I. Sistemul de invatamant din Romania: structura, legislatie, retea scolara. Relatia scoala-comunitate (familie, autoritati locale, agenti economici).

1. Sistemul de invatamant din Romania
2. Relatia scoala comunitate

1.Sistemul de invatamant din Romania

Sistemul de nvatamnt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care se refera la organizarea institutionala a nvatamntului.
n cadrul sistemului de nvatamnt sunt reunite institutiile specializate implicate n procesul de educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea n mod organizat, planificat si metodic a dezideratelor educative.
Sistemul de nvatamnt, n sens larg, cuprinde ansamblul institutiilor care participa la organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari, filiere.
Privit din aceasta perspectiva, sistemul de nvatamnt are un caracter deschis incluznd pe lnga institutiile scolare si universitare cu caracter formal si institutiile specializate n instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala, cluburile, taberele scolare, programele de radio/televiziune scolara/universitara, pe de o parte si pe de alta parte, diferiti agenti sociali cu care scoala stabileste relatii de tip contractual (scolile militare, scolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia, comunitatea locala).
n sens restrns sistemul de nvatamnt cuprinde institutiile scolare (scoala primara, gimnaziul, liceul, nvatamntul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de nvatamnt este definit ca sistem scolar, specializat n realizarea functiilor pedagogice ale sistemului de educatie la nivelul procesului de instruire, n cadrul concret al activitatii didactice/educative.

Structura

Principaleleniveluri de structurare a sistemului de nvmntsunt:

1.Nivelul nvmntului primar:treapta nvmntului precolar

treapta nvmntului primar (clasele I-IV)

2. Nivelul nvmntului secundar:treapta nvmntului secundar inferior (clasele V-IX)

treapta nvmntului secundar superior:
- liceal (clasele X-XII)
- profesional: - coli profesionale de 1-2 ani/profesii simple
- coli profesionale de 2-3 ani/profesii complexe

3. Nivelul nvmntului superior:treapta nvmntului superior de scurt durat (2-3 ani)

treapta nvmntului superior de lung durat (4-6 ani)

treapta nvmntului superior post-universitar (studii aprofundate, masterat, doctorat);

Specificul diverselor niveluri de organizareale nvmntului este urmtorul:

nivelul nvmntului primar este axat pe dobndirea culturii generale de factur instrumental (dobndirea deprinderilor de scriere, citire, de calcul, iniierea n limbaje specifice);

nivelul nvmntului secundar inferior/gimnazial urmrete dobndirea culturii generale de baz (cunotine fundamentale din principalele domenii ale cunoaterii);

nivelul nvmntului secundar superior/liceal vizeaz orientarea culturii generale spre anumite domenii de cunoatere (tiin, socio-uman, tehnologie, economie.), cu deschidere spre cultura opional de specialitate;

nivelul nvmntului profesional nglobeaz orientarea nspre dobndirea culturii de specialitate necesare practicrii unei anumite profesii;

nivelul nvmntului superior/universitar este axat pe aprofundarea teoretico-practic specializat a unui anumit domeniu de cunoatere;

