30 ani D). Iradierea mai ales < 30 ani E). Obezitatea în postmenopauză

94. Tratamentul cancerului mamar cuprinde:

A). Tratament chirurgical B). Radioterapie C). Chimioterapie D). Hormonoterapie E). Tratament conservator

95. Inflamații cronice nespecifice ale sânului sunt:

A). Mastita cronică B). Galactocelul C). Abcesul cronic D). Flegmonul linos al sânului E). Cancerul


17

96. Care din următoarele semne clinice ale unei tumori mamare sunt sugestive pentru malignitate:

A). fixarea tumorii la planul muscular B). aderența tumorii la tegument C). delimitarea netă față de țesuturile din jur D). aspectul în ”coajă de portocală” a pielii subiacente E). localizarea multiplă

TRAUMATISMELE ABDOMINALE 97. Factori fiziologici favorizanți în producerea leziunilor în cadrul traumatismelor

abdominale sunt următorii: A). Sarcina B). Statiunea bipeda C). Starea de plenitudine a viscerelor cavitare D). Fumatul E). Alcoolul

98. În traumatismele abdominale, transaminazele cu valori intens crescute pot indica:

A). Leziuni hepatice

B). Leziuni intestinale C). Leziuni ale colonului D). Leziuni renale E). Leziuni pancreatice

99. Falsul abdomen acut traumatic poate apărea în următoarele situații, cu excepția:

A). Hematom retroperitoneal

B). Pneumonie bazală

C). Fracturi de coaste inferioare

D). Gastrită E). Ruptura musculară a peretelui abdominal

100. Complicațiile postoperatorii în traumele abdominale sunt dependente de

următoarele aspecte:

A). Severitatea leziunii

B). Leziuni nedescoperite intraoperator C). Incidențe anestezice D). Locul accidentului E). Gravitatea impactului

101. Lavajul peritoneal slab pozitiv necesită:

A). Observare clinică a pacientului 24 de ore B). Obligatoriu laparotomie C). Urmarire clinică și dacă e necesar explorari complementare D). Observare clinică 2 zile


18

E). Obligatoriu laparoscopie 102. Îngrijirile postoperatorii la traumatizatul abdominal impune obligatoriu:

A). Drenaj aspirativ continuu B). Aspiratie gastro-duodenală C). Anticoagulante D). Drenaj pleural E). Traheostomie

103. După gradul de urgenţe ARNAUD clasifică traumatismele astfel:

A). Insuficienţă circulatorie acută (stop cardiac) B). Insuficienţă respiratorie acută C). Plăgi ale vaselor mari D). Evisceratie posttraumatică E). Alte leziuni

104. La inspecţia din cadru examenului clinic al unui bolnav contuzionat putem decela:

A). escoriaţii B). echimoze C). biliragie D). hematoame E). lipsa oricărei leziuni

105. Traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, clinic pot dezvolta următoarele

sindroame: A). Sindromul de hemoragie internă B). Sindromul de iritaţie peritoneală C). Sindromul meningean D). Sindromul de ischemie periferica E). Sindromul de perforaţie şi hemoragie intraperitoneală

106. Bilanţul unui politraumatizat depinde de:

A). prognosticul vital, B). prognosticul local, C). prognosticul funcţional D). Factorii externi E). Factori favorizanți

107. În funcție de interesarea peritoneului plăgile abdominale pot fi:

A). Penetrante B). Escoriate C). Înțepate D). Delabrante E). Nepenetrante

108. Contuziile abdominale pot interesa:

A). peretele abdominal


19

B). peretele toracic C). extremitatea cefalică D). peretele şi viscerele abdominale E). numai viscerele

109. Particularităţile contuziilor şi leziunile viscerale abdominale consecutive depind de

următorii factori: A). Zona anatomică de contact B). Rapiditatea de acţiune a agentului vulnerant C). Direcţia de acţiune a corpului contondent D). Întinderea suprafeţei de contact a agentului vulnerant E). Fumat, alcool

110. Falsul abdomen acut traumatic poate apare în următoarele situaţii:

A). Apendicita acuta B). Pneumonie bazală C). Fracturi de coaste inferioare D). Hematom pro- şi retroperitoneal E). Ruptură musculară a peretelui abdominal

111. Contraindicațiile puncţiei abdominale cu sau fără spălătura cavităţii peritoneale sunt:

A). În apropierea cicatricilor postoperatorii B). Colica biliară C). Meteorism D). Gravide E). Colica renală

112. Traumatizaţii abdominali, fără leziuni viscerale, sunt grupaţi în două categorii:

A). Traumatizaţi abdominali şocaţi B). Traumatizați abdominali constienti C). Traumatizați abdominali inconstienti D). Traumatizați toraco-abdominali E). Traumatizaţi abdominali neşocaţi

113. Când un traumatizat abdominal prezintă leziuni viscerale trebuie să răspundem la

următoarele întrebări: A). Ce sindrom prezintă sau se conturează la bolnavul cu traumatism abdominal ? B). Are indicaţie de intervenţie de urgenţă ? C). Ce organ sau organe sunt lezate ? D). Este sau a fost fumator? E). Ce antecedente heredocolaterale are?

TRAUMATISMELE TORACICE 114. În pneumotoracele sufocant primul gest terapeutic este:


20

A). Traheostomie B). Toracocenteza cu ac gros în spatiul 2 intercostal pe linia medioclaviculară C). Toracotomie D). Laparotomie E). Toracoscopie

115. Compresia toracică se caracterizează clinic prin:

A). Masca echimotică MORESTIN B). Triada BARRET C). Respiratie pendulaăa D). Hipertensiune arterială E). Anurie

116. Tratamentul contuziei toracice simple impune obligatoriu:

A). Antibioterapie cu spectru larg B). Analgetice C). Punctie pleurală D). Toracotomie E). Laparotomie

117. T. OANCEA clasifică traumatismele toracice dupa criterii;

A). Anatomice B). Patogenice C). Fiziopatologice D). Morfopatologice E). Estetice

118. Clasificarea traumatismelor toracice dupa gravitate:

A). Rapid letale B). Potențial letale C). Fără potențial letal D). Lent letale E). Grave

119. Traumatisme toracice rapid letale sunt:

A). Obstrucția căilor aeriene B). Pneumotoracele sufocant C). Pneumotoracele deschis D). Hemotoracele masiv E). Fractura costală

120. Traumatisme toracice potențial letale sunt:

A). Ruptura disecantă a aortei B). Contuzia miocardică C). Ruptura traheobronsică D). Ruptura (perforația) esofagului E). Pneumotoracele sufocant


21

121. Traumatisme toracice fără potențial letal sunt:

A). Pneumotoracele sufocant B). Luxatia sternoclaviculară C). Fractura sternală D). Fractura de claviculă E). Fractura scapulară

122. În voletul costal poate aparea:

A). Respirație paradoxală B). Respirație pendulară C). Balans mediastinal D). Respirație mediastinală E). Balans paradoxal

123. După criteriul topographic voletele costale se clasifică în::

A). Hemivoletul B). Hemivoletul controlateral C). Voletul sternocostal anterior D). Voletul anterolateral E). Supravolet

124. Radiografia toracică în pneumotoracele sufocant evidentiează:

A). Pneumotorace masiv B). Plaman complet colabat C). Deplasarea madiastinului spre partea sanatoasă D). Diafragm împins caudal E). Nivele hidroaerice

125. După interesarea toracelui în totalitate sau nu voletele costale se clasifică în:

A). Unilaterale B). Bilaterale C). Totale D). Parțiale E). Multiple

126. După criteriul fiziopatologic voletele costale se clasifică în:

A). Cu respirație paradoxală B). Bilaterale C). Totale D). Parțiale E). Fără respirație paradoxală

127. Tratamentul în contuzile pulmonare severe implică:

A). Asigurarea ventilației adecvate B). Corticoterapie cu doză antiinflamatorie C). Asigurarea clearencelui căilor aeriene


22

D). Restricție hidrică E). Toracotomie

128. Plăgile toracice nepenetrante sunt limitate la:

A). Peretele toracic, fără interesarea pleurei parietale B). Pleura viscerală C). Pleura parietală D). Plamân E). Diafragm

129. Trepiedul simptomatic în ruptura traheobronsică implică:

A). Pneumotorace sufocant B). Pneumoomentum C). Pneumomediastin D). Pneumoperitoneu E). Emfizem subcutanat


23

ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN ATI

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU PROBLEME RESPIRATORII 130. Capnografia monitorizează concentraţia de CO2

A). În sângele arterial B). În sângele venos C). În sângele venos amestecat D). În aerul inspirat E). În aerul expirat

131. PaO2

A). Reprezintă cantitatea de O2 dizolvat în sânge B). Ne arată saturaţia în O2 a hemoglobinei C). Se determină prin pulsoximerie D). Se determină din sângele venos E). Valoarea normală este de 94-100%

132. Ventilaţia cu CPAP înseamnă că pacientul:

A). Este ventilat cu un volum şi o frecvenţă prestabilită B). Primeşte periodic o respiraţie amplă C). Respiră spontan, ventilatorul realizează o presiune prestabilită D). Respiră spontan, ventilatorul menţine a presiune pozitivă continuă E). Ventilează spontan între ventilaţiile prestabilite

133. Complicaţiile ventilaţiei mecanice sunt:

A). Infecție nozocomială B). Atelectazie C). Instabilitate hemodinamică D). Hemotorace E). Deficienţe nutriţionale

134. Aspiraţia traheo-bronşică:

A). Permite aspirarea conţinutului gastric B). Menţine permeabilitatea căilor respiratorii inferioare C). Poate declanşa tuse D). Poate cauza hipoxemie E). Permite recoltarea secreţiilor pentru analize bacteriologice

135. Complicaţiile aspiraţiei traheobronşice pot fi:

A). Extubarea accidentală B). Reflex vagal C). Hipoxia D). Hematemeza E). Hipocapnia

136. Indicaţiile pentru ventilaţie mecanică sunt:


24

A). Acidoza respiratorie B). Insuficienţa metabolică C). Insuficienţa multiplă de organe D). Hipertensiunea arterială E). Alcaloza metabolică

137. Complicaţiile traheostomiei pot fi:

A). Hipotiroidie prin lezarea tiroidei B). Hemoragie la nivelul plăgii C). Emfizem subcutanat D). Emfizem pulmonar E). Necroza ţesuturilor care vin în contact cu canula

138. Complicaţiile drenajului postural

A). Hemotorace B). Pneumotorace C). Hipoxie D). Vărsături E). Hemoptizie

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU PROBLEME CARDIOVASCULARE 139. Pe ECG, complexul QRS:

A). Reprezintă repolarizarea ventriculară B). Reprezintă depolarizarea ventriculară C). Reprezintă depolarizarea atrială D). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de ritm E). Dacă este lărgită semnifică o tulburare de conducere

140. Monitorizarea presiunii venoase centrale este indicată:

A). La pacienţii cu pierderi sanguine sub 500 ml B). La pacienţii aflaţi în stare de şoc C). După politraumatisme D). În insuficienţa renală cronică E). În intervenţii chirurgicale cu pierderi sanguine peste 500 ml

141. Complicaţiile inserţiei unui cateter venos central pot fi:

A). Ischemie periferică acută B). Tulburări de ritm (ESV) C). Embolie pulmonară gazoasă D). Infecţii locale E). Hemoragie la locul puncţiei

142. Balonul de contrapulsaţie aortică este indicată în:

A). Boli vasculare periferice


25

B). Disecţie aortică C). Insuficienţă cardiacă severă D). Intervenţii chirurgicale vasculare E). Insuficienţă aortică

143. Ce trebuie făcut de urgenţă în cazul apariţiei unei dureri toracice?

A). Se administrează O2 pe mască B). Se montează o linie venoasă C). Se efectuează defibrilare electrică de urgenţă D). Se administrează un analgetic E). Se montează o linie arterială invazivă

144. În care din următoarele artere se pot monta catetere pentru măsurarea tensiunii

arteriale? A). Artera radială B). Artera femurală C). Artera ulnară D). Artera carotidiană E). Artera pedioasă

145. Cateterul Swan-Ganz este utilizat pentru măsurarea:

A). Debitului cardiac B). Tensiunii arteriale C). Presiunii venoase centrale D). Saturaţiei arteriale în O2 E). Presiunii în artera pulmonară

146. Complicaţiile masajului cardiac extern

A). Fractura coloanei vertebrale B). Fracturi costale C). Fracturi sternale D). Pneumotorace E). Pneumopericard

147. Efectele pantalonului antişoc:

A). Tamponează compresiv sângerările din partea superioară a corpului B). Creşte întoarcerea venoasă şi debitul cardiac C). Creşte rezistenţa vasculară periferică a părţii inferioare a corpului D). Scade perfuzia părţii superioare a corpului E). Limitează funcţia respiratorie

148. Stimularea electrică temporară este indicată la pacienţii cu:

A). Bradicardie simptomatică refractară la tratament medicamentos B). Torsada vârfurilor C). Fibrilaţie ventriculară D). Fibrilaţie atrială E). Bloc atrio-ventricular gradul III


26

149. Care dintre următoarele semne sunt prezente în tamponada cardiacă?

A). Durere precordială B). Tahicardie sinusală C). Hipertensiune arterială D). Supradenivelare ST-T difuză E). Bradicardie sinusală

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DISFUNCŢIE DIGESTIVĂ, ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

150. Lavajul peritoneal se utilizează pentru una din următoarele: A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). Dializă peritoneală C). Confirmarea sau infirmarea unui hemoperitoneu posttraumatic D). Îndepărtarea toxinelor îngerate E). Îndepărtarea hematomului retroperitoneal

151. Care dintre următoarele semne clinice sunt caracteristice sindromului de

compartiment abdominal? A). Abdomen destins B). Oligurie C). Presiune inspiratorie de vârf crescută D). Presiune intraabdominală scăzută E). Hipocarbie

152. Sindromul de compartiment abdominal apare mai frecvent în:

A). Ciroza hepatică cu ascită B). Insuficienţa cardiacă C). Hematom retroperitoneal D). Insuficienţa renală E). Pancreatita hemoragică

153. Una din contraindicaţiile sondajului gastric este următoarea:

A). Vărsături incoercibile B). Nutriţia enterală C). Intoxicaţia cu substanţe caustice D). Traumatismul abdominal E). Ulcer perforat

154. Indicațiile sondajului gastric sunt următoarele:

A). dilatația acută a stomacului B). nutriția enterală C). intoxicația cu substanțe caustice D). hemoragia digestivă superioară E). lavajul gastric


27

155. Lavajul gastric este indicat pentru:

A). Diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). Îndepărtarea colecţiilor intraabdominale C). Îndepărtarea substanţelor toxice ingerate D). Introducerea nutrienţilor în stomac E). Introducerea unor medicamente în tubul digestiv

156. Complicaţiile lavajului gastric pot fi:

A). Bradicardia cu hipotensiune B). Şoc cardiogen C). Şoc septic D). Hemoragie prin lezarea varicelor esofagiene E). Aspirarea conţinutului gastric în căile aeriene

157. Sonda Blakemore este folosită pentru:

A). Lavajul gastric B). Lavajul peritoneal C). Sondajul vezical D). Tamponamentul gastro-esofagian E). Tamponamentul vezical

158. Complicaţiile paracentezei pot fi:

A). Perforaţia gastrică B). Hemoragie la locul puncţiei C). Infecţie la locul puncţiei D). Infecţie sistemică E). Perforaţia intestinală

159. Complicaţiile clismei pot fi:

A). Perforarea intestinului B). Bradicardie cu hipotensiune C). Sângerare din hemoroizi D). Deshidratare E). Sindrom de aspiraţie pulmonară

160. În care dintre următoarele situaţii este indicată endoscopia digestivă superioară?

A). Hemoragie digestivă superioară B). Colecistită acută C). Pneumonie de aspiraţie D). Varice esofagiene E). Ocluzie intestinală

161. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Sigmoidoscopia

A). Permite vizualizarea tractului intestinal inferior B). Se efectuează în decubit dorsal C). Poate produce hipertensiune arterială şi tahicardie


28

D). Permite vizualizarea mucoasei gastrice E). Poate cauza sângerări din rect sau sigmă

162. Nutriţia enterală se referă la alimentaţia pacientului

A). Pe sonda nazo-gastrică B). Pe sonda jejunală C). Pe cale intravenoasă D). Prin gastrostomie E). Prin jejunostomie

163. Nutriţia enterală este indicată la pacienţii:

A). Care nu se pot alimenta peroral B). Cu rezecţii intestinale extinse C). Cu ocluzie intestinală D). Ischemie intestinală E). Cu arsuri extinse

164. În care din următoarele situaţii este contraindicată alimentaţia enterală?

A). Stare de şoc manifest B). Bolnavi cu aport alimentar inadecvat de 7-10 zile C). Ocluzie intestinală D). Ischemie intestinală E). Ileusul intestinului subţire

165. Dezavantajele nutriţiei enterale faţă de cea parenterală

A). Există riscul de aspiraţie pulmonară B). Poate cauza diaree C). Poate fi administrat când intestinul este nefuncţional D). Este scumpă E). Absorbţia este rapidă

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU DISFUNCŢIE RENALĂ, EPURAREA EXTRARENALĂ, ECHILIBRU HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC

166. Pentru documentarea aportului hidric, se înregistrează:

A). Fluidele administrate intravenos B). Lichidele de spălătură C). Vărsăturile D). Lichidul de puncţie pleurală E). Apa provenită din oxidarea celulară

167. Diureza normală la un adult de 70 kg este de:

A). 1000 ml/ zi B). 1 ml/kg/oră C). 800 ml/ zi


29

D). 2000 ml/zi E). 2 ml/kg/zi

168. În rubrica de eliminări hidrice sunt înregistrate:

A). Pierderile de sânge B). Diureza C). Pierderile prin tuburile de dren D). Lichidele de spălătură E). Apa provenită din oxidarea celulară

169. Sondajul vezical este indicat la pacienţii:

A). Cu ruptura traumatică a uretrei B). Stricturi uretrale strânse C). Cu retenţii acute de urină D). Cu incontinenţă urinară E). Cu infecţii ale retrei

170. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Hemodializa

A). Îndepărtează toxinele şi corectează dezechilibrele hidro-electrolitice la pacienţii cu insuficienţă renală acută

B). Îndepărtează excesul de apă din organism prin crearea unui gradient de presiune hidrostatică

C). Este o tehnică care poate fi utilizat intermitent şi continu D). Nu necesită utilizarea unei soluţii de dializă E). Ca membrană semipermeabilă utilizează peritoneul

171. Pentru hemodializă, accesul vascular se realizează la nivelul:

A). Arterei femurale B). Arterei radiale C). Venei jugulare interne D). Venei subclaviculare E). Venei femurale

172. Soluţia de dializă trebuie să conţină:

A). Sodiu B). Fluor C). Aluminiu D). Magneziu E). Glucoză

173. Complicaţiile hemodializei sunt:

A). Instabilitate hemodinamică B). Hemoragii C). Infecţii D). Uremie E). Hiperpotasemie


30

174. Anticoagularea cu heparină sodică este monitorizată prin măsurarea: A). Timpului de sângerare B). Timpului de coagulare activat C). Nivelului factorului X activat D). Timpului parţial de tromboplastină E). Timpului de protrombină

175. Care dintre următoarele semne clinice şi ECG sunt caracteristice hipopotasemiei?

A). Tulburări de ritm B). Hipoperistaltism C). Scăderea forţei musculare D). Apariţia undei U E). Creşterea amplitudinii undei T

176. Cauzele hipopotasemiei pot fi:

A). Insuficienţă renală cu oligurie B). Rabdomioliză C). Diaree D). Tratament cu diuretice E). Transfuzii masive

177. Hiperpotasemia este cauzată de:

A). Administrarea de diuretice potasiu-economisitoare B). Transfuzii masive C). Diaree D). Hiperaldosteronism E). Insuficienţă renală

178. Tratamentul hiperpotasemiei include administrarea de:

A). Calciu B). Diuretice de ansă C). Soluţie Ringer D). Bicarbonat de sodiu E). Diuretice economisitoare de potasiu

179. În tratamentul hiperpotasemiei nu se administrează:

A). calciu B). diuretice de ansă C). soluţie Ringer D). bicarbonat de sodiu E). diuretice economisitoare de potasiu

180. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în dializa peritoneală?

