TEME STUDIATE ÎN SEM. 1 1. Societate, stat, drept, politică, morală;

2. Dreptul constituțional român – 2 cursuri a. Noțiune; b. Norma de drept constituțional; c. Raportul de drept constituțional, izvoarele dreptuluii constit.

3. Teoria constituției– 3 cursuri; a. Apariție, adoptare, modificare, abrogare; b. Supremația constituției; c. Controlul constituționalității legilor;

d. Consțituțiile române;

4. Cetățenia română– 2 cursuri;

5. Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor – 5 cursuri;

a. Noțiune, natură juridică, clasificare; b. Principii constituționale, inviolabilități; c. Tipuri de drepturi și îndatoriri

BIBLIOGRAFIE - obligatorie

0 IoanMuraru,SiminaTănăsescu,Dreptconstitutionalsiinstitutiipolitice,vol.I,CHBeck, Bucuresti, 2013;

0 Ioan Muraru, Simina Tănăsescu (Coord.), Constitutia României. Comentariu pe articole, CH Beck, Bucuresti, 2008;

0Constituția României; 0Regulamentul Camerei Deputatilor;

0Regulamentul Senatului;

0Regulamentul ședințelor comune ale Camerei deputaților și Senatului

BIBLIOGRAFIE - facultativă

0Bianca Selejan Guțan, Drept constituțional și instituții politiceEditura Hamangiu, Bucuresti, 2015;

0Marieta Safta, Drept constituțional și instituții politice, Editura Hamangiu, București, 2015

0 IonDeleanu, Institutii sI proceduri constitutionale, CHBeck, Bucuresti, 2006;

0Tudor Drăganu, Tratat de drept constitutional sI institutii politice, Lumina LEX, Bucuresti, 1998;

0 Stefan Deaconu (Coord.), Codex constitutional. Constitutiile statelor membre ale Uniunii Europene, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2015;

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

0 Ce este SOCIETATEA?

0 Ce este STATUL?

0 Ce este DREPTUL?

0 Ce este POLITICA?

0 Ce este MORALA?

0 Ce este CONSTITUȚIA?

0 Ce este DREPTUL CONSTITUȚIONAL?

SOCIETATEA 0 Sensuri multiple – important – societatea umană;

0 Ansamblu complex și unitar de relații interumane, condiție și rezultat al activității acestora de creare a bunurilor materiale și valorilor spirituale necesare traiului individual și colectiv;

0 Diferită de societatea animală prin: conștiință și rațiune;

0 În ea se ctoate construcțiile sociale: stat, lege, morală etc;

0 Determină sensurile și scopurile altor categorii;

0 Are la bază o diversitate de indivizi grupați în clase și categorii sociale;

0 Este influențată de factori economici, ideologici, tradiții

SOCIETATEA 0 Factori care influențează societatea:

0 Ideologici - au la bază sistemul de valori specific comunității;

0 Economici – determină modalitatea de exercitare a puterii în societate;

0 Istorici – influențează structura instituțională;

0 Tradiționali – influențeazâ procesele decizionale din societate;

0 Psihologici (mituri, religie) – factor structurant în relaționare;

0 Internaționali – importanți în era globalizării, când societățile tind să se întrepătrundă

STATUL 0 Creație istorică a SOCIETĂȚII umane, în scopul

dezvoltării ei (materiale, spirituale și a conservării valorilor);

0 Statul – concept și realitate (deși nu poate fi văzut!);

0Exprimă, de cele mai multe ori, ordinea din natură

0Abordări:

0 1. constitutive - suma a trei elemente: teritoriul, populația și suveranitatea;

0 2. juridice – forma organizată a puterii poporului;

0A apărut ca urmare a evoluției societății umane;

STATUL 0 Juridic – statul este un ansamblu sistematic de organe de

stat (autorități) executive, judecătorești, armată, poliție în care lucrează funcționari ai statului care se bucură de autoritate și protecție specială (demnitari, funcționari publici, agenți publici etc);

0 Statul implică organizare și ordine – se impune de bunăvoie sau de nevoie;

0 Statul are legitimitate de la cetățeni în toate acțiunile sale;

0 Statul este rezultatul convențiilor sociale;

0 Statul este persoană juridică, în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații

DREPTUL 0Apare odată cu statul – statul crează dreptul, dreptul

delimitează acțiunile statului;

0Dreptul și statul evoluează împreună

0 Prin drept statul: 0 impune reguli de conduitănorme obligatorii;

0 își exprimă puterea în toate sferele de activitate a sa;

0 Asigură eficiența și viabilitatea sa

0Reprezintă totatlitatea regulilor de conduită, instituite sau sancționate de stat, reguli care exprimă voința poporului ridicată la rangul de lege, a căror aplicare este realizată de bunăvoie sau, în ultima instanță, prin forța coercitivă a statului

DREPTUL

0Accepțiuni:

0 Drept subiectiv – puterea garantată de lege voinței unei persoane, î temeiul căreia, aceasta este în măsură, în vederea valorificării unui interes personal direct, să desfășoare o conduită determinată sau să ceară unui terț îndeplinirea unei acțiuni sau abținerea de la o anumită activitate

0 Drept obiectiv: totalitatea normelor juridice

0Dreptul este arta binelui și a echității: Ius est ars boni et aequi;

0Dreptul este o rază de bunătate și de prudență divină;

0 Împărțire – făcută de jurisconsulții romani:

0 Drept public – dominat de interesul general, cuprinde normele juridice care privesc statul, colectivitățile publice și raporturile acestora cu persoanele particulare;

0 Drept privat – normele juridice aplicabile persoanelor particulare, fizice sau juridice și a raporturilor dintre ele

POLITICA 0 Politica este o formă de activitate socială care se

extinde asupra relațiilor dintre clase, națiuni și alte grupuri sociale , precum și dintre acestea și indivizi în lupta pentu putere;

0 Scopul politicii: participarea la guvernare;

0Politica este determinată de “starea socială” unei țări

0Atenție:

0 Nu poate exista o guvernare apolitică sau fără politică;

0 Structurile constituționale (sau statale) nu pot fi concepute în afara polticii

POLITICA 0 Politica este un ou stricat; dacă s-a spart, miroase -

proverb rusesc;

0Politica este arta posibilului – O.v. Bismarck;

0 Pentru a deveni stăpân, politicianul pozează în servitor— Charles de Gaulle;

0Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi – Platon;

0Politica este singura arenă din lume pe care eroii si canaliile o împart în mod democratic – Ovidiu Chirovici;

MORALA 0 Morala determină politica – Platon;

