TEHNICI DE STOPARE SAU DE OPRIRE A MINTII STOPPING OR TURNING OFF THE MIND TECHNIQUES

Tehnici de stopare a mintii pentru trezire si vindecare (fobii, panica, griji, gandire obsesiva, anxietate)/ Stopping mind techniques for awakening and

healing ( stop worry, obsessive thoughts, anxiety and panic attacks) de Dan Mirahorian Copyright © 2013

All Rights Reserved http://www.danmirahorian.ro/

CUPRINS / CONTENT INTRODUCERE /INTRODUCTION Ce este stoparea sau oprirea ? Pasaje referitoare la tehnicile de stopare din comentariul la VB [5] realizat de Osho CAPITOLUL 6 / CHAPTER 6. Modalităţi de trecere dincolo de vis /Devices to transcend dreaming CAPITOLUL 11 / CHAPTER 11 Tehnici de pătrundere în centrul interior/ Techniques to penetrate the inner centers CAPITOLUL 17 / CHAPTER 17 TREI TEHNICI DE STOPARE/ THREE STOP TECHNIQUES CAPITOLUL 18 /CHAPTER 18 TEMELIA OPRIRII ESTE DEAUTOMATIZAREA SI REPROGRAMAREA Rămâneţi la fapte/ Remaining with the facts CAPITOLUL 19 / CHAPTER 19: A PATRA TEHNICA DE STOPARE A MINTII O tehnică pentru tipul intelectual şi o tehnică pentru tipul sentimental / A Technique for the intellectual and a technique for the feeling type CAPITOLUL 21 / CHAPTER 21: OPRIREA MINTII(VISULUI, GANDIRII, FILMULUI ) PRIN STOPAREA MISCARILOR OCHILOR

Trei tehnici pentru privire Three looking techniques CAPITOLUL 22 / CHAPTER 22 OPRIREA MINTII PRIN STOPAREA MISCARILOR OCHILOR DUCE LA VINDECAREA ORBIRII Cel de-al treilea ochi şi puterea ochiului magic/ The third eye and psychic eye power CAPITOLUL 31 / CHAPTER 31 OPRIREA MINTII PRIN EXPIRATIE De la sunet la liniştea interioară/ From sound to inner silence CAPITOLUL 37 / CHAPTER 37 OPRIREA INSEAMNA SA FII MARTOR IMPARTIAL Tehnici pentru a fi martor la filmul curgerii vieţii/ Techniques to witness the flux-like film of life CAPITOLUL 45 / CHAPTER 45: STOPAREA INSEAMNA SA NU CREAM POLI CONTRARI Rămânând cu realul/ Remaining with the real CAPITOLUL 46 / CHAPTER 46 SURSA ORICAREI OPRIRI ESTE DEPLASAREA IN PREZENTA CONSTIENTA IMPARTIALA Calea antică de eliberare de dorinţe /The ancient way to freedom from desires CAPITOLUL 53 / CHAPTER 53: STOPAREA ACTIVITATII MENTALE ELIMINA EGOUL De la moarte la fără-de-moarte / From death to deathlessness CAPITOLUL 56 / CHAPTER 56: STOPAREA SAU OPRIREA ESTE SCOPUL ORICAREI MISCARI Descoperind nefiinţa /Discovering the emptiness BIBLIOGRAFIE ANEXA 1 Tehnica Stoparii / Opririi INTRODUCERE /INTRODUCTION Ce este stoparea sau oprirea ? In loc sa ne traim viata si sa ne locuim, ajungem sa fim traiti si locuiti de griji, de temeri, de obsesii, de programe si automatisme (clisee). O astfel de viata nu este o viata de fiinta umana, ci una de roboti sau de morti in viata (zombi). Eliberarea dintr-o astfel de situatie se obtine prin asezare in constienta, prin tehnici de golire [1] si prin practicarea tehnicilor de oprire despre care ne ocupam acum. Nu se poate vorbi despre intoarcerea la spiritualitate si despre vindecarea orbirii, fara trezire, fara eliberare din realitatea separata virtuala a mintii . Trezirea se obtine prin eliberarea din minte ( traficul mental, filmul umbrelor pe care le luam drept realitate sau al reconstruirii virtuale a realitatii de pe ecranul mental ). Acest lucru se poate realiza prin tehnici de vidare [1] sau prin cele de oprire a filmului umbrelor de pe ecranul mental . Exista doua strategii pt a aplica aceasta metoda de trezire : 1. descoperirea prin constienta a discontinuitatilor ; 2. crearea unei discontinuitati; 1. In loc sa oprim noi insine acest film putem profita de momentele de discontinuitate din procesul respirator, de spatiul dintre doua respiratii succesive sau de spatiul dintre doua ganduri succesive. In Yoga Sutra si Vijnana Bhairava intalnim acest procedeu de eliberare . 2. crearea unei discontinuitati este descrisa in Yoga Sutra si in Vijnana Bhairava . Metodele de suspendare a fluxului gandurilor ( filmului mental) sunt deja utilizate ca metode instantanee de inductie a transei hipnotice prin soc. Scopul concentrarii este absorbtia concentrativa (meditatia). Scopul meditatiei este accesul la absobtia meditativa, adica la starea de transa mistica (enstaza, samadhi) in care se realizeaza starea de identitate ( eliberarea din dualitatea specifica mintii). Adica nu este intamplator ca tehnologia actuala a transei foloseste chiar tehnicile antice de acces la transa mistica. Redam mai jos pasaje din comentariul lui Osho la VB ( Vijnana Bhairava) la diferite tehnici de stopare Exista si alte tehnici de eliberare din realitatea separata [2] a mintii:

1. discreditarea lumii ("lumea este o iluzie" ); 2. amplificarea centrarii in senzatia de existenta ("eu sunt") 1. Prin meditatie pe conceptia ca "lumea ( singura pe care o cunoastem este realitatea separata [2] reconstruita pe ecranul mental prin intermediul impulsurilor senzoriale) este o iluzie" este eliminata credinta ( investitia de incredere) in aceasta realitate virtuala si este slabita identificarea cu mintea si impactul acestei realitati virtuale asupra noastra Ceea ce veti citi in randurile de mai jos reprezinta pasaje referitoare la tehnicile de stopare din comentariul la VB [5] realizat de Osho

VB [ Vijnana Bhairava Tantra ( Vigyan Bhairav Tantra)], este o carte a primit diferite titluri de

la diferiţii cercetători, traducători şi comentatori care au abordat-o : -Practici de centrare: 112 moduri de a deschide uşa invizibilă a conştiinţei /Centering Practices: 112 ways to open the invisible door of consciousness (Paul Reps,1957)[5] -Discriminarea realitatii ultime/ La Discrimination de la Réalité ultime ( Lilian Silburn,1961) [10] -Vijnanabhairava, ori Conştiinţa Divină - Un tezaur al celor 112 tipuri de modalităţi de aliniere (yoga)/ Vijnanabhairava, or Divine Consciousness - A Treasury of 112 Types of yoga (Jaideva Singh,1979 )[11] -Tehnici (dharanas) pentru accesarea conştiinţei liminale/Techniques pour l'entrée dans la Conscience Liminaire/Techniques for Entering Liminal Consciousness (Dmitri Semenov, 2010).[14] -Manual pentru realizare de sine- 112 practici spirituale diferite pentru intrarea in starea transcedentala a constiintei / The Manual for Self Realization- 112 different spiritual practices for entering in the transcendental state of consciousness ( Swami Lakshmanjoo, 2012)[12] -Calea (doctrina; tehnologia; tantra) de acces la regimului direct [ intuitiv (sattarka ) divin; nondualist; holografic) de funcţionare ( conştienţa; bhairava) accesibil in urma centrarii in corpul constientei (vijnana) - 112 modalitati (dharana) de trezire (trecere la regimul direct de functionare) sau de eliberare ( din constienta periferica; realitatea secunda) (Mirahorian, 2012) Rezumat/Abstract: Această lucrare este un comentariu al lui Osho, intitulat "Cartea secretelor / Le livre des secrets /The Book of Secrets" [1], la textul VB [ Vijnana Bhairava Tantra ( Vigyan Bhairav Tantra)], care cuprinde expunerea celor 112 metode ( dharana ) de centrare/ trezire/ deblocare/ intrare in regimul divin/direct/holografic/ nondualist de funcţionare. In acest text se află conexiuni intre metodele de trezire ( eliberare din realitatea secundă) folosite de civilizaţiile care ne-au precedat ( Mu, Atlantă, Uigură) şi care au fost reluate şi utilizate in diferite tradiţii spirituale, shamanice şi religioase ( taoiste, zen, buddhiste, sufi, egiptene, hinduse, creştine, oculte, nahuatl -popularizate de Carlos Castaneda in carţile sale) şi mai recent ca mijloace psiho-terapeutice (ştiinţa şi tehnologia transei). Nota DM: Despre utilizarea eronata a termenului TANTRA si motivul inlocuirii sale cu VB Osho foloseşte formulări de genul "tantra zice/ spune/consideră" , iar acest lucru nu reprezintă o exprimare conformă cu realitatea, din moment ce termenul tantra ( carte, tratat, cale, ştiinţă , tehnică, ţesătură) este in Occident sinonim doar cu "sexualitatea". Aceasta inţelegere a termenului "tantra" este falsă şi pt textele care se referă doar la medicină [ de pilda textul de baza al medicinii tibetane, pe care-l studiaza toti medicii, se numeste "Cele patru tantra" si a fost predat de insusi Buddha/ The basic text of Tibetan Medicine is called the "Four Tantras" and was taught by Buddha himself. All Tibetan physicians study it] sau pt textele care se referă numai la tehnologia navelor spatiale si interdimensionale(vimana) [Vimana Tantra, cunoscuta si sub numele de Vaimanika Shastra]. Utilizarea termenului "tantra" nu are justificare nici in cazul VB- Vigyana Bhairava Tantra ( Vijnana Bhairava Tantra) ( Bibliografie) , care este un text al shivaismului nondualist din Kashmir, in care sunt expuse cele 112 metode de trezire sau de eliberare din realitatea secundă ". In timpul lecturii termenului "Tantra", acesta trebuie inţeles drept o prescurtare pentru VB- Vigyana Bhairava Tantra ( Vijnana Bhairava Tantra) , o carte a "shivaismul nondualist din Kashmir" in care ne intalnim cu "STIINTA TREZIRII"( ştiinta transcederii sau a eliberării din minte, ca realitate separată). Cuvântul "tantra", compus din două cuvinte sanskrite: tanoti (extindere) si trayati (eliberare), este derivat din rădăcina verbală "tan" (a extinde, a prelungi). Astfel, cuvantul "tantra" poate însemna o doctrină sau ştiinţă , în care unele învăţături sunt continuate sau dezvoltate. A inţelege termenul sanskrit "tantra" drept sexualitate este o eroare fiindcă semnificaţia sa este : fir, continuitate, urzeală, textură, ţesătură, succesiune, doctrină, tratat, text care expune

această doctrină sau cale, tehnică, stiinţă. Semnificaţia de "tratat", "stiinta", tehnică sau tehnologie , atribuită termenului sanskrit "tantra", o intalnim in textele dedicate medicinii, energiilor subtile (prana, kundalini), centrelor energetice subtile (chakra) ori constructiei navelor spatiale si interdimensionale numite "vimana". [ observaţi că nu folosesc "sanscrit" sau "casmir" ca in lb. franceza, ci forma de transliterare oficială a limbii sanskrite ( adică " sanskrit", "Kashmir")]. Abhinavagupta a precizat destul de direct lipsa de identitate dintre tantra si sexualitate atunci cand a afirmat: "Daca tantra ( textele din traditia shivaita nondualista din Kashmir ) ar fi avut ceva de-a face cu sexualitatea, atunci măgarul (curul) meu mi-ar fi fost maestru "/"If Tantra would have something to do with sexuality, then my donkey (ass) would be my master "/« Si le tantrisme avait quelque chose à voir avec la sexualité, alors mon âne(cul) serait mon maître. » CAPITOLUL 6 / CHAPTER 6. Modalităţi de trecere dincolo de vis /Devices to transcend dreaming Meditaţia nu este altceva decât o modalitate de a transcende procesul de visare. Trezirea este, de fapt, încetarea visării interioare. Visaţi tot timpul – nu numai în timpul nopţii, nu numai în timp ce dormiţi: visaţi ziua întreagă. Acesta este primul punct pe care trebuie să-l înţelegeţi. Chiar şi atunci când sunteţi în stare de veghe, voi continuaţi să visaţi. Inchideţi ochii când vreţi, în timpul zilei. Relaxaţi-vă corpul şi veţi simţi că visarea este acolo. Visarea nu dispare niciodată, doar că este ascunsă de activităţile zilnice. Este la fel ca şi cu stelele, care sunt ascunse de lumina zilei. In timpul nopţii, puteţi vedea stelele. In timpul zilei nu, dar ele sunt acolo. Sunt ascunse de lumina soarelui. Dacă aţi coborî într-o fântână adâncă ( DACA ATI REDUCE AGITATIA PRIN RELAXAREA PILOTATA), aţi putea elimina agitatia care acopera cerul si ati vedea stelele chiar şi în timpul zilei. Pentru a le vedea, este nevoie de întuneric, de repaus. Deci, coborâţi în adâncul unei fântâni, şi de acolo, din fundul ei, veţi putea vedea stelele chiar şi în timpul zilei. Stelele sunt acolo. Ele nu sunt acolo numai în timpul nopţii, pentru a dispărea în timpul zilei, ele sunt mereu acolo. În timpul nopţii le putem vedea cu uşurinţă. In timpul zilei nu, căci lumina soarelui ACTIVITATEA /AGITATIA/ MISCAREA ne împiedică, devine o barieră. Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul viselor. Nu este vorba despre visele din timpul somnului. In timp ce dormiţi, vă este uşor să simţiţi visele, deoarece nu mai intervin activităţile din timpul zilei. Ca urmare, puteţi simţi activitatea interioară. Când vă treziţi, dimineaţa, visele continuă înlăuntrul vostru, în timp ce vă vedeţi de activităţile cotidiene. Activităţile zilnice pur şi simplu acoperă visele. Visarea este acolo. Închideţi ochii, relaxaţi-vă şi, dintr-odată, veţi simţi: stelele se află acolo, nu s-au dus nicăieri. Visele sunt mereu acolo. Este o activitate continuă. Ce este trezirea? Trezirea este, de fapt, încetarea visării interioare. Inăuntru nu mai sunt vise. Te mişti în interiorul tău, dar nu mai sunt vise. Este ca şi când nu ar fi nicio stea pe cer; a devenit spaţiu pur. Când nu mai există visare, devii spaţiu pur. Această puritate, această inocenţă, această conştiinţă nonvisătoare este ceea ce se numeşte iluminare – trezire. De secole spiritualitatea din întreaga lume, din Orient sau din Occident, a tot spus că omul doarme. Iisus a spus-o, Buddha a spus-o, Upanişadele vorbesc despre asta: omul doarme. In timpul nopţii, în timpul somnului de noapte, eşti mai adormit; în timpul zilei, eşti mai puţin adormit. Dar spiritualitatea spune că omul doarme. Acest lucru trebuie să fie bine înţeles. Ce înseamnă asta? In acest secol, Gurdjieff a accentuat faptul că omul doarme. "De fapt", a spus el, "într-un fel, omul doarme. Toată lumea doarme adânc." Ce anume l-a determinat să spună acest lucru? Nu ştii, nu îţi aminteşti cine eşti. Ştii cine eşti? Dacă întâlneşti un om pe stradă, îl întrebi cum îl cheamă şi nu poate răspunde, ce o să crezi? Vei crede că e nebun, beat sau numai adormit. Dacă nu poate spune cine este, ce îţi închipui despre el? Ei bine, din punct de vedere spiritual, aşa sunt toţi oamenii, toată lumea este la fel. Nu poţi spune cine eşti. Acesta este primul înţeles al spuselor lui Gurdjieff , al vorbelor lui Iisus sau al vorbelor oricui spune că omul doarme: omul doarme, adică nu este conştient de sine însuşi. Nu te cunoşti; nu te-ai întâlnit niciodată cu tine însuţi CU ADEVARATA TA IDENTITATE.

Ştii multe lucruri din lumea obiectivă(LUMEA EFECTELOR, TIMPULUI, LUCRURILOR), dar nu cunoşti subiectul ( VAZATORUL, LUMEA SURSA). Ai aceeaşi stare mentală, ca şi când ai fi la film. Pe ecran rulează filmul şi eşti atât de absorbit de cele ce se petrec, încât ai uitat de orice altceva, nu mai ştii nimic în afară de film, de poveste, de ceea ce apare pe ecran. Dacă cineva îţi pune o întrebare, nu poţi răspunde nimic. Visarea este numai filmul – numai filmul! Lumea este reflectată în oglinda minţii; asta este visarea. Şi sunteţi atât de implicaţi în procesul acesta, vă identificaţi atât de mult cu el, încât aţi uitat cu totul cine sunteţi. Iată, deci, ce înseamnă visare: visătorul este pierdut în visare. Vedeţi totul, dar nu vă vedeţi pe voi; simţiţi totul, dar nu vă simţiţi pe voi; ştiţi totul, dar nu vă cunoaşteţi pe voi. Această ignoranţă parţială este somnul. Dacă visarea nu încetează cu totul, nu vă puteţi trezi asupra voastră înşivă. Poate că vi s-a întâmplat: timp de trei ore, cât aţi văzut un film, aţi fost total transpuşi, aţi uitat de orice altceva; filmul se termină şi redeveniţi voi înşivă. SFARSITUL ILUZIEI =MAYA Vă daţi seama că au trecut trei ore, vă amintiţi că a fost doar un film. Vă simţiţi lacrimile pe obraji… aţi plâns dacă a fost o tragedie sau aţi râs la o comedie, sau aţi făcut altceva, iar acum râdeţi de voi înşivă. Ce lucruri fără sens aţi făcut! DIN CAUZA IDENTIFICARII A fost doar un film, doar o poveste. Pe ecran nu era nimic – numai un joc de lumini şi umbre, numai un joc electric. Acum râdeţi: aţi revenit în voi înşivă. Dar unde aţi fost vreme de trei ore? Nu aţi fost în centrul vostru. V-aţi mişcat spre periferie.( TRANSA CENTRIFUGA - CADEREA ) V-aţi dus acolo unde rula filmul. Nu eraţi în centrul vostru; nu eraţi cu voi înşivă. Eraţi în altă parte. ABSENT Acest lucru se întâmplă în visare; asta este, de fapt, viaţa noastră. Filmul durează doar trei ore, dar visarea durează toată viaţa, vieţi după vieţi. IESIREA DIN CINEMATOGRAF= REALITATEA SECUNDA Chiar dacă, dintr-odată, visarea încetează, nu veţi fi în stare să vă daţi seama cine sunteţi. Brusc, vă veţi simţi slăbiţi, chiar speriaţi. Veţi încerca să reintraţi în filmul pe care îl cunoaşteţi. Vă este familiar, îl cunoaşteţi bine. Când visarea ESTE STOPATA, există o cale, mai ales în Zen, cunoscută drept calea bruştei iluminări. For when the stopping of the dreaming happens there is a path, particularly in Zen, which is known as the path of sudden enlightenment. Există tehnici, în aceste 112 metode, sunt multe tehnici ce vă pot duce la iluminarea bruscă. Dar poate fi prea mult şi poate nu veţi putea suporta. S-ar putea să explodaţi, pur şi simplu. S-ar putea chiar să muriţi, căci aţi dormit atât de mult, încât nu mai ştiţi cine sunteţi atunci când visarea încetează. There are techniques in these one hundred and twelve methods, there are many techniques which can give you sudden awakening. But it can be too much, and you may not be capable of bearing it. You may just explode. You may die even, because you have lived with dreaming so long that you have no memory of who you are if there is no dreaming. Dacă această lume ar fi să dispară şi să rămâneţi singuri, şocul ar fi atât de mare, încât aţi muri. Acelaşi lucru s-ar întâmpla şi dacă visarea ar dispărea brusc din conştientul vostru. Lumea voastră ar dispărea, deoarece visarea FILMUL era lumea voastră. NU ATI TRAIT DECAT IN MINTE, IN CINEMATOGRAF If this whole world should suddenly disappear and you alone are left, it would be such a great shock that you would die. The same would happen if suddenly all dreaming disappeared from the consciousness. Your world will disappear, because your world was your dreaming. De fapt, noi nu suntem cu adevărat în lume. Mai degrabă, lumea nu este făcută din lucrurile din afara noastră, ci din visele noastre. Deci, fiecare trăieşte în propria sa lume de vise. OPRIREA FILMULUI -STINGEREA LUMII IREALE ILUZORII MAYA = NIRVANA Nu uitaţi că nu vorbim numai despre LUMEA REALA. Din punct de vedere geografic, da LUMEA REALA EXISTA SI ESTE UNA SINGURA, dar din punct de vedere psihologic sunt atâtea lumi câte minţi există. Fiecare minte este o lume în sine. Şi, dacă visarea dispare, dispare şi lumea voastră. Fără vise, vă este greu să trăiţi. De aceea nu sunt folosite metodele bruşte; sunt folosite numai metodele care duc treptat spre trezire. CALEA PROGRESIVA ZEN FEMININ=YIN

Este bine să reţineţi acest lucru: se folosesc metodele gradate, ce duc treptat la trezire, nu pentru că ar fi nevoie de un proces treptat. Vă puteţi trezi brusc, chiar în acest moment. Nu există bariere şi nici nu au existat niciodată. Vă puteţi trezi chiar în clipa asta. Dar acest lucru poate fi periculos, chiar fatal. S-ar putea să nu fiţi în stare să suportaţi. Ar fi prea mult pentru voi. Sistemul vostru este acordat numai pe lungimea de undă a viselor false. Nu vă puteţi confrunta cu realitatea; nu sunteţi în stare să staţi faţă în faţă cu ea. Sunteţi ca o plantă de seră – trăiţi în visele voastre. INTR-O ATMOSFERA CONTROLATA, INTR-O REALITATE SEPARATA [2] Visele vă ajută în multe feluri. Şi nu sunt doar vise, pentru voi reprezintă realitatea. Se folosesc metodele gradate nu pentru că aţi avea nevoie de timp pentru a înţelege. Inţelegerea nu necesită timp! Înţelegerea nu necesită deloc timp. Inţelegerea nu este ceva de obţinut în viitor, dar, prin metodele treptate, veţi ajunge să o ACCEPTATI ,SA O SUPORTATI în viitor. Şi atunci, ce fac aceste metode gradate? Nu vă ajută să "înţelegeţi înţelegerea", dar vă ajută să suportaţi acest lucru. Ele vă fac puternici, pentru ca, atunci când vine momentul, să puteţi suporta. Sunt şapte metode prin care vă puteţi forţa, imediat, drumul către iluminare. There are seven methods through which immediately you can force your way into enlightenment. . page 79 of 571(VOL 1) Dar nu veţi fi în stare să suportaţi acest lucru. Puteţi orbi de atâta lumină. Sau puteţi muri de prea multă fericire. EXCESUL DE FRICA SI DE FERICIRE UCID, FIINDCA REPREZINTA UN SOC IMPOSIBIL DE SUPORTAT DE CEI CARE AU TRAIT DOAR IN INTUNERIC SI IN SUFERINTA Cum aţi putea trece dincolo de această visare, acest somn în care vă aflaţi? Voi vorbi despre două metode. Una am discutat-o ieri. Azi, încă două, care sunt chiar mai uşoare. Una dintre ele este cea în care începem să ne purtăm ca şi când lumea nu este decât un vis. Orice aţi face, nu uitaţi că este vorba despre un vis. In timp ce mâncaţi, păstraţi în minte că nu este decât un vis. In timp ce vă plimbaţi, ţineţi minte, nu este decât un vis. Când sunteţi treji, lăsaţi mintea să-şi amintească că totul este un vis. De aceea, lumea este numită maya, iluzie, vis. Acesta nu este un argument filozofic. Din păcate, la traducerea lui Shankara în engleză, în germană şi în franceză, în alte limbi occidentale, el a fost înţeles numai ca filozof, ceea ce a dus la multe confuzii. In Occident, sunt filozofi – de exemplu, Berkeley – care spun că lumea nu este decât un vis, o proiecţie a minţii. Dar aceasta este o teorie filozofică. CAPITOLUL 11 / CHAPTER 11 TEHNICI DE PĂTRUNDERE ÎN CENTRUL INTERIOR/ TECHNIQUES TO PENETRATE THE INNER CENTERS Puteţi să vă antrenaţi în oprirea respiraţiei pentru câteva momente. Dar practica nu vă poate ajuta, este necesar un şoc brusc. In acel şoc, fluxul prin vechile canale ale conştientului se opreşte şi se pot petrece lucruri noi. You can practice stopping the breath for a few moments. But practice will not help, a sudden jerk is needed. In that jerk, the flow into your old channels of consciousness stops, and a new thing becomes possible. Mulţi practică acest lucru în zilele noastre – mulţi oameni în întreaga Indie. Il practică, dar este o metodă bruscă. Dacă o practicaţi, atunci nu se întâmplă nimic. Dacă, brusc, vă arunc afară din această cameră, gândurile voastre se opresc. Dar, dacă facem acest lucru zilnic, ca pe o practica zilnica, nu se va întâmpla nimic. Va deveni un automatism( obicei mecanic). Deci, nu practicaţi acest lucru. Incercaţi din când în când, când puteti. In felul acesta, la un moment dat, veţi deveni conştienţi de spaţiul vostru interior. Spaţiul interior intră în conştientul vostru numai atunci când sunteţi pe moarte. Când simţiţi: "Acum nu mai pot continua niciun minut, acum sunt aproape de moarte", atunci este momentul potrivit. Insistaţi! Nu vă fie teamă. Moartea nu vine chiar atât de uşor. Până acum nimeni nu a murit încercând această metodă. Many practice this even today – many persons all over India. But they practice it, and it is a sudden method. If you practice, then nothing will happen. If I throw you out of this room

suddenly, your thoughts will stop. But if we practice it daily, then nothing will happen. It will become a mechanical habit. So do not practice it. Just try it whenever you can. Then suddenly, by and by, you will become aware of an inner space. That inner space comes only to your consciousness when you are on the verge of death. When you are feeling, ”Now I cannot continue for a single moment; now death is near,” that is the right moment. Persist! Do not be afraid. Death is not so easy. At least up until now not a single person has died using this method. CAPITOLUL 17 / CHAPTER 17 CÂTEVA TEHNICI DE STOPARE/ SEVERAL STOP TECHNIQUES 8 December 1972 pm in Woodlands, Bombay SUTRELE 25 Exact când simţi impulsul de a face ceva, opreşte-te. / Just as you have the impulse to do something, stop. 26 Când simţi că apare o dorinţă, cerceteaz-o. Apoi, brusc, renunţă. / When some desire comes, consider it. then, suddenly, quit it. 27 Umblă de colo-colo până oboseşti, şi atunci, căzând la pământ, întregeşte-te în cădere. Roam about until exhausted and then, dropping to the ground, in this dropping be whole. Balanţa vieţii are două talere: unul al fiinţei, altul al acţiunii. Fiinţa voastră este natura voastră. Este mereu cu voi; nu trebuie să faceţi nimic pentru a o obţine. Asta este situaţia. Nu este ceva ce aveţi, nu există o distanţă între voi şi fiinţa voastră – voi sunteţi fiinţa. A face înseamnă a înfăptui, a făuri. Orice faceţi, nu exista înainte. Dacă faceţi – se întâmplă, apare; dacă nu – nu se întâmplă, nu apare. Dar, cu fiinţa, nu este posibil aşa ceva. Pentru a exista, a supravieţui, aveţi multe de făcut. Şi-atunci, încet-încet, activitatea voastră va ridica o barieră care vă împiedică să vă cunoaşteţi. Activitatea voastră este circumferinţa cercului vostru – aici trăiţi; fără ea, nu puteţi trăi. Dar este numai o circumferinţă; nu sunteţi voi, nu este centrul. Orice aţi avea, aveţi datorită faptului că faceţi; "a avea" este rezultatul lui a "face". Dar centrul este înconjurat, este sufocat, este înăbuşit de "a avea" şi de "a face". Primul lucru pe care ar trebui să-l observăm înainte de a aborda aceste tehnici este acela că indiferent ce aveţi nu este fiinţa voastră, indiferent ce faceţi sau ce puteţi face nu este fiinţa voastră. Fiinţa voastră precede tot ceea ce faceţi. Fiinţa voastră precede tot ceea ce aveţi. Dar mintea este constant implicată în "a face" şi în "a avea". Fiinţa voastră este dincolo de minte. Ceea ce încearcă religia să afle este cum să pătrundeţi în acel centru. Acesta a fost mereu obiectul căutărilor tuturor celor care au fost interesaţi de cunoaşterea realităţii fundamentale a existenţei umane, a miezului, a substanţei fiinţei voastre. Dacă nu înţelegeţi distincţia dintre circumferinţă şi centru, nu veţi fi în stare să înţelegeţi aceste sutre pe care le vom discuta. Deci, observaţi distincţia. Orice aţi avea – bani, cunoştinţe, prestigiu, orice – nu este fiinţa voastră. Le aveţi, sunt bunurile voastre, dar sunteţi diferiţi de ele. În al doilea rând, orice faceţi, nu sunteţi voi. Puteţi să faceţi, puteţi să nu faceţi. De exemplu, râdeţi, dar numai dacă vreţi; dacă nu vreţi, nu râdeţi. Alergaţi, dar numai dacă vreţi. Dar existaţi, sunteţi, aici nu mai este loc pentru alegere sau a vrea ori a nu vrea, nu aveţi de ales. Nu vă puteţi alege existenţa. Sunteţi deja acolo. Acţiunea este alegere. Puteţi să alegeţi, puteţi să nu alegeţi. Puteţi să faceţi "asta", puteţi să nu faceţi "asta". Puteţi deveni sfinţi, puteţi deveni hoţi, dar condiţia de sfânt sau hoţ sunt acte. Puteţi alege, puteţi schimba. Un sfânt poate deveni hoţ, iar un hoţ poate deveni sfânt. Dar asta nu este fiinţa voastră; fiinţa voastră precede atât sfinţenia, cât şi hoţia. De fiecare dată când trebuie să faceţi ceva, trebuie să fiţi deja acolo; altminteri, nu puteţi face acel lucru. Cine aleargă? Cine râde? Cine fură? Cine devine sfânt? Existenţa trebuie să preceadă acţiunea. Activitatea poate fi aleasă, dar existenţa nu. Existenţa este cea care alege, nu cea care este aleasă, şi nu puteţi alege pe cel care alege – el este deja acolo. Nu se poate face nimic în această privinţă. Reţineţi acest lucru: "a avea" şi "a face" sunt precum circumferinţa în raport cu centrul, iar centrul sunteţi voi. Centrul este sinele. Îl puteţi numi atma sau îi puteţi da ce nume vreţi. Centrul este punctul vostru cel mai lăuntric. Cum să ajungeţi la el? Dacă nu ajungeţi la el, dacă nu-l conştientizaţi, nu puteţi atinge starea de beatitudine, care este eternă, nu puteţi cunoaşte starea de fără de moarte, nu puteţi cunoaşte divinul. Dacă nu conştientizăm acest centru, vom rămâne în

suferinţă, în angoasă. Circumferinţa este iadul. Aceste tehnici sunt mijloace de a pătrunde în acest centru. 25 Stop! Cea dintâi tehnică de stopare: Exact când simţi impulsul de a face ceva, opreşte-te. Toate aceste tehnici au drept scop oprirea în mijloc. George Gurdjieff a făcut ca aceste tehnici să fie bine cunoscute în Occident, dar nu avea cunoştinţă de Vigyan Bhairav Tantra. El a învăţat aceste tehnici în Tibet, în lamaseriile budiste. A aprofundat aceste tehnici în Occident şi foarte mulţi doritori au venit la el pentru a-şi cunoaşte, pentru a-şi conştientiza propriul centru interior prin ele. El le-a numit exerciţii de oprire, dar sursa lor este Vigyan Bhairav Tantra. Budiştii au învăţat din Vigyan Bhairav. Sufii au şi ei astfel de exerciţii; şi ei au împrumutat din Vigyan Bhairav. De fapt, aceasta este principala sursă a tuturor tehnicilor cunoscute astăzi în toată lumea. Gurdjieff le-a folosit într-un mod foarte simplu. De exemplu, el le spunea elevilor săi să danseze. Un grup dansa – un grup de, să zicem, douăzeci de oameni –şi, dintr-odată, le spunea: "Stop!" Iar în momentul în care Gurdjieff le spunea să se oprească, aveau obligaţia de a se opri imediat. De câte ori le cerea, se opreau, chiar atunci, pe loc. Nu se putea face nicio schimbare, nicio ajustare. Dacă ordinul lui îi găsea într-un picior, cu un picior în aer, rămâneau aşa, cu un picior în aer. Dacă se întâmpla să cadă, era altceva, dar nu aveau voie să contribuie la cădere. Dacă erau cu ochii deschişi, erau obligaţi să rămână cu ochii deschişi. Nu puteau să-i închidă. Dacă ochii li se închideau de la sine, era cu totul altceva. Dar, în ceea ce te privea, în mod conştient, te opreai şi te transformai într-o statuie. S-au întâmplat miracole, deoarece fiind în activitate, în dans, în mişcare, o oprire bruscă va crea un gol. Această oprire bruscă vă împarte în două: corpul vostru şi voi. Corpul vostru şi voi eraţi în mişcare. Dintr-odată, vă opriţi. Corpul are tendinţa de a se mişca. Era în mişcare, deci avea avânt; dansai şi erai în plin avânt. Corpul nu este gata pentru această oprire bruscă. Dintr-odată, simţi cum corpul are impulsul de a face ceva, dar te-ai oprit. A intervenit un gol. Îţi simţi corpul ca şi când ar fi ceva distant, îndepărtat, ceva care are impulsul de a se mişca, îi simţi avântul. Dar, deoarece te-ai oprit, deoarece nu colaborezi cu corpul, cu elanul lui, cu avântul lui, te separi de el. Te poţi înşela, însă. O uşoară cooperare, şi golul nu se va instala. De exemplu, nu te simţi în largul tău, dar profesorul a dat comanda "Stop!" Ai auzit cuvântul, dar vei face ce poţi pentru a te simţi confortabil, abia apoi te opreşti. Iar în cazul acesta nu se mai întâmplă nimic. Ai ratat scopul tehnicii, esenţialul. Dintr-odată, când auzi cuvântul "Stop!", trebuie să te opreşti şi să nu mai faci nimic. Poate poziţia în care erai şi în care trebuia să te opreşti nu era bună, poate-ţi era teamă să nu cazi, să-ţi rupi oasele. Dar, orice s-ar întâmpla, acum nu mai trebuie să te preocupe. Dacă ai vreo preocupare, atunci te înşeli pe tine însuţi. Faptul că dintr-odată trebuie să te opreşti ca şi când ai fi mort creează un gol. Corpul este cel care se opreşte, dar cel care îl opreşte este centrul; circumferinţa şi centrul sunt două lucruri separate. În acea oprire, te poţi simţi pe tine însuţi pentru prima dată; îţi poţi simţi centrul. Prin această metodă, Gurdjieff a venit în ajutorul multor oameni. The stopping is at the body and the stopper is the center; the circumference and the center are separate. In that sudden stopping you can feel yourself for the first time; you can feel the center. Gurdjieff used this technique to help many. Această tehnică are multe dimensiuni; poate fi folosită în multe feluri. Dar, mai întâi, trebuie să înţelegeţi mecanismul. Mecanismul este foarte simplu. Sunteţi în mişcare, şi când sunteţi în mişcare uitaţi cu totul de voi înşivă; activitatea devine centrul atenţiei voastre. Cineva a murit, iar voi plângeţi în hohote, lacrimile vă curg şiroaie pe obraz. Aţi uitat total de voi înşivă. Cel care a murit a devenit centrul în jurul căruia se petrece această activitate – plânsul, hohotele, tristeţea, lacrimile. Dacă, dintr-odată, vă spun "Stop!" şi vă opriţi total, veţi fi scoşi din corpul vostru şi din regatul activităţii. De fiecare dată când sunteţi în activitate, sunteţi adânciţi în ea, adânc absorbiţi în ea. Oprirea bruscă vă dezechilibrează; vă aruncă în afara activităţii.Aruncarea în afara activităţii vă conduce spre centru. This technique has many dimensions; it can be used in many ways. But first try to understand the mechanism. The mechanism is simple. You are in activity, and when you are in activity you forget yourself completely; the activity becomes the center of your attention.