Legislatia
Invatamantul primar si cel gimnazial formeaza, impreuna, invatamantul general obligatoriu.
Invatamantul postuniversitar asigura continuarea si adancirea specializarii dobandite in cadrul invatamantului universitar.
Durata studiilor in invatamantul obligatoriu prezinta o mare diversitate de la o tara la alta. In cele mai multe cazuri solutia adoptata este cea a fixarii unui interval de varsta cronologica in care copiii sunt supusi unei instructii obligatorii. Acest interval este cuprins de regula intre 6 si 16 ani. In interiorul acestui interval continutul instruirii nu este identic pontru toti copiii, putand exista mai multe cai de realizare a acestei instruiri.
Observam astfel, ca nota specifica pentru invatmantul obligatoriu ramane faptul mentinerii copiilor in sistemul scolar pana la intrarea lor in campul muncii. Argumentele morale si juridice prevaleaza in organizarea invtamntului obligatoriu. Acestea sunt intregite ins de cele pedagogice. Obiectivul dominant al acestui invtmnt este cel al dobandirii unui cuantum de instruire necesar integrarii in viata sociala.
Educatia permanenta include un ansamblu de forme si modalitati destinate instruirii adultilor, a calificarii si recalificarii lor, in vederea conversiei profesionale. Perfectionarea institutionala a invatamantului este un proces logic, constand dintr-o restructurare a diverselor tipuri, niveluri si forme de organizare in vedeea adaptarii permanente a invatamantului la solicitarile sociale si a reducerii decalajului dintre educatie si dezvoltarea sociala.
Educatia nationala, realizata cu precadere prin sistemul de invtmnt, este una din principalele parghii ale dezvoltarii societatii romnesti. Sistemul de invatamant prezentat deschide perspective pentru formarea resurselor umane la nivelul de calitate pe care il impune societatea viitoare. El va asigura acel cadru organizatoric pentru ca toti membrii societatii sa-si poata valorifica posibilitatile si capacitatile de care dispun. Caracterul sau deschis inlatura orice fel de bariere in calea circulatiei valorilor, dar asigura, in acelasi timp selectia si formarea talentelor in domeniile cunoasterii si activitatii practice.Retea scolara
Ca parte a sistemului de educatie, sistemul de nvatamnt cuprinde reteaua organizatiilor scolare determinata n plan pedagogic si juridic, n contextul unor servicii publice dorite a fi deschise si receptive permanent la nou n vederea realizarii cu maxima eficienta a activitatii de baza a procesului de nvatamnt, si anume instruirea.
Reteaua scolara este principalul factor care ine de organizarea sistemului de invatamant care are o influen hotrtoare asupra formrii si distribuirii cererii de studii pe institutii de invmnt, determinnd si alte aspecte privind cererea de studii cum sunt: gradul de acoperire, structura denamografic si economic a populatiei scolare. Reteaua scolara se constituie si trebuie analizata in trei planuri:1. Reteaua in profil teritorialcare determin cererea de studii prin gradul de accesibilitate teritoriala a instituiilor de invmnt. Pentru multe instituii de invmnt, plasarea n teritoriu este esenial pentru numrul i calitatea elevilor pe care ii poate atrage. Distribuirea n teritoriu a unitilor de nvmnt este, o soluie de atenuare a efectelor limitative ale factorilor economici, prin reducerea costurilor de colarizare. In condiii de criz economic, dar i in virtutea altor motivaii, apropierea de domiciliu este factorul determinant al opiunii populaiei pentru o anumit instituie de invmant.2. Reeaua pe trepte (niveluri) de invtmnteste factor important mai ales in ceea ce privete meninerea volumului de cererii globale de studii dirninuarea pierderilor ce pot s apar in trecerea de la o treapt la alta de invmnt.
In mod normal, reeaua unitilor de invmnt care colarizeaz pe diferite niveluri ar trebui s fie coerent, reciproc compatibil. Aceasta ar insemna ca numarul elevilor scolarizai pe o anumit treapt de invmnt s corespund capacitii reelei colare care colarizeaz pe treapta imediat superioar de invmnt. In sens invers, capacitatea de cuprindere a unitilor colare de pe o anumit treapt de invatamant ar trebui sa corespund numrului de elevi colarizai pe treptele inferioare de invmnt. Orice diferen conduce fie la incapacitatea sistemului de nvmnt de a asigura continuarea colarizrii pentru un numr de absolvenii pe care el insusi i-a produs, fie la neutilizarea total sau parial a capacittii de scolarizare, ambele situaii avnd semnificaia unor pierderi generate de dezarticularea reelei colare.
In plan real, reteaua scolara pe trepte de invmnt se intersecteaz cu reeaua in profil teritorial, cu factorii demografici, cu factorii economici, genernd situaii diverse: multe coli generale, puine coli primare sau invers; multe universiti, puine licee sau invers. Este cert c studierea reelei colare este o condiie absolut necesar pentru prognoza corect a cererii de studii poteniale pentru toate instituiile de invmnt care colarizeaz absolveni ai unor trepte de invmnt anterioare. n interiorul sistemului de nvmnt, cererea de studii se constituie n cea mai mare parte n contextul interdependenelor dintre reelele colare ale diferitelor trepte de nvmnt, aa nct cel puin sub aspect cantitativ, evoluia cererii de studii poate fi destul de bine aproximat studiind reeaua colar care pregtete absolvenii/candidai la intrarea n instituia de nvmnt.