A). Poate fi efectuat intermitent sau continu B). Înlătură toxinele prin difuziune prin membrana peritoneală C). Este necesară anticoagularea pacienţilor D). Utilizează soluţie de dializă


31

E). Necesită utilizarea unui hemofiltru 181. Complicaţiile sondajului vezical pot fi:

A). Incontinenţa urinară B). Retenţia acută de urină C). Hipovolemie D). Apariţie de căi false E). Reziduu urinar crescut

ÎNGRJIREA PACIENŢILOR ÎN PERIOADA POSTOPERATORIE ŞI A PACIENŢILOR CU PROBLEME

NEUROLOGICE, IMOBILIZAŢI LA PAT 182. Nivelul de conştienţă poate fi monitorizată cu ajutorul:

A). Scorului Glasgow B). Electroencefalografie C). Scorului SOFA D). Potenţialelor evocate E). Presiunilor intracraniene

183. Indicaţiile puncţiei lombare sunt:

A). Coma de etiologie neprecizată B). La pacienţi cu semne focale neurologice C). În tumori cerebrale D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). Edemul papilar

184. Contraindicaţiile puncţiei lombare sunt:

A). Coma de etiologie neprecizată B). La pacienţi cu semne focale neurologice C). În tumori cerebrale D). Pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). Edemul papilar

185. Cauzele hipertensiunii intracraniene pot fi:

A). Edemul cerebral posttraumatic B). Hiperhidratarea C). Hipercapnia D). Hipocapnia E). Tumorile cerebrale

186. Care dintre următoarele poate agrava hipertensiunea intracraniană?

A). Poziţia Fowler B). Hipoxia C). Hipocapnia D). Durerea


32

E). Anestezicele volatile 187. Presiunea intracraniană poate fi măsurată cu ajutorul unui cateter plasat în:

A). Vena jugulară internă B). Spaţiul subarachnoidian C). Artera carotidă D). Spaţiul epidural E). În ventriculii cerebali

188. Tulburările de termoreglare intra- şi postoperatorii pot fi cauzate de :

A). Infecţii intraoperatorii B). Relaxante musculare C). Anestezice volatile D). Frisoane E). Antibiotice

189. Apariţia escarelor depinde de:

A). Statusul nutriţional al pacientului B). Funcţia renală C). Funcţia hepatică D). Durata imobilizării E). Aportul de sânge către ţesuturi

190. Pentru evaluarea riscului apariţiei escarelor se monitorizează:

A). Nivelul de conştienţă a pacienţilor B). Indicele de masă corporeală C). Temperatura corporeală D). Starea de nutriţie E). Vârsta

191. Care dintre următoarele manevre se utilizează pentru prevenirea escarelor?

A). Oxigenoterapia prin mască B). Imobilizarea în decubit lateral C). Alimentaţia şi hidratarea adecvată D). Poziţionarea unui colac în părţile proeminente E). Mobilizarea activă sau pasivă a pacientului

192. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte? Plăgile chirurgicale şi posttraumatice

contaminate A). Trebuiesc suturate pentru evitarea suprainfectării B). Trebuiesc drenate C). Sunt tratate cu antibiotice local D). Se suturează după vindecarea infecţiei E). Trebuiesc îndepărtate detitusurile celulare

193. Care dintre următoarele semne ridică suspiciunea unei infecţii de plagă?

A). Paloarea tegumentelor din jurul plăgii


33

B). Creşterea temperaturii locale C). Edemaţierea zonei din jurul plăgii D). Secreţii abundente din plagă E). Hemoragie la nivelul plăgii

194. Spălarea şi curăţarea plăgilor se efectuează cu:

A). Apă oxigenată B). Ser fiziologic C). Apă de la robinet D). Iod E). Soluţii antibiotice

195. Pentru prevenirea problemelor respiratorii postoperatorii este necesar:

A). Detubarea precoce B). Monitorizarea saturaţiei în oxigen C). Monitorizarea frecvenţei respiratorii D). Aspirarea sterilă a secreţiilor traheale şi din cavitatea bucală E). Montarea unei sonde nazo-gastrice

Bibliografie:

1. Azamfirei L, Copotoiu SM, Ghiţescu I, Copotoiu R: Îndrumător de lucrări practice pentru anestezie-terapie intensivă

2. Copotoiu SM, Azamfirei L: Ghid de bună practică în terapie intensivă


34

ÎNGRIJIRII CALIFICATE ÎN CHIRURGIE

PREGĂTIREA PREOPERATORIE 196. Care din următoarele metode contribuie la buna pregătire psihică a bolnavului:

A). îndepărtarea factorilor nocivi B). înlesnirea vizitei familiei C). asigurarea odihnei şi unui somn liniştit D). combaterea manifestărilor ce provoacă discomfort E). crearea siguranţei că operaţia va decurge în condiţii favorabile

197. Cu cât timp înaintea intervenţiei chirurgicale trebuie să depilăm regiunile păroase:

A). cu 48 de ore B). în seara premergătoare C). cu 1-2 ore D). pe masa de operaţie E). nu are importanţă când se face acest lucru

198. Pentru a avea un somn liniştit, în seara dinaintea intervenţiei chirurgicale se

administrează: A). fenobarbital B). mialgin C). paracetamol D). romergan E). diazepam

199. Pregătirea psihică a bolnavului chirurgical presupune:

A). asigurarea confortului în saloane B). servirea mesei C). program de vizitare a aparţinătorilor D). comportament corespunzător al personalului medical E). administrare de medicamente anxiolitice: opiacee sau barbiturice

200. Pregatirea preoperatorie biologică la bolnavii tineri, fără antecedente patologice

presupune efectuarea: A). hemoleucogramei B). TS, TC C). sumarului de urină D). măsurarea tensiunii arteriale E). probe hepatice

201. Bolnavii pulmonari necesită preoperator:

A). gimnastică respiratorie B). antitusive C). mucolitice


35

D). bronhodilatatoare E). analeptice respiratorii

202. Pregătirea bolnavilor cu afecţiuni digestive presupune:

A). reechilibrare hidro-electrolitică B). reechilibrare proteică C). golirea tubului digestiv de materii D). reducerea florei microbiene E). tubajul gastric

203. Pregătirea bolnavului hepatic presupune:

A). precauţie la administrarea anestezicelor hepatotoxice B). administrare de vitamine din grupul B C). regim alimentar bogat în glucide şi proteine D). regim alimentar bogat în lipide E). aport caloric de 2500-3000 cal/zi

204. Pregătirea bolnavilor renali presupune:

A). perfuzii cu glucoză şi electrolitice B). diuretice C). combaterea unui sindrom infecţios prin antibioterapie D). menţinerea unei diureze de 1000-1500 ml/24h E). hemodializă sau dializă peritoneală

205. Pregătirea bolnavilor diabetici presupune:

A). aport de aprox.2000 cal/zi B). insulinoterapie pre şi postoperatorie C). perfuzii cu glucoză D). regim alimentar sărac în proteine şi lipide E). regim alimentar bogat în glucide

206. Pregătirea preoperatorie a bolnavilor renali se realizează cu scopul menținerii unei

diureze de aproximativ:

A). 500-1000ml/24ore

B). 1000-1500ml/24ore

C). 1500-2000ml/24ore

D). 500-1000ml/24ore

E). 1500-2500ml/24ore

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII 207. Parametrii care trebuie monitorizaţi în primele ore postoperator sunt:

A). pulsul şi TA B). temperatura C). cantitatea de lichide ingerate


36

D). aspiraţia nasogastrică E). diureza

208. În apropierea patului de postoperator trebuie să avem :

A). tensiometru B). stetoscop C). aspirator D). taviţă renală E). sursă de oxigen

209. Simptome care trebuie semnalate de asistentă în evoluţia bolnavului postoperator:

A). agitaţia B). dezorientarea C). somnolenţa D). apatia E). torpoarea

210. Semne care trebuie să ne îngrijoreze în evoluţia unei plăgi:

A). pătarea pansamentului cu secreţii sau sânge B). apariţia durerilor locale C). apariţia febrei D). tumefierea locală E). hipotermie locală

211. Prevenirea vărsăturilor în postoperator se face prin:

A). poziţie comodă în pat B). evitarea consumului de lichide şi alimente câteva ore C). sondă de aspiraţie nazogastrică D). medicamente antiemetice E). administrarea precoce de lichide reci

212. Bolnavii cu risc crescut de complicaţii tromboembolice sunt:

A). vârstnici B). obezi C). cu cancer D). cu intervenţii chirurgicale pe torace, pelvis, etaj abdominal inferior E). caşectici

213. Metode de prevenire a complicaţiilor tromboembolice:

A). poziţie în pat cu membrele pelvine uşor ridicate B). folosirea ciorapilor elastici C). folosirea manşetelor pneumatice pe gambe D). mişcări pasive în pat E). evitarea mersului după operaţie cât mai mult posibil

214. Care sunt semnele tromboflebitei profunde:

A). Tahicardia


37

B). Febra C). Edem gambier D). Durere în molet E). Pliurie

215. Reluarea alimentaţiei în postoperator presupune:

A). apă, ceai neîndulcit, zeamă de compot în prima zi postoperator B). pireuri de legume, lapte în ziua a doua C). orice aliment dar administrat în cantităţi mici şi la intervale scurte în primele 2

zile D). odată cu reluarea tranzitului intestinal se pot administra orice fel de alimente,

fără restricţie, cu excepția celor operați pe tubul digestiv E). administrarea de alimente hipercalorice la bolnavii caşectici din prima zi

216. Retenţia de urină în postoperator are următoarele cauze:

A). clinostatismul prelungit B). dureri locale exacerbate de mişcări C). hidratare deficitară D). complicaţii postoperatorii E). anestezia generală

217. Tumora mamară malignă are următoarele caracteristici:

A). dură B). dureroasă C). aderentă la ţesuturi D). bine delimitată E). suprafaţa regulată

218. Care sunt explorările paraclinice care pot preciza malignitatea unei tumori mamare:

A). ecografia mamară B). examenul citologic al unei scurgeri mamelonare C). examenul mamografic al sânului D). examenul histopatologic citologic al puncţiei biopsie cu ac de la nivelul unei

formaţiuni tumorale sau ganglionare E). examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ABDOMEN ACUT CHIRURGICAL 219. În regimul alimentar al unui pacient cu pancreatită acută se vor evita:

A). alcoolul B). alimentele bogate în grăsimi C). alimentele sărate D). lichidele E). condimentele


38

220. Pregătirea preoperatorie a unui pacient cu ocluzie intestinală include: A). montarea unei sonde nazo-gastrice B). montarea unei sonde urinare C). efectuarea de spălături gastrice cu soluţii bicarbonatate pentru a reduce

incidenţa vărsăturilor D). efectuarea unei clisme evacuatorii E). montarea unei linii venoase pentru reechilibrarea hidro-electrolitică

221. Îngrijirea postoperatorie a pacientului cu ocluzie intestinală presupune:

A). monitorizarea diurezei B). reluarea alimentației perorale în primele 24h C). aspirația nasogastrică până la reluarea tranzitului intestinal D). stimularea peristalticii intestinale E). reechlibrare hidroelectrolitică

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU HEMORAGIE DIGESTIVĂ 222. Hematemeza este o hemoragie internă exteriorizată manifestată prin:

A). vărsătură de sânge roşu aerat B). vărsătură de sânge ca zaţul de cafea C). vărsătură de sânge negru lucios ca păcura D). vărsătură de resturi alimentare E). vărsătură de sânge roşu proaspăt

223. Hemoragia digestivă superioară se exteriorizează prin:

A). hemoptizie şi hematemeză B). hematemeză şi melenă C). hematurie şi melenă D). hematemeză şi hematurie E). hemoptizie şi melenă

224. Pacientul cu rectocolită ulcero-hemoragică prezintă în fazele acute ale bolii:

A). numeroase scaune diareice B). constipaţie rebelă la tratament C). tranzit intestinal normal pentru gaze şi materii fecale D). scaune cu sânge E). scaune muco-purulente

225. La un pacient cu HDS, recoltarea unui set de analize va include obligatoriu

determinarea: A). grupului sanguin B). Rh-ului C). proteinemiei D). glicemiei E). probelor hepatice


39

226. Examenul endoscopic la un pacient cu hemoragie activă este:

A). contraindicat B). are valoare diagnostică C). poate avea valoare terapeutică D). previne apariţia encefalopatiei hepatice E). nu poate fii efectuat datorită hemoragiei

BIBLIOGRAFIE 1. Mihailescu M - Chirurgie pentru cadre medii - Editura medicala, Bucuresti, anul 1999 2. Tehnica îngrijirii bolnavului - Mozeş Carol – Ed Medicală Bucureşti, 2002 3. Titirca L. - Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali - Ed Viata Medicala Romaneasca 2003; 4. Codul de etica si deontologie profesionala al asistentului medical şi moaşei din România - 2005; 5. Angelescu N. – Tehnici elementare de chirurgie Ed Med Bucuresti, 1985 6. Proca E. – Tratat de patologie chirurgicala, vol I – Semiologie si propedeutica chirurgicala conducator E.V. Bancu), Ed Medicala, Bucuresti, 1989


40

ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN MEDICINĂ INTERNĂ

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ CONGESTIVĂ 227. Insuficienţa cardiacă se caracterizează prin următoarele:

A). Forţa contractilă a inimii nu mai asigură debitul de sânge necesar B). Organele şi ţesuturile organismului sunt în deficit de oxigen C). Apare stază în circulaţia pulmonară D). Are forme clinice şi gravităţi diferite E). Toate cele mai de sus

228. Repausul fizic îndelungat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă poate cauza:

A). Creşterea vitezei de circulaţie a sângelui B). Scăderea coagulării sângelui C). Sângerări D). Reducerea vitezei de circulaţie a sângelui (stază) E). Tromboze venoase la nivelul membrelor inferioare

229. Complicaţia cea mai gravă a trombozelor venoase profunde la nivelul membrelor

inferioare poate fi: A). Gangrena B). Durerea C). Embolia pulmonară D). Pneumonia E). Toate cele mai de sus

230. Complicaţiile repausului îndelungat la pat pot fi următoarele:

A). Scăderea tonusului muscular B). Hipotensiunea ortostatică C). Constipaţia D). Contractura musculară E). Tromboza venoasă profundă

231. Pentru prevenirea trombozelor venoase profunde la pacienţii cu insuficienţă cardiacă

este recomandat: A). Doze profilactice de heparină B). Activitate fizică intensă C). Antibioterapie D). Mişcări active uşoare şi pasive ale membrelor E). Antiinflamatoare

232. Complicaţiile sutanate care apar din cauza edemelor de stază la bolnavii cu

insuficienţă cardiacă sunt: A). Piodermite B). Psoriază


41

C). Erizipel D). Flegmoane E). Escare de decubit

233. Regimul alimentar a bolnavului cu insuficienţă cardiacă trebuie să fie:

A). Hiposodat B). Hipocaloric în primele zile de decompensare C). Hipersodat D). Hiperglicemic E). Hiperlipidic

234. Consumul de lichide pe 24 ore recomandat unui pacient cu insuficienţă cardiacă este:

A). Sub 100ml B). 250-500ml C). sub 1000ml D). între 1500-200ml E). peste 3000ml

235. Pentru evaluarea retenţiei de apă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie urmărit:

A). Nu poate fi evaluat B). Cantitatea de lichide consumate C). Cantitatea de calorii ingerate D). Diureza prin măsurare volumetrică E). Calcemia

236. Căile de administrare a digoxinei sunt următoarele:

A). Cale orală – tablete B). Cale inhalatorie – spray C). Cale injectabilă – intravenos D). Intradermal E). Toate cele de mai sus

237. Care sunt dintre cele enumerate jos semnele gastrointestinale de intoxicaţie cu

digoxin: A). Inapetenţă B). Greţuri C). Constipaţie D). Arsuri epigastrice E). Diaree

238. Care sunt dintre cele enumerate jos semnele cardiace de intoxicaţie cu digoxin:

A). Bradicardie B). Extrasistole C). Bigeminism D). Creşterea tensiunii arteriale E). Tahicardie paroxistică


42

239. Furosemidul poate fi caracterizat prin următoarele: A). acţionează la nivelul ansei Henle (diuretic de ansă) B). împiedică resorbţia sodiului C). reţine potasiu în organism D). nu poate fi administrat intravenos E). produce creşterea tensiunii arteriale

240. Spironolactona poate fi caracterizată prin următoare:

A). Nu poate fi administrat împreună cu diureticele de ansă (furosemid) B). Economiseşte potasiu C). Poate fi administrat numai intravenos D). Administrarea trebuie făcută sub controlul ionogramei E). Produce creşterea de sodiu în organism

241. În insuficienţa cardiacă din cauza stazei venoase pot apărea:

A). Revărsate pleurale B). Revărsate peritoneale (ascită) C). Creşteri ale presiunii intracraniene D). Stază hepatică E). Ulcer duodenal

ÎNGRIJIREA UNOR URGENŢE ALE APARATULUI RESPIRATOR 242. Criza de astm bronşic se caracterizează prin următoarele:

A). Dispnee inspiratorie B). Dispnee expiratorie zgomotoasă C). Stare febrilă D). Apare în accese E). Tuse

243. Criza de astm bronşic este determinată de:

A). Spasmul bronşiilor mici B). Exudat pneumonic inflamator C). Stază cardiacă D). Congestia şi exudaţia mucoasă şi vâscoasă a mucoaselor bronşice E). Infecţie virală

244. În caz de criză de astm bronşic pot fi administrate (la indicaţia medicului):

A). Oxigen B). Miofilină injecţie lentă intravenoasă C). Hemisuccinat de hidrocortizon D). Miofilină în perfuzie E). Toate cele de mai sus

245. Edemul pulmonar acut este caracterizat prin:


43

A). Dispnee cu senzaţie de sufocare B). Anxietate C). Tuse D). Tegumente uscate şi calde E). Stare febrilă

246. Cauzele edemului pulmonar pot fi:

A). Cauze cardiace B). Criză hipertensivă C). Hipoglicemia D). Ciroza hepatică E). Cauze toxice

247. Edemul pulmonar acut trebuie diferenţiat de:

A). Tuberculoza pulmonară B). Viroza respiratorie C). Criza de astm bronşic D). Nevralgia intercostală E). Toate cele mai sus enumerate

248. Tratamentul edemului pulmonar acut include:

A). Oxigenoterapia B). Administrare de morfină C). Expectorante D). Diuretice (în functie de etiologie) E). Protectoare gastrice

249. Embolia pulmonară este caracterizată prin:

A). Obstrucţia venei pulmonare B). Obstrucţia trunchiului brahiocefalic C). Obstrucţia arterei pulmonare D). Obstrucţia traheei E). Obstrucţia bronşiei principale

250. Cauzele emboliei pulmonare pot fi:

A). Tromboză venoasă profundă B). Gaze C). Lichid amniotic D). Ocluzia arterelor periferice E). Toate cele enumerate mai sus

251. Simptomatologia clinică a emboliei pulmonare include următoarele:

A). Junghi toracic B). Spută hemoptoică C). Tahipnee D). Tuse E). Dureri abdominale


44

252. Embolia pulmonară poate fi caracterizată prin:

A). Este produsă de embolia arterei pulmonare şi a ramurilor sale B). Poate fi urmată de infarct pulmonar C). Este produsă de infecţie virală D). Poate produce moarte subită E). Este însoţită de dispnee, cianoză

253. Tratamentul emboliei pulmonare include:

A). Oxigenoterapie B). Medicamente pentru combaterea durerii C). Insulină D). Medicaţie fibrinolitică E). Medicaţie anticoagulantă

254. Hemoptizia poate fi cauzată de:

A). Cancer bronhopulmonar B). Pleurită C). Pneumotorax spontan D). Infarct miocardic E). Tuberculoza pulmonară

255. Cauze de hemoptizie pot fi următoarele:

A). Infarct pulmonar B). Bronşiectazie C). Traheită acută D). Emfizem pulmonar E). Tumori bronhopulmonare

256. Pneumotoraxul spontan se caracterizează prin următoarele:

A). Pătrunderea accidentală a aerului în pericard B). Pătrunderea accidentală a aerului în cavitatea abdominală C). Pătrunderea accidentală a aerului în cavitatea pleurală D). Compresie plămânului pe partea respectivă E). Tamponadă cardiacă

INSUFICIENȚA RENALĂ ACUTĂ BIBLIOGRAFIA: L. GHERASIM: MEDICINA INTERNA- BOLILE APARATULUI RENAL. INSUFICIENTA RENALA ACUTA PAG 491-PAG 546. 257. Insuficienţa renală acută este un sindrom caracterizat prin:

A). Deteriorare bruscă a funcţiei renale B). Alterare progresivă a funcţiei renale C). De obicei apare scădere marcată a debitului urinar


45

D). Este reversibil prin corectarea cauzei declanşatoare E). Identificarea şi tratarea cauzei nu influenţează evoluţia bolii

258. Cauzele prerenale care trebuie decelate în insuficienţă renală acută pot fi:

A). Deshidratarea severă B). Şoc: septic, cardiogen C). Necroza tubulară acută D). Hipertrofia de prostată E). Litiaza renală

259. În insuficienţa renală acută, veţi identifica şi trata următoarele complicaţii:

A). Supraîncărcarea cu fluide B). Acidoza metabolică C). Hipertensiunea arterială D). Aritmii E). Toate complicaţiile enumerate mai sus

260. Semnele clinice ale supraîncărcării cu fluide în insuficienţa renală acută:

A). Creşterea în greutate B). Turgescenţa jugularelor C). Edeme la nivel periferic D). Raluri bazale pulmonare E). Creşterea tensiunii arteriale şi a ratei pulsului

261. Cum monitorizaţi semnele şi simptomele acidozei metabolice la pacientul cu

insuficienţă renală acută: A). Parametri clinici: respiraţii rapide, superficiale, greţuri, vărsături B). Parametri de laborator: uree, creatinina, clearance de creatinină C). Parametri ASTRUP: pH, bicarbonat plasmatic D). Parametri radiologici: radiografia toracică E). Parametri ecografici: ecografia renală

262. Dacă nu puteţi corecta acidoza metabolică şi hiperpotasemia la pacientul cu

insuficienţă renală acută prin măsurile dietetice şi farmacologice, adoptaţi următoarea metodă:

A). Limitaţi aportul de proteine şi grăsimi B). Limitaţi aportul de sare şi apă C). Suplimentaţi administrarea de bicarbonat D). Suplimentaţi administrarea de diuretice E). Îndreptaţi pacientul către dializa de urgenţă

263. Măsurile terapeutice la pacienţii cu insuficienţă renală acută cuprind:

A). Administrarea de diuretice, antihipertensive B). Corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice C). Dializa D). Administrarea de bronhodilatatoare, expectorante


46

E). Rezolvarea cauzelor obstructive: litiaza vezicală, tumori renale, vezicale, adenom de prostată

EVALUAREA STATUSULUI MEDICAL AL PACIENTULUI BIBLIOGRAFIE: CAROL MOZEȘ- CARTEA ASISTENTULUI MEDICAL (TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI) EDIȚIA A VII-A 264. Indicaţiile privind dieta trebuie să cuprindă următoarele aspecte:

A). Încurajarea consumului de zahăr, sare, grăsimi saturate B). Consumul a minimum 2 litri de apă pe zi, indiferent de afecţiune C). Ingestie de carbohidraţi complecşi şi fibre D). Încurajarea consumului de carne roşie E). Luarea mesei în timpul cititului sau al vizionării TV

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU PANCREATITĂ ACUTĂ 265. Care din urmatoarele caracterizează pancreatita acută?

A). stare de soc B). dureri epigastrice violente C). hipertensiune D). amețeli E). vărsături

266. Cauzele pancreatitei acute pot fi:

A). consum de medicamente B). boli inflamatorii intestinale C). litiaza biliară D). consumul de alcool E). diverticuloza intestinală

267. Poziția pe care trebuie să o adopte bolnavii cu pancreatită acută este:

A). antalgică B). repaus la pat în decubit dorsal C). semisezând D). în fotoliu E). decubit lateral

268. Starea de șoc din pancreatita acută se combate prin:

A). calmarea durerilor B). reechilibrarea masei sanguine C). reechilibrare hidroelectrolitică D). emisie de sange


47

E). administrare de diuretice 269. Care analgetic este contraindicat în pancreatita acută?