Someone has died, and you are weeping and crying, and tears are falling down. You have forgotten yourself completely. The one who has died has become the center, and around that center this activity is happening – your weeping, your crying, your sadness, your tears. If I suddenly say to you, ”Stop!” and you stop yourself completely, you will be totally taken away from your body and the realm of activity. Whenever you are in activity, you are in it, deeply absorbed in it. Sudden stoppage throws you off balance; it throws you out of activity. This being thrown leads you to the center. Ce faceţi în mod obişnuit? Treceţi dintr-o activitate în alta. Trecem de la o activitate la alta, de la A la B, iar de la B la C. Activitatea a început deja în momentul în care v-aţi trezit dimineaţa. Veţi fi activi toată ziua. Veţi face un lucru după altul, dar nu vă veţi opri niciun moment. Cum să fiţi inactivi? Este greu. Şi, dacă încercaţi să fiţi inactivi, chiar efortul de a deveni inactivi va deveni activitate. Sunt mulţi cei care se străduiesc să fie inactivi. Stau în poziţia lui Buddha şi încearcă să fie inactivi. Dar cum poţi încerca să fii inactiv? Însuşi efortul pe care îl depui încercând să fii inactiv înseamnă activitate. Deci puteţi converti inactivitatea în activitate. Vă puteţi forţa să tăceţi, să staţi liniştiţi, dar aceasta este, şi ea, o activitate a minţii. Iată de ce mulţi încearcă să se adâncească în meditaţie, dar nu ajung nicăieri – deoarece şi meditaţia lor este un fel de activitate. Se pot schimba… Dacă interpretai un cântec obişnuit, acum treci la un bhajan, un imn religios. Se schimbă cântecul, dar şi asta tot activitate este. Alergi, te plimbi, citeşti – toate acestea sunt activităţi. Te poţi ruga – şi asta este activitate. Treci de la o activitate la alta. Chiar şi ultimul lucru pe care îl faci, atunci când adormi, este tot activitate; activitatea nu s-a oprit. De aceea apar visele, pentru că activitatea continuă. Ai adormit, dar activitatea continuă. În subconştient eşti încă activ – faci diferite lucruri, ai diferite lucruri, pierzi lucruri, te muţi. Visele înseamnă că ai adormit din cauza epuizării, dar activitatea încă mai continuă. Din când în când, pentru câteva momente – momente care în cazul omului modern au devenit tot mai rare –, numai pentru câteva momente, visul încetează şi dormiţi adânc. Dar această inactivitate este inconştientă. Nu sunteţi conştienţi. Nu sunteţi conştienţi, sunteţi profund adormiţi. Acum activitatea a încetat; acum nu mai există circumferinţă, acum sunteţi în centru, dar sunteţi obosiţi, epuizaţi, mort, inconştienţi. De aceea hinduşii au spus mereu că sushupti – somnul fără vise – şi samadhi – extazul suprem – sunt similare, sunt aproape identice. Există o singură diferenţă, dar foarte mare: este o diferenţă de conştienţă. In sushupti, în somnul fără vise, sunteţi în centrul fiinţei voastre – dar nu sunteţi conştienţi de acest lucru. In samadhi, în extazul suprem, în starea supremă de meditaţie, sunteţi tot în centru, dar sunteţi conştienţi de acest lucru. Aceasta este diferenţa, şi este o diferenţă mare, deoarece, dacă nu eşti conştient, chiar dacă te afli în centru, nu are nicio importanţă. Te împrospătează, te face să te simţi mai viu, îţi dă vitalitate – dimineaţa te simţi proaspăt şi fericit –, dar, dacă nu eşti conştient, chiar dacă eşti în centru, viaţa ta rămâne la fel. In samadhi pătrunzi pe deplin conştient. Şi, odată ce eşti în centru şi conştient de acest lucru, niciodată nu vei mai fi acelaşi. Din acel moment, vei şti cine eşti. Atunci vei şti că tot ce ai şi tot ce faci sunt la periferie, nu sunt decât nişte unde de suprafaţă, nu sunt adevărata ta natură. Mecanismul acestor tehnici de oprire urmăreşte să vă arunce brusc în inactivitate. Acest lucru trebuie să se petreacă brusc, deoarece încercarea de a deveni inactiv este, de fapt, activitate. Deci, nu încercaţi, treceţi brusc la inactivitate. Acesta este sensul comenzii "Stop!" Alergaţi, iar eu spun:, "Stop!" Nu încercaţi să vă opriţi, vă opriţi, pur şi simplu! Dacă încercaţi, aţi ratat scopul. De exemplu, staţi aici. Dacă eu spun "stop", opriţi-vă atunci, în acel moment, nu trebuie să pierdeţi niciun moment. Dacă încercaţi să vă adaptaţi, să vă aşezaţi, să vă găsiţi o poziţie confortabilă şi abia apoi îmi spuneţi: "Gata! Acum mă opresc", aţi ratat scopul. Esenţialul este să o faceţi brusc, dintr-odată, fără niciun efort – să vă opriţi brusc! Puteţi încerca acest lucru oriunde. Când faceţi baie, ordonaţi-vă să vă opriţi brusc, şi opriţi-vă. Dacă vă opriţi, chiar şi pentru o clipă, tot veţi simţi că se întâmplă un fenomen ciudat. Sunteţi aruncaţi în centrul vostru şi, dintr-odată, totul se opreşte – nu numai corpul. Când corpul se opreşte de tot, atunci se opreşte şi mintea. Când spuneţi "Stop!", nu respiraţi.

Lăsaţi totul să se oprească… nu respiraţi, nu vă mişcaţi. Pentru un singur moment rămâneţi aşa, şi veţi simţi că aţi pătruns, cu viteza unei rachete, în centru. Chiar şi o întrezărire este miraculoasă, revoluţionară. Vă schimbă şi, încet-încet, întrezăriţi tot mai clar centrul. De aceea inactivitatea nu este ceva ce trebuie exersat. Folosiţi-o brusc, atunci când nu sunteţi conştienţi că faceţi acest lucru. Iată deci că un maestru vă poate fi de ajutor. Aceasta este o metodă de grup. Gurdjieff a folosit-o ca metodă de grup, pentru că, dacă spui: "Stop!", te poţi înşela pe tine însuţi foarte uşor. Mai întâi te aşezi confortabil, apoi spui: "Stop!" Sau, chiar dacă nu ai făcut nicio pregătire în mod conştient, tot eşti pregătit. Când îţi spui tu singur: "Acum mă pot opri", într-un fel eşti deja pregătit. Şi, dacă mintea este cea care face acest lucru, dacă există o planificare, nu are niciun rost; atunci tehnica nu vă este utilă. Deci, activitatea în grup este bună. Un maestru lucrează cu voi şi spune: "Stop!" El va găsi momentul în care vă aflaţi în cele mai incomode poziţii; atunci se declanşează un fulger, o lumină bruscă. Activitatea poate fi practicată; inactivitatea nu poate fi practicată – iar dacă o practicaţi, ea devine o altă activitate. Inactivi, puteţi deveni numai brusc. Uneori, se întâmplă, în timp ce conduceţi maşina, să simţiţi că veţi avea un accident, că o altă maşină s-a apropiat prea mult de voi, că în momentul următor vă veţi ciocni. Brusc mintea se opreşte, respiraţia vi se opreşte, totul se opreşte. De foarte multe ori, în astfel de accidente, cel implicat este aruncat în centrul său. Dar, chiar şi în acest caz, poate pierde sensul. Mă aflam într-o maşină şi a avut loc un accident, aş putea spune, unul dintre cele mai frumoase accidente posibile. Cu mine mai erau trei persoane, dar au pierdut esenţialul. Accidentul ar fi putut produce o revoluţie în viaţa lor, dar au pierdut esenţialul. De pe un pod, maşina s-a prăbuşit în albia secată a unui râu; era răsturnată, cu susul în jos, iar cele trei persoane care erau cu mine au început să ţipe şi să plângă. Era şi o femeie, chiar lângă mine, care tot ţipa: "Am murit! Am murit!" I-am spus: "Dacă ai fi moartă, nu ai mai fi aici, spunând asta." Dar ea stătea lângă mine tremurând şi spunând: "Sunt moartă. Ce se va întâmpla cu copiii mei?" Chiar şi după ce a fost scoasă din maşină, tot mai tremura şi repeta acelaşi lucru: "Ce se va întâmpla cu copiii mei? Sunt moartă!" A durat cam o jumătate de oră până am reuşit să o calmăm. A pierdut momentul, a pierdut ocazia. Era atât de frumos; ar fi putut opri totul dintr-odată. Şi nu era nimic de făcut. Maşina se prăbuşea de pe pod, acţiunea ei chiar nu era necesară. Nu era nimic de făcut. Însă mintea era în continuare capabilă să creeze activitate. A început să se gândească la copiii ei şi a început să plângă: "Am murit!" A pierdut un moment subtil. În situaţii de mare pericol, mintea se opreşte automat. De ce? Deoarece mintea este un mecanism care nu poate funcţiona decât cu lucruri de rutină – cu lucruri pe care a fost antrenată să le facă. Nu vă puteţi antrena mintea pentru accidente, altminteri nu s-ar mai numi accidente. Dacă sunteţi pregătiţi, dacă aţi făcut repetiţii, atunci nu sunt accidente. "Accidentul" este o situaţie căreia mintea nu este pregătită să îi facă faţă. Se petrece brusc, este un salt din necunoscut – iar mintea nu poate face nimic. Nu este gata, nu este pregătită. Ar trebui să se oprească, dacă nu cumva începeţi să faceţi un lucru pentru care sunteţi pregătiţi. Femeia plângea de grija copiilor ei, nu era atentă la ce se întâmpla. Nu era nici măcar conştientă de faptul că era vie. Momentul acela nu era în centrul conştientului ei. Ea se distanţase de ceea ce se petrecea, trecuse la copiii ei, la moarte şi la alte lucruri. Ea scăpase. Şi nu mai acorda nicio atenţie situaţiei. Dar, din punctul de vedere al accidentului, nu se mai putea face nimic; nu puteam decât să fim conştienţi, alerţi. Orice trebuia să se întâmple se întâmpla. Nu puteam decât să fim conştienţi de acest lucru. Din punctul de vedere al prezentului, ce se poate face într-un accident? Deja totul este dincolo de tine, iar mintea nu este pregătită pentru accident. Mintea nu poate funcţiona, deci mintea se opreşte. De aceea pericolul prezintă acea atracţie ascunsă, o atracţie intrinsecă: sunt momente meditative. Dacă goniţi cu maşina de curse, cu o viteză care depăşeşte binişor nouăzeci de mile pe oră, apoi o sută de mile, apoi o sută şi zece, o sută douăzeci, se poate crea o situaţie în care orice se poate întâmpla şi nu sunteţi în stare să faceţi nimic. Acum chiar că maşina nu mai poate fi controlată. Dintr-odată, mintea nu mai poate funcţiona; nu este gata pentru aşa ceva. Aceasta este emoţia vitezei – deoarece se strecoară tăcerea, sunteţi aruncaţi în centru.

Aceste tehnici vă ajută să vă mişcaţi în centru fără niciun accident, fără niciun pericol. Dar, nu uitaţi, nu le puteţi practica. Ce înţeleg dacă spun că nu le puteţi practica? Într-un fel, puteţi: vă puteţi opri, dintr-odată. Dar oprirea trebuie să fie bruscă, nu trebuie să fiţi pregătiţi pentru ea. Nu ar trebui să vă gândiţi, să planificaţi, să spuneţi: "La ora 12 mă voi opri." Lăsaţi necunoscutul să se întâmple când nu sunteţi pregătiţi. Mişcaţi-vă în necunoscut, într-un teritoriu nemarcat, fără niciun fel de cunoştinţe despre el. Iată una dintre tehnici: Exact când simţi impulsul de a face ceva, opreşte-te. Aceasta este o dimensiune. De exemplu, vă vine să strănutaţi. Simţiţi cum vine strănutul. Vine momentul în care nu mai puteţi face nimic – se va întâmpla. Dar chiar atunci când începeţi să simţiţi că vă vine să strănutaţi, în momentul în care sunteţi conştienţi de acest lucru, opriţi-vă! Cum puteţi face acest lucru? Cum puteţi opri strănutul? Dacă încercaţi, veţi strănuta mai devreme, căci încercarea va face mintea mai conştientă de strănut şi senzaţia va fi mai acută. Veţi deveni mai sensibili, toată atenţia voastră va fi concentrată pe strănut, ceea ce va face ca strănutul să se petreacă mai repede. Va deveni insuportabil. Nu puteţi opri în mod direct strănutul, dar vă puteţi opri pe voi. Ce puteţi face? Simţiţi că strănutul se apropie: opriţi-vă! Nu opriţi strănutul, opriţi-vă pe voi înşivă. Nu faceţi nimic. Rămâneţi complet nemişcaţi, nici nu respiraţi măcar. Pentru un moment, opriţi-vă şi veţi vedea că impulsul s-a întors, că s-a oprit. Şi, în momentul în care s-a oprit, a fost eliberată o energie subtilă pe care o puteţi folosi pentru a merge spre centru, deoarece atunci când strănutaţi, la fel ca şi în cazul oricărui impuls, eliberaţi energie. Prin "impuls" înţelegem că sunteţi împovăraţi cu o energie pe care nu o puteţi folosi, pe care nu o puteţi absorbi. Acea energie vrea să iasă, vrea să fie aruncată afară, vreţi să vă simţiţi uşuraţi. De aceea vă simţiţi atât de bine după ce strănutaţi, de aceea simţiţi o subtilă stare de bine. Nu s-a întâmplat nimic, nu aţi făcut decât să eliberaţi nişte energie care era de prisos, care vă era o povară. Acum nu mai e acolo; sunteţi eliberaţi de ea. Şi simţiţi o subtilă relaxare internă. De aceea fiziologi ca Pavlov, B.F. Skinner şi alţii spun că sexul este ca strănutul. Ei spun că, din punct de vedere fiziologic, nu există nicio diferenţă între sex şi strănut. Sunteţi împovăraţi de energie; vreţi să o aruncaţi afară. Odată ce aţi aruncat-o, vă despovăraţi. Vă simţiţi bine. Acea senzaţie de bine este, în opinia fiziologilor, numai o eliberare; şi, din punct de vedere fiziologic, au dreptate. De fiecare dată când simţiţi vreun impuls: Exact când simţi impulsul de a face ceva, opreşte-te! Acest lucru nu se poate face numai cu un impuls fiziologic, se poate face cu orice impuls. De exemplu, voiaţi să beţi un pahar cu apă. Aţi atins apa, paharul – brusc, vă opriţi. Lăsaţi mâna acolo unde se află, lăsaţi dorinţa de a bea, lăsaţi setea înăuntrul vostru, dar opriţi-vă complet. Paharul este în afară, setea este înăuntru; mâna este pe pahar, ochii sunt pe pahar – opriţi-vă brusc. Nu respiraţi, nu vă mişcaţi, rămâneţi ca şi când aţi fi morţi. Impulsul însuşi, setea vor elibera energia, acea energie care vă va duce în centru. Veţi fi aruncaţi în centru. De ce? Deoarece fiecare impuls este o mişcare în afară. Reţineţi, "impuls" înseamnă energie care iese. Mai reţineţi încă un lucru: energia este mereu în mişcare – fie că intră, fie că iese. Energia nu poate fi niciodată statică. Acestea sunt legile. Dacă înţelegi legile, atunci mecanismul tehnicii va fi uşor. Energia este mereu în mişcare. Sau iese, sau intră; energia nu poate fi niciodată statică. Dacă este statică, nu este energie, dar nu există nimic care să nu fie energie, aşadar totul se mişcă într-o oarecare direcţie. Atunci când simţiţi un impuls, orice impuls, înseamnă că energia iese. De aceea mâna se îndreaptă spre pahar – v-aţi mişcat în afară. O dorinţă a ajuns să facă ceva. Toate activităţile sunt mişcări din interior în afară. Atunci când vă opriţi brusc, energia din voi nu poate fi statică. Voi aţi devenit statici, dar energia din voi nu poate fi statică, iar mecanismul prin care ieşea nu este mort, doar s-a oprit. Deci ce poate face energia? Energia nu poate face nimic decât să se mişte înăuntru. Energia nu poate fi statică. Urma să iasă. Voi aţi oprit-o, mecanismul s-a oprit, dar mecanismul care o poate duce spre centru este acolo. Energia se va mişca înăuntru. Vă convertiţi energia şi îi schimbaţi dimensiunea chiar fără să vă daţi seama. Sunteţi enervaţi, simţiţi nevoia să bateţi pe cineva sau să distrugeţi ceva, să faceţi ceva violent – încercaţi acest lucru. Luaţi pe cineva – prietenul, soţia, copilul, pe oricine – şi strângeţi-l la piept, îmbrăţişaţi-l, sărutaţi-l. Eraţi furioşi, voiaţi să distrugeţi ceva; voiaţi să faceţi ceva violent.

Mintea voastră era distructivă; energia se va transforma în violenţă. Iubiţi imediat pe cineva. La început veţi simţi că acest lucru nu este decât prefăcătorie. Vă veţi întreba: "Cum aş putea să iubesc? Cum aş putea să iubesc pe cineva în acest moment? Eu sunt furios!" Nu cunoaşteţi mecanismul. În acest moment puteţi iubi profund, deoarece energia a fost trezită. A ajuns în punctul în care vrea să fie exprimată; energia are nevoie de mişcare. Dacă începeţi să iubiţi pe cineva, aceeaşi energie se va transforma în iubire şi atunci veţi simţi un val de energie cum nu aţi mai simţit niciodată. Există persoane care nu pot intra în iubire dacă nu sunt furioase, dacă nu sunt violente. Sunt oameni care pot intra în iubire profundă numai dacă energia lor se mişcă cu violenţă. Se prea poate să nu fi observat acest lucru, dar se întâmplă în fiecare zi: cuplurile se ceartă înainte de a face dragoste. Soţii şi soţiile se ceartă. Devin foarte nervoşi, devin violenţi, apoi fac dragoste, dar fără să fi înţeles ce s-a petrecut. Atunci devine un automatism – de fiecare dată după ce se ceartă, fac dragoste. Şi în ziua în care nu se ceartă nu vor fi în stare să se iubească. Mai cu seamă în satele indiene, unde soţii încă îşi mai bat soţiile, dacă un soţ încetează să îşi bată soţia, se ştie că a încetat să o iubească. Chiar şi soţiile înţeleg că, dacă soţii nu le mai bat, înseamnă că nu le mai iubesc. Nu mai este violent, deci nu o mai iubeşte. De ce? De ce sunt cearta şi violenţa asociate cu iubirea? Sunt asociate deoarece aceeaşi energie se poate mişca în dimensiuni diferite. Puteţi să o numiţi "iubire" sau puteţi să o numiţi "ură". Par două lucruri opuse, dar nu sunt, pentru că energia care se mişcă este aceeaşi. Prin urmare, o persoană incapabilă de ură este, potrivit definiţiei iubirii, incapabilă şi de iubire. O persoană care nu poate simţi o furie violentă devine incapabilă şi de iubire, aşa cum o înţelegeţi voi. Poate fi capabilă de un alt fel de iubire, de o calitate diferită, dar asta nu este iubirea voastră. Un Buddha iubeşte, dar iubirea lui este total diferită. De aceea Buddha o numeşte compasiune; el nu o numeşte niciodată iubire. Este, mai degrabă, compasiune, nu prea seamănă cu iubirea voastră, pentru că iubirea voastră implică ură, mânie, violenţă. Energia se poate mişca, poate să-şi schimbe direcţia. Poate deveni ură, poate deveni iubire – aceeaşi energie. Şi aceeaşi energie se poate mişca şi în interior, deci, de câte ori urâţi, simţiţi impulsul de a face ceva. Opriţi-vă! Oprirea nu este reprimare. Prin oprire nu reprimaţi nimic, nu faceţi decât să vă jucaţi cu energia – vă jucaţi cu energia şi ştiţi cum acţionează ea, cum acţionează în interior. Dar, reţineţi, impulsul trebuie să fie real şi autentic; altminteri, nu se va întâmpla nimic. De exemplu, dacă nu vă este sete, întindeţi mâna spre paharul cu apă, dar vă opriţi brusc. Nu se va întâmpla nimic, pentru că nu are ce să se întâmple – energia nu se afla în mişcare. Simţeaţi iubire pentru soţie, pentru soţ, pentru un prieten. Aţi vrut să-i îmbrăţişaţi, să-i sărutaţi –opriţi-vă. Dar impulsul trebuie să fie acolo, autentic. Dacă impulsul nu este acolo, dacă aţi fi vrut să faceţi acest lucru numai pentru a consola, dacă aţi vrut să sărutaţi numai pentru că se aştepta din partea voastră să sărutaţi, dar vă opriţi, nu se va întâmpla nimic, deoarece nu se întâmplă nimic înlăuntrul vostru. Deci, înainte de orice, amintiţi-vă: impulsul trebuie să fie autentic, real. Numai cu un impuls autentic, real se mişcă energia, iar când un impuls real este oprit brusc, energia este suspendată. Fără nicio dimensiune din care să iasă, se întoarce înapoi înăuntru. Trebuie să se mişte, nu poate să rămână pe loc. Dar suntem atât de falşi încât nimic nu se poate mişca. Mâncaţi deoarece este ora mesei, nu pentru că vă este foame. Deci, dacă vă opriţi, nu se va întâmpla nimic, deoarece nu vă era foame, nu exista impulsul de a mânca. Acolo nu se mişca nicio energie. De aceea, dacă vă obişnuiţi să luaţi masa la ora unu, la ora unu vi se va face foame. Dar această foame este falsă; este numai un automatism, un obicei mort. Corpului vostru nu-i este foame. Dacă nu mâncaţi, veţi simţi că vă lipseşte ceva; dar, dacă puteţi să vă abţineţi de la a mânca vreme de o oră, veţi uita, foamea o să vă treacă. O foame adevărată va creşte; nu are cum să nu crească. Dacă foamea voastră era adevărată, atunci la ora două vă va fi şi mai foame. Dacă foamea era falsă, atunci la ora două nu vă va mai fi foame, veţi fi uitat de ea. Chiar dacă veţi vrea să mâncaţi, acum nu vă va mai fi foame. Foamea era numai o senzaţie falsă, mecanică. Nu se mişca nicio energie, era numai mintea care vă spunea să mâncaţi deoarece era ora mesei.

Dacă simţiţi că vă este somn, opriţi-vă! Dar numai dacă vă este cu adevărat somn; asta este problema. Şi este o problemă pentru noi acum. Pe timpul lui Shiva nu era o problemă. Atunci când se preda Vigyan Bhairav Tantra pentru prima dată, lucrurile nu stăteau aşa. Omul era autentic, umanitatea era reală, pură, nimic în legătură cu ea nu era fals. Cu noi, totul este fals. Pretindeţi că iubiţi, pretindeţi că sunteţi furioşi. Vă prefaceţi şi uitaţi că doar vă prefaceţi, că nu mai este nimic real. Nu spuneţi niciodată ce este în voi, nu exprimaţi niciodată ce este în voi. Exprimaţi ce nu este acolo. Studiaţi-vă şi vă veţi da seama. Spuneţi un lucru şi simţiţi altul. Chiar aţi vrea să spuneţi cu totul altceva – căci întreaga societate este falsă şi, într-o societate falsă, nu puteţi exista altfel decât ca o persoană falsă. Cu cât sunteţi mai adaptaţi, cu atât sunteţi mai falşi; dacă vreţi să fiţi reali, veţi simţi că nu sunteţi adaptaţi. Din cauza societăţii false, intră în acţiune renunţarea. Buddha s-a văzut silit să plece din cauză că nu avea niciun impact pozitiv, impactul era negativ, pentru că într-o societate falsă nu poţi fi autentic. Sau eşti în luptă clipă de clipă, o luptă inutilă, care nu duce decât la disiparea energiei. Deci, lăsaţi lipsa de autenticitate, lăsaţi falsitatea, şi-atunci veţi putea fi autentici. Aceasta a fost baza a tot ceea ce înseamnă renunţare. Dar fiţi atenţi, studiaţi-vă, vedeţi cât sunteţi de lipsiţi de autenticitate. Fiţi atenţi la mintea duplicitară. Voi spuneţi una, dar simţiţi cu totul alta. Simultan, una spuneţi în minte, şi alta în afara ei. Deci, dacă opriţi ceea ce nu este autentic, tehnica nu va fi utilă. Găsiţi ceva autentic în voi şi încercaţi să opriţi acel lucru. Nu totul a devenit fals, mai sunt încă multe lucruri adevărate. Din fericire, cu toţii suntem, uneori, autentici. La acest nivel trebuie să practicaţi oprirea, stoparea. Vă simţiţi furioşi şi simţiţi că furia este autentică. Veţi distruge ceva, vă veţi bate copilul sau veţi face altceva. Opriţi-vă! Dar nu vă opriţi deoarece v-aţi gândit să vă opriţi. Nu vă spuneţi: "Furia este un lucru rău, trebuie să mă opresc" – nu! Nu spuneţi: "Asta nu-i va face niciun bine copilului, deci trebuie să mă opresc." Nu trebuie să intervină mintea; dacă staţi să vă gândiţi, energia se va muta în actul gândirii. Este un mecanism interior. Dacă spuneţi: "Nu ar trebui să-mi bat copilul, căci nici lui nu-i face bine acest lucru, şi nici mie. Este un lucru fără rost şi nici nu ajută niciodată", aceeaşi energie care urma să devină mânia voastră a trecut în gândire. Acum aţi trecut totul printr-un proces de gândire, iar energia a scăzut. A trecut în gândire. Apoi vă opriţi şi nu mai există energie care să se mişte înăuntru. Atunci când vă simţiţi furioşi, nu vă gândiţi la asta, nu vă gândiţi dacă sunteţi buni sau răi; nu gândiţi deloc. Aduceţi-vă brusc aminte de tehnică şi opriţi-vă! Mânia este energie pură… nimic rău, nimic bun. Poate deveni bună, poate deveni rea – asta depinde de rezultat, nu de energie. Poate să devină rea dacă iese la suprafaţă şi distruge ceva, dacă devine distructivă. Poate deveni un extaz sublim dacă se mişcă în interior şi vă aruncă în centru; poate deveni o floare. Energia este, pur şi simplu, energie – pură, inocentă, neutră. Nu vă gândiţi la ea. Eraţi pe cale să faceţi ceva – nu vă gândiţi, opriţi-vă şi rămâneţi aşa, opriţi. Rămânând aşa, puteţi să vă întrezăriţi centrul interior. Veţi uita periferia şi veţi vedea centrul. Chiar în momentul în care simţiţi impulsul de a face ceva, opriţi-vă! Încercaţi. Reţineţi trei lucruri… Primul, încercaţi acest lucru numai cu un impuls real. Al doilea, nu vă gândiţi la oprire, opriţi-vă pur şi simplu. Al treilea, aşteptaţi! Când v-aţi oprit, nu respiraţi, nu vă mişcaţi – aşteptaţi şi vedeţi ce se întâmplă. Nu faceţi încercări. Când vă spun să aşteptaţi, vreau să spun să nu vă gândiţi la centrul vostru interior. Pentru că, dacă o faceţi, pierdeţi din nou esenţialul. Nu vă gândiţi la sine, la atma. Nu vă gândiţi că acum, dacă aţi întrezărit ceva, ceea ce aţi întrezărit este pe cale să se petreacă. Lăsaţi impulsul, energia să se mişte de la sine. Dacă începeţi să vă gândiţi la Brahman, la atma şi la centru, energia se va fi mutat în actul gândirii. Puteţi să risipiţi foarte uşor această energie. Un simplu gând este suficient pentru a o direcţiona; şi-atunci, veţi continua să gândiţi. Când vă spun să vă opriţi, vreau să spun: opriţi-vă complet, total. Nimic nu se mişcă, ca şi când timpul tot s-a oprit. Nu există mişcare – existaţi numai

voi! În acea existenţă simplă, dintr-odată, centrul explodează. 26 Cercetează orice dorinţă. A doua tehnică de stopare: Când simţi că apare o dorinţă, cerceteaz-o. Apoi, brusc, renunţă. Este o dimensiune diferită a aceleiaşi tehnici. Când simţi că apare o dorinţă, cerceteaz-o. Apoi, brusc, renunţă. Simţiţi o dorinţă – o dorinţă sexuală, dorinţa de a iubi, de a mânca ceva sau orice altă dorinţă. Simţiţi o dorinţă: cercetaţi-vă dorinţa. Atunci când sutra vă spune să o cercetaţi, nu vă spune să gândiţi în favoarea ei sau împotriva ei, vă spune numai să o cercetaţi pe ea. Vă trece prin minte o dorinţă sexuală. Vă spuneţi: "Asta nu-i bine." Asta nu înseamnă că o cercetaţi. Aţi fost învăţaţi că un astfel de lucru este rău, deci nu vă gândiţi la dorinţă, vă gândiţi la scrierile care spun că este un lucru rău, vă gândiţi la trecut – la foştii învăţători, la rishi – la înţelepţi. Nu luaţi în considerare dorinţa însăşi, luaţi în considerare alte elemente. Luaţi în considerare felul în care aţi fost crescuţi, educaţia pe care aţi primit-o, cultura, civilizaţia căreia îi aparţineţi, religia – dar nu vă gândiţi la dorinţa în sine. V-a cuprins această dorinţă simplă. Nu vă gândiţi la trecut, la educaţie, la diferite condiţionări; nu aduceţi în discuţie valorile. Gândiţi-vă numai la dorinţă – la ceea ce este. Dacă mintea voastră ar putea fi curăţată de tot ceea ce vi s-a transmis de către societate, de către familie, de cultura căreia îi aparţineţi – dacă vi s-ar putea curăţa creierul de toate acestea, dorinţa pentru sex v-ar putea cuprinde. V-ar putea cuprinde deoarece acea dorinţă nu vă este dată de societate. Acea dorinţă este în voi; o aveţi "din construcţie". De exemplu, dacă un copil mic nu este învăţat să vorbească, el nu va şti să vorbească. El va rămâne nevorbitor. Limbajul este un fenomen social; trebuie să fie transmis. Dar, atunci când va veni vremea, copilul va simţi dorinţa sexuală. Acesta nu este un fenomen social, este o dorinţă biologică. Dorinţa va veni atunci când va atinge o anumită maturitate. Nu este socială, este biologică – este mult mai profundă. O aveţi în celule, o aveţi din construcţie. Deoarece v-aţi născut ca urmare a unui act sexual, fiecare celulă din corpul vostru este o celulă sexuală; sunteţi alcătuiţi din celule sexuale. Dacă alcătuirea voastră biologică nu poate fi spălată complet, dorinţa va continua să existe. Se va manifesta – este deja acolo. Atunci când un copil se naşte, această dorinţă este deja acolo, căci copilul este produsul unei întâlniri sexuale. El se formează prin sex; întregul lui corp este alcătuit din celule sexuale. Dorinţa este acolo, dar trebuie să treacă un timp până când corpul lui este destul de matur pentru a o simţi, pentru a pune în aplicare ceea ce simte. Această dorinţă va fi acolo, indiferent dacă vi s-a spus că sexul este bun sau că sexul este rău, indiferent dacă aţi fost învăţaţi că sexul înseamnă rai sau că sexul înseamnă iad; indiferent de ce vi s-a băgat în cap, dorinţa este acolo – celelalte sunt lucruri învăţate. Vechile tradiţii, vechile religii, mai ales creştinismul, predică împotriva sexului. Noile culte, hippie, yippie şi altele au declanşat o mişcare care se opune acestei atitudini faţă de sex. Ei spun că sexul este bun, că sexul înseamnă extaz, că sexul este singurul lucru adevărat, real, din lume. Ambele sunt învăţături. Dar nu vă gândiţi la dorinţă prin prisma acestor învăţături. Cercetaţi-vă dorinţa aşa cum este ea – un fapt. Nu o interpretaţi. Aici cercetarea nu înseamnă interpretare, înseamnă numai să priviţi lucrurile aşa cum sunt. Dorinţa este acolo: priviţi-o imediat, direct. Nu lăsaţi să pătrundă gândurile sau ideile voastre, deoarece nici gândurile şi nici ideile nu sunt ale voastre. Totul v-a fost transmis, inoculat, fiecare idee este împrumutată. Niciun gând nu este original; nu poate să fie original. Nu lăsaţi gândirea să pătrundă, priviţi dorinţa aşa cum este, ca şi când nu aţi şti nimic despre ea. Înfruntaţi-o! Întâlniţi-o! Asta vreau să spun prin "cercetaţi-o". Când simţi că apare o dorinţă, cerceteaz-o. Priviţi numai faptul – aşa cum este. Din păcate, este unul dintre cele mai grele lucruri. În comparaţie cu asta, este mult mai uşor să ajungi pe Lună sau să escaladezi Everestul. Este deosebit de complicat să ajungi pe Lună – este un fenomen complex. Dar, în comparaţie cu faptele minţii interioare, este o nimica toată, din cauză că mintea este atât de subtil implicată în tot ceea ce faceţi. Este mereu prezentă. Să luăm cuvântul… Dacă spun: "Sex", în momentul în care rostesc cuvântul, deja aţi hotărât pro sau contra. În momentul în care am spus: "Sex", deja aţi interpretat: "Asta nu e bine. E rău." Sau: "Asta e bine." Aţi interpretat chiar şi cuvântul.

După publicarea cărţii From Sex to Super consciousness [De la sex la supraconştiinţă], au venit la mine foarte mulţi oameni. Au venit la mine şi mi-au spus: "Te rugăm schimbă titlul." Cuvântul "sex" îi deranja –ei nu citiseră cartea. Şi chiar şi cei care o citiseră îmi cereau să schimb titlul. De ce? Chiar şi cuvântul vă face să interpretaţi. Mintea este atât de pornită să interpreteze totul, încât dacă spun: "Suc de lămâie", începeţi să salivaţi. Aţi interpretat cuvintele. Nu există nici urmă de lămâie în cuvintele "suc de lămâie", dar începeţi să salivaţi. Dacă aştept câteva minute, veţi începe să vă simţiţi jenaţi, deoarece va trebui să înghiţiţi. Mintea a intervenit, a interpretat. Nici chiar dacă este vorba numai despre cuvinte nu se poate ţine departe, fără să interpreteze. Atunci când apare dorinţa, va fi foarte greu să rămâneţi deoparte, să rămâneţi un observator neutru, calm şi liniştit, care priveşte faptele fără să le interpreteze. Eu spun: "Omul acesta este musulman." În momentul în care spun: "Omul acesta este musulman", hindusul s-a şi gândit că acela este un om rău. Dacă spun: "Omul acesta este evreu", creştinul va decide că este un om rău. Numai auzind cuvântul "evreu", mintea creştinului va interpreta; ideea tradiţională, convenţională ia proporţii. Evreul acesta nu trebuie luat în considerare, vechea interpretare este cea care trebuie să i se pună în cârcă. Fiecare evreu este un alt evreu. Fiecare hindus este un alt hindus, un individ unic. Nu puteţi să-l judecaţi prin prisma celorlalţi hinduşi. Poate că aţi ajuns la concluzia că toţi hinduşii pe care i-aţi cunoscut sunt răi, dar acesta nu face parte dintre hinduşii pe care i-aţi cunoscut. Îl judecaţi pe acest hindus după experienţa voastră trecută. Nu interpretaţi interpretarea nu înseamnă cercetare. Cercetarea presupune să iei în considerare acest fapt – numai pe acesta. Rămâneţi cu acest fapt. Rishi au spus că sexul e ceva rău. Poate că a fost rău pentru ei; nu aveţi de unde să ştiţi acest lucru. În voi există o dorinţă, o dorinţă nouă. Cercetaţi-o, priviţi-o, fiţi atenţi la ea. Apoi, brusc, părăsiţi-o. Această tehnică are două părţi. Mai întâi, rămâneţi cu faptul în sine – conştienţi, atenţi la ceea ce se întâmplă. Atunci când simţiţi dorinţa sexuală, ce se întâmplă în voi? Observaţi cum vă creşte febra, cum începeţi să tremuraţi, cum simţiţi o nebunie strecurându-se în voi, cum păreţi a fi posedaţi de altceva. Simţiţi-o, cercetaţi-o. Nu o judecaţi, mişcaţi-vă în acest fapt – în dorinţa sexuală. Nu spuneţi că este ceva rău! Dacă spuneţi acest lucru, aţi oprit cercetarea, aţi închis uşa. Acum nu mai staţi cu faţa spre dorinţă, staţi cu spatele spre ea. V-aţi îndepărtat de ea. Aţi pierdut momentul în care aţi fi putut pătrunde adânc în stratul biologic al fiinţei voastre. Aţi rămas agăţaţi de stratul vostru social, care este stratul de suprafaţă. Sexul este mai profund decât shastra – scripturile –pentru că este biologic. Dacă toate scripturile ar fi distruse – şi pot fi distruse, după cum s-a dovedit în repetate rânduri –, interpretarea voastră ar fi pierdută. Dar sexul rămâne; este mai profund. Nu lăsaţi să pătrundă amănunte superficiale. Cercetaţi numai faptul în sine, mişcaţi-vă în interior şi simţiţi ce vi se întâmplă. Ce li s-a întâmplat unor învăţaţi, lui Mohamed şi lui Mahavira nu are nicio importanţă. Ce se întâmplă cu voi chiar în acest moment? În acest moment viu ce se întâmplă cu voi? Cercetaţi acest lucru, observaţi-l. Iar apoi, partea a doua… este foarte frumoasă. Shiva spune: Apoi, brusc, renunţă. Brusc – reţineţi. Nu spuneţi: "E ceva rău, deci renunţ. Nu voi ceda acestei idei, acestei dorinţe. Este ceva rău, este un păcat, voi reprima această pornire". Pentru că veţi provoca o reprimare, nu o stare meditativă. Iar prin reprimare veţi crea cu propriile mâini o minte şi o fiinţă înşelate, păgubite. Reprimarea este psihologică. Tulburaţi întregul mecanism şi înăbuşiţi energii ce pot izbucni oricând. Energia este acolo, nu aţi făcut decât să o sugrumaţi. Nu a ieşit, nu a intrat, nu aţi făcut decât să o reprimaţi. Nu a făcut decât să se dea deoparte. Va aştepta, se va transforma, se va vicia, va degenera, iar energia viciată reprezintă problema de bază a omului. Afecţiunile psihicului nu sunt decât produse secundare ale energiei viciate. Ea va îmbrăca forme pe care nici nu vi le puteţi închipui; forme prin care va încerca să găsească noi căi pentru a se manifesta. Iar dacă se manifestă într-o formă pervertită, vă va duce într-o angoasă puternică, pentru că nu există satisfacţie în formele viciate. Şi nu puteţi rămâne

viciaţi, trebuie să se manifeste. Reprimarea produce viciere. Această sutra nu se referă la reprimare. Această sutra nu vă spune să controlaţi, această sutra nu vă spune să reprimaţi. Această sutra vă spune: Brusc, renunţaţi. Ce aveţi de făcut? Dorinţă există; aţi cercetat-o. Dacă aţi cercetat-o, nu va fi greu; partea a doua va fi uşoară. Dacă nu aţi cercetat-o, priviţi-vă mintea. Minţile voastre vor gândi: "E bine. Dacă putem renunţa brusc la dorinţa sexuală, e bine, e foarte frumos." V-ar plăcea să faceţi asta, dar aici nu are ce căuta ceea ce vă place. Ceea ce vă place poate să nu fie ceea ce vă place vouă, ci ceea ce-i place societăţii. Ceea ce vă place poate să nu fie rezultatul părerii voastre, poate fi doar rezultatul tradiţiei. Mai întâi cercetaţi, nu vă gândiţi dacă vă place sau nu vă place. Cercetaţi, apoi partea a doua devine uşoară – puteţi abandona dorinţa. Cum să o abandonaţi? După ce aţi cercetat un lucru în totalitate, este foarte uşor; este la fel de uşor cum este să dai drumul unei hârtii să cadă din mâna ta. Părăsiţi-o… Ce se va întâmpla? Există o dorinţă. Nu aţi reprimat-o, şi ea se mişcă în afară; v-a bulversat întreaga fiinţă. Când cercetaţi dorinţa fără a o interpreta, întreaga voastră fiinţă va deveni dorinţă. Când dorinţa sexuală este prezentă, dacă nu sunteţi pentru ea sau împotriva ei, dacă nu aveţi nimic de gând cu ea, numai luând-o în considerare, întreaga voastră fiinţă va fi implicată. O singură dorinţă sexuală va deveni o adevărată fl acără. Întreaga voastră fiinţă va fi concentrată în această fl acără, ca şi când aţi fi devenit total sexuali. Nu va fi doar în centrul sexual, se va răspândi în întreg corpul. Fiecare fibră din corpul vostru va tremura. Pasiunea va deveni o fl acără. Acum, abandonaţi-o. Nu vă luptaţi cu ea, spuneţi, pur şi simplu: "O abandonez." Ce se va întâmpla? În momentul în care puteţi spune, pur şi simplu: "O abandonez", se petrece o separare. Corpul vostru – corpul vostru plin de pasiune, corpul vostru plin de dorinţă sexuală – şi voi deveniţi două lucruri. Brusc, se formează doi poli opuşi. Corpul se zvârcoleşte în focul pasiunii, iar centrul este tăcut şi observă totul. Nu există o luptă, există numai o separare –reţineţi acest lucru. În luptă, nu sunteţi separaţi. În timp ce vă certaţi, sunteţi una cu obiectul. În momentul în care tocmai l-aţi părăsit, sunteţi separaţi: acum îl puteţi privi ca şi când altcineva ar fi acolo, nu voi. Unul dintre prietenii mei a petrecut mulţi ani cu mine. Era un fumător pasionat, fuma ţigară de la ţigară, dar a încercat în repetate rânduri, la fel ca mulţi alţi fumători, să se lase. Decidea, brusc, într-o dimineaţă: "Gata, de acum înainte nu mai fumez", dar până seara îşi relua vechiul obicei. Apoi se simţea vinovat, încerca să se apere şi vreme de câteva zile nu mai avea curaj să ne anunţe hotărârea de a se lăsa de fumat. Apoi, uita cele petrecute. Într-o zi, spunea din nou: "Acum chiar că mă las de fumat", iar eu începeam să râd, deoarece spusese acest lucru de foarte multe ori. La un moment dat, se sătura el însuşi de acest cerc vicios în care se învârtea – cu fumatul şi cu abandonarea acestui obicei prost. Se întreba cum să se lase de fumat. M-a întrebat cum să facă, aşa că i-am spus: "Nu mai fi împotriva fumatului – acesta este primul lucru pe care trebuie să-l faci. Fumează şi fii de partea fumatului. Timp de şapte zile nu fi împotriva fumatului; fă acest lucru". El mi-a răspuns: "Ce spui? N-am putut să mă las de fumat nici măcar atunci când eram împotriva lui, şi-acum îmi spui să nu fiu împotriva fumatului. lnseamnă că nu am nicio posibilitate să mă las." I-am spus: "Ai încercat printr-o atitudine duşmănoasă şi ai eşuat. Schimbă atitudinea, încearcă cu o atitudine prietenoasă. Vreme de şapte zile, nu fi împotriva fumatului." Imediat mi-a răspuns: "Şi-atunci voi putea să mă las de fumat?" I-am răspuns: "Încă ai o atitudine duşmănoasă. Nu te gândi deloc să renunţi la fumat. Cum te poţi gândi să părăseşti un prieten? Pentru şapte zile, uită de acest lucru. Rămâi cu fumatul, cooperează cu el, fumează cât poţi, cu multă dragoste. Atunci când fumezi, uită de orice altceva; transformă-te în fumat. Fii total relaxat în privinţa asta, fii în deplină comuniune cu fumatul. Vreme de şapte zile, fumează cât vrei şi uită de faptul că vrei să renunţi la fumat." Aceste şapte zile au devenit zile de cercetare. Putea să privească la faptul că fumează. Nu era împotriva lui, deci putea, acum, să-l privească în faţă. Atunci când sunteţi împotriva a ceva sau a cuiva, nu puteţi da ochii cu lucrul sau cu persoana aceea. Însuşi faptul că sunteţi împotrivă devine o barieră… Nu puteţi cerceta un duşman.