0 Morala este o formă a conștiinței sociale care fixează în reguli cerințele de comportare ale indivizilor unii față de alții și în raport cu societatea;

0 Regulile pe care ni le asumăm pentru a face bine și a evita răul;

0 Ansamblul normelor de conviețuire a oamenilor în colectivitate care nu sunt sancționate de lege ci de opinia publică;

0 Trebuie să stea la baza societății, a statului, a dreptului, a legii, a politicii….

0 Concepte morale prezente în Constituție: bunele moravuri, morala publică etc;

0 În viața publică, în societatea modernă, intră de multe ori în contradicție cu “economia”

DREPTUL CONSTITUȚIONAL

0NOȚIUNE;

0RAPORTURI ȘI NORME DE DREPT CONSTITUȚIONAL;

0 IZVOARELE DREPTULUI CONSTITUȚIONAL;

0 LOCUL DREPTULUI CONSTITUȚIONAL ÎN SISTEMUL DE DREPT

DREPT CONSTITUȚIONAL. NOȚIUNE

0Dreptul românesc – ansamblu de norme cuprinzând mai multe ramuri de drept;

0Ramutra dreptului constituțional apare mult mai târziu față de alte ramuri de drept (civil, penal) – odată cu apariția primelor constituții scrise – app.1780;

0 Concept de origine italiană – prima catedră de drept constituțional – Ferrara – 1797;

0 Franța – 1834 – Paris (profesor italian);

0România – 1864 – Iași – drept public (drept constituțional și drept administrativ);

0 Curs separat: - Iași – 1910 – Constantin Stere;

0 - București – 1915 – Constantin Dissescu

0Dreptul constituțional – norme juridice care reglementează forma statului, organizarea, funcționarea și raporturile dintre puterile publice, limitele puterilor publice, organizarea politică a statului;

0Dreptul constituțional – relații sociale care apar în procesul organizării și exercitării și înfăptuirii puterii;

0Dreptul constituțional – ramura dreptului unitar român formată din normele juridice care reglementează relațiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării statale a puterii.

0 Instituții politice – organe însărcinate să realizeze puterea politică și normele referitoare la această realizare (Președinte, Prim-ministru, Parlament etc)

Obiectul dreptului constituțional și Raporturi de drept constituțional

0Relațiile sociale specifice dreptului constituțional – relații sociale care apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat (element comun);

0Opinii diferite despre: 0 Ce înseamnă instaurarea și menținerea puterii;

0 Întinderea sferei dreptului constituțional;

0Putere de stat – conținut: - instaurare =organizare

0 - perfecționare pe parcursul menținerii și exercitării ei;

0Toate normele din Constituție sunt norme de drept constituțional sau nu?

0 Normele din constituție consființesc esența statului;

0 Constituția oferă o definiție pentru ceste concepte, evidențiind ceea ce este fundamental pentru puterea de stat;

0 Dreptul constituțional are rol conducător, dominant pentru celelalte ramuri ale dreptului;

0 Dreptul constituțional conține norme cu caracter deosebit, indispensabil pentru consolidarea poziției guvernanților și pentru menținerea și exercitarea puterii;

0 Obiectul de reglemenatre al dreptului constituțional cuprinde:

0 Relații sociale cu dublă natură juridică (reglementate și de alte ramurid e drept;

0 Relații specifice de drept constituțional;

0 Toate se nasc în procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii

Obiectul dreptului constituțional și Raporturi de drept constituțional

NORME DE DREPT CONSTITUȚIONAL

0Normele dreptului constituțional reglementează conduita oamenilor în relațiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, exercitării și menținerii puterii;

0 Sunt cuprinse în Constituție și în alte acte normative care sunt izvoare ale dreptului constituțional;

0Norma juridică – regula de conduită generală, impersonală si obligatorie, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, de forța de constrângere a statului

NORMA JURIDICĂ

Structură internă (logico-juridică)

Structură externă (tehnico-juridică)

IPOTEZĂ

DISPOZIȚIE

SANCȚIUNE

Capitole Secțiuni

Paragrafe Articole Alineate

STRUCTURA NORMEI JURIDICE

0 Ipoteză - elementele necesare identificării cadrului legal în care norma de drept va acţiona – împrejurări, condiții, subiecte, definiții, principii, scop, semnificația unor termeni;

0Dispoziție – continutul, fondul normei juridice, indicând conduita pe care trebuie să o urmeze subiectele – drepturile și obligațiile corespunzătoare ale subiectelor vizate de norma juridică;

0 Sancțiunea cuprinde consecintele juridice care apar în urma nerespectării normei;

0Normele constituționale nu sunt alcătuite după schema clasică – sunt norme principii, care stabilesc direcții sau se referă la organizarea unei autorități;

0Normele constituționale nu conțin expres sancțiuni (dar ele există!!);

0 Ipoteza nu este prezentă totdeauna în forma clasică;

0 situații speciale ale normelor de drept constituțional:

0 Pentru mai multe dispoziții este prevăzută o singură sancțiune;

0 Sancțiuni specifice – ex. Revocarea mandatului unui parlamentar, demiterea sau suspendarea Președintelu etci;

0 Pentru unele reglementări constituționale, sancțiunile se regăsesc în alte ramuri ale dreptului

Subiectele raporturilor de drept constituțional

0 Subiecți (subiecte) – participanții la raportul de drept constituțional;

0 Sunt oameni – luați individual;

0 - grupați în colective.

0 Caracterisitici:

0 Unul dintre subiecte este întotdeauna statul, deținătorul puterii, un organ reprezentativ;

0 Subiectele acționează într-un raăort juridic apărut în activitatea de instaurare, menținere și exercitare a puterii

1. Poporul – suveranitatea națională aparține poporului, care încredințează exercițiul ei unor organe alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat;

2. Statul – apare ca subiect direct fie reprezentat prin organele sale. Ca întreg apare în raporturile privitoare la cetățenie, formă de guvernare;

3. Organele statului – autoritățile publice – întotdeauna – organele legiuitoare și uneori celelalte (executive, judecătorești) - când apar în procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii;

4. Partidele, formațiuni politice, alte organizații – sqau birourile elecotrale – în procesul electoral;

5. Cetățenii – distinct – pentru realizarea drepturilor fundamentale, ca persoane cu anumite demnități sau organizați pe circumscripții electorale;

6. Străinii și apatrizii – în raporturile ce se nasc cu prilejul acordării cetățeniei, azilului politic, extrădării

Subiectele raporturilor de drept constituțional

IZVOARELE DREPTULUI CONSTITUȚIONAL

0 Izvoarele dreptului – forme de exprimare a normelor juridice determinate de modul de edictare sau sancționare a lor de către stat;

