1

MIC DICŢIONAR DE ŞTIINŢA SOLULUI Absorbţie (1) Proces fizico-chimic de pătrundere şi repartiţie mai mult sau mai puţin

uniformă a unei anumite substanţe în stare gazoasă, lichidă sau solidă în toată masa altei substanţe lichide sau solide. (2) Proces fiziologic de pătrundere a apei, substanţelor organice sau minerale şi gazelor în celulă.

Acid fulvic Fracţiune de substanţe humice din sol de culoare deschisă, solubilă în soluţii alcaline diluate, care nu precipită la adăugare de acizi minerali. Conţine 45-48% C, prezintă aciditate apreciabilă şi grad de polimerizare moderat (greutate moleculară de la 2000 la 9000).

Acid humic Complex de compuşi macromoleculari specifici humusului, aflat în stare de dispersie coloidală, care rezultă prin policondensarea produselor intermediare de descompunere a resturilor organice din sol. În compoziţia elementară a AH intră C, H, O, N. AH au structură policiclică, grupări principale carboxilice şi fenolice şi se prezintă în diferite grade de polimerizare. La baza edificiilor mai mult sau mai puţin complexe ale AH se găsesc unităţi structurale formate dintr-un nucleu aromatic (fenolic sau chinonic) şi din lanţuri alifatice periferice (de uronide, zaharide, aminoacizi). Principalii reprezentanţi ai A. h. sunt acizii huminici şi acizii fulvici.

Acid huminic Fracţiune de substanţe humice din sol, de culoare închisă, solubilă în soluţii alcaline diluate, care precipită la adaosul de acizi minerali în extract. Conţine 52-62% C; prezintă aciditate slabă şi grad de polimerizare ridicat (greutate moleculară între 5000 şi 100.000).

Aciditatea solului Însuşire a solului de a ceda protoni, însuşire corelată cu eliberarea şi prezenţa în soluţia solului a ionilor de hidrogen. Se deosebeşte o aciditate actuală dată de ionii de hidrogen aflaţi în stare disociată în soluţia solului şi care se exprimă prin unităţi pH şi o aciditate potenţială dată de ionii ce pot să disocieze în anumite condiţii. Suma lor reprezintă aciditatea totală sau de titrare; se exprimă în me la 100 g de sol.

Acumulare (1) Proces de creştere a conţinutului unor constituenţi (argilă, săruri, oxizi, humus etc) într-un orizont al solului prin diferite căi (depunere, îndepărtare, încorporare) în profilul de sol datorită procesului de pedogeneză. (2) Concentrarea unor materiale în anumite puncte sau orizonturi. (3) Acţiunea de ridicare a suprafeţei terenului prin depunerea unor constituenţi sau depunerea de particule minerale sau organice prin acţiunea diferiţilor agenţi geomorfologici. În funcţie de condiţiile şi agentul care o determină, A. se diferenţiază în: marină şi lacustră (sedimentare), fluvială (aluvionare), antropică, eoliană, glaciară, deluvială etc.

Acumulare reziduală Neoformaţie rezultată prin concentrarea "in situ" a unor constituenţi, de regulă a celor mai rezistenţi la alterare sau mai greu de translocat, prin îndepărtarea altor constituenţi mai puţin stabili, mai puţin rezistenţi sau care pot să fie translocaţi.

Adsorbţie Proces fizico-chimic de reţinere pe o suprafaţă solidă (sau lichidă) a unor ioni sau molecule dintr-un amestec de gaze sau dintr-o soluţie, într-o concentraţie mai mare decât în restul gazului sau soluţiei. Poate fi moleculară sau ionică, reversibilă sau ireversibilă.

Agregat structural de sol Ansamblu alcătuit din particule primare de sol sau chiar microagregate de sol reunite printr-un agent de agregare (materie organică, carbonat de calciu, hidroxizi de fier etc).

Albic (1) Subdiviziuni de sol care prezintă orizont Ea. (2) Termen care, în Legenda FAO, indică, în cadrul unor unităţi principale, subunităţile care grupează fie solurile în profilul cărora este prezent un orizont E albic (luvisol a.), fie solurile constituite din material albic pe cel puţin 50 cm grosime în primii 125 cm. Se notează cu simbolul a.

Alcalinitatea solului Însuşirea solului de a accepta protoni, care se corelează cu diminuarea concentraţiei ionilor de H+ în soluţia de sol şi creşterea corespunzătoare a celui de OH . Alcalinitatea actuală se exprimă prin valori pH (peste 7). Alcalinitatea totală se determină prin neutralizarea cu un acid; se exprimă în me la 100 g sol.

Alcalinizarea solului Creşterea valorii pH a solului care însoţeşte frecvent procesul de alcalizare sau sodizare.

Alcalizat (1) Care conţine Na schimbabil între 6 şi 15% din T.

2

Alcătuire granulometrică Componenţa materialului de sol redată prin conţinutul procentual de diferite fracţiuni granulometrice.

Alcătuire structurală Componenţa materialului de sol exprimată prin conţinutul procentual de diferite categorii de formă şi mărime a agregatelor structurale.

Allofane Alumino-silicaţi amorfi hidrataţi. Geluri de aluminosilicaţi hidrataţi amorfi faţă de razele X şi/sau amestecuri intime, puternic dispersate, de geluri de silice şi hidroxizi de aluminiu. Compoziţia chimică este variabilă, raportul SiO2/Al2O3 fiind cuprins între 1 şi 2, iar în allofanele din soluri, între 0,5 şi 2,4. Se formează în sol prin alterarea rocilor vitroase sub influenţa materiei organice.

Anaerob (1) Se referă la absenţa oxigenului molecular (mediu anaerob sau anoxic). (2) Care trăiesc în absenţa oxigenului molecular (de exemplu bacterii anaerobe). (3) Care au loc în absenţa oxigenului molecular (de exemplu procese biochimice anaerobe).

Andic Termen care indică în cadrul SRCS, subtipul andic (de tranziţie spre andosol) al unui sol, caracterizat prin prezenţa dar nu predominarea materialului amorf cel puţin în unul dintre orizonturile solului. Se notează în simbol cu an.