Nu vă puteţi uita la el, nu-l puteţi privi în ochi; vă este greu să daţi ochii cu el. Puteţi privi în ochii celui pe care îl iubiţi; atunci puteţi pătrunde adânc în el. Altminteri, privirile nu se întâlnesc niciodată. Deci, a privit cu atenţie faptul că fumează. Vreme de şapte zile a cercetat acest fapt. Nu era împotrivă, deci energia era prezentă, mintea era prezentă şi totul a devenit meditaţie. El trebuia să colaboreze; trebuia să devină fumător. După şapte zile, a uitat să îmi spună. Eu mă aşteptam să-mi spună: "Acum au trecut cele şapte zile, deci pot să renunţ?" Dar, după şapte zile, uitase complet. Au trecut trei săptămâni, după care l-am întrebat: "Ai uitat chiar de tot?" Mi-a spus: "Experienţa a fost atât de frumoasă, încât nu vreau să mă gândesc la altceva acum. Este frumos şi, pentru prima dată, nu mă lupt cu faptul că fumez. Pur şi simplu simt ce se întâmplă cu mine." Atunci i-am spus: "De fiecare dată când simţi impulsul de a fuma, renunţă". Nu m-a întrebat cum să renunţe, studiase întreaga problemă, care i se părea atât de copilăroasă; nu mai era o luptă. Aşa că i-am spus: "Când mai simţi dorinţa imperioasă de a fuma, cerceteaz-o, priveşte-o, apoi abandoneaz-o. Ia ţigara în mână, opreşte-te un moment, apoi lasă ţigara din mână. O laşi să cadă şi, în momentul în care ţigara cade, cade şi înăuntrul tău dorinţa de a fuma". Nu m-a întrebat cum să facă acest lucru, pentru că, atunci când cineva îşi cercetează dorinţa, devine capabil să renunţe la ea. Şi, dacă nu puteţi face acest lucru, reţineţi, nu aţi cercetat atent faptul. Inseamnă că aţi fost împotriva ei, că tot timpul v-aţi gândit cum să renunţaţi la ea. Şi atunci nu puteţi să renunţaţi la ea. Când simţiţi o dorinţă puternică şi renunţaţi la ea, întreaga energie face un salt înspre interior. Tehnica este aceeaşi, numai dimensiunile diferă: "Când simţi că apare o dorinţă, cerceteaz-o. Apoi, brusc, renunţă". 27 Extenuează-te şi cazi la pământ. A treia: Umblă de colo-colo până oboseşti, şi atunci, căzând la pământ, întregeşte-te în cădere. La fel! Tehnica este aceeaşi. Umblă de colo-colo până oboseşti. Alergaţi, pur şi simplu, în cerc. Săriţi, dansaţi, alergaţi până vă simţiţi epuizaţi – până simţiţi că nu mai puteţi face nici măcar un pas. Dar trebuie să înţelegeţi, mintea vă va spune că sunteţi complet epuizaţi. Nu daţi atenţie minţii. Continuaţi să alergaţi, să dansaţi, să săriţi. Continuaţi! Nu daţi atenţie minţii. Mintea vă va spune că sunteţi epuizaţi, că nu mai puteţi continua. Continuaţi până simţiţi – nu până când credeţi, până când simţiţi – că întreg corpul este obosit, că "nu mai pot face nici măcar un singur pas, pentru că, dacă mă mişc, cad". Atunci când simţiţi că veţi cădea, că nu vă mai puteţi mişca, că trupul v-a devenit greu, obosit şi complet epuizat, atunci, căzând la pământ, întregeşte-te în cădere. Atunci cădeţi! Reţineţi, trebuie să fiţi atât de epuizaţi, încât prăbuşirea să vină de la sine. Dacă aţi continua, v-aţi prăbuşi. Aţi atins punctul – sunteţi pe cale să vă prăbuşiţi. Atunci, spune sutra, prăbuşiţi-vă şi întregeşte-te în cădere. Acesta este punctul central al tehnicii: când vă prăbuşiţi, fiţi întregi. Ce înseamnă asta? Nu cădeţi după cum vrea mintea – asta ar fi una. Nu plănuiţi acest lucru; nu încercaţi să staţi jos, nu încercaţi să vă întindeţi pe jos. Prăbuşiţi-vă ca întreg, ca şi când corpul este un întreg, un tot, în cădere. Nu gândiţi că îl lăsaţi să cadă, asta ar însemna că aveţi două părţi: cel care lasă să cadă şi corpul care este lăsat să cadă. Deci, nu mai este un întreg, vă fragmentaţi, vă împărţiţi. Prăbuşiţi-vă ca un întreg. Şi, reţineţi, prăbuşiţi-vă! Nu pregătiţi acest moment. Prăbuşiţi-vă ca morţi. Întregeşte-te în cădere. Dacă vă puteţi prăbuşi în acest mod, vă veţi simţi, pentru prima dată, corpul ca pe un întreg. Pentru prima dată vă veţi simţi centrul – nu divizat, ci întreg, unitar. Cum se petrece acest lucru? Corpul are trei straturi de energie. Unul este pentru treburile de zi cu zi; este un strat care se simte repede epuizat. Este numai pentru activităţi de rutină. Al doilea strat este pentru situaţii de urgenţă; este un strat mai adânc. Intervine numai atunci când sunteţi într-o situaţie de urgenţă. Stratul al treilea este stratul energiei cosmice, energia infinită. Primul strat poate fi repede epuizat. Dacă vă spun acum să alergaţi, după trei sau patru ture, îmi veţi spune: "Sunt obosit." De fapt, nu vă simţiţi obosiţi – primul strat a fost epuizat. Dimineaţa nu este atât de uşor de epuizat; seara, însă da, pentru că v-aţi folosit de el ziua întreagă. Acum are nevoie de reparaţii; acum aveţi nevoie de un

somn profund. Din rezervorul cosmic îşi poate acumula suficientă energie pentru a funcţiona. Acesta este primul strat. Dacă vă spun în acest moment să alergaţi, îmi veţi spune: "Mi-e somn, nu pot să alerg!" Apoi, vine cineva şi spune: "Ţi-a luat foc casa." Dintr-odată somnul a dispărut. Nu mai sunteţi obosiţi, vă simţiţi proaspeţi; începeţi să alergaţi. Ce s-a întâmplat aşa brusc? Eraţi obosiţi, dar urgenţa v-a conectat la al doilea strat de energie, deci vă simţiţi, din nou, proaspeţi. Acesta este al doilea strat. In această tehnică, şi acest al doilea strat trebuie epuizat. Primul strat este repede epuizat. Continuaţi. Vă simţiţi obosiţi, dar continuaţi. Iar după câteva clipe, vă simţiţi în formă şi puteţi continua. O mulţime de oameni vin la mine şi îmi spun: "Când suntem în tabăra de meditaţie, pare o minune că putem să facem atât de multe lucruri. Dimineaţa, o oră de meditaţie activă, haotică, în care înnebunim de tot. Apoi, după-amiaza, o oră, şi seara încă o oră. Trei ore de meditaţie haotică pe zi." Mulţi au spus că simt că acest lucru este imposibil, că nu pot continua, că a doua zi vor fi obosiţi morţi, că le va fi imposibil să se mişte. Dar nimeni nu oboseşte. Trei şedinţe de meditaţie pe zi, care solicită atât de mult, şi, totuşi, nimeni nu este obosit. De ce? Pentru că sunt în contact cu cel de-al doilea strat de energie. Dar, atunci când practicaţi singuri meditaţia – mergeţi pe un deal şi meditaţi singuri –, atunci veţi obosi. Atunci când primul strat de energie se va fi epuizat, veţi simţi: "Acum sunt obosit". Dar, practicând meditaţia într-un grup de cinci sute de persoane, veţi simţi: "Nu sunt obosit, ar trebui să merg mai departe, măcar un pic. Dacă toată lumea poate să continue, de ce să mă simt obosit?!" Acel sentiment de grup vă dă un impuls şi, curând, veţi ajunge la cel de-al doilea strat. Acest al doilea strat este un strat foarte adânc – strat de urgenţă. Atunci când şi acest strat se epuizează, numai atunci sunteţi în contact cu energia cosmică, cu sursa, cu infinitul. De aceea este nevoie de atât de mult efort – atât de mult încât simţiţi: "Acum mă depăşeşte." In primul moment când simţiţi asta, de fapt, nu vă va depăşi: tocmai va trece de primul strat. Şi, când se termină primul strat, vă veţi simţi obosiţi. Când se termină şi al doilea strat, veţi simţi: "Dacă mai fac ceva acum, mor." Mulţi oameni vin la mine şi-mi spun că, atunci când se află în meditaţie profundă, vine un moment când simt teamă şi-şi spun: "Acum mi-e frică. Mă simt ca şi când aş muri. Acum nu pot merge mai departe. Mă cuprinde teama, ca şi când aş muri, nu mai pot ieşi din starea de meditaţie." Acela este momentul potrivit – momentul în care aveţi nevoie de curaj. Un pic de curaj, şi veţi trece în stratul al treilea de energie, în stratul cel mai profund, infinit. Această tehnică vă ajută să plonjaţi în oceanul de energie cosmică: Umblă de colo-colo până oboseşti, şi atunci, căzând la pământ, întregeşte-te în cădere. SUFI Iar când vă prăbuşiţi, veţi fi , pentru prima dată, un tot, un întreg. Nu vor mai fi fragmente şi diviziuni. Mintea cu toate diviziunile ei va dispărea şi, pentru prima dată, va apărea fiinţa indivizibilă. CAPITOLUL 18 / CHAPTER 18 TEMELIA OPRIRII ESTE DEAUTOMATIZAREA Rămâneţi la fapte/ Remaining with the facts INTREBARI Permisivitatea în exprimare este un pas înainte înspre autenticitate? De ce o persoană se simte rău când opreşte furia, sexul etc.? Dacă nu există conştienţă în timpul unui impuls autentic, cum poate fi el oprit? Nu sunt iniţierea şi harul maestrului mai importante decât tehnicile, şi cum să devii capabil de a primi? 286

Prima întrebare: Aseară ne-ai spus că omul modern este lipsit de autenticitate în exprimarea emoţiilor – mânia, violenţa, pornirile sexuale etc. Spui că în India studenţii, tânăra generaţie sunt mai puţin violenţi în exprimarea acestora decât tinerii din Occident. Să însemne asta, oare, că tinerii occidentali devin mai autentici în exprimarea sentimentelor? Să fie permisivitatea în exprimarea sexului şi a furiei un pas înainte spre autenticitatea exprimării emoţionale? Trebuie luate în considerare mai multe aspecte. Primul, a fi autentic înseamnă a fi faptic. Ideologiile şi teoriile nu fac decât să vă transforme, să vă distorsioneze, să vă dea o falsă personalitate. Arboraţi diferite feţe, dar nu arătaţi ce sunteţi cu adevărat. Autenticitatea s-a pierdut, iar voi nu faceţi decât să interpretaţi roluri. Viaţa voastră devine mai puţin vie; devine tot mai mult un joc în care interpretaţi un rol – nu sufletul vostru adevărat, ci ceea ce a rezultat în urma educaţiei, a culturii, a acţiunii societăţii asupra voastră, în urma faptului că v-aţi civilizat. Omul este cult – şi, cu cât devine mai cult, cu atât este mai puţin autentic, mai puţin real. Autenticitatea este, de fapt, sinele vostru necultivat, neatins de societate. Dar acest lucru este periculos. Un copil, dacă nu este îngrijit, educat, va fi ca un animal. Va fi autentic, dar va fi un animal; nu va deveni un om. Deci, o astfel de variantă nu este posibilă. Nu putem lăsa un copil să crească de unul singur. Trebuie să facem ceva, dar orice vom face îi va distorsiona sinele adevărat. Ii vom da haine, îl vom învăţa să se prefacă, să se ascundă în spatele unor măşti. Va deveni un om, dar, în acelaşi timp, va deveni un actor; nu va fi real. Dacă îl lăsăm de unul singur, atunci el va fi ca un animal –autentic, real –, dar nu va fi un om. Deci, a-l educa este un rău necesar, trebuie să-l educăm şi să-l condiţionăm. Aşa va deveni un om, dar nu va fi real. Aceste tehnici de meditaţie deschid cea de-a treia posibilitate. Niciuna dintre tehnicile de meditaţie nu condiţionează. Indiferent ce v-a dat societatea poate fi lăsat la o parte, şi nu veţi fi animale. Atunci veţi fi ceva mai mult decât un om. Veţi fi un supraom – autentic, real, dar nu animal. Cum se întâmplă acest lucru? Un copil trebuie educat. Nu îl putem lăsa de unul singur. Dacă nu ne ocupăm de el, niciodată nu va deveni om; va rămâne un animal. Va fi autentic, dar nu va cunoaşte lumea, nu va cunoaşte dimensiunea conştiinţei care se deschide prin om. Deci, trebuie să facem om din el, dar îi răpim autenticitatea. De ce devine ireal? Pentru că a fi om este doar ceva impus din afară. Înăuntru, el rămâne animal. Umanitatea îi e impusă din afară. Este divizat, este împărţit în două. Animalul îşi va continua existenţa în interior, iar omul în afară. De aceea, toate vorbele noastre sunt cu dublu sens. Trebuie să menţinem pe faţă masca pe care ne-a dat-o educaţia, dar trebuie să satisfacem şi animalul din noi. De aici apar problemele şi toţi devenim necinstiţi. Cu cât suntem mai idealişti, cu atât va trebui să fim mai necinstiţi, căci idealul ne va spune: "Fă asta", în timp ce animalul va fi şi va vrea exact opusul. El ar vrea să facă taman invers. Şi-atunci ce este de făcut? Ne putem înşela pe noi şi putem înşela pe alţii; putem menţine o mască, o aparenţă, continuând să trăim o viaţă de animal. Asta se întâmplă. Trăiţi o viaţă foarte activă din punct de vedere sexual, dar nu vorbiţi niciodată despre asta. Vorbiţi, în schimb, despre brahmacharya, despre abstinenţă. Viaţa voastră sexuală este împinsă în umbră – ascunsă nu numai faţă de societate, nu numai faţă de familie, dar chiar şi faţă de voi înşivă, de conştiinţa voastră. O împingeţi în întuneric de parcă nu ar fi parte din fiinţa voastră. Şi continuaţi să faceţi lucruri cu care nu sunteţi de acord din cauză că educaţia nu poate transforma, anula biologia. Nu uitaţi că moştenirea voastră – celulele biologice, structura voastră – nu poate fi schimbată numai prin ideologie şi prin educaţie. Nicio şcoală, nicio ideologie nu pot schimba animalul din voi. Numai o tehnică ştiinţifică poate face acest lucru, să vă schimbe fiinţa interioară. Singure, învăţăturile despre morală nu vă pot ajuta, dacă nu aveţi şi o metodă cu ajutorul căreia să vă schimbaţi conştiinţa interioară. Numai atunci nu veţi mai fi duali: veţi deveni un singur tot. Animalul este un tot unitar; la fel este şi un sfânt. Omul este dual pentru că se situează undeva între cele două, între un animal şi un sfânt – sau, am putea spune, între Dumnezeu şi un câine. Omul este la mijloc. Înăuntru este câine; în afară pretinde că e Dumnezeu. Acest lucru creează tensiuni, angoasă şi totul devine fals. Aţi putea să decădeţi şi să deveniţi animale; şi aţi fi mai autentici, mai fireşti, decât în postura de om. Dar prin asta aţi pierde foarte mult – aţi pierde posibilitatea de a deveni Dumnezeu. Animalul nu poate deveni Dumnezeu, pentru că el nu are ce transcende. Reţineţi, animalul nu poate deveni Dumnezeu deoarece, în cazul lui, nu este nimic de transformat. Animalul e împăcat cu el însuşi; nu are probleme, nu cunoaşte stări conflictuale, nu are ce transcende, o

barieră dincolo de care să treacă. Animalul nu este nici măcar conştient, el este firesc inconştient. Dar animalul ESTE autentic, chiar dacă nu este conştient de acest lucru. Niciun animal nu poate să mintă; acest lucru este imposibil. Dar nu pentru că animalele au un grad înalt de moralitate; ele nu mint deoarece ele nu sunt conştiente de faptul că poate exista falsitate. Ele nu au cum să fie decât adevărate, dar acest adevăr nu se datorează alegerii lor; de fapt, este ceea ce le menţine într-o stare de sclavie. Un animal nu are cum să fie altfel decât adevărat; dar asta nu este alegerea lui: pur şi simplu el nu are cum să aleagă. Pentru el nu există alternativă; el nu poate fi decât el însuşi. Nefiind conştient de faptul că poate alege, nu are cum să o facă. Omul, însă, cunoaşte aceste posibilităţi. Omul poate fi fals. Asta este dezvoltare! Asta este evoluţie!

Omul poate fi necinstit, aşadar poate fi şi cinstit, poate fi fals sau poate fi firesc. Omul are posibilitatea de a alege. Animalele nu pot alege; ele nu au cum să fie altfel decât naturale, fireşti, adevărate. Este de fapt sclavia, nu libertatea lor. Dacă sunteţi cinstiţi, aceasta este o realizare, deoarece aţi putea să nu fiţi. Posibilităţile vă stau la dispoziţie; alegerea este a voastră: aţi ales una, dar aţi fi putut să o alegeţi pe cealaltă. A fost o alegere conştientă. Desigur, omul are mereu probleme. Alegerea este mereu dificilă, iar mintea va alege ceva ce este uşor de făcut. Mintea vrea lucrul care îi opune cea mai mică rezistenţă. E uşor să minţi; e uşor să fii fals. E uşor să pari a fi iubitor: mai greu este să fii. E uşor să creezi o faţadă; e mai greu să creezi o fiinţă. Deci, omul alege ceea ce este mai simplu, ceea ce se poate face cu cel mai mic efort şi fără niciun sacrificiu. Odată cu omul, ia naştere libertatea. Animalul este un sclav. Odată cu omul, începe libertatea, se naşte posibilitatea de a alege – aşadar, încep dificultăţile şi neliniştile. Odată cu omul, îşi fac intrarea neadevărul, falsitatea. Puteţi înşela. Şi, până la un punct, acesta este un rău necesar. Omul nu poate fi simplu şi pur aşa cum sunt animalele; el poate fi mai simplu, mai pur, după cum poate fi şi impur şi foarte complex. El poate fi mai simplu, mai pur, mai inocent, dar nu poate avea simplitatea, puritatea şi inocenţa pe care o au animalele. Animalele nu sunt conştiente de inocenţa lor; omul a devenit conştient. Şi poate face două lucruri: poate continua să fie fals şi să rămână mereu scindat, mereu în conflict cu el însuşi. Sau, poate deveni conştient de întregul fenomen, de tot ceea ce i se întâmplă, şi poate decide să nu fie fals. El poate renunţa la tot ceea ce este fals. El poate sacrifica, poate alege să sacrifice tot ceea ce a câştigat prin falsitate. Şi atunci poate redeveni autentic. Dar această autenticitate este diferită calitativ de autenticitatea unui animal. Animalul nu conştientizează. El nu poate face nimic – natura îl forţează să fie autentic. Când un om decide să fie autentic, nimeni nu-l forţează; dimpotrivă, totul îl forţează să fie lipsit de autenticitate – societatea, cultura, tot ceea ce-l înconjoară – totul. El decide să fie autentic. Această decizie vă face să deveniţi un sine, această decizie vă dă libertatea pe care nu o are niciun animal, pe care nu o poate atinge niciun om fals. Reţineţi, de fiecare dată când minţiţi, când înşelaţi, sunteţi siliţi să faceţi acest lucru. Aceea nu este alegerea voastră reală. De ce minţiţi? Din cauza societăţii, din cauza consecinţelor: dacă spuneţi adevărul, veţi suferi. Minţiţi, şi atunci scăpaţi de suferinţă. Într-adevăr, societatea este cea care v-a silit să minţiţi; nu a fost alegerea voastră. Dacă spuneţi adevărul, este alegerea voastră, dar nimeni nu vă sileşte să spuneţi adevărul. Totul vă sileşte să minţiţi, să fiţi necinstiţi. Este mult mai convenabil, mai sigur. Bineînţeles, intraţi într-o zonă periculoasă, lipsită de siguranţă, dar aceasta este alegerea voastră. Odată cu această alegere, pentru prima dată, obţineţi un sine. Deci, autenticitatea animalelor este una, iar autenticitatea omului este alta – este de o altă calitate, este o alegere conştientă. Un buddha este din nou un tot. Precum un animal, dar cu o singură diferenţă: el este simplu, pur, inocent, ca un animal, dar se deosebeşte de animal prin faptul că este conştient. Totul este o alegere conştientă. Este treaz, alert, conştient. Intrebarea este: Să însemne asta, oare, că occidentalii devin mai autentici? Într-un fel, da. Devin mai autentici, deoarece decad tot mai mult înspre starea de animalitate. Nu este o alegere. Mai degrabă, este calea cea mai uşoară – aceea de a decădea. Tineretul occidental este mult mai autentic decât tineretul oriental, în sensul că decade tot mai mult, se apropie tot mai mult de animalic. Tineretul oriental este fals. 289 Comportamentul lui este ca o faţadă – fals, nu adevărat. Dar acestea nu sunt chiar singurele alternative. Tineretul oriental este fals, educat, cultivat, forţat să fie ceva ce, în realitate, nu este. Tineretul occidental s-a revoltat, iar revolta l-a dus spre autenticitatea animalelor. Iată de ce sexul şi violenţa cuprind tot mai mult şi mai mult tineretul occidental. Pe de o parte, ei sunt mai autentici, pe de altă parte s-a pierdut o mare posibilitate. Un buddha este în plină revoltă, iar un hippie este şi el în plină revoltă, dar există o diferenţă calitativă între aceste două revolte. Un buddha se revoltă şi el împotriva condiţionării, dar el trece dincolo de ea – spre o unitate care este mai mare decât omul, mai mare decât animalul. Vă puteţi revolta şi puteţi decădea spre condiţia de animal. Tot spre unitate vă îndreptaţi, dar

coborâţi sub calitatea de om. Intr-un fel, revolta este bună – odată ce revolta ne-a cuprins mintea, nu este departe ziua în care ne vom da seama că această revoltă este un pas înapoi. Este necesar un tip de revoltă care să ne propulseze înainte. Deci tineretul occidental va înţelege, mai devreme sau mai târziu, că revolta sa este bună, dar direcţia este greşită. In momentul în care va înţelege acest lucru, în Occident se vor fi creat condiţiile pentru naşterea umanităţii. Din perspectiva asta, prefăcătoria orientală nu valorează nici doi bani. Este mai bine să fii autentic, să fii revoltat, deoarece o minte revoltată nu va întârzia prea mult până să descopere că direcţia este greşită. Dar un tineret prefăcut îşi poate continua existenţa vreme de milenii fără a fi conştient că are posibilitatea să se revolte şi să treacă dincolo. Dar nu merită să alegem niciunul dintre cele două tipuri; a treia variantă reprezintă calea cea bună. Omul trebuie să se revolte împotriva condiţionării şi să treacă dincolo. Dacă decade, omul poate avea plăcerea de a se revolta, dar revolta a devenit distructivă –nu este creativă. Religia este cea mai adâncă REVOLUTIE/ revoltă, dar probabil nu v-aţi gândit la ea în felul acesta. Luăm religia ca pe lucrul cel mai drept, mai tradiţional, mai convenţional. Nu este. Religia este lucrul cel mai revoluţionar pe care l-a creat conştiinţa umană, pentru că poate duce la acea unitate ce depăşeşte animalul, ce depăşeşte omul. Această revoluţie face obiectul tehnicilor despre care vă vorbesc. Deci, când Shiva vă spune să fiţi autentici, vă spune să lăsaţi prefăcătoria, să nu mai fiţi prefăcuţi. Fiţi conştienţi de prefăcătoria voastră, de hainele şi măştile pe care le purtaţi, pentru ca, apoi, să fiţi fireşti, autentici. Orice aţi fi , înţelegeţi ce sunteţi. Aceasta este problema adevărată: ne lăsăm păcăliţi de propria noastră prefăcătorie. Vorbim despre compasiune… In India vorbim mult despre compasiune, despre nonviolenţă; fiecare crede despre el însuşi că este nonviolent, dar, dacă studiem faptele, relaţiile, gesturile, observăm că omul este violent. Doar că nu-şi dă seama de acest lucru. Omul poate fi violent chiar şi în nonviolenţa lui. Când încearcă să-i forţeze pe alţii să fie nonviolenţi, dă dovadă de violenţă. Când se străduieşte să fie nonviolent, dă dovadă de violenţă. A fi autentic înseamnă că el trebuie să înţeleagă care este adevărata lui stare de spirit – nu ideile, nu principiile, ci starea de spirit. Cum este el? Este violent? Este mânios? Asta spune Shiva când ne cere să fim autentici. Să ştim ce este real, să cunoaştem faptele, deoarece numai acestea pot fi schimbate. Dacă vreţi să vă transformaţi pe voi înşivă, atunci trebuie să cunoaşteţi faptele. Nu puteţi schimba ficţiunea. Sunteţi violenţi şi credeţi că sunteţi nonviolenţi – în cazul acesta nu există posibilitate de transformare. Nonviolenţa nu este nicăieri, deci nu o puteţi schimba. Violenţa este acolo, dar nu sunteţi conştienţi de acest lucru, aşadar, cum aţi putea să o schimbaţi? Mai întâi, trebuie să cunoaşteţi faptele aşa cum sunt. Cum sunt faptele? Priviţi-le fără să le interpretaţi. Asta spunea sutra de ieri: Cercetaţi. A venit servitorul – cercetaţi, fiţi atenţi la felul în care îl priviţi pe servitorul vostru. A intrat şeful vostru – fiţi atenţi la felul în care vă uitaţi la şeful vostru. Vă uitaţi la fel şi la servitor, şi la şef? Aveţi aceeaşi privire pentru amândoi sau există vreo deosebire? Dacă există o diferenţă, înseamnă că sunteţi violenţi. Nu vă uitaţi cu adevărat la om, la fiinţa omenească; privirea voastră este o interpretare. Dacă este un om bogat, vă uitaţi într-un fel la el; dacă este sărac, vă uitaţi altfel la el. Privirea voastră dobândeşte substrat economic. Nu vă uitaţi la omul din faţa voastră, vă uitaţi la un cont în bancă. Iar, dacă omul este sărac, privirea voastră are în ea o undă de violenţă, este o privire jignitoare, umilitoare. Dacă omul este bogat, privirea voastră are în ea ceva de "bun venit", o apreciere subtilă. Indiferent de ce faceţi, în adâncuri mai există ceva, interpretare şi deosebiri. Să analizăm o altă situaţie. Eşti supărat pe fiul sau pe fiica ta şi spui că este spre binele lui sau al ei. Priveşte în profunzime; cercetează dacă este adevărat. Fiul tău nu te-a ascultat şi eşti furios. Vrei să îl schimbi, este spre binele lui. Priveşte în adâncul tău şi cercetează dacă este adevărat. E adevărat că te gândeşti la binele lui, sau te simţi doar jignit că nu a ascultat? De fapt eşti ofensat pentru că a fost neascultător. Ego-ul tău se simte ofensat de neascultarea copilului.

Dacă ego-ul tău a fost jignit, aceasta este realitatea, dar te prefaci că nu despre asta este vorba, că, de fapt, te gândeşti la binele lui, şi de aceea eşti furios. Eşti furios numai pentru el; nu eşti cu adevărat furios. Cum ai putea fi furios? Eşti un tată iubitor, deci nu eşti furios deloc. Cum ai putea fi furios? Îl iubeşti atât de mult, dar, pentru că merge pe o cale greşită, pentru că îl iubeşti, vrei să îl schimbi; de aceea eşti furios. Te prefaci că eşti furios pentru a-l putea ajuta. Dar aşa să fie oare? Te prefaci, sau te simţi jignit pentru că nu a ascultat? Şi eşti sigur că tot ce-i spui este în folosul lui? Priveşte adânc în tine însuţi, priveşte şi cercetează faptul – şi fii autentic. Dacă eşti cu adevărat jignit de neascultarea lui, atunci ştii acest lucru şi de aceea eşti furios. Asta înseamnă a fi autentic. În acest caz, puteţi face multe pentru o schimbare în voi înşivă, deoarece faptele pot fi schimbate: ficţiunea nu poate fi schimbată. In tot ceea ce faceţi şi în tot ceea ce gândiţi, priviţi în adâncul vostru. Scoateţi la iveală faptele şi nu lăsaţi interpretările sau vorbele să le coloreze. Dacă cercetaţi faptele, încetul cu încetul, veţi deveni autentici. Iar această autenticitate nu va fi asemănătoare cu cea a unui animal. Această autenticitate va fi precum aceea a unui sfânt, deoarece, cu cât veţi descoperi că sunteţi urâţi, că sunteţi violenţi, cu cât veţi pătrunde mai mult în adâncul faptelor şi vă veţi da seama de lipsa de sens a lucrurilor pe care le faceţi, cu atât mai mult această conştientizare vă va ajuta. Incet-încet, urâţenia voastră se va estompa, se va ofili, deoarece, dacă sunteţi conştienţi de urâţenia voastră, aceasta nu poate merge mai departe. Dacă, însă, vreţi ca ea să continue, atunci nu o conştientizaţi şi creaţi în jurul ei o faţadă de frumuseţe. Astfel, veţi vedea frumosul, în timp ce urâtul va rămâne în spatele paravanului fără a fi văzut vreodată direct. Toţi ceilalţi îl vor vedea – asta este problema. Fiul va vedea că furia tatălui nu este spre binele lui. El va vedea că tatăl s-a înfuriat pentru că el, fiul, a fost neascultător, fapt care l-a jignit; fiul va şti acest lucru. Nu vă puteţi ascunde urâţenia de ochii celorlalţi. Puteţi s-o ascundeţi numai de ochii voştri. In privirea voastră toată lumea va vedea violenţa. Numai pe voi vă înşelaţi crezând că este vorba despre compasiune. De aceea, fiecare dintre noi se simte o fiinţă superioară şi, tot de aceea, nimeni nu-l crede o fiinţă superioară. Soţiile voastre nu cred despre voi că sunteţi fiinţe superioare. Copiii voştri nu cred despre voi că sunteţi fiinţe superioare. Nici prietenii nu sunt de acord, nimeni nu este. Un proverb rus spune că, dacă fiecare ar spune tot ce gândeşte, atunci nu ar mai exista în toată lumea nici măcar patru prieteni adevăraţi. Ar fi imposibil! Orice ar crede prietenul tău despre tine, nu-ţi va spune nicio dată. De aceea continuă prietenia. Dar, în spatele tău, spune mereu diverse lucruri despre tine; tu faci acelaşi lucru, îl vorbeşti pe la spate. Nimeni nu spune cu adevărat ce gândeşte deoarece, dacă ar spune, nu ar mai exista prietenie. De ce? Nimeni nu este de acord cu tine, pentru simplul motiv că te poţi înşela numai pe tine însuţi; nu poţi păcăli pe altcineva. Doar autoamăgirea este posibilă. Chiar şi atunci când ai impresia că îi păcăleşti pe alţii, nu faci decât să te păcăleşti pe tine însuţi. Se prea poate ca ceilalţi să se prefacă şi să te lase să crezi că i-ai păcălit; uneori le convine să joace rolul celui păcălit. Poate este în avantajul lor. Vorbiţi cu cineva despre măreţia voastră… toată lumea vorbeşte, direct sau indirect, despre măreţia, despre superioritatea propriei persoane. S-ar putea ca cineva să şi fie de acord cu voi. Acelei persoane îi convine să vă facă să credeţi că s-a lăsat păcălită, dar, în forul său interior, ştie exact cine sunteţi. Nu puteţi păcăli pe nimeni dacă acel om nu este dispus să se lase păcălit; asta e cu totul altceva. Prin autenticitate, vreau să spun că trebuie să rămâneţi la faptele voastre. Aveţi grijă să sesizaţi şi să alegeţi faptele, să culegeţi faptele din interpretările pe care le faceţi. Aruncaţi aceste interpretări şi priviţi faptele care vă arată aşa cum sunteţi. Şi nu vă fie teamă – este multă urâţenie acolo. Dacă vă temeţi, nu veţi fi niciodată în stare să schimbaţi nimic. Dacă urâţenia este acolo, nu vă temeţi, acceptaţi-o, cercetaţi-o. Asta înseamnă să cercetaţi: priviţi faptele aşa cum sunt, în toată goliciunea lor. Mişcaţi-vă, mergeţi până la rădăcina faptelor, analizaţi-le. Vedeţi ce este acolo, cu ce aţi contribuit voi la tot ce este acolo, cum hrăniţi, cum protejaţi tot ceea ce este acolo şi cum toate acelea au crescut şi au devenit un copac atât de mare. Priviţi-vă urâţenia, violenţa, ura, mânia, vedeţi cum le-aţi protejat şi cum le-aţi ajutat să crească. Priviţi la rădăcinile faptelor; priviţi întregul fenomen.