0 Criterii de identificare a izvoarelor dreptului constituțional: 0 Autoritatea publică emitentă;

0 Conținutul normativ al actului

0 Izvoare scrise ale dreptului constitutțional: 0 Constituția și legile de modificare a constituției – sunt în totalitate

izvor al dreptului constituțional;

0 Legea ca act juridic al Parlamentului – sunt izvoare pt dreptul constituțional cele care reglementează relații sociale fundamentale din sfera instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat;

0 Regulamentele parlamentare – de organizare și funcționare a celor două camere;

0 Ordonanțele Guvernului;

0 Trattele internaționale – dacă sunt de aplicare directă, nemijlocită, rafiticat conform dispozițiilor constituționale și dacă cuprind reglementări ale relațiilor specifice dreptului constituțional – ex. Cetățenia, drepturile omului etc

0Constituție – (etim.) – constitutio (lat.) - asezare cu temei, starea unui lucru;

0A fost mereu analizată prin opoziție cu absolutismul;

0Considerată drept limită în calea exercitării arbitrale a puterii;

0Până în sec XVIII – accepțiune de lege; 0Din sec XVIII – lege fundamentală – eveniment

de importanță capitală pentru societatea umană;

0Constituția excede juridicul, se identifică cu societatea, iar adoptarea ei capătă semnificația unei revoluții – eveniment politic;

TEORIA CONSTITUȚIEI

0Drumul procesului constituțional: 0 Declarația franceză a drepturilor omului și cetățeanului –

1789 – “orice societate în care garanția drepturilor nu este asigurată, nici separația puterilor stabilită, nu are constituție”;

0 Constituția americană – 1787 – prima constituție scrisă – “noi, poporul american, în vederea formării unei uniuni mai perfecte, stabilirii justiției, asigurării liniștei interioare, asigurării apărării comune, dezvoltării bunăstării generale și asigurării binefacerilor libertății pentru noi și urmașii noștri, poruncim și stabilim prezenta constituție….”

0 Constituția reprezintă așezământul politic și juridic fundamental al unui stat;

0 Constituția este o categorie istorică;

0 Constituția este creația unei epoci;

0 Constituția exprimă evoluția sistemului legislativ;

0 Constituție ≠ lege (doar în dreptul roman erau sinonime! – constituții imperiale – legile împăratului)

0 Constituția apare, ca noțiune, mult mai târziu decât legea;

0 În istorie, se impune ca însăși legea să fie subordonată unor principii fundamentale;

0 Constituția este concepută drept ansamblu normelor juridice care au ca scop limitarea puterilor guvernanților și garantarea drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanului;

0Analiza constituției dpdv:

0 Criteriul material – precizarea domeniului de reglementare, a relațiilor sociale care intră în sfera de cuprindere a normelor constituționale;

0 Criteriu formal – modalitatea de consacrare a normelor constituționale;

0Analiza constituției în doctrina sec XX: 0 Constantin Dissescu – 1915 – constituția reprezintă

organizarea edificiului suveranității; organizarea formei de guvern pe care poporul și-o dă;

0 Paul Negulescu – constituția estenorma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului și la raporturile de echilibru între diferite puteri ale statului;

0 Constituțiareprezintă ansambul regulilor care administrează organizarea și funcționarea statului – Andrei Hariou;

0 Ansamblul regulilor relative la organizarea statului &documentul care reglementează instituțiile și care nu poate fi elaborat sau modificat decât după o procedură diferită de cea folosită pentru a;te reguli de drept;

0 Acea lege care, având forță juridică superioară celorlalte legi, reglementează în mod sistematic principiile structurii social-economice și cele ale organizării statului, garantează material drepturile fundamentale și stabilește datoriile corespunzătoare acestor drepturi – Drăganu, Deleanu;

0 Constituție – elemente definitorii:

0 Elemente de conținut – criteriul material;

0 Elemente de formă – criteriul formal;

0 Caracteristici:

0 Constituția are caracter de lege – conține norme juridice, reguli de conduită;

0 Constituția este legea fundamentală – rezultă din conținutul și calitatea reglementărilor;

0 Are un conținut complex – cuprinde principii fundamentale pentru toate domeniile vieții (politic, economic, social, juridic etc);

0 Reglementările sale privesc puterea de stat;

0 Conținutul cuprinde relații fundamentale, esențiale pentru instaurarea, menținerea și exercitarea puterii de stat;

0 Are o forță juridică supremă;

0 Forma scrisă (majoritară)

0 Constituția este – legea fundamentală a unui stat, constituiută din norme juriidce, învestite cu forță juridică supremă, care reglementează acele relații sociale fundamentale care sunt esențiale pentru instaurarea, mențimerea și exercitarea puterii de stat;

0APARIȚIA CONSTITUȚIEI

0Odată cu ajungerea la putere a burgheziei;

0 Cauze:

0 Necesitatea afirmării și protejării noii puteri burgheze (!);

0 Necesitatea restrângerii puterii conducătorilor;

0 Dorința de a afirma puterea populară;

0 Marchează apariția statului de drept;

0TIPURI DE CONSTITUȚII

0 Fapt: normele constituționale pot fi sistematizate într-un act unic, fundamental (caracter mai solemn!) sau în mai multe acte constituționale redactate în formă scrisă sau într-un sistem de norme scrise și cutumiare care, în totalitatea lor, formează constituția statului;

1. Constituții cutumiare: ex: Anglia, Israel, Noua Zeelandă (uzanțe, precedente, principii fundamentale cristalizate în timp în activitatea statală);

1. Constituția engleză: 1. Parte scrisă – dreptul statutar – (statute law) și dreptul judiciar

(common law);

2. Parte nescrisă – dreptul cutumiar – convențiile constituționale;

0 Magna Charta Libertatum – 1215;

0 Habeas corpus – 1679;

0 Bill of rights – 1689;

0 Actul de stabilire a succesiunii la tron -1701 etc

1. Constituții scrise – sec XVIII

0 Avantaje constituții scrise: 0 Claritate, fără incertitudini, permanente;

0 Intangibile cât timp nu intervine o procedură de revizuire;

0 Nu pot fi modificate oricum de guvernanți;

0 Dovada superiorității legii scrise asupra cutumei;

0 Teorii despre constituiile scrise:

0 1. Ideea contractelor scrise (Anglia) – cu fortă juridică superioară legii ordinare si aveau drept scop limitarea puterii regale si consfintirea unor drepturi si libertătii ale cetătenilor, dreptul coloniilor de a se autoguverna si a legifera (cu obligatia respecării legilor metropolei);

0 2.Ideea domniei legii – (rule of law, Anglia)- organele de stat trebuie să respecte regula de drept prestabilită si să o considere, atâta timp cât nu este abrogată, ca sacră.

