TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

2

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

Teză de doctorat

TEATRUL NECONVENȚIONAL

Relația spectacol - spațiu - tehnologie

Autor: drd. arh. int. Silvia Ionescu

Conducător științific: prof. univ. emerit dr. arh. Emil Barbu Popescu

București 2018

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

3

Cuprins

Capitolul 1

Obiectivele și definirea studiului de cercetare 6

1.1. Delimitarea studiului 6

1.2. Obiectivele studiului 7

1.3. Metodologia de studiu 8

1.4. Structura lucrării 9

Capitolul 2

Teatrul ca spectacol 11

2.1. Scurt istoric al teatrului ca spectacol 11

2.1.1. Evoluția spectacolului de teatru până în secolul XX 11

2.1.2. Evoluția spectacolului de teatru, secolele: XX, XXI 19

2.2. Arta spectacolului - Abordări teoretice în secolul XX 22

2.3. Direcţii contemporane în arta spectacolului 29

2.3.1. Publicul pe scenă 29

2.3.2. Scena goală 31

2.3.3. Imaginea video 32

2.3.4. Teatrul virtual 33

2.4. Concluzii 34

Capitolul 3

Teatrul ca spațiu arhitectural 36

3.1. Ce spaţii de teatru îşi doresc regizorii 36

3.2. Premizele apariției spațiului teatral flexibil generat de noul tip de spectacol 39

3.2.1.Teatrul Laborator-Relația spațiu-spectacol în viziunea lui Jerzy Grotowski 40

3.2.2. Proiect - Teatrul Total - Walter Gropius 42

3.2.3. Proiect - Teatrul Național din București- Liviu Ciulei și Paul Bortnovski 43

3.3. Adaptarea clădirilor de teatru la noul concept de spectacol 45

3.3.1. Săli experimentale în clădiri de teatru existente 45

3.3.2. Renovarea și reconfigurarea teatrelor convenționale 49

3.3.3. Tendințe în arhitectura teatrelor 55

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

4

3.4. Conversia ca metodă de revitalizare a spațiului teatral 60

3.4.1. Studiu de caz - Teatrul Masca București 67

3.5. Concluzii 75

Capitolul 4

Tehnologia ca instrument de revitalizare a spațiului 78

4.1. Aspecte tehnologice - Sala de spectacol 79

4.1.1. Tipuri de scenă 79

4.1.2. Vizibilitate în spațiile de teatru 81

4.1.3. Acustică în spațiile de teatru 83

4.1.4. Gradene mobile în spațiile de teatru 84

4.1.5. Pereți amovibili în spațiile de teatru 86

4.1.6. Finisaje și iluminat în sala de spectacol 86

4.2. Tehnologia scenei în spațiile teatrale 88

4.2.1. Evoluția tehnologiei scenice în teatru 88

4.2.2. Tehnologia specifică scenei teatrului 90

4.2.3. Iluminatul de scenă 93

4.2.3.1. Echipamente de iluminat 94

4.2.3.2. Lumina în spații experimentale flexibile 97

4.2.4. Direcții contemporane în tehnologie - Tehnologia IT, Proiecțiile 98

4.3. Concluzii

104

Capitolul 5

Teatrul Neconvențional 105

5.1. Metamorfoza spațiului arhitectural în spațiu teatral 108

5.1.1. Spații teatrale neconvenționale permanente 109

5.1.1.1. Spațiile teatrale neconvenționale permanente în România 110

5.1.2. Spații teatrale neconvenționale temporare 118

5.1.2.1. Spații teatrale neconvenționale temporare în România 121

5.2. Metamorfoza spațiului urban în spațiu teatral 129

5.2.1. Teatrul de stradă 130

5.2.1.1. Teatrul de stradă în București 131

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

5

5.2.2. Happening 136

5.2.3. Performance 137

5.2.4. Carnaval 139

5.3. Concluzii 140

Capitolul 6

Studii de caz - spațiul teatral neconvețional în București 142

6. 1. Contribuții personale 145

6.1.1. Studiul de caz I - proiect de diplomă (proiect personal) 146

Conversia Uzinelor Wolf în spațiu teatral

6.1.2. Studiul de caz II - proiect personal 151

Concursul de idei de arhitectură Foyer urban în fața

Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”

6.2. Studiul de caz III - preluate din activitatea didactică 154

Spații teatrale neconvenționale temporare în București

6.2.1. Decorul unui spectacol într-un spațiu neconvențional 154

Proiect de specialitate opțional, Scenografie, An V,

UAUIM, București, Facultatea de Arhitectură

6.2.2. Traseu Scenografic într-un spațiu urban 161

Proiect de specialitate opțional – Scenografie, An V,

UAUIM, București, Facultatea de Arhitectură

6.2.3. Studiu de caz bazat pe un interviu realizat cu studenții arhitecți 166

6.3. Concluzii 170

Capitolul 7

Concluzii 172

7.1. Concluzii privind dezvoltarea fenomenului teatral din ultimele două secole 172

7.2. Teatru neconvențional- 175

contribuții personale și posibilități de cercetare în viitor

Bibliografie 177

Anexa 1 192

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

6

Capitolul 1

Obiectivele și definirea studiului de cercetare

Spectacolul de teatru nu poate fi separat de spaţiu şi invers, au trăit, au evolut şi

s-au reinventat împreună, de-a lungul istoriei.