Andosol (1) Andosolurile au fost descrise pentru prima dată în anul 1947 în Japonia. Solul prezintă însuşiri specifice ca de exemplu: densitate aparentă foarte mică (sub 0,85 g/cm3), capacitatea foarte mare de reţinere a apei, capacitatea foarte mare de schimb a argilei la pH=8,2, pH în soluţie de NaF mai mare ca 10,8 etc. (2) Tip de sol în cadrul SRCS, în genere de culoare închisă şi relativ bogat în humus, caracterizat prin predominarea materialului amorf provenit din rocă sau materialului parental (îndeosebi allofane) în complexul adsorbtiv, cel puţin în unul dintre orizonturile solului. Morfologia profilului este de tipul Au-Bv/C-C; Au-A/R-R; Aou-A/C-C sau R. Prezintă subtipurile: tipic, cambic, litic. Simbol AN.

Argilă iluvială Argilă care a migrat din orizonturile de la suprafaţă şi s-a acumulat în cele subiacente, numite argiloiluviale, argilice sau argice. Această argilă poate fi transportată, prin intermediul apei din sol, în stare peptizată. Argila iluvială este depusă sub formă de filme pe agregatele structurale, pe feţele de rupere, pe granulele de nisip şi praf etc. Ele sunt de obicei orientate şi formează argilane sau învelişuri argiloase. Această argilă orientată poate fi observată la lumină polarizată.

Argiloiluviere Proces pedogenetic caracterizat prin translocarea mecanică de argilă dintr-un orizont superior într-un orizont inferior; se formează astfel un orizont argiloiluvial sau argilic îmbogăţit în argilă pe seama orizontului de deasupra. Sin. migrarea argilei, translocarea argilei, podzolire secundară, podzolire argiloiluvială, lesivaj.

Baze schimbabile (SB) Cationii schimbabili cu caracter bazic, având importanţă în definirea stării de saturaţie în baze a solului (Ca2+, Mg2+, K+, Na+).

Bioturbaţie Deranjarea materialelor terigene în urma activităţii organismelor animale. Bobovină v. Concreţiune ferimanganică. Bonitarea solului Evaluare a potenţialului de fertilitate a unui sol pentru o anumită

folosinţă sau cultură, prin atribuirea de note fie diferitelor însuşiri ale acestuia, fie tipului (subtipului, varietăţii) de sol în ansamblu. Rezultatul B. s. se poate exprima sub formă de clase de calitate sau de fertilitate a solului sau sub formă de de note de bonitare.

Cambic (1) v. Orizont B cambic. (2) În SRCS acest termen indică, la nivel de subtip, soluri în al căror profil este prezent un orizont B cambic şi care, la nivel de tip, sunt clasificate după alte criterii, care nu exclud sau nu includ prezenţa acestui orizont.

Cambisol Clasă de soluri în SRCS care include solurile care prezintă un orizont B cambic, cu excepţia celor care îndeplinesc condiţia de a fi molisol, umbrisol, sol hidromorf sau halomorf. Sunt incluse în C. solurile brune eu-mezobazice, solurile roşii (terra rossa) şi solurile brune acide.

Capacitate de schimb anionic Suma totală a anionilor care poate fi adsorbită şi desorbită de un sol, argilă etc. Se exprimă în me/100 g sol, argilă sau alt material.

Capacitate de schimb cationic Suma totală a cationilor care poate fi adsorbită şi desorbită de un sol, argilă etc. la pH=7 sau 8,2 în funcţie de metoda folosită pentru determinare. Se exprimă de regulă în me/100 g sol, argilă sau alt material cu proprietăţi adsorbtive.

Capacitate de tamponare a solului Însuşirea solului de a se opune la o modificare apreciabilă de pH la adăugarea de substanţe acide sau alcaline, ca urmare a prezenţei în sol a

3

unor sisteme tampon (complexul coloidal; sistemul carbonat de calciu-dicarbonat de calciu acid carbonic etc).

Capilar Canal sau altă formaţiune tubulară cu diametru foarte mic prin care circulă un lichid (ex., vase lemnoase, vase liberiene).

Caractere andice În Legenda FAO, caracter de diagnostic care se aplică la solurile care au un conţinut de aluminiu extractibil în acid oxalic plus jumătate din fierul extractibil în acid oxalic mai mare ca 2,0/cm3, retenţia fosfaţilor mai mare de 85% etc.

Caractere gleice şi stagnice În Legenda FAO, caractere de diagnostic care se raportează la materialele din sol saturate în apă în anumite perioade ale anului, cu manifestare de fenomene de reducere sau de reducere şi oxidare de fier, exprimate prin colorit marmorat specific sau colorit cu crome joase, segregare de oxizi de fier sau prezenţa unor cimentări cu oxizi de fier. Sin. proprietăţi gleice şi stagnice.

Caractere vertice În Legenda FAO, caractere de diagnostic care se raportează la solurile argiloase şi într-o anumită perioadă de an prezintă crăpături, feţe de alunecare şi agregate structurale paralepipedice. Aceste proprietăţi nu sunt suficient de bine exprimate pentru a fi diagnostice pentru vertisol.

Catenă de soluri Succesiune de soluri aproximativ de aceeaşi vârstă şi formate pe acelaşi material parental în condiţii climatice similare, dar având caractere diferite datorită variaţiei reliefului şi drenajului.

Cation schimbabil Cation reţinut în complexul adsorbtiv al solului, capabil de a fi schimbat cu un alt cation la tratarea solului cu o soluţie salină a acestui cation. C. s. sunt reprezentaţi în cea mai mare parte de cationii bazici Ca2+, Mg2+, K+, Na+, la care se adaugă în soluri acide H+ şi Al3+.

Cernoziom (1) În SRCS, tip de sol din clasa molisoluri, caracterizat printr-un anumit orizont Am cu crome egale sau mai mici de 2 la materialul în stare umedă, cu orizont A/C având, cel puţin în partea superioară, valori şi crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umedă, atât pe feţele cât şi în interiorul elementelor structurale. Succesiunea de orizonturi: Am-A/C-C sau Cca. Cernoziomurile tipice sunt soluri predominant lutoase, bogate în humus, slab levigate (spălate), cu structură grăunţoasă stabilă, cu permeabilitate mijlocie pentru apă şi aer şi capacitate mijlocie-mare pentru apă, reacţie neutră-slab alcalină, şi aprovizionare bună cu elemente nutritive; potenţial natural de fertilitate ridicat, Simbol CZ.