3. Reeaua scolar pe profile si specializridetermin cererea de studii n specializari.
In ceea ce priveste modul de distribuire a cererii globale pe instituii de invmnt n funcie de profilul (specializarea) n care acestea colarizeaz. Este evident c aceast reea se constituie la nivelul invmntului postobligatoriu (liceal, profesional, universitar i postuniversitar) i mai puin n invmntul gimnazial, unde se nregistreaz totui o tendin de profilare favorizat n prezent i de sistemul disciplinelor opionale. ntruct reeaua colar pe profile i specializri intr deja n relaie direct cu interesele colare i profesionale ale elevilor, cu scopurile urmrite de ei, cererea de studii reprezint, pentru aceast reea, un factor mult mai dinamic i cu o aciune relativ independent fa de posibilitile de control i dirijare ale instituiei i chiar ale sistemului de nvmnt. Desigur c reeaua global i nomenclatorul profilelor i specializrilor, ca i cifrele de colarizare, sunt n bun msur stabilite la nivel de sistem, existnd deci posibiliti de control i dirijare a cererii de studii. Aceasta nu nseamn ns c cererea de studii nceteaz de a mai fi activ sau c ar putea fi subordonat total unei anumite strategii macrosistemice, dimpotriv, cererea de studii tinde s se impuna cu att mai mult for cu ct diferentele dintre configuraia ei natural si structura sistemului de invmnt sunt mai mari.
Sistemul de nvmnt include astfel ansamblul instituiilor specializate (reeaua organizaiilor colare) n proiectarea i realizarea, prin intermediul unor coninuturi i metodologii adecvate, a funciilor definitorii ale educaiei.
Aceste instituii pot fi grupate, n raport cu tipul de educaie practicat, n trei categorii distincte:instituii specializate n educaia formal (grdinie, coli generale, coli profesionale, licee, colegii universitare, faculti i uniti de instruire permanent, de reciclare i perfecionare);

instituii specializate n educaia non-formal (cercuri tiinifice, cluburi ale elevilor i studenilor, tabere, centre de formare profesional);

organisme instituionale ale comunitii educative locale (familia/comunitatea prinilor, ageni economici, culturali);
Reteaua scolilor profesionale si de ucenici este organizata de Ministerul Educatiei si Cercetarii prin consultarea institutiilor interesate de pregatirea fortei de munca si cuprinde domeniile:

mine si petrol,

energie electrica si electrotehnica,

metalurgie si constructii de masini,

chimie industriala,

constructii si materiale de constructii,

industria lemnului, transporturi si telecomunicatii,

industrie alimentara, industrie usoara,

poligrafie,

gospodarirea apelor,

agricultura si silvicultura,

comert,

alimentatie publica,

industrie mica,

prestari de servicii.

Formarea se face n peste 300 de meserii. Instruirea practica se desfasoar n primii ani n atelierele-scoala care functioneaza n unitatile de nvatamnt, cu concursul, eventual, al unei ntreprinderi direct interesate n pregatirea elevilor, iar n ultimii ani, consacrati specializarii si calificarii, direct n unitati economice, cu ndeplinirea de sarcini concrete de munca.