0 3.Teoria contractului social, (Jean Jecques Rousseau – statul este rezultatul unei întelegeri libere a cetătenilor.

0REGIMUL JURIDIC AL CONSTITUȚIEI

1. ADOPTAREA CONSTITUȚIEI

0 Forme speciale de adoptare – pun în valoare supremația;

0Proces complex – cuprinde:

0 Inițiativa adoptării –

0organism statal, politic sau social care, ocupând în sistemul politic al unei societăti locul cel mai înalt ( autoritate supremă) este cel mai în măsură să cunoască evolutia societătii date, perspectivele sale;

0 initiativa populară;

0 Unele constitutii prevăd cine poate avea initiativa adoptării constitutiei. Altele nu prevăd un asemenea lucru, el rezultând din sistemul normativ privind eliberarea legilor.

0 Poate adopta constituția:

0 Puterea constituantă:

0 1. Putere constituantă originară - intervine atunci când nu mai există constitutie în vigoare (state noi, revolutii);

0 2. Puterea constituantă instituită - prevăzută de constitutia în vigoare (sau anterioară), atât în cea ce priveste competenta, cât si organizarea si functionarea ei.

0 MODURI DE ADOPTARE A CONSTITUȚIEI

1. Constitutiile acordate -charte concedate- constitutiile adoptate de monarh ca stăpân absolut, care-si exercită puterea ;

2. Statutul sau constitutia plebiscitară, este o variantă mai dezvoltată - initiată tot de către seful statului (monarh), dar este ratificată prin plebiscit – (suvernanitate pasivă; poporul nu decide ci acceptă, nu poate propune amendamente);

0Constitutia pact, este considerată un contract între rege si popor, poporul fiind reprezentat prin parlament - potrivită pentru apărarea intereselor grupurilor conducătoare, care profitând de situatii favorabile, impun sefului statului anumite conditii – constituția română din 1866, 1923;

0Constitutia conventie, este opera unei adunări numită conventie, care este deasupra parlamentului si are dreptul de a stabili puterile delegate în stat si competenta puterii constituante; 0 Avantaje - mijloc de manifestare a suveranitătii

nationale;

0 Dezavantaj - Adunarea Constituantă poate hotărî după vointa sa si, teoretic s- ar putea afla în dezacord cu poporul care a ales-o;

0 Cale de mijloc –constituția referendară – 1991;

0Constitutia parlamentară, care foloseste următoarea procedură:

0 initiativa proiectului;

0 discutarea publică a proiectului;

0 adoptarea proiectului de către parlament cu majoritate calificată (cel putin 2/3 din numărul total al membrilor);

0 În acest mod au fost adoptate constitutiile României din 1948, 1952 si 1965.

0REGIMUL JURIDIC AL CONSTITUȚIEI

1. ADOPTAREA CONSTITUȚIEI

0 Forme speciale de adoptare – pun în valoare supremația;

0Proces complex – cuprinde:

0 Inițiativa adoptării –

0organism statal, politic sau social care, ocupând în sistemul politic al unei societăti locul cel mai înalt (autoritate supremă) este cel mai în măsură să cunoască evolutia societătii date, perspectivele sale;

0 initiativa populară;

0 Unele constitutii prevăd cine poate avea initiativa adoptării constitutiei. Altele nu prevăd un asemenea lucru, el rezultând din sistemul normativ privind eliberarea legilor.

0 Poate adopta constituția:

0 Puterea constituantă:

0 1. Putere constituantă originară - intervine atunci când nu mai există constitutie în vigoare (state noi, revolutii);

0 2. Puterea constituantă instituită - prevăzută de constitutia în vigoare (sau anterioară), atât în cea ce priveste competenta, cât si organizarea si functionarea ei.

0 MODURI DE ADOPTARE A CONSTITUȚIEI

1. Constitutiile acordate -charte concedate- constitutiile adoptate de monarh ca stăpân absolut, care-si exercită puterea;

2. Statutul sau constitutia plebiscitară, este o variantă mai dezvoltată - initiată tot de către seful statului (monarh), dar este ratificată prin plebiscit – (suvernanitate pasivă; poporul nu decide ci acceptă, nu poate propune amendamente);

3. Constitutia pact, este considerată un contract între rege si popor, poporul fiind reprezentat prin parlament - potrivită pentru apărarea intereselor grupurilor conducătoare, care profitând de situatii favorabile, impun sefului statului anumite conditii – constituția română din 1866, 1923;

4. Constitutia conventie, este opera unei adunări numită conventie, care este deasupra parlamentului si are dreptul de a stabili puterile delegate în stat si competenta puterii constituante; 0 Avantaje - mijloc de manifestare a suveranitătii

nationale;

0 Dezavantaj - Adunarea Constituantă poate hotărî după vointa sa si, teoretic s- ar putea afla în dezacord cu poporul care a ales-o;

0 Cale de mijloc –constituția referendară – 1991;

5. Constitutia parlamentară, care foloseste următoarea procedură:

0 initiativa proiectului;

0 discutarea publică a proiectului;

0 adoptarea proiectului de către parlament cu majoritate calificată (cel putin 2/3 din numărul total al membrilor);

0 În acest mod au fost adoptate constitutiile României din 1948, 1952 si 1965.

0MODIFICAREA CONSTITUȚIEI (REVIZUIREA)

0 Dreptul de a revizui Constituția trebuie să aparțină aceluiași organ care a adoptat-o (regula de principiu!);

0 Procedura de modificare este similară cu cea de adoptare;

0 După modul de realizare a revizuirii, există:

0Constituții suple (flexibile) - se modifică după aceeasi procedură folosită si pentru modificarea legilor ordinare;

0Constituții rigide - se modifică după alte reguli;

- se bucură de stabilitate mai mare;

0Metode de rigidizare:

0 Interdicții absolute de modificare – ex. – constituția Franței – “forma republicană nu va putea face obiectul modificării”;

0 Interdictii temporale de modificare – “nicio modificare nu poate fi făcută o perioadă de…” – ex. Constit. Americană: “nicio modificare nu poate fi adusă anumitor prevederi vreme de 21 ani”;

0 Stabilirea unor proceduri de modificare care nu se poate realiza decât după o anumită perioadă de timp:ex: Constituția Franței;

0 Proceduri greoaie de modificare – ex. - Constituția română de la 1866;

0 Constituția României - art. 150: “pot initia revizuirea Presedintele României la propunerea Guvernului, cel putin o pătrime din numărul deputatilor sau al senatorilor, precum si cel putin 500.000 de cetăteni cu drept de vot”.