Cervotocină Canal făcut în sol de râme sau de alte animale mici umplut ulterior cu material de sol.

Cheluviere Migrare a anumitor elemente chimice, îndeosebi a aluminiului şi fierului, sub formă de chelaţi, care rezultă prin complexarea acestor elemente de către unii compuşi organici. Constituie mecanismul principal implicat în procesul pedogenetic al podzolirii humico-feriiluviale.

Clasă de sol (1) În SRCS categorie sistematică de ordin superior în care solurile sunt grupate în funcţie de procesul pedogenetic caracteristic, reflectat de orizontul principal de diagnoză. În SRCS (1980) sunt definite 10 clase de soluri: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, umbrisoluri, soluri hidromorfe, soluri halomorfe, vertisoluri, soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate şi soluri organice (histosoluri). (2) Grup de soluri având o variaţie, cuprinsă între limite definite, a unei proprietăţi ca: aciditate, textură, structură, pantă, grad de eroziune sau drenaj etc.

Coeficient de higroscopicitate Reprezintă umiditatea solului aflat în echilibru cu o atmosferă având o umiditate relativă convenţională, de obicei realizată cu ajutorul unei soluţii de compoziţie şi concentraţie dată. Coeficientul de higroscopicitate Mitscherlich se determină la o umiditate atmosferică relativă de 94,3% în prezenţa de acid sulfuric, soluţie 10%.

Coeficient de ofilire Indice hidrofizic notat cu CO, reprezentând umiditatea maximă sub care plantele se ofilesc permanent. Indirect se determină multiplicând coeficientul de higroscopicitate Mitscherlich cu 1,5. Corespunde aproximativ valorii pF = 4,2 (15 atm.).

Coloizi Sisteme disperse, aparent omogene, a căror fază dispersă are particule cu dimensiuni cuprinse între 10-6 şi 10-3mm; C. din sol cuprind C. de dispersie (minerale argiloase), C. macromoleculari (substanţe humice) şi C. micelari (hidroxizii de aluminiu şi fier). După proprietăţile lor şi după mărimea particulelor, C. sunt sisteme intermediare soluţiilor şi

4

suspensiilor. C. se mai numesc şi soli. Complex adsorbtiv Ansamblu de compuşi minerali şi organici din sol cu suprafaţă

activă, capabili de a manifesta procese de adsorbţie-desorbţie. Este alcătuit în cea mai mare parte din complexul coloidal argilo-humic. Compuşii necoloidali ca praful, nisipul prezintă adsorbţia dar într-o foarte mică măsură.

Concreţiuni (1) Noduli formaţi în urma agregării unor produse din sol. Ele sunt constituite din carbonat de calciu, de magneziu, oxid de fier, oxid de aluminiu sau săruri diverse. Dimensiunile, formele şi culorile sunt foarte variate. (2) Neoformaţiuni sub formă de grăunţe sau nodule, variate ca mărime, formă şi culoare, cimentate ireversibil prin precipitarea unor compuşi chimici (gips, carbonaţi, oxizi de Fe şi Mn). C. pot fi desprinse din masa solului, păstrându-şi forma. (3) În micromorfologie, globulă cu asamblaj concentric în jurul unui punct, unei linii sau unei suprafeţe.

Concreţiune de carbonaţi Concreţiune formată predominant din CaCO3 (de regulă calcit). Au forme şi mărimi diferite, de la câţiva mm până la câţiva cm. Se întâlneşte în orizontul Cca al solurilor, în loess sau în alte materiale carbonatice.

Concreţiune ferimanganică Concreţiune formată prin precipitarea oxizilor de fier şi mangan, având frecvent o formă sferică în care se observă depuneri concentrice succesive de oxizi de Fe şi Mn. Ele pot fi punctiforme sau pot atinge un diametru de 1 cm sau mai mult. Au o culoare roşcată, cu atât mai negricioasă cu cât conţinutul de Mn este mai mare. Sin. bobovină, alice de pământ.

Concreţiune septarică Concreţiune, în genere de carbonaţi, în al cărei interior există goluri.

Coprolit Excrement al animalelor din sol încorporat acestuia. Cornevină Canal de foste rădăcini lemnoase din sol umplut cu material de sol. Criptospodic Termen care, în SRCS, indică, la nivel de subtip, soluri în al căror profil

este prezent un orizont B cambic dar care are acumulare de oxizi de Al şi ceva oxizi de Fe. Este absent şi orizontul eluvial. Se aplică la solurile brune acide şi solurile humicosilicatice. Se notează în simbol cu cp.

Cromă Variabilă în sistemul Munsell cu care se precizează puritatea relativă, intensitatea sau saturaţia culorii. Se notează cu cifre de la 1 la 10 la numitorul unei fracţii (care are la numărător valoarea culorii). v. sistemul Munsell, nuanţă, valoare. Sin. puritate, saturaţie.

Crotovină Veche galerie de animale dintr-un orizont de sol umplută cu material din acelaşi sau, de regulă, din alt orizont al solului.

Cutană În micromorfologie, depunere fină constituită din orice material din sol care umple golurile, îmbracă parţial (uneori chiar total) cu o pojghiţă subţire feţele agregatelor structurale şi/sau grăunţii de schelet sau formează punţi între acestea. Sin. peliculă.

Debazificare Îndepărtare a bazelor din complexul adsorbtiv al solului şi înlocuirea lor cu ioni de H+ şi/sau Al3+. Sin. desaturare.

Decarbonatare Proces de îndepărtare parţială sau totală a carbonaţilor dintr-un sol sau dintr-o rocă.

Dendrită Neoformaţie sub formă de pată ramificată, pe feţele elementelor structurale. Densitate Masa unităţii de volum. În cazul corpurilor poroase, cum este solul, se ia în

considerare numai volumul particulelor solide. La majoritatea solurilor, valoarea D. variază foarte puţin şi este cuprinsă între 2.65 şi 2.70 g/cm3.

Diageneză Totalitatea transformărilor chimice, fizice şi mineralogice pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor, după unii autori după ce au pierdut legătura cu mediul în care s-au depus, după alţii începând chiar din timpul depunerii lor, fără a-şi altera profund alcătuirea şi compoziţia mineralogică.