2.Relatia scoala-comunitate (familie, autoritati locale, agenti economici).

coala i familia urmresc acelai scop educativ formarea copiilor spre a deveni oameni multilateral dezvoltai
Pentru realizarea acestui scop unic este necesar unitatea de aciune, concordana dintre mijloacele specifice de influenare folosite de aceste dou instituii sociale.
coala este interesat s colaboreze cu familia, s-i fac din ea un aliat, pentru ca aciunea sa educativ s fie mai profund i de durata. Colaborarea coli cu familia este necesar i n vederea unei informri reciproce cu privire la dezvoltarea copilului, la comportarea lui.
In convorbirea cu prinii, profesorul (nvtorul) trebuie s dovedeasc mult tact. S aib atitudinea unui prieten, nu a unui ef care d ordine. S fie apropiat, s gseasc argumente potrivite i temeinice, ca prinii s le accepte fiind convini de utilitatea lor, dar s nu renune la convingerile sale dac acestea sunt bine ntemeiate. Cadrul didactic se va interesa de modul cum este respectat regimul de zi al copilului, cum este ajutat acesta la nvtur, dac are create condiii bune de pregtire a temelor, cum se comport copilul fa de prini, frai, bunici cum se comport acetia fa de el, ce influene pozitive i negative se exercit asupra lui, cu ce se ocup n timpul liber, ce prieteni are, cum se odihnete i cum se hrnete, care este starea sntii lui, ce interese manifest etc.
Profesorul (nvtorul) va informa pe prini despre aspectele pozitive i negative din activitatea elevului la coal.. Este bine ca mai ntai s fie prezentate unele aspecte pozitive, unele succese obinute la invtur sau unele schimbri ludabile din comportarea lui. Se va arta apoi la care obiecte de nvmnt ntampin copilul greuti, ce greeli se observ n comportarea lui i vor fi analizate cauzele acestora. De asemenea prinii vor fi informai despre posibilitile de dezvoltare pe care le are copilul, despre aptitudinile i interesele pe care le manifest n munca colar i n cea extracolar i eventual despre colile sau profesiunile indicate i contraindicate. In toate aceste cazuri, vor fi discutate cu familia i msurile pe care trebuie s le ia coala i cele pe care trebuie s le ia familia spre a ajuta pe elev s se corecteze, s se dezvolte.
Spre a ajuta eficient pe copii, prinii trebuie s in legtura cu scoala, spre a se informa despre rezultatele muncii i despre comportarae lor la scoala. Unele informaii despre aceste situaii le pot obine prinii prin consultarea carnetului cu note al elevului sau din relatrile despre activitatea lui la coal i modul cum a fost ea apreciata de profesori. Dar mult mai utile snt informaiile pe care le primesc parintii de la cadrele didactice.
Accelerarea transformarilor sociale, democratice, emanciparea femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, ncercarea de a restitui prestigiul educatiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze au dus la ntelegerea faptului ca orice sistem de educatie ramne neputincios daca se izbeste de indiferenta sau de opozitia parintilor. Scoala capata astfel o misiune suplimentara.
Au existat ntotdeauna educatori excelenti si parinti iubitori, care nu si-au pus probabil attea probleme si totusi au reusit foarte bine; dar poate ca acest lucru era mai usor ntr-o lume foarte statornica, n care traditia avea ultimul cuvnt. Modificarea pe care au suferit-o, n curs de o generatie sau doua, relatiile dintre parinti si copii, dintre adulti si tineri, apare mai vadita n consideratia ptr copil.
Sentimentul de siguranta - singurul care permite copilului sa se emancipeze si sa-si dobndeasca personalitatea - depinde de urmatoarele conditii:Protectia mpotriva loviturilor din afara;

Satisfacerea trebuintelor elementare;

Coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare;

Sentimetul de a fi acceptat de ai sai:

ca membru al familiei: sa fie iubit; sa daruiasca dragoste, sa fie izvor de bucurie si de multumire ptr adulti; sa fie condus si ndrumat;

ca fiinta umana: sa i se accepte caracteristicile individuale; sa aiba posibilitatea de actiune si experienta personala; sa aiba asigurata o anumita arie de libertate.