0 ÎNCETAREA EFECTELOR CONSTITUȚIEI

0 Suspendarea constitutiei (scoaterea din vigoare) în total sau în parte, pe o anumită perioadă de timp determinată, a dispozitiilor constitutionale, este justificată de teoria necesitătii;

0unele constitutii interzic posibilitatea suspendării lor;

0altele nu prevăd nici un fel de dispozitii cu privire la suspendare

0 Abrogarea Constituției - se produce, de regulă, atunci când se adoptă o nouă constitutie;

0poate fi expres mentionată de normele noii legi fundamentale (art. 153 din Constitutia României);

0Poate fi implicită, rezultând din faptul că nu pot exista în acelasi timp în acelasi stat două legi fundamentale valide, cu acelasi obiect de reglementare!!!

0Continutul normativ al Constitutiei

0 Ce este Constituția;

0 Locul Constituției în sistemul normativ al unui stat;

0 Stabilifrea deosebirilor dintre Constitutie si lege;

0 Cuprinde:

0 reguli relative la tehnica guvernamentală (cui apartine puterea, cum se desemnează guvernanti);

0 reguli străine organizării puterii (reguli cărora se doreste să li se asigure o anumită stabilitate; ex: reguli privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, dispozitii de ordin economic, social etc.);

0declaratii de drepturi.

0 în continutul constitutiei intră norme privitoare la:

0 esenta, tipul si forma statului;

0 detinătorul puterii;

0 fundamentele economice si sociale ale puterii;

0 fundamentele politice, ideologice si religioase ale întregii organizării a societătii date;

0 locul si rolul partidelor politice;

0 sistemul organelor statului;

0 statutul juridic al persoanei (drepturile, libertătile si îndatoririle fundamentale ale cetăteanului);

0 tehnica constitutională;

0 norme care reglementează de principiu toate domeniile vietii economice, politice, juridice ale societătii date.

0 Supremația Constituției – principiu de rang constitutional;

0 calitate (trăsătură) a Constitutiei care o situează în vârful institutiilor politico-juridice dintr-o societate (stat) si face din legea fundamentală sursa tuturor reglementărilor din domeniu;

0 Exprimata expres de textul constitutional – art. 1 alin. 5;

0 exprimă pozitia supraordonată a constitutiei atât în sistemul social –politic al unei tări cât si în sistemul de drept;

0 implică un continut normativ complex al constitutiei cu importante consecinte statale si juridice;

0 Fundamentarea supremației Constituiei are loc prin:

0 continutul, forma si forta juridică a normelor pe care le contine;

0principiile fundamentale de organizarea si functionare a organelor statului:

0 trăsăturile puterii (puterilor) statale.

0Consecinte juridice ale suprematiei constitutiei (poziția Constituțiri în sistemul normativ)

0 Modul de adoptare – special, diferit de alte norme;

0 Stabilitate sporită privind modificarea – Constituția trebuie să se adpteze la viața socială a comunității și să nu devină o frână;

0 Modalități de abrogare și suspendare;

0 deosebiri dintre Constituție și legi – dpdv al supremației

0 Conformitatea întregului drept cu Constituția – regula conformității –

0 toate ramurile dreptului își găsesc punctul de plecare, la nivelul celor mai înalte principii în și numaiîn prevederile constituționale;

0Ramurile dreptului dezvoltă dispozițiile de principiu continute d etextul constitutional; normele lor trebuie să fie în perfectă concordanță cu litera si spiritul constitutiei;

0Orice incalcare de la această concordanta duce la nulitatea dispozitiilor legale in cauza ( se poate constata prin controlul de constitutionalitate)

0Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei

0 La nivelul intregului sistem de drept – care fac ca intregul sistem normativ sa fie respectat si aplicat;

0 Garantii specifice legii fundamentale;

1. Controlul general al aplicarii constitutiei – prin modalitătile de verificare a conditiilor de fond si de forma ale actelor emise de autoritatile statului;

0 Este general – cuprinde toate formele de activitate statală;

0 Este efectiv – se concretizeaza prin toate caile si formele de control existente intr-un stat;

2. Controlul constitutionalitatii legilor –

0 activitatea organizată de verificare a conformitatii legii cu constitutia (ca activitate);

0 Regulile privitoare la organele competente in a aface verificarea (ca instituie juridica)

0În scopul de a consolida suprematia s-a încercat să se gaseasca un mijloc pentru a se asigura respectarea ei, nu numai de catre administratie si justitie, dar si de puterea legiuitoare.

0Acest mijloc a fost instituirea unui organ caruia i s-a recunoscut competenta de a face inaplicabile legile contrare unui principiu constitutional;

0Temă:

1. Identificați și caracterizați procedura de modificare a Constituției României din 1866;

2. Alegeti (in grupuri de 2-3 persoane) una dintre Constituțiile române și prezentați câteva aspecte cu privire la caracterul, modul de adoptare și modifcare al ei;

3. Realizati o trecere in revista a reglementărilor constitutionale privitoare la Curtea Constitutională;

CONTROLUL CONSTITUȚIONALITĂȚII LEGILOR

0Principiul constituționalității legilor este cuprins în principiul legalității - elaborarea actelor normative să se facă de organele competente, după o procedură prestabilită, cu respectarea dispoziţiilor din actele normative emise de autorităţile statului care, indiferent de categoria din care fac parte, ocupă o poziţie superioară celor emitente în sistemul statal respectiv;

0Controlul constitutionalitătii legilor-

0 activitatea organizată de verificare a conformitătii legii cu Constitutia;

0 ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritătile competente a face această verificare, procedura de urmat si măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri;

0Obiectul controlului constituționalității legilor

0 Întrebare: Legea, ca act juridic al Parlamentului sau și alte acte normative (acte ale altor autorități, ex. Autorități centrale);

0 Control de constituționalitate – legea și alte acte cu putere de lege;

0 Control specific judiciar – alte acte normative – ex acte administrative_ control pe cale acontenciosului administrativ;

0Prin controlul de constituționalitate:

0 Se asigură ordinea constituțională;

0 Element de garanție juridică a supremației Constituției

0 Cauze de necesitate pentru controlul constituționalității legilor: 0 Apariția unor neconcordanțe între legea ordinară și Constituție

(de conținut sau de procedură);

0 Armonizarea intereselor generale ale statului federal cu interesele specifice ale statelor mambre;

0Evoluție istorică 0 Exercitarea controlului de către instanțele judecătorești;

0 Exercitarea controlului de către un organ specializat;

0 Clasificare tipuri de control: 0 Explicit – textul constituțional prevede expres obligația

verificării și procedura de urmat;

0 Implicit – constituția nu îl prevede expres dar el există implicit, urmare a principiului legalității

0Tipuri de control funcție de organul competent:

0 Control prin opinia publică, control politic, control judecătoresc;

0 control parlamentar, control politic si control judecătoresc;

0 control exercitat de adunarea legiuitoare si control exercitat de organe din afara lor;

0 control politic si control judecătoresc;

0 Control jurisdcițional – exercitat de către organele judecătoresti sau de alte organe, care folosesc o procedură de lucru asemănătoare cu cea judecătorească.

