Tehnica blazonului

Am folosit această tehnică cu scopul identificării caracteristicilor mai importante prin care

se definesc dimensiunile centrale ale conceptului în sine.

Tehnică blazonului, destul de simplă, se sprijină pe un suport metaforic: blazonul, a cărui

conotaţie rezidă în nobleţea persoanelor, într-un cadru special instituit, participanţii sunt incitaţi să

se prezinte şi să se definească în funcţie de anumite caracteristici (sau instrucţiuni) trecute,

prezente sau în formare.

O scurtă descriere

Prin această tehnică se utilizează un produs singular, conceput liber şi personalizat,

inducându-se, adesea, şi o verbalizare secundară. Într-adevăr, indivizilor li se propune să

completeze compartimentele unor steme cu desene, figurative sau nu, ori cu propoziţii apte să

semnifice elemente importante ale reprezentării de sine sau ale apartenenţei colective. Ulterior,

blazoanele astfel obţinute vor face obiectul unei prezentări şi al unei comparări reciproce, însoţite

de explicaţii şi dialoguri multiple.

Numărul de participanţi poate fi cuprins între cinci-şapte persoane.

Durata de elaborare a blazoanelor şi de schimburi pe marginea a variat în funcţie de

sarcinile primite, de mărimea grupului şi de calitatea schimburilor: aproximativ trei ore.

Obiective posibile (personale şi colective)

1. Să se facă mai densă şi mai concisă prezentarea unui individ şi a aspiraţiilor sale faţă de

alte persoane.

2. Să se propună fiecărei persoane (adulte, dar, la fel de bine, tinere sau de vârstă mică)

realizarea unui efort de gândire valorizantă asupra ei înseşi, cu implicarea simbolismului inerent,

de mândrie, al blazonului.

3. Să antreneze fiecare participant să reflecteze, împreună cu alţii, asupra relaţiei cu el

însuşi şi a transparenţei faţă de ceilalţi sau a voinţei sale existenţiale, prin care să-şi exercite

capacitatea concurenţială.

4. Să sporească claritatea concepţiilor colective (profesionale sau sociale), ca şi

autenticitatea percepţiilor reciproce ale indivizilor în cadrul unui grup (de adulţi, dar şi de tineri),

autenticitate evaluabilă graţie centralizării tuturor formulărilor.

5. Să ajute indivizii participanţi ca, făcând unele alegeri, să ia mai bine cunoştinţă, la nivel

colectiv, de diversele lor concepţii profesionale sau de o obligaţie de îndeplinit sau, în fine, de

structura culturală subiacentă (sau chiar de personalitatea lor de bază).

1

Faza de orientare

Ca şi aplicator, a acestei tehnici persoanelor participante, am enunţăt şi am comentat

obiectivele sarcinii care va trebui să fie realizată, prin raportarea la experienţa mea atunci când am

încercat această tehnică, facilitând un schimb sumar privind semnificaţiile posibile ale acestora,

pentru ca, mai târziu, după perioada de experimentare, să se impună evaluarea reală.

Am distribuit materialul necesar - foi mari de hârtie, creioane colorate şi chiar cutii de

vopsele, după care am indicăt, pe tablă, următoarele instrucţiuni:

Participantii îşi scriu doar prenumele - fiecare în partea superioara a unei foi - şi apoi

împart restul hârtiei printr-o cruce în 4 părţi egale. Fiecare din cele 4 sectoare reprezintă câte

un domeniu principal de viaţă; utilizând simboluri ştiute individual, ilustând astfel prin

creionare 4 domenii (corespunzator câte unul fiecărei părţi a crucii): anturajul, preocupările,

lucrul, visele. Sub semnul unei alternanţe utile, acestea pot viza: evocări personale sau

culturale, caracterizări pozitive sau lacune şi dificultăţi; contexte (experimentale, temporale şi

istorice, spaţiale) vizând intenţii, dorinţe sau realizări; constrângeri sau alerte; valori sau

opţiuni libere. Când termină, fără a discuta între ei, participanţii se vizitează reciproc,

privindu-şi realizările. Apoi, pe două şiruri, faţă în faţă, participanţii îşi împărtaşesc cu

perechea cele desenate: fiecare încearcă să “ghicească” ce a vrut să prezinte celălalt (nimeni

nu are voie să scrie mai mult decât prenumele pe foaie - ci totul este înfăţişat prin desen).