Dizolvare Proces de trecere în soluţia a unei substanţe gazoase, lichide sau solide. Constă în repartizarea uniformă a moleculelor sau ionilor substanţei dizolvate în întregul volum al soluţiei şi în interacţiunea lor cu moleculele dizolvantului.

Efervescenţă Degajare de CO2 prin tratarea solului care conţine carbonaţi cu HCl diluat (1:3).

Eflorescenţă (1) Proprietate a cristalhidraţilor unor săruri de a pierde apa lor de cristalizare, la păstrarea într-o atmosferă uscată. De ex. Na2CO3.10 H2O, Na2SO4.10 H2O,

5

FeSO4.7H2O etc. Eflorescenţa este însoţită de modificarea reţelei cristaline a substanţei respective, care capătă aspectul unei pulberi. (2) Depunere fină de săruri de carbonaţi, sulfaţi, cloruri etc în sol, în urma evaporării soluţiei solului.

Eluviere Deplasarea în sol prin intermediul apei, în suspensie sau în soluţie, a unor componenţi ai materialului de sol, de regulă dintr-un orizont superior într-unul inferior.

Eluviu Depozit format din material detritic neconsolidat, rezultat din alterarea şi dezagregarea rocilor şi rămas nederanjat pe locul de formare (in situ). Pe suprafeţele orizontale sau slab înclinate, E. prezintă grosimi mari şi o stabilitate îndelungată, constituindu-se ca o scoarţă de alterare prin diferenţiere verticală.

Eroziune Proces de îndepărtare a particulelor de sol sau rocă neconsolidată desprinse din masa materialului şi antrenate prin acţiunea apei sau vântului. Eroziunea poate fi: naturală (normală sau geologică) şi antropică (accelerată); hidrică (prin apă) sau eoliană (prin vânt); de suprafaţă, prin şiroire sau în adâncime. E. capătă o accepţiune mult mai largă înglobând şi transportul materialului dizlocat.

Evapotranspiraţie Sumă a evaporaţiei şi transpiraţiei, notată de obicei cu ET. Factor pedogenetic Factor care participă la formarea solului (relieful, materialului

parental, apa freatică sau stagnantă în profilul de sol, clima, vegetaţia, fauna solului şi microorganismele la care se adaugă timpul şi activitatea omului). F. p. acţionează simultan şi interdependent la formarea solului. Sin. F. de pedogeneză, F. de formare a solului, F. de solificare.

Gilgai Forma de micro - sau nanorelief constând dintr-o alternanţă de mici ridicături şi depresiuni. Este specific terenurilor cu soluri formate pe argile gonflante în regiuni cu variaţii sezoniere de umiditate.

Gleic Termen care în SRCS desemnează la nivel de tip sau subtip soluri având un orizont mineral (marmorat) format în condiţii predominant de reducere (a fierului şi altor elemente) datorită unui drenaj slab, cel puţin o parte din an, determinat de apa freatică situată la mică adâncime.

Gleizare Proces de pedogeneză sau de alterare constând din reducerea fierului feric cu marmorarea masei materialului într-un mediu predominant anaerob, temporar sau permanent, în condiţiile unui drenaj slab determinat de prezenţa apei. Este specific orizontului de glei (Gr) şi solurilor gleice.

Gonflare (1) (S) Proprietate fizico-mecanică pe care o au unele soluri de a-şi mări volumul odată cu creşterea umidităţii. Gonflarea solului devine cu atât mai puternică, cu cât creşte argilozitatea solului şi cu cât predomină mineralele de tip montmorillonitic în compoziţia mineralogică a argilei. Sin. umflare. Ant. contracţie. (2) (G) Umflarea unor minerale sau roci atunci când se îmbibă cu apă. Aceasta poate provoca apariţia unor denivelări ale suprafeţei terenului, care pot produce deteriorarea căilor de comunicaţii, a clădirilor şi diferitelor instalaţii. Rocile argiloase bogate în montmorillonit sunt supuse unor gonflări intense.

Grad de saturaţie în baze Măsura în care complexul adsorbtiv al solului este saturat cu baze schimbabile. Se notează cu V şi se exprimă în procente, prin raportarea sumei bazelor schimbabile (SB), la capacitatea totală de schimb cationic (T) considerată egală cu 100.

Hardpan Strat de sol întărit situat în partea inferioară a orizontului A sau în orizontul B, datorită cimentării particulelor de sol cu materie organică sau cu silice, sescvioxizi sau carbonaţi. H. nu-şi schimbă apreciabil consistenţa odată cu modificarea stării de umiditate, iar bucăţi din H. nu se desfac în apă. Nu trebuie confundat cu talpa plugului. v. Talpa plugului.

Humificare Proces complex de transformare a materiei organice încorporate solului, ducând la formarea de diferite tipuri de humus (mull, moder, humus brut, turbă).

Humus Materie organică înaintat transformată, de culoare neagră sau brună, cu caracter de coloid, care rămâne după ce resturile de plante şi animale încorporate în sol au fost transformate sau descompuse. Partea activă a humusului este reprezentată de acizii humici.

Levigare Deplasarea pe profilul solului sau în afara lui, prin intermediul apei de infiltraţie, a unor constituienţi ai solului.

Litic Termen care indică, la nivel de subtip, soluri cu orizont R a cărui limită superioară este situată între 20-50 cm adâncime. În SRCS, se notează în simbol cu ls.

Litieră Orizont organic format din frunze, ramuri şi alte materiale organice

6

nedescompuse sau foarte puţin descompuse. În SRCS se notează cu Ol. Este prezentă la suprafaţa marii majorităţi a solurilor de sub pădure.

Luvisoluri (LV) (1) Unitate de sol în cadrul Legendei FAO. (de la lat. `luo, luere’=a spăla). Sinonim în SRCS cu soluri argiloiluviale p.p. Soluri cu orizont B argilic; cu V egal sau superior de 50%, cel puţin în partea inferioară a orizontului B; fără orizont A mollic; fără orizont E albic situat peste un orizont slab permeabil (schimbare texturală bruscă); fără argilă specifică nitosolurilor; fără caractere glosice.

Materie organică a solului Fracţiunea organică a solului care include resturi de plante şi animale în diferite stadii de descompunere, compuşi de descompunere a acestora şi substanţe organice (humice) specifice solului, formate sub acţiunea microorganismelor solului.