0 Exercitarea acestei forme de control al constitutionalitătii legilor presupune îndeplinirea a două conditii prealabile:

0existenta unei diferentieri precise între legile fundamentale si cele ordinare;

0o constitutie scrisă de tip rigid.

0Controlul temporal:

0 anterior adoptării legilor (control prealabil, preventiv, sau a priori). Acest control se exercită în faza de proiect a legii cauză pentru care nu este apreciat ca fiind un veritabil control ci mai mult o garantie de legalitate si deci de constitutionalitate;

0 posterior adoptării legilor (control ulterior, a posteriori) este un veritabil control care se exercită asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor juridice egale cu forta juridică a legii.

0Criteriul procedurii:

0 Controlul pe calea actiunii, care este un procedeu ofensiv, care permite atacarea unei legi în fata unei instante determinate;

0 Controlul pe calea exceptiei, este considerat un procedeu defensiv, când pentru a ataca trebuie să astepti ca legea să ti se aplice.

0 Criteriul sistemic:

0Modelul american - realizarea controlului de constitutionalitate de către tribunalele obisnuite; 0 control posterior, efectuat pe cale de exceptie si care se

finalizează prin hotărâri judecătoresti care au caracter obligatoriu numai pentru părtile care au participat la respectivul proces;

0 metodă extrem de eficientă, ducând la decizii precise din punct de vedere tehnic;

0 Metodă contestată dpdv al legitimității, încălcându-se principiul separației puterilor statului (puterea judecătorească ajunge să controleze puterea legislativă – legitimată direct de popor!);

0 Obiecție de ordin funcțional – funcția legislativă (conferită strict adunărilor parlamentare) este preluată de puterea judecătorească;

0Modelul european, atribuie controlul constitutionalitătii legilor unor autoritătii special abilitate (tribunale sau curtii constitutionale);

0 se realizează, în egală măsură pe cale de actiune si pe cale de exceptie, poate opera anterior, fie ulterior intrării în vigoare a legii si se finalizează prin decizii care beneficiază de autoritate de lucru judecat;

0 Se realizează printr-un un organism distinct, în afara si deasupra celor trei puteri traditionale, cu puteri cvasi-normative;

0 Organismul de control actionează ca un complement al adunării parlamentare, având atributii de „legislator negativ”;

0 Metoda de control trebuie să îndeplinească:

0Cerința legitimității;

0Cerința eficienței

CONSTITUȚIONALIZAREA DREPTULUI

0 interpretarea progresivă a normelor din Constitutie si a celor cu rang inferior constitutiei;

0 se manifestă prin existenta a două fenomene: 0 unul ascendent, de sporire cantitativă a normelor

constitutionale (multiplicare) – prin: 0 colectarea de către legea fundamentală a normelor si principiilor

specifice altor ramuri de drept cărora le acordă valoarea constitutională. ex: ridicarea la rang constitutional a principiului neretroactivitătii legii, prezumtiei de nevinovătie etc;

0 interpretarea textelor Constitutiei de către justitia constitutională, care poate deduce din dispozitiile exprese ale constitutiei noi principii de valoare constitutională.

0 Unul descendent, de aprofundare a lor (difuzare) – prin impregnarea ramurilor de drept cu normele constitutionale direct aplicabile în scopul de a impune standarde cu fortă juridică mai mare ;

CONTROLUL DE CONSTITUȚIONALITATE ÎN ROMÂNIA

0 În perioada ante și interbelică (Constituția din 1923) – controlul constituționalității pe care judecătorească (modelul american) prin Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ);

0Model eficient mai bine de 25 ani;

0Postdecembrist – Constituția din 1992 – modelul european – adoptat de majoritatea statelor esteuropene ;

0 s-a considerat că instantele centralizate de control pot purifica mediul juridic de norme si, mai important, de atitudini specifice fostelor regimuri;

0 Sistemul și-a demonstrat, în timp, limitele;

0 Controlul de Constituționalitate în prezent:

0 Sediul materiei – art 146-147 Constituție +legea 47/1992 cu modificările și completările ulterioare +alte dispoziții cu privire la competența Curții Constituționale existente în alte acte normtaive (ex: legea pentru alegerea Președintelui);

0 Curtea Constituțională – autoritate publică formată din 9 judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani de către Parlament (fără posibilitate de reînnoire)la propunerea: 3 de către Camera Deputaților, 3 de către Senat și 3 de către Președintele; garant al supremației Constituției;

0 Președintele Curții este ales, prin vot secret, de către judecători, pentru un mandat de 3 ani;

0 Curtea Constituțională nu este instanță judecătorească – nu face parte din puterea judecătorească, ci este strict un organ de control al constituționalității legilor;

0 Condiții pentru a candida la funcția de judecător al Curții Constituționale:

0 pregatire juridică superioară; înaltă competență profesională; o vechime de cel putin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul superior juridic;

0 Acte supuse controlului:

0 Legile, în două tipuri de control:

0Prealabil - legilor votate de către Parlament, dar înaintea promulgării lor de către Președintele României; 0 la sesizarea uneia dintre autoritatile publice prevazute de catre Constitutie si

anume: Presedintele Romaniei, presedintii celor doua Camere, Guvernul, Înalta Curte de Casație și Justitie,Avocatului Poporului, cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori precum și din oficiu asupra inițiativelor de revizuire a Constituției – atenție!! Este exclus controlul din oficiu al legilor!!