Iar Shiva spune că, dacă le cercetaţi în totalitate, atunci le puteţi arunca imediat, chiar în acest moment, deoarece voi sunteţi cei care le-au protejat. Voi sunteţi cei care le-au lăsat să prindă rădăcini în voi. Sunt creaţia voastră. Aruncaţi-le imediat – chiar acum. Puteţi scăpa de ele şi nu mai este nevoie să vă uitaţi spre ele niciodată. Dar, înainte de a face acest lucru, va trebui să cunoaşteţi întregul mecanism, să-i cunoaşteţi complexitatea, să ştiţi cum îl sprijiniţi clipă de clipă. Dacă cineva vă spune cuvinte care vă insultă, cum reacţionaţi? V-aţi gândit vreodată la ce vă spune, la faptul că s-ar putea să aibă dreptate? Gândiţi-vă acum! Poate că are dreptate. Poate că are mai multă dreptate decât voi, pentru că vă vede din afară, este un observator extern, îndepărtat; vă poate observa. Deci, nu reacţionaţi. Aşteptaţi! Spuneţi-i: "Am să mă gândesc la cele spuse de tine. M-ai insultat, dar am să cercetez acest lucru. S-ar putea să ai dreptate. Şi, dacă ai dreptate, atunci am să-ţi mulţumesc. Lasă-mă să cercetez. Dacă am să descopăr că nu ai dreptate, atunci am să-ţi spun." Dar nu reacţionaţi. A reacţiona este un lucru diferit. Dacă mă insultaţi pe mine, în loc să reacţionez, am să vă răspund: "Aşteaptă. Intoarce-te după şapte zile. Voi cerceta atent spusele tale – s-ar putea să ai dreptate. Mă voi pune în locul tău şi mă voi observa pe mine însumi; voi crea o distanţă. S-ar putea să ai dreptate, deci lasă-mă să cercetez faptele. Este foarte amabil din partea ta să-mi spui aceste lucruri, deci le voi cerceta. Dacă simt că ai dreptate, atunci am să-ţi mulţumesc; dacă simt că greşeşti, atunci am să-ţi spun acest lucru." Dar ce nevoie aş avea să reacţionez? Mă insultaţi – şi-atunci ce fac eu? Răspund pe loc cu o altă insultă. Uit de importanţa cercetării faptelor: am reacţionat. M-aţi insultat – v-am insultat. Şi, nu uitaţi, reacţia nu poate fi niciodată adevărată. Niciodată nu poate fi adevărată! Dacă mă insultaţi, îmi creaţi posibilitatea să mă enervez. Iar când sunt furios, nu pot fi conştient. Voi spune despre tine ceva ce nu am gândit niciodată. Din cauza insultelor tale, reacţionez violent. Un moment mai târziu, are să-mi pară rău. Nu reacţionaţi – cercetaţi faptele. Şi, dacă cercetarea este deplină, atunci puteţi lăsa totul să cadă. Totul este în mâinile voastre. Totul este acolo, deoarece voi ţineţi strâns în mână totul. Dar puteţi arunca totul imediat şi, nu uitaţi, nu va fi vorba despre reprimare. După ce veţi fi cercetat faptele, nu mai poate fi vorba despre reprimare. Sau vă place ceea ce aţi văzut – şi atunci continuaţi –, sau nu – şi atunci lăsaţi totul să cadă. A doua întrebare: Potrivit tehnicii de aseară, atunci când mânia, violenţa, sexul etc. îşi fac simţită prezenţa, ar trebui să le cercetăm şi imediat să le abandonăm. Dar, atunci când cineva face acest lucru, uneori se simte rău şi nu este în largul său. De ce are aceste reacţii negative? Dintr-un singur motiv: cercetarea nu a fost totală. Toată lumea vrea să renunţe la mânie, fără să o înţeleagă; toată lumea vrea să renunţe la sex, fără să-l înţeleagă. Şi, fără înţelegere, nu există revoluţie. Nu faceţi decât să vă provocaţi şi mai multă suferinţă, şi mai multă nefericire. Nu vă gândiţi să renunţaţi la un anumit lucru, gândiţi-vă numai cum să-l înţelegeţi: înţelegere, nu renunţare. Nu este nevoie să vă gândiţi că veţi renunţa la ceva. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să înţelegeţi acel lucru în totalitate. Dacă l-aţi înţeles în totalitate, va urma transformarea. Dacă este bun pentru voi, pentru fiinţa voastră, va creşte. Dacă este rău pentru voi, va cădea. Deci cel mai important lucru este înţelegerea, nu renunţarea. De ce vă gândiţi să renunţaţi la mânie? De ce? Deoarece aţi fost învăţaţi că mânia este un lucru rău. Dar v-aţi dat şi voi seama că este un lucru rău? Aţi ajuns voi la această concluzie, după ce aţi cercetat mânia? Dacă aţi ajuns voi, prin introspecţie, la această concluzie, atunci nu va fi nevoie să renunţaţi la furie – deja a dispărut. Simplul fapt că aţi ajuns la concluzia că este o adevărată otravă este suficient. Atunci sunteţi un alt om. Dar vă gândiţi întruna să scăpaţi, să renunţaţi. De ce? Deoarece oamenii spun că mânia este ceva rău, iar voi sunteţi influenţaţi de orice spun ei. Şi-atunci, vă gândiţi că mânia este rea, dar, atunci când vine momentul, vă înfuriaţi.

Acesta este felul în care se creează o minte dublă. Rămâneţi cu mânia, dar vă gândiţi mereu că este un lucru rău. Asta este lipsa de autenticitate. Dacă vi se pare că mânia este bună, mâniaţi-vă şi nu mai spuneţi că este un lucru rău. Sau, dacă spuneţi că este un lucru rău, încercaţi să vă daţi seama dacă aţi ajuns voi la această concluzie ori este rezultatul faptului că aşa vi s-a spus. Fiecare creează nefericire în jurul său din cauza altora. Cineva spune că ăsta este un lucru bun, altcineva spune că este un lucru rău, şi în felul acesta vă bagă fel de fel de idei în cap. Părinţii fac acest lucru, societatea face acest lucru, aşa că vine ziua în care faceţi numai ce spun alţii. Iar diferenţa dintre natura voastră şi ideile celorlalţi provoacă o ruptură; deveniţi schizofrenici. Veţi face un lucru, dar veţi crede în contrariul lui. Acest lucru va duce la apariţia sentimentului de vinovăţie. Cu toţii îl avem. Nu înseamnă că toată lumea este vinovată, înseamnă că avem cu toţii un sentiment de vinovăţie din cauza mecanismului. Se spune că mânia este un lucru rău. Toată lumea v-a spus acest lucru, dar nimeni nu v-a spus cum să aflaţi ce este mânia. Toată lumea spune că sexul este un lucru rău. Au tot predicat faptul că sexul este un lucru rău, dar nimeni nu spune ce este sexul şi cum să ajungi să-l cunoşti. Intrebaţi-l pe tatăl vostru, îl veţi pune într-o situaţie jenantă. Va spune: "Nu vorbi despre lucruri urâte!" Dar acest lucru rău există, este un fapt. Nici chiar tatăl vostru nu a scăpat de el; altminteri, voi nu aţi fi existat. Voi sunteţi dovada vie. Şi, indiferent de ce va spune tatăl vostru despre sex, nici el nu a scăpat de el. Dar se va simţi jenat dacă îl întrebaţi, deoarece nimeni nu i-a spus – părinţii lui nu i-au spus niciodată de ce sexul este un lucru rău. De ce? Şi cum să ajungi să-l cunoşti? Nimeni nu-ţi va spune. Deoarece toată lumea este pregătită numai să eticheteze: bun sau rău. Această etichetare provoacă nefericire, ne face viaţa iad. Deci, un lucru de reţinut – pentru orice căutător, un căutător adevărat, acesta este lucrul fundamental ce trebuie reţinut: rămâneţi la fapte, încercaţi să le cunoaşteţi. Nu lăsaţi societatea să vă oblige să trăiţi după ideologia ei. Nu vă priviţi pe voi înşivă prin ochii altora. Aveţi şi voi ochi, nu sunteţi orbi. Şi mai aveţi şi faptele vieţii voastre interioare. Folosiţi-vă ochii! Asta înseamnă a cerceta faptele. Şi, dacă faceţi acest lucru, atunci nu va mai fi nicio problemă. Dar, atunci când cineva face acest lucru, uneori se simte rău şi nu este în largul său. Veţi simţi acest lucru numai dacă nu aţi înţeles faptele; nu vă simţiţi bine pentru că este o reprimare subtilă. Ştiţi deja că mânia este un lucru rău. Dacă vă spun să cercetaţi acest lucru, veţi cerceta numai în scopul renunţării. Renunţarea este acolo, mereu prezentă în mintea voastră. A fost aici un om în vârstă, un om de şaizeci de ani. Era un om foarte credincios – nu era un simplu credincios, era tipul de lider religios. El învăţase mulţi oameni şi scrisese multe cărţi. Era un campion al moralei, dar acum, la vârsta de şaizeci de ani, a venit la mine şi mi-a spus: "Tu eşti singurul om căruia îi pot spune adevăratele mele probleme. Cum pot să mă descotorosesc de sex?" Şi eu care îl auzisem vorbind despre nefericirea pe care sexul o atrage după sine! Scrisese cărţi, îşi torturase fiii şi fiicele. Dacă vreţi să torturaţi pe cineva, moralitatea este cea mai bună metodă – cea mai uşoară. Imediat îi creezi acelei persoane un sentiment de vinovăţie. Este tortura cea mai subtilă. Vorbiţi despre brahmacharya şi veţi crea un sentiment de vinovăţie, deoarece este atât de greu să fii un brahmachari, un celibatar pur. Este foarte greu, iar când vorbeşti despre brahmacharya, şi cel cu care vorbeşti nu poate fi aşa, se simte vinovat. Deci, aţi creat sentimentul de vinovăţie; acum vă puteţi tortura victima. L-aţi făcut pe celălalt să se simtă degradat, să se simtă inferior. Acum nu se va mai simţi bine în pielea lui. După fiecare act sexual, se va simţi vinovat. Se va gândi mereu la brahmacharya şi nu va şti ce să facă. Mintea lui se va gândi mereu la brahmacharya, iar corpul lui va fi activ sexual. Atunci, va fi pornit împotriva corpului său. Se va gândi: "Eu nu sunt corpul meu. Acest corp este ceva foarte rău." Şi, odată ce aţi creat sentimentul de vinovăţie în cineva, aţi otrăvit o minte, aţi distrus-o. Bătrânul acela a venit la mine şi m-a rugat să-l scap de sex, aşa că mai întâi i-am spus să fie conştient de faptul în sine, iar el pierduse multe ocazii. Acum actul sexual va fi unul slab, iar

efortul de a fi conştient de el va trebui să fie mai mare. Atunci când actul sexual este violent, plin de energie, atunci când sexul este tânăr, atunci conştientizarea lui nu este un lucru greu. Este atât de puternic încât nu este greu să îl vezi, să îl simţi, să îl cunoşti. Acestui om de şaizeci de ani, firav, slăbit şi bolnav, îi va fi foarte greu să conştientizeze sexul. Când era tânăr, se gândea la brahmacharya. Nu fost în stare să o şi trăiască: are cinci copii. Pe vremea aceea se gândea la brahmacharya, dar a pierdut ocazia. Iar acum se gândeşte la ce ar putea să facă în legătură cu sexul. Deci, i-am spus să-l conştientizeze – să uite de propriile lui învăţături, să îşi pună cărţile pe foc şi să nu mai vorbească nimănui despre sex înainte de a cunoaşte el însuşi sexul. I-am spus să îl conştientizeze. Iar el mi-a răspuns: "Şi, dacă încerc să-l conştientizez, în câte zile scap de el?" Iată cum lucrează mintea. Este gata să-l conştientizeze, dar numai pentru a scăpa de el. I-am spus: "Dacă tu nu eşti conştient de el, atunci cine hotărăşte să renunţe la sex? Cum ajungi la concluzia că sexul este un lucru rău? Iei de bune spusele altora? Nu e nevoie să descoperi acest lucru înlăuntrul tău?" Nu vă gândiţi să renunţaţi la ceva. Renunţarea nu înseamnă altceva decât că sunteţi forţaţi la ceva de către altcineva. Fiţi personali. Nu lăsaţi societatea să vă domine într-atât încât să deveniţi sclavii ei. Aveţi ochi, aveţi conştiinţă, aveţi sex, mânie, fapte. Folosiţi-vă conştiinţa, folosiţi-vă ochii. Fiţi conştienţi. Gândiţi-vă la voi înşivă ca şi când aţi fi singuri. Nu există nimeni care să vă înveţe. Ce veţi face? Incepeţi de la început, de la ABC, şi pătrundeţi în interior. Fiţi pe deplin conştienţi. Nu decideţi, nu vă grăbiţi, nu trageţi concluzii prea repede. Dacă puteţi ajunge la o concluzie prin propria conştiinţă, concluzia însăşi devine transformare. Nu mai aveţi motiv să fiţi încordaţi, nu va mai exista reprimare. Numai atunci puteţi renunţa. Nu vă spun să fiţi conştienţi de faptul că veţi renunţa. Reţineţi, vă spun: dacă sunteţi conştienţi, atunci puteţi renunţa la orice. Dar nu faceţi din conştientizare o tehnică de renunţare. Renunţarea este numai o consecinţă. Dacă sunteţi conştienţi, puteţi renunţa la orice, dar nu puteţi decide să renunţaţi; nu este nevoie. Poate că nu veţi lua niciodată hotărârea de a renunţa. Sexul este acolo – odată ce deveniţi deplin conştienţi de el, poate hotărâţi să nu renunţaţi la el. Dacă, în deplină cunoştinţă de cauză, hotărâţi să nu renunţaţi la sex, atunci sexul îşi are frumuseţea lui. Dacă, în deplină cunoştinţă de cauză, hotărâţi să renunţaţi la sex, atunci renunţarea îşi are, şi ea, frumuseţea ei. Incercaţi să mă înţelegeţi. Orice se va întâmpla, orice se va întâmpla ca urmare a conştientizării este frumos, aşa cum tot ce se întâmplă fără să conştientizăm este urât. De aceea aşa-numiţii brahmachari, călugării care au depus jurământ de castitate, sunt urâţi. Intreaga lor viaţă este urâtă. Celibatul nu a venit ca o consecinţă; nu este rezultatul propriilor lor căutări. Priviţi acum la un om ca D.H. Lawrence. Sexul, aşa cum îl prezintă el, este frumos, mai frumos decât celibatul călugărilor voştri, deoarece este un act conştient. Prin introspecţii, el a ajuns la concluzia că vrea să trăiască o viaţă în care sexul să-şi aibă locul său. A acceptat faptul; acum nu mai are niciun sentiment de vinovăţie. Mai degrabă, sexul a devenit un act glorios. Deci, un D.H. Lawrence, pe deplin conştient de sexualitatea lui, trăind-o, are o frumuseţe a sa proprie. Un Mahavira, deplin conştient de actul în sine, renunţând la el, are, şi el, o frumuseţe a sa. Amândoi sunt frumoşi – şi D.H. Lawrence, şi Mahavira. Amândoi sunt frumoşi! Dar frumuseţea nu este a actului sexual în sine şi nici a renunţării; frumuseţea constă în conştientizare. Incă un lucru ce trebuie mereu amintit – concluzia la care ajungeţi poate fi diferită de cea la care a ajuns Buddha: nu este nevoie să fie aceeaşi. Puteţi să nu ajungeţi la aceeaşi concluzie ca şi Mahavira; nu există inevitabilitate. Dacă ar exista inevitabilitate, ar fi una singură, aceea a conştientizării. Când sunteţi pe deplin conştienţi, indiferent ce se întâmplă, este frumos, este divin. Priviţi la înţelepţii vremurilor trecute: Shiva stând cu Parvati. Parvati stă în poala lui Shiva într-un gest de profundă iubire. Nu-l puteţi concepe pe Mahavira într-o astfel de postură niciodată – imposibil! Nu-l puteţi concepe pe Buddha într-o astfel de postură niciodată. Numai pentru că Rama este reprezentat împreună cu Sita, jainiştii nu-l pot accepta ca avatara, ca o reîncarnare divină, deoarece încă mai are de-a face cu femeile. Pentru jainişti, este imposibil să-l conceapă ca pe o încarnare a lui Dumnezeu şi spun despre el că este un om mare – un mahamanava, dar nu un avatara. El este un om mare, dar om, totuşi, din cauză că femeia este prezentă.

In prezenţa femeii nu îţi poţi depăşi condiţia de om; partea adversă este acolo, deci eşti, încă, un om. Desigur, Rama a fost un om mare, dar, spun jainiştii, nu şi-a depăşit condiţia de om. Dacă întrebaţi un hindus, veţi afla că hinduşii nu vorbesc deloc despre Mahavira – nu vorbesc despre el, nu-l menţionează în scrierile lor –, deoarece, pentru hinduşi, un om singur, fără o femeie lângă el, este numai pe jumătate om, este un fragment, nu este un întreg. Rama singur nu este întreg, deci hinduşii spun "Sitaram". Ei pun femeia mai întâi. Nu vor spune niciodată "Ramasita", vor spune "Sitaram". La fel cum vor spune "Radhakrishna". Vor pune mereu femeia pe primul plan dintr-un motiv fundamental: omul se naşte din femeie, şi fără femeie, omul nu este întreg. Când are alături o femeie, devine întreg. Aşadar, niciun zeu hindus nu este singur. Cealaltă jumătate este mereu acolo. Sitaram este întregul; Radhakrishna este întregul. Krishna singur este numai o jumătate. Nu e nevoie ca Rama să o părăsească pe Sita, nu e nevoie ca Krishna să o părăsească pe Radha. De ce? Ei sunt pe deplin conştienţi. Nu puteţi găsi un om mai deplin conştient decât Shiva, dar el o ţine în poală pe Parvati. Asta creează probleme. Şi-atunci, cine are dreptate? Buddha sau Shiva? Problemele apar pentru că noi nu ştim că fiecare înfloreşte, se împlineşte în modul său personal, individual. Atât Buddha, cât şi Shiva sunt pe deplin conştienţi; Buddha renunţă în mod conştient la ceva – este alegerea lui. Pe deplin conştient, Shiva acceptă totul. Ei se află în acelaşi punct al realizării, al conştientizării, dar exprimarea lor este diferită. Aşadar, nu cădeţi în niciun tipar. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla atunci când devine conştient. Nu decideţi, înainte ca acest lucru să vi se întâmple, că renunţaţi la una sau la alta. Nu decideţi – nimeni nu ştie. Aşteptaţi! Fiţi conştienţi şi lăsaţi-vă fiinţa să înflorească. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla. Pentru fiecare dintre noi posibilitatea înfloririi este necunoscută. Şi nu trebuie să vă luaţi după nimeni – deoarece acest lucru este periculos, distructiv, de fiecare dată când îl faceţi; fiecare imitaţie este o sinucidere. Aşteptaţi! Aceste tehnici nu au alt scop decât să vă facă să conştientizaţi. Şi, în momentul în care sunteţi pe deplin conştienţi, puteţi abandona orice sau puteţi accepta orice. Reţineţi, câtă vreme nu sunteţi conştienţi, nu puteţi nici să acceptaţi, nici să renunţaţi. Nu acceptaţi niciodată pe deplin sexul, dar nici nu renunţaţi la el. Vă spun: acceptaţi şi uitaţi, sau renunţaţi şi uitaţi. Dar nu puteţi să faceţi niciuna, nici alta; le veţi face mereu pe amândouă. Veţi accepta, apoi vă veţi gândi să renunţaţi, ca într-un cerc vicios. După ce faceţi dragoste, câteva ore sau câteva zile vă veţi gândi să renunţaţi la sex. De fapt, nu faceţi altceva decât să vă refaceţi energia. După ce v-aţi refăcut energia, vă veţi gândi din nou la sex. Aşa se vor derula lucrurile întreaga voastră viaţă. Aşa a fost de mai multe vieţi. Atunci când deveniţi pe deplin conştienţi, puteţi decide. Sau îl acceptaţi – şi-atunci acceptarea îi dă frumuseţe –, sau îl respingeţi – şi respingerea este şi ea frumoasă. Un lucru este sigur: atunci când sunteţi conştienţi, îl puteţi uita – oricum. Atunci nu mai este o problemă. Decizia este totală, şi problema dispare. Dar, dacă vă simţiţi nesiguri, dacă nu vă simţiţi bine, atunci înseamnă că nu aţi cercetat sau că nu aţi conştientizat. Deci, fiţi mai conştienţi. Cercetaţi mai atent faptele – mai profund, mai personal, fără concluziile celorlalţi. A treia întrebare: Când impulsul este autentic, eu nu sunt conştient. Cum pot să exersez "Stop"? Iată o întrebare foarte importantă. Orice este uşor de oprit când cineva nu este autentic, după cum orice este greu de oprit când este autentic. Atunci când mânia este reală, vei uita de tehnica opririi. Atunci când mânia este falsă, îţi vei aminti, o poţi face. Dar, atunci când mânia este falsă, nu are niciun rost, atunci nu există energie. O poţi opri, dar nu are rost. Atunci când mânia este reală, numai atunci există energie, iar, dacă o opreşti atunci, această energie va intra înăuntru. Şi-atunci, ce este de făcut? Încercaţi să fiţi direct conştienţi, dar nu de mânie, ci de lucruri mai uşoare. Vă plimbaţi – fiţi conştienţi de acest lucru. Nu începeţi cu mânia, începeţi cu lucruri mai uşoare. Vă plimbaţi – fiţi conştienţi de acest lucru, nu este nicio problemă.

Apoi, brusc, opriţi-vă. Începeţi cu un lucru uşor, apoi treceţi la lucruri mai profunde, mai complexe. Nu începeţi cu lucruri complexe, nu săriţi imediat la sex. Este mult mai subtil şi veţi avea nevoie de o conştientizare mai profundă. Deci, exersaţi conştientizarea unor lucruri mai uşoare. Vă plimbaţi, faceţi baie, vă e sete, vă e foame – începeţi cu aceste lucruri, lucruri obişnuite. Voiaţi să spuneţi ceva cuiva: opriţi-vă! Chiar şi în mijlocul propoziţiei. Urma să spuneţi o poveste, aceeaşi poveste plictisitoare pe care aceleaşi persoane o mai auziseră. Incepeaţi iarăşi cu: "A fost odată ca niciodată un rege…" Opriţi-vă! Incepeţi cu lucruri uşoare, mult mai uşoare. O muscă s-a oprit din zbor pe capul vostru şi tocmai vreţi să faceţi un gest cu mâna ca să o goniţi: opriţi-vă! Lăsaţi musca să stea acolo, opriţi-vă mâna. Practicaţi cu lucruri uşoare, în aşa fel încât să simţiţi că aţi conştientizat oprirea mâinii. Apoi, treceţi la lucruri mai complexe. So first create awareness with easier things. You are walking, you are taking a bath, you feel thirsty, you feel hungry – start with these things, all very ordinary things. You were just going to speak something to someone: Stop! Even in the middle of a sentence. You were going to relate a story you have related a thousand times, and you have bored everyone with it. You were again starting, ”Once there was a king...” Stop! Start with easy things more easy things. There is a fly on your head and you were just going to send it away with your hand: Stop! Let the fly be there, let your hand remain stopped. Do it with easy things so that you have the feeling, the feel of stopping with awareness. Then move to complex things. Mânia este un lucru foarte complex; exersaţi cu ceva mecanic. În fiecare dimineaţă vă daţi jos din pat. Aţi observat? In fiecare zi faceţi lucrul acesta exact în acelaşi fel. Dacă puneţi mai întâi piciorul drept, aşa aţi făcut întotdeauna. Mâine dimineaţă, când daţi să puneţi jos piciorul drept, opriţi-vă şi lăsaţi piciorul stâng să se mişte. Exersaţi cu lucruri mai uşoare; în cazul acesta, nu aveţi de sacrificat decât un obicei vechi. Incepeţi mereu cu piciorul drept; opriţi-vă! Orice… puteţi folosi orice. Găsiţi ceva – cu cât mai uşor, cu atât mai bine. Şi, atunci când stăpâniţi bine tehnica cu ajutorul lucrurilor uşoare, atunci vă puteţi opri brusc şi, când aveţi sentimentul conştientizării, o să simţiţi cum vă cuprinde calmul. Pentru o secundă, liniştea internă va exploda. Anger is a very complex thing; take a mechanical thing. Every day in the morning you step out of your bed. Have you observed? You step out every day in the same way. If your right foot comes first, it comes first always. Tomorrow morning when the right foot is coming out, stop and let the left foot come. Anger is a very complex thing; take a mechanical thing. Every day in the morning you step out of your bed. Have you observed? You step out every day in the same way. If your right foot comes first, it comes first always. Tomorrow morning when the right foot is coming out, stop and let the left foot come. Do it with easier things; then there is nothing to sacrifice but a habit. Always you start walking with the right foot first: Stop! Anything... anything can be used. Find something – the easier, the better. And when you become a master of easier things and you can stop suddenly, and you can have the feel of awareness, a sudden calmness comes to you. For a second, an inner silence explodes. Gurdjieff obişnuia să-i înveţe lucruri foarte uşoare pe discipolii lui. De exemplu, un discipol spunea ceva şi dădea din cap. Gurdjieff îi spunea: "Repetă ceea ce ai spus, dar fără să dai din cap." Este un tic. Eu spun ceva; gesticulez. Gurdjieff mi-ar spune: "Nu mai face acest gest atunci când spui asta; fă orice alt gest, dar reţine: când spui acest lucru, nu mai face acest gest. Fii conştient de el." . Gurdjieff used to train his disciples in very easy things. For example, you say something and you nod your head. Then he would say to you, ”Say the same thing, but do not nod your head.” It is a mechanical habit. I am saying something; I make a gesture with my hand. Gurdjieff would say, ”Do not make this gesture when you say this thing – remember this. Make any other gesture, but remember only this: when you are saying this, do not make this gesture. Be aware of it.”

Folosiţi orice – orice! Vă începeţi mereu conversaţia cu o anumită propoziţie – nu o mai începeţi aşa. Cineva spune ceva şi daţi un răspuns mecanic – nu mai răspundeţi aşa, spuneţi altceva. Sau, dacă aţi început să rostiţi vechiul răspuns, opriţi-vă în mijlocul propoziţiei. Opriţi-vă cu o smucitură. Incercaţi acest lucru şi, numai când simţiţi că stăpâniţi tehnica, treceţi la ceva mai complex Acesta este unul dintre trucurile elementare ale minţii: ea vă va spune mereu să săriţi la lucruri mai complexe. Dar prin asta sunteţi sortiţi eşecului; nu veţi mai încerca niciodată; veţi şti că nu se poate face. Este un truc PRETEXT al minţii. Mintea va spune: "Bine, acum ştii că acest exerciţiu de oprire este un eşec atunci când eşti furios, înfierbântat." Şi nu vei mai încerca niciodată. This is one of the basic tricks of the mind, that it will always tell you to jump to a complex thing. Then you are a failure, then you will never try again; you know that it cannot be done. This is a trick of the mind. The mind will say, ”Okay, now you know that the exercise of stopping will be a failure when you are angry, hot and angry.” Then you will not try again. Incercaţi cu lucruri reci; nu treceţi direct la lucruri fierbinţi. Şi, atunci când puteţi exersa cu lucruri reci, abia atunci treceţi la lucruri fierbinţi. Cu paşi cumpătaţi, simţiţi poteca şi nu vă grăbiţi; altminteri, nu veţi realiza nimic. Try with cold things; do not move to the hot. And when you can do it with cold things, then move to the hot. With gradual steps feel the path, and do not be hasty; otherwise nothing will be accomplished.

Ultima întrebare: După ce am auzit despre atâtea tehnici de meditaţie care se găsesc în Vigyan Bhairav Tantra, încep să simt că uşa interioară nu se poate deschide numai cu aceste tehnici, ci că depinde de alte lucruri, cum ar fi iniţierea, harul maestrului etc. Aşa stau oare lucrurile? Când şi cum poate cineva să devină capabil să primească iniţierea? Intr-adevăr, harul, talentul maestrului este, şi el, o tehnică. Numai prin schimbarea cuvintelor nu se schimbă nimic. Şi este vorba despre abandonare. Puteţi primi harul maestrului numai atunci când vă lăsaţi pe mâna lui, iar această abandonare este o tehnică. Dacă nu ştiţi cum să vă abandonaţi, nu veţi primi harul maestrului. Deoarece harul nu este dat, este preluat. Nimeni nu poate da har – acesta poate fi luat, primit. Harul izvorăşte mereu dintr-o persoană care a dobândit iluminarea. Este acolo; este fiinţa lui. Intocmai ca o lampă care arde şi luminează, persoana care a dobândit iluminarea radiază har. Aceasta nu presupune niciun efort. Graţia radiază fără niciun efort, este acolo. Dacă o puteţi primi, bine. Dacă nu, nu. Ar putea să sune paradoxal, dar acesta este adevărul: graţia nu este dată de maestru. Este primită, preluată de discipol. Dar cum să devii discipol? Şi aceasta este o tehnică. Cum să te abandonezi? Cum să devii receptiv la har? Abandonarea este lucrul cel mai greu. Nu-ţi poţi abandona mânia, nu-ţi poţi abandona tristeţea, deci cum ţi-ai putea abandona întreaga fiinţă? Nu poţi abandona lucruri lipsite de sens, nu-ţi poţi abandona bolile, deci cum te poţi abandona pe tine însuţi? Abandonul înseamnă cedare totală. Laşi totul pe seama învăţătorului, pe seama maestrului. Spui: "Acum, eu nu mai exist. Acum exişti numai tu – fă ce vrei." Şi-atunci când aştepţi, atunci când nu te tot duci la el să-l întrebi când va face asta sau asta, atunci înseamnă că te-ai abandonat total în grija lui. Nu mai este nimic de întrebat. La momentul potrivit, se va întâmpla. Dar cum să faci acest lucru? Şi acest lucru are nevoie de o mare conştientizare. In mod obişnuit, proştii cred că abandonarea este un lucru foarte uşor. Este o idee prostească. Ei cred că, dacă te duci şi atingi picioarele maestrului, te-ai abandonat lui. Simpla atingere a picioarelor maestrului poate însemna abandonare, supunere, dar să nu credeţi că, dacă i-aţi atins picioarele, v-aţi şi abandonat. Abandonul este o atitudine interioară. Inseamnă să renunţi la tine, să uiţi complet de tine. Rămâne numai maestrul; tu nu mai eşti. Mai există doar maestrul. Iar acest lucru se poate face numai cu o conştientizare foarte profundă. Ce este acea conştientizare? Acea conştientizare vine numai atunci când continui aceste tehnici şi când, în mod continuu, simţi că eşti neputincios. Dar nu lua hotărârea că eşti neputincios înainte de a practica aceste tehnici – ar fi un lucru fals. Mai întâi, practică-le, şi practică-le cu adevărat. Dacă aceste tehnici te ajută, atunci nu va fi nevoie să te abandonezi; atunci vei fi transformat. Dacă le practici cu adevărat, sincer, dacă nu te amăgeşti pe tine însuţi şi tot nu se întâmplă nimic, te vei simţi neajutorat. Vei simţi: "Nu pot face nimic." Când acest sentiment de neajutorare este profund, numai atunci vei fi capabil de abandon – nu înainte. Vă simţiţi neajutoraţi? Nimeni nu se simte neajutorat. Nimeni nu se simte neajutorat! Toată lumea ştie: "Pot să fac asta, dacă vreau. Nu fac lucrul acesta pentru că nu vreau." Toţi cred că, dacă vor, pot. Ei cred că: "In momentul în care am să vreau, am să fac. Nu fac acum acest lucru pentru că acum nu vreau să-l fac." Nimeni nu se simte neajutorat. Dacă cineva spune că prin harul maestrului se poate atinge împlinirea, credeţi că sunteţi gata chiar în acest moment. Dacă se pune problema să faceţi ceva, spuneţi că puteţi face acel lucru, dar amânaţi, o să îl faceţi cândva, când o să vreţi; însă, dacă este vorba să primiţi harul, fără niciun efort, spuneţi repede: "Bine! Dacă poate fi primit de la cineva, îl primesc acum." Nu sunteţi neajutoraţi, doar că sunteţi leneşi – şi e o diferenţă foarte mare. Atunci când sunteţi leneşi, nu puteţi recepţiona nimic – numai atunci când sunteţi neajutoraţi. Iar neajutorarea nu face parte din lene. Neajutorarea o pot simţi numai cei care mai întâi au făcut toate eforturile de a face ceva, de a realiza ceva. Numai dacă ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă şi nu s-a întâmplat nimic, numai atunci te vei simţi neajutorat. Numai atunci te poţi abandona cuiva. Atunci abandonul devine o tehnică.

Aceasta este ultima tehnică, dar oamenii o încearcă prima. Este ultima, este tehnica supremă. Atunci când nu izbuteşti nimic, nu ajungi la împlinire prin cele făcute de tine, când nu mai există decât neajutorare, neputinţă, când pierzi orice speranţă şi ego-ul tău este zguduit, atunci ştii că nu poţi face nimic singur. Atunci mâna ta se întinde spre picioarele maestrului. Este un alt fel de atingere: atunci îl cauţi cu neajutorare, întreaga ta fiinţă se îndreaptă spre picioarele lui. Devii asemenea unui pântece gata să primească. Atunci harul există. Nu a fost nicio epocă în care să nu existe. In toate timpurile au existat oameni care au dobândit iluminarea. 299 Dar, dacă nu eşti gata să te pierzi, să uiţi de tine, să te abandonezi, nu vei fi în contact cu el. Poţi sta în spatele lui, poţi sta alături de el, dar nu va exista contact. Există trei tipuri de distanţă. Unul este spaţiul, distanţa în spaţiu. Tu stai acolo, eu stau aici şi între noi doi este un loc liber. Acesta este spaţiul. Poţi să vii mai aproape de mine, şi-atunci distanţa va fi mai mică. Poţi chiar să mă atingi, şi-atunci nu va mai fi distanţă – spaţiu – între noi. Există şi un al doilea tip de distanţă – în timp. Ţi-a murit persoana iubită, ţi-a murit un prieten. In spaţiu, un punct a dispărut de tot; distanţa este infinită. Dar, în timp, îţi simţi prietenul la fel de aproape. Închizi ochii şi e acolo. In timp, se poate ca persoana care stă lângă tine să-ţi fie mai îndepărtată decât persoana iubită, care a murit. Persoana iubită a murit; cu timpul, încet-încet, distanţa în timp faţă de ea va fi mai mare. Se spune că timpul vindecă toate rănile. Atunci când timpul este foarte, foarte îndepărtat, amintirea se estompează şi dispare. Există şi o a treia distanţă, o altă dimensiune, care este dragostea. Dacă eşti îndrăgostit de cineva, persoana aceea poate fi şi pe o altă planetă, dar, în iubirea ta, tot lângă tine se află. Poate chiar să fi murit sau se prea poate să vă despartă secole, căci în iubire nu există distanţă. Cineva poate fi lângă Buddha chiar acum. Douăzeci şi cinci de secole nu înseamnă nimic, deoarece în iubire nu există distanţă. În spaţiu, acum, nu există un Buddha; corpul i-a dispărut. In timp, distanţa este de douăzeci şi cinci de secole, dar în iubire nu există distanţă. Dacă cineva îl iubeşte pe Buddha, timpul şi spaţiul dispar. El este aici şi tu îi poţi primi harul. Se prea poate să stai lângă Buddha. Nu există gol în spaţiu; nu există distanţă în timp. Dar, dacă nu există dragoste, distanţa este infinită. Deci, cineva poate să fi trăit în apropierea lui Buddha fără a fi în contact cu el, după cum, cineva aici, acum, poate fi în contact cu el. Harul se întâmplă în dimensiunea iubirii. Pentru iubire, totul este întotdeauna etern prezent. Deci, dacă sunteţi îndrăgostiţi, atunci harul vă atinge. Dar iubirea înseamnă abandon; iubirea înseamnă că celălalt este mai important decât voi înşivă. Acum, pentru viaţa celuilalt, sunteţi gata să o sacrificaţi pe a voastră. Vă sacrificaţi pentru ca celălalt să trăiască. Celălalt a devenit centrul; voi sunteţi numai periferia. Încet-încet, dispăreţi total, iar celălalt rămâne. Chiar în acel moment, vă atinge harul. Deci nu vă gândiţi la maestru ca la cineva care poate să vă dea har. Gândiţi-vă cum să deveniţi un discipol neajutorat – care a capitulat total, îndrăgostit. Maestrul va veni la voi. Atunci când discipolul este gata, maestrul vine. Nu se pune problema prezenţei lui fizice; atunci când sunteţi gata, când sunteţi pregătiţi, harul se pogoară asupra voastră, dintr-o necunoscută dimensiune a iubirii. Dar nu vă gândiţi la har ca la un refugiu. Deoarece vorbesc despre atât de multe tehnici, ştiu că există două posibilităţi: fie veţi încerca o parte dintre ele, fie veţi ajunge extrem de dezorientaţi – ultima variantă e cea mai posibilă. Cu 112 tehnici, ascultându-le mereu, una după alta, veţi fi derutaţi. Vă veţi gândi că este peste puterile voastre – atât de multe tehnici! –, pe care s-o încercaţi şi pe care nu? Vă poate trece prin minte că: "Este mai bine să primesc harul – gurukripa – decât să intru în desişul acestei jungle a tehnicilor. Ar fi mult prea greu; e mai uşor să primesc harul." Dar acest lucru nu se poate întâmpla dacă gândiţi în acest mod. Incercaţi aceste tehnici şi fiţi sinceri în încercarea voastră. Dacă eşuaţi, atunci acesta va deveni abandonul vostru. Aceasta este tehnica supremă. Bine?