Molic Termen care arată în SRCS un subtip de sol, din altă clasă decât cea a molisolurilor, caracterizat prin prezenţa unui orizont Am. Se notează în simbol cu mo.

Mor Tip de humus forestier reprezentat prin materie organică foarte slab humificată, neamestecată cu partea minerală a solului, alcătuită predominant din resturi organice puţin transformate. Se întâlneşte în unele soluri din zona montană (etajul molidului, jnepenişurilor şi pajiştilor alpine).

Mull Tip de humus reprezentat prin materie organică bine transformată şi intim amestecată cu partea minerală a solului, încât nu poate fi separată de aceasta. Se disting: mull calcic, format în prezenţa în sol a calciului şi mull acid (format în soluri mai sărace în calciu cu reacţie acidă).

Neoformaţie Acumulare friabilă sau dură de diferiţi constituenţi ai solului, formată în timpul şi ca urmare a procesului de pedogeneză. Se pot distinge: neoformaţii de săruri (carbonaţi, gips, săruri solubile), neoformaţii de oxizi (de Fe, Mn), neoformaţii biogene.

Nuanţă Variabilă în sistemul Munsell de notare a culorilor care arată tentă de culoare spectrală dominantă. Se folosesc 5 culori de bază: R=roşu, Y=galben, G=verde, B=albastru, P=violet şi 5 culori intermediare YR, GY, BG, PB, RP, fiecare împărţite în 10 trepte (de la 1 la 10), de ex. 10 YR, 5 YR etc. Pentru soluri se folosesc un număr limitat de nuanţe, şi anume 10 R, 2,5 YR, 5 YR, 7,5 YR 10 YR, 2,5 YR şi 5 Y, la care se adaugă nuanţe de GY şi BG pentru solurile cu exces de umiditate. Culorile dintre alb şi negru (neutrale, notate cu N) sunt considerate separat (ca având cromă zero). v. cromă, valoare, sistem Munsell.

Orizont A molic În SRCS, orizont A având următoarele caractere: (a) culoarea materialului închisă, atât în aşezare naturală cât şi în stare frământată, având crome şi valori sub 3,5 în stare umedă şi valori sub 5,5 în stare uscată şi conţinut minim de materie organică de 0,8-1%; (b) structura grăunţoasă, glomerulă sau poliedrică mică şi foarte mică (adică orizontul nu are structură de orizont B) suficient de dezvoltată şi/sau consistenţă suficient de friabilă pentru ca materialul să nu devină masiv şi dur sau foarte dur în perioada uscată a anului; (c) grad de saturaţie în baze peste 55%; (d) grosime de cel puţin 25 cm. Se notează cu Am. (2) Orizont A dintr-un epipedon mollic.

Orizont A ocric (1) În SRCS, orizont A prea deschis la culoare sau prea sărac în materie organică sau astructurat şi dur sau prea subţire pentru a fi mollic sau umbric. Se notează cu Ao. (2) Orizont A dintr-un epipedon ochric. În SRCS este caracteristic multor soluri cu orizont B argilic, unor soluri brune şi brune acide etc.

Orizont A umbric În SRCS, orizont A asemănător celui molic în ceea ce priveşte culoarea, conţinutul de materie organică, structura, consistenţa şi grosimea, dar se diferenţiază de acesta prin gradul de saturaţie în baze care este mai mic de 55%. Se notează cu Au.

Orizontul argic (Bt) În Legenda FAO orizont de diagnostic care conţine argilă iluvială. Se formează sub un orizont eluvial, dar se poate găsi şi la suprafaţă, dacă solul este parţial erodat. El prezintă următoarele caracteristici: C conţinut de argilă mai mare decât în orizontul eluvial. Creşterea conţinutului de argilă se produce pe o grosime de 30 cm sau mai puţin; C grosime de cel puţin 1/10 din grosimea orizonturilor superioare sau cel puţin 15 cm, dacă grosimea orizonturilor eluviale şi iluviale depăşeşte 150 cm; C în solurile cu structură masivă sau monogranulară este prezentă argilă orientată.

Orizont B - Orizont mineral format sub un orizont A sau E, în care se constată o alterare a materialului parental, însoţită sau nu de o îmbogăţire în argilă prin eluviere sau alterare şi/sau în oxizi de aluminiu şi fier prin iluviere. Poate fi întâlnit şi sub un strat arat sau

7

chiar la suprafaţă la soluri trunchiate prin eroziune. Orizontul B poate fi cambic, argiloiluvial, oxic, natric sau spodic.

Orizont B argiloiluvial Orizont B de iluviere a argilei, exprimată morfologic prin prezenţa particulelor de argilă cristalină orientată, care formează pelicule pe feţele verticale sau orizontale ale elementelor structurale, umplu porii, îmbracă sau leagă grăunţii minerali; în solurile cu textură fină, în care domină argila gonflantă, peliculele de argilă pot lipsi. Este caracteristică structura prismatică (dar poate avea şi o structură poliedrică medie-mare).

Orizont B cambic (1) În SRCS (Bv), orizont B format prin alterarea materialului parental exprimată morfologic printr-o schimbare a culorii şi/sau structurii, uneori o uşoară creştere a conţinutului de argilă şi printr-o spălare totală sau parţială a sărurilor uşor solubile şi a carbonaţilor; grosime minimă de 10 cm. Se notează cu simbolul Bv. Sin. orizont Bv, B de alterare, B de culoare, B cromic, B de structură; (horizon cambique/ cambic horizon). (2) În Legenda FAO orizont de diagnostic (Bw) care nu posedă proprietăţile cerute pentru orizontul B argiloiluvial natric sau spodic, care nu are culori închise, conţinut în materie organică şi structură de orizont H histic, A molic sau A umbric; care nu prezintă cimentare, indurare sau consistenţă fragilă în stare umedă şi are următoarele proprietăţi: C textură nisipoasă fină, nisipo-lutoasă sau mai fină; C structură de sol sau absenţa structurii rocii în cel puţin în jumătate din volumul orizontului; C prezenţa unor cantităţi semnificative de minerale alterabile, exprimată printr o capacitate de schimb cationic de peste 16 me pentru 100 g argilă; C urme de alterare sub una din formele: a) conţinut în argilă mai mare ca în orizontul subiacent; b) croma mai ridicată sau tentă mai roşcată decât a orizontului subiacent; c) sărăcire în carbonaţi; d) fenomene de reducere, sau reducere şi separare de compuşi de fier, observabile prin coloritul pestriţ specific; C grosime suficientă pentru ca baza să fie cel puţin la 25 cm adâncime.