0Posterior – pentru legile intrate deja în vigoare – pe calea excepției de neconstituționalitate; 0 Ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial sau direct de

către Avocatul Poporului

0Tratate și alte acorduri internaționale, la sesizarea unuia dintre Președinții celor 2 camere, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau 25 de senatori;

0Regulamentele Parlamentului – la sesizarea unuia dintre președinții celor 2 camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau 25 de senatori;

0Alte atribuții Curtea Constituțională (art. 146):

0 solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui CSM;

0 veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui României si confirmă rezultatele sufragiului;

0 verifică îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către cetăteni;

CETĂȚENIA

0 elementele statului: 0 Populație – fixează limite personale;

0 Teritoriu – fixează limite spațiale;

0 Putere de stat – instaurarea, menținerea și exercitarea ei

0 Populație – dreptul constituțional 0 Cetățenie;

0 Drepturi și libertăți

0 Cetățenie – noțiune interdisciplinară – interesează mai multe ramuri ale dreptului public și privat – drept internațional, dreptul familiei etc;

0Cetățenii – au toate drepturile (confrrite de constituție și legi) și obligațiile;

0 Străini și apatrizi – au unele drepturi și unele obligații;

0Numai cetățenii exercită puterea la nivel statal!!!

0Analiza cetățeniei din perspectiva dreptului constituțional:

0 Netura juridică;

0 Regimul juridic

CETĂȚENIA:

0 Sens politic – apartenența individului la o colectivitate umană;

0 Sens juridic – constituțional:

0 Instituție juridică – grup de norme juridice grupate după un criteriu comun de reglementare;

0Condiția (starea) creată persoanelor care au calitatea de cetățean;

0 Accepțiuni:

0 Legătura dintre individ și stat;

0 Aparteneță juridică;

0 Calitate a persoanei;

0 Legătura politică și juridică

0 Cetățenia – legătura politică și juridică permanentă dintre o persoană fizică și un anumit stat exprimată prin totalitatea drepturilor și obligațiilor reciproce dintre o persoană și statul al cărui cetățean este;

0 Legătură juridică specială care se prelungește oriunde s-ar găsi persoana (în statul său sau în alt stat);

0 Cetățenia este mai mult decât o legătură politică sau juridică între individ și colectivitate;

0 Cetățenia este o integrare angajată într-o coletivitate; impune:

0 Drepturi sau libertăți;

0 Devotament și fidelitate față de țară;

0 Slujirea intereselor poporului;

0 Îndeplinirea obligațiilor cuprinse în acte normative

0Naționalitate – cetățenie;

0Terminologia interesează pentru înțelegerea conținutului reglementărilor;

0 Cetățenia – calitatea persoanei fizice care exprimă relațiile permanente social-economice, politice și juridice dintre persoana fizică și stat, dovedind aparteneța la statul român și atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor și îndatoririlor prevăzute de Constituție și de legile României;

0 Cetătenia română este legătura si apartenenta unei persoane fizice la statul român – def. legală.

0Natura juridică a cetățeniei; 0 Pleacă de la categoria de subiect al raporturilor juridice (subiect

de drept);

0 Cetățenia – parte componentă a capacității juridice;

0 Âsubiecte ale raporturilor de drept – participanții la raporturile juridice care au calitatea de a fi titulari ai drepturilor și obligațiilor ca formează conținutul raportului juridic;

0 Capacitatea juridică – posibilitatea de a fi subiect de drept și de a avea anumite drepturi și obligații;

0 Diferență civil – constituțional – divizarea capacității (folosință și exercițiu);

0 Capacitate juridică – condiția necesară pt a putea deveni subiect al raportului juridic pentru a-și asuma, în cadrul raportului, drepturile și obligațiile

0 Elemente ale capacității juridice – dpdv constitutional: 0Calitatea de persoană fizică;

0Cetățenia

Regimul juridic al cetățeniei

0Normele juridice prin care este rglementată cetățenia (constituționale și legale);

0Principiile cetățeniei:

1. Numai cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de Constituţie şi legi. – unele drepturi pot fi exercitate numai de cetăteni, străinii sau apatrizii neavând acces la ele;

0 dreptul de a alege si dreptul de a fi ales în organele reprezentative;

0 dreptul de a domicilia pe teritoriul României si de a se deplasa nestânjenit pe acest teritoriu;

0 dreptul de a fi ales în orice functie pentru care îndeplineste conditiile cerute de legile tării (pentru anumite functii, legile cer în mod expres ca persoana să aibă calitatea de cetătean român – ex. functia de judecător);

0 dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat din România.

0 Dreptul de a fi protejat diplomatic;

2. Numai cetățenii sunt ținuți a îndeplini toate obligaţiile stabilite prin Constituţie şi legile ţării.

3. Cetăţenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială şi indiferent de modul în care au dobândit cetăţenia;

4. Cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat - stabilirea drepturilor si îndatoririlor cetătenilor români, a modurilor de dobândire si de pierdere a cetăteniei române, constituie un atribut exclusiv al statului;

5. Căsătoria nu produce niciun efect juridic asupra cetăţeniei soţilor - încheierea căsătoriei între un cetătean român si un străin nu produce niciun efect asupra cetăteniei sotului care a dobândit cetătenia română în timpul căsătoriei; Schimbarea cetăteniei unuia dintre soti nu produce niciun efect asupra cetăteniei române a celuilalt sot.

Dobândirea cetățeniei române

0 Cetătenia română se dobândeste prin:

a) Nastere - jus sangvinis; este cetătean român copilul care se naste din părinti cetăteni români sau dintr-un părinte cetătean român si un părinte străin sau fără cetătenie.

!!!!!!! teritoriul pe care s-a născut sau unde domiciliază unul sau ambii părinti nu influentează în niciun fel cetătenia copilului ;

b) adoptie;

c) acordare la cerere.

0Articolul 5 – legea 21/1991 republicată

(1) Copiii născuti pe teritoriul României, din părinti cetăteni români, sunt cetăteni români.

(2) Sunt, de asemenea, cetăteni români cei care:

a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinti este cetătean român;

b) s-au născut în străinătate si ambii părinti sau numai unul dintre ei are cetătenia română.

(3) Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetătean român, până la proba contrarie, dacă niciunul dintre părinti nu este cunoscut.

0Dobândirea cetățeniei prin adopție:

0 Cetătenia română se dobândeste de către copilul cetătean străin sau fără cetătenie prin adoptie, dacă adoptatorii sunt cetăteni români. În cazul în care adoptatul este major, este necesar consimtământul acestuia.

0 În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetătean român, cetătenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situatia în care adoptatorii nu cad de acord, instanta judecătorească competentă să încuviinteze adoptia va decide asupra cetăteniei minorului, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimtământul acestuia.