CAPITOLUL 19 / CHAPTER 19: A PATRA TEHNICA DE STOPARE A MINTII O tehnică pentru tipul intelectual şi o tehnică pentru tipul sentimental / A Technique for the intellectual and a technique for the feeling type Sutrele /Sutras: 28. Inchipuie-ţi că treptat rămâi fără putere sau cunoştinţe. Chiar în clipa lipsei lor, transcende/ Suppose you are gradually being deprived of strength or of knowledge. at the instant of deprivation, transcend. 29. Predarea devoţională eliberează / Devotion frees. Pentru VB, maladia este omul însuşi. / For VB, man himself is the disease. NOTA 1 : "Boala este mintea însăşi" a devenit "maladia este omul însuşi ", datorită unei erori de transcriere a textului audio din prima propoziţie din Capitolul 19 intitulat: "O tehnică pentru tipul intelectual şi o tehnică pentru tipul sentimental"( p. 301). Această eroare apare atât in ediţia in lb. engleză [1]( "For VB, man himself is the disease" in Chapter 19: "A Technique for the intellectual and a technique for the feeling type" page 253 of 1083), cât şi in toate variantele de traducere, in lb franceză [2] şi din lb. română [3], [4] indicate in bibliografie . Inlocuirea "omului" cu "mintea" ("maladia este MINTEA însăşi") este confirmată in propoziţiile care urmează ("boala este mintea însăşi... De ce? De ce numim mintea însăşi boala, maladia ?" p304) şi in alte capitole: "Pentru noi, mintea este boala, mintea nu poate fi niciodată sănătoasă"( p. 260 in: Capitolul 16 "Dincolo de păcatul inconştienţei" p. 253) Nu că mintea ar fi deranjată- ci mai degrabă, mintea este perturbaţia. Nu că aţi fi tensionaţi în forul vostru interior, mai degrabă, MINTEA este tensiunea. It is not that your mind is disturbed -- rather, your mind is the disturbance. It is not that you are tense within, but rather, you are the tension. Notă DM: este nevoie sa evităm identificarea tensiunii cu fiinţa umană: "voi sunteti tensiunea" si să indicăm sursa exactă a acestei tensiuni: mintea si identificarea cu aceasta (egoul) Inţelegeţi clar deosebirea. Dacă mintea este bolnavă, boala poate fi tratată, dar, dacă mintea însăşi este boala, boala nu poate fi tratată. Se poate transcende, dar nu se poate trata. Understand the distinction clearly. If the mind is ill then the illness can be treated, but if the mind itself is the illness, then this illness cannot be treated. It can be transcended, but it cannot be treated. Aceasta este diferenţa esenţială între psihologia occidentală şi psihologia orientală din shivaismul nondualist si din yoga; asta este diferenţa dintre yoga şi shivaismul nondualist (numit incorect: tantra) din psihologia orientală şi psihologia occidentală. That makes the basic difference between Western psychology, and Eastern tantric and yogic psychology; that is the difference between Eastern VB and yoga, and Western psychology. Psihologia occidentală crede că mintea poate fi sănătoasă, că mintea, aşa cum e, poate fi tratată şi ajutată – pentru gândirea occidentală nu există posibilitatea de a transcende, deoarece dincolo de minte nu este nimic. Western psychology thinks that the mind can be healthy, the mind as it is can be treated and helped -- because for Western thinking there is no transcendence, as there is nothing beyond mind. Transcenderea este posibilă numai dacă dincolo este ceva, în aşa fel încât poţi trăi în starea prezentă şi poţi avansa. Dar, dacă nu există dincolo, dacă mintea este sfârşitul, atunci transcenderea este imposibilă. Transcendence is possible only if there is something beyond, so that you can live in your present state and move further. But if there is no beyond and the mind is the end, then transcendence is impossible. Dacă vă închipuiţi că sunteţi numai corp, nu vă puteţi transcende corpul; dacă transcendeţi, unde transcendeţi? Dacă sunteţi numai corp, nu puteţi trece dincolo de corp. Dacă puteţi trece dincolo de corp, înseamnă că nu sunteţi numai corp, ci şi altceva în plus. Acest ceva "în plus" devine dimensiunea în care puteţi trece. If you think you are just a body, then you cannot transcend your body - because who will transcend and to where will you transcend? If you are simply the body, then you cannot

go beyond the body. If you can go beyond the body, that means you are not simply the body, but something plus. That "plus" becomes the dimension to move into. In mod similar, dacă sunteţi numai minte, şi nimic altceva, nu puteţi transcende. Atunci putem trata bolile individuale… Similarly, if you are just the mind and nothing else, then no transcendence is possible. Then we can treat individual diseases... Cineva este bolnav mintal – putem trata boala. Nu ne vom atinge de minte, dar vom trata mintea şi vom face ca mintea să fie normală. Şi nimeni nu se întreabă dacă mintea normală este sănătoasă sau nu. Someone is mentally ill -- we can treat the illness. We will not touch the mind, but we will treat the illness and make the mind normal. And no one will think about whether the normal mind itself is healthy or not. Mintea normală este mintea sceptică. Freud spune că tot ce se poate face este să aducem o minte bolnavă la normalitate, să funcţioneze precum mintea majorităţii, considerată normală. The normal mind is just a sceptical mind. Freud says that as everyone is, we can only bring a diseased mind to normality. Dar nu s-a pus problema dacă această majoritate este sănătoasă sau nu. Luăm drept de la sine înţeles faptul că mintea comună, mintea majorităţii oamenilor, este sănătoasă. Deci, de fiecare dată când cineva se abate de la mintea comună, de la mintea obişnuită, va trebui adus înapoi şi reglat la loc. But whether everyone is healthy or not, that question cannot be raised. We take it for granted that the collective mind, the average mind, is okay. So whenever someone goes beyond that average mind, moves somewhere else, he has to be brought back and readjusted. Prin urmare, întreaga psihologie occidentală nu este altceva decât un efort spre readaptare – readaptarea la mintea comună, a majorităţii. Thus, the whole of Western psychology has been an effort toward readjustment - readjustment to the ordinary mind, the average mind. Din acest punct de vedere, există gânditori, mai ales unul foarte inteligent, Geoffrey, care consideră că genialitatea este o boală, pentru că geniul este anormal. Dacă a fi normal înseamnă a fi sănătos, a fi genial înseamnă a fi bolnav. Un geniu nu este normal; are o oarecare doză de nebunie. Nebunia lui poate fi folositoare, deci îl lăsăm să trăiască. In this sense, there are thinkers, particularly one very intelligent thinker, Geoffrey, who says that genius is a disease because genius is abnormal. If normality is health, then genius is disease. A genius is not normal; he is in a certain way mad. His madness may be useful, so we allow him to live. 303 Un Einstein, un Van Gogh sau un Ezra Pound –poeţi, pictori, oameni de ştiinţă, mistici – toţi sunt nebuni, dar nebunia lor este permisă din două motive: fie este o nebunie inofensivă, fie este o nebunie folositoare. An Einstein or a Van Gogh or an Ezra Pound - poets, painters, scientists, mystics - they are mad, but their madness is allowed for two reasons: either their madness is harmless or their madness is utilitarian. Nebunia lor vine cu o contribuţie diferită de contribuţia minţilor normale. Pentru că sunt nebuni, ei se plasează la cealaltă extremă şi înţeleg lucruri pe care o minte normală nu le poate înţelege. Aşadar, acceptăm aceste minţi nebune – ba le mai şi răsplătim cu premiul Nobel. Dar sunt minţi bolnave. Through their madness they contribute something which normal minds cannot contribute. Because they are mad they have moved to one extreme, and they can see certain things that the normal mind cannot see. So we can allow these madmen - and we even make them Nobel laureates. But they are ill.

Dacă normalitatea este criteriul şi standardul de viaţă SANATATE, atunci toţi cei care nu sunt normali sunt bolnavi./ If normality is the criterion and the standard of health, then everyone who is not normal is ill. Geoffrey spune că va veni ziua în care îi vom trata pe oamenii de ştiinţă şi pe poeţi în acelaşi fel în care tratăm nebunii: îi vom face să se readapteze la o minte comună. Această atitudine porneşte de la ipoteza potrivit căreia mintea este sfârşitul, şi dincolo de ea nu mai este nimic. Geoffrey says that a day will come when we will treat scientists and poets in the same way we treat madmen: we will make them readjust to the average mind. This attitude is because of a particular hypothesis that mind is the end and there is no beyond. In Orient, abordarea este total opusă. Noi spunem că boala este mintea însăşi. Deci, fie normal, fie anormal, vom face deosebirea între "normal bolnav" şi "anormal bolnav". Un om normal este normal bolnav. El nu este atât de bolnav încât boala lui să poată fi detectată, el nu iese din obişnuit. Deoarece toţi ceilalţi sunt ca el, boala nu poate fi detectată. Just opposite to this attitude is the Eastern approach. We say here that mind itself is the disease. So whether normal or abnormal, we will make only the distinction of "normally ill" and "abnormally ill." A normal men is normally ill. He is not so much ill that you can detect it, he is just average. Because everyone else is like him, his illness cannot be detected. Chiar şi cel care îl tratează, psihanalistul, este tot o persoană normal bolnavă. Pentru noi, mintea însăşi este boala. Even the person, the psychoanalyst who treats him, is himself a normally ill person. Mind itself is the disease for us. De ce? De ce numim mintea însăşi boală, maladie? Va fi uşor de înţeles, dacă am recurge la altă perspectivă. Pentru noi, din punctul de vedere al abordării orientale, corpul înseamnă moarte. Deci nu se poate crea un corp perfect sănătos; dacă s-ar putea, nu ar mai muri. Why? Why call mind itself the disease? We will have to approach it from a different dimension, then it will be easy. For us, the body is death; for the Eastern approach, the body is death. So you cannot create a perfectly healthy body; otherwise it will not die. ( page 254 of 1083) Vom crea un anumit echilibru, dar corpul ca atare, pentru că este sortit morţii, este predispus la boală. Prin urmare, sănătatea este numai ceva relativ. Corpul, pur şi simplu, nu poate fi perfect sănătos. De aceea medicina nu poate defini sănătatea şi nu are standarde pentru ea. Medicina poate defini boala, poate defini o anumită boală, dar nu poate defini sănătatea. In cel mai bun caz, poate da o definiţie negativă potrivit căreia, atunci când o persoană nu este bolnavă, nu are o anumită boală, atunci este sănătoasă. Dar a defini sănătatea în mod negativ pare absurd, boala devine primul lucru de care ne folosim pentru a defini sănătatea. De fapt sănătatea nu poate fi definită, pentru că trupul nu poate fi niciodată cu adevărat sănătos. In fiecare moment, corpul se află doar într-un echilibru relativ, căci moartea merge mână în mână cu viaţa, moartea înaintează în paralel cu viaţa; în fiecare clipă muriţi puţin câte puţin. Viaţa şi moartea nu sunt două capete aflate la distanţă unul de celălalt. Mai curând seamănă cu picioarele în timpul mersului – cele două picioare pe care le are fiecare. In clipa asta sunteţi vii, dar chiar acum muriţi un pic. Ceva moare în voi în fiecare moment. Intr-un interval de şaptezeci de ani, moartea îşi va fi atins ţelul. În fiecare moment muriţi câte puţin, până când muriţi de tot. Incepem să murim din ziua în care ne-am născut. Ziua naşterii este şi ziua morţii. Dacă murim încontinuu– şi moartea nu este ceva ce vine din afară, este ceva ce creşte în noi, în interior –, corpul nu poate fi niciodată sănătos. Cum ar putea fi ? Când moare câte puţin în fiecare zi, cum ar putea fi sănătos? Poate fi numai relativ sănătos. Deci, dacă ne bucurăm de o sănătate normală, este suficient. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mintea. Mintea nu poate fi cu adevărat sănătoasă, întreagă, pentru că prin însăşi natura ei este condamnată să fie bolnavă, tensionată, încordată, plină de nelinişti.

304 Asta este însăşi natura minţii, aşadar ar fi bine să înţelegem această natură. Trei lucruri… Primul, mintea este legătura dintre trup şi nontrup, corpul vostru material şi partea nematerială ce se află în voi. Este una dintre punţile cele mai misterioase. Leagă două dintre cele mai contradictorii lucruri – materia şi spiritul. Incercaţi să înţelegeţi acest paradox. De obicei se construieşte o punte peste un râu; ambele maluri ale râului sunt materiale. În cazul nostru, mintea este podul între un mal, care este material, şi celălalt mal, care este nematerial… între vizibil şi invizibil, între muritor şi nemuritor, între viaţă şi moarte, între trup şi spirit – sau oricare ar fi numele dat celor două maluri. Deoarece aceste poduri ale minţii unesc lucruri atât de contradictorii, este firesc ca ea să rămână încordată; nu poate fi în largul ei. Ea se mişcă mereu de la vizibil la invizibil, de la invizibil la vizibil. In fiecare moment, mintea se află într-o încordare profundă. Ea trebuie să construiască o punte între două aspecte ce nu pot fi unite. Aceasta este încordarea, aceasta este anxietatea, neliniştea. Neliniştea vă stăpâneşte clipă de clipă. Nu mă refer la neliniştea produsă de situaţia financiară sau alte aspecte similare, care sunt numai de suprafaţă. Nu aceasta este neliniştea adevărată; adevărata nelinişte este cea a unui buddha. O aveţi şi voi, dar sunteţi atât de împovăraţi de neliniştile de fiecare zi, încât nu o puteţi descoperi pe cea de bază. Însă, odată ce o veţi descoperi, veţi deveni religioşi. Religia se leagă de frământarea esenţială, fundamentală. Frământarea lui Buddha era diferită. El nu era îngrijorat de situaţia lui financiară, nu era îngrijorat pentru frumoasa lui soţie, el era îngrijorat pentru orice. Nu exista îngrijorare; nu exista îngrijorarea obişnuită. El era în siguranţă, liniştit, era fiul unui mare rege, soţul unei femei foarte frumoase şi avea tot ce îşi dorea. Obţinea orice lucru chiar în momentul în care îl dorea. Pentru el, totul era posibil. Neliniştea l-a cuprins dintr-odată, o bruscă nelinişte esenţială, fundamentală. A văzut un mort dus pe ultimul drum şi l-a întrebat pe căruţaş ce se întâmplase cu acel om. Căruţaşul i-a răspuns: "Omul e mort. A murit." Era prima întâlnire a lui Buddha cu moartea, aşa că a întrebat imediat: "Oricine poate să moară? Şi eu voi muri?" Fiţi atenţi la întrebare. Se prea poate ca voi să n-o fi pus. Poate voi aţi fi întrebat cine a murit sau poate că aţi fi spus că era prea tânăr ca să moară. Acestea nu sunt nelinişti esenţiale: ele nu au nicio legătură cu voi. Poate v-ar fi milă, poate aţi fi simţit tristeţe, dar acestea ţin numai de PERIFERIE circumferinţă – şi în câteva minute aţi şi uitat de ele. Buddha a îndreptat problema înspre el însuşi şi a întrebat: "Şi eu voi muri?" Căruţaşul i-a răspuns: "Nu te pot minţi. Toată lumea va muri, toţi suntem muritori." Buddha a spus: „Întoarce căruţa. Dacă voi muri, ce rost mai are viaţa? Mi-ai provocat o nelinişte adâncă. Şi nu îmi voi găsi liniştea până ce nu scap de această nelinişte." Ce este această nelinişte? Este o nelinişte esenţială. Deci, dacă deveniţi conştienţi de situaţia de bază a vieţii – a corpului, a minţii –, veţi fi cuprinşi de o nelinişte subtilă, ce va continua să tremure în voi. Indiferent ce faceţi sau ce nu faceţi, neliniştea va fi acolo – o nelinişte adâncă, o angoasă profundă. Mintea creează o punte peste un abis, un abis imposibil. Corpul va muri, dar tu esti ceva – ce este fără de moarte. 305 Două contrarii, între care face legătura. Ca şi cum aţi sta în două bărci ce plutesc în direcţii diferite. Ceea ce v-ar provoca un conflict profund. Acest conflict este conflictul minţii. Mintea se află între două lucruri opuse: acesta ar fi un aspect. In al doilea rând, mintea este un proces, nu un lucru. Mintea nu este un lucru; este un proces. Cuvântul "minte" este o falsă noţiune. Atunci când spunem „minte", avem impresia că în noi există ceva, o parte căreia îi spunem minte. Nu e nimic! Mintea nu este un lucru, este un proces. Deci, ar fi mai bine să o numim „gândire", nu minte. Avem un cuvânt în sanskrită, chitta VRITTI , care înseamnă fluctuaţii ale minţii, gânduri.

Aşadar, gândire; nu minte, ci gândire – un proces. Un proces nu poate fi niciodată liniştit. Un proces va fi mereu plin de tensiune; un proces înseamnă nelinişte. Mintea se mişcă mereu din trecut spre viitor. Iar trecutul va fi mereu o povară pentru ea, aşa că va trebui să se mişte în viitor. Această mişcare continuă provoacă un nou zbucium în voi. Dacă deveniţi prea conştienţi de el, puteţi înnebuni. Iată de ce suntem mereu prinşi OCUPATI într-un lucru sau în altul; nu vrem să rămânem fără ocupaţie. Dacă nu avem o ocupaţie, devenim conştienţi de procesul interior, de gândire, ceea ce ne va da noi şi ciudate nelinişti. Deci, într-un fel sau altul, fiecare vrea să fie ocupat cu ceva. Dacă nu avem ceva mai bun de făcut, atunci citim, iar şi iar, acelaşi ziar. De ce? Nu putem sta liniştiţi? Este greu, pentru că, dacă stăm liniştiţi, devenim conştienţi de procesul încordat din noi. Şi, atunci, fiecare dintre noi este în căutarea unor portiţe de scăpare. Alcoolul poate oferi o astfel de portiţă – vă face inconştienţi. Sexul poate face acelaşi lucru – pentru o clipă uitaţi complet de voi. Televiziunea, muzica vă pot ajuta şi ele să uitaţi complet de voi şi să fiţi ca şi când nu aţi fi . Această fugă constantă de noi înşine se datorează numai acelui proces de gândire. Dacă nu aveţi o ocupaţie – iar lipsa ocupaţiei înseamnă meditaţie –, dacă sunteţi total lipsiţi de ocupaţie, atunci deveniţi conştienţi de acel proces interior. Iar procesul interior de bază este mintea. De aceea vin atât de mulţi oameni la mine şi-mi spun că au venit să mediteze, dar, când încep să mediteze, devin şi mai încordaţi. Ei spun: „Înainte nu eram încordaţi şi nu eram îngrijoraţi. În mod obişnuit, într-o zi nu suntem atât de îngrijoraţi, dar, atunci când ne aşezăm în linişte şi începem să medităm, ne năpădesc gândurile; se înghesuie, pur şi simplu, în noi." Pentru ei, asta este ceva nou şi cred că se întâmplă din cauza meditaţiei. Nu este din cauza meditaţiei. Gândurile vă năpădesc în fiecare clipă a existenţei, dar sunteţi ocupaţi şi nu sunteţi conştienţi de ele. Deveniţi conştienţi de ele de fiecare dată când vă aşezaţi; deveniţi conştienţi de ceva ce v-a scăpat în mod constant. Mintea, gândirea este un proces, iar un proces este un efort. În el se pierde, se risipeşte energie. Este necesar, este necesar pentru viaţă, este o parte a luptei pentru supravieţuire. Este o armă – şi încă una dintre armele cele mai violente. De aceea omul a putut să supravieţuiască atunci când alte animale au pierit. Animalele sunt mai puternice fizic, dar le lipseşte o armă subtilă: gândirea.IMAGINATIA [ METAFORA A LUI OSBORN -BRAINSTORMING] Au colţi periculoşi, gheare periculoase, sunt mai puternice decât omul; pot omorî un om într-o secundă. Dar le lipseşte o armă – gândirea. Datorită acestei arme, omul poate ucide, poate supravieţui. Deci, mintea este o metodă de supravieţuire. Este nevoie de ea, şi este violentă. Mintea este violentă, este o parte a violenţei prin care a trebuit să treacă omul. Omul a fost construit prin violenţă. 306 Deci ori de câte ori sunteţi inactivi, lipsiţi de ocupaţie, simţiţi o violenţă interioară – gânduri care vă năpădesc, gânduri violente, o tulburare care pare că anunţă o explozie. Iată de ce nimeni nu vrea să stea liniştit. Toată lumea vine la mine şi-mi spune: „Dă-mi un sprijin, un sprijin interior. Nu pot să stau, pur şi simplu, liniştit. Dă-mi un nume pe care să-l tot repet, ca «Rama, Rama, Rama…» Dă-mi un nume pe care să-l tot repet; atunci o să pot sta liniştit." Ce faci, de fapt? Îţi creezi o nouă ocupaţie. Atunci poţi fi liniştit deoarece mintea este încă ocupată. Acum te concentrezi pe "Rama, Rama, Rama…", pe incantaţie; mintea încă nu s-a dezocupat. Mintea ca proces este menită a fi bolnavă; nu poate fi atât de echilibrată pe cât ar fi necesar pentru linişte. În al treilea rând, mintea este creată din afară. EXTERIOR INTERIORIZAT Atunci când vă naşteţi, aveţi numai capacitatea pentru minte, dar nu aveţi minte – aveţi numai potenţialul, numai posibilitatea. Deci, dacă un copil este crescut în afara societăţii, fără societate, el va creşte, dar va avea numai corp, nu va avea şi minte. El nu va putea să vorbească, nu cunoaşte niciun limbaj; nu va fi în stare să gândească în concepte. Va fi la fel ca orice animal.

Societatea antrenează această posibilitate de concretizare; îţi dă minte. De aceea un hindus are un anumit tip de minte, iar un mahomedan are un cu totul alt tip. Amândoi sunt oameni, dar minţile lor sunt diferite. Un creştin are o minte diferită… Minţile sunt diferite pentru că au fost cultivate de societăţi diferite, cu scopuri şi cu ţeluri diferite. Se naşte un copil – băiat sau fată –, dar el nu are minte, nu are decât posibilitatea ca mintea să îi încolţească. Poate fi acolo, dar nu este; este numai o sămânţă. Apoi, sunt educaţi. Băiatul devine o minte, fata devine o minte diferită, deoarece îi educaţi diferit. Prin educaţie, hindusul devine ceva şi mahomedanul devine altceva. De aceea un teist este într-un fel şi un ateist este altfel. Aceste minţi diferite sunt crescute, educate, formate în voi. Ele sunt condiţionate, programate, vă sunt impuse. Din această cauză, mintea este mereu bătrână şi rigidă. Nu poate exista minte progresivă. Această afirmaţie poate să pară ciudată: nu poate exista minte progresivă. Mintea este rigidă, pentru că este o condiţionare. Deci, aceste aşa-numite progrese sunt la fel de rigide ca şi oricare persoană credincioasă. Priviţi cu atenţie un comunist. El crede că este un progresist, dar Capitalul lui Marx are tot atât de multă autoritate asupra lui câtă are Coranul asupra unui musulman sau Gita asupra unui hindus. Iar dacă vă apucaţi să-l criticaţi pe Marx, atunci comunistul se poate simţi la fel de jignit cum se simte un jainist când este criticat Mahavira.Mintea este rigidă, pentru că este programată de trecut, de societate, de ceilalţi, de anumite scopuri. De ce ar trebui să ajungeţi la înţelegerea acestui fapt, să conştientizaţi acest lucru? Viaţa este în continuă schimbare, pe când mintea aparţine trecutului. Mintea este mereu bătrână, iar viaţa este mereu nouă. Conflictele şi tensiunile sunt inerente. Se naşte o nouă situaţie… Te-ai îndrăgostit de o femeie, ai o minte de hindus, dar femeia este musulmană. Acum începe conflictul. Va exista multă teamă fără rost. Femeia este musulmană, iar viaţa te-a adus în situaţia de a te îndrăgosti de ea. Viaţa te pune în faţa unui nou fenomen, iar mintea nu ştie cum să reacţioneze. Nu are cunoştinţe în acest domeniu, nu are o reţetă pentru asemenea situaţii, deci urmează conflictul. De aceea, într-o lume care se schimbă cu atâta rapiditate, oamenii devin dezrădăcinaţi; viaţa lor se umple de nelinişte. Acest lucru nu se întâmpla în vremurile trecute. 307 Omul era mai liniştit – nu chiar, dar aşa părea, pentru că situaţia din jurul lui era atât de statică încât mintea nu avea prea multe conflicte. Acum totul se schimbă mai repede decât mintea: mintea nu poate ţine pasul. Mintea e ancorată în trecut, dar totul se schimbă de la un minut la altul. De aceea în Occident este atât de multă nelinişte. In Orient este mult mai puţină. Şi este ciudat, pentru că Orientul are de înfruntat probleme mai grave. Foamete, lipsa de haine, de locuinţe. Dar, cu toate acestea, anxietatea este mai mare în Occident decât în Orient. Vestul este îmbelşugat, dezvoltat din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, cu un standard de viaţă mai ridicat, şi-atunci, de ce există atât de multă anxietate? Din cauză că tehnologia face ca viaţa să se schimbe cu mare rapiditate; mintea nu se poate adapta. Până să vă adaptaţi unui lucru nou, el s-a şi învechit şi s-a schimbat. IATA HIATUSUL - PIERDEREA CONTACTULUI CU REALITATEA TENSIUNEA golul! Viaţa provoacă noi situaţii, iar mintea încearcă să le facă faţă potrivit vechii programări/ CONDITIONARI. Acest HIATUS- RUPERE DE REALITATE se tot măreşte. Şi, cu cât se măreşte, cu atât anxietatea va fi mai mare. Mintea este rigidă, dar viaţa nu este. Din această cauză mintea însăşi este boala. Deci, ce este de făcut? Dacă aveţi de gând să trataţi mintea, există metode foarte uşoare. Psihanaliza este o metodă uşoară. Poate dura multă vreme, poate să nu aibă succes, dar este uşoară. Transcenderea minţii, însă, este un proces dificil, pentru că trebuie să părăseşti complet mintea. Trebuie să-ţi iei avânt, să treci dincolo şi să laşi mintea aşa cum e – să nu o atingi. De exemplu, eu sunt aici, în încăpere, şi este foarte cald. Am două variante. Pot să instalez un aparat de aer condiţionat şi să continui să locuiesc în această cameră.

Pot, deci, să iau măsuri pentru ca această cameră să aibă o temperatură potrivită. Dar atunci fiecare lucru pe care îl fac în acest scop ridică alte probleme şi-mi dă alte bătăi de cap. Mai am o altă variantă: pot să părăsesc această cameră, să ies afară. Aceasta este diferenţa. Occidentul continuă să trăiască în aceeaşi încăpere a minţii, încercând să se adapteze, să facă fel de fel de aranjamente, aşa încât trăitul în minte să devină, cât de cât, normal. Poate că nu este o mare fericire, dar gradul de nefericire mai scade puţin. Poate că nu se atinge culmea fericirii, dar ne scuteşte de multă nefericire. Freud a spus că nu există nicio şansă ca omul să fie fericit. In cel mai bun caz, dacă îşi poate aranja mintea în aşa fel încât să fie normal, va fi mai puţin nefericit decât alţii, atâta tot. Nu există speranţă. Totuşi, Freud este un gânditor original, autentic, iar percepţia lui este, într-un fel, corectă, pentru că el nu poate vedea dincolo de minte. De aceea Orientul nu a putut dezvolta o psihologie care să se poată compara cu cea a lui Freud, Jung sau Adler. Şi este ciudat, pentru că Orientul vorbeşte despre minte de cel puţin cinci mii de ani. Cu cinci mii de ani de vorbărie despre minte, meditaţie şi transcendere, de ce nu a putut Orientul să creeze o psihologie? Psihologia occidentală este tânără, începuturile ei nu sunt ascunse în negura timpului. De ce nu a putut Orientul să creeze o psihologie? Buddha a vorbit despre cele mai profunde straturi ale minţii. El a vorbit despre conştient, despre subconştient, despre inconştient. Trebuie să fi ştiut. Dar de ce nu a putut să dezvolte psihologii despre conştient, subconştient şi inconştient? Motivul este următorul: Orientul nu a fost interesat de încăpereA PERIFERICA (PESTERA DIN ALEGORIA LUI PLATON). Vorbeşte despre încăpere, dar numai puţin, pentru a trece dincolo, pentru a ieşi. Am fost interesaţi de încăpere numai pentru a găsi uşa; atâta tot. 308 Nu ne interesează detaliile legate de încăpere; nu vom locui în ea. Deci, singurul lucru care ne-a interesat a fost uşa: unde este şi cum putem ieşi. ELIBERAREA TREZIREA Am vorbit despre încăpere numai pentru a localiza uşa – pentru a o putea deschide, pentru a putea ieşi. Acesta a fost singurul lucru care ne-a interesat. De aceea în India nu s-a dezvoltat psihologia. Dacă nu vă interesează această încăpere, atunci nu veţi desena planurile ei; nu veţi măsura pereţii şi întreaga ei suprafaţă. Sunt aspecte care nu vă interesează.LUMEA UMBRELOR Nu vă interesează decât unde este uşa, unde este fereastra, pentru a putea sări afară. Şi, în momentul în care sunteţi afară, veţi uita cu totul de încăpere, pentru că atunci veţi avea deasupra capului nemărginirea cerului. Nu vă veţi mai aminti că a existat o încăpere, că aţi locuit într-o peşteră în timp ce infinitul cerului era dincolo –şi aţi fi putut ieşi în orice moment. Veţi uita complet de încăpere. Dacă puteţi trece dincolo de minte, ce se întâmplă? Mintea rămâne aceeaşi, nu o schimbaţi deloc, dar treceţi dincolo de ea şi totul se schimbă. Vă puteţi întoarce în cameră, dacă trebuie, dar veţi fi un om cu totul altfel. Această ieşire şi intrare vă va fi schimbat calitativ. Un om care a trăit într-o încăpere, care nu a ştiut ce înseamnă să fii afară, nu este cu adevărat un om; el trăieşte ca un gândac, ca o insectă. Când iese sub cerul liber, cu nori, cu soare şi infinit, devine imediat diferit. Impactul cu infinitul îl face pe om, pentru prima dată, conştient. Acum se poate muta din nou în încăpere, dar va fi un om diferit. Acum camera va fi doar ceva ce poate fi folosit. Nu mai este o celulă, o închisoare; el poate ieşi în orice moment. Camera poate fi doar ceva de folosit, ceva de utilitate. Înainte, era încarcerat în ea; acum nu mai este. Acum este stăpânul, şi ştie că cerul este afară şi îl aşteaptă. Chiar şi această cameră este, acum, parte a infinitului, chiar şi spaţiul minuscul dintre pereţii camerei este acelaşi cu cel de afară. Omul revine în cameră, locuieşte în cameră, dar nu mai este prizonier în ea. Este o schimbare calitativă.

Orientul este preocupat de felul în care putem trece dincolo de minte şi de felul în care putem folosi acest lucru. Nu vă identificaţi cu mintea – acesta estemesajul. Şi toate tehnicile de meditaţie sunt preocupate numai de felul în care poate fi găsită uşa, de modul în care poate fi folosită cheia, de cum poate fi descuiată uşa şi cum se poate ieşi. Astăzi vom discuta două metode. Prima are drept obiect oprirea în mijlocul unei activităţi. Am mai discutat înainte trei astfel de metode; ne mai rămâne una. 28 Inchipuie-ţi că îţi pierzi toată energia. A patra metodă de stopare: Inchipuie-ţi că treptat rămâi fără putere sau cunoştinţe. Chiar în clipa lipsei lor, transcende. Puteţi face acest lucru într-o situaţie reală sau într-una imaginară. De exemplu: vă întindeţi, vă relaxaţi şi vă simţiţi ca şi când corpul vostru ar fi pe cale să moară. Închideţi ochii; începeţi să simţiţi că muriţi. Curând, veţi simţi că tot corpul devine greu. Vă imaginaţi: „Eu mor, eu mor, eu mor." Dacă senzaţia este autentică, trupul este din ce în ce mai greu; îl veţi simţi greu ca plumbul. Veţi vrea să mişcaţi mâna şi nu veţi putea; a devenit grea şi moartă. Continuaţi să simţiţi că muriţi, muriţi, muriţi, muriţi; când simţiţi că a venit momentul – încă un salt şi sunteţi morţi –, MOARTEA VOLUNTARA ESTE O VIRUSARE atunci, brusc, uitaţi de corp şi transcendeţi. Inchipuie-ţi că treptat rămâi fără putere sau cunoştinţe. Chiar în clipa lipsei lor, transcende. În momentul în care simţiţi că trupul este mort, ce se înţelege prin transcendere? 309 Priviţi-l. Până acum aţi simţit că muriţi; acum corpul a devenit ceva mort. Priviţi-l. Uitaţi că cel care moare sunteţi voi, fiţi observatorul. Corpul zace mort şi voi îl observaţi. Urmează să transcendeţi. Nu veţi mai fi în mintea voastră, pentru că un corp mort nu are nevoie de minte. Un corp mort se relaxează atât de mult încât procesul care este mintea încetează. Voi sunteţi acolo, corpul este acolo, dar mintea este absentă. Reţineţi: mintea este necesară pentru viaţă, nu pentru moarte. Dacă, dintr-odată, aţi afla că urmează să muriţi peste o oră, ce aţi face în acea oră? Mai aveţi numai o oră, este sigur că peste o oră veţi muri – peste exact o oră. Ce aţi face? Gândirea voastră se va opri complet, deoarece întreaga voastră gândire este legată de trecut sau de viitor. Plănuiaţi să vă cumpăraţi o casă, să vă căsătoriţi sau să divorţaţi. Vă gândeaţi la multe lucruri, lucrurile acelea vă preocupau. Acum, dacă mai aveţi numai o oră de trăit, nimic nu mai are sens, nici căsătoria, nici divorţul. Puteţi lăsa planurile pe seama altora, pe seama celor care mai au de trăit. Odată cu moartea, planurile încetează, grijile încetează, căci toate grijile sunt legate de viaţă. Mâine trebuie să trăiţi; de aceea apar grijile. Iată de ce toţi cei care au predat tehnicile de meditaţie au spus mereu discipolilor lor: "Nu vă gândiţi la ziua de mâine". Iisus le spune discipolilor săi: "Nu vă gândiţi la ziua de mâine", căci dacă vă gândiţi la ziua de mâine nu vă puteţi adânci în meditaţie. Veţi pătrunde în griji. Dar ne place atât de mult să ne facem griji încât nu numai că ne gândim la ziua de mâine, dar ne gândim chiar la o altă viaţă. Deci, ne facem planuri nu numai pentru această viaţă, ci şi pentru o altă viaţă, dincolo de moarte. Intr-o zi, pe când mergeam pe stradă, cineva m-a oprit şi mi-a dat o broşurică. Pe copertă era pictată o casă frumoasă, înconjurată de o grădină frumoasă. Era foarte frumoasă – minunată. Şi, cu litere mari de tipar, era scrisă întrebarea: „Vrei şi tu o astfel de casă frumoasă şi o grădină frumoasă ca asta? Şi fără să te coste nimic, fără să dai niciun ban – gratis?" Am întors hârtia. Casa părea nepământeană. Era o broşură creştină, şi în ea scria: "Dacă vrei şi tu o casă la fel de frumoasă, o grădină la fel de minunată, trebuie să crezi în Iisus. Cei care cred în El vor primi astfel de case în împărăţia lui Dumnezeu." Mintea nu se gândeşte numai la ziua de mâine, ea se gândeşte şi la viaţa de după moarte, pentru care face aranjamente şi rezervări. O astfel de minte nu poate fi o minte religioasă. O minte religioasă nu se poate gândi la ziua de mâine. Deci, cei care se gândesc mereu la viaţa

de după moarte, dacă sunt mereu preocupaţi de răsplata sau de pedeapsa lui Dumnezeu, nu sunt religioşi. Churchill era pe moarte, şi cineva l-a întrebat: „Eşti gata să-l întâlneşti pe Tatăl nostru Cel care se află în ceruri?" Churchill a răspuns: „Nu asta mă preocupă. Mă întreb dacă Tatăl Ceresc este gata să se întâlnească cu mine." Intr-un fel sau altul, ne tot facem griji pentru viitor. Buddha a spus: "Nu există Rai, nu există viaţă după moarte." Apoi, a adăugat: "Nu există suflet, iar moartea voastră va fi totală şi completă: nimic nu va supravieţui." Oamenii au crezut că e ateu. Nu era, încerca doar să creeze o situaţie în care oamenii să poată uita de ziua de mâine şi să rămână în prezent, aici, acum. Apoi, meditaţia urmează cu uşurinţă. Deci, dacă vă gândiţi la moarte – nu la moartea ce urmează să vină cândva, mai târziu –, cădeţi la pământ şi staţi întinşi, nemişcaţi, ca morţi. Relaxaţi-vă şi simţiţi: "Mor, mor, mor." 310 Ba, mai mult, simţiţi acest lucru cu tot corpul, cu fiecare părticică, cu fiecare fibră a lui. Lăsaţi moartea să se strecoare înăuntru. Este una dintre cele mai bune meditaţii. Când simţiţi că trupul nu mai este decât un balast mort, că nu vă puteţi mişca mâna, că nu vă puteţi mişca nici capul, că totul e mort, dintr-odată, priviţi-vă corpul. Mintea nu va fi acolo. Puteţi privi! Voi veţi fi acolo; conştientul va fi acolo. Priviţi la corpul vostru – nu va arăta la fel cum îl vedeţi acum, va fi doar un corp. SEPARAREA dintre voi şi corp va fi clarA – limpede precum cristalul. Nu va exista nici o punte. Corpul zace mort, iar voi sunteţi acolo în calitate de martori, nu în el – nu în el! Reţineţi, sentimentul că sunteţi în corp îl aveţi din cauza minţii. Acest sentiment că sunteţi în corp îl aveţi din cauza minţii! Dacă mintea nu este acolo, dacă este absentă, nu vei spune că eşti în corp sau în afara lui. Vei fi , pur şi simplu, acolo, nici înăuntru, nici afară. „Înăuntru" şi „afară" sunt termeni relativi, asociaţi cu mintea. Pur şi simplu vei fi acolo, martor. Aceasta înseamnă să transcenzi. Poţi face acest lucru în mai multe feluri. Uneori, este posibil în situaţii reale… Eşti bolnav şi simţi că nu mai este nicio speranţă, vei muri. Este o situaţie foarte utilă. Folosiţi-o pentru meditaţie. Puteţi să încercaţi şi în alte feluri. Să presupunem că, treptat, vă pierdeţi puterea. Întindeţi-vă la pământ şi simţiţi că existenţa vă absoarbe, pur şi simplu, toată puterea. Din toate părţile, sunteţi goliţi de putere. Curând, veţi deveni neputincioşi, complet goliţi de putere. Energia vă este scoasă din trup. Curând, în corpul vostru nu va mai rămâne nimic. Aşa este viaţa: tot ce este în jurul vostru vă goleşte, treptat, de putere. Intr-o bună zi, nu veţi fi altceva decât o celulă moartă; veţi fi fost goliţi de tot. Viaţa vă va fi părăsit şi va fi rămas numai corpul. Puteţi face asta chiar acum, în acest moment. Imaginaţi-vă: întindeţi-vă la pământ şi simţiţi cum sunteţi goliţi de energie. În câteva zile veţi avea o idee clară în legătură cu felul în care sunteţi goliţi de energie. Şi, când simţiţi că toată energia a ieşit din corpul vostru, că acum nu mai aveţi nimic înăuntru: Chiar în clipa lipsei lor, transcende. Atunci când ultimul dram de energie vă părăseşte, transcendeţi, treceţi dincolo. Fiţi un simplu spectator, un martor. Atunci nici universul şi nici acest corp nu sunteţi voi. Sunteţi martori ai unui fenomen. Această transcendere vă va duce în afara minţii. Aceasta este cheia. Şi puteţi face acest lucru în multe, multe feluri, oricum vă face plăcere. De exemplu, vorbeam despre alergare. Epuizaţi-vă; alergaţi, alergaţi, alergaţi până nu mai puteţi. Nu vă opriţi, lăsaţi corpul să se prăbuşească. Atunci când fiecare fibră este epuizată, corpul se va prăbuşi. În timp ce vă prăbuşiţi, conştientizaţi. Priviţi şi vedeţi cum vi se prăbuşeşte corpul. Uneori, se întâmplă ceva miraculos. Voi rămâneţi în picioare, iar corpul vostru a căzut, îl puteţi privi. [ SUFI DERVISHI CARE SE ROTESC/ Whirling Dervishes] Puteţi privi, deoarece numai corpul vostru a căzut, voi încă mai staţi în picioare. Nu cădeţi cu corpul. Alergaţi, învârtiţi-vă, epuizaţi-l – dar, nu uitaţi, nu aveţi voie să vă culcaţi. Pentru că atunci şi conştiinţa se mişcă odată cu corpul şi se culcă.