Orizont B natric (1) În SRCS, orizont B cu peste 15% Na+ schimbabil, cel puţin pe 10 cm într-unul din suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului; dacă orizontul C subiacent are o saturaţie în Na+ de peste 15% (într-un orizont până la 200 cm adâncime), atunci pentru ca orizontul Bt să fie natric, trebuie să aibă mai mult Mg++ + Na+ schimbabil, decât Ca+ + H+, în primii 20 cm ai orizontului. Are de regulă o structură columnară. Se notează cu simbolul Btna sau Bvna; este caracteristic soloneţurilor. Sin. o. natric, orizont Bna, o. columnar, o. soloneţic, o. B soloneţic.

Orizont B spodic În SRCS, orizont B format din acumularea de material amorf constituit din materie organică şi/sau oxizi de aluminiu şi fier. Se caracterizează prin culori în nuanţe de 7,5 YR şi mai roşii. Grosimea minimă este de 2,5 cm şi nu prezintă structură. Se notează cu simbolul Bhs când conţine materie organică şi compuşii de aluminiu şi fier şi cu Bs când materia organică lipseşte sau este în cantitate mai mică decât compuşii de aluminiu şi fier. O. B. s. este caracteristic, în SRCS, podzolurilor şi solurilor brune podzolice. Sin. o. spodic, o. humico-feriiluvial şi respectiv o. feriiluvial.

Orizont calcic (Cca) În Legenda FAO orizont de diagnostic de acumulare a carbonatului de calciu. De regulă această acumulare se situează în orizontul C, dar se poate situa şi într un orizont B sau A. Se caracterizează prin îmbogăţirea secundară a CaCO3 pe o grosime de cel puţin 15 cm, conţinutul în CaCO3 fiind egal sau mai mare de 15% şi având cel puţin 5% CaCO3 (în volum) mai mult decât în orizontul C.

Orizont C Orizont mineral situat la baza solum-ului, constituit din material neconsolidat şi care nu prezintă caracterele specifice pentru orizonturile A, E, B, G sau W. Poate reprezenta sau nu materialul parental al orizonturilor supraiacente.

Orizont diagnostic (1) Orizont pe baza căruia solul poate fi identificat şi clasificat într-una din categoriile sistemului de clasificare, categorie a cărui definiţie include prezenţă obligatorie a unui asemenea orizont. Spre deosebire de orizontul pedogenetic include şi însuşiri exprimate cantitativ de culoare, grosime, conţinut de materie organică etc. (2) În Legenda FAO, orizonturile diagnostice sunt orizonturi pedogenetice care prezintă un ansamblu de proprietăţi cantitativ definite, servind la identificarea unităţilor de sol. Această definire cantitativă a efectelor morfologice ale proceselor de formare a solului asigură obiectivitate sistemului de clasificare.

Orizont E albic În Legenda FAO şi în SRCS, orizont de diagnostic sărăcit în argilă şi oxizi de fier liberi sau în care oxizii s au individualizat (segregat), astfel încât culoarea

8

orizontului este dată mai mult de particulele minerale de praf şi nisip decât de peliculele care îmbracă aceste particule. Orizontul E albic poate fi situat pe un orizont B spodic, B argiloiluvial sau natric, un fragipan sau un strat impermeabil care provoacă formarea unei pânze freatice temporare suspendate. Se caracterizează prin culori cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%), cu valori de 6,5 şi mai mari asociate cu crome de 3 şi mai mici la materialul în stare uscată. În stare umedă se înregistrează valori (şi crome) cel puţin cu două unităţi mai mici. Se notează cu simbol Ea.

Orizont eluvial Orizont mineral caracterizat printr-un conţinut mai scăzut de argilă şi/sau sescvioxizi şi uneori şi de materie organică decât orizontul subiacent iar alteori şi printr-o segregare a oxizilor, reflectată printr-o culoare mai deschisă şi acumulare reziduală de cuarţ. De regulă este situat în profil deasupra unui orizont B argiloiluvial sau spodic şi sub un Orizont A sau O. În SRCS, se disting 3 orizonturi eluviale: El, Ea, Es. Se notează cu simbolul E.

Orizont E spodic (podzolic) În SRCS, orizont eluvial format deasupra unui orizont B spodic, nestructurat, caracterizat prin culori deschise, având în stare umedă valori de 4 şi mai mari şi în stare uscată mai mari de 5. Se notează cu Es şi este prezent în profilul podzolurilor.

Orizont gleic În SRCS, orizont mineral format într-un mediu saturat cu apă o bună parte din an, determinat de apa freatică situată la adâncime mică. Se găseşte în general sub un orizont T, A sau B. Se disting: orizont gleic de reducere, notat cu Gr, caracterizat prin culori neutrale sau mai albastre decât 10 Y sau cu nuanţe de 10Y şi mai galbene cu crome mai mici de 1,5 în proporţie de cel puţin 70%; orizont gleic de oxidare - reducere notat cu Go cu culori în nuanţe de 10 YR şi mai roşii cu crome mai mari de 2 în proporţie mai mare de 30%. Se notează în simbol cu G.

Orizont iluvial Orizont de sol în care materialul translocat, de regulă din orizontul superior, a precipitat din soluţie sau s-a depus din suspensie. Sunt orizonturi iluviale orizonturile: argiloiluvial, spodic, natric etc.

Orizont pseudogleic Orizont mineral, format la suprafaţă sau în profilul solului, în condiţiile unui mediu mare parte din an saturat cu apă acumulată din precipitaţii şi stagnantă deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. În SRCS, este caracterizat prin culori neutrale sau în nuanţe mai albastre decât 10 Y sau în nuanţe de 2,5 - 10 Y cu crome mai mici de 2 asociate cu pete de oxidare în proporţie mai mică de 50%. Are un aspect marmorat iar segregarea sescvioxizilor de fier şi mangan se face sub formă de pete şi concreţiuni. Orizontul pseudogleic se asociază cu orizonturi A, E sau B. Se notează cu W..