A). Algocalmin B). Piafen C). Fortral D). Morfină E). Tramadol

270. Inhibarea secreției pancreatice în pancreatita acută se face prin:

A). nutriție parenterală B). sonda de aspirație naso-gastrică C). sonda vezicală D). antisecretoare gastrice E). IV- glucoza tamponată cu insulină

271. Inhibarea enzimelor proteolitice în pancreatita acută se face prin:

A). antienzime ( Trasylol) B). inhibitori ai enzimei de conversie C). plasmă proaspată D). aminoacizi IV E). antibiotice

272. Prevenirea infecțiilor în pancreatita acută se face cu:

A). antiseptice B). antibiotice per os C). antibiotice i.v. D). igienă riguroasă E). ultraviolete

273. Semne de ameliorare în pancreatita acută:

A). remisia durerilor B). corectarea anemiei C). remisia șocului D). scaderea febrei E). normalizarea pulsului și TA

274. Probele biologice care se normalizează odată cu ameliorarea pancreatitei acute sunt:

A). Leucocitoza B). Examenul sumar de urină C). Calcemia D). Fermenții pancreatici în sânge și urină E). Sideremia

275. Dupa reluarea tranzitului intestinal în pancreatita acută se începe alimentația hidrică

cu: A). apă


48

B). lapte C). ceai slab D). sucuri de fructe diluate cu apa E). cafea

276. După alimentația hidrică, în pancreatita acută se continuă alimentația cu:

A). gris cu lapte B). supă de carne C). orez D). paste făinoase E). supă de morcovi

277. Dupa circa doua saptamani de la debutul pancreatitei acute se continuă alimentația

cu: A). lapte smântânit B). branză de vaci C). untură de gaină D). carne slabă tocată și fiartă E). pește slab

278. Alimentele care vor fi scoase din dieta pacientului cu pancreatită acută sunt:

A). prăjeli B). afumături C). bauturi alcoolice D). patrunjel verde E). lactate

279. Pacientul cu pancreatită acută va ține o dietă specială:

A). 6 luni B). 3 luni C). 6 săptămâni D). Cel puțin un an E). Cel puțin o lună

Bibliografie: Carol Mozes, Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed Medicală 2006

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR LA SECŢIA DE GASTROENTEROLOGIE 280. În cazul bolnavilor cu afecţiune gastroenterologică regimul dietetic prea rigid:

A). este indicat în toate cazurile B). nu va fi respectat mult timp de bolnav C). este întotdeauna respectat de bolnavi D). este indicat numai în bolile inflamatorii intestinale E). este indicat numai la bolnavii ulceroşi


49

281. În cazul bolnavilor digestivi cu anus artificial: A). modul de evacuare al conţinutului intestinal depinde de locul unde a fost abordat

tubul digestiv B). îngrijirea acestor bolnavi nu constituie o problemă aparte C). incontinenţa conţinutului intestinal nu cere permanentizarea toaletei D). bolnavul poate părăsi spitalul chiar dacă nu s-a familiarizat cu întreţinerea corectă

a anusului artificial E). prin anusul artificial nu se poate efectua clismă evacuatoare

282. Majoritatea bolilor tubului digestiv se declanşează sub influenţa unor factori:

A). alimentari B). infecţioşi C). parazitari D). nervoşi E). alergici

283. În ceea ce priveşte alimentaţia bolnavilor digestivi, sunt adevărate următoarele

afirmaţii: A). orarul meselor trebuie riguros respectat B). alimentele trebuie să fie foarte bine mestecate C). bolnavii nu trebuie educaţi asupra modului de alimentaţie D). orarul meselor nu trebuie respectat E). alimentaţia bolnavilor inapetenţi cere multă răbdare

284. Urmărirea alimentaţiei în cadrul supravegherii bolnavilor cu afecţiuni digestive

prevede următoarele: A). asistenta nu trebuie să urmărească alimentaţia bolnavului B). urmărirea poftei de mâncare C). urmărirea preferinţelor bolnavului nu are nicio importanţă D). urmărirea cantităţilor consumate E). urmărirea modului de masticaţie nu are nicio importanţă

285. În cazul bolnavilor digestivi în preajma explorărilor funcţionale:

A). se va atrage atenţia bolnavilor că este interzisă alimentaţia B). bolnavii sunt întotdeauna invitaţi să mănânce înaintea efectuării investigaţiei C). se va atrage atenţia bolnavilor că este interzis fumatul D). explorările se vor eşalona astfel încât ele să nu se suprapună E). se va atrage atenţia bolnavilor să nu consume medicamentele înaintea efectuării

investigaţiei 286. În cazul bolnavilor digestivi tehnica sondajelor şi spălăturilor:

A). trebuie foarte bine cunoscută de către asistentul medical B). nu trebuie cunoscută de către asistentul medical C). în caz de atonie gastrică seara înainte de culcare se goleşte stomacul prin

spălătură gastrică D). în caz de atonie intestinală seara înainte de culcare se goleşte stomacul prin

spălătură gastrică


50

E). în caz de atonie gastrică se aplică adesea aspiraţia continuă 287. Îngrijirea bolnavilor cu anus artificial:

A). incontinenţa conţinutului intestinal cere permanentizarea toaletei B). modul de întreţinere al anusului artificial se efectuează în condiţii speciale în

afara salonului C). bolnavul nu poate părăsi spitalul până când nu s-a familiarizat cu întreţinerea

corectă a anusului artificial D). prin anusul artificial nu se poate efectua clismă evacuatoare E). modul de evacuare al conţinutului intestinal nu depinde de locul unde a fost

abordat tubul digestiv 288. În cadrul bolilor digestive asistenta trebuie să recunoască următoarele complicaţii:

A). hemoragiile digestive doar după exteriorizare B). stările de deshidratare în cursul diareelor C). hemoragiile digestive încă înainte de exteriorizare D). perforaţiile în cavitatea peritoneală E). manifestările abdomenului acut

289. Administrarea medicamentelor la pacienţii cu afecţiune digestivă:

A). trebuie făcută foarte punctual B). trebuie să respecte orarul de alimentaţie C). nu intră în atribuţia asistentei D). asistenta nu trebuie să cunoască fenomenele secundare ale medicamentelor E). nu trebuie să respecte orarul de alimentaţie

290. Internarea pacientului cu afecţiune digestivă:

A). este un prilej de a reeduca ritmul şi felul de viaţă B). este un prilej de a-l dezobişnui de anumite deprinderi dăunătoare C). regimul de viaţă al spitalului este întotdeauna bine suportat de bolnav D). regimul de viaţă al spitalului este greu suportat în special de cei care suferă de

boală ulceroasă E). în cursul spitalizării bolnavii trebuie să-şi însuşească igiena cavităţii bucale

291. Bolnavii cu afecţiuni digestive:

A). beneficiază de diferite forme de fizioterapie B). beneficaiză de diferite forme de balneoterapie C). nu beneficiază de nicio formă de fizioterapie D). nu beneficiază de nicio formă de balneoterapie E). beneficiază de diferite forme de fizioterapie dar nu beneficiază de nicio formă de

balneoterapie 292. Următoarele metode de fizio- şi balneoterapie sunt aplicate des pacienţilor digestivi:

A). aplicaţiile calde B). curele hidrominerale C). masajul D). gimnastica medicală


51

E). curele cu laser 293. Regimul de viaţă intraspitalicesc al bolnavilor digestivi:

A). trebuie să fie punctual B). trebuie să fie individualizat după natura bolii C). nu trebuie să fie individualizat D). trebuie să fie individualizat după starea bolnavului E). este hotărât totdeauna de medic

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI HEMATOLOGICE 294. Îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hematologice presupune din partea asistentei:

A). acordarea unor îngrijiri foarte atente B). acordarea unor îngrijiri de calitate C). înţelegere nemărginită în îngrijirea lor D). îngrijirea lor cu amabilitate E). toate răspunsurile de mai sus sunt corecte

295. Bolnavii spitalizaţi cu afecţiuni hematologice:

A). nu au niciodată carenţe vitaminice B). nu au niciodată carenţe alimentare C). îngrijirea lor trebuie efectuată în paturi cât mai comode D). îngrijirea lor trebuie efectuată în saloane friguroase E). deseori sunt spitalizaţi pentru perioade scurte de timp

296. Alimentaţia bolnavilor hematologici:

A). trebuie să fie substanţială, bogată în calorii şi vitamine B). trebuie să fie substanţială, hipocalorică C). în anemii regimul dietetic va fi slab în carne D). în policitemii regimul dietetic va fi bogat în proteine animale E). în policitemii regimul dietetic va fi bogat în alimente cu conţinut de fier

297. În îngrijirea bolnavilor hematologici, asistenta:

A). trebuie să dea dovadă de multe cunoştinţe profesionale B). trebuie să dea dovadă de spirit de observaţie C). nu trebuie să fie operativă D). trebuie să facă totul pentru a preveni dezechilibrarea lor psihică E). nu trebuie să manifeste o atenţie deosebită

298. Următoarele afirmaţii sunt adevărate privitor la bolnavii cu afecţiuni hematologice

A). evoluează adesea cu simptomatologie impresionantă B). nu necesită îngrijiri foarte atente din partea asistentei C). adeseori mijloacele terapeutice nu pot prelungi substanţial viaţa bolnavului D). majoritatea acestor bolnavi au o mentalitate optimistă E). bolnavii ajung rar la stări depresive


52

299. În perioadele de agravare din cursul afecţiunilor hematologice putem întâlni:

A). coagulopatii B). hiperglicemie datorată bolii de bază C). anemii severe D). hipoglicemie datorată bolii de bază E). agranulocitoză

300. Bolnavii spitalizaţi cu afecţiuni hematologice:

A). nu necesită îngrijire în saloane confortabile B). de obicei se găsesc în stare gravă C). trebuie îngrijiţi în saloane călduroase D). paturile nu trebuie prevăzute cu anexele necesare E). deseori sunt spitalizaţi pentru o lungă durată de timp

301. Următoarele afirmaţii privind îngrijirea generală a bolnavilor hematologici sunt

adevărate: A). o deosebită importanţă are îngrijirea cavităţii bucale B). toaleta zilnică nu diferă de aceea a altor bolnavi C). după curăţirea dinţilor se vor face gargarisme cu soluţii slabe antiseptice D). micozele bucale nu necesită niciun tratament E). ulceraţiile vor fi badijonate cu albastru de metilen

302. Transfuzia de sânge în cazul bolnavilor hematologici are ca scop:

A). corectarea anemiei B). ameliorarea stării generale a bolnavului C). excitarea hematopoiezei D). aducerea de factori de coagulare E). corectarea eritremiilor

303. Următoarele afirmaţii privind feroterapia sunt adevărate:

A). se practică cu fier ionizabil B). se practică cu fier în formă neionizabilă C). preparatele de fier sub formă de soluţii colorează dantura D). fierul nu poate cauza tulburări gastrointestinale E). reacţia Greegersen este pozitivă la cei ce consumă fier

304. Următoarele afirmaţii privind tratamentul citostatic sunt adevărate:

A). administrarea acestor medicamente se face după scheme bine stabilite ce trebuie respectate de asistentă

B). soluţiile de agenţi achilizanţi se prepară cu o zi înainte de administrare C). soluţiile de agenţi achilizanţi se prepară extemporaneu D). soluţiile de agenţi achilizanţi se injectează strict intravenos E). soluţiile de agenţi achilizanţi se injectează strict subcutanat

305. Următoarele tratamente se aplică în mod obişnuit în secţia de hematologie

A). tratamentul hemostatic


53

B). fizioterapia C). balneoterapia D). radioterapia E). tratamentul anticoagulant

306. Are o pondere deosebită în îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hematologice:

A). protecţia personalului faţă de HIV B). protecţia personalului faţă de HBV C). protecţia personalului faţă de alte infecţii prin inoculare D). protecţia personalului faţă de trichineloză E). protecţia personalului faţă de boala sărutului

307. Transplantul de măduvă osoasă se poate face în următoarele afecţiuni:

A). boli maligne ale măduvei hematoformatoare B). în cursul unor boli genetice C). în anemii aplastice D). în unele boli metabolice E). în tuberculoza pulmonară

308. Bolnavii care au primit transplant de măduvă

A). trebuie îngrijiţi în condiţii sterile B). nu trebuie îngrijiţi în condiţii sterile C). trebuie îngrijiţi sub protecţie de antibiotice D). nu pot beneficia de tratament antibiotic E). trebuie îngrijiţi sub supraveghere clinică şi hematologică timp de 14-28 de zile

BIBLIOGRAFIA: 1.Carol Mozes, TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI, Ed Medicală 2006 2. Gherasim : Insuficiența renală acută, probleme legate de ingrijirea bolnavului. 3. Materia predată la cursuri


54

ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN NEUROLOGIE

AVC ISCHEMICE 309. Semnele principale de AVC:

A). Deficit motor şi/sau senzitiv la nivelul unui hemicorp B). Tulburare de exprimare verbală C). Tulburări ale conştienţei D). Deviere oculo-cefalogiră E). Toate de mai sus

310. Măsuri care se impun în prima fază a unei suspiciuni de AVC:

A). Anunţarea serviciului de ambulanţă şi acordarea primului ajutor la nevoie B). Poziţionarea corectă pt. evitarea aspiraţiei în caz de vărsături C). Furosemid i.v. la pacienţii hipertensivi D). Aprecierea scorului Glasgow E). Toate de mai sus

311. Nu se recomandă în faza prespitalicească a AVC:

A). Tratament hipotensor (excepţie insuficienţa cardiacă, infarct miocardic) B). Tratament sedativ C). Tratament anticoagulant D). Corticoterapie E). Toate de mai sus

312. Investigaţii paraclinice obligatorii în urgenţă la bolnavi cu AVC:

A). CT cranian B). Coagulograma C). ECG D). Examen Doppler carotidian E). Toate de mai sus

313. Atacul ischemic tranzitor (AIT):

A). Este un episod scurt de disfuncţie neurologică B). Semnele dispar complet în câteva minute C). Frecvent se asociază cefalee D). Apare la pacienţi fără factori de risc vasculari E). Toate de mai sus

314. Tromboliza intravenoasă în AVC ischemic este indicată:

A). În caz de AIT B). În primele 6 ore de la debut C). În primele 3 ore de la debut D). Examenul CT cranian exclude hemoragia cerebrală sau alte cauze E). Criză epileptică la debutul AVC


55

315. Contraindicaţiile trombolizei i.v. în AVC ischemic:

A). Semne CT de hemoragie cerebrală B). Bolnav sub tratament anticoagulant C). Trombocitopenie D). Intervenţie chirurgicală majoră în ultimele 14 zile E). Prezenţa cefaleei

316. Care dintre următoarele măsuri sunt obligatorii înainte de efectuarea trombolizei

pentru accidentul vascular cerebral ischemic acut: A). determinarea timpului exact al debutului B). anamneză amănunțită țintită pe antecedentele heredocolaterale C). evaluare neurologică rapidă D). recoltarea sângelui pentru colesterol, trigliceride E). examen CT cranian simplu, fără contrast

317. Ischemia în teritoriul ACM presupune:

A). Hemipareză şi hipoestezie controlaterală cu predominanţă facio-brahială B). Hemipareză şi hipoestezie controlaterală cu predominanţă crurală C). Afazie (dacă emisfera dominantă este afectată) D). Nistagmus E). Deviaţia conjugată a globilor oculari spre emisfera lezată

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC 318. Scăderea tensiunii arteriale în hemoragia cerebrală este recomandată în următoarele

situaţii: A). tensiunea arterială sistolică este > 200-220 mmHg sau cea diastolică este mai

mare de 120 mmHg la cel puţin două determinări în 5 minute B). tensiunea arterială sistolică este > 180 mmHg sau cea diastolică este mai mare de

105 mmHg la cel puţin două determinări în 5 minute C). tensiunea arterială sistolică este > 130 mmHg sau cea diastolică este mai mare de

80 mmHg la cel puţin două determinări în 5 minute D). nu este recomdată scăderea tensiunii arteriale E). X

319. Referitor la tratamentul hemoragiei subarahnoidiene care din următoarele afirmaţii

sunt adevărate: A). glucocorticoizii pot ajuta la diminuarea vasospasmului B). bolnavul necesită supraveghere intensivă C). pentru combaterea vasospasmului se administrează Nimodipină 6x60mg/p.o. D). cliparea chirurgicală a anevrismului E). nu este indicat implantare de shunt pentru hidrocefalie

320. Care din următoarele afirmaţii privind hemoragia cerebrală sunt false:


56

A). factorul incriminat în cele mai multe cazuri este hipertensiunea arterială B). hipertensiunea arterială nu creşte riscul de hemoragie intracerebrală C). simptomatologia se aseamănă de cele mai multe ori cu cea a ischemiei cerebrale D). mortalitatea prin hemoragia cerebrală este mică E). uneori apar crize epileptice

321. Prognosticul în hemoragia cerebrală:

A). depinde de dimensiunea hemoragiei cerebrale B). nu depinde de localizarea şi mărimea hemoragiei C). depinde de afecţiunile asociate D). depinde de localizarea hemoragiei E). nici una din afirmaţiile de mai sus nu sunt adevărate

322. Cele mai importante investigaţii paraclinice care trebuie efectuate pentru

diagnosticul hemoragiei subarahnoidiene sunt: A). examenul lichidului cefalorahidian B). electrocardiografia C). computer-tomografia craniană D). angiografia cerebrală E). electroencefalografia

323. Dintre cauzele mai frecvente pentru apariţia trombozelor de sinus cerebral,

menţionăm: A). glucocorticoizii B). infecţii de vecinătate C). infecţii sistemice D). anticoncepţionale E). afecţiuni predispozante la tromboze

324. Cele mai frecvente simptome neurologice comune trombozelor de sinus cerebral

sunt: A). cefaleea B). crizele epileptice C). somnolenţă D). vertij E). semne de hipertensiune intracraniană

CEFALEEA 325. Sunt considerate cefalee primare cele de mai jos, cu excepţia:

A). Migrena cu aură B). Migrena fără aură C). Cefaleea posttraumatică D). Cefaleea asociată AVC E). Cefaleea „cluster”


57

326. Caracteristice pentru migrenă sunt:

A). Intensitate mare a durerii B). Durată între 4-72 ore C). Caracter de hemicranie D). Greţuri şi/sau vomă E). Toate de mai sus

327. Complicaţii ale migrenei:

A). Migrena cronică B). Statusul migrenos C). Infarctul migrenos D). Crize epileptice E). Toate de mai sus

328. Tratamentul abortiv al crizei migrenoase:

A). Paracetamol 500-1000mg B). Sumatriptan 100mg C). Tramadol sau la nevoie Mialgin D). Amitriptilină E). Toate de mai sus

329. Tratamentul profilactic în migrenă:

A). Sumatriptan B). Corticoterapie C). Beta-blocante D). Antidepresive triciclice E). Toate de mai sus

330. Cauzele eşecului terapeutic în migrenă:

A). Nu se asociază antiemetice B). Subdozarea preparatelor C). Tratament p.o. deşi bolnavul varsă D). Tratament cu opiacee E). Administrare de Diazepam

331. Care dintre următoarele afirmații este falsă referitor la migrenă:

A). Reprezintă aproximativ 10% din totalul sindroamelor cefalalgice B). Se definește ca o cefalee recurentă, având caracter pulsatil și de hemicranie, care

apare pe fondul unei predispoziții genetice și în contextul unor factori predispozanți

C). Sexul feminin este un factor predispozant D). Emoțiile, stresul, efortul intelectual prelungit sunt factori declanșatori E). Este o cefalee de mare intensitate cu localizare strict unilaterală și însoțită de

manifestări vasomotorii, cu tendință de grupare și revenire a crizelor (evoluție în ”ciorchine”)


58

332. Cefaleea „cluster” se defineşte ca: A). Cefalee de mare intensitate B). Cefalee de intensitate medie C). Localizare unilaterală D). Localizare difuză E). Tendinţă de grupare şi revenire a crizelor

333. Diagnosticul pozitiv în cefaleea „cluster”:

A). Evident mai frecventă la femei B). Personalitate de tip A C). Serii de crize de până la 8/zi D). Hiperemie conjunctivală şi lăcrimare abundentă E). Toate de mai sus

334. Tratamentul abortiv al cefaleei „cluster”:

A). Corticoterapie B). Beta-blocante C). Oxigenoterapie D). Triptani E). Lidocaină (instilare în nara ipsilaterală)

335. În nevralgia trigeminală primară pacientul acuză:

A). Durere de intensitate medie B). Durere de intensitate mare/insuportabilă C). Greţuri, vărsături D). Declanşarea durerilor de anumite acte motorii (masticaţie, vorbire etc.) E). Toate de mai sus

336. În tratamentul nevralgiei trigeminale primare sunt eficiente:

A). Carbamazepina B). Gabapentina C). Valproatul D). Tratamentul cu opiacee E). Diazepamul

337. Cefaleea cu debut acut + sindrom infecţios+sindrom de iritaţie menigeană sugerează:

A). Meningită acută B). AVC ischemic C). AVC hemoragic D). Migrenă E). Encefalopatie hipertensivă

338. Granulomatoza de sinus cavernos (sindr. Tolosa-Hunt):

A). Durere retroorbitală de intensitate medie B). Durere retroorbitală de intensitate mare C). Oftalmoplegie de grade diferite D). Hipoestezie în teritoriul ramurii oftamice a trigemenului


59

E). Toate de mai sus 339. Tratamentul statusului migrenos”:

A). Dexametazona B). Beta-blocante C). Oxigenoterapie D). Clorpromazin E). Lidocaină (instilare în nara ipsilaterală)

340. Care dintre următoarele afirmaţii privind criza epileptică sunt reale:

A). debutul si sfârşitul crizei a fost lent B). debutul şi sfârşitul crizei a fost brusc C). durata este de 5-6 minute în cele mai multe cazuri D). durata este scurtă de 1-2 minute în cele mai multe cazuri E). se poate atribui unei disfuncţii cerebrale circumscrise sau generale

341. Următoarele afirmaţii privind asistenţa crizelor epileptice sunt adevărate cu excepţia:

A). protejarea bolnavului de traumatisme B). poziţionare în laterocubit C). în timpul crizei epileptice nu se va încerca deschiderea gurii D). în timpul crizei epileptice se va încerca imobilizarea forţată a bolnavului E). se lasă desfăsurarea normală a crizei

342. Principala caracteristică a crizei epileptice grand mal este:

A). pierderea conştienţei şi convulsii tonico-clonice B). muşcarea limbii C). relaxare sfincteriană D). devierea capului şi/sau a globilor oculari E). aritmie cardiacă

343. Următoarele măsuri se impun în asistenţa crizelor epileptice la prima manifestare:

A). prima criză epileptică necesită tratament specific B). prima criză epileptică nu necesită tratament specific dacă nu se repetă C). pacientul necesită dispensarizare D). explorare neuroimagistică la indicaţia epileptologului, neurologului dar nu

neapărat în regim de urgenţă E). dintre expolrările imagistice este de preferat IRM cerebral de la început

344. Care dintre următoarele atitudini terapeutice se practică de urgenţă dacă criza

epileptică se repetă sau dacă pericolul de a repeta criza epileptică este mare: A). se recomandă administrarea de Diazepam 1 fiolă a 10mg/2ml i.v. foarte lent sau

intrarectal B). oxigenoterapie C). tiamină (vit B1) 100 mg i.v. D). glucoză 33-50% i.v. E). administrarea de Dizepam peroral


60

345. Care din următoarele afirmaţii referitoare la statusul epileptic sunt adevărate: A). durata este scurtă de 1-2 minute în cele mai multe cazuri B). criza epileptică durează peste 30 de minute C). înseamnă crize epileptice succesive, fără revenire la starea iniţială D). oricare tip de criză epileptică poate evolua spre status E). cel mai frecvent şi cel mai grav este statusul grand mal

346. Explorarea neuroimagistică de urgenţă la bolnavii cu crize epileptice la prima

manifestare este necesară dacă: A). prezintă amnezia asupra crizei B). se suspectează traumatism cranio-cerebral C). bolnavul este anticoagulat sau are coagulopatie D). criza nu a fost focală E). prezenţa semnelor de focar neurologic

347. Următoarele semne clinice pledează pentru criză epileptică cu excepţia:

A). cefalee persistentă B). muşcarea laterala a limbii C). marca traumatică D). hipoglicemie E). somnul profund postcritic

348. Dintre potenţialele cauze ale unei crize epileptice, se va trata imediat:

A). hipocalcemia B). hipoglicemia C). hiposideremia D). hipercolesterolemia E). citoliza hepatică

349. Care din următorii factori pot constitui cauza stării de rău epileptic:

A). abandonarea mediaţiei B). insomnia C). consum de alcool D). tratament ineficient E). fumatul

350. Crize epileptice generalizate pot fi:

A). absenţe tipice B). convulsii care cuprind în mod succesiv musculatura unui hemicorp C). barajul verbal D). absenţe atipice E). crize tonico-clonice

351. Diagnosticul diferenţial al crizelor epileptice se face cu:

A). sincopa B). uremia acuta C). accidentul ischemic trranzitor


61

D). hipoglicemia E). crizele psihogene

352. Care din următoarele afirmaţii despre anticonvulsivante sunt corecte:

A). fenitoinul administrat intravenos nu se amesteca cu alte substanţe, se va administra printr-o linie venoasă separată, în soluţie izotonă

B). acidul valproic intravenos se poate administra în doze similare dozei orale la pacienţii cu funcţia hepatică alterată

C). fenobarbitalul ar putea fi alternativa fenitoinului dacă s-ar administra intravenos D). fenitoinul poate produce hipotensiune arterială severă E). fosfenitoinul ar fi mai uşor de administrat, 20-30mg/kg corp în perfuzie cu mai

puţine efecte secundare 353. Crizele epileptice focale pot fi:

A). tonico-clonice B). motorii C). absente tipice, atipice D). senzoriale E). cu semne vegetative

354. Reprezintă cauze ale stării de rău epileptic, cu excepţia:

A). abandonarea medicaţiei B). tratament ineficient C). abandonarea consumului de alcool D). consumul de alcool E). abandonarea fumatului


62

MEDICINĂ DE URGENŢĂ

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARĂ DE BAZĂ 355. Raportul compresiuni toracice : ventilaţii în resuscitarea cardiopulmonară de bază

efectuată la adult, este de: A). 5 : 1 B). 5 : 2 C). 15 : 1 D). 15 : 2 E). 30 : 2

356. Primul gest care trebuie efectuat la un pacient care nu răspunde la stimulare auditivă

şi tactilă este: A). Auscultaţia toracelui cu stetoscopul B). Iniţierea compresiunilor toracice externe C). Eliberarea căilor aeriene D). Măsurarea tensiunii arteriale E). Aplicarea loviturii precordiale

357. Tehnicile utilizate pentru deschiderea căilor aeriene în resuscitarea cardiopulmonară

de bază sunt: A). Aşezarea pacientului în decubit ventral B). Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei C). Aşezarea pacientului în poziţie Trendelenburg D). Subluxaţia mandibulei E). Efectuarea manevrei Sellick

358. Verigile lanţului supravieţuirii sunt reprezentate de:

A). Acces rapid la serviciul de urgenţă B). Resuscitare cardiopulmonară de bază C). Aşezarea pacientului în poziţie laterală de siguranţă D). Defibrilare precoce E). Resuscitare cardiopulmonară avansată

359. Avantajele defibrilării semiautomate sunt:

A). Poate fi efectuată de personal nemedical cu condiţia absolvirii cursului de instruire pentru utilizarea defibrilatorului semiautomat

B). Are aceeaşi eficacitate ca şi defibrilarea manuală C). Utilizatorul nu trebuie să cunoască algoritmul de resuscitare cardiopulmonară

avansată D). Poate fi efectuată plasând pacientul pe orice fel de suprafaţă, inclusiv pe o

suprafaţă conductoare E). Nu implică respectarea măsurilor generale de siguranţă în timpul defibrilării


63

360. Poziţionarea corectă a electrozilor de defibrilare se face astfel: A). Un electrod în 1/3 inferioară a sternului B). Un electrod la nivelul apexului C). Un electrod parasternal stâng, la nivelul spaţiului intercostal IV D). Un electrod parasternal drept, la nivelul spaţiului intercostal II E). Un electrod pe hemitoracele drept la nivelul liniei medioaxilare

361. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la defibrilare sunt incorecte:

A). defibrilarea este eficace numai în disociaţia electromecanică şi asistolie B). defibrilarea se efectuează cu curent monofazic la o energie de 360J C). în timpul resuscitării cardiopulmonare defibrilarea se efectuează în cicluri de câte 3 şocuri succesive D). defibrilarea se efectuează cu curent bifazic la o energie de 150-200J E). fibrilaţia ventriculară şi tahicardia ventriculară fără puls nu se tratează prin defibrilare

362. Obstrucţia căilor aeriene superioare la pacientul inconştient poate fi determinată de:

A). Epiglotă B). Limbă C). Cheaguri de sânge D). Dinţi sau fragmente dentare E). Bol alimentar, conţinut gastric regurgitat

363. Adjuvanţii simpli utilizaţi în managementul căilor aeriene sunt:

A). Masca laringiană B). Canula de intubaţie endotraheală C). Canula nasofaringiană D). Combitubul E). Canula orofaringiană

364. Ventilaţia “gură la gură” se va efectua:

A). Insuflând sub presiune aerul expirat al salvatorului în căile cavitatea bucală a victimei

B). Utilizând o mască facială personală de ventilaţie pentru a evita contactul direct cu victim

C). Etanşeizând perfect buzele salvatorului pe cele ale victimei pentru a evita pierderea de aer în timpul ventilaţiei

D). După efectuarea manevrelor de deschidere a căilor aeriene E). Ca primă manevră după ce se stabileşte că victima se află în stare de inconştienţă

365. Dimensiunea corectă a canulei orofaringiene pentru un anumit pacient corespunde

distanţei: A). De la comisura bucală la tragus B). De la comisura bucală la menton C). De la comisura bucală la lobul urechii D). De la comisura bucală la unghiul mandibulei E). De la comisura bucală la mastoidă


64

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARĂ AVANSATĂ 366. Cel mai frecvent ritm întâlnit la stopul cardio-respirator la adulţi este:

A). Disociaţia electro-mecanică B). Fibrilaţia atrială C). Asistolia D). Fibrilaţia ventriculară/Tahicardia ventriculară fără puls E). Tahicardia atrială

367. Frecvenţa administrării adrenalinei în timpul resuscitării cardiopulmonare, în

conformitate cu recomandările Consiliului European de Resuscitare este: A). 1 mg din 5 în 5 minute B). 3 mg din 3 în 3 minute C). 1 mg din 3 în 3 minute D). 3 mg într-o singură doză E). 0,5 mg pe minut

368. Medicamentul de bază al resuscitării cardiopulmonare este:

A). Adrenalina B). Izoprenalina C). Atropina D). Xilina/Amiodarona E). Digoxinul

369. Adrenalina la un pacient în stop cardio respirator prin activitate electrică fără puls se

administrează: A). La 3 minute de la instalarea stopului cardio respirator B). Imediat ce avem acces vascular C). Imediat după protezarea căii aeriene D). După a treia defibrilare E). Înainte de a treia defibrilare

370. Căile corecte de administrare ale medicamentelor în resuscitarea cardiopulmonară

sunt: A). Intracardiacă B). Intravenoasă C). Intraosoasă D). Intramusculară E). Subcutanată

371. La un pacient cu bradicardie sinusală cu extrasistole ventriculare multifocale, prima

etapă de tratament este: A). Oxigen şi Xilină IV 50 mg B). Oxigen şi Amiodaronă IV 150 mg


65

C). Oxigen şi Atropină 0,5 mg D). Atropină 0,5 mg şi Xilină 100 mg IV E). Amiodaronă 150 mg şi Xilină 100 mg IV

372. Printre cauzele cele mai frecvente de disociaţie electromecanică se numără:

A). Hipotermia B). Tamponada cardiacă C). Edemul cerebral D). Pneumotoracele sufocant E). Embolia pulmonară

373. Hipotermia ușoară este definită ca:

A). temperatura centrală între 32-350C B). temperatura axilară sub 320C C). temperatura centrală sub 280C D). temperatura centrală între 28-300C E). temperatura axilară între 28-320C

374. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la defibrilare sunt corecte:

A) Defibrilarea este eficace numai în disociaţia electromecanică şi asistolie B) Defibrilarea se efectuează cu curent monofazic la o energie de 360J C) În timpul resuscitării cardiopulmonare defibrilarea se efectuează în cicluri de câte

3 şocuri succesive D) Defibrilarea se efectuează cu curent bifazic la o energie de 150-200J E) Fibrilaţia ventriculară şi tahicardia ventriculară fără puls nu se tratează prin

defibrilare 375. În conformitate prevederile algoritmului de resuscitare cardiopulmonară avansată

recomandat de Consiliul European de Resuscitare, terapia farmacologică a ritmurilor şocabile de stop cardiorespirator include:

A). Adrenalina B). Atropina C). Amiodarona D). Xilina E). Beta-blocantele

376. Administrarea bicarbonatului de sodiu este indicată în timpul resuscitării

cardiopulmonare în caz de: A). Resuscitare cardiopulmonară prelungită B). Intoxicaţie cu antidepresive triciclice C). Hiperpotasemie confirmată D). Hipovolemie E). Embolie pulmonară

377. Xilina poate fi utilizată ca alternativă la amiodaronă pentru tratamentul:

A). Fibrilaţiei ventriculare refractare la terapia electrică B). Blocului atrioventricular grad III


66

C). Tahicardiei ventriculare la pacient stabil hemodinamic D). Fibrilaţiei atriale cu alură ventriculară rapidă E). Bradicardiei sinusale

378. După confirmarea fibrilaţiei ventriculare sau a tahicardiei ventriculare fără puls

şocurile electrice administrate prin utilizarea defibrilatorului vor fi de: A). 150 – 200 J curent monofazic B). 150 – 200 J curent bifazic C). 360 J curent bifazic D). 360 J curent monofazic E). 100 J curent bifazic

379. Primul lucru pe care îl faceți după efectuarea unei defibrilări este să:

A). Continuați resuscitarea prin aplicarea compresiunilor toracice

B). Analizați ritmul cardiac afișat pe monitorul defibrilatorului

C). Opriți defibrilatorul

D). Administrați două ventilații

E). Continuați defibrilările până aveți un traseu ECG normal

380. Care dintre următoarele reprezintă semne de instabilitate în cazul unei aritmii: A). Durerea toracică B). Turgescenţa jugularelor C). Alterarea stării de conştienţă D). Hipotensiunea E). Vertijul

381. Care dintre următoarele reprezintă contraindicaţii absolute de tromboliză în infarctul

miocardic acut: A). Accident vascular cerebral ischemic în ultimele 6 luni B). Intervenţii chirurgicale majore sau traumatisme craniocerebrale în ultimele 3

săptămâni C). Disecţia de aortă D). Sarcina E). Terapia anticoagulantă orală

SITUAŢII SPECIALE ÎN RESUSCITAREA CARDIOPULMONARĂ 382. Hipotermia severă este definita ca :

A). Temperature centrala sub 35 0C B). Temperatura axilara sub 35 0C C). Temperatura centrala sub 28 0C D). Temperatura centrala sub 30 0C E). Temperature axilara sub 32 0C


67

383. Semnele clinice ale hipotermiei sunt: A). Agitatie psihomotorie B). TA scazuta sau nemasurabila C). Status mental alterat D). Pupile dilatate E). Tahicardie

384. Metodele de încălzire internă activă a unui pacient hipotermic includ:

A). Circulația extracorporeală B). Lavajul gastric și urinar cu lichide incalzite C). Administrare de carbune activ prin sonda nazogastrică D). Ventilația cu oxigen încălzit și umidificat E). Lavaj peritoneal cu lichide încălzite

385. În cazul unui pacient înecat urmatoarele afirmații sunt corecte, mai puțin:

A). Imobilizarea coloanei cervicale este obligatorie la toți pacienții înecați B). La aplicarea protocolului de RCP nu trebuie facută diferența între pacienții înecați

în apa dulce sau sărată C). Daca este nevoie de mai mult de 5 minute pentru a scoate victima la mal se

recomandă efectuarea de ventilații artificiale timp de 1 minut D). Manevrele de resuscitare se efectuează în decubit lateral stâng pentru a evita

aspirația E). Riscul de hipotermie este mai mare în apă

386. În cazul unui pacient electrocutat primul gest este:

A). Îndepărtarea cât mai rapidă a pacientului din zona periculoasă B). Întreruperea contactului cu sursa de electricitate C). Solicitarea ajutorului prin 112 D). Asigurarea căilor aeriene E). Imobilizarea colonei cervicale

387. Cu privire la un pacient hipotermic, care dintre următoarele afirmaţii sunt false:

A). Încălzirea se va face lent cu aprox. 50C / oră B). Încălzire se va face foarte lent, cu cel mult 10C / oră C). Pacientul hipotermic aflat în stop cardio-respirator nu se resuscitează mai mult de

30 min, după care în caz de insuccez se declară decesul D). Se va evita mişcarea bruscă a hipotermicului – pericol de FV, colaps E). Medicatia si socul electric nu au efect sub 32 0C

388. Este interzisă provocarea de vărsături în cazul intoxicaţiilor cu:

A). Ciuperci B). Medicamente C). Acid clorhidric D). Când se administrează lapte E). Soda caustică

389. Măsuri terapeutice specifice în cazul intoxicațiilor:


68

A). Facilitarea eliminării substanțelor toxice B). Limitarea absorbției substanțelor toxice C). Intubația cât mai precoce D). Antidoturi speciale E). Resuscitare prelungită până se elimină substanța toxică

390. Limitarea absorbției substanței toxice ingerate se poate face prin:

A). Hemodializă B). Laxative sau emeticele nu au nic un rol în mamagementul pacientului cu

intoxicație acută C). Spalatură gastrică la < 1h D). Administrare de cărbune activ prin sonda nazogastrică E). Prin forțarea diurezei

391. Respirație gură-la-gură se evită în cazul intoxicațiilor cu:

A). Organofosforice B). Medicamente C). Ciuperci D). Substanțe corozive E). Cianuri

392. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte legat de pacientul înecat:

A). Revenirea completă este posibilă chiar şi după o imersie prelungită B). Risc crescut de hipotermie dacă temperatura apei este < 25ºC C). Musculatura inimii este protejată de hipotermia indusă de apă D). Înecul poate fi secundar în urma unei crize epileptice întâmplate în apă E). Masajul cardiac se începe deja în apă

393. În cazul resuscitării în sarcină urmatoarele afirmații sunt corecte cu excepția:

A). Manevrele de resuscitare se fac în semidecubit lateral stâng B). În sarcină nu se administrează șoc electric C). Manevrele de resuscitare se fac în semidecubit lateral drept pentru decompresia

venei cave inferioare D). Este indicată aplicarea presiunii cricoide în timpul resuscitării pentru a preveni

regurgitarea E). Administrarea adrenalinei nu este indicată în sarcină

394. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

A). Hipotermia este definită de temperatura central sub 350C B). La pacientul electrocutat în stop cardiorespirator se recomandă o resuscitare

prelungită C). Fătul este considerat viabil după vârsta gestatională de 24-25 săptămâni de

sarcină D). Hemodializa favorizează eliminarea toxinelor E). La pacientul înecat, resuscitat întotdeauna se imobilizeazî coloana cu guler

cervical


69

EVALUAREA PRIMARĂ A PACIENTULUI TRAUMATIZAT

395. Evaluarea iniţială a pacientului traumatizat prevede:

A). Examinarea capului pacientului B). Permeabilizarea căilor aeriene C). Examinarea abdomenului D). Evaluarea respirației E). Mini examen neurologic

396. Tratamentul de urgență în cazul pneumotoracelui sufocant este:

A). Intubația endotraheală imediată B). Decompresiune imediată cu un ac de 14 sau 18 G apoi drenajul toracic C). Radiografie toracică urmată de drenajul thoracic D). Analgezie E). Începerea imediată a manevrelor de resuscitare

397. La evaluarea inițială a pacientului traumatizat se urmarește:

A). Respiraţia pacientului şi îndepărarea oricăror ameninţări la viaţa pacientului B). Eliberarea căilor respiratorii ale pacientului şi îndepărtarea oricăror ameninţări la

viaţa pacientului C). Durerile abdominale si administrare de analgetice D). Imobilizarea fracturilor E). Evaluarea circulaţiei pacientului, inclusiv sângerările masive

398. Un pacient care deschide ochii la durere, vorbeşte confuz, localizează stimulii

dureroşi, are GCS: A). 7 B). 14 C). 10 D). 11 E). 8

399. Semnificația abrevierii ABCD la evaluarea primară este:

A). Eliberarea căilor aeriene - A B). Respirație – A C). Statusul neurologic- B D). Circulație – C E). Statusul neurologic- D

400. Este necesară imobilizarea precoce a coloanei vertebrale cervicale la:

A). Pacient cu durere la nivelul coloanei cervicale B). Pacient traumatizat, în comă C). Pacient constient cu escoriații faciale minore D). Pacient traumatizat cu intoxicație etanolică E). Pacient căzut de la înălțime


70

401. În timpul examinării primare sunt indicate măsuri terapeutice pentru:

A). Pneumotorace sufocant B). Hemotorace C). Volet costal D). Fractură de bazin E). Sângerare masivă

402. Hemotoracele masiv este însoțit frecvent de:

A). Distensia jugularelor B). Murmur vezicular accentuat la nivelul hemitoracelui lezat C). Șoc D). Deviația contralaterală a traheei E). Hematom periorbital

403. Care dintre următoarele afirmații despre voletul costal sunt corecte:

A). Tratamentul de urgență este fixarea marginală a segmentului flotant cu un leucoplast

B). Apare dacă sunt fracturate mai mult de 3 coaste în 2 sau mai multe locuri C). Înseamnă fracturi costale asociat cu fractura de stern D). Constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii

paradoxale E). Se acoperă cu pansament ocluziv lipit în trei laturi

404. Următoarele afirmații despre pneumotoracele deschis sunt corecte cu excepția:

A). Se va trata prin aplicarea unui pansament ocluziv lipit pe tegument la trei laturi B). Tratamentul constă în decompresie imediată cu un ac de 14 sau 18 G introdus în

spaţiul II intercostal C). Pansamentul ocluziv lipit pe toate cele 4 laturi poate produce pneumotorace

sufocant D). Pneumotoracele deschis se tratează în cadrul evaluării secundare E). Constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii

paradoxale 405. Care dintre următoarele afirmații despre tamponada cardiacă sunt corecte:

A). Tamponada cardiacă înseamnă acumulare lichidiană în pericard care determină instabilitate hemodinamică

B). Tamponada cardiaca înseamnă acumulare lichidiană în spațiul pleural C). Tratamentul de urgență este puncția pericardică D). Este una dintre leziunile toracice rapid letale E). Tratamentul de urgență a tamponadei este drenajul toracic lateral

406. Leziuni rapid letale care trebuie descoperite la examinarea primara a traumatizatului

sunt: A). Fractura de bazin B). Pneumotoracele sufocant C). Fractura de bază de craniu


71

D). Voletul costal E). Tamponada cardiacă

407. Mini examenul neurologic la evaluarea primară a pacientului traumatizat urmarește:

A). Deschiderea ochilor B). Agitația psihomotorie C). Gradul de cefalee D). Răspunsul verbal E). Răspunsul motor

EVALUAREA SECUNDARĂ A PACIENTULUI TRAUMATIZAT 408. Priorități în examinarea secundară a pacientului traumatizat includ urmatoarele, cu

excepția: A). Reevaluare frecventă a funcțiilor vitale B). Dezbrăcarea completă a pacientului C). Protejarea pacientului de hipotermie D). Dezobstrucția căilor aeriene E). Imobilizarea fracturilor

409. În cadrul examinării secundare a pacientului traumatizat se efectuază:

A). Examinare completă “din cap până în picioare” B). Montarea sondei nazogastrice şi/sau urinare (dacă nu există contraindicaţii) C). Fixarea marginală a voletului costal D). Imobilizarea coloanei vertebrale cervicale E). Teste paraclinice pentru stabilirea diagnosticului

410. Semnele fracturii de bază de craniu sunt urmatoarele cu excepția:

A). Edentatie B). Semnul Battle C). Hemotimpan D). Echimoze periorbitale E). Tahicardie

411. Otoragia reprezintă:

A). Eliminarea de sânge în urma tusei B). Eliminarea de sânge prin gura în urma unei vărsături C). Scurgere de sânge din ureche D). Scurgere de sânge din nas E). Scurgere de lichid cefalorahidian din ureche

412. Examinarea capului în cadrul evaluării secundare a traumatizatului prevede:

A). Evaluarea pupilelor B). Evaluarea amigdalelor C). Palparea scalpului pentru eventuale plăgi contuze, fracturi


72

D). Examinarea timpanului E). Palparea coloanei cervicale

413. La un pacient politraumatizat cu suspiciune de hemoragie internă cea mai urgență

analiza de sange este: A). Hemoglobina, hematocrit B). Examen de biochimie C). Probe de coagulare D). Teste toxicologice E). Examen de urină

414. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte legat de corpul penetrant:

A). extragerea prematură poate da exsangvinare B). corpul penetrant se extrage în timpul examinării secundare C). corpul penetrant poate tampona un vas sangvin important D). corpul penetrant adanc se extrage numai în sala de operație E). membrul cu corp penetrant se imobilizează obligatoriu

415. Contraindicațiile sondei nazogastrice în cazul pacientului traumatizat:

A). Suspiciune de fractură de claviculă B). Suspiciune de fractură de bază de craniu C). Coagulopatii severe D). Suspiciune de fractură medio-faciala E). Guler cervical

416. Contraindicații pentru introducerea sondei urinare:

A). Dureri abdominale B). Sânge în meatul urinar C). Hematom perineal D). Luxatie de sold E). Prostată nepalpabila

417. Semne obiective ce sugerează existența unui proces expansiv intracranian:

A). Modificari ale pupilelor B). Slăbiciune lateralizată a extremităților C). Deviatia traheei D). Coma E). Toate variantele de mai sus

418. Radiografiile minime necesare pentru un pacient cu traumatism major în comă sunt:

A). coloana cervicala B). bazin C). femur D). torace E). craniană


73

BIBLIOGRAFIE Tema 1. Sanda Copotoiu, L.Azamfirei – Ghid de bună practică în terapia intensivă, University Press Tîrgu Mureș, 2008; 314-321. Tema 2. European Resuscitation Council – Ghiduri de resuscitare 2010 – http://www.cnrr.org/pantelimon/Ghiduriresuscitare2010V2.pdf ; 35-47 Tema 3. European Resuscitation Council – Ghiduri de resuscitare 2010 – http://www.cnrr.org/pantelimon/Ghiduriresuscitare2010V2.pdf ; 83-94 Tema 4. J.Holliman, R.Arafat, C.Boeriu – Asistența de urgență a pacientului traumatizat, Casa de Editură Mureș 2004; 5-13 Tema 5. J.Holliman, R.Arafat, C.Boeriu – Asistența de urgență a pacientului traumatizat, Casa de Editură Mureș 2004; 13-18

http://www.cnrr.org/pantelimon/Ghiduriresuscitare2010V2.pdf

http://www.cnrr.org/pantelimon/Ghiduriresuscitare2010V2.pdf


74

MEDICINĂ INTERNĂ

419. Elemente definitorii ale bronşitei cronice sunt următoarele : A). Tuse productivă cu eliminare de spută , în majoritatea zilelor , cel puţin trei luni

pe an, 2 ani consecutiv B). Tuse productive timp de 1 saptamana C). Tuse seacă D). Hemoptizie și tuse seacă E). Tuse cu dispnee

420. Elemente definitorii ale emfizemului pulmonar sunt următoarele :

A). Dilatarea şi distrucţia parenchimului pulmonar distal de bronhiolele terminale cu distrugerea septurilor alveolare

B). Existența bronsiectaziilor distale C). Tuse productivă cu eliminare de spută în cantitate mare D). Acumulare lichidiană pleurală E). Hemoptizie si dispnee

421. Bronhopneumopatia cronică obstructivă însumează urmatoarele afecțiuni :

A). Astmul bronsic B). Pneumonia franca lobară C). Bronșita cronică D). Pleurezia E). Emfizemul pulmonar

422. Care sunt tipurile clinice ale bronhopneumopatiei clinice obstructive :

A). Tipul A ( fighter ) emfizematos B). Tipul bronsiectatic C). Tipul infecțios D). Tipul B ( non-fighter) bronşitic E). niciunul

423. Factorii de risc major în apariția bronhopneumopatiei cornice obstructive sunt :

A). Frigul B). Fumatul C). Poluarea D). Infecții acute repetate bacteriene și virale E). Astmul bronsic

424. Simptomele tipice în bronhopneumopatia cronică obstructivă sunt următoarele :

A). Tuse cu expectoraţie B). Dispnee progresivă C). Tuse cu weezing D). Exacerbări infecţioase E). Vărsătură în zaț de cafea