Nu aveţi voie să vă întindeţi, trebuie să continuaţi până când corpul se prăbuşeşte de la sine. Atunci cade ca o greutate inertă. Veţi simţi deodată cum corpul cade şi nu veţi putea face nimic. Deschideţi ochii, fiţi atenţi, nu pierdeţi esenţialul. Fiţi atenţi la ce se petrece. Se prea poate ca voi să fiţi încă în picioare, dar corpul a căzut. Şi, odată ce ştiţi acest lucru, nu veţi mai puteauita niciodată că nu sunteţi una cu corpul vostru, că sunteţi diferiţi de el. 311 Acesta este înţelesul cuvântului „extaz". Extazul înseamnă să stai în afară. OBE OOBE Şi, odată ce simţi că te afli în afara corpului tău, nu mai există minte, căci mintea este puntea care îţi dă sentimentul că eşti în corp. Dacă, cel puţin pentru o clipă, nu te mai afli în corp, în acea clipă mintea nu va exista. Asta înseamnă să transcendeţi. Apoi vă puteţi mişca în corp, apoi vă puteţi mişca în minte, dar nu mai puteţi uita experienţa. Experienţa a devenit parte integrantă a fiinţei voastre; va fi mereu acolo. Continuaţi să faceţi acest lucru în fiecare zi şi, printr-un procedeu atât de simplu, multe lucruri minunate se pot întâmpla. Occidentul este mereu preocupat de moduri în care să abordeze mintea şi încearcă să găsească mai multe căi. Totuşi, nimic nu funcţionează sau pare să nu funcţioneze. Totul devine o modă, apoi moare. Acum, psihanaliza este o mişcare moartă. Au apărut noi mişcări – terapia de grup, întâlniri în grup, psihologia de acţiune şi multe altele – însă, la fel ca orice modă, apar şi dispar. De ce? Pentru că în minte puteţi, în cel mai bun caz, să faceţi planuri. Ele vor fi răsturnate în repetate rânduri. Planurile făcute cu mintea seamănă cu castelele de nisip sau cu cele din cărţi de joc. Se clatină mereu, şi mereu ne este teamă că se prăbuşesc. În orice moment este posibil să dispară. A trece dincolo de minte este singura cale prin care putem fi fericiţi în interiorul nostru, prin care putem fi sănătoşi, prin care putem fi întregi. Atunci ne putem mişca în minte şi putem folosi mintea, dar mintea devine un instrument, nu ne identificăm cu ea. Aşadar, sunt două posibilităţi. Fie vă identificaţi cu mintea –iar pentru VB acest lucru înseamnă boală –, fie nuvă identificaţi cu ea. In acest caz o folosiţi ca pe un instrument, şi veţi fi sănătoşi şi întregi. 29. Calea predării: Cea de-a cincea tehnică de stopare este foarte simplă într-un fel şi foarte dificilă în altul şi este descrisă doar în două cuvinte: DEVOTIUNEA eliberează. Numai două cuvinte: devoţiunea eliberează. De fapt, este vorba numai despre un cuvânt, cuvântul "eliberează" este consecinţa cuvântului "devoţiune". VEDETI NOTA NOTA : Inlocuirea devoţiunii cu veneraţia [4] reprezintă o traducere eronată fiindcă devoţiunea (predarea, abandonarea) faţă de Dumnezeu calea de eliberare folosită in Yoga Sutra (Ishvara pranidhana reprezinta predarea catre, si iubirea pentru Dumnezeul dinlauntrul nostru in hinduism si Yoga; Ishvarapranidhana represents surrender to, and love for, the divinity within the individual in Hinduism and Yoga; http://en.wikipedia.org/wiki/Ishvarapranidhana), in Vijnana Bhairava si in Bhakti Yoga ( yoga iubirii sau devotiunii descrisa in Bhagavad Gita); redăm mai jos alte traduceri ale acestei sutra / Bhakti Yoga (Devanāgarī: ) is a spiritual path described in Hindu philosophy which is supposed to be for fostering love, utter faith and surrender to God; http://en.wikipedia.org/wiki/Bhakti_yoga

VB29. Dharana 96 Sutra/Shloka n°121 Devoţiunea eliberează. v2-37 / Devotion frees/ La

dévotion libère/ La devozione libera. [1] [2][3][4][5]; Tipul de intuiţie (mati; cunoaştere nemijlocită ), care apare prin intensitatea devoţiunii în acea fiinţă care este perfect detaşată/predată este cunoscută ca puterea lui Sankara (Shakti a lui Shankara). Cineva ar trebui să o contemple pe aceasta permanent. Apoi, aceea fiinţă devine Shiva însuşi./ The sort of intuition (mati) that emerges through the intensity of devotion in one who is perfectly detached is known as the sakti of shankara. One should contemplate on it perpetually. Then he becomes Shiva Himself. [Jaideva Singh] Acest fel de intuiţie (cunoaştere directă, care este o manifestare a accesului la regimul divin sau holografic de funcţionare), declanşată de devotare/predare, se naşte la fiinţa umană care a realizat suprema detasare de la obiecte şi este chiar energia Binefăcătorului. Dacă este evocată permanent se realizează identificarea cu Shiva/ Cette sorte d’intuition qui, grâce à l’intensité de l’adoration, naît chez l’homme parvenu au parfait détachement, c’est l’énergie

même du Bienfaisant. Qu’on l’évoque perpétuellement et l’on s’identifiera à Shiva. [Lilian Silburn, 1961] Ce se înţelege prin veneraţie devoţiune (predarea, abandonare ? In Vigyan Bhairav Tantra sunt două tipuri de tehnici. Un tip de tehnici pentru cei care sunt dominaţi de minte, de intelect, de ştiinţă, şi altul pentru cei care sunt dominaţi de inimă, de sentimente, de poezie. Şi există numai două tipuri de minte: mintea INTECTUALA ştiinţifică şi mintea poetică AFECTIVA – şi sunt doi poli opuşi. Aceste două tipuri de minte nu se întâlnesc nicăieri. Merg paralel, uneori, dar nu se întâlnesc. Uneori, se întâmplă ca într-un singur individ să sălăşluiască atât poetul, cât şi omul de ştiinţă. Rareori, dar se întâmplă ca el să fie atât poet, cât şi om de ştiinţă. Atunci avem de-a face cu o personalitate multiplă. Avem, de fapt, două persoane, nu una. Când este poet, uită cu totul de omul de ştiinţă; dacă nu ar uita, atunci omul de ştiinţă l-ar deranja. Iar când este om de ştiinţă, trebuie să uite complet de poet şi să treacă într-o altă lume, dominată de alte concepte – idei, logică, raţiune, matematică. Atunci când se mută în lumea poeziei, matematica dispare; există, în schimb, muzica. Nu mai sunt concepte, sunt cuvinte – în stare lichidă, nu în stare solidă. Un cuvânt curge în alt cuvânt, iar un cuvânt poate însemna multe lucruri sau nimic. Gramatica se pierde; rămâne numai rima. Este o lume diferită. Cel ce gândeşte şi cel ce simte MINTEA SI INIMA – acestea sunt cele două tipuri, tipuri de bază. Prima tehnică pe care am prezentat-o se adresează minţilor ştiinţifice. 312 A doua tehnică, Veneraţia PREDAREA eliberează, se adresează celor care simt. Nu uitaţi să descoperiţi cărui tip îi aparţineţi. Nici unul dintre aceste două tipuri nu este mai bun decât celălalt, nu este mai sus decât celălalt. Nu trebuie să credeţi că tipul intelectual este superior sau că tipul sentimental este superior – nu! Nu sunt decât tipuri. Niciunul nu este mai presus. Aflaţi numai care este tipul vostru. Cea de-a doua tehnică se adresează celor care simt. De ce? Deoarece PREDAREA /veneraţia se îndreaptă spre altceva, PREDAREA /veneraţia este artă. In PREDARE/ veneraţie, celălalt devine mai important decât tine. Este încredere. Intelectualul nu poate avea încredere în nimeni; el nu poate decât să critice. El nu poate avea încredere. El se poate îndoi, dar nu poate avea încredere. Şi, dacă vreodată intelectualul ajunge să aibă încredere, nu este autentic. El găseşte dovezi, argumente şi are încredere numai atunci când acestea îl conving. Dar a pierdut esenţialul, pentru că încrederea nu se bazează pe argumente, pe dovezi. Când există dovezi, nu mai este nevoie de încredere. Nu credeţi în soare, nu credeţi în cer – pur şi simplu, ştiţi. Cum puteţi să credeţi în răsăritul soarelui? Dacă cineva vă întreabă ce credeţi despre răsăritul soarelui, nu este nevoie să răspundeţi: „Cred în el. Sunt un mare credincios." Spuneţi: „Soarele răsare, este un lucru ştiut." Nu se pune problema de a crede sau de a nu crede. Există cineva care să nu creadă în soare? Nimeni. Încrederea înseamnă să te arunci în necunoscut fără să ai dovezi. Ceea ce este foarte greu – greu pentru tipul intelectual, căci pentru el totul devine absurd, prostesc. Mai întâi, trebuie să existe dovezile. Pentru a putea spune: „Există Dumnezeu. Pune-ţi soarta în mâinile Lui", DEVOTIUNE /PREDARE/ INCREDINTARE mai aveţi nevoie de o dovadă a existenţei Lui. Iar atunci, Dumnezeu devine o teoremă – demonstrată, desigur, dar inutilă. Dumnezeu trebuie să rămână ca atare, fără dovezi ale existenţei sale; altminteri, este lipsit de rost, căci încrederea, credinţa nu ar mai avea niciun sens. Când credeţi într-un Dumnezeu a cărui existenţă a fost dovedită, acest Dumnezeu este doar o teoremă geometrică. Nimeni nu îşi pune credinţa în teoremele lui Euclid – nu are niciun rost: ele au fost demonstrate.

Ceea ce a fost demonstrat nu poate fi transformat într-o temelie pe care să se poată clădi credinţa, încrederea. Unul dintre cei mai misterioşi sfinţi creştini, Tertullian, a spus: „Cred în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este absurd." Aşa şi este. Aceasta este atitudinea tipului dominat de sentimente. El spune: „Cred în El, pentru că existenţa lui nu poate fi demonstrată." Pare o afirmaţie iraţională şi fără logică; o afirmaţie logică ar trebui să sune cam aşa: „Sunt dovezi care demonstrează existenţa lui Dumnezeu; de aceea, eu cred în El." Dar el spune: „Pentru că nu există dovezi şi argumente care să-l demonstreze pe Dumnezeu, eu cred în El." Şi, într-un fel, are dreptate, căci încrederea înseamnă să te arunci în necunoscut fără nici un motiv. Acest lucru nu poate să-l facă decât tipul sentimental. IUBIRE= ABANDONARE/PREDARE Uitaţi de devoţiune, mai întâi înţelegeţi iubirea: apoi veţi putea înţelege şi devoţiunea. nota= asteptam sa vad cand va recunoaste despre ce este vorba in aceasta sutra ( iubire / avandonare/ devotiune) Vă îndrăgostiţi nebuneşte. De ce spuneţi "nebuneşte?" Unde-i nebunia? Numai în cap. Spunem aşa pentru că expresia a fost născocită de cineva de tip intelectual. Pentru ei, iubirea înseamnă nebunie. Te poţi aştepta la orice de la un îndrăgostit… e nebun, nu mai judecă, nu te poţi înţelege cu el. Poţi să te înţelegi cu cineva care este îndrăgostit până peste cap? Oamenii încearcă. Oamenii încearcă, dar nu se poate dovedi nimic. V-aţi îndrăgostit de cineva. Toată lumea spune: "Persoana aceea nu face doi bani", sau "Calci pe un teren alunecos", sau "Tare fraier eşti; ai putea găsi pe cineva mai bun." 313 Dar nimic nu ajută. Sunteţi îndrăgostiţi – raţiunea nu are ce căuta în toate astea. V-aţi îndrăgostit nebuneşte. Înseamnă că acum comportamentul vostru va fi iraţional. Priviţi cu atenţie doi îndrăgostiţi. Priviţi felul în care se poartă, în care comunică. Este iraţional. Incep să vorbească precum copiii mici. De ce? Chiar şi cei mai sobri oameni de ştiinţă vorbesc astfel, când se îndrăgostesc. De ce nu folosesc un limbaj elevat, presărat cu termeni ştiinţifici? De ce vorbesc la fel ca nişte copii mici? Pentru că un limbaj elevat nu i-ar ajuta la nimic. Unul dintre prietenii mei s-a căsătorit cu o fată din Cehoslovacia. Ea o rupea niţel pe englezeşte, iar prietenul meu o rupea şi el pe limba ei; s-au căsătorit. El era un om foarte învăţat, era profesor universitar; fata era şi ea profesoară. Pe vremea aceea, locuiam la ei. Prietenul meu mi-a spus: „E destul de greu; în limba ei, eu cunosc numai nişte termeni de specialitate, terminologie tehnologică; la fel şi ea, în limba engleză cunoaşte numai terminologia de specialitate din domeniul ei. Deci nu putem să folosim cuvinte din acelea copilăreşti, formule de alint. Este foarte ciudat. Simţim că iubirea noastră este numai de suprafaţă, că nu poate dobândi profunzime. Limba devine o barieră. Eu pot vorbi ore în şir despre disciplina pe care o predau; la fel şi ea despre materia ei. Dar nici unul dintre noi nu ştie cum să vorbească despre iubire". De ce folosiţi un limbaj simplu, copilăresc? Deoarece aţi început a simţi iubirea pe când eraţi foarte mici, alături de mama voastră. Primele vorbe pe care le-aţi rostit şi auzit au fost vorbe de iubire. Nu porneau din cap, porneau din inimă. Ţineau de sentimente. Calitatea lor era diferită. Deci, chiar şi dacă aveţi un limbaj foarte evoluat, când iubiţi pe cineva reveniţi la limbajul copilăriei. Cuvintele sunt diferite. Ele nu ţin de raţiune, ţin de inimă, sunt ale inimii. Poate că nu sunt atât de expresive, de pline de sens. Sau, poate, sunt mai expresive, mai pline de sens – înţelesul lor ţine de o cu totul altă dimensiune. Numai dacă eşti profund îndrăgostit, te poţi cufunda în tăcere. Atunci nu poţi vorbi cu persoana iubită, chiar nu vorbeşti. Dacă iubirea este profundă, cuvintele sunt de prisos, devin inutile; rămâi tăcut. Dacă nu poţi rămâne tăcut, poţi fi convins că nu eşti îndrăgostit, căci este foarte dificil să trăieşti în tăcere alături de o persoană pe care nu o iubeşti. Cu un străin, începi imediat să vorbeşti.

In tren sau în autobuz, începi imediat să vorbeşti cu străinul de lângă tine, altminteri ar fi dificil, jenant. Nu există altă punte între tine şi călătorul de alături; dacă nu faci din dialog o punte, nu mai există o alta. Intre tine şi un străin nu poate exista o punte, o legătură interioară. Tu eşti închis în tine, el este închis în el, sunteţi două fortăreţe ce stau una lângă alta. Şi, cum un accident, o ciocnire se pot întâmpla oricând, începi prin a crea o punte. Începi să vorbeşti despre vreme sau despre altceva, orice, şi stabileşti o comunicare. Doi îndrăgostiţi pot rămâne tăcuţi, iar dacă reîncep să vorbească, înseamnă că iubirea a trecut; au devenit şi ei străini. Deci, studiaţi-i… Soţiile şi soţii, de fiecare dată când sunt singuri, vorbesc despre orice. Şi ştiu amândoi, sunt conştienţi de faptul că nu au nevoie de vorbe, dar este atât de greu să păstrezi tăcerea. Deci, orice banalitate e bună, în aşa fel încât să ai convingerea că există comunicare. Dar doi îndrăgostiţi rămân tăcuţi. Limbajul dispare, căci limbajul aparţine raţiunii. Mai întâi vor fi cuvinte de alint copilăresc, apoi dispar chiar şi acestea. Şi devin tăcuţi, comunică în tăcere. Ce comunică ei? Este dincolo de raţiune. Ei sunt conectaţi la o altă dimensiune a existenţei şi sunt fericiţi aşa. 314 Iar dacă le ceri să facă dovada fericirii lor, vei vedea că nu pot. Niciun îndrăgostit nu a putut dovedi că este fericit în dragoste. De ce? Iubirea implică multă suferinţă. Totuşi, îndrăgostiţii sunt fericiţi. Iubirea implică multă suferinţă deoarece nu este uşor să devii una cu cineva. Două minţi care devin una… nu numai două trupuri care devin unul. Aceasta este diferenţa dintre sex şi iubire. Dacă numai două trupuri devin unul, nu e greu, asta nu implică suferinţă. Este cel mai uşor lucru; orice animal reuşeşte. E uşor. Dar, când doi oameni se iubesc, este foarte greu, căci două minţi trebuie să se dizolve, două minţi trebuie să fie absente. Numai atunci se creează spaţiul în care poate înflori iubirea. Nimeni nu raţionează în legătură cu iubirea; nimeni nu poate dovedi că iubirea aduce fericire. Nimeni nu poate nici măcar dovedi că iubirea există. Şi sunt oameni de ştiinţă, adepţi ai lui Watson şi Skinner, care spun că iubirea este numai o iluzie. Nu există iubire; pluteşti într-o iluzie. Simţi că eşti îndrăgostit, dar nu există iubire, visezi. Şi nimeni nu poate dovedi că greşesc. Ei spun că iubirea este numai o halucinaţie, o experienţă psihedelică. Nimic real, numai chimia organismului, care te influenţează, numai hormonii, substanţe chimice care-ţi influenţează comportamentul şi-ţi creează o falsă impresie de bine. Nimeni nu poate dovedi că ei greşesc. Dar miracolul constă în faptul că până şi un Watson se poate îndrăgosti. Chiar şi un Watson se poate îndrăgosti, deşi ştie foarte bine că este vorba numai despre chimie. Şi chiar şi un Watson poate fi fericit. Iubirea nu poate fi dovedită. Este ceva ce aparţine fiinţei noastre interioare, şi este subiectivă. Ce se întâmplă în iubire? Celălalt devine mai important decât tine. Tu devii periferia, iar el devine centrul. Logica rămâne mereu preocupată de sine, mintea rămâne mereu egocentrică: eu sunt centrul şi totul se învârte în jurul meu, pentru mine, eu sunt centrul. Aşa acţionează raţiunea. Dacă raţionezi prea mult, vei ajunge la concluzia la care a ajuns şi Berkeley. El a spus: "Numai eu exist, restul nu este decât o închipuire a minţii. Cum pot dovedi că eşti aici, în faţa mea? Cum pot dovedi în mod raţional că tu într-adevăr eşti acolo, în faţa mea? Poate că eşti numai un vis. Poate că visez şi vorbesc în vis; poate că tu nu eşti acolo. Cum pot să-mi dovedesc mie însumi că eşti acolo? Desigur, te pot atinge, dar şi în vis te pot atinge. Chiar şi în vis simt când ating pe cineva. Te pot lovi, vei ţipa, dar chiar şi în vis, dacă lovesc pe cineva, ţipă". Cum pot dovedi că voi, cei care mă ascultaţi aici, sunteţi vis sau realitate? Poate că sunteţi doar o ficţiune. Mergeţi la o casă de nebuni şi veţi vedea oameni care stau singuri şi vorbesc. Cu cine vorbesc? Poate că şi eu vorbesc de unul singur. Cum pot dovedi în mod raţional că voi vă aflaţi aici cu adevărat? Dacă raţiunea ajunge la extremă, la extrema logică, rămân numai eu, tot restul devine vis. Aceasta este singura raţiune care funcţionează. Calea inimii este cu totul alta. Eu devin misterul, iar tu – tu, celălalt, fiinţa iubită – devii realitatea. Dacă te îndrepţi spre limită, spre extremă, devine încredere, credinţă, devotament, veneraţie. Dacă iubirea ajunge în această extremă, în care uiţi complet că exişti, dacă uiţi complet de tine şi rămâne numai celălalt, ea devine PREDARE.

Iubirea poate deveni PREDARE. Iubirea este numai primul pas; numai atunci poate înflori PREDAREA. Pentru noi, însă, chiar şi iubirea este o realitate îndepărtată; sexul este singura realitate palpabilă. Iubirea are două posibilităţi: fie se transformă în sex şi devine 315 numai experienţă trupească, fie se înalţă, devine devoţiune, PREDARE, devine experienţă spirituală. Iubirea se află chiar la mijloc. Dedesubt se află abisul sexului, iar deasupra se află cerul – cerul nesfârşit al devoţiunii. Dacă iubirea voastră devine mai profundă, celălalt devine din ce în ce mai important – atât de important, încât începeţi să-l numiţi dumnezeul vostru.

NU -TI FA DUMNEZEI IN AFARA PRIN IUBIRE SIMPATICA( IDENTIFICARE)

Iată de ce Meera îl numeşte pe Krishna zeu. Nimeni nu-l poate vedea pe Krishna, iar Meera nu poate dovedi că el este, într-adevăr, acolo, dar nici nu o interesează acest lucru. Ea l-a transformat în obiectul iubirii ei. Şi, nu uitaţi, fie că obiectul iubirii voastre este o persoană reală, fie că există numai în imaginaţie, este acelaşi lucru, pentru că transformarea se petrece prin devoţiune, nu prin intermediul persoanei iubite – reţineţi acest lucru. Krishna poate să nu fie acolo; acest lucru nu are nici o importanţă. Pentru cea care îl iubeşte nu are nicio importanţă. Pentru Radha, Krishna a existat în realitate; pentru Meera, nu. De aceea Meera îi este mult mai devotată lui Krishna decât Radha. Chiar şi Radha ar putea deveni geloasă pe Meera, căci, pentru Radha, Krishna a fost o persoană reală. Nu este foarte greu să simţi realitatea lui Krishna când acesta este prezent. Dar Meera, singură în camera ei, vorbeşte cu el, deşi el nu este prezent, trăieşte pentru el, care nu mai este acolo. Pentru Meera, el înseamnă totul, şi chiar mai mult. Ea nu poate dovedi nimic; ce se petrece este lipsit de raţiune. Dar Meera a făcut un salt şi s-a transformat. Devoţiunea a eliberat-o. Vreau să accentuez cât de lipsită de importanţă este prezenţa propriu-zisă a lui Krishna. Nu contează dacă el este acolo sau nu. Nu are importanţă! Acest sentiment al prezenţei lui Krishna chiar în absenţa lui fizică nu este altceva decât iubire, abandon total, înseamnă a te pierde total în ceva sau cineva care poate că există,poate că nu; să te pierzi, asta este transformarea. Dintr-odată, eşti purificat – deplin purificat –, pentru că, atunci când nu mai există ego, nu mai poţi fi impur. Acest ego este sămânţa a tot ce înseamnă impuritate. Egoismul este rădăcina nebuniei. Pentru lumea celor care simt, pentru lumea celor devotaţi, egoismul este boala. Egoismul se poate dizolva într-un singur mod, nu există altă cale. Există un singur mod: celălalt devine atât de important, atât de semnificativ încât, încet-încet, tu te estompezi şi dispari. [TRANSA CENTRIFUGA] Intr-o zi, nu mai eşti; rămâne numai conştiinţa existenţei celuilalt. Iar când tu nu mai eşti, nici celălalt nu mai este celălalt; el va fi celălalt numai când şi tu eşti acolo. Dacă "Eu" dispare, dispare şi "Tu". In iubire, tu faci primul pas – prin care celălalt devine important. Tu rămâi, desigur, dar apar momente de vârf, în care nu mai eşti. Sunt rarele culmi ale iubirii, dar de obicei rămâi, iar cel iubit este acolo. Când fiinţa iubită devine mai importantă decât tine, poţi muri pentru el sau pentru ea. Dacă poţi muri pentru cineva, înseamnă că iubeşti. DĂRUIREA TOTALĂ, ce te aduce în stare de a fi gata să mori pentru cineva, este iubirea. Celălalt a devenit sensul vieţii tale. Numai dacă eşti în stare să mori pentru cineva, poţi să şi trăieşti pentru cineva. Dacă nu eşti gata să mori pentru cineva, nici nu vei fi în stare să trăieşti pentru acel cineva. Viaţa dobândeşte semnificaţie numai prin moarte. In iubire celălalt a devenit important, dar tu mai eşti, încă, acolo. Pe culmi mai înalte ale comunicării, poţi să dispari, dar vei reveni; dispari doar pentru câteva clipe. Deci, cei care iubesc întrezăresc devoţiunea, veneraţia. NOTA NOTA: TRADUCERE FALSA ; DOAR PREDAREA/ABANDONAREA DIZOLVA EXISTENTA INDIVIDUALA; VENERATIA CREAZA UN CENTRU IN AFARA INTRETINE DUALITATEA SUPERIOR -INFERIOR De aceea în India, pentru cei care iubesc, fiinţa iubită este zeu. Numai în momente culminante celălalt devine zeu, şi devine zeu numai atunci când tu nu eşti.

316 Este o creştere. Iar dacă faci din asta un exerciţiu spiritual – sadhana –, dacă îl transformi în introspecţie, dacă nu te mulţumeşti să te bucuri de iubire, ci te şi transformi prin ea, atunci iubirea devine DEVOTIUNE/ veneraţie. In DEVOTIUNE/ veneraţie, te abandonezi complet. Şi te poţi abandona unui zeu, care poate fi sau nu în cer; te poţi abandona unui maestru, care poate fi iluminat sau nu; te poţi abandona unui iubit, care te merită sau nu –dar acest lucru este lipsit de importanţă. Dacă te poţi dizolva pentru celălalt, atunci te vei transforma. PREDAREA/ABANDONAREA eliberează. De aceea numai în iubire putem întrezări libertatea. Când eşti îndrăgostit, ai o libertate subtilă. Este un fapt paradoxal, căci în ochii celorlalţi ai devenit un sclav. Dacă eşti îndrăgostit de cineva, toţi cei din jur vor vedea înrobirea reciprocă. PT A FI PILOTAT DE REALITATEA SURSA DEVI UNA CU EA PRIN PREDARE/ABANDONARE Dar voi veţi întrezări libertatea. Iubirea este libertate. De ce? Pentru că ego-ul înseamnă robie; nu există nicio altă robie. Poţi fi în închisoare, fără posibilitatea de a scăpa. Dar, înmomentul în care persoana iubită vine în acea închisoare, într-o clipă, închisoarea dispare. Pereţii sunt încă acolo, dar nu te mai ţin închis. Poţi uita de ei total. Vă puteţi dizolva unul în celălalt, puteţi deveni cerul în care celălalt poate zbura. Închisoarea a dispărut; nu mai este acolo. Şi vă puteţi afla sub cerul liber, însă fără iubire; liberi, dar în închisoare, pentru că nu puteţi zbura. Iar cerul nu vă foloseşte la nimic. Păsările pot zbura, dar voi nu. Vouă vă trebuie un alt tip de cer – cerul conştientizării. Numai celălalt vă poate da cerul, vă poate pune în legătură cu cerul. Când celălalt se deschide pentru tine, iar tu pătrunzi în el, eşti în stare să zbori. Iubirea este PREDARE/ABANDONARE, dar nu totală. Dacă iubirea devine PREDARE/ABANDONARE, devine libertate absolută. Inseamnă abandon complet. Deci, această sutra este pentru cei care simt: DEVOTIUNEA eliberează. Iată-l pe Ramakrishna… dacă-l priviţi pe Ramakrishna, veţi crede că el este numai un sclav al zeiţei Kali, al Mamei Kali. El nu poate face nimic fără permisiunea ei; e întocmai ca un sclav. Dar nimeni nu a fost mai liber decât el. Când a fost numit pentru prima dată preot la templul din Dakshineshwar, a început să se poarte ciudat. Consiliul templului s-a reunit şi a decis, „Daţi-l afară pe acest om. Nu se poartă ca un credincios devotat." Pentru că, înainte de a pune o floare la picioarele zeiţei, o mirosea. Era o încălcare a ritualului. O floare ce fusese mirosită devenea impură, nu putea fi oferită ca ofrandă. Gusta mereu din bucatele aduse la templu, ca ofrandă, şi abia apoi le oferea zeiţei. Tocmai el, preotul! Iar credincioşii i-au spus: „Ce faci? Nu ai voie să faci asta!" La care el a răspuns: "Atunci renunţ să mai fiu preot. Mai bine plec din templu, decât să îi ofer Mamei mele hrană fără să o gust înainte. Şi mama făcea la fel: înainte de a-mi da din mâncarea pregătită de ea, o gusta. Nu pot să-i ofer o floare fără să o miros înainte. Voi pleca din templu şi nu mă puteţi împiedica. Voi continua să aduc ofrande Mamei mele oriunde m-aş afla, căci Ea se află peste tot, nu e închisă în templul acesta. Şi, oriunde voi fi , voi face la fel." La un moment dat, un musulman i-a spus: „Dacă Mama ta este peste tot, de ce nu vii la moschee?" Ramakrishna i-a răspuns: "Bine, vin." Şi s-a dus. A rămas şase luni în moscheea aceea. A uitat complet de Dakshineshwar; era în moschee. După un timp, prietenul său i-a spus: „Poţi părăsi moscheea", adăugând: "Intr-adevăr, ea este peste tot." Oricine ar putea crede că Ramakrishna era un sclav, dar devoţiunea lui era atât de mare încât, pentru el, persoana iubită era peste tot. Dacă eşti nicăieri [ EGOUL DISPARE] , ATUNCI persoana iubită va fi peste tot. Dacă eşti undeva, persoana iubită nu va fi nicăieri. Capitolul 21 / Chapter 21: OPRIREA MINTII(VISULUI, GANDIRII, FILMULUI ) PRIN STOPAREA MISCARILOR OCHILOR Trei tehnici pentru privire Three looking techniques

Orice mişcare a ochiului este legată de procesul de gândire. PERCEPTIE- URMARIRE UMBRE. Când este prezentă gândirea, apar şi mişcările ochiului. Când nu te gândeşti la nimic, ochii nu se vor mişca, pentru că nu este nevoie. Aşa că ţineţi minte şi acest lucru: mişcarea ochilor şi gândirea sunt legate una de cealaltă. Asta explică de ce, dacă opreşti mişcarea ochilor, şi gândul va dispărea automat. Şi încă un lucru, al patrulea. Ochii se mişcă tot timpul de la un obiect la altul. De la A la B la C, se mişcă tot timpul. Mişcarea este natura lor. Sunt ca un râu care curge; asta e natura – caracteristica lor. Şi tocmai datorită acestei mişcări sunt atât de vii. Mişcarea înseamnă viaţă. Poţi încerca să-ţi opreşti ochii asupra unui anume lucru, pe un anume obiect şi să nu-i laşi să se mişte, dar mişcarea este în firea lor. Nu poţi opri mişcarea, dar îţi poţi opri ochii; înţelegeţi distincţia. Iţi poţi opri ochii pe un anumit punct, fix – un punct pe un perete, de pildă. Poţi fixa ochii pe acel punct; îţi poţi opri ochii. Dar mişcarea este în firea lor. Deci nu se vor putea mişca de la obiectul A spre obiectul B, pentru că i-ai forţat să rămână în punctul A, dar iată că se întâmplă un fenomen foarte ciudat. In mod normal, mişcarea trebuie să existe; este specifică ochilor. Dacă nu îi laşi să se mişte dinspre A spre B, ei se vor mişca dinspre exterior spre interior. Fie îi laşi să se mişte de la A la B, fie, dacă nu le este permisă această mişcare exterioară, ei se vor mişca spre interior. Mişcarea îi caracterizează; au nevoie de mişcare. Dacă, dintr-odată, îi opreşti şi nu le permiţi mişcarea în exterior, ei vor începe să se mişte spre interior. Each eye movement is joined to the thought process. If thinking is there, the eyes will move. If there is no thinking, the eyes will not move -- there is no need. So remember this third point also, that eye movements and thinking are joined together. That is why if you stop your eyes and their movements, your thought process will stop immediately. Or if your thought process stops your eyes will stop automatically. And one point more, the fourth. The eyes move continuously from one object to another. From A to B, from B to C, they go on moving. Movement is their nature. It is just like a river flowing: movement is their nature! And because of that movement, they are so alive! Movement is also life. You can try to stop your eyes at a particular point, at a particular object, and not allow them to move, but movement is their nature. You cannot stop movement, but you can stop your eyes: understand the distinction. You can stop your eyes at a particular fixed point -- on a dot on the wall. You can stare at the dot; you can stop your eyes. But movement is their nature. So they may not move from object A to object B because you have forced them to remain at A, but then a very strange phenomenon happens. Movement is bound to be there; that is their nature. If you do not allow them movement from A to B, they will move from outwards to inwards. Either they can move from A to B, or if you do not allow this outward movement they will move inwards. Movement is their nature; they need movement. If you suddenly stop and do not allow them to move outwards, they will start moving inwards. Deci există două posibilităţi de mişcare. Una este aceea de la obiectul A spre obiectul B – o mişcare spre exterior, care se produce în mod natural. Şi încă o posibilitate, cea VB şi Yoga, care nu permite o mişcare de la un obiect exterior spre un altul, ci urmăreşte oprirea mişcării. Atunci ochii plonjează dinspre obiectul exterior înspre conştiinţa interioară, îşi încep mişcarea înspre interior. Ţineţi minte aceste patru lucruri şi vă va fi uşor să înţelegeţi tehnicile. So there are two possibilities of movement. One is from object A to object But – this is an outward movement. This is how it is happening naturally. But there is another possibility which is of tantra and yoga – not allowing movement from one outside object to another and stopping this movement. Then the eyes jump from an outside object to the inner consciousness, they begin to move inwards. Remember these four points; then it will be easy to understand the techniques. CAPITOLUL 22 / CHAPTER 22 OPRIREA MINTII PRIN STOPAREA MISCARILOR OCHILOR DUCE LA VINDECAREA ORBIRII Cel de-al treilea ochi şi puterea ochiului magic/ The third eye and psychic eye power Mai întâi de toate trebuie să înţelegem două aspecte. Unu, energia celui de-al treilea ochi este aceeaşi cu cea care există în cei doi ochi obişnuiţi – aceeaşi energie. Dar energia