n ceea ce priveste relatia scoala-familie se impun deschideri oferite parintilor privind aspectele scolare, psihopedagogice, pe lnga aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc urmatoarele forme mai importante de organizare (institutionalizata) a educatiei parintilor si a colaborarii scoala-familie: asociatii ale parintilor (si profesorilor) care au o larga libertate de initiativa; scoli ale parintilor si scoli ale mamelor; consilii de administratie scolara formate (exclusiv sau n majoritate) din parinti, cu rol informational, consultativ si decizional; comitete de parinti pe clase si scoli, fara rol decizional, care sprijina scoala n rezolvarea unor probleme.
Ptr a valorifica avantajul mass-mediei de a se adresa unui public larg, care are libertatea de a alege daca si nsuseste sau nu experienta propusa, n majoritatea tarilor occidentale exista reviste si programe radio-TV destinate educatiei parintilor.
Se considera ca punctul cheie l constituie programele de pregatire a formatorilor, a celor care vor ndruma autoeducatia parintilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt n relatie cu copiii si familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregatire pe probleme ale educarii familiei. Anumite categorii de parinti pot fi folosite ca "formatori voluntari".
Se recomanda, n general, o restrngere a programului de educatie a parintilor pe problemele ce satisfac nevoile specifice (de regula, exprimate de parinti), mbinndu-se aspectele ngrijirii fizice, medicale, cu aspectele psihosociale si psihopedagogice. Programul trebuie sa tina seama de reteaua institutiilor ce pot corela oferta cu cererea de educatie exprimata - ceea ce impune ntemeierea lui pe cercetari sistematice.
Un raport asupra relatiilor dintre scoala si familie n tarile Comunitatii Europene, bazat pe cercetari comparative, documentare si empirice enumera patru motive ptr care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca legaturi ntre ele:parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor;

nvatamntul nu este dect o parte din educatia copilului; o buna parte a educatiei se petrece n afara scolii;

cercetarile pun n evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, n special asupra motivatiilor nvatarii, precum si faptul ca unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;

grupurile sociale implicate n institutia scolara (n special parintii si profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

Obstacolele relatiei scoala-familie pot fi de ordin comportamental (ntlnite, att ntre parinti, ct si la profesori si administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultatile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea nvatamntului; impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parentala; participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolara. Se considera, n general, ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, att la parinti, ct si la profesori, ca relatia de colaborare scoala-familie nu este doar un "drept de optiune".
Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia; lipsa de responsabilitate; timiditate; participare cu ingerinte; preocupari excesive ptr randamentul scolar; rolul parental rau definit; contacte limitate cu scoala; conservatorism.
Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare inclusiv privind: dificultati de a stabili relatia cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca parteneri n educatia copilului, deciznd autoritar la reuniunile cu parintii); definirea imprecisa a rolului de profesor; lipsa pregatirii privind relatia scoala-familie.
n conditiile unei societati democratice cu o economie de piata se pune si problema: parintii si elevii sunt utilizatori (clienti) sau consumatori? Se exprima urmatoarele puncte de vedere:deoarece guvernantii finanteaza scoala n profitul public, guvernantii si electorii lor sunt clientii institutiei scolare;

deoarece parintii poarta responsabilitatea fundamentala a educatiei copilului (pna la vrsta de 16 ani), iar scolile nu sunt dect ca sa-i ajute, parintii trebuie considerati clientii scolii, iar elevii drept consumatori;

o atitudine intermediara considera parintii drept clienti ai scolii din punct de vedere al copilului; colectivitatea drept client al scolii sub unghiul gestiunii institutiei scolare si guvernul drept client al scolii n planul politicii generale a educatiei.