75

425. Complicațiile cele mai frecvente ale bronșitei cronice și ale emfizemului pulmonar sunt:

A). Hemoptizia B). Pleurezia C). Pneumonia D). Insuficiența respiratorie cronică E). Cordul pulmonar cronic

426. Clasele medicamentoase utilizate cel mai frecvent in bronhopneumopatia cronică

obstructivă sunt urmatoarele : A). Bronhodilatatoare B). Corticosteroizi C). Antibiotice D). Mucolitice E). Antisecretorii

427. Bronsiectazia se manifestă clinic prin :

A). tuse B). hemoptizie C). stare septică D). expectorație mucopurulentă în cantitate mare E). weezing

428. Tratamentul bronsiectaziei se face cu următoarele :

A). drenaj postural B). tratament chirurgical C). antibioterapie D). diuretice E). bronhodilatatoare

429. Astmul bronsic se definește prin urmatoarele :

A). afectiune bronsică caracterizată prin tuse productivă cu febră B). afecţiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii care se manifestă prin episoade

recurente de wheezing , dispnee şi tuse în special noaptea şi/sau dimineaţa C). acumularea de lichid in pleura D). compresie mediastinală E). niciuna

430. Simptomele astmului bronsic pot fi declanşate şi/sau agravate de urmatoarele :

A). alergene B). infecţii virale C). aer rece , hiperventilaţie D). reflux gastroesofagian E). medicamente betablocante , aspirină , alte AINS , poluanţi atmosferici

431. Formele clinice ale astmului bronsic sunt următoarele :

A). Astmul alergic


76

B). Astmul indus de AINS C). Astmul indus de efort D). Astmul gravidelor E). Astmul profesional

432. Tabloul clinic al pneumoniei cuprinde următoarele :

A). Alterarea stării generale B). Febră mare C). Durere toracică ( junghi toracic ) D). Tuse seacă E). Spută hemoptoică

433. Diagnosticul pozitiv paraclinic al pneumoniei include :

A). bronhoscopie B). RMN C). Radiografie pulmonară D). hemoleucograma E). toate

434. Tipurile histologice cele mai frecvente ale cancerului bronhopulmonar sunt

următoarele : A). carcinom cu celule mari B). adenocarcinom C). carcinom cu celule mici D). sarcom E). carcinom scuamos sau epidermoid

435. 17.Manifestările tipice radiologice în tuberculoza pulmonară sunt următoarele :

A). Opacităţi nodulare la nivelul apexurilor B). Fibroze C). Cavităţi D). Miliară E). Atelectazii

436. Pleurezia se definește prin :

A). acumularea de aer în cavitatea pleurală B). acumulare excesivă de lichid în spaţiul pleural C). sindrom de condensare parenchimatoasa D). toate E). niciunul

437. Factorii de risc aterogen sunt următorii :

A). Hiperlipoproteinemia ( hipercolesterolemia) și diabetul zaharat B). HTA C). Fumat D). Sedentarismul E). Obezitatea


77

438. Definiţia cardiopatiei ischemice este urmatoarea :

A). boala cu etiologii diverse care duc la perturbarea echilibrului aport/necesităţi de oxigen ale miocardului

B). boala inflamatorie miocardică C). boala inflamatorie pericardică D). boala inflamatorie endocardică E). toate

439. Sindromul dispeptic reunește următoarele acuze :

A). durere în etajul abdominal superior B). melena C). grețuri , vărsături D). meteorism E). icter

440. Casificarea dispepsiei implică urmatoarele variante :

A). superioară și inferioară B). ulcer-like , de dismotilitate , nespecifică C). cu melena , fara melena D). cu icter , anicterică E). functională și organică

441. Clasele medicamentoase utilizate în terapia dispepsiei funcționale sunt următoarele :

A). produsi 5-ASA B). antiinflamatorii C). antisecretorii D). prokinetice E). toate

442. Din punct de vedere etiopatogenic ulcerul gastric si duodenal se clasifică în :

A). ulcer Helicobacter Pylori pozitiv și ulcer Helicobacter Pylori negativ B). ulcer hemoragic si non-hemoragic C). ulcer perforat și ulcer hemoragic D). ulcer acut și ulcer cronic E). ulcer gastric și ulcer duodenal

443. Factorii etiopatogenici cei mai importanți în boala ulceroasă sunt :

A). alimentația B). stresul C). infecția cu Helicobacter Pylori D). consumul de antiinflamatoare nesteroide E). infecții virale

444. Terapia de eradicare a Helicobacter Pylori în boala ulceroasă este următoarea :

A). antiacide B). antiemetice


78

C). 2 antibiotice si antisecretor D). antiinflamatorii E). toate

445. Strategia terapeutică profilactică a ulcerului indus de antiinflamatoare cuprinde

următoarele clase de medicamente : A). agenţi antiinflamatori selectivi anti –COX 2 ( celecoxib , rofecoxib ) B). asocierea terapiei antisecretorii C). antiemetice D). antiacide E). chelatoare a sărurilor biliare

446. Cauzele mecanice prin care se formează ileusul mecanic sunt următoarele :

A). strangulaţie intestinală B). volvulus sau învaginaţie C). insuficință cardiacă D). diselectrolemii E). spasm intestinal

447. Lipsa emisiei de materii fecale și gaze și meteorism accentuat pune în discuție

următoarele diagnostice : A). obstrucţii colonice B). obstructie intestinală C). ulcer perforat D). icter E). ciroză

448. Termenul de melena se referă la :

A). rectoragie B). hematochezie C). varsaturi bilioase D). emisia de scaun negru E). emisia de scaun acolic

449. Rectocolita ulcero-hemoragică are următoarele caracteristici clinice și paraclinice:

A). este o boală inflamatorie intestinală cronică B). debutează la rect şi se propagă spre valva ileo-cecală C). Leziunile interesează strict mucoas , sunt continue D). clinic se manifestă prin diaree cu sânge E). debutul bolii este frecvent între 15 și 25 de ani

450. Diagnosticul pozitiv de certitudine al bolilor inflamatorii cronice intestinale se

efectuează prin: A). echografie abdominală B). RMN abdomen C). endoscopie D). biopsie cu examen histopatologic


79

E). examen radiologic 451. Complicațiile severe ale rectocolitei ulcero-hemoragice sunt :

A). megacolon toxic B). Perforaţia colonică C). hemoragie digestivă inferioară severă D). Stenoze colonice E). ileus

452. Clasele de medicamente utilizate în terapia colitei ulcerative si a B.Crohn sunt

următoarele : A). preparate de acid 5-aminosalicilic ( 5-ASA) B). antibiotice C). corticosteroizi D). agenţi imunomodulatori E). agenti biologici

453. Cazurile de constipație care necesită investigaţii paraclinice sunt următoarele:

A). asocierea semnelor de alarma B). Non-responsivă la terapia laxativa C). Apariţia după 50 ani D). Risc individual de neoplazie E). Rectoragia

454. Markerul serologic care atestă prezența infecției cu virus B este:

A). transaminaze crescute B). Atg.HBs C). Ac anti HCV D). amilaze cresute E). toate

455. Definiția corectă a ascitei este:

A). Ascita reprezintă totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice, consecinţă a acumulării de lichid în cavitatea peritoneală

B). Ascita reprezintă totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice, consecinţă a acumulării de lichid în cavitatea pleurala

C). Ascita reprezintă pneumoperitoneul D). Ascita reprezintă totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice,

consecinţă a acumulării de lichid în retroperitoneu E). niciuna

456. Cauzele cele mai frecvente ale ascitei sunt următoarele:

A). ciroză B). neoplasmul cu metastaze peritoneale, C). Tbc peritoneal D). insuficiență cardiacă congestivă E). ulcerul gastric


80

457. Cauzele cele mai frecvente ale cirozei hepatice sunt următoarele:

A). consum cronic de alcool B). hepatita cronică B,C C). Boli autoimune D). B.Wilson , hemocromatoză E). Medicamente

458. Diagnosticul clinic pozitiv al cirozei decompensate vascular și parenchimatos

cuprinde: A). Ascita B). Icterul C). Circulaţia venoasă colaterală D). Semne cutanate : steluţe vasculare , eriem palmar E). semne de ocluzie intestinala

BIBLIOGRAFIE 1. Curs de patologie medicală pentru studenţii Facultăţii de stomatologie Anul 2000 – Tipografia UMF Tg.Mureş Capitolele : Bolile esofagului , Bolile stomacului şi duodenului , Bolile Intestinului , Bolile ficatului , Afecţiunile vezicii biliare , Afecţiunile pancreasului 2. Curs :”Principii de îngrijire calificată a bolnavilor cu boli de nuriţie şi metabolism” Autor : Daniela Dobru , 2004 3. Curs de semiologie medicală şi medicină internă pentru studenţii de la Facultatea de Moaşe , anul II Autor : Daniela Dobru , 2007 4. Harrison . Principii de Medicina Interna , editia 14 5. Leoida Gherasim . Medicina interna - bolile aparatului respirator.


81

PEDIATRIE

PATOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR Bibliografie- Conf.dr . Amalia Fagarasan-"Puericultura si pediatrie-pentru uzul studenților facultății de Moașe și Asistenți medical". Litografia UMF Tg Mures, 2005, pg 40-45, 52-57

INSUFICIENŢA CARDIACĂ ŞI ŞOCUL LA COPIL 459. Insuficienţa cardiacă congestivă este definită :

A). Creşterea contractilităţii miocardice B). Incapacitatea cordului de a “pompa” o cantitate suficientă de sânge pentru a

satisface cerinţele metabolice ale organismului C). Creşterea presiunii intraventriculare D). Modificarea contracţiei miocardice E). Scăderea presiunii în cavităţile ventriculare

460. Semnele clinice sugestive pentru congestia venoasă pulmonară din insuficienţa

cardiacă sunt: A). Tuse moniliformă, wheezing B). Tahipnee, wheezing , iritabilitate, dificultăţi alimentare C). Scaune diareice, dificultăţi alimentare, transpiraţii profuze D). Hepatomegalie, vărsături E). Iritabilitate, convulsii pe hemicorp

461. Tabloul clinic al insuficienţei cardiace la copil se caracterizează prin:

A). Semne clinice de alterare a performanţei cardiace si semne de congestie venoasă sistemică

B). Scaune diareice, febră, varsaturi C). Convulsii , semne de deshidratare acută D). Stridor laringian, tuse moniliformă E). Fontanela anterioară deprimată, buze uscate

462. Modificările radiologice din insuficienţa cardiacă se caracterizează prin:

A). Cardiomegalie B). Congestie pulmonară cu accentuarea desenului vascular C). Colecţie pleurală, colecţie pericardică D). Aplatizarea diafragmului E). Focar congestiv pneumonic de lob superior drept

463. Obiectivele în tratamentul insuficienţei cardiace sunt:

A). Controlul retenţiei excesive de Na şi K B). Controlul frecventei respiratorii C). Ameliorarea edemului cerebral


82

D). Ameliorarea performanţei contractile a inimii E). Reducerea suprasolicitării cordului

464. Semnele clinice şi electrocardiografice ale toxicităţii digitalice sunt:

A). Refuzul alimentaţiei, greţuri şi vărsături B). Prelungirea intervalului PR C). Tulburări de ritm cardiac (extrasistole ventriculare) D). Flutter sau FibrIlaţie atrială E). Convulsii pe hemicorp

465. Cauzele șocului cardiogen la copil sunt:

A). Stenoza aortică congenitală severă B). Defectul septal atrial C). Aritmii ventriculare D). Pericardita virală E). Hipocalcemii severe

466. Manifestările clinice ale şocului, indiferent de etiologie sunt :

A). Hipotensiunea arterială B). Timp de recolorare capilară prelungit C). Oligurei (diureză <1ml/Kg/oră) D). Extremităţi reci, umede, cianotice, marmorate E). Wheezing, tuse iritativă

467. Tabloul clinic în șocul decompensat constă din:

A). Hipotensiune arterială B). Timp recolorare capilară prelungit C). Wheezing D). Oligurie E). Icter scleral

468. Examinările de laborator necesare pentru stabilirea diagnosticului şi iniţierea terapiei

la copilul cu şoc sunt: A). Determinarea de Ht şi grup sanguin B). Determinarea de electroliţi C). Glicemia şi calciu ionizat D). Hemocultură, ASTRUP E). Examen coproparazitologic şi exudat faringian.

469. În prima oră de la instalarea șocului la copil, măsurile de urgentă constau din:

A). Abord vascular B). O2pe mască C). Adm. de Ge-sol D). Instalarea de cateter pentru monitorizarea PVC E). Adm. de masă eritrocitară


83

470. Medicamentele utilizate în formele severe de şoc sunt: A). Atropina B). Ca cloride 10%, Ca gluconic 10% C). Dopamina D). Glucoza 10% E). Penicilina V

471. În patofiziologia şocului o perfuzie tisulară adecvată depinde de următorii factori:

A). Debitul cardiac B). Integritatea tonusului vasomotor a patului vascular C). Capacitatea sângelui de a transporta substanţe metabolice şi de a îndepărta

rezidurile D). Cuplarea excitaţie-contracţie miocardică E). Rezerva diastolică miocardică

472. Cauze etiologice frecvente ale șocului în pediatrie sunt:

A). pneumonia virală B). asfixia (antepartum, intrapartum, etc.) C). obstrucții pe calea de întoarcere venoasă D). hipovolemia (hemoragii acute, deshidratări severe) E). litiaza renală

473. Care este forma cea mai frecventă de șoc în pediatrie:

A). Șocul cardiogen B). Șocul septic C). Șocul hipovolemic D). Șocul prin obstrucții pe cale venoasă (trombembolism pulmonar) E). Nici un răspuns nu este corect.

PATOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Bibliografie- Conf.dr . Amalia Fagarasan-"Puericultura și pediatrie-pentru uzul studentilor facultatii de Moase si Asistenti medical".Litografia UMF Tg Mures, 2005, Patologia aparatului digestiv pg 61-67

BOALA DIAREICĂ ACUTĂ ŞI SINDROMUL DE DESHIDRATARE ACUTĂ 474. Definiţia corectă a bolii diareice acute (BDA) este:

A). Malabsorbţia apei, electroliţilor şi alimentelor rapid instituită B). Malabsorbţia de lipide şi glucide instalată lent C). Malabsorbtie proteică, glucidică și lipidică D). Malabsorbţia de calciu şi magneziu E). Maldigestia glucidică


84

475. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte pentru diagnosticul Sindromului de deshidratare acută (SDA) gradul I:

A). Pierderea în greutate sub 5% B). Pierderea în greutate peste 10% C). Pierderea în greutate între 5-10% D). Prezenţa convulsiilor, comei sau stării letargice E). Prezenţa edemelor declive, hepatomegaliei

476. Tabloul clinic al SDA grad III constă din:

A). Pierdere în greutate sub 5% B). Pierderea în greutate 8% C). Eritem polimorf D). Pierderea în greutate peste 10% E). Alterarea stării de conştienţă (convulsii,coma)

477. Factorii determinanţi implicaţi în etiologia BDA la sugar şi copil sunt:

A). Greşeli alimentare (calitative sau cantitative) B). Infecţii enterale virale (Coxackie, adenovirusuri, enterovirusuri,etc) C). Infecţii enterale microbiene (E.coli, Shigella, Salmonella) D). Diatezele limfatice sau exudative E). Prematuritatea

478. Tabloul clinic al BDA se caracterizează prin:

A). Hematemeză B). Anorexie, vărsături C). Polidipsie D). Scaune apoase, frecvente E). Colici abdominale

479. Examinările necesare pentru diagnostic în BDA sunt:

A). Coprocultură B). pH al scaunului C). Biopsie intestinală

D). Examen virusologic al scaunului E). Amilaze serice

480. În BDA, indicaţiile de utilizare a antibioticelor la copil sunt :

A). BDA forme grave, febrile B). BDA cu scaune cu sânge C). BDA cu scaune cu puroi D). BDA cu scaune apoase (3-4/zi) E). BDA cu rotavirus

481. Când sindromul de deshidratare acută la copil devine o urgență:

A). Când pierderea de H2O și electroliți este peste 10% din greutatea copilului B). Când pierderea de H2O și electroliți este peste 8 % din greutatea copilului C). Când se asociază și febra peste 39°C


85

D). Când starea de nutriție este deficitară E). Când apare oliguria

482. În tratamentul de urgenţă al deshidratărilor acute la copil se va ţine cont de:

A). Vârsta pacientului B). Severitatea deshidratării C). Cât de rapid s-a instalat deshidratarea D). Frecvența cardiacă E). Indicele de masă corporală

483. Reguli în administrarea Ge-sol sau a altor amestecuri gluco-saline, în sindroamele de

deshidratare: A). Se vor administra reci B). Se vor administra in primele 15 minute C). Se administreaza treptat (fara a depasi 60ml/ora) D). Se vor administra calde E). Se resuspendă în zeamă de orez

484. Factorii de risc asociați cu deshidratarea severă sunt:

A). Vârsta sub 6 luni B). Febra peste 37°C C). Vărsături persistente D). Febra peste 39°C la copil peste 3 luni E). Scaune cu mucozități

485. În tratamentul SDA, rehidratarea parenterală (administarea intravenoasă de apa și

electroliți) se recomandă în următoarele situații : A). Deshidratare gravă cu şoc hipovolemic B). Malabsorbţie genetică pentru glucoză C). Orice formă de deshidratare acută, asociată cu vărsaturi severe D). SDA gradul I la copilul mic E). Deshidratarea medie sau uşoară fără vărsături

486. Evoluţia bolii diareice acute la copil este:

A). Autolimitată B). Recurenţială C). Fulminantă D). Spre cronicizare E). Remisie spontană

487. Triada specifică a bolii diareice acute la copil în perioada de stare este:

A). balonare B). anorexie C). diaree D). rash E). Vărsături


86

BOLI DE METABOLISM SI NUTRITIE: MALNUTRIŢIA PROTEIN-CALORICĂ (DISTROFIA)

Autor teste – Şef lucrări Dr. Iolanda Muntean Bibliografie – Conf. Dr. Făgărăşan Amalia - „Puericultură şi pediatrie- pentru uzul studenţilor Facultăţii de Moaşe şi Asistenţi medicali”, Litografia UMF Tg. Mureş, 2005, pg. 80-86 488. Indicele nutriţional (IN) se defineşte ca raportul dintre:

A). Greutatea reală/greutatea ideală B). Talia reală/talia ideală C). Greutatea ideală/greutatea reală D). Greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei E). Talia reală/talia corespunzătoare greutăţii

489. Indicele ponderal (IP) se defineşte ca raportul dintre :


490. Indicele statural (IS) se defineşte ca raportul dintre:


491. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) se clasifică după OMS în următoarele grade:

A). Gradul I B). Gradul II C). Gradul III D). Gradul IV E). Gradul V

492. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul I se caracterizează din punct de

vedere antropometric prin: A). Indice ponderal 0,80 - 0,60 B). Indice nutriţional 0,89 - 0,81 C). Deficit ponderal 5 - 20% D). Indice ponderal 0,90 – 0,81 E). Indice nutriţional sub 0,70

493. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul I se caracterizează din punct de

vedere clinic prin: A). Ţesut celular subcutanat diminuat pe torace şi abdomen


87

B). +toleranță digestivă păstrată C). tegumente palide D). toleranță digestivă prăbușită E). activitate neuropsihică: hipotonie generalizată, sugar apatic

494. În malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul I sunt adevăratele următoarele:

A). Indicele ponderal 0,80 – 0,60 B). Indice nutriţional 0,89 – 0,81 C). Ţesut celular subcutanat absent pe torace, abdomen, membre D). Toleranţă digestivă bună E). În faza iniţială de tratament se impune nutriţie parenterală totală

495. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gardul II se caracterizează din punct de

vedere antropometric prin : A). Indice ponderal 0,80 – 0,60 B). Deficit ponderal mai mare de 40% C). Indice nutriţional 0,89 – 0,81 D). Deficit ponderal 21 – 40% E). Indice nutriţional 0,80 – 0,71

496. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul II se caracterizează din punct de

vedere clinic prin: A). Ţesut celular subcutanat dispărut pe torace şi abdomen, diminuat pe membre B). Talia scăzută în raport cu vârsta C). Tegumente palide D). Toleranţă digestivă bună E). Activitate neuropsihică normală

497. În malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul II sunt adevărate următoarele:

A). Indice ponderal sub 0,60 B). Talie scăzută în raport cu vârsta C). Ţesut celular subcutanat dispărut pe torace şi abdomen, diminuat pe membre D). Necesarul de proteine este crescut E). Prognosticul este favorabil

498. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul III se caracterizează din punct de

vedere antropometric prin: A). Deficit ponderal mai mare de 40% B). Indice ponderal 0,90 – 0,80 C). Indice ponderal sub 0,60 D). Indice nutriţional 0,80 – 0,71 E). Indice nutriţional sub 0,70

499. Malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul III se caracterizează din punct de

vedere clinic prin: A). Ţesut celular subcutanat absent pe torace, abdomen, membre, facies zbârcit B). Talie scăzută în raport cu vârsta


88

C). Tegumente normal colorate D). Toleranţă digestivă prăbuşită E). Activitate neuropsihică normală

500. În malnutriţia protein-calorică (distrofia) de gradul III sunt adevărate următoarele:

A). Indice nutriţional 0,80 – 0,71 B). Toleranţă digestivă bună C). Are două forme clinice D). Prognosticul este favorabil E). În faza iniţială de tratament se impune nutriţie parenterală totală

501. Criteriile clinice pe baza cărora se determină gradul malnutriţiei protein-calorice

includ: A). Examenul clinic general B). Evaluarea capitalului proteic (proteinogramă, teste hepatice) C). Determinarea indicelui nutriţional D). Investigaţii imunologice E). Determinarea indicelui ponderal, deficitului ponderal

502. Criteriile funcţionale pe baza cărora se determină gradul malnutriţiei protein-calorice

sunt: A). Examenul cllinic general B). Toleranţa digestivă C). Determinarea indicelui ponderal, indicelui nutriţional D). Reactivitatea imunologică E). Dezvoltarea neuropsihică

PATOLOGIA RENO-URINARA LA COPIL Autor teste – Şef lucrări Dr. Iolanda Muntean Bibliografie – Conf. Dr. Făgărăşan Amalia - „Puericultură şi pediatrie- pentru uzul studenţilor Facultăţii de Moaşe şi Asistenţi medicali”, Litografia UMF Tg. Mureş, 2005, pg. 68-75 503. În etiologia infecţiei de tract urinar cel mai frecvent este implicat următorul agent

patogen: A). Klebsiella B). Proteus C). Streptococcus faecalis D). Escherichia coli E). Staphilococcus epidermidis

504. Bacteriuria semnificativă reprezintă prezenţa a:

A). Peste 100.000 germeni/ml urină proaspătă B). Peste 10.000 germeni/ml urină proaspătă


89

C). Peste 1.000 germeni/ml urină proaspătă D). Sub 100.000 germeni/ml urină proaspătă E). Sub 10.000 germeni/ml urină proaspătă

505. Glomerulonefrita acută poststreptococică se produce ca urmare a infecţiei cu unele

tulpini de: A). Streptococ alfa-hemolitic B). Streptococ beta-hemolitic grup A C). Streptococ grup B D). Streptococ beta-hemolitic grup C E). Streptococ viridans