începe să se mişte într-un nou centru. Cel de-al treilea ochi este deja acolo, dar este nefuncţional şi nu va putea vedea decât dacă ochii obişnuiţi devin nevăzători. Aceeaşi energie trebuie să intre în acest al treilea ochi. Atunci când energia nu se mişcă în cei doi ochi obişnuiţi, ea poate face acest lucru în cel de-al treilea ochi, iar atunci când se mişcă în al treilea ochi, cei doi ochi devin nevăzători. Ei rămân acolo, dar nu vei putea vedea cu ei. Energia care face ca ei să poată privi va fi absentă, se va mişca într-un nou centru. Iar acest centru nou se află între cei doi ochi. El este acolo, în întregime; în orice clipă poate deveni funcţional. Dar pentru a funcţiona are nevoie de energie. Deci aceeaşi energie trebuie îndreptată spre el. Firstly, two points are to be understood. One, the energy of the third eye is really the same as that which moves in the two ordinary eyes -- the same energy. It begins to move in a new center. The third eye is already there, but non-functioning, and it cannot see unless these ordinary eyes become unseeing. The same energy has to move in it. When the energy is not moving in the two eyes it can move in the third, and when it moves in the third the two eyes will become unseeing. They will be there, but you won't be able to see through them. That energy that looks through them will be absent; it will move through a new center. That center is between these two eyes. It is already there, complete; any moment it can function. But it needs energy to function, and that same energy has to be diverted. Nota DM: Fixarea privirii este esentiala pentru vindecarea orbirii, pt trecerea de la lumina creata ( fenomenala; exterioara) la lumina necreata ( interioara). Iisus se refera la Lumina Interioara/Inner Light " Nu sunt oare douasprezece ceasuri intr-o zi? Daca umbla cineva ziua, nu se impiedica, pentru ca el vede lumina acestei lumi; Iar daca umbla cineva noaptea se impiedica, pentru ca lumina nu este in el. (Ioan 11.9-10)./ "Are there not twelve hours of daylight? A man who walks by day will not stumble, for he sees by this world's light. It is when he walks by night that he stumbles, for he has no light(inside)." (John 11:9-10). see also: Matei 6:22; Matthew 6:22 vedeti si articolul : "Eroarea deschiderii celui de-al treilea ochi - Ochiul al treilea este mereu deschis, noi nu vedem asta atata timp cat suntem prizonieri in minte, intr-o realitate virtuala separata Ochiul unic - Trecerea de la "a privi" la "a vedea "Dacă ochiul tău este Unu/ If your eye is single/ Si ton oeil est Un / Se il tuo occhio è Uno /Si tu ojo es Uno/ Wenn dein Auge ist Ein http://www.scribd.com/doc/156515342/Dac%C4%83-ochiul-t%C4%83u-este-Unu-If-your-eye-is-single-Si-ton-oeil-est-Un-Se-il-tuo-occhio-e-Uno-Si-tu-ojo-es-Uno-Wenn-dein-Auge-ist-Ein Buddha si traditia taoista (secretul florii de aur) indica fixarea ombilicului, din partea om a fetei ( fata este impartita in zona pamant-om -cer, iar punctul DM26-Centrul Omului; Ren zhong 人中 este ombilicul fetei ). Pozitionarea ochilor pt fixarea punctului extraordinar dintre ochi (Yintang 印堂) produce confuzie si intretine suprapunerea, visarea si pierderea imobilitatii ochilor . Dacă ochii fizici incep sa urmareasca lumina care apare, atunci cand vălurile se prăbusesc, practicantul recade in minte, fiindca ochii fizici nu sunt cei care trebuie folositi pt perceperea luminii necreate, ci niste traductori, care transforma lumina fenomenala in impulsuri care sunt afisate pe ecranul mental. CAPITOLUL 31 / CHAPTER 31 OPRIREA MINTII PRIN EXPIRATIE De la sunet la liniştea interioară/ From sound to inner silence SUTRELE 45 Intonezi în tăcere un cuvânt care se termină în "AH". Şi apoi, în "HH", fără efort, spontaneitate. / Silently intone a word ending in "AH." then in the "HH," effortlessly, the spontaneity Expiraţi, nu inspiraţi, şi acest lucru vă va schimba mintea. Din cauza acestor tehnici simple, calea expusa in VB nu este foarte atrăgătoare, din cauza faptului că noi gândim: "Mintea mea este o chestiune atât de complexă". Nu este complexă, ci doar prostească. Iar proştii sunt foarte complecşi. Omul înţelept este foarte simplu. Nimic din mintea voastră nu este complex, este un mecanism foarte simplu. Dacă înţelegeţi, îl puteţi schimba foarte uşor. Exhale, do not inhale, and that will change your total mind. Because of simple techniques tantra never appeals, because we think, "My mind is such a complex thing." It is not complex - just foolish. And fools are very complex. A wise man is simple. Nothing

is complex in your mind, it is a very simple mechanism. If you understand, you can change it very easily. Nota DM: tehnica aceasta de oprire a mintii apare si in Yoga Sutra (YS 1.34) Dacă nu aţi văzut pe nimeni murind, nici chiar voi nu puteţi concepe faptul că prin oprirea respiraţiei omul poate muri. Doar prin oprirea respiraţiei? Ce lucru simplu! Şi cum poate o viaţă atât de complexă să moară? If you have not seen anyone dying, even you cannot conceive that just by stopping the breath a man will die. Just by stopping the breath? Such a simple thing! And how can such a complex life die? La fel şi cu aceste metode. Ele par simple, dar ajung la realitatea esenţială. Atunci când expiraţi, când sunteţi complet goliţi de viaţă, atingeţi moartea: sunteţi aproape de ea, iar totul devine calm şi liniştit în voi înşivă. It is the same with these methods. They look simple, but they touch the basic reality. When the breath is going out, when you are completely emptied of life, you touch death: you are just near it, and everything becomes calm and silent within you. Folosiţi ceea ce urmează ca mantra. Ori de câte ori vă simţiţi obosiţi, ori de câte ori sunteţi încordaţi, folosiţi orice cuvânt care se termină cu "ah"(PE EXPIR, CA IN OFTAT). "Allah" vă poate fi de ajutor – orice cuvânt care vă poate face să expulzaţi tot aerul, astfel încât să aibă loc o expiraţie completă, iar voi să fiţi goliţi de tot aerul. In momentul în care sunteţi goliţi de aer, sunteţi goliţi şi de viaţă. Iar toate problemele pe care le aveţi aparţin vieţii: nicio problemă nu ţine de moarte. Anxietatea, angoasa, furia, tristeţea, toate aparţin vieţii. Moartea nu creează probleme, este nonproblematică. Moartea nu face nimănui probleme. Şi, chiar dacă gândiţi: "Mi-e frică de moarte şi moartea îmi creează o problemă", nu moartea este cea care creează problema, ci faptul că vă agăţaţi de viaţă. Use it as a mantra. Whenever you feel tired, whenever you feel tense, use any word which ends in "AH." "Allah" will do - any word that brings your total breath out so that you exhale completely and you are emptied of breath. The moment you are emptied of breath you are emptied of life also. And all your problems belong to life: no problem belongs to death. Your anxiety, your anguish, your anger, your sadness, they all belong to life. Death is non-problematic. Death never gives any problem to anyone. And even if you think that "I am afraid of death and death creates a problem," it is not death that creates the problem but your clinging to life. Doar viaţa creează probleme, moartea le dizolvă. Deci, atunci când aţi eliminat tot aerul din voi prin "ah", sunteţi complet goliţi de viaţă. Priviţi înăuntru în momentul în care aţi golit tot aerul. Înainte de a inspira din nou, afundaţi- vă în acel interval şi conştientizaţi calmul interior, liniştea. În acel moment, sunteţi un buddha. Only life creates problems; death dissolves all problems. So when the breath has moved completely out, "AH," you are emptied of life. Look within at that moment when the breath is completely out. Before taking another breath in, go deep down in that interval and become aware of the inside calm, the silence. In that moment you are a buddha. Dacă puteţi surprinde acel moment, înseamnă că aţi cunoscut un gust pe care l-a cunoscut probabil şi Buddha. Şi, odată cunoscut, puteţi detaşa acest gust de aerul care intră şi iese. Apoi respiraţia poate continua, inspirând şi expirând, iar voi puteţi rămâne la acea calitate a conştiinţei pe care tocmai aţi cunoscut-o. Ea există întotdeauna; doar că trebuie descoperită. Şi este mai uşor de descoperit atunci când sunteţi goliţi de viaţă. If you can catch that moment, you have known a taste of what Buddha might have known. And once known, you can detach this taste from the incoming-outgoing breath. Then the breath can go on coming in, going out, and you can remain in that quality of consciousness that you have come to know. It is always there; one has just to discover it. And it is easier to discover when life is emptied out.

CAPITOLUL 37 / CHAPTER 37 OPRIREA INSEAMNA SA FII MARTOR IMPARTIAL, sa stai in mijloc, fara sa tii partea niciunei tendinte Tehnici pentru a fi martor la filmul curgerii vieţii/ Techniques to witness the flux-like film of life vol 1 page 524 Lucrul acesta este cunoscut în satele indiene, iar când copiii râd prea mult, mamele spun: "Opreşte-l, altfel în curând va începe să plângă". Aşa este să fie. Dacă un copil este prea fericit, următorul moment nu poate fi decât cel al nefericirii. De aceea, ele opresc copilul din hohotele de râs. De nu, cu siguranţă, foarte curând va fi nefericit. Acelaşi lucru este valabil şi invers. Dar asta nu se ştie. Când copilul plânge prea tare, iar tu încerci să-l opreşti din plâns, tu de fapt nu-i opreşti doar plânsul, ci şi următoarea fază: aceea de a fi fericit. El nu va mai putea fi fericit. Lasă copilul să plângă. Ajută-l să verse cât mai multe lacrimi, iar când plânsul va înceta, se va fi adunat avântul spre fericire. Atunci el va putea merge în direcţia opusă: va putea fi fericit. In Indian villages, the mothers know this, so when a child starts laughing too much they say, ”Stop him; otherwise he will weep.” It is bound to be so. If a child is so much happy, the next step can be nothing but unhappiness. Thus, they stop him. Otherwise he will be unhappy. But the same applies to the reverse, and that is not known. When a child is weeping and you try to stop him, you are not only stopping his weeping; you are stopping his next step. He cannot be happy now. When a child is weeping, allow him. Help him to weep more so that when weeping is finished he has gathered momentum. Now he can move to the right, he can be happy. In zilele de azi psihanaliştii recomandă ca, dacă un copil ţipă şi urlă, să nu oprim copilul din plâns, să nu încercăm să îl convingem să tacă, să nu-i distragem atenţia de la plâns. Să nu-i forţăm mintea într-o altă direcţie, să nu-l ademenim cu ceva pentru a-l opri. Deci nu face nimic nici tu. Stai lângă el în linişte şi lasă-l să plângă, să ţipe, înlesneşte-i calea spre fericire. Dacă nu vei face asta, copilul nici nu va putea plânge în voie, dar nici nu va putea fi fericit. Cam aşa am ajuns cu toţii. Nu putem face nimic pe de-a întregul. Râdem cu jumătate de suflet, plângem tot cu jumătate de suflet. Totul este doar confuzie. Now psychoanalysts say that when a child is weeping and screaming, don’t stop him, don’t try to persuade him, don’t distract him. Don’t try to focus his mind somewhere else; don’t bribe him to stop. Don’t do anything. Just remain silent near him, and allow him to weep and cry and scream so that he can move easily to happiness. Otherwise, neither will he be able to weep nor will he be able to be happy. That is how we all have become. We cannot do anything. The smile is half-hearted, the tear is also half-hearted; everything is confusion. Asta este legea naturală a minţii. Ea merge de la un pol la celălalt. Această tehnică te învaţă cum să schimbi legea naturală: Iubirea mea, atenţia să-ţi fie nu în plăcere, nu în durere, ci între cele două. Poţi alege oricare polaritate, dar încearcă să rămâi exact la mijloc. Şi cum poţi face să rămâi la mijloc? Cum vei fi când eşti la mijloc? Spre exemplu: te doare ceva, ce poţi face? Când apare durerea, vrei să scapi de ea. Nu ţi-o doreşti. Vrei să fugi de ea. Efortul tău este de a merge în direcţia opusă: vrei să fii fericit, să fii bucuros. But this is the natural law of mind. It moves from one pole to another. This technique is to change this natural law: ”OH BELOVED, PUT ATTENTION NEITHER ON PLEASURE NOR ON PAIN, BUT BETWEEN THESE.” Any of the polarities can be chosen, and try to be just in between. What can you do to be in between? How will you be in between? One thing: when pain is there, what can you do? When pain is there, you want to escape from it. You don’t want it; you try to go away from it. Your effort is to go to the opposite – to be happy, to be joyful. CAPITOLUL 45 / CHAPTER 45: STOPAREA INSEAMNA SA NU CREAM POLI CONTRARI Rămânând cu realul/ Remaining with the real VOLUMUL 2 p. 67 Deci nu crea poli opuşi. Toate contrariile sunt legate între ele; sunt grade ale aceluiaşi fenomen. Dacă devii conştient de asta, vei spune că ambii poli sunt la fel. Dacă poţi simţi

asta, că ambii poli sunt la fel, şi dacă sentimentul devine mai profund, vei fi eliberat de amândoi. So don’t create opposite poles. All opposites are related; they are degrees of the same phenomenon. If you become aware of this, you will say that both poles are the same. If you can feel this, that both poles are the same, and if this feeling deepens, you will be liberated from both. Atunci nu eşti nici pentru sansara, nici pentru moksha. În realitate, atunci nu ceri nimic; ai încetat să mai ceri. În acea încetare, eşti eliberat. În acel sentiment că totul este la fel, viitorul va fi dispărut. Then you are neither for SANSARA nor for MOKSHA. Really, then you are not asking for anything; you have stopped asking. In that stopping, you are liberated. In that feeling that everything is the same, the future will have dropped. NOTA DM: egalitatea mentala, centrarea in acum si suspendarea expectatiilor ( asteptarilor, dorintelor, cererilor) si eliberarea din starea de cersetor sunt rezultatul incetarii procesului de creare a polilor contrari Incotro te poţi muta acum? Sexul şi brahmacharya sunt la fel, acelaşi lucru, deci încotro să te duci? Şi, dacă lăcomia şi nonlăcomia sunt la fel, violenţa şi nonviolenţa sunt la fel, încotro te duci? Where can you move now? Sex and BRAHMACHARYA both are the same, so where is one to move? And if greed and non-greed are the same and violence and nonviolence are the same, where has one to move? Nu ai unde să mergi. Mişcarea încetează; nu este niciun viitor. Nu poţi dori nimic, căci toate dorinţele vor fi la fel; diferenţa va fi doar de grade. Ce poţi dori? There is nowhere to move. Then movement ceases; there is no future. You cannot desire anything because all desires will be the same; the difference will be just of degrees. What can you desire? Câteodată întreb oamenii – când vin la mine, îi întreb: "Ce îţi doreşti cu adevărat?" Dorinţa lor îşi are rădăcina în felul lor de a fi , în firea lor, în ceea ce sunt ei. Dacă sunt lacomi, îşi doresc nonlăcomie; dacă sunt preocupaţi, obsedaţi de sex, îşi doresc brahmacharya, cum să treacă dincolo de sex, deoarece sunt nefericiţi în sex. Sometimes I ask people – when they come to me, I ask them – ”What do you really desire?” Their desire is based in them as they are. If they are greedy, they desire nongreed; if they are sexual, obsessed with sex, they desire BRAHMACHARYA, how to be beyond sex, because they are miserable in their sex. Dar această dorinţă pentru brahmacharya îşi are rădăcinile în sexualitatea lor. Intreabă: "Cum să ies din lumea asta?" Lumea este prea mult peste ei, sunt prea împovăraţi şi se agaţă prea mult; lumea nu te poate împovăra dacă nu te agăţi de ea. Povara se află în capul tău – nu povara este problema, tu eşti, tu cari această povară. Şi ei cară întreaga lume; şi atunci devin împovăraţi. Şi, în această experienţă a nefericirii, apare o nouă dorinţă pentru polul opus, şi atunci încep să tânjească după contrar, după polul opus. But this desire for BRAHMACHARYA is based, rooted, in their sexuality. They ask, ”How to get out of this world?” The world is too much on them, they are too much burdened and they are clinging too much, because the world cannot burden you unless you cling to it. The burden is in your head – not because of the burden, but because of you, you are carrying it. And they are carrying the whole world; then they get burdened. And in this experience of misery there arises a new desire for the opposite, so then they start hankering for the opposite. Capitolul 46 / Chapter 46 SURSA ORICAREI OPRIRI ESTE DEPLASAREA IN PREZENTA CONSTIENTA IMPARTIALA Calea antică de eliberare de dorinţe /The ancient way to freedom from desires

Nota DM: Traducerea actuala "Calea tantrică spre eliberarea de dorinţe /The tantric way to freedom from desires", conduce la confuzii grave din cauza identificarii tantra cu sexualitatea vedeti : Nota DM: Despre utilizarea eronata a termenului TANTRA si motivul inlocuirii sale cu VB 30 March 1973 pm in Bombay, India Vigyan Bhairav Tantra, Vol 2 page 73 Osho Naropa a spus că, dacă poţi fi atent, fiecare dorinţă te conduce la NIRVANA, şi acesta este sensul, deoarece, dacă eşti atent, ştii că fiecare dorinţă este nefericire. Şi, când ai căutat în fiecare ungher şi în fiecare colţ al dorinţei, dintr-odată te opreşti. In acea oprire este întâmplarea TREZIRII , şi este întotdeauna acolo. Acea întâmplare te aşteaptă întotdeauna, aşteaptă doar să te întâlnească în prezent. Dar tu nu eşti niciodată în prezent, tu întotdeauna visezi. Realitatea te susţine. Datorită realului eşti viu; datorită realului exişti. Dar tu continui să te mişti în ireal. Irealul este foarte hipnotizant. Naropa has said that if you can be alert every desire leads you to NIRVANA, and this is the meaning, because if you are alert, you know that every desire is misery. And when you have searched every nook and corner of desiring, suddenly you stop. In that stopping is the happening, and it is always there. That happening is always waiting for you, just waiting to meet you in the present. But you are never in the present, you are always dreaming. Reality sustains you. Because of the real you are alive; because of the real you exist. But you go on moving in the unreal. The unreal is very hypnotizing. Nota DM: Fiecare boala vine simultan cu remediul (vaccinul). dorinta vine odata cu modalitatea sau calea de oprire sau de stingere a ei, pentru cei ce practica prezenta constienta. CAPITOLUL 53 / CHAPTER 53: De la moarte la fără-de-moarte / From death to deathlessness Vigyan Bhairav Tantra, Vol 2 167 Osho STOPAREA ACTIVITATII MENTALE ELIMINA EGOUL Atât toţi cei care au dobândit iluminarea, precum şi toate religiile sunt de acord cu un anumit aspect. Cu un singur lucru sunt de acord. Punctele asupra cărora nu cad de acord sunt numeroase, dar există şi un lucru asupra căruia cad cu toţii de acord: omul, din cauza ego-ului său, se închide în faţa realităţii. Acest ego este singura barieră: sentimentul că Eu sunt. SEPARAT All the enlightened ones, all the religions, agree on one thing only. Their disagreements are many, but there is one agreement amongst all, and that is that man, because of his ego, is closed to the reality. The ego is the only barrier; the feeling that I AM. Asupra acestui punct sunt de acord şi budiştii, şi creştinii, şi adepţii lui Krishna. Şi, deoarece sunt cu toţii de acord, mi se pare că acesta este lucrul elementar în tot ceea ce înseamnă căutare religioasă. Restul este întâmplător; acest lucru este esenţial – ego-ul vostru vă lipseşte/SEPARA de realitate. On this point Buddhas and Christs and Krishnas all agree. And because they all agree it seems to me that this is the basic thing in all religious endeavor. All else is accidental; this is essential -- that you are debarred because of your own ego. Ce este acest ego? Din ce este alcătuit? Cum apare? Şi de ce dobândeşte o importanţă atât de mare? What is this ego? Of what does it consist? How does it arise? And why does it become so important? Priviţi la mintea voastră – deoarece nu puteţi înţelege acest fenomen care este ego-ul în mod teoretic; îl puteţi înţelege numai existenţial. Priviţi-vă mintea, studiaţi-o şi veţi ajunge la înţelegerea sa profundă. Şi, dacă înţelegeţi despre ce este vorba, atunci nu mai aveţi nicio problemă: puteţi renunţa la el. Look at your mind -- because you cannot understand the phenomenon of ego theoretically; you can only understand it existentially. Look at your mind, observe it, and

you will come to a deep understanding. And if you can understand what the go is, there is no problem; it can be dropped easily. De fapt, nici nu se pune problema să renunţaţi. Însăşi înţelegerea devine renunţare, deoarece ego-ul ia naştere din cauză că nu înţelegeţi, ia naştere în starea de somnolenţă. Rather, there is no need to drop it. If you can understand it, the very understanding becomes the dropping, because the ego is created through your non-understanding, it is created through your sleepiness. Dacă deveniţi alerţi, dacă vă axaţi conştienţa asupra lui, dispare. Dispare ca atunci când aduci o lumină într-o încăpere şi faci să dispară întunericul. Dacă aduci lumină pentru a privi întunericul şi pentru a vedea ce este acesta, întunericul dispare. Ego-ul există deoarece nu aţi fost niciodată atenţi la existenţa voastră; nu este altceva decât o umbră a stării voastre de a nu fi atenţi. Deci, de fapt, nu este nevoie să renunţaţi la el. Dacă îl priviţi, dispare singur. If you become alert about it, if you focus your consciousness towards it, it disappears. It disappears -- just as when you bring light in a room and the darkness disappears. Even if you bring light to look at darkness, to see what darkness is... if you bring light it disappears. The ego exists because you have never been alert to your existence; it is a shadow of your non-alertness. So really, there is no need to drop it. If you can look at it, it drops by itself. TACEREA SI CALMAREA (STOPAREA ACTIVITATII MENTALE) ELIMINA EGOUL Ce este? Aţi simţit vreodată vreun moment în care nu există ego? De câte ori sunteţi tăcuţi, nu există ego. De fiecare dată când mintea voastră este agitată, neliniştită, plină de gânduri, ego-ul este prezent. What is it? Have you ever felt any moment when there is no ego? Whenever you are silent, the ego is not. Whenever your mind is in turmoil, chattering, restless, the ego is there. De fiecare dată când sunteţi relaxaţi, tăcuţi şi calmi, ego-ul nu este prezent. Chiar în acest moment, dacă sunteţi tăcuţi, unde este ego-ul? Sunteţi aici, dar fără sentimentul "Eu". Deci înţelegeţi acest lucru din punct de vedere existenţial. Whenever you are relaxed, silent and calm, the ego is not. Just now, if you are silent, where is the ego? You will be there, but no feeling of `I'. So try to understand it existentially. Chiar în acest moment, în timp ce eu vorbesc, puteţi observa că sunteţi tăcuţi, concentraţi, prezenţi, dar nu aveţi sentimentul "Eu". Şi se poate petrece tocmai contrariul: dacă sunteţi supăraţi, dacă vă aflaţi într-o stare conflictuală, dacă sunteţi bântuiţi de anxietate, atunci simţiţi, în interiorul vostru, ego-ul. Right now as I am speaking, you can observe the fact that if you are silent, totally alert, you are there, but with no feeling of `I'. And just the contrary happen: if you are troubled, in conflict, in anxiety, you feel a centered ego within you. When you are in anger, in passion, violent, aggressive, you feel a crystallized ego within you. De fiecare data când sunteţi îndrăgostiţi, atunci când simţiţi compasiune, acest ego nu este acolo./Whenever you are in love, in compassion, it is not there. De aceea nu putem iubi: iubirea este imposibilă dacă ego-ul este prezent. De aceea vorbim atât de mult despre iubire, dar nu iubim niciodată. Şi de aceea ceea ce numim dragoste este, mai mult sau mai puţin, sex, nu este iubire. Nu puteţi să vă debarasaţi de ego, şi atunci iubirea nu poate să existe. That's why we cannot love, because with the ego, love is impossible. That's why we go on talking so much about love, but we never are in love. And whatsoever we call love is more or less sex, it is not love; because you cannot lose your ego, and love cannot exist unless the ego has disappeared. Iubirea, meditaţia, Dumnezeu, toate au nevoie de un singur lucru – dispariţia ego-ului. Love, meditation, God, they all require one thing -- the ego must not be there. NOTA DM: "disparitia ego" este un alt nume pt disparitia centrului virtual al mintii, iar acest lucru este efectul opririi mintii . Un efect similar se realizeaza prin incetarea identificarii prezentei constiente cu mintea , fiindca unde ne este comoara ( identificarea ), acolo ne este

si inima (atentia). Din cauza ca unde merge atentia, se duce si energia noastra, inseamna ca fara identificarea prezentei constiente cu mintea, aceasta ramane fara energie de finantare si se opreste firesc, de la sine, fara lupta si efort. De aceea Iisus are dreptate atunci când spune că Dumnezeu este iubire, deoarece Dumnezeu şi iubirea nu pot exista decât în absenţa ego-ului. That's why Jesus is right in saying that God is love, because both phenomena happen only when the ego is not. Dacă aţi cunoscut iubirea, atunci nu mai este nevoie să faceţi nimic pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu –L-aţi cunoscut deja. Iubirea nu este altceva decât un alt nume dat lui Dumnezeu. Dacă aţi cunoscut iubirea, atunci nu mai aveţi nevoie să intraţi în meditaţie – deja vă aflaţi acolo. Iubirea nu este decât un alt nume dat meditaţiei. Este nevoie de atât de multe tehnici de meditaţie, de atât de mulţi profesori şi de atât de multe şcoli de meditaţie deoarece nu există iubire. If you know love, there is no need to know God -- you have known him already. Love is just another name for it. If you know love, there is no need to go into meditation -- you have gone already. Love is just another name for it. So many techniques of meditation are needed, and so many teachers, and so many schools of meditation are needed, because there is no love. Dacă există iubire, atunci nu trebuie să practicăm nicio tehnică de meditaţie, deoarece lucrul pe care ni-l dorim s-a petrecut deja. Şi acest lucru este dispariţia ego-ului. If love exists, there is no need to practice anything, because the thing has happened already. And the thing is the disappearance of the ego. Iată primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi: de fiecare dată când sunteţi tăcuţi, nu există ego. Şi nu trebuie să mă credeţi pe mine. Eu nu vorbesc despre o teorie; este o realitate, un fapt. Nu trebuie să luaţi de bună părerea mea; puteţi vedea singuri acest lucru. So the first thing to be understood: whenever you are silent, the ego is not. And don't believe in me. I am not talking about a theory; this is a fact. You need not take my opinion; you can observe it in yourself. Şi nu trebuie să amânaţi acest lucru, puteţi să-l faceţi chiar acum: dacă sunteţi tăcuţi, atunci sunteţi, pur şi simplu, dar fără limite şi fără centru. And there is no need to postpone it for the future; right now you can observe the fact that if you are silent, you are -- but with no limitation, with no center. Existaţi fără centru, nu există un "eu" cristalizat. Prezenţa este acolo, conştiinţa este acolo, dar nu există nimeni care să poată spune "Eu sunt". You exist without the center, there is no crystallized I. The presence is there, the consciousness is there, but there is no one who can say `I am'. Atunci când sunteţi tăcuţi, ego-ul nu există. Iar când nu sunteţi tăcuţi, ego-ul există. Deci, ego-ul este o boală, un complex de boli, de unde şi importanţa descotorosirii de el. Importanţa de a ne descotorosi de boală. In al doilea rând: dacă, în plină tăcere, chiar şi pentru un moment, vă întrezăriţi existenţa lipsită de ego, atunci o puteţi analiza, atunci puteţi pătrunde acest fenomen care este ego-ul. Mintea este trecut acumulat. Mintea nu este niciodată aici, nu este niciodată acum. Este mereu trecut. Este acumulare. Mintea este memorie, memoria tuturor experienţelor prin care aţi trecut, a tuturor informaţiilor pe care le-aţi întâlnit, a ştiinţei pe care aţi acumulat-o, pe care aţi auzit-o, pe care aţi citit-o. When you are silent, the ego is not. And when you are not silent, the ego is. So ego is the disease, all diseases combined together, hence the emphasis to surrender the ego. The emphasis is to surrender the disease. Secondly: if in silence, for even a single moment you have the glimpse of your existence as egoless, then you can analyze it, and then you can enter the phenomenon of ego, of what it is. Thew mind is accumulated past. The mind is never here, it is never now. It is always from the past. It is accumulation. Mind is memory: all the experiences that you have gone through, all the information that you have come across, all the knowledge that you have gathered, heard, listened to, read -- that is accumulated. Mintea nu face altceva decât să adune fără încetare. / The mind is constantly accumulating.

Mintea are o capacitate uriaşă de a acumula, ea nu face altceva. Chiar şi atunci când voi nu sunteţi conştienţi de acest lucru, mintea acumulează, chiar şi atunci când dormiţi, mintea acumulează. Nu sunteţi conştienţi de acest lucru. Voi dormiţi, dar mintea înregistrează zgomotul străzii. Dimineaţa puteţi fi hipnotizaţi şi puteţi fi întrebaţi despre asta; veţi relata totul cu fi delitate – tot ceea ce mintea a înregistrat în timpul nopţii. Chiar dacă vă aflaţi în comă, dacă sunteţi inconştienţi, dacă în timpul unei crize pierdeţi contactul cu realitatea, mintea tot continuă să acumuleze, să înregistreze. The mind is the greatest accumulator; it goes on accumulating. Even while you are not conscious it goes on accumulating; even while you are asleep the mind is accumulating. You may not be aware of it. While you are asleep, and there is noise in the road, the mind is accumulating. You can be hypnotized in the morning and you can be asked about it, and you will say everything, you will relate everything -- whatsoever the mind has accumulated in the night. Even if you have fallen in a coma, or you are unconscious, or you have fallen in a fit, the mind is accumulating. NOTA DM: Aprofundati acest subiect citind traducerea si comentariul capitolului 48 din Tao Te Ching (Dao De Jing) al lui Lao Tzu ( Lao Zi) intitulat: "Calea catre regimul direct de functionare este caracterizata de: Dezvatare (Unlearning), Deprogramare (Deprogramming), Deconditionare (Deconditioning), Uitare (Forgetting)" CALEA INTELEPCIUNII ESTE SA SCAZI ZI DE ZI CUNOASTEREA MIJLOCITA " ( A urma) Calea cunoaşterii (mijlocite) inseamna sa înveţi (sa adaugi) ceva nou in fiecare zi. Calea inţelepciunii (cunoaşterii nemijlocite de minte) inseamna sa dai drumul la ceva ( sa scazi cunoasterea mijlocita) in fiecare zi". / "The Way of Knowledge is to learn ( to add ) something new every day. The Way of Wisdom is to let go of ( to subtract ) something every day"./ "La voie de la connaissance est d'apprendre ( ajouter) quelque chose de nouveau chaque jour. La voie de la sagesse est de lâcher (enlever) quelque chose chaque jour (Proverb Zen si prima propozitie din Lao Tzu 48) Heraclit 40. L'étendue des connaissances n'enseigne pas à avoir l'esprit ; sans quoi elle l'aurait enseigné à Hésiode et Pythagore, et encore à Xénophane et Hécatalos. (??) Yoda- " Trebuie să te dezveti de ce ai învătat / You must unlearn what you have learned” Dezvăţarea de limitările care ne-au fost inoculate/ "Unlearning our limitations" "Trebuie să te dezveti de ceea ce ai fost programat să crezi de la nastere. Acel software ( program) nu-ti mai serveste, dacă vrei să trăiesti într-o lume în care toate lucrurile sunt posibile "/ "You must unlearn what you have been programmed to believe since birth. That software no longer serves you if you want to live in a world where all things are possible." – Jacqueline E. Purcell ADRESA DOCUMENTULUI http://www.scribd.com/doc/119148723/Lao-Tzu-48-Dezvatarea-Unlearning-Deprogramarea-Deprogramming-Deconditionarea-Deconditioning Mintea nu are nevoie de conştienta dvs pentru a acumula ( înregistra); face încontinuu acest lucru. Îl făcea chiar şi atunci când vă aflaţi în pântecele mamei. Prin hipnoză, pot fi dezvăluite amintirile pe care le-a acumulat atunci. Nu vă amintiţi nimic în legătură cu naşterea voastră, dar mintea a înregistrat tot. Iar acum toate acele lucruri acumulate în acele momente pot fi aduse la lumină. Prin hipnoză ele pot fi scoase la lumină. Şi milioane de amintiri sunt înregistrate şi acumulate – această acumulare nu este altceva decât mintea. Memoria este mintea. The mind doesn't need your consciousness to accumulate; it goes on accumulating. Even while you were in the womb of your mother the mind was accumulating. And through hypnosis the memories of your days in the womb of your mother can be awakened. You don't remember anything about taking birth, but the mind was accumulating. Whatsoever was happening, the mind was accumulating. And now it can be awakened again. Through hypnosis the memory can be brought again to your focus. And millions of memories are being accumulated -- this accumulation is the mind. Memory is the mind. Cum se creează acest ego? Prezenta conştientă( vazatorul) este în voi şi toate aceste amintiri se acumulează în jurul conştientului, la periferie. Ele sunt folositoare şi nu puteţi supravieţui fără ele, sunt necesare, dar, atunci, se petrece între acestea două un epifenomen. How is the I, the ego, created? The consciousness is within you, and around the consciousness all these memories are accumulated on the periphery. They are useful, and you cannot survive without them, they are needed, but then a new thing happens between these two, an epi-phenomenon.