O buna parte din problema se rezolva n masura n care parintii si profesorii dispun de mecanisme de evaluare a activitatii scolare. Discutiile specialistilor si politicienilor despre institutia scolara, protestele elevilor, studentilor si cadrelor didactice, alte tensiuni de acest gen au tendinta de a slabi sustinerea parentala a scolii. Relatia familie-scoala apare justificata n masura n care restabileste ncrederea colectivitatii n institutia educativa.
Informarea si formarea parintilor n ceea ce priveste scolaritatea copilului presupune, ca fiecare parinte sa cunoasca: obligatiile legale privind educatia copilului; drepturile de care dispune ptr educatia copilului; importanta atitudinii lui ptr reusita scolara a copilului; metodele de colaborare cu scoala. n acest scop este necesar un dialog ntre profesori si parinti; profesorii trebuie sa primeasca o pregatire n materie de relatie cu parintii iar competenta lor n aceasta materie trebuie considerata ca o aptitudine profesionala; parintii trebuie sa fie pregatiti ptr a juca rolul lor educativ n cooperare cu profesorii; scolile trebuie sa asigure parintilor asistenta necesara.
Cooperarea directa intre profesor-parinte (scoala-familie) n beneficiul elevului individual nu se poate substitui participarii parintilor la gestiunea scolii, din mai multe motive: parintii sunt responsabili legali ai educatiei copiilor lor, deci trebuie sa aiba posibilitatea de a influenta natura acestei educatii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative si la orientarea adaptarii scolii la schimbarile din societate; este necesara o influentare pe plan local asupra rezolvarii problemelor locale si luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putinta; este necesara contrabalansarea "ndepartarii" indiferentei guvernamentale; cei care sunt afectati de o decizie trebuie sa poata avea o influenta asupra ei; dezechilibrele balantei grupurilor de interes trebuie sa fie corijate autoriznd persoanele interesate sa fie reprezentate dupa importanta implicarii lor n institutia scolara; participarea trebuie sa faca apel la competentele locale; participarea poate stimula initiativele si inovatiile.
Un minimum esential al participarii democratice la gestiunea scolii consta n instituirea prin lege a consiliului de administratie scolara, n care parintii sunt reprezentati corespunzator, si au nu numai rol informational si consultativ, dar si rol decizional si de control.
Ptr o cooperare eficace se considera necesara adoptarea unor comportamente corespunzatoare de catre membrii consiliului: comunicarea libera de informatii; toleranta cnd limbajul profesional nu este nteles de nespecialisti; ncurajarea dezbaterilor pe probleme educationale majore; considerarea reciproca a parintilor si profesorilor ca parteneri.
Un rol deosebit, att ptr colaborarea familie-scoala si participarea la gestiunea scolii, ct si ptr educatia parintilor l au asociatiile de parinti, a caror finalitate este, n principiu, protectia copilului prin educatie. Se pot deosebi asociatiile de parinti si dupa scopurile lor, astfel: ca grup de sustinere a scolii, n probleme needucationale; ca grup de cooperare care considera educatia ca un proces comun n care parintii si profesorii sunt parteneri, care decid mpreuna viitoarele programe; ca grup de aparare a intereselor care considera ca parintii au interese ce trebuie promovate n raport cu interesele altor grupe.
Cele mai frecvente obiective ale asociatiilor nationale de parinti sunt:a)sensibilizarea parintilor privind drepturile si ndatoririle lor, influenta comportamentului lor asupra copilului;
b)informarea parintilor prin publicatii, radio si televiziune privind problemele specifice;
c)formarea parintilor prin cursuri destinate acestora, consultatii pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc.);
d)reprezentarea parintilor.
Exista douateorii importante privind relatia scoala-familie:teoria profesionalismului care considera ca un element esential serviciul facut altora, fara a gndi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competenta, servirea clientilor, un cod de etica profesionala;

teoria schimbului care considera actiunea umana n functie de un cstig personal; se considera privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competitie restrnsa.