0Dacă adoptia se face de către o singură persoană, iar aceasta este cetătean român, minorul dobândeste cetătenia adoptatorului.

0 În cazul declarării nulitătii sau anulării adoptiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetătean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseste tara pentru a domicilia în străinătate.

0 În cazul desfacerii adoptiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetătenia română pe data desfacerii adoptiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseste tara pentru a domicilia în străinătate.

0Acordarea cetățeniei la cerere – situații – art. 8-9 legea 21/1991 republicată

Principiile dobândirii cetățeniei

a) jus sangvinis – dreptul sângelui; este cetătean al statului X copilul care se naste din părinti cetăteni ai statului X sau dintr-un părinte cetătean al statului X si un părinte străin sau fără cetătenie;

b) Jus soli – (jus loci) – dreptul locului, al teritoriului – copilul devine cetățean al statului X dacă se naște pe teritoriul statului X;

c) Se utilizează variantele de mai sus (singure sau combinate) funcție de interesele statului;

0Pentru dobândirea cetățeniei la cerere sau prin repatriere – se impune depunerea jurământului de credință față de România;

0Se depune în termen de 6 luni de la data comunicării hotărârii de acordare a cetățenie;

0Fază obligatorie în procedura de obținere a cetățeniei

0Are efect juridic: cetățenia se dobândește la data depunerii sale;

0Legislația română permite dubla cetățenie - la dobândirea cetățeniei române, străinii își pot păstra și cetățenia statului din care provin; (există anumite state care nu permit dubla cetățenie – ex. Japonia)

0Modurile de pierdere a cetăţeniei române

0 1. RETRAGEREA CETĂȚENIEI – sancțiune

0 Cetățeniea pote fi retrasă celui care:

0 aflându-se în străinătate, săvârseste fapte deosebit de grave, prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;

0 aflându-se în străinătate, se înrolează în fortele armate ale unui stat cu care România a rupt relatiile diplomatice sau cu care este în stare de război;

0 a obtinut cetătenia română în mod fraudulos;

0 nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin nastere - art. 5, alin 2 Constituție;

0 Poate fi retrasă numai persoanelor care se află în afara granițelor;

0 Se pronunță prin HG, cu efecte de la publicarea în Mof.

2. RENUNȚAREA LA CETĂȚENIE;

0Nu este sancțiune;

0mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce tin de statutul juridic al persoanei;

0 Poate renunța la cetățenia română:

0 cetăteanului român care a împlinit vârsta de 18 ani si numai pentru motive temeinice;

0 a dobândit ori a solicitat si are asigurarea că va dobândi o altă cetătenie;

0 Persoana care nu este învinuită sau inculpată într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;

0 nu este urmărit pentru debite către stat sau fată de persoane juridice ori fizice din tară;

0 achită ori prezintă garantii corespunzătoare pentru achitarea debitelor;

0Alte situații de pierdere a cetățeniei române:

0 Copilul minor român adoptat de parinți străini (efecte simetrice cu moduri de dobândire a cetațeniei);

0 În cazul copilului găsit pe teritoriul României, dacă se descoperă părinți străini, se pierde cetățenia română;

0 Anularea, declararea nulităţii sau desfacerea adopţiei unui minor de către cetăţeni români;

0 Nu au cetățenie română: 0 apatrizii – persoane fărăc nico cetățenie (cetâțean al lumii);

0 Străinii – persoane care au cetățenia altui stat;

0 Căsătoria nu produce niciun efect juridic asupra cetățeniei soților!!!!

0 Legislația de după 1989 îngăduie dubla cetățenie –

0 Rezolvarea problemelor multor cetățeni români care au plecat din țară în perioada 1944-1989 și au pierdut cetățenia română;

0 În general statele unitare NU agreează dubla cetățenie;

0 Străinii care aduc servicii deosebite țării și națiunii pot primi cetățenie de onoare;

0 Drepturi civile și politice recunoscute cetățenilor români (excepție drepturi electorale și de ocupare a unei funcții publice!!);

0 Guvernul propune, Parlamentul aprobă;

0 Dovada cetățeniei se face (în țară și în străinătate) cu înscrisuri oficiale:

0 Buletin sau CI (în țară);

0Pașaport sau CI în străinătate (actul valabil de trecere a frontierei)

ETAPE OBȚINEREA CETĂȚENIEI

0Depunerea cererii și a dosarului la Autoritatea Națională pentru Cetățenie;

0Verificare dosar de către comisie (eventual completare);

0Programare interviu (în 6 luni);

0 Susținere interviu (neprezentare = respingerea cererii);

0 Constituția României, Istoria României, Geografia României, Cultură și civilizație românească (tradiții), cetățenia europeană

0 Comisia propune => Președintele ANC emite ordin (acordare/respingere;

0Ordinul se comunică persoanei cu confirmare de primire;

0Ordinul se poate contesta la tRibunal, secția Contencios administrativ;

0 În cel mult 3 luni – depunerea jurământului

Spețe:

1. X, cetățean român și Y, cetățean german, au avut în perioada 2005-2008 o relație, fără ca aceasta să se materializeze într-o căsătorie. În 2008, X a născut un copil la Berlin, al cărui tată este Y. La scurt timp, cei doi se despart, iar Y se mută în România împreună cu fiul lor. În noiembrie 2009, cu acordul lui X, Y obține adopția fiului său, pe care îl ia în Germania.

Care a fost cetățenia copilului la naștere? Ce efecte asupra cetățeniei s-au produs ulterior?

2. X si Y, născuți în 1966, cetățeni români, au 2 copii: A , în vârstă de 16 ani și B, în vârstă de 12 ani. Începând cu 2003, X și Y locuiesc în Italia, în timp ce copiii au rămas la bunica lor, în România. La 1 august 2015, X și Y obțin aprobarea renunțării la cetățenia română, în vederea obținerii, începând cu 1 septembrie 2015 a cetățeniei italiene. La 1 octombrie 2015, B pleacă în Italia pentru a locui cu părinții si, în timp ce A rămâne în țară unde continuă să locuiască la bunici.

0 Ce efecte s-au produs asupra cetățeniei celor 2 copii?

0 Ce efecte s-au produs asupra dreptului de proprietate al lui X și Y asupra unei suprafețe de teren agricol situat în România, de care se ocupă bunicii copiilor?

DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂȚENILOR

0Drepturi și îndatoriri;

0Aparițe;

0Definire;

0 Sfera drepturilor – generații de drepturi;

0Natura juridică;

0 Corelația dintre reglementările interne și cele internaționale;

0 Clasificarea drepturilor și libertăților fundamenatle