506. Factorii favorizanţi locali ai infecţiei de tract urinar sunt reprezentaţi de:

A). Tulburări metabolice B). Anomalii congenitale reno-urinare C). Infecţii genitale D). Deficite imune congenitale E). Calculoza

507. Factorii favorizanţi generali ai infecţiei de tract urinar sunt reprezentaţi de:

A). Tulburări metabolice B). Anomalii congenitale reno-urinare C). Infacţii genitale D). Deficite imune congenitale E). Calculoza

508. Semnele clinice sugestive pentru pielonefrita acută sunt:

A). Febra înaltă B). Artralgii C). Sensibilitate în unghiul costo-vertebral (semn Giordano pozitiv) D). Rinoree E). Edeme palpebrale

509. Semnele clinice sugestive pentru cistită sunt:

A). Disurie B). Artralgii C). Sensibilitate în unghiul costo-vertebral (semn Giordano pozitiv) D). Polakiurie E). Edeme palpebrale

510. Glomerulonefrita acută poststreptococică este o complicaţie autolimitată a unei:

A). Infecţii stafilococice respiratorii B). Infecţii streptococice cutanate C). Infecţii virale respiratorii D). Infecţii streptococice respiratorii E). Infecţii stafilococice cutanate


90

511. Tabloul clinic al glomerulonefrita acută poststreptococică în perioada de stare se caracterizează prin prezenţa următoarelor sindroame:

A). Sindrom urinar B). Sindrom laringian C). Sindrom hidropigen (edematos) D). Sindrom hipertensiv E). Sindrom azotemic

512. Sindromul hidropigen (edematos) din glomerulonefrita acută poststreptococică se

caracterizează prin: A). Edeme albe, moi B). Edeme localizate iniţial la faţă, accentuate matinal C). Edeme violacei D). Edeme declive E). Edem cerebral

513. Sindromul nefrotic este un sindrom clinic şi biochimic caracterizat prin:

A). Edeme generalizate B). Proteinurie masivă (peste 2 g/m2/24 ore) C). Piurie D). Hipoproteinemie E). Disproteinemie

514. Tratamentul igieno-dietetic în infecţia tractului urinar constă din:

A). Repaus la pat în perioada febrilă B). Lichide multe pentru a favoriza diluarea urinii C). Restricţie lichidiană D). Regim alimentar hiposodat E). Combaterea constipaţiei

515. În cazul infecţiei de tract urinar examinările radiologice sunt obligatorii la:

A). Băieţi la primul puseu B). Fetiţe la primul puseu C). Băieţi la prima reinfecţie (al doilea puseu) D). Fetiţe la prima reinfecţie (al doilea puseu) E). Nu sunt obligatorii

PATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR- INFECŢIE DE CĂI AERIENE SUPERIOARE ŞI INFERIOARE

Autor teste – Şef lucrări Dr. Iolanda Muntean Bibliografie – Făgărăşan Amalia - „Puericultură şi pediatrie- pentru uzul studenţilor Facultăţii de Moaşe şi Asistenţi medicali”, Litografia UMF Tg. Mureş, 2005, pg. 24-34


91

516. Simptomul major al rinofaringitei acute este: A). tusea B). febra C). obstrucţia nazală D). dispneea E). diareea

517. Radiografia toracica în pneumonia francă lobară relevă:

A). Opacităţi micro- sau macronodulare diseminate în ambele câmpuri pulmonare B). Plămân hipoaerat, granitat (microabcese) C). Aspect de „geam mat” cu distribuţie bilaterală, simetrică D). Îngroşare a tramelor interstiţiale, cu aspect „vătuit” E). Opacitate omogenă, de intensitate subcostală, localizată lobar

518. Pneumonia franca lobară este cel mai frecvent de etiologie:

A). Stafilococică B). Pneumoccocică C). Virală D). Micotică E). Pneumocystis carinii

519. Tabloul clinic al rinofaringitel acute consta din:

A). Febră B). Obstrucţie nazală C). Artralgii D). Hiperemie faringiană E). Dificultăţi de alimentaţie

520. In tratamentul rinofaringitei acute sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A). Tratamentul profilactic implică evitarea aglomeraţiilor B). Se impune plasarea copilului într-o cameră aerisită, la temperatură 18-20 C, cu o

umiditate adecvată C). Se sistează complet alimentaţia per os D). Pentru combaterea obstrucției nazale se prescriu: umidificarea aerului, aspirarea

secrețiilor, drenarea secrețiilor

E). Durata terapiei cu decongestionante se face timp de 14 zile 521. Complicaţiile tardive ale anginei sterptococice sunt:

A). Otita B). Sinuzita C). RAA (Reumatism articular acut) D). Abces periamigdalian E). GNA (Glomerulonefrita acuta poststreptococica)

522. În tratamentul anginei streptococice sunt adevărate următoarele:

A). Tratamentul electiv se face cu Penicilină în 4 prize, pe o durată de 10 zile B). Tratamentul electiv se face cu Gentamicină în 3 prize, pe o durată de 10 zile


92

C). Tratamentul electiv se face cu Penicilină în 4 prize, pe o durată de 5 zile D). Dacă pacientul este alergic la Penicilină se utilizează Eritromicină E). Dacă pacientul este alergic la Penicilină se utilizează Amikacină

523. În epiglotită sunt adevărate următoarele:

A). Epiglota este edemațiată, de aspect roșu aprins (ca cireașa)

B). Este o infecție bacteriană cu Haemophilus influenzae

C). Este o infecție virală

D). Este o infecție micotică

E). Vârsta predilectă este 3-6 ani 524. Tabloul clinic al epiglotitei se caracterizează prin:

A). Instalarea bruscă a unui sindrom de obstrucţie laringian sever B). Dispnee expiratorie C). Pacienţii preferă poziţia cu toracele ridicat şi aplecat înainte, cu capul în

hiperextensie D). Pacienţii preferă poziţia decubit dorsal, cu capul în flexie E). La examinarea faringelui epiglota apare edemaţiată, de aspect roșu aprins

525. În tratamentul epiglotitei sunt adevărate următoarele:

A). Tratamentul se efectuează ambulator B). Copilul se va interna în secţia de terapie intensivă C). Nu necesită antibioterapie D). Se iniţiază tratament asociat Ampicilină + Cloramfenicol până la sosirea

antibiogramei E). Dacă persistă paO2 sub 50 mmHg şi CO2 peste 50-70 mmHg se indică intubaţie

traheală sau traheostomie 526. În bronșiolita acută sunt advărate următoarele:

A). Este o boală respiratorie produsă de fungi B). Este o boală respiratorie produsă de virusuri C). Afectează cu precădere sugarul și copilul mic D). Simptomul dominant este wheezing-ul asociat cu cianoza perioronazală E). Radiografia toracică evidențiază o opacitate omogenă, localizată lobar sau

segmentar 527. Pneumoniilor acute virale pot fi cauzate de:

A). Myxovirusuri B). Peumocystis carrini C). Adenovirusuri D). Mycoplasma pneumoniae E). Virusuri paragripale

528. În bronhopneumonie (pneumonia lobară) sunt adevărate următoarele:

A). Apare în special la sugar şi copilul mic B). Este de etiologie virală C). Este de etiologie bacteriană


93

D). Radiologic se evidenţiază opacităţi micro- sau macronodulare diseminate în ambele câmpuri pulmonare

E). Laboratorul relevă: leucocitoză cu neutrofilie, VSH accelerat, proteină C reactivă pozitivă

529. Bronhopneumonia (pneumonia lobulară) apare de obicei la:

A). adult B). Sugar C). Copilul mic (sub 3 ani) D). Copilul mare E). Adolescent

530. Examinările de laborator şi paraclinice în bronhopneumonie relevă:

A). Leucocitoză cu neutrofilie B). Limfocitoză C). Radiografia cardio-pulmonară : opacităţi micro- sau macronodulare diseminate în

ambele câmpuri pulmonare D). Proteina C reactivă pozitivă E). Proteina C reactivă negativă

531. Criteriile de îngrijire la domiciliu a copiilor cu laringită sunt:

A). vârsta < 1 lună B). forma severă C). forma ușoară sau medie D). posibilitatea accesului rapid la o unitate spitalicească E). părinți responsabili


94

SEMIOLOGIE CHIRURGICALĂ

HEMORAGIA. HEMOSTAZA 532. Care este cantitatea de sânge care se administrează în cazul testului Mercadier?

A). 500 ml B). 1000 ml C). 1000 – 1500 ml D). 450 ml (un flacon de sânge) E). Peste 1500 ml

533. Câți ml de sânge sunt necesari în tractul digestiv pentru apariția melenei?

A). 250 -300 ml B). 100 – 200 ml C). Peste 300 ml D). Peste 500 ml E). Sub 100 ml

534. Care din următoarele afirmații referitoare la melenă sunt adevărate:

A). Reprezintă exteriorizarea sângelui prin defecație B). Pentru apariția melenei este necesară prezența în tractul digestiv a aproximativ

200 – 300 ml sânge C). În hemoragiile mari poate avea și aspectul de „zaț de cafea” D). Indiferent de intensitatea hemoragiei, sângele eliminat nu poate avea aspect

proaspăt E). Apare frecvent în hemoragiile eso-gastrice

535. Care sunt caracteristicile unei hemoragii arteriale?

A). Sângele este roșu deschis B). Sângele țâșnește sincron cu sistola C). Sângerarea este difuzî D). Sângele se prelinge continuu E). Sângele se varsă în afara organismului

536. Care sunt factorii care influențează gravitatea unei hemoragii:

A). Repetarea hemoragiei B). Vârsta bolnavului C). Sexul pacientului D). Consumul repetat de aspirină E). Etiologia afecțiunii

537. Care sunt factorii ce influențează gravitatea unei hemoragii:

A). Repetarea hemoragiei B). Greutatea pacientului C). Vârsta pacientei


95

D). HTA E). Ritmul hemoragiei

538. Care sunt regulile compresiunii cu garoul, în cazul unei hemostaze provizorii?

A). Compresiunea nu trebuie să depășească 2 ore B). La fiecare 20 de minute, garoul se va slăbi pentru 1-2 minute C). Decomprimările repetate pentru scurt timp sunt contraindicate D). Garoul se va utiliza doar pentru hemoragiile arteriale E). În cazul hemoragiilor venoase, garoul este ineficient

539. Atunci când sunem nevoiți să administrăm cantități mari de perfuzii în ritm rapid,

putem combate inconveniențele acestor transfuzii masive prin: A). Administrare de calciu gluconic B). Administrare de diuretic C). Administrare de tonicardiace D). Administrare de anticoagulante E). Administrare de vitamina K

540. Care sunt caracteristicile hematemezei?

A). Este o vărsătură cu sânge B). Vărsătura poate avea aspect de zaț de cafea C). Reprezintă o hemoragie digestivă superioară D). Poate să apară și în hemoragiile digestive inferioare E). Poate să se elimine și prin tuse

541. Care sunt caracteristicile unei hemoragii mijlocii?

A). Pierderile sanguine variază între 500 – 1500 ml B). Se exteriorizează prin hematemeză și melenă C). Ht este cuprins între 25 – 35% D). Hgb scade sub 8g% E). Tegumentele sunt reci, palide, transpirate, iar tensiunea arterială este prăbușită

542. Care sunt caracteristicile hemoptiziei?

A). Apare în urma unei sângerări a aparatului respirator B). Este produsă și de ruperea venelor septului nazal C). Sângele este roșu, spumat, aerat D). Se elimină prin tuse E). Sângele are aspect de zaț de cafea.

543. Care sunt caracteristicile rectoragiei?

A). Este o hemoragie digestivă inferioară B). Provine îndeosebi de la nivelul colonului și rectului C). Constă în eliminarea prin defecație de sânge roșu, proaspăt D). Apare în HDS importante (peste 1000 ml) E). Dacă hemoragia este abundentă, vărsătura poate conține cheaguri și sânge roșu.

544. Care sunt caracteristicile melenei?


96

A). Reprezintă exteriorizarea sângelui prin defecație B). Scaunul are aspect de păcură, negru, lucios C). Pentru apariția ei este necesară existența în tractul digestiv a aproximativ 100 –

200 ml sânge D). În hemoragiile abundente sângele eliminat este roșu aprins, proaspăt E). Apare frecvent în hemoragiile de origine eso-gastrică.

545. Care sunt caracteristicile hematocheziei?

A). Reprezintă exteriorizarea transanală de sânge roșu, proaspăt B). Se poate exterioriza și sub formă de cheaguri C). Sunt caracteristice hemoragiilor digestive inferioare D). Pot să apară și în hemoragiile digestive superioare, mari (peste 1000 ml) E). Uneori sângele este amestecat cu materiile fecale

546. Care sunt caracteristicile hemoragiei mici?

A). Starea generală a pacientului este bună B). Pierderea de sânge nu depășește 500 ml C). Hemoragia este compensată de rezervele organismului D). Ht depășește 35% E). Hgb este între 8-10 g%

547. Care sunt caracteristicile unei hemoragii mari?

A). Bolnavul este în șoc hipovolemic B). Starea generală este alterată C). Pierderea de sânge variază între 1500 – 2000 ml. D). Ht este sub 35% E). Hgb este între 8-10g %

548. În raport de vasul lezat hemoragiile se clasifică în:

A). Arteriale B). Venoase C). Exteriorizate D). Capilare E). Interne

549. Criteriile unei hemoragii grave sunt reprezentate de:

A). TA sistolică <100 mmHg B). Puls <100/min C). Diureză>40ml/oră D). hematocrit>30-28% E). Hemoglobină>88%

INFECTIILE IN CHIRURGIE 550. Care este cel mai banal și precoce semn al tetanosului?


97

A). Cefaleea B). Râsul sardonic C). Trismusul D). Contractura E). Fotofobia

551. Care afecțiune este caracterizată prin apariția în țesuturi a edemului, a necrozei și a

gazelor A). Erizipelul B). Tetanosul C). Gangrena gazoasă D). Hidrosadenita supurată E). Septicemia

552. Ce este furunculul?

A). infecție streptococică, necrozantă a foliculului pilo-sebaceu B). infecție stafilococică, necrozantă a foliculului pilo-sebaceu C). tumoră malignă a foliculului pilo-sebaceu D). infecție stafilococică, necrozantă a glandei sudoripare E). infecție streptococică, necrozantă a glandei mamare

553. Care sunt caracteristicile unei infecții cu germeni aerobi? A). Manifestările clinice sunt mai puțin zgomotoase atunci când germenii sunt Gram

pozitivi B). Simptomatologia clinică este mai zgomotoasă atunci când germenii sunt Gram

negativi C). Principalii germeni incriminați sunt clostridiile D). Principalii germeni incriminati sunt ciupercile E). Pot avea o etiologie virală

554. Care sunt principalele caracteristici ale flegmonului?

A). Reprezintă o infecție difuză, fără limite precise B). Reprezintă o infuzie localizată, fluctuentă C). Plaga este roșie, edemațiată D). Conține sfaceluri urât mirositoare și gaze E). Reprezintă stadiul de debut al oricărei inflamații.

555. Care sunt principalele caracteristici ale placardului erizipelatos?

A). Este clar, în centru B). La periferie este mai ridicat C). Bureletul marginal are limite difuze D). Nu are tendință de delimitare E). Uneori prinde fascia musculară subiacentă

556. Care din următoarele afirmații referitoare la abces, sunt adevărate:

A). Este urmarea transformării purulente a exudatului seros B). Prezintă o zonă centrală de fluctuență


98

C). Marginile sale sunt netede, imprecis delimitate D). Reprezintă un proces inflamator cronic E). Apare de multe ori la distanță de actul operator (uneori chiar ani de zile)

557. Enumerați principalele caracteristici ale unei infecții chirurgicale

A). Apare puroi B). Este de obicei polimicrobiană C). Necesită pentru vindecare o intervenție chirurgicală D). Este monomicrobiană E). Nu se formează puroi

558. Enumerați principalele caracteristici ale unei infecții medicale:

A). Nu se formează puroi B). Este de obicei monomicrobiană C). Focarul infecțios nu necesită tratament chirurgical D). Apare puroi E). Este de obicei polimicrobiană

559. Care sunt caracteristicile unei infecții cu germeni anaerobi?

A). Au o simptomatologie zgomotoasă B). Alterează rapid starea generală a organismului C). Duc adesea la decesul pacienților D). Agentul etiologic principal este stafilococul E). Agentul etiologic principal este streptococul

560. Care dintre următoarele afirmații referitoare la hidrosadenită sunt adevărate?

A). Reprezintă o infecție a glandelor sudoripare B). Reprezintă o infecție a foliculului pilo-sebaceu C). Se mai numește și abces tuberos sau boala Verneuil D). Poate să apară și în regiunea pubiană E). Are tendința de vindecare spontană.

561. Care sunt principalele caracteristici ale septicemiei?

A). Este o infecție generalizată B). Există o poartă de intrare C). Există un focar infecțios D). Toxinele microbiene sunt prezente în sânge E). Produce întotdeauna decesul pacienților

562. Care dintre următoarele afirmații corespund șocului toxico-septic?

A). Este numit șoc endotoxinic B). În circulație se eliberează endotoxine C). Apare sindromul de coagulare intravasculară diseminată D). Apare sindromul de insuficiență pluriorganică E). Necesită intervenție chirurgicală de urgență

563. Care sunt semnele locale ce caracterizează o infecție chirurgicală:


99

A). Căldura B). Durerea C). Roșeața D). Tumefacția E). Necroza tisulară

564. Semnele generale care însoțesc de obicei o infecție sunt:

A). Febra, precedată sau nu de frison B). Tahicardia, concordantă cu febra C). Oliguria D). Tahipneea E). Bradicardia

565. Care dintre următoarele afirmații referitoare la infecțiile chirurgicale sunt adevărate:

A). In infecțiile stafilococice puroiul este cremos, gros, fără miros B). In infecțiile streptococice puroiul este sero-purulent C). In infecțiile cu E. Coli, puroiul are miros de varză acră D). In infecțiile cu anaerobi, puroiul este cenușiu, murdar E). In infecțiile micotice, puroiul este sanguinolent, conține sfaceluri urât mirositoare

și chiar gaze.

SEMIOLOGIA AFECȚIUNILOR CHIRURGICALE ALE ABDOMENULUI 566. Ce afecțiuni determină proeminarea ombilicului în deget de mănușă?

A). Tumora intestinală B). Obezitatea C). Anasarca D). Ascita voluminoasă E). Omfalita

567. În ce afecțiune abdominală apare semnul Curvoisier Terrier?

A). Cancerul veziculei biliare B). Litiaza biliară C). Neoplasm de cap de pancreas D). Hidrops vezicular E). Colecistita acută

568. Dilatarea venelor din jurul ombilicului (caput medusae) apare în:

A). Circulația venoasă tip porto-cav superior B). Circulația venoasă tip porto-cav inferior C). Circulația venoasă tip cavo-cav D). Ciroza hepatică E). Tumori ale peretelui abdominal

569. Care afirmații referitoare la hidrocel sunt adevărate:


100

A). Reprezintă o acumulare de lichid între foițele vaginalei testiculare B). Acumularea de lichid este progresivă C). Colecția este dureroasă D). La palparea scrotului, avem senzația unui balon umplut cu lichid E). Pielea scrotului este destinsă dar mobilă.

570. Care sunt semnele unei hernii necomplicate?

A). Impulsiunea de tuse B). Expansiunea la tuse C). Hipersonoritate percutorică D). Matitate percutorică E). Pierderea dreptului de domiciliu

571. Care regiuni aparțin etajului abdominal mijlociu?

A). Regiunea ombilicală B). Epigastrul C). Flancul drept D). Hipogastru E). Flancul stâng

572. Care din următoarele afirmații caracterizează o hernie strangulată?

A). Este o hernie ireductibilă B). Se mai numește și hernie incarcerată C). Conținutul este ischemic sau necrotic D). Uneori conținutul poate fi viabil E). Contenția viscerelor poate fi temporară

573. Care sunt principalele organe care se proiectează în zona pancreatico-coledociană

CHAUFFARD? A). Coledocul inferior B). Capul pancreasului C). Vezicula biliară D). Duodenul E). O parte a lobului drept hepatic

574. Care regiuni aparțin etajului abdominal superior?

A). Regiunea ombilicală B). Flancul drept C). Hipocondrul stâng D). Hipogastru E). Hipocondrul drept

575. Care regiuni aparțin etajului abdominal inferior?

A). Regiunea ombilicală B). Flancul stâng C). Fosa iliacă stângă D). Hipogastrul


101

E). Fosa iliacă dreaptă. 576. Care din următoarele afirmații referitoare la spațiul TRAUBE sunt adevărate:

A). Reprezintă zona în care stomacul se proiectează direct pe peretele hemitoracelui stâng

B). Aici, stomacul nu este acoperit nici de ficat și nici de splină C). Prezintă matitate percutorică D). În jos este delimitat de rebordul costal stâng E). Poate fi pus în evidență și printr-o palpare blândă a abdomenului superior.

577. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate, în cazul apărării musculare?

A). Reprezintă o contractură involuntară a musculaturii peretelui abdominal B). Relevă o iritație peritoneală C). Poate fi localizată sau generalizată D). Se accentuează paralel cu intensitatea palpării E). Nu este însoțită de durere.

578. La bolnavul cu volvulus intestinal, tetrada CHIWUL-VONWALL este sugerată de:

A). Existența abdomenului balonat asimetric B). Tumoare remitentă palpabilă C). Hipersonoritate percutorică D). Lipsa tranzitului intestinal E). Apariția petesiilor abdominale

579. Care sunt principalele caracteristici palpatorii ale unei prostate transformate malign?

A). Volumul e variabil B). Consistența este moale, elastică C). Marginile imprecis delimitate D). Nedureroasă la palpare E). Santul median absent

580. Care sunt simptomele caracteristice ale sindromului esofagian?

A). Disfagia B). Durerea C). Sialoreea D). Regurgitarea E). Apariția unei proeminențe localizate la nivelul regiunii cervicale

SEMIOLOGIA AFECȚIUNILOR CHIRURGICALE ALE GLANDEI MAMARE 581. Care este cea mai frecventă afecțiune tumorală a glandei mamare?

A). Fibroadenomul mamar B). Mastoza fibrochistică C). Tumora phyllodes D). Cancerul mamar


102

E). Lipomul mamar. 582. Care este semnificația manevrei Tillaux?

A). Atestă aderența tumorii la nivel mamelonar B). Arată infiltrarea mușchiului pectoral C). Arată aderența la tegumente a tumorii D). Examinează ganglionii axilari și supraclaviculari E). Prin exprimarea mamelonului determină secreția mamelonară

583. Care este modalitatea cea mai frecventă de depistare a unei tumori mamare?

A). Prin examen ecografic B). Prin mamografie C). Prin examen clinic D). În mod accidental, de către pacientă E). Prin screening.

584. Între 20-40 de ani, autoexaminarea sânilor se va efectua:

A). Lunar B). La 5-7 zile după menstruație C). La interval de 3 luni D). Înainte cu o zi de apariția menstruației E). Lunar, în aceeași zi a lunii

585. Care dintre următoarele afirmații referitoare la semnul Budin sunt adevărate?

A). Apare în abcesul sânului B). Apare în galactocel C). Secreția mamelonară are culare albicioasă D). Secreția mamelonară este gălbuie E). Apare în abcesele cronice ale sânului.

586. Care din următoarele femei sunt expuse riscului de a dezvolta un cancer mamar?

A). Cele cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani B). Cele care nu au alăptat la sân C). Femeile obeze D). Femeile care nu se expun radiației solare E). Femeile la care menstruația a apărut tardiv.