Orizont pseudogleizat Orizont mineral format la suprafaţă sau în profilul solului într-un mediu, mică parte din an saturat în apă acumulată din precipitaţii şi stagnantă deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil având un aspect marmorat în care culorile de reducere ocupă numai 6-50%.

Orizont R (1) Orizont sau mai exact strat situat la baza unui profil de sol constituit din roci compacte (dure) sau fisurate şi pietrişuri. El poate reprezenta sau nu roca parentală din care a rezultat, prin alterare, materialul parental al orizonturilor supraiacente. Este caracteristic pentru rendzine, litosoluri etc. (2) În SRCS, orizont R constituit din roci compacte nefisurate (masive, nepermeabile) şi pietrişuri nepermeabile (cimentate), cu excepţia celor menţionate la orizontul Rrz (rendzinic).

Orizont salic Orizont mineral îmbogăţit secundar în săruri mai uşor solubile decât gipsul (în apă rece), conţinând săruri uşor solubile în proporţie de cel puţin 1% în cazul salinizării de tip cloruric sau de 1,5% în cazul salinizării de tip sulfatic. Trebuie să aibă cel puţin 10 cm grosime. Se notează cu simbolul sa adăugat simbolurilor altor orizonturi (de ex. Amsa).

Orizont salinizat Orizont mineral care conţine săruri mai uşor solubile decât gipsul (în apă rece) în proporţie de 0,1-1%, dacă tipul de salinizare este cloruric sau între 0,15-1,5%, dacă este sulfatic. Are o grosime minimă de 15 cm. Se notează cu simbolul sc, adăugat simbolului orizontului respectiv (de ex. Amsc). O. s. este prezent în profilul subtipurilor de sol salinizate.

Orizont turbos În SRCS, orizont organic format în condiţiile unui mediu saturat în apă cea mai mare parte a anului. Materia organică se află în diferite stadii de descompunere. De regulă, conţine peste 50% materie organică şi are o grosime minimă de 20 cm. Se notează cu simbolul T. Când prezintă valori pH (în apă) de 5,5 şi mai mari are un caracter eutrof; sub aceste valori caracter mezotrof sau oligotrof.

9

Percolare Proces de pătrundere în adâncime a curentului descendent de apă provenită din precipitaţii sau din alte surse.

Podzol Tip de sol în SRCS, din clasa spodosolurilor, caracterizat printr-un profil puternic diferenţiat, în care este prezent un orizont Bhs (humicospodic) situat sub un orizont E spodic. Este puternic levigat şi debazificat şi are reacţie acidă. Succesiunea de orizonturi: O-Es-Bhs-R sau C. Subtipuri: tipic, feriiluvial, litic, turbos. Simbol PD. P. sunt soluri cu profil puternic diferenţiat, deşi grosimea solului nu este mare, predominant nisipo-lutoase, adesea cu schelet (fragmente de rocă), mai ales spre baza profilului, bogate în materie organică de slabă calitate, foarte puternic levigate şi debazificate, cu permeabilitate mare pentru apă şi aer şi capacitate mijlocie-mică pentru apă, cu reacţie foarte puternic acidă şi aprovizionare slabă (deficitară) cu elemente nutritive.

Pseudogleizare Proces de marmorare a materialului de sol ca urmare a alternării proceselor de oxidare şi reducere în sol în condiţii de aerobioză şi anaerobioză alternativă, datorită acumulării şi stagnării temporare a apei din precipitaţii în profilul de sol deasupra unui orizont impermeabil sau slab permeabil.

Pseudomiceliu (de carbonaţi) Neoformaţie constituită din carbonaţi secundari, precipitaţi sub formă de micelii de ciupercă pe feţele agregatelor structrurale.

Raport carbon-azot Raport între conţinutul de atomi-gram de C şi de N din sol sau din diferite materiale vegetale. Se notează C:N sau C/N. La cernoziomuri valorile C:N variază între 10 şi 13. Valori mai mari caracterizează solurile din regiuni umede şi valori mai mici solurile din regiuni aride. Arată gradul de mineralizare (humificare) a matereiei organice din sol.

Regradare Proces de pedogeneză care conduce la carbonatarea unui orizont superior datorită precipitării carbonaţilor din apa capilară antrenată ascendent şi supusă evaporării în climate uscate sau relativ uscate sau datorită faunei din sol care aduce material carbonatic din orizonturi inferioare.

Rendzină În SRCS tip de sol din clasa molisolurilor de culoare neagră, bogat în humus şi structurat, format pe calcar, caracterizat printr-un profil având cel puţin un orizont Am şi Rr situat în primii 150 cm. Succesiune tipică de orizonturi: Am-A/R-Rrz. Subtipuri: tipic, cambic, litic. Rendzinele sunt soluri puţin profunde, adesea cu schelet (fragmente de rocă), predominant lutoargiloase, bogate în humus, slab-moderat levigate, cu structură grăunţoasă sau poliedrică stabilă, cu permeabilitate mare pentru apă şi aer, reacţie neutră-slab alcalină şi aprovizionare bună cu substanţe nutritive; potenţial natural de fertilitate moderat-ridicat, în funcţie de volumul edafic. Simbol RZ.

Rizosferă C Zonă subţire de sol, care începe de la suprafaţa rădăcinii şi în care se manifestă influenţa directă a rădăcinilor plantei prin modificarea parametrilor biologici ai solului. Influenţa rizosferei se manifestă în modificarea structurii solului, în nutriţia plantelor şi în starea de sănătate a plantelor.

Salinizare Proces de creştere a conţinutului de săruri uşor solubile în sol dincolo de conţinutul normal din solurile obişnuite (adică peste 0,08-0,1%). Salinizarea se poate produce natural sau antropic, în ultimul caz fiind cunoscută şi sub denumirea de "secundară".