O formă mai nuanţată poate fi prin adăugarea unui slogan scris în partea inferioară a

foii - ce este caracteristic persoanei ce înfăţişează prin desen domeniile propuse (acestea 4

domenii pot fi alese şi în funcţie de anumite teme: familia, apartenenţa la comunitate,

înţelegerea cu ceilalţi, modul cum văd societatea). Ca modalitate de a umple compartimentele

am recomandat desenul sau figuraţiile, ori prin utilizarea de cuvinte şi fraze în cazul

participanţilor care nu au talent la desen.

Faza de realizare a blazoanelor

În funcţie de obiective, fiecare îşi realizează, individual, stema.

Faza de comunicare

În cadrul grupului participant indivizii şi-au prezentat stemele. Ei confruntându-se cu

sarcina de a explica indicaţiile sau desenele, au primit şi întrebări din partea celorlaţi.

Schimbul, explicaţiile şi comenatriile s-au realizat prin prezentarea fiecărui blazon, cu

ajutorul unui şevalet, în faţa întregului grup, cât şi printr-un studiu comparat al fiecărui

compartiment (sau diviziuni) al diverselor blazoane, studiu ce a putut fi încredinţat, pentru fiecare

compartiment în parte, unor partcipanţi voluntari.

2

Faza de evaluare (comentariu)

Ideile sau sentimentele trăite, de mine cât şi de participanţii la această tehnică, atât pe

parcursul fazelor de realizare, cât şi a fazei de comunicare au fost explicitate, dând naştere la

reflecţii asupra:

imaginilor despre sine,

a proiectelor existenţiale, individuale sau colective,

a caracteristicilor unor aparenţe sociale,

a disonanţelor stereotipale,

a posibilităţilor de recunoaştere de sine sau a celuilalt,

asupra îmbogăţirilor presupuse de întâlnirile culturale sau a unor simple încercări

de reprezentare a unei profesii.

Pe tot parcursul şedinţei am încercat menţinerea unei atmosfere destinse, cu umor, de bună

dispoziţie, punând sub semnul întrebării interpretările mai mult sau mai puţin aberante, acolo unde

a fost cazul.

Aplicarea acestei tehnici a permis definirea creativităţii fiecărui participant în parte, ca

formă aparte a comportamentului de rezolvare a problemelor, caracterizată prin:

- noutate şi valoare proprie pentru subiectul în cauză;

- neconvenţionalitate;

- motivaţie şi persistenţă avansată, manifestată fie pe o durată mare de timp, fie de o

intensitate înaltă;

- stabilirea relaţiei creativităţii cu inteligenţa şi imaginaţia fiecărui participant prin prisma

raportului în care se găsesc comportamentul divergent şi convergent precum şi prin

reprezentarea şi anticiparea noului;

- depăşirea unei anumite dificultăţi în formularea sau rezolvarea sarcinii.

Aplicaţia a permis persoanelor participante, dar şi mie – ca aplicator a tehnicii –

redeschiderea către latura pozitivă a fiinţei noastre şi centrarea pe optimizarea şi transformarea

creativă a acesteia în sensul unei renaturalizări şi extensii a capacităţilor noastre de cunoaştere şi

acţiune, depăşind o serie de blocaje şi complexe survenite în timp: complexul de rivalitate paternă,

complexul de nesiguranţă, complexul de inferioritate, complexul de vinovăţie.

Variante de lucru posibile – ca mod de îmbunătăţire a modului de aplicare a tehnicii

1. În loc să-şi realizeze propriul blazon, fiecare individ să fie invitat să propună câteva

elemente pentru fiecare compartiment al blazonului unui coechipier cu care va fi cuplat în

aplicaţie, şi invers, folosind ca modalitate de lucru tatonarea.

Această variantă poate preceda formula de mai sus sau îi poate urma.

3

2. În locul utilizării suportului constituit de blazon, s-ar putea recurge la alte suporturi

metaforice.

Cel mai obişnuit este mingea. Suprafaţa sa putând fi împărţită în câte compartimente se

doreşte. Simbolismul utilizării sale asigurându-i o bună circulaţie între indivizi (dacă fiecare a

completat compartimentele câte unei mingi) sau între grupuri (care deţin în comun o singură

minge). Aplicatorul tehnicii va avea grijă să completeze el însuşi una, pe care să o pună în

circulaţie, împreună cu celelalte, evitând, prin luarea la cunoştinţă a conţinuturilor acestora,

blocarea mişcării, a „paselor”.

Mingile pot fi desenate pe foi mari sau de mărime medie. Indivizii participanţi putând să

înscrie pe marginile mingilor neconcepute de ei unele reflecţii sau întrebări.

4