Prezenta conştientă( vazatorul) este înăuntru, voi sunteţi înăuntru, dar fără "eu". Inăuntru nu există "eu". Existaţi fără un centru ( in forma delocalizata, omniprezenta). La periferie, în fiecare moment se acumulează cunoştinţe, experienţă, amintiri. Aceasta este mintea. Consciousness is within, you are within, without the I. There is no I within. You are, without a center. On the periphery, every moment knowledge, experience, memories, accumulate. This is the mind. Şi, de câte ori priviţi lumea, o priviţi prin intermediul minţii. / And whenever you look at the world, you look through the mind. NOTA DM: vedeti articolul despre minte ca oglinda retrovizoare in PAGINA MIRAHORIAN http://www.facebook.com/pages/Mirahorian/349283161752017 De câte ori treceţi printr-o experienţă nouă, o priviţi şi o interpretaţi prin amintirea experien-ţelor trecute. Trecutul devine un mijlocitor /mediator prin intermediul căruia priviţi totul. Privind constant prin trecut, ajungeţi să vă identificaţi cu el, iar această identificare este ego-ul. Whenever you pass through a new experience, you look through the memories, you interpret it through the memories. You look at everything through the past. The past becomes a mediator. Constantly looking through the past, you get identified with it -- that identification is the ego. Să luăm lucrurile în alt fel: ego-ul este identificarea conştientului cu amintirile ( mintea= gandurile, credintele). Spuneţi: "Sunt hindus" sau "Sunt creştin", sau "Sunt jainist". Ce faceţi? Nimeni nu se naşte hindus, creştin sau jainist. V-aţi născut, pur şi simplu, oameni. Apoi aţi fost condiţionaţi, vi s-a inculcat faptul că sunteţi hinduşi, creştini sau jainişti. Aceasta nu este decât o amintire. Aţi fost învăţaţi ( programati) să credeţi că sunteţi creştini, iar acum, de fiecare dată când priviţi prin această amintire, simţiţi "Sunt creştin". Let me put it in this way: the identification of the conscious with the memories is the ego. You say `I am a Hindu' or `I am a Christian' or `I am a Jain'. What are you doing? No one is born as a Christian, or a Hindu, or a Jain. You are simply born as a human being. Then you are taught, then you are conditioned to think that you are a Christian, a Hindu, or a Jain. This is a memory. You have been taught that you are a Christian. This is a memory, and now, whenever you look through this memory, you feel, `I am a Christian.' NOTA DM: Oamenii au fost învăţaţi ( programaţi) să creadă că sunt corpuri, care au varsta, gen, credinte, opinii, conceptii si de fiecare dată când se privesc prin această programare( conditionare) ei uita ca sunt fiinte nemuritoare si se simt corpuri muritoare de femei si barbati, de tineri sau varstnici, apartinand unei anumite credinte religioase. Prezenţa noastră conştientă nu este creştină; nu are cum să fie. Este, pur şi simplu, conştientă. Aţi fost învăţaţi că sunteţi creştini. Această învăţătură este acumulată la periferie. Priviţi lumea prin ochelari şi o vedeţi colorată. Aceşti ochelari sunt prea puternic lipiţi de voi ( din cauza identificarii), nu puteţi cu niciun chip să renunţaţi la ei, nu-i puneţi niciodată deoparte. Sunteţi atât de obişnuiţi cu ei, încât nici măcar nu ştiţi că îi aveţi în faţa ochilor. Şi-atunci, spuneţi: "Eu sunt creştin." Your consciousness is not Christian; it cannot be. It is simply consciousness. You have been taught that you are a Christian. This teaching is accumulated on the periphery. Now you look through the glasses and the whole world is colored. Those glasses stick too much and too deeply with you, and you are never away from them, you never put them aside. You have become so accustomed to them that you have forgotten that there are spectacles on your eyes. Then you say, `I am a Christian.' De fiecare dată când vă identificaţi cu vreo amintire, cu vreo cunoştinţă dintre cele acumulate, cu vreo experienţă prin care aţi trecut, cu vreun nume sau cu vreo formă, ia naştere " ego-ul ". Atunci sunteţi tineri sau sunteţi bătrâni; sunteţi bogaţi sau săraci; sunteţi frumoşi sau urâţi; sunteţi educaţi sau needucaţi; sunteţi respectaţi sau nu sunteţi respectaţi – nu faceţi altceva decât să vă identificaţi cu lucruri care se acumulează în jurul vostru, şi atunci ia naştere ego-ul. Whenever you get identified with any memory, any knowledge, any experience, any

name and form, that I is born. Then you are young, you are old; you are rich, you are poor; you are beautiful or you are not beautiful; you are educated or you are not educated; you are respected or you are not respected -- then you go on getting identified with things which accumulate around you and the ego is born. Ego-ul nu este altceva decât identificarea cu mintea./ Ego is identification with the mind. De aceea, atunci când sunteţi tăcuţi, ego-ul nu există, deoarece, în acele momente, mintea nu funcţionează. Asta înseamnă tăcere. De fiecare dată când funcţionează mintea, nu sunteţi în tăcere. Nu puteţi fi ; funcţionarea minţii este zgomotul interior, acel zumzet constant, acea permanentă pălăvrăgeală din interiorul vostru. Atunci când aceasta se opreşte ori când nu este acolo, sau când aţi trecut de ea, sau v-aţi mutat în interior, atunci vă aflaţi în tăcere, iar în acea tăcere nu există ego. Dar acest lucru se întâmplă numai uneori şi numai pentru un moment, cand sunteti tăcuţi. That’s why when you are silent the ego is not, because when you are silent the mind is not functioning. That’s what silence means. Whenever the mind is functioning you are not silent. You cannot be – the functioning of the mind is the inner noise, the chattering, the constant chattering within you. When the chattering stops, or it is not there, or you have gone beyond it, or you have gone within, moved within, there is silence, and in that silence there is no ego. But it happens only sometimes, and only for a moment, that you are silent. De aceea acele situaţii sunt atât de frumoase, de aceea începeţi să le doriţi. Şi-atunci, vă urcaţi pe un deal şi priviţi soarele care tocmai răsare. Dintr-odată, simţiţi cum vă inundă un val de fericire. Vă simţiţi fericiţi, simţiţi cum asupra voastră se pogoară un sentiment de beatitudine. Ce s-a întâmplat, de fapt? Datorită dimineţii tăcute, datorită tăcerii care însoţeşte răsăritul soarelui, a verdelui care vă înconjoară, a dealului pe care vă aflaţi, brusc, trăncăneala interioară a încetat. Fenomenul este măreţ: totul în jur este frumuseţe, pace, linişte şi voi v-aţi oprit pentru un moment. In acel moment, în acea oprire, aţi atins starea de non-ego. Dar numai pentru un moment, desigur. That’s why you feel that those situations in which this happens are lovely. You start desiring those situations. You go to a hill, and while the sun is rising in the morning you look at it. Suddenly you have an upsurge of joy. You feel blissful, a beatitude descends upon you. What has happened really? Because of the silent morning, and the silent rising of the sun, and the greenery, and the hill, suddenly your inner chattering has stopped. The phenomenon is so great – all around you such beauty, such peace and tranquility – that you have stopped for a moment. In that stopping you have realized a non-ego state – for a single moment of course. Acest lucru se poate petrece în mai multe situaţii. Se petrece prin sex, prin muzică, prin orice lucru care vă impresionează atât de mult încât vă simţiţi copleşiţi; într-un astfel de moment, puterea pe care o simţiţi este atât de mare încât ea impune încetarea trăncănelii interioare, dar numai pentru un moment; apoi, aceasta revine. De fiecare dată când sunteţi lipsiţi de ego, simţiţi o fericire subtilă pe care nu aţi mai simţit-o înainte. This can happen through many situations. In sex it happens, in music it can happen; in anything which is so great that you are overwhelmed, overpowered, and your constant chattering is put aside, forced aside for a moment, it will come again. Whenever you are egoless, accidentally or through some practice, you feel a subtle bliss which you have not felt before. Această fericire nu vine din afară. Nu vine de la dealul pe care v-aţi urcat, de la soarele care răsare, de la frumuseţea florilor sau de la actul sexual. Nu vine din afară. Ceea ce este în afară nu face decât să creeze cadrul. Vine din interior. De aceea, dacă veţi recrea cadrul exterior, nu veţi mai ajunge să simţiţi acea fericire subtilă, deoarece veţi deveni imuni la ea, vă veţi obişnui cu ea. The bliss is not coming from outside. It is not coming from the hills or from the rising sun or from beautiful flowers; it is not coming from the sex act. It is not coming from outside. The outside is only creating an opportunity – it is coming from inside. So if you repeat the outer situation again and again, it will not come, because you will get immune to it, you will get accustomed to it. CAPITOLUL 56 / CHAPTER 56: STOPAREA SAU OPRIREA ESTE SCOPUL ORICAREI MISCARI

Descoperind nefiinţa /Discovering the emptiness Vigyan Bhairav Tantra, Vol 2 page 217 Osho Ego-ul nu este altceva decât lăcomia cu care căutaţi noi experienţe. Şi fiecare experienţă nouă se va învechi, deoarece fiecare dorinţă nouă se va învechi… Spiritualul nu este căutarea unei experienţe. Este căutarea propriei fiinţe. Nu de dragul unei experienţe – nu pentru fericire, nu pentru extaz –, deoarece experienţa este ceva exterior; oricât ar fi de profundă este, totuşi, exterioară. Spiritualitatea este căutarea fiinţei adevărate din voi: trebuie să mă cunosc aşa cum sunt. The ego is a greed for new experiences. And every new experience will become old, because whatsoever is new will become old – then again.... Spirituality is not a search for experience really. Spirituality is a search for one’s being. Not for any experience – not even for bliss, not even for ecstasy – because experience is an outer thing; howsoever inner, it is outer. Spirituality is the search for the real being that is inside you: I must know what my reality is. Şi, odată ce ajung să cunosc acest lucru, nu mai simt nicio dorinţă de a experimenta. Şi, odată ce ştiu acest lucru, nu mai există niciun imbold de a trece la o nouă experienţă. Odată cu cunoaşterea adevărului interior, al fiinţei autentice, căutarea încetează. And with that knowing, all greed for experiencing ceases. And with that knowing, there is no urge – no urge to move for any new experience. With the knowing of the inner true reality, the authentic being, all search ceases. Nota DM: SCOPUL ORICAREI MISCARI/DEPLASARI/ ACTIVITATI ESTE REPAUSUL/ AJUNGEREA LA DESTINATIE/ OPRIREA, INCETAREA ACTIVITATII = IESIREA DIN PROCES Deci, nu căutaţi o experienţă. Nicio experienţă nu este altceva decât un truc al minţii, un mijloc de a evada. Meditaţia nu este o experienţă, este o realizare. Meditaţia nu este o experienţă; este, mai degrabă, încetarea oricărei experienţe. Din această cauză, cei care au încercat cu adevărat să-şi exprime trăirile interioare – de exemplu Buddha – spun: "Nu întrebaţi ce se petrece acolo. Sau, dacă insistaţi, vă răspund: Acolo nu se întâmplă nimic." So don’t move for an experience. All experiences are just tricks of the mind, all experiences are just escapes. Meditation is not an experience, it is a realization. Meditation is not an experience; rather, it is a stopping of all experience. Because of this, those who have really tried to express the inner happening – for example, Buddha – they say, ‘Don’t ask what happens there.’ Of, if you insist, they will say, ‘Nothing happens there.’ Dacă eu v-aş spune vouă că în meditaţie nu se întâmplă nimic, ce aţi face? Nu aţi mai medita. Dacă nimic nu se va întâmpla acolo, ce rost mai are? – toate acestea ar arăta că sunteţi într-o călătorie a ego-ului. Dacă spun că acolo nu se întâmplă nimic, iar voi spuneţi: "Bine, am trecut prin multe întâmplări, am cunoscut multe experienţe şi fiecare dintre ele s-a dovedit a fi nemulţumitoare..." Treceţi prin ea şi ştiţi că nu a fost nimic. Şi-atunci simţiţi un imbold de a o repeta, iar repetiţia înseamnă plictiseală. Apoi treceţi la altceva… If I say to you that nothing will happen in meditation, what will you do? You will stop meditating. If nothing is going to happen there, what is the use? – that shows you are on an ego-trip. If I say nothing happens there, and you will say, ‘Okay, I have known many happenings and I have known many experiences, and every experience proved to be frustrating....’ You pass through it and then you know it was nothing. And then an urge to repeat, and then repetition also becomes a boredom. Then you move to something else.... Iată felul în care v-aţi mişcat de-a lungul mai multor vieţi; de mii şi mii de vieţi aţi căutat experienţă după experienţă. Spuneţi: "Am experimentat multe. Nu vreau o experienţă nouă. Vreau să ştiu ce înseamnă a experimenta." Accentul se schimbă. This is how you have been moving for lives and lives; for thousands and thousands of lives you have been moving for experience. You say, ‘I have known experience. Now I don’t want any new experience. I want to know the experience.’ The whole emphasis changes. Experienţa este ceva din afara voastră. Fiinţa voastră este cea care experimentează. Şi aceasta este deosebirea dintre spiritualitatea adevărată şi cea falsă: dacă sunteţi adeptul

experienţelor, atunci spiritualitatea este falsă; dacă sunteţi pentru cel care experimentează, atunci este adevărată. BIBLIOGRAFIE 1. TEHNICI DE TREZIRE PRIN VIDAREA MINTII De ce este eronata opinia lui Osho, a lui Buddha si a lui Nāgārjuna ca in centru descoperim nimicul, vidul , iar nu Imparatia lui Dumnezeu? De ce a fost dat afara buddhismul din India ? De ce tehnicile de vidare sunt totusi eficiente in trezire http://www.scribd.com/doc/104676784/De-ce-este-eronata-opinia-lui-Osho-si-a-lui-Buddha-ca-in-centru-descoperim-nimicul-vidul http://www.scribd.com/doc/122610929/De-ce-este-eronata-opinia-ca-in-centru-descoperim-nimicul-iar-nu-Imparatia-lui-Dumnezeu 2. O realitate separata/ A Separate Reality (articol despre captivitatea in realitatea virtuala a mintii) http://www.scribd.com/doc/27464855/ http://www.danmirahorian.ro/REALITATE-SEPARATA.pdf 3. Tehnica STOPARII / OPRIRII– VEDETI : ANEXA 1 http://www.joculrealitatii.com/tehnica-stopului.html http://forum.softpedia.com/topic/293884-metode-de-meditatie/ Metode de Meditatie http://www.scribd.com/doc/144017803/63195066-Metode-de-Meditatie 4. ZEN AND THE BRAIN - Chapter 107 - Home - The MIT Press Why could quieting down the brain during zazen go on to enhance conscious awareness instead of promoting sleep? Our ordinary waking lives are beehives of distraction ... http://mitpress.mit.edu/books/AUSZP/austin/chapter107.html Vindecari miraculoase cu viteze uluitoare in starile de transa profunda There are people who reverse even the most progressive illnesses (e.g., a Australian ND who reversed his parkinsonism (disclosure: I contacted him once about a family member with PD). He sites routine meditation as a tool in his health). http://dharmaoverground.org/web/guest/discussion/-/message_boards/message/1146944?_19_threadView=flat John Coleman ND Recovers from Parkinson's http://www.youtube.com/watch?v=Jzp9YRSrxhM Tehnici de stopare a mintii in diferite domenii Stop! Technique (fobii, panica) http://phobias.about.com/od/glossary/g/stoptechdef.htm Stop worry techniques http://www.psychics.co.uk/blog/stop-worry-techniques/ Thought Stopping Techniques for Obsessive Thoughts http://www.nicolemccance.com/blog/2011/05/19/thought-stopping-technique-to-deal-with-anxiety/ Next time you have an obsessive thought, try these “Thought Stopping” techniques. Picture your negative thought as being a few feet away from you. Next, imagine a stop sign popping up directly in front of you, blocking you from those negative thoughts. Replace the thought with a completely opposite, positive one. For example, if you constantly worry about your unknown future, try thinking about what you are grateful for in the present. Name your negative voice. Treat that negative voice as a separate identity, that exists outside of yourself. Each time you hear a negative thought, tell that person to shut up! By

thinking of that voice as someone you don’t like, someone who does not support you, and who lacks the confidence you have, it becomes easy to quiet the voice. Most importantly, track the negativity. When does it come up? What seems to prompt these feelings? Becoming aware of the negativity is the first step towards blocking it out. How to Stop Anxiety and Panic Attacks: A Simple Guide to Using a Specific Set of Techniques to Stop Panic Attacks, Agoraphobia, Social Phobia, Fear of Driving or Flying and Stress http://www.barnesandnoble.com/w/how-to-stop-anxiety-and-panic-attacks-geert-verschaeve/1110901350 5. TEHNICI DE TRANSCEDERE DIN TEXTUL SHIVAIT INTITULAT "Vigyana Bhairava Tantra" ( Vijnana Bhairava Tantra) in diferite variante de traducere si comentare 5.1. Bhagwan Shree Rajneesh (Osho), The Book of Secrets. Discourses on "Vigyana Bhairava Tantra" ( Vijnana Bhairava Tantra), Poona: Rajneesh Foundation, 1974 http://www.livingworkshop.net/ob-bookofsec-comp.html PDF format Complete English text http://www.livingworkshop.net/PDF-files/bookofthesecrets_comp.pdf Audio mp3's – Discourses complete from The Book of Secrets (BOS) http://www.livingworkshop.net/ob-bookofsec1.html Vigyan Bhairav Tantra : An introduction by Osho http://www.meditationiseasy.com/mCorner/techniques/Vigyan_bhairav_tantra/introduction.htm

Index of 112 Meditation techniques of Vigyan Bhairav Tantra http://www.meditationiseasy.com/mCorner/techniques/Vigyan_bhairav_tantra/Meditation_techniques_index.htm http://en.wikipedia.org/wiki/Vigyan_Bhairav_Tantra http://www.oshoworld.com/discourses/audio_eng.asp?cat=All Vigyan Bhairav Tantra Vol 1 01-40 http://www.oshoworld.com/discourses/audio_eng.asp?album_id=38 Vigyan Bhairav Tantra Vol 2 01-40 http://www.oshoworld.com/discourses/audio_eng.asp?album_id=39 5.2. Bhagwan Shree Rajneesh (Osho ), "Le livre des secrets" par, Editions Albin Michel S.A., 1983, tradusa din lb. engleza de Swami Shantideva et Martine Witnitzer 5.3. Osho, Vijnana Bhairava Tantra, Cartea secreta esentiala a caii tantrice, Editura RAM, 1997 traducere realizata de Sorin Voinea ( adaptarea textului Angela Mayer si Marius Petre); Titlu original: "Le livre des secrets" (par Bhagwan Shree Rajneesh, Editions Albin Michel S.A., 1983), 5.4. Osho , Cartea secretelor- o abordare contemporană a celor 112 meditaţii descrise în Vigyan Bhairav Tantra; Editura Pro-Editura, Colecţia Osho, octombrie 2011, traducător: Laura Kivu; Alice Haţegan;Titlu original: The Book of Secrets (Rajnesh Foundation, Poona, India,1974).1296 pagini ; http://www.eusunt.ro/carte-Cartea-secretelor~2251/ 5.5. Paul Reps, Nyogen Senzaki, Zen Flesh, Zen Bones: A Collection of Zen and Pre-Zen Writings, Turtle Publishing, 1957, 1985, 1998; Doubleday, 1989; (Centering, a 4,000 year-old teaching from India that some consider to be the roots of Zen) http://www.spiritual-learning.com/centering-reps.html http://www.isalovearagon.com/writings/shiva-yoga.html 5.6. Paul Reps, Nyogen Senzaki, Le Zen en chair et en os. Textes rassemblés par Paul Reps. Traduit de l'anglais par C. Mallerin et P.-A. Dujat. Chez Albin Michel - Espaces libres, 1993 Pages 181-197: 'L'atteinte du centre'. Il s'agit pratiquement d'une méditation guidée, pas à pas. En voici quelques extraits: http://www.ex-premie.org/papers-fr/biblio-fr.htm http://shivadevi.blogspot.com/ 5.7. Paul Reps, Nyogen Senzaki , 101 povestiri Zen , Traducere de Liviu Radu. Editură: Concept Publishing, Colectia: Cogito, Bucureşti,1992, ISBN: 973-95684-0-8.

5.8. Paul Reps, Nyogen Senzaki, Zen - cele mai frumoase scrieri, traducere din lb. engleză de Dana Ligia Ilin, Bucureşti : Humanitas, 2009. 198 p. http://www.eusunt.ro/carte-Zen---cele-mai-frumoase-scrieri~1654/ 5.9. La adresa de mai jos se atribuie eronat calugarului Zen numit C.M. Chen scrierea unor precepte pentru intelegerea starilor spirituale incercate de discipolii ce practica contemplarea ( vedeti diferenta intre contemplatie, meditatie si concentrare in capitolul 10) In textul de mai sus se foloseste culoarea albastru pt aceste precepte, care sunt traduceri ale Vijnana Bhairava; http://forum.ioanistrate.ro/showthread.php?409-Esoteric/page38 5.10. Lilian Silburn , Le Vijnana Bhairava Tantra, texte traduit et commenté par Lilian Silburn Directrice de recherche au CNRS, Editeur College de France, Publications de l’Institut de Civilisation Indienne, serie in 8, fascicule 15, Paris, 1961, Editions E. de Boccard, 1983. 5.11. Jaideva Singh (Swami Lakshmana Joo's disciple) – Vijnana Bhairava or Divine Consciousness, A Treasury of 112 Types of yoga, Sanskrit text with English Translation, Expository Note, Introduction and Glossary of technical Terms Printed in India, Motilal Banarsidass, 173 pages First Edition: Delhi, 1979 Reprint: Delhi, 1981, 1991, 1993, 1998, 1999, 2001, 2003, 2006 http://www.abhidharma.ru/A/Simvol/Indyizm/Cadxy/Jaideva%20Singh/0004.pdf http://mandhataglobal.com/wp-content/custom/articles/Vijnanabhairava.pdf http://www.scribd.com/doc/91944000/Vijnanabhairava 5.12. Swami Lakshmanjoo, Vijnana Bhairava Tantra, The Manual for Self Realization revealed by Swami Lakshmajoo; introduction by John Hughes; 112 different spiritual practices for entering in the transcendental state of consciousness; First India (Third Revised) Munshiram Manoharlal Publishers, Edition, 2011, 2012; http://www.scribd.com/doc/104137284/Vijnana-Bhairava-Tantra-Swami-Lakshmanjoo http://universalshaivafellowship.org/usf/vijnana_bhairava0.html Swami Lakshman Joo, Vijnana Bhairava: The Practice of Centring Awareness by Commentary By: Swami Lakshman Joo, Paperback (Edition: 2002), Indica Books ISBN 8186569359, Pages: 222 http://www.scribd.com/doc/95416108/Swami-Lakshman-Joo-Vijnana-Bhairava-The-Practice-of-Centering-Awareness 5.13. Swami Saraswati Satyasangananda – Sri Vijnana Bhairava Tantra: The Ascent, Yoga Publications Trust: Bihar School of Yoga, India, 2003, "You do not have to bring the light from outside.Work hard and purify yourself:the light will unfold from within." 5.14. Dmitri Semenov, Vijnanabhairava or Techniques for Entering Liminal Consciousness , Sattarka Publications, 2010 , 198 pagini [ This book gives 112 recipes for attaining special, liminal state of consciousness. It is a translation of an ancient text -Vijnana Bhairava] The-Pratyabhijna-Hridaya-of-Kshemaraja-Interpretation-and-practical-notes-by-Dmitri-Semenov ANEXA 1 Tehnica Stoparii / Opririi Astazi vom vorbi despre tehnica stoparii, o metoda de meditatie foarte puternica. Mai putin cunoscuta, aceasta a fost pusa in valoare si aplicata in mod exemplar de Gurdjieff. Vom discuta in cele ce urmeaza despre felul in care tehnica STOPARII / OPRIRII actioneaza asupra mintii noastre si despre modul in care practicand-o ne putem transforma. Omul are un centru. Acest centru nu apare pe parcursul vietii, pur si simplu ne nastem cu el. Centrul acesta suntem chiar noi insine. La el se refera inteleptii cand spun: cauta-l pe cel care era inainte de a te naste si care va fi chiar si dupa ce tu nu vei mai fi. Nu conteaza ce metoda alegi pentru a gasi acest centru, important este ca metoda aleasa sa te apropie mai mult de el, sa te ajute sa-l descoperi. Retineti diferenta dintre “a descoperi” si “a crea”. Sunt unii care va vor spune ca trebuie sa meditati sau sa va rugati pentru a crea in voi un punct stabil. Este o greseala, fiindca punctul

stabil exista deja in voi, nu voi sunteti cei care il creati: lumina exista deja, singura problema e ca trebuie sa faci ceva ca s-o descoperi. Hai sa vedem acum cine sau ce ne impiedica sa vedem acel punct stabil. La prima vedere, am fi tentati sa actionam ca in viata de zi cu zi, cand ne gasim in situatia de a nu cunoaste ceva. Cand nu stii un anumit lucru, trebuie sa cauti informatii si sa studiezi ceea ce se stie despre acel subiect. Pentru asta mergi la o biblioteca si incepi sa cauti in carti, intrebi pe altii care stiu cate ceva despre ceea ce te intereseaza, intr-un cuvant, incerci sa-ti completezi intr-un fel sau altul cunostintele despre subiectul respectiv. Daca aplicati aceeasi metoda pentru cunoasterea interioara nu veti gasi nimic. Nici o informatie dintr-o carte nu te poate invata ce este durerea, de exemplu; pentru asta va trebui s-o experimentezi in mod direct. Poti afla din carti toate lucrurile “despre” durere, insa pana cand n-o sa te doara efectiv ceva n-o sa stii ce este durerea. Cand vine vorba despre religie si despre cautarea interioara, trebuie abandonate toate metodele pe care le folosim pentru cunoasterea lumii exterioare, altfel nu vom gasi absolut nimic. NOTA DM: CUNOASTEREA DESPRE ESTE EXTRINSECA, MIJLOCITA, CUNOATEREA DE SINE ESTE INTRINSECA, DIRECTA Sa vorbim acum putin despre discontinuitati, ca sa intelegeti cum va actiona aceasta tehnica asupra voastra. Cred ca toti ati vazut oameni batrani care raman axati pe anumite idei ( CLISEE, DOGME ). Cei care au avut ocazia sa aiba in preajma lor oameni in varsta au putut observa cum repeta anumite clisee in mod automat. Au un fel de poveste pe care o tot spun, acelasi text, care uneori poate dura cateva minute, sau chiar zeci de minute. Daca incerci sa-i opresti si sa-i deviezi de pe firul discutiei, ei vor cauta mereu sa dirijeze discutia catre mica lor poveste pe care vor sa ti-o repete la infinit. De ce fac oamenii batrani asa? Fiindca au senzatia ca daca pot spune pe nerasuflate o poveste de genul asta sunt in siguranta. Povestind, ei isi fac curaj. In mod inconstient ei isi spun: uite, nu sunt batran, inca stiu cine sunt, memoria inca imi functioneaza. Am facut cutare si cutare lucru, iata cat de bine imi amintesc cine sunt. Iti spun povestea si asteapta de la tine o confirmare a faptului ca nu este nimic in neregula cu ei. Chiar nu este nimic in neregula cu acei oameni, singura problema e ca incearca sa se defineasca prin memoria evenimentelor si a faptelor, asa cum toti am invatat sa facem inca de la nastere. Sa mergem cu observatiile mai departe. Toti avem clisee (AUTOMATISME). La nivel mental, ele se manifesta prin repetarea obsesiva a unor evenimente psihologice la care asistam neputinciosi. Iar pentru ca totul se desfasoara atat de rapid si fiindca mintea noastra este suficient de complexa incat sa aleaga dintr-o gama variata de posibilitati, pur si simplu nu ne dam seama de intregul proces. Daca este soare afara ne este proiectat un anumit film in interiorul mintii. Daca afara ploua si este vreme urata, imediat este rulat alt film in cinematograful din mintea noastra. Iar daca pe ecranul mintii eroul principal sufera, noi vom plange si vom suferi impreuna cu el. Aceasta este ceea ce oamenii numesc “proasta dispozitie” sau, dupa caz, “buna dispozitie”. Este foarte important sa percepem cinematograful din mintea noastra, pentru ca discontinuitatile despre care eu va spun acum se refera la oprirea filmului, la ruperea ritmului obisnuit al gandirii. VEDETI ARTICOLUL O realitate separata/ A Separate Reality (articol despre captivitatea in realitatea virtuala a mintii) http://www.scribd.com/doc/27464855/ http://www.danmirahorian.ro/REALITATE-SEPARATA.pdf TinetI minte, filmul nu este important. In functie de cinematograf si de tipul mintii pe care o ai poti primi tot felul de filme. In cinematograful mintii tale pot rula filme cu sfinti, sau filme porno, asta n-are nici o importanta. Filmul mental se deruleaza atat de rapid si tu esti atat de implicat in actiune, incat efectiv nu-l poti vedea ca pe un film, ci CREZI ca ASTA ESTE propria ta viata. Sa luam urmatorul incident: intr-un anumit context, cineva iti spune ca esti prost. Imediat il consideri pe cel care ti-a spus asta un dusman si incepi sa te aperi cu argumente. Poate ca incerci sa demonstrezi la randul tau ca celalalt este prost prin tot felul de afirmatii “logice”, si chiar daca reusesti sa-i convingi pe altii de afirmatiile tale, tot ce ai facut este sa reactionezi in mod mecanic la un stimul. Asta chiar arata ca esti un prost. De ce spun asta? Pentru ca

daca celalalt nu ti-ar fi spus ca esti prost ci ca esti verde, nu te-ai fi luat la cearta cu el si n-ai fi incercat sa-i demonstrezi ca el este verde si nu tu. Tehnica STOPARII / OPRIRII se refera la oprirea brusca a oricarui activitati pret de cateva secunde. Partea mai complicata la aceasta tehnica este ca n-o poti practica asa cum practici vipassana, de exemplu, adica o ora pe zi, dimineata devreme. Nu, ea trebuie practicata in mod spontan, oricand iti amintesti “sa-ti dai” un stop. Sa zicem ca tocmai te pregatesti sa duci mancarea la gura. Esti prins intr-o discutie aprinsa cu cei din jurul tau, esti cu ochii fixati pe televizor sa vezi ce se mai intampla la stiri, copilul se joaca pe covor cu jucariile sale si dintr-o data iti spui: STOP! Cand ti-ai spus “stop” opreste orice fel de activitate pentru cateva secunde. Ingheata in locul in care esti, in pozitia in care esti, ingheata mintea cu tot continutul ei. Cand iti spui “stop”, opreste-te si vezi ce se intampla. Sa vedem daca dupa cateva opriri de genul asta viata o sa ti se mai para la fel ca inainte. S-ar putea ca in timpul unei conversatii aprinse in care spui pe gura orice iti vine in minte… STOP!!! …iti garantez ca viata ta nu va mai fi la fel. Tehnica STOPARII / OPRIRII este minunata, fiindca ne arata ce este real si ce nu este real in viata. Usor-usor, vom afla de ce inteleptii spun ca lumea in care traim nu este altceva decat iluzie. Creand o discontinuitate, practic rupand ritmul mecanic al mintii se va crea un gol de cateva secunde intre ganduri. Prin acel gol, prin acea ruptura in panza mintii putem vedea centrul, punctul nostru stabil. * Intrebari si comentarii pe forumul softpedia de unde a fost preluat articolul Intrebare: Stopul se poate produce spontan – de ex. ca rezultat al meditatiei asupra mortii sau atentiei cu dubla directie? om de jad: Da, difera putin metodele. Meditand asupra mortii sau practicand atentia cu dubla directie poate aparea o discontinuitate in gandire si automat, prin asta, un stop. Sau te poti ocupa doar de stop si prin asta vei crea o discontinuitate in gandire. Este acelasi lucru, doar ca este privit din unghiuri diferite. Unii oameni (sunt cativa si aici pe forum) au sustinut ca nu pot medita asupra mortii pentru ca vor fi mereu siguri de faptul ca moartea nu este reala. Pentru ei e posibil sa functioneze mult mai bine tehnica stopului. E important sa retinem ca nu tehnica in sine este importanta, ci discontinuitatea pe care aceasta o genereaza. Intrebare: Metoda asta (ca si atentia cu dubla directie) mi se pare foarte aproape de “atentia/investigatia catre eu” http://en.wikipedia.org/wiki/Self-enquiry . Ma insel? om de jad: Ramana Maharshi a folosit amintirea de sine ca metoda. Este una dintre cele mai puternice metode, insa e foarte dificil sa o practici daca nu esti in contact cu o persoana care sa te faca mereu sa-ti amintesti de tine nu neaparat prin vorba, cat prin gesturi si atitudinea sa de om treaz. Landscape a folosit o perioada amintirea de sine ca metoda, te poate lamuri el destul de bine ce presupune aceasta practica, insa iti spun, e o practica foarte dura si nu da totdeauna rezultatele scontate. Din cate stiu, Landscape a folosit amintirea de sine dupa ce a practicat vipassana in prealabil (cativa ani, nu cateva saptamani). Ce trebuie sa retii este ca tehnica STOPARII / OPRIRII conduce catre amintirea de sine. Orice metoda de meditatie, daca e practicata corect te va duce in final la amintirea de sine, tot asa cum amintirea de sine va conduce catre constienta de sine. Alt lucru important: tehnica STOPARII / OPRIRII este foarte smechera: nu-ti poti da stop decat daca iti amintesti de tine, intelegi unde bat? Intrebare: e mai eficient stopul daca il punem exact atunci cand actiunea “filmului” devine foarte “palpitanta” ? om de jad: pune-l atunci cand iti amintesti, indiferent daca actiunea filmului este sau nu palpitanta. A fi palpitant sau nu tine doar de modul tau de raportare la filmul mental. Deci oricand iti amintesti, da-ti un STOP. * Intrebare: Spui STOP si observi? Ce fel de observatie? Ca in cazul atentiei duble? Adica situatia e fierbinte, visul adinc, iluzia reala STOP observi ritmul respiratiei, gandul, sentimentul, atitudinea corporala din momentul STOPARII/ OPRIRII?

om de jad: Unul dintre prietenii mei spunea urmatoarele lucruri despre tehnica stopului: cand iti spui STOP, corpul trebuie sa se prabuseasca brusc pe covor, iar constiinta sa-ti ramana in picioare. Gandeste-te la asta. * Intrebare: Landscape, uite un mic fragment dintr-o carte despre meditatie si efectele ei care ar trebui sa iti placa (daca nu ai si citit-o deja). landscape10: Multumesc pt. carte, e foarte buna, am citit-o integral. Tehnica STOPARII /OPRIRII este o tehnica excelenta pentru persoanele care prefera “abordarea directa”. Intr-o biserica de exemplu, se creeaza atmosfera necesara pentru ca mintea sa se detaseze de conceptele cu care lucreaza zilnic. In timp, exact ca in fabula omului de jad cu lupul care se inghite, mintea se poate transcede pe ea insasi. Tehnica STOPARII / OPRIRII este o tehnica foarte directa de a rupe suvoiul mental si a arunca o privire dincolo, catre cel care gandeste de fapt. Zilele astea am incercat si eu tehnica. Cand este executata corect, tendinta corpului este de a ramane complet imobil, si brusc, timp de cateva secunde, este perceput centrul. Intre miscare, respiratie si suvoiul gandurilor exista o interdependenta direct proportionala. Un STOP ingheata pentru o secunda astfel de procese, dar constiinta trebuie sa ramana treaza.. * Intrebare: Eu initial am considerat acele afirmatii ca fiind generale si incontestabile, dar aveti dreptate iar exemplul este perfect. Chiar as dori sa discutam in particular anumite aspecte cu privire la metodele meditatie. Eu sunt un om care a avut prima stare de catharsis la varsta de 8 ani meditand pe malul marii timp de ore intregi,iar experienta si informatiile dumneavoastra m-ar interesa enorm deoarece toate cunostintele mele sunt doar “descoperiri” propri. Daca sunteti de acord sa discutam spuneti-mi va rog prin ce mijloc. landscape10: Atat timp cat traim, traim sub tirania mintii, a simturilor, a instinctelor. Ideea care sta la baza metodelor de meditatie este aceea de a opri aceasta avalansa pentru a putea arunca o privire catre esenta neschimbatoare. Cartile sunt bune, pe vremea cand eram in cautari am citit tot ce mi-a cazut in mana, dar fiind o persoana foarte rationala nu puteam crede nimic fara sa verific. Pana la urma am lasat la o parte cartile si am inceput sa experimentez singur, sa observ, sa analizez, sa caut. Abia dupa ce am gasit ceea ce cautam (mi-a luat 10 ani acest lucru) am inceput sa inteleg si esenta celor scrise in carti. Pana atunci priveam doar aspectul superficial. Initial, toate tehnicile incep prin a folosi mintea ca trambulina pentru a se transcede. Focalizarea pe respiratie, pe sunetul produs de pasi, pe unele batai ritmice, unele socuri emotionale si chiar fizice pot constitui elemente care aduc mintea la stadiul cel mai de jos de functionalitate, permitandu-ti sa percepi esenta si rupand barierele mentale care se manifesta prin concepte, rutina, obisnuinta, anticipare, constructii de scenarii, etc. LE: Daca aveti comentarii/intrebari/nedumeriri puteti posta aici. * om de jad: Mi se pare interesant sa observam, fiecare pentru el, frecventa stopurilor pe care ni le dam zi de zi, fiindca ele arata seriozitatea cu care noi tratam problema. Poate ca vorbim frumos despre nirvana, despre eliberare sau despre eliminarea suferintei, insa numarul de stopuri pe care ni-l dam intr-o zi arata cu precizie cat de interesati suntem de fapt de ceea ce facem. Constient fiind de lenea care il cuprinde pe om atunci cand i se cere sa fie atent, Gurdjeff si-a indemnat elevii sa recurga la o metoda de grup si a reusit sa obtina rezultate uimitoare in acest sens. Cu alte cuvinte, o persoana era aleasa sa fie “santinela” pe o perioada relativ scurta de timp (sa zicem o jumatate de ora). Aceasta persoana era responsabila cu trezirea celorlalti prin administrarea de stopuri. Cand santinela spunea “STOP!”, toti cei aflati in

incapere se opreau brusc. Este o experienta interesanta, iar daca in grupul vostru de prieteni exista mai multe persoane dornice de a se trezi, puteti aplica aceasta metoda. * Intrebare: apropo de STOP… Mai intreb o data de siguranta. -STOP -caut sa fiu constiient -plastic vorbind e ca si cum lumina din lanterna nu mai urmareste conturul si culorile obiectelor ci se observa pe ea insasi luminind… lumina devine constienta ca exista si ca lumineaza dincolo de gandul ca ea lumineaza obiectele si ca are ca origine lanterna. Deci stopul pentru mine duce intr-un loc in care eu am feelingul ca sunt constient si ma rup pentru o clipa de gindurile si sentimentele pe care le constientizez. om de jad: Descrierea ta este corecta, exact asa se intampla. Pentru o clipa esti constient ca esti constient, acesta este primul pas. Urmatorul pas este sa patrunzi in acea stare de a fi constient, sa vezi in ce consta acea stare. Tine minte, nu s-o analizezi, ci s-o aprofundezi, sa te lasi cuprins de ea, sa existi in acea stare. Pare un lucru banal la prima vedere, insa cu cat patrunzi mai mult in acea lumina, cu atat mai mult vei reusi sa legi cap la cap ceea ce ti s-a spus despre religie. Scripturile vor deveni brusc vii pentru tine, fiindca in acel moment in ele vei gasi mici parti din experienta ta. Vei intelege de ce inteleptii au facut anumite afirmatii, aparent lipsite de sens, insa de data aceasta nu le vei mai intelege doar din punct de vedere intelectual. De fiecare data cand iti dai stop si simti acea lumina, opreste-te la ea si acorda-i intreaga ta atentie. Nu te grabi, nu face absolut nimic in privinta ei, doar ramai cu ea. Uneori, vei avea senzatia ca ai pierdut-o, dar nu trebuie sa-ti faci griji. O data ce ai gasit-o, n-o mai pierzi. Acorda-i atentia ta si vei vedea cum usor-usor incepi sa te transformi. * Intrebare: Sunt ceasuri de mana care fac “bip!” la fiecare jumatate de ora – teoretic te pot ajuta sa te trezesti de foarte multe ori pe zi. Oare au efect si in vis? om de jad: Teoretic ne pot ajuta sa ne trezim multe lucruri, insa foarte importanta este atitudinea pe care noi o avem vis a vis de starile de constienta. Daca vom fi suficient de maturi incat sa putem intelege si aprecia valoarea clipelor in care suntem constienti, atunci, cu siguranta, in timp, durata perioadelor de constienta va fi mai mare. In mod accidental toti ne trezim pentru cateva clipe, insa din pacate punem acea stare pe seama evenimentelor care – in viziunea noastra – au generat-o. Un rasarit de soare, o plimbare la munte sau privirea persoanei iubite ne pot trezi din somnul in care traim in mod normal. Daca vom dispune de maturitatea necesara, astfel incat sa putem intelege ca starea de vioiciune si de constienta ne apartine si ca ea nu este generata de cei din jur, atitudinea noastra fata de viata se va schimba radical. Vom intelege atunci ca noi suntem singurii responsabili pentru ceea ce simtim. Noi suntem cei care alegem sa dormim si tot noi putem alege sa fim treji. Noi suntem cei care prefera sa sufere, deci tot noi putem renunta la suferinta. Cum ajungem la o asemenea maturitate? Este greu de spus, fiecare are calea sa. Metodele de meditatie ajuta enorm, dar daca in restul timpului preferam sa dormim, rezultatele pozitive nu o sa fie foarte vizibile. Deci daca nu progresati pe calea pe care ati pornit sa nu va acuzati invatatorii spirituali: daca vreti neaparat sa dati vina pe cineva, dati vina pe propria lene. Sunt oameni care n-au auzit de meditatie in viata lor si cu toate astea dau dovada de o maturitate interioara extraordinara. Chiar daca nu au meditat niciodata, ei au reusit sa se maturizeze prin simpla observare a propriilor actiuni. Este uitil sa intelegem ca maturitatea nu poate aparea decat daca traim intr-o stransa relatie cu noi insine. Asa cum spuneam si la inceputul topicului, cel care vrea sa fie treaz trebuie sa inceapa in primul rand sa-si traiasca viata dupa propriile principii. Si cand spun asta nu ma refer la faptul ca ar trebui sa va inventati niste principii originale, accentul nu se pune pe originalitate. Trebuie sa va reganditi principiile de viata. Faceti o lista si judecati cu mintea voastra fiecare principiu de viata dupa care va ghidati. Vedeti care principiu este bun pentru voi, ce va face cu adevarat bine si ce nu, care principiu poate fi aplicat pe sistemul vostru de viata si care nu poate fi aplicat decat partial, sau chiar deloc. Cu cat carati dupa voi mai putine gunoaie, cu atat va va fi mai usor sa fiti vii, constienti, spontani.