Schimbare texturală bruscă În Legenda FAO, caracter de diagnostic care constă în creşterea considerabilă a conţinutului de argilă pe o foarte scurtă distanţă verticală în zona de contact între un orizont A sau E şi un orizont subiacent. Când orizonturile A sau E prezintă sub 20% argilă, conţinutul de argilă din orizontul subiacent trebuie să fie cel puţin dublu, iar trecerea să se facă pe mai puţin de 5 cm; când orizonturile A sau E conţin peste 20% argilă, creşterea de argilă pe o distanţă de maxim 5 cm trebuie să fie de peste 20%, iar conţinutul de argilă întrCo parte a orizontului subiacent (B sau strat impermeabil) trebuie să fie cel puţin dublu celui din orizontul A sau E.

Silicat Mineral reprezentând un compus oxigenat al Si cu diferite metale, în care atomii de Si sunt legaţi covalent de 4 atomi de O dispuşi în vârfurile unui tetraedru în jurul atomului de Si. Cel mai simplu ion astfel alcătuit este ionul SiO-. Tetraedrii de Si pot fi, fie independenţi, fie legaţi printr-unul sau mai mulţi atomi de O comuni (colţuri comune ale tetraedrilor) în grupe, lanţuri, foiţe sau în structuri tridimensionale în care Si poate fi înlocuit parţial cu Al. S. sunt cele mai răspândite minerale din roci şi soluri.

Silice SiO2. Bioxid de siliciu liber din sol de origine primară sau secundară, prezent în

10

forme cristaline sau amorfe de mărimi variate de la dimensiunea granulelor de nisip la cea a particulelor coloidale. Principalul reprezentant este cuarţul.

Sistemul de culori Munsell Sistem de notare a culorilor prin specificarea acesteia cu ajutorul a trei variabile: nuanţa, valoarea şi croma. De exemplu, 10YR 3/2 este notaţia unei culori în care 10YR=nuanţa, 3=valoarea şi 2=croma. Pentru soluri se foloseşte un extras din sistemul de culori Munsell, cuprinzând numai culorile întâlnite în soluri.

Smectit Grupă de filosilicaţi cu reţea de tip 2:1, expandabilă. Distanţa dintre două foiţe succesive este cuprinsă între 12 şi 18 Ĺ, în funcţie de natura mineralului faţă de faza lichidă. La mineralul complet uscat spaţiul dintre foiţe este mai mic de 10Ĺ. În stare complet hidratată, foiţele pot fi îndepărtate până la a deveni independente una faţă de alta.

Sol îngropat Sol acoperit cu diferite materiale (aluviuni, loess etc), în care nu acţionează un proces actual de pedogeneză, ca urmare a încetării legăturii lui cu mediul subaerian. Îşi păstrează în mare măsură caracterele avute în momentul acoperirii. Poate fi de vârstă holocenă, pleistocenă sau mai vechi. Sunt frecvente în lunci, în regiuni de dune, terase şi câmpii loessice etc.

Soliflucţiune Deplasare lentă a părţii superficiale a solului înmuiat, dezgheţat, pe un substrat îngheţat, în condiţiile unor pante cu înclinare redusă. S. cele mai caracteristice se produc în regiunile periglaciare şi creează mici învăluiri şi terasări. Sin. solifluxiune.

Solonceac În SRCS, tip de sol halomorf salin caracterizat prin prezenţa unui orizont salic (sa) situat în primii 20 cm ai profilului. Succesiune tipică de orizonturi: Aosa-A/C-CG, Aosa-A/Go sau Aosc-Aosa-A/C-C. Subtipuri: tipic, molic, vertic, gleic, alcalizat.

Soloneţuri (SN) Unitate de sol în cadrul Legendei FAO. Aceeaşi denumire în SRCS. Soluri cu orizont B natric, cu sau fără orizont E albic, fără caractere de hidromorfie.

Spodosolurile Ordin în cadrul Soil Taxonomy (solurile acide ale terenurilor cu răşinoase) care prezintă un orizont B spodic. Etimologic, denumirea vine de la gr. spodos, care înseamnă cenuşă de lemn şi se prescurtează cu od. Sunt prezente începând din zona boreală până în zona tropicală umedă, unde se formează pe depozite parentale cuarţoase. Sub stratul de humus acid este prezent orizontul E spodic, care este dispus deasupra unui orizont B spodic.

Structură Proprietate a solului (materialului de sol) de a avea particulele elementare şi microagregatele reunite (grupate) în agregate (elemente structurale) de forme şi dimensiuni diferite, între acestea fiind goluri sau suprafeţe de contact cu legături slabe; masa de sol se desface cu uşurinţă în agregate (elemente structurale) dacă este supusă unei acţiuni mecanice. (2) În micromorfologie, constituţie fizică a materialului de sol exprimată prin mărimea, forma şi aranjamentul particulelor şi golurilor, incluzând atât particulele primare care formează particulele compuse cât şi particulele necompuse. (3) Aspect morfologic al părţilor componente ale unei roci (grad de cristalizare, dimensiuni şi forme ale cristalelor) şi modul lor de concreştere. S. reflectă condiţiile de formare a rocii.

Textura solului (1) Compoziţia relativă a solului în particule de diferite dimensiuni, care îi conferă o serie de proprietăţi: de consistenţă, rezistenţă etc. Se exprimă de obicei prin procentele diferitelor fracţiuni granulometrice ce compun solul. Sin. alcătuire granulometrică, granulometrie. (2) (Geologie) Aranjament şi raporturi între părţile componente ale unei roci. Cele mai frecvente şi caracteristice T. sunt: masivă la rocile magmatice, şistoasă la cele metamorfice şi stratificată la cele sedimentare. Sensul geologic al termenului este apropiat de ceea ce se înţelege în ştiinţa solului prin structură.

Umbric Termen care în SRCS indică un subtip de sol în profilul căruia este prezent un orizont A umbric şi care la nivel de tip este clasificat după alte criterii care nu exclud sau nu includ prezenţa unui orizont A umbric.

Vermic Termen care indică, la nivel de subtip, solurile care prezintă, în proporţie de peste 50% din volumul orizontului A şi peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme, coprolite sau galerii de animale, umplute cu material adus din orizonturile supra- sau subiacente. Se notează în simbol cu vm.

Vertic Termen care în SRCS indică, la nivel de subtip, solurile care au caractere vertice (feţe de alunecare oblice, elemente structurale mari cu muchii şi unghiuri ascuţite, crăpături largi între baza orizontului Am (Ao sau E) şi 100 cm adâncime sau numai crăpături largi în intervalul menţionat, care pot urca până la suprafaţă.