587. Care din următoarele afirmații sunt adevărate referitor la istoria naturală a cancerului

mamar? A). Sânul stâng este cel mai afectat B). Localizarea cea mai frecventă este cadranul supero-extern C). Apariția bilaterală a cancerului mamar este ridicată D). Grupa de vârstă cea mai afectată este cuprinsă între 50 și 60 de ani E). Alăptarea la sân nu reduce incidența cancerului mamar.

588. În cazul persoanelor tinere, sub 25 de ani, se recomandă examenul glandei mamare

prin:


103

A). Examen clinic B). Computer tomografie C). Examen ecografic D). Rezonanță magnetică nucleară E). Radiografie simplă mamară

589. Care sunt principalele caracteristici ale unei tumori mamare benigne?

A). Sunt net delimitate față de țesuturile din jur B). Au localizări multiple C). Mamografia poate exclude cu certitudine transformarea malignă a acestora D). Nu retractă mamelonul E). Cresc rapid în dimensiuni

590. Care din următoarele afirmații referitoare la mastoza fibrochistică sunt adevărate?

A). Este cea mai frecventă afecțiune mamară B). Este de obicei bilaterală, bine delimitată C). Leziunile sunt dureroase în faza premenstruală a ciclului D). Reprezintă boala femeilor tinere, în plină activitate sexuală E). Atunci când este voluminoasă, determină aspectul în picătură al sânului.

591. Care sunt caracteristicile unei tumori Phyllodes?

A). Este o varietate de fibrom, cu dezvoltare intracanaliculară B). Majoritatea sunt benigne C). Adenopatia axilară este prezentă D). Pe secțiune au un aspect foliat E). Nu modifică tegumentele, nici chiar atunci când sunt voluminoase

592. Care dintre afirmațiile referitoare la ginecomastie sunt corecte?

A). Reprezintă hipertrofia glandei mamare la femeie B). Poate fi fiziologică, prin exces de androgeni C). Tratamentul medical, hormonal, al ginecomastiilor se face rar D). Tratamentul chirurgical constă în mastectomie, cu păstrarea areolei și a

mamelonului E). Există neoplasme care evoluează pe fondul unei ginecomastii.

593. Care dintre afirmațiile referitoare la infecțiile glandei mamare sunt adevărate?

A). Infecțiile glandei mamare poartă numele de abcese B). Germenii cei mai frecvent întâlniți sunt stafilococul și streptococul C). Atunci când procesul inflamator este extraglandular, vorbim de paramastită D). Atunci când procesul inflamator cuprinde întreaga glandă, vorbim de panmastită E). Mastitele pot fi acute sau cronice.

594. Care dintre afirmațiile referitoare la abcesele sânului sunt adevărate?

A). Apar mai frecvent în primele săptămâni de lactație B). Abcesele streptococice sunt mai grave și cuprind întreaga glandă C). Abcesele stafilococice se manifestă sub formă de abcese localizate D). Abcesul tuberos al sânului își are originea în țesutul grăsos retromamar.


104

E). Abcesul premamar poartă numele de supramastită. 595. Care din următoarele afirmații referitoare la galactocel sunt adevărate?

A). Este un abces cronic, care conține lapte B). Apare cel mai frecvent în primele zile de lactație C). Se prezintă ca o tumoare rotundă situată retroareolar D). La nivelul mamelonului apare o scurgere lactescentă E). Tratamentul constă în excizia pungii galactocelului.

TUMORILE 596. Ce modificări produc la nivelul organelor, tumorile schiroase?

A). Ulcerarea organului B). Îngroșarea organului C). Retracția organului D). Perforația organului E). Sângerări masive

597. Cum se numesc tumorile epiteliale maligne?

A). Sarcoame B). Carcinoame C). Adenoame D). Fibroame E). Epitelioame

598. Cum se numesc tumorile mezenchimatoase maligne?

A). Carcinoame B). Fibroame C). Sarcoame D). Epitelioame E). Limfoame

599. Care sunt metodele corecte de confirmare a unei tumori maligne?

A). Examenul clinic B). Aspectul exterior al tumorii C). Biopsia D). Examenul histologic E). Computer tomografia

600. Care dintre următoarele afirmații caracterizează limfoamele nehodgkiniene?

A). Sunt tumori foarte omogene din punct de vedere microscopic B). Sunt foarte agresive C). Răspund slab la tratament D). Metastazează în primii doi ani de apariție a tumorii primitive


105

E). Au punctul de plecare în vasele sanguine 601. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tumorile maligne sunt adevărate:

A). Formele infiltrative , îngroașă uniform pereții organelor cavitare, conferindu-le rigiditate

B). Formele schiroase, produc retracția organului C). formele ulcerative apar sub forma unor excrescențe conopidiforme D). formele vegetante, apar sub forma unei ulcerații, având aspect caracteristic de

crater de vulcan E). tumorile maligne au culoare roșu-albicioasă, sunt friabile și sângerează la cea mai

mică atingere. 602. Care dintre următoarele tumori sunt considerate tumori epiteliale?

A). Adenoamele B). Fibroamele C). Carcinoamele D). Sarcoamele E). Limfoamele

603. Care dintre următoarele afecțiuni sunt considerate stări precanceroase?

A). Displaziile de col uterin B). Mastoza firbochistică C). Polipoza intestinală D). Limfoamele nehodgkiniene E). Sarcoamele

604. Care sunt, conform clasificării TNM, caracteristicile unei tumori de tipul T2N1M0

A). Tumora primitivă are sub 2cm B). Tumora primitivă are intre 2 și 5 cm C). Nu se palpează ganglioni limfatici D). Există adenopatie fixată E). Nu există metastaze la distanță

605. Care din următoarele afirmații sunt caracteristice pentru tumorile disembrioplastice

A). Sunt alcătuite din celule embrionare, cu localizare anormală B). Se intilnesc frecvent în ovare și testiculi C). Au un caracter exclusiv malign D). Se caracterizează prin agresivitate și răspuns mai slab la tratament E). În funcție de gradul de maturitate evoluează benign sau malign.

606. Care din următoarele afirmații referitoare la clasificarea Broders a tumorilor sunt

adevărate? A). Cuprinde 4 grade de apreciere a malignității histopatologice B). În gradul I sunt cuprinse tumori diferențiate histologic C). In gradul IV sunt incluse tumorile anaplazice D). Evoluția clinică este în concordanță cu gradul de malignitate histologică E). Stadializarea este efectuată și în funcție de extensia tumorii.


106

607. Care sunt principalele caracteristici ale unei tumori benigne?

A). Au un ritm moderat de creștere B). Sunt bine delimitate de țesuturile înconjurătoare C). Nu au tendințe de recidivă D). Nu au tendință de metastazare E). Nu seamănă cu țesuturile din care au plecat

608. Care sunt principalele caracterisici ale unei tumori maligne?

A). Seamănă cu țesuturile din care au plecat B). Sunt imprecis delimitate C). Au o tendință de recidivă D). Au tendință de metastazare E). Sunt friabile și sângerează frecvent la atingere.

609. Care in următoarele afirmații caracterizează tumorile maligne?

A). Cresc invaziv și infiltrativ B). Sunt imprecis delimitate de țesuturile din jur C). Cu cât un cancer este mai diferențiat, cu atât prezintă o creștere mai rapidă D). Sunt interesate frecvent de necroză, hemoragii și ulcerații. E). Capacitatea metastazantă derivă și din conținutul scăzut de calciu al acestora

610. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate pentru tumorile țesutului nervos?

A). Chiar şi atunci când sunt benigne, pot avea o evoluție malignă B). Prin creștere produc fenomenul de hipertensiune arterială C). Nu dau naștere la metastaze extracraniene D). Produc diseminări intracraniene E). Sunt mai grave atunci când apar în sistemul nervos central


107

SEMIOLOGIE MEDICALĂ

SINDROAME GASTRO-DUODENALE, INTESTIN SUBȚIRE ȘI DE COLON

Bibliografie: Curs de semiologie medicală , UMF Tg Mures ,2000, dr Mihai Stefanescu, pag 153-161 611. Gastritele acute erozive apar după:

A). antiinflamatoare B). TBC C). Alcool D). Stress E). Reflux biliar

612. Durerea din ulcerul duodenal are urmatoarele caractere:

A). localizare epigastrică B). periodicitate sezonieră C). ritmicitate ( mica periodicitate) D). intensitate mare E). Perioade dureroase cu caracter sezonier

613. Complicatiile ulcerului gastro-duodenal pot fi:

A). hemoragiile B). perforatii C). gastrita acuta D). duodenita flegmonoasa E). penetratia

614. Simptome subiective în cancerul gastric:

A). anorexie selectivă B). frecvent asimptomatice C). crize convulsive D). dureri toracice E). Scădere ponderală pâna la emanciere

615. Care din urmatoarele nu este caracteristic in rectocolita ulcero-hemoragica?

A). scaune diareice muco-sanghinolente B). dureri epigastrice C). dureri abdominale D). tenesme E). febra

616. Sindromul rectosigmoidian cuprinde:

A). dureri pe traiectul sigmei B). dureri pe traiectul rectului C). tenesme


108

D). varsaturi E). produse patologice in scaun

617. Care din urmatoarele nu este un simptom in colonul iritabil?

A). dureri de intensitate si localizare variabila B). dureri nocturne C). constipatie alternand cu diaree D). diaree cronică E). durerile dispar dupa scaun

618. În ulcerul gastric spre deosebire de ulcerul duodenal:

A). durerea apare tardiv B). durerea apare mai precoce C). durerea este nocturna D). sensibilitate epigastrică la stânga liniei albe abdominale E). alimentația nu liniștește bolnavul

SINDROAME RENALE Bibliografie: Curs de semiologie medicală , UMF Tg Mures ,2000, dr Mihai Stefanescu, pag 183- 190 619. Durerea din cadrul colicii renale are următoarele caractere:

A). durată de minute, ore sau chiar zile întregi B). are sediul lombar C). iradiază în abdomen, organe genitale, câteodată pe faţa internă a coapsei D). este continuă E). în multe cazuri apare dupa un efort fizic sau după trepidaţii

620. Care din următoarele semne obiective sunt caracteristice pentru glomerulonefrita

acută? A). tahicardia B). edeme generalizate C). bradicardia D). hipertensiunea arterială moderată E). prăbuşirea tensională

621. În cazul unui examen de urină care pezintă densitate de 1022, hematurie

microscopică, proteinurie de 2,5grame/24 ore şi cilindrii hematici, orientarea diagnosticului se va face mai mult către:

A). litiază renală B). infecţie de tract urinar inferior C). glomerulonefrita acută D). glomerulonefrită cronică E). nefropatie interstiţială


109

622. Sindromul nefrotic este o nefropatie glomerulară caracterizată de următoarele :

A). proteinurie masivă peste 3 g/zi B). edeme generalizate, chiar anasarcă uneori C). hiperproteinemie, cu hiperalbuminemie D). hiperlipemie, hiperlipoproteinemie E). hipoproteinemie, hipoalbuminemie

623. In cazul unui pacient cu litiază renală care din următoarele investigaţii sunt

recomandate? A). analize sangvine B). examen de urină C). examen ecografic abdominal D). radiografie abdominală plus urografie E). tomografie computerizată

624. Un pacient care se prezină la spital acuzând febră, frisoane, edeme palpebrale, la

nivelul mâinilor , gambelor şi picioarelor, cu hematurie macroscopică, valori TA ascensionate (170/100 mmHg) şi care relatează un episod de amigdalită pultacee în urmă cu aproximativ12 zile, este mai probabil să fie diagnosticat cu:

A). pielonefrita acută B). glomerulonefrită acută C). sindrom nefrotic D). nefropatie interstitială E). litiază renală

625. Unui pacient care prezintă antecedente patologice renale în ultimii 10 ani si care

acuză greţuri, varsături, inapetenţă, scădere ponderală, astenie, somnolenţă, crampe musculare, poliurie i s-au efectuat analize care decelează retenţie azotată semnificativă, hiperpotasemie, hipocalcemie, acidoză metabolică, anemie, densităţi urinare mici de 1005 (subizostenurie), fără proteinurie, ecografic rinichii fiind atrofiaţi. Orientarea diagnosticului va fi probabil către:

A). sindrom nefrotic B). insuficienţă renală cronică C). insuficienţă renală acută D). pielonefrită acută E). glomerulonefrită cronică

626. În etiologia glomerulonefritelor acute sunt implicate cel mai frecvent:

A). traumatisme, trepidaţii B). virusuri C). expuneri la substanţe toxice D). paraziţi E). Streptococul beta hemolitic

SEMIOLOGIE CARDIOVASCULARĂ - PARTICULARITĂȚILE ANAMNEZEI


110

Bibliografie: Mihaela Opriș: Semiologie cardiovasculară pentru asistente medicale, editura University Press, Târgu Mureș, 2008, p. 1 - 15 627. Principalele simptome la bolnavii cardiaci sunt:

A). Durerea toracică în inspir B). Durerea retrosternală C). Dispneea D). Parestezii la nivelul membrelor superioare E). Palpitațiile

628. Afectiunile cardiace cu istoric lung includ:

A). Valvulopatii B). Hipertensiunea arteriala C). Edemul pulmonar acut D). Embolia pulmonara E). Cardiopatia ischemică nedureroasa

629. Angina pectorală reprezintă:

A). Neconcordanța dintre nevoile de oxigen ale miocardului și irigația efectivă pe care o poate asigura circulația coronariană

B). Un simptom datorat afectării arterelor coronare C). O durere punctiformă, exacerbată la apăsarea toracelui D). Un junghi interscapulo-vertebral E). O senzație de arsură datorată refluxului gastro-esofagian

630. Durerea din infarctul miocardic:

A). Poate avea aceeași localizare cu cea din angina pectorală B). De obicei este de scurtă durată și de intensitate scăzută C). Se calmează la repaus și la administrare de nitroglicerină D). Nu se calmează la repaus și la administrare de nitroglicerină E). Este intensă, prelungită

631. Durerea din angina pectorală:

A). Are sediul precordial sau retrosternal B). Are sediul periombilical C). Iradiază în umărul stâng D). Iradiază în membrul superior stâng, pe marginea internă a brațului, antebrațului

și ultimele două degete ale mâinii stângi E). Întotdeauna depășește 20 de minute

632. Durerea din angina pectorală:

A). Are caracter constrictiv B). Nu se însoțeste de anxietate C). Apare de regulă în repaus D). Cedează la administrare de antiinflamatoare


111

E). Durează ore sau zile 633. Prin dispnee se înțelege:

A). Durere toracică cu caracter de junghi B). Senzație de arsură intercostală C). Respirație amplă D). Senzație de “lipsă de aer” E). Dureri toracice exacerbate de mișcările respiratorii care durează mai multe ore

sau zile 634. Dispneea de efort la bolnavii cardiaci:

A). Diminuează pe măsură ce efortul se intensifică B). Apare în timpul unui efort fizic C). Retrocedează după încetarea efortului D). Are evoluție progresivă E). Este mai evidentă după repaus prelungit

635. Cauzele dispneei de efort la bolnavii cardiaci sunt:

A). Afecțiuni pleuro – pulmonare B). Insuficiența ventriculară stângă C). Afecțiuni ale coloanei vertebrale dorsale D). Hipertensiunea arterială pulmonară E). Insuficiența cardiacă globală

636. Dispneea de efort și dispneea de repaus se produc prin următoarele mecanisme:

A). Tulburări ventilatorii pulmonare B). Disfuncție respiratorie restrictivă C). Stază venoasă pulmonară D). Stază venoasă sistemică E). Tulburări în schimburile gazoase pulmonare cu hipoxemie și acidoză

637. Ortopneea:

A). Înseamna adoptarea poziției de clinostatism pentru respirație B). Trădează stadiul incipient al insuficienței ventriculare stângi C). Reprezintă o fază avansată a insuficienței ventriculare stângi D). Apare la subiecții cu cord normal E). Reprezintă respirații frecvente și ample cu perioade de apnee

638. Dispneea paroxistică de origine cardiacă include:

A). Dispneea permanentă de repaus B). Astmul cardiac C). Edemul pulmonar acut D). Dispneea de efort progresiva E). Dispneea periodică de tip Cheyne – Stokes

639. Palpitațiile se prezintă sub una din următoarele forme cu excepția:

A). Perceperea amplificată a propriilor bătăi ale inimii


112

B). Lipsa permanentă a batăilor cardiace C). Bătăi cardiace repezi intermitente D). Crize paroxistice, care apar brusc, durează ore sau zile E). Palpitații persistente, ritm neregulat al inimii

640. Următoarele simptome sunt adevărate în edemul pulmonar acut cu excepția:

A). Adoptarea poziției ortopneice B). Anxietate, agitație C). Paloare, cianoză, extremități reci D). Tuse productivă, muco-purulentă E). Tuse seaca inițial, apoi expectorație abundentă spumoasă – rozată

641. Cefaleea la bolnavii cardiovasculari apare cel mai frecvent:

A). Pe fond de insomnie B). In context de supradozare de medicamente anticoagulante C). La valori mari ale tensiunii arteriale D). In staza pulmonară cronică E). La copii și adolescenți în atacurile de reumatism articular acut

SEMIOLOGIE CARDIOVASCULARĂ: SINDROAMELE CORONARIENE Bibliografie: Mihaela Opriș: Semiologie cardiovasculară pentru asistente medicale, editura University Press, Târgu Mureș, 2008, p. 68-75 642. Cardiopatia ischemică:

A). Reprezintă îngustarea orificiului sigmoidian pulmonar, cu obstacol în calea de ejecție a ventriculului drept

B). Reprezintă supraîncarcarea de volum a ventriculului stăng C). Este caracterizată prin creșterea debitului bătaie al ventriculului stâng D). Este o afecțiune cardiacă acută sau cronică E). Rezultă din reducerea sau întreruperea fluxului sanguin la miocard

643. Cardiopatia ischemică dureroasă cuprinde:

A). Angina pectorală stabilă B). Creșteri bruște ale tensiunii arteriale C). Angina pectorală instabilă D). Infarctul miocardic E). Creșteri bruște ale tensiunii în artera pulmonară

644. Angina pectorală de efort:

A). Apare în condiții de efort sau de suprasolicitare a cordului B). Se intensifică la schimbarea poziției C). Se manifestă prin crize repetate, dureroase de tip anginos D). Se manifestă zilnic, aproximativ la aceeași oră E). Apare numai la eforturi mici


113

645. Sediul tipic al durerii anginoase este:

A). Epigastrul superior B). Regiunea interscapulo- vertebrală C). Retrosternal sau precordial pe o suprafață mare, indicată de bolnav cu întreaga

palmă D). Axila stângă , marginea cubitală a brațului E). Mandibulă

646. Iradierea tipică a durerii anginoase :

A). Umărul stâng B). Marginea cubitală a brațului C). Marginea cubitală a antebrațului și palmei D). Periombilical E). Ultimele 2 degete de la mâna stângă

647. Factorii de declanșare ai anginei pectorale sunt următorii, cu excepția:

A). Efortul fizic B). Emoțiile C). După administrare de nitroglicerină D). Creșterile bruște ale tensiunii arteriale E). Hipoglicemia

648. Durerea anginoasă din angina pectorală de efort este:

A). De intensitate moderată B). Puternică, violentă, cu caracter lancinant C). Constrictivă D). Însoțită de senzația de moarte iminentă E). Cu durată de până la 15 minute

649. Condițiile de dispariție a durerii de tip anginos sunt:

A). Administrare de antiinflamatoare nesteroidiene B). Administrare de antiinflamatoare steroidiene C). Repaus fizic D). Expunere la căldură E). Administrare de nitroglicerină

650. Caracterele negative ale durerii anginoase sunt urmatoarele cu excepția:

A). Apare în toate condițiile care scad munca inimii B). Este pulsatilă C). Este influențată de mișcările respiratorii D). Se instalează brusc și se menține în platou cu aceeași intensitate E). Se accentuează la palpare

651. Examenul obiectiv al cordului în timpul crizei anginoase:

A). Relevă întotdeauna cord mărit B). Decelează suflu sistolic la aortă cu iradiere la baza cordului


114

C). Este cel mai adesea normal D). Este esențial pentru diagnostic E). Decelează suflu sistolic la aortă cu iradiere pe carotide

652. Infarctul miocardic:

A). Reprezintă accese dureroase de angină pectorală care se asociază sau sunt precipitate de dureri toracice de altă natură

B). Reprezintă accese dureroase care survin zilnic, în repaus C). Reprezintă ruptura traumatică de miocard D). Este expresia necrozei acute de origine ischemică a unei portiuni de miocard E). Are drept cauză obstrucția bruscă a unei artere sau ramuri coronare

653. Complicațiile precoce ale infarctului miocardic sunturmătoarele cu excepția:

A). Șocul cardiogen B). Ruptura inimii C). Insuficiența cardiacă acută D). Tulburări de ritm și de conducere E). Anevrismul cardiac

654. Factorii de risc cardiovascular sunt următorii cu excepția:

A). Fumatul B). Diabetul zaharat C). Consumul excesiv de lichide D). Dislipidemia E). Hipertensiunea arterială

655. Angina pectorală instabilă:

A). Are sediu diferit de angina pectorală de efort stabilă B). Are iradiere diferită de angina pectorală de efort stabilă C). Are durată și intensitate mai mare ca angina de efort stabilă D). Include „ angina pectorală de novo” E). Semnele biologice – enzimatice de infarct miocardic acut lipsesc

656. Durerea din infarctul miocardic acut:

A). Cedează la administrare de nitroglicerină sublingual repetat B). Cedeaza la încetarea efortului C). Se ameliorează prin hiperventilație D). Obișnuit cedează la opiacee (morfină, mialgin) E). Este sub frecvent sub formă de înțepătură

EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR Bibliografie : materialul predat la curs 657. Inspecția generală la bolnavii cu afecțiuni respiratorii poate oferi date privind:


115

A). Atitudinea și poziția pacientului B). Starea de nutriție C). Culoarea tegumentelor și mucoaselor D). Localizarea pneumoniei E). Aspectul faciesului

658. Pozițiile antalgice cele mai frecvent întâlnite în bolile respiratorii sunt:

A). Pe partea bolnavă în caz de pleurezie masivă B). Pe partea bolnavă în caz de pleurită C). Pe partea sănătoasă în caz de pleurită D). Pe partea sănătoasă în caz de pleurezie masivă E). Poziții de drenaj al bronșiilor

659. Palparea toracelui:

A). Se face cu pacientul în poziție culcată , prin aplicarea feței palmare pe torace, pe toate fețele, succesiv, simetric

B). Se face cu pacientul în poziție șezândă , prin aplicarea feței palmare pe torace, pe toate fețele, succesiv, simetric

C). Vizează depistarea unor fracturi costale D). Vizează prezența ralurilor bronșice E). Decelează starea tegumentelor

660. Accentuarea freamătului pectoral apare în:

A). Procese de condensare și cavitare cu bronhie liberă B). Procese de condensare și cavitare cu bronhie obstruată C). Procese de condensare masivă, care comprimă incomplet bronhia principală D). Emfizemul pulmonar E). Interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei

661. Abolirea freamătului pectoral apare în:

A). Obstruare incompletă a bronhiei, intrinsec sau extrinsec prin compresiune B). Obstruare completă a bronhiei, intrinsec sau extrinsec prin compresiune C). Corp străin esofagian D). Scăderea elasticității parenchimului pulmonar E). Zone de hiperventilație compensatorie din pneumonii