Din aceasta perspectiva se pune ntrebarea: ce cstiga profesorul ntr-o cooperare cu familia? Se apreciaza ca acest cstig poate fi un statut revalorizator n ochii societatii; cooperarea cu familia poate fi un test profesional si poate fi considerata ca facnd parte din datoria profesionala a profesorului deoarece: parintii sunt clienti ai scolii; eficacitatea nvatamntului poate fi ameliorata prin cooperarea ntre scoala si familie; parintii sunt responsabili legali de educatia copiilor lor si pot avea exigente de a evalua rezultatele activitatii scolare.
n acest context se pune si problema: de relatia cu familiile trebuie sa se ocupe profesori specializati sau toti profesorii? Solutia ideala pare a fi: toti profesorii sa aiba relatii obisnuite de colaborare cu familiile; profesorii specializati (consilieri educationali) sa rezolve cazuri particulare, dificile, sa efectueze vizite n familii, cnd este necesar si sa organizeze reuniunile cu parintii.
Se pot deosebi treietape n evolutia relatiei familie-scoala:etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie nchisa, care nu influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapeisunt: contactele cu parintii sunt rare, formale; parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre ceea ce se ntmpla n scoala; administratia alege scoala ptr copii; parintii nu participa la consiliile de administratie scolara; asociatiile de parinti nu sunt ncurajate; formarea profesorilor neglijeaza relatia ntre familie si scoala.

etapa de incertitudine profesionala: profesorii ncep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta.Caracteristicile etapeisunt: tendinta de a creste acuzarea familiei ptr proastele rezultate scolare; administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara; contactele formale, de rutina cu parintii continua; apar experiente localizate privind comunicarea cu parintii; apar organizatiile voluntare de parinti; se constituie consilii de gestiune scolara, n care participarea parintilor are un rol minor, nedicizional; formarea profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o problema de importanta secundara.

etapa de dezvoltare a ncrederii mutuale: parintii si profesorii descopera mpreuna ca nencrederea este putin cte putin nlocuita cu ncrederea unora fata de altii. Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce n ce mai ncurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai parintilor, cu rol decizional n toate problemele educationale; organizatiile de parinti sunt acceptate si ncurajate n activitatea scolara; profesori specializati (consilieri educationali) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familiile; organizatiile de profesori recunosc statutul si rolul asociatiilor de parinti; administratorii si politicienii educatiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala; formarea profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante; se organizeaza cursuri ptr profesori si parinti.

Se prevede ca n tarile Comunitatii Europene sa se treaca la o noua etapa a colaborarii scolii cu familia n care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit ntre parinti si profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul ntre familie si scoala nu se mai considera doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce n cooperarea parintilor cu profesorii
Dimensiunea structural a procesului de nvmnt angajeaz i raporturile contractuale stabilite de coal cu comunitatea educativ teritorial i local, reprezentat prin diferii ageni sociali si prin consiliile prinilor.
La acest nivel pot fi atrase noile resurse pedagogice, necesare pentru optimizarea activitilor didactice:resurse materiale: noi spaii de colarizare, noi mijloace de invmnt;

resurse umane: cadre didactice asociate, specialiti n informatizarea invatamantului, in proiectarea educaiei tehnologice, n realizarea aciunilor de educatie nonformal;

resurse financiare: iniiative proiectate in cadrul sistemelor de sponsorizare instituionalizate la nivel naional, teritorial local;

resurse informaionale: manuale alternative, materiale de analiz-sintez;

Procesul colaborrii cu comunitatea, n consens cu obiectivele proiectului, presupune :Identificarea n cadrul acestor zone i a altor poteniali beneficiari ai modulelor de autoformare.

Identificarea i a altor categorii de teme menite s acopere i alte domenii de interes profesional.

Implicarea n aceste tipuri de proiecte i a altor instituii cu funcii educative, ONG-uri, parteneri sociali etc.

Trebuie s menionm, de asemenea, urmtoarele aciuni menite s duc la o mai bun diseminare a rezultatelor acestui proiect:

Tiprirea unui pliant pentru popularizarea proiectului i obiectivelor sale.

Crearea unei adrese pe Internet pentru discuii, sugestii, rspunsuri la ntrebrile beneficiarilor direci (e-mail: osp-zd@ise.ro)

Prezentarea proiectului n web site-ul Centrului Naional de Resurse pentru Orientare Profesional: http://www.ise.ro/osp/PrezentareOSP-ZD.htm

Multiplicarea modulelor redactate de parteneri (n limba de origine) i difuzarea acestora beneficiarilor naionali.

Utilizarea informaiilor vehiculate de module n procesul de formare iniial a studenilor din facultile unde partenerii i desfoar activitatea.