662. Modificările sonorității pulmonare constau în următoarele cu excepția:

A). Submatitate B). Matitate C). Hipersonoritate D). Murmur vezicular E). Timpanism

663. Elementele fiziologice ale auscultației pulmonare sunt:

A). Ralurile bronșice ronflante B). Ralurile bronșice sibilante C). Suflul tubar fiziologie


116

D). Frecătura pleurală E). Murmurul vezicular

664. Murmurul vezicular ia naștere:

A). La nivelul ariei laringo-traheale unde este prima strictură B). Posterior la nivelul spațiului interscapulo-vertebral C). La nivelul ariei laringo-traheale unde este a doua strictură D). Anterior, retrosternal E). La trecerea aeruluiprin sfincterele bronhiolelor, se ascultă pe toată suprafața

toracelui în inspir și expir 665. Elemente patologice ale auscultației sunt:

A). Murmurul vezicular B). Ralurile pulmonare C). Suflul tubar fiziologic D). Freamătul pectoral E). Sonoritatea pulmonară

666. Suflul tubar patologic:

A). Ia naștere la nivelul glotei B). Semnifică prezența unui proces de condensare pulmonar situat aproape de

peretele toracic, cu bronhie obstruată C). Ia naștere la nivelul bronhiolelor terminale D). apare datorită transmiterii suflului tubar printr-o zonă de condensare pulmonară

(pneumonie, infarct pulmonar) E). Ia naștere la nivelul alveolelor

667. Frecătura pleurală:

A). Apare numai în inspir B). Apare numai în expir C). Apare în ambii timpi ai respirației D). Se decelează la palparea plămânilor E). Se decelează la percuția plămânilor

668. Ralurile bronșice ronflante și sibilante:

A). Se formează la nivelul bronhiolelor terminale B). Sunt cauzate de apariți exudatului pleural C). Apar datorită deplasării secrețiilor patologice din căile respiratorii sub influența

coloanei de aer D). Sunt denumite si raluri de stază E). Sunt denumite raluri umede

669. Ralurile subcrepitante:

A). Sunt cauzate de desprinderea exudatului de pe pereții alveolari B). Reprezintă raluri umede , apar datorită barbotării aerului în lichidul din bronhii și

bronhiole C). Au intensitate maximă la sfârșitul expirului


117

D). Apar numai după tuse E). Sunt însoțite de expectorație mucopurulentă


118

ANESTEZIE TERAPIE INTENSIVĂ

ANESTEZIA GENERALĂ ŞI LOCOREGIONALĂ 670. Anestezia este o metodă terapeutică care presupune:

A). Pierderea definitivă a sensibilităţii B). Aplicarea unor procedee fizice C). Asigurarea analgeziei D). Reacţii ireversibile E). Păstrarea stării de conştienţă

671. Printre efectele ketaminei se numără:

A). Acţiune pe receptorii miu B). Sedare C). Amnezie D). Catalepsie E). Analgezie

672. Dintre analgeticele majore opioide sunt agonisti puri:

A). Pentazocină B). Petidină C). Fentanil D). Nalburfină E). Sufentanil

673. Miorelaxantele

A). Acţionează la nivelul plăcii neuro-musculare B). Accelerează transmiterea impulsului nervos cătremăduva spinării C). Nu pot fi antagonizate D). Accelerează transmiterea impulsului nervos către fibra musculară E). Blochează transmiterea impulsului nervos către fibra musculară

674. Examenul preanestezic:

A). Nu influenţează modelul anestezic ales B). Presupune stabilirea riscului anestezic C). Se bazează doar pe anamneză D). Presupune un examen clinic E). Nu se realizeză la pacientul muribund

675. Premedicaţia în anestezie are ca deziderate:

A). Sedarea B). Profilaxia pneumoniei de aspiraţie C). Stimularea activităţii sistemului nervos autonom D). Amnezia E). Efectual sialog


119

676. Inducţia anesteziei

A). Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală B). Nu presupune montarea unei linii venoase C). Implică oxigenare prealabilă pe mască D). Presupune administrarea unui hipnotic E). Deconectarea de la aparatul de anestezie

677. Printre complicaţiile intraanestezice datorate anesteziei nu se numără:

A). Laringospasmul B). Accidentul vascular C). Hipoxia D). Hipotensiunea E). Hipertensiunea

678. Anestezia locoregională reprezintă

A). Blocarea doar a aferenţelor nociceptive B). Blocarea aferenţelor motorii C). Blocarea aferenţelor simpatice D). Blocarea aferenţelor parasimpatice E). Blocarea eferenţelor motorii

679. În anestezia rahidiană:

A). Puncţia este făcută deasupra nivelului L2 B). Se utilizează un volum mare de anestezic local C). Se utilizează un volum mic de anestezic local D). Anestezicul difuzează în spaţiul peridural E). Este uşor de efectuat tehnic

680. Anestezicele locale:

A). Blochează canalele de K B). Blochează canalele de sodiu C). Nu se aleg în funcţie de dimensiune nervului care trebuie blocat D). Se aleg în funcţie de tipul de bloc dorit E). Se împart în trei mari grupe din punct de vedere chimic

681. Anestezia topică implică:

A). Infiltrarea strat cu strat a zonei vizate B). Plasarea unui cateter în spaţiul interpleural C). Pulverizarea unui anestezic local D). Se aplică doar la copii E). Nu se aplică direct în plăgi

682. Printre complicaţiile anesteziei rahidiene se numără:

A). Cefaleea B). Toxicitatea sistemică C). Hematomul epidural


120

D). Durerea la locul puncţiei E). Anestezia spinală totală

683. Printre tipurile de anestezie generală se numără:

A). Anestezia trunchiului B). Anestezia totală intravenoasă C). Anestezia intercostală D). Anestezia volatilă pură E). Anestezia combinată pe pivot volatil

684. Printre anestezicele inhalatorii halogenate se numără:

A). Protoxidul de azot B). Izofluranul C). Propofolul D). Halotanul E). Sevofluranul

TRANSFUZIA 685. Transfuzia presupune:

A). Administrarea de sânge B). Administrarea de preparate de sânge C). Compatibilitate dintre aglutininele primitorului şi aglutinogenele donatorului D). Compatibilitate dintre aglutininele donatoruluii şi aglutinogenele primitorului E). Sisteme speciale de administrare

686. Aglutininele sistemului ABO:

A). Se găsesc pe suprafaţa eritrocitelor B). Au acţiune hemolitică foarte puternică C). Se produc intrauterin D). Se sintetizează doar îăn prezenţa aglutinogenului E). Sunt rezultatul izoimunizării prin transfuzii

687. Masa eritrocitară

A). Se poate administra timp de doi ani de la recoltare B). Are un hematocrit de 40% C). Se administrează în 3-5 zile de la recoltare D). Se obţine din sânge integral E). Se administreayă pentru a antagoniza anticoagulantele cumarinice

688. Plasma proaspătă congelată

A). Se poate stoca timp de doi ani B). Nu prezintă risc de transmitere a infecţiilor virale C). Conţine toate proteinele plasmatice D). Conţine toşi factorii coagulării


121

E). Se păstrează la -70 grade C 689. Printre indicaţiile administrării PPC se numără:

A). Infecţii severe refractare la antibiotice B). Ciroză hepatică C). Arsuri D). Reversarea warfarinei E). Imunodeficienţe

690. Transfuzia masivă se defineşte ca:

A). Administrarea a 6 unităţi de sânge într-un interval de 10 ore B). Administrarea a 10 unităţi de sânge într-un interval de 6 ore C). Administrarea a 5 unităţi de sţnge în interval de o oră D). Administrarea întregului volum de sânge în 24 ore E). Administrarea întregului volum de sânge în 12 ore

691. Printre efectele secundare ale transfuziei de sânge se numără:

A). Hipocalcemia B). Hipercalcemia C). Hipopotasemia D). Hiperpotasemia E). Alcaloza metabolică

692. Protocolul terapiei cu sânge şi derivaţi presupune:

A). Determinarea grupei sanguine şi Rh B). Proba de compatibilitate directă C). Administrare rapidă la pacienţii cu afecţiuni cardiace D). Preferinţa pentru sânge total la pacienţii cu afecţiuni cardiace E). Se încălzeşte înainte de administrare doar plasma proaspătă congelată

693. Printre complicaţiile generale posttransfuzionale se numără:

A). Deplasrae curbei de disociere a hemoglobinei spre dreapta B). Deplasarea curbei de disociere a hemoglobinei spre stânga C). Hipotermia D). Supraîncărcarea hemodinamică E). Afectarea coagulării

694. Administrarea de sânge în urgenţă presupune:

A). La fiecare 3 unităţi de sţnge se administrează o unitate plasmă proaspătă congelată

B). La fiecare 2 unităţi de sânge se administrează o fiolă de Ca C). La fiecare 2 unităţi de sţnge se administrează o unitate plasmă proaspătă

congelată D). La fiecare 4 unităţi de sânge se administrează o fiolă de Ca E). Se administrează sânge total

695. Protocolul în urgenţele hemoragice implică:


122

A). Estimarea pierderilor de sânge B). Montarea a cel puţin două catetere venoase din care unul central C). Încălzirea camerei D). Încălzirea soluţiilor administrate E). Administrare obligatorie de gruo 0 pozitiv

696. În tratamentul hemolizei acute intravasculare posttransfuzionale se administrează:

A). Oxigenoterapie B). Adrenalină IV 1ml sol 1:10000 C). Hidrocortizon 500mg D). Antihistaminice E). Adrenalina IV 1ml sol 1:1000

697. Crioprecipitatul:

A). Conţine fibrinogen şi factorul VIII B). Necesită compatibilitate ABO pantru administrare C). Riscul de transmitere a infecţiilor virale este mai redus D). Se păstrează la o temperatură de -70 grade C E). Se obţine din plasmă proaspătă congelată

698. Albumina umană 20%:

A). Prezintă risc de transmitere al hepatitei virale B). Conţine factori de coagulare C). Poate fi utilizată timp de 2 ani de la obţinere D). Se administrează la pacienţi cu ciroză hepatică E). Se administrează pentru corectarea hemoragiilor microvasculare

699. Reacţiile hemolitice transfuzionale tardive:

A). Apar la 24 de ore de la transfuzie B). Apar la 7 zile de la transfuzie C). Se datorează incompatibilitîţii de subgrup D). Reflectă reducerea titrului de anticorpi din sângele primitorului E). Se manifestă prin poliurie

ŞOCUL 700. Se clasifică ca şoc distributiv:

A). Infarctul miocardic B). Pneumotoracele în tensiune C). Şocul neurogenic prin traumatism spinal D). Insuficienţa suprarenaliană E). Ventilaţia cu presiune pozitivă

701. Printre modificările hemodinamice din şocul hipovolemic se numără:

A). Creşterea presiunilor de umplere diastolice


123

B). Scăderea reflexă a rezistenţei vasculare periferice C). Creşterea cotractilităţii miocardice D). Scăderea debitului cardiac la pierderi de 15% din volumul intravascular E). Bradicardie

702. Printre manifestările clinice ale şocului hipovolemic se numără:

A). Tahicardia cu puls filiform B). Bradipneea C). Vene periferice turgescente D). Tegumente calde E). Scăderea timpului de reumplere capilară

703. SIRS, reacţia de răspuns inflamator sistemic se manifestă prin cel puţin două din

următoarele: A). Temperatură >38 grade C B). Frecvenţă respiratorie > 30/min C). PaCO2 > 35 mmHg D). Leucocite > 12000/mmc E). Frecvenţă cardiacă > 90/min

704. În tratamentul şocului hipovolemic:

A). Soluţiile coloidale se administrează în raport de 1:1 B). Soluţiile cristaloide menţin volemia timp mai îndelungat C). Soluţiile alcaline se administrează la pH>7.20 D). Administrarea de vasoactive este de primă intenţie E). Soluţiile saline hipertone reduc edemul tisular

705. Dopamina:

A). Este un agent sintetic B). În doze mici creşte rata filtrării glomerulare C). În doze medii produce vasoconstricţie periferică D). În doze mari ameliorează perfuzia coronariană E). Nu se poate combina cu produşi vasodilatatori

706. Dobutamina:

A). Este un agent sintetic B). Stimulează predominant receptorii beta1 C). Stimulează predominant receptorii alfa D). Este inotropicul de ales la pacienţii cu debit cardiac normal şi valori reduse ale

tensiunii arteriale E). Se poate asocia doar cu dopamina

707. Printe situaţiile clinice predispozante pentru sepsis se numără:

A). Transplantul de organe B). Insuficienţa renală C). Politraummatismele D). Dispozitivele invazive


124

E). Insufucienţa cardiacă 708. În tratamentul pacientului septic:

A). Administrarea de corticoterapie reduce mortalitatea B). Agenţii vasoactivi se administrează după asigurarea volemiei C). Antibioterapia este ţintită de la prima administrare D). Administrarea de bicarbonat induce acidoză celulară paradoxală E). Disfuncţia renală asociată impune ajustarea dozelor de antibiotic

709. Printre cauzele şocului cardiogen se numără:

A). Infarctul miocardic B). Disecţia de aortă C). Medicamente cu efect inotrop pozitiv D). Contuzia miocardică E). Ruptura de anevrism aortic

710. Balonul de contrapulsaţie intraaortică:

A). Creşte perfuzia coronară ăn sistolă B). Creşte perfuzia coronară în diastolă C). Reduce postsarcina D). Scade volumul ventricular diastolic E). Nu creşte necesarul miocardic de oxigen

711. Nitraţii în infarctul miocardic:

A). Se administrează în vederea limitării farmacologice a zonei de infarct B). Au activitate vasodilatatoare arterială C). Au activitate vasodilatatoare venoasă D). Au efect cronootrop negativ E). Ameliorează perfuzia subendocvardică

712. În şocul anafilactic:

A). Majoritatea dceselor apar în prima oră de la expunere B). Poate apare după expunere la produşi ce conţin latex C). Poate apare după administrarea produselor de sânge D). Rezietenţa vasculară periferică este crescută E). Apare creşterea permebilităţii capilare

713. Tratamentul şocului anafilactic are ca obiective:

A). Refacerea presiunii de perfuzie B). Reducerea debitului cardiac C). Reducerea permeabilităţii capilare D). Combaterea bronhospasmului E). Înlocuirea lichidelor pierdute

714. În tratamentul şocului anafilactic adrenalina:

A). Este medicamentul de elecţie B). Are efect inotrop pozitiv şi vasoconstrictor periferic


125

C). Inhibă eliberarea de histamină la niveluil mastocitului D). Se administrează strict IV E). Se administrează IM

NUTRIŢIA ARTIFICIALĂ 715. Printre mijloacele clinice de evaluare ale statusului nutritiv se numără:

A). Dimensiunea pliului cutanat B). Indicele de masă corporală C). Circumferinţa braţului D). Circumferinţa coapsei E). Raportul greutate actuală/greutate ideală

716. Metabolismul energetic la pacientul critic:

A). Este scăzut B). Este crescut C). Peste 50% din caloriile nonproteice sunt de origine lipidică D). Peste 50% din caloriile nonproteice sunt de origine glucidică E). Necesarul proteic este redus

717. Printre indicaţiile nutriţiei enterale se numără:

A). Bolnavi malnutriţi cu aport alimentar oral inadecvat de 7 zile B). Bolnavi cu o stare nutritivă satisfăcătoare cu aport alimentar aral inadecvat de 7

zile C). Bolnavi cu stare de şoc manifest clinic D). Bolnavi cu rezecţii intestinale extinse E). Bolnavi cu fistule enterocutamnate cu debit mare

718. Printre contraindicaţiile nutriţiei parenterale se numără:

A). Hemoragiile digestive superioare active B). Ileusul intestinului subţire C). Bolnavi malnutriţi cu aport alimentar oral inadecvat de 7 zile D). Ischemia intestinală E). Pacienţi cu gastrostomă

719. Avantajele nutriţiei enterale comparativ cu cea parenteral:

A). Este mai ieftină B). Siguranşa că substanţele nutritive administrate ajung în celule C). Favorizează troficitate mucoasei intestinale D). Risc mai redus de complicaţii septice E). reduce ne cesarul de insulină

720. Dezavantajele nutriţiei enterale comparativ cu cea parenterală:

A). Nivel de absorbţie incert B). Risc de aspiraţie pulmonară


126

C). Indisponibilitatea formulelor specifice anumitor stări metabolice D). Risc crescut de complicaţii septice E). Cost mai ridicat

721. Indicaţiile nutriţiei parenterale:

A). Anorexie nervoasă B). Sindrom de intestin subţire C). Malabsorbţie D). Obstrucţii intestinale E). Pacienţi cu gastrostomă

722. Necesarul nutritiv la pacientul critic:

A). Necesită o corecţie a cheltuielilor energetice bazale (BEE) B). Ia în considerare şi proporţiile în care ste acoperit de glucide, lipide, proteine C). Nu necesită adăugarea de vitamine şi oligoelemente D). BEE este egal cu 25 x greutatea E). BEE este egal cu 15 x greutatea

723. Complicaţiile nutriţiei enterale:

A). Diaree B). Intoleranţă la glucoză C). Pneumonie de aspiraţie obstrucţia sondei alimenatre D). Embolie E). Eroziuni ale mucoasei intestinale

724. Complicaţiile nutriţiei parenterale:

A). Pneumotorace B). Atrofia intestinală C). Embolie D). Pneumonie de aspiraţie E). Diaree

725. Proteinele se administrează:

A). În soluţii levogire de aminoacizi B). Pentru pacienţi cu afecţiuni hepatice, aminoacizi ramificaţi C). Pentru pacienţi cu afecţiuni hepatice, aminoacizi aromatici D). Pentru pacienţii cu disfuncţii renale, aport crescut de azot E). Pentru pacienţi postoperator, aminoacizi ramificaţi

726. Necesarul de proteine, glucide şi lipide la pacientul critic se apreciază:

A). 15 % proteine B). 50-60% glucide C). 25-35% glucide D). 50-60% lipide E). 25-30% lipide

727. Vitaminele:


127

A). Sunt substanţe organice B). Au valoare energetică proprie C). Sunt sintetizate în totalitate de organism D). Acţionează ca şi cofactori sau coenzime E). Au rol de neutralizare a radicalilor liberi

728. Glucoza:

A). Este soluţia cel mai frecvent administrată B). Parenteral se administrează maxim 5 g/kg/zi C). Se tamponează 1 U insulină la 4-5 g glucoză D). Se tamponează 1 U insulină la 1-2 g glucoză E). Se poate administra doar pe venă periferică

729. Printre markeri biologici ai nutriţiei se numără:

A). Nivelul albuminei plasmatice B). Numărul de limfocite C). Bilanţul azotat D). Indexul de cretinină E). Intradermoreacţia la tuberculină

TERAPIA LICHIDIANĂ 730. Soluţiile cristaloide:

A). Conţin substanţe macromoleculare B). Conţin substanţe micromoleculare C). Nu traversează membrana capilarî D). Traversează liber membrana capilară E). Se administrează în situaţii specifice cu păierderi mari de fluide

731. Soluţiile cristaloide:

A). Au osmolaritate variată B). Expansiunea spaţiilor lichidiene e dată de conţinutul soluţiei în Na C). Efectul volemic al soluţiilor de glucoză depinde de metabolizarea acestora de

către celule D). Se recomandă administrarea soluţiei de glucoză în scop volemic E). Glucoza 5% este soluţie isoosmolală

732. Soluţiile hiperosmolare:

A). Produc deshidratare intracelulară B). Au efect inotrop pozitiv C). Au efect vasodilatator periferic D). Au efect iritant asupra venelor E). Nu sunt o alternativă pentru resuscitare volemică în hemoragii

733. Administrarea de volume mari de cristaloide:


128

A). Reduce presiunea coloid osmotică a plasmei B). Duce la apariţia edemelor periferice C). Realizează o expansiune volemică de lungă durată D). Nu se soldează cu apariţia edemului pulmonar acut E). Se însoţeşte de polidipsie

734. Soluţiile de albumină:

A). Se utilizeză pentru expansiune volemică B). Produc hipotensiune C). Administrarea lor necesită compatibilitate de grup sanguin D). Se administrează în maxim 4 ore dela deschiderea flaconului E). Nu prezintă risc de contaminare bacteriană

735. Un plasmaexpender ideal trebuie să fie:

A). O soluţie stabilă B). Cu timp de conservare lung C). Să fie antigenic D). Să realizeze o presiune coloid osmotic cât mai ridicată E). Să aibă un preţ de cost scăzut

736. Dextranii:

A). Sunt coloizi naturali B). Sunt coloizi artificiali C). Sunt instabili la temperatura camerei D). Sunt monozaharide E). Veehiculul de transport este Ringerul lactat

737. Dextranul 40:

A). Se numeşte Macrodex B). Se numeşte Rheomacrodex C). Realizează o expansiune volemică mai mică decât Dentranul 70 D). Efectul global asupra volemiei este mai scurt E). Nu are efect antitrombotic

738. Dextranul 70:

A). Se numeşte Macrodex B). Se numeşte Rheomacrodex C). Realizează o expansiune volemică mai mică decât Dentranul 40 D). Efectul global este mai scurt E). Are un timp de înjumătăţire de 6 ore

739. Dextranul 70:

A). Este utilizat în şocul hipovolemic B). Exercită o presiune osmotică mai mare decât plasma C). Favorizează apariţia trombozelor venoase profunde D). Nu există nicio limitare a cantităţii ce se poate administra E). Induce coagulopatie


129

740. Soluţiile degelatină:

A). Se pot conserva mai mult de 5 ani la temperatura camerei B). Au o osmolalitate egală cu cea plasmatică C). Au o tendinţă mai mare la complicaţii hemoragice D). Se poate administra pe aceaşi trusă cu sîngele E). Are efect direct histaminoeliberator

741. Hidroxietilamidonul

A). Se obţine din porumb B). Are eficienţă terapeutică similară cu Dextran 70 C). Administrarea în volume mari nu are efct asupra procesului de coagulare D). Produce reacţii alergice prin activarea complementului E). Nu influenţează detrminarea grupelor sanguine

742. Soluţiile artificiale de creştere a transportului de sânge:

A). Sunt indicate în situaţiile în care procurarea sângelui este limitată B). Nu au intrat încă în practica clinică C). Urmăresc susţinerea pe termen lung a volemiei şi transportului oxigenului la

ţesuturi D). Asigura transportul oxigenului la parametri suprafiziologici E). Au presiunea osmotică mai mare decât a plasmei

743. Proteinele plasmatice naturale:

A). Se conservă 5 ani la temperatura camerei B). Au risc de transmitere a hepatitei B C). Determină reacţii alergice D). Se utilizează ca lichid de înlocuire în plasmafereză E). Se administrează în arsuri

744. Dextranul 40:

A). Scade adezivitatea plachetară B). Ameliorează fluxul sanguin după operaţiile vasculare C). Este contraindicat în şocul hipovolemic D). Timpul de înjumătăţire este de 6 ore E). Are un efect global mai lung asupra volemiei

Bibliografie Noţiuni de anestezie şi terpie intensivă. Curs.Azamfirei L, Copotoiu SM, Chiorean M, Copotoiu R. Ed University Press, 2004

Documents

TESTE - EXAMEN DE LICENŢĂ PENTRU ... - umfst.ro · Teste - examen de licenţă pentru specialitatea asistenţă medicală 3 A). Meningoencefalita acută B). apendicita C). artrita