„Într-o perioadă în care totul e pe nisipuri mișcătoare, automat se va căuta forma.

Distrugerea formelor vechi, experimentarea celor noi: cuvinte noi, relații noi, spații noi,

clădiri noi1„ (Brook, 2014)

Ultimele două secole aduc schimbări ideologice, spațiul scenic convenţional este

contestat, apare teatrul experimental, ca manifest împotriva rigorii scenei naturaliste,

modificând convenţiile tradiţionale de spațialitate. Mediul teatral migrează spre spații

neconveționale, alternative, în afara clădirilor de teatru.

Aducerea spectatorilor în diferite spaţii alternative, non-teatrale, trasformă

fenomenul artistic într-un teatru viu, care se simte, se vede, se aude, având o semnificaţie

cu precădere senzorială, ce are puterea de a emana valori artistice.

Studiul a început din dorinţa înţelegerii noilor tendinţe în abordarea amenajării

spaţiilor destinate artei spectacolului, accentul punându-se cu precădere pe spaţiile

neconvenţionale, ca o alternativă a sălilor clasice, dar aducând în discuție și posibilitatea

reconfigurării spațiilor teatrale existente pentru a corespunde cerințelor regizorale actuale.

Astfel putem face distincție între termenii teatru experimental și teatru neconvențional.

Teatrul experimental2 este un termen ce definește spectacolul de teatru

avangardist, specific ultimelor decenii, fiind creat ca răspuns la situația critică a teatrului,

generată de lipsa publicului și apariția filmului, negând teatrul burghez atât din punct de

vedere al spectacolului cât și al spațiului. Teatrul experimental poate avea drept cadru

spațial atât sălile experimentale, flexibile din interiorul teatrelor simbol cât și spații

alternative, non-teatrale.

1Brook, Peter.(2014): Cu o prefaţă de Andrei Şerban - Spaţiul gol, Bucureşti: Editura Nemira, pag. 200

2EXPERIMENTÁL,-Ă, experimentali,-e, adj. (Adesea adverbial) De experiență, bazat pe experiență, rezultat

din experiență; cu titlu de încercare. – Din fr.expérimental, lat. experimentalis.

Iorgu, Iordan. (2009): Dicționarul explicativ al limbii române (Editia a II-a revăzută și adăugită, Academia

Română, Institutul de lingvistică: Enciclopedic Gold.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

7

Teatrul neconvețional3, este un termen ce cuprinde viziunea experimentală asupra

spectacolului în spații non-teatrale variate, în afara sălilor clasice convenționale de teatru.

Având aceste premize pe durata celor trei ani de studiu am analizat evoluția relației

spațiu-spectacol pornind de la procesul de adaptare a spațiului la spectacol în interiorul

teatrelor simbol prin apariția sălilor experimentale și la tranziția fenomenului teatral în

spații neconvenționale în afara sălilor de teatru. Pentru această cercetare am folosit

următoarele criterii:

- evoluția și adaptarea spațiilor teatrale la noul tip de spectacol experimental

- modul de utilizare al tehnologiei noi în teatru

- tendințele actuale ale spactacolelor și spațiilor teatrale neconvenționale

- emplementarea de noi spații teatrale neconveționale în orașul București

1.2. Obiectivele studiului

Fenomenul teatral văzut ca un organism viu, este într-un proces continuu de

transformare și extindere. El caută mereu noi forme de expresie, din dorința de a-și mai

găsi necesitatea în societatea actuală.

Teatrul parcurge un secol al reînnoirii, adaptându-se la cerințele culturale ale

publicului. Arhitectura teatrelor se adaptează spațial pentru a oferi creatorilor de teatru

flexibilitate. Dar pentru a veni în întâmpinarea publicului, regizorii desacralizează teatrul și

invită spectatorii în spații variate non-teatrale. Referindu-ne la fenomenul teatral

experimental, acesta nu poate fi tratat şi înțeles ca un act singular, izolat de întreg, şi

anume de arta teatrală în general și implicit de societatea actuală, însetată să exploreze

senzații inedite.

Teatrul nu mai depinde de un loc anume, el poate fi reprezentat oriunde, pe stradă,

în cafenele, în spaţii abandonate, tot ce contează este legătura dintre spectacol şi spectator,

privitorul devine parte integrală a actului artistic.

3NECONVENȚIONÁL,-Ă, neconvenționali,-e, adj. 1. Care nu este convențional. 2.(Despre artă) Care nu se

supune convențiilor, canoanelor; original. (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturalețe, spontan. 3.(Despre

surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + convențional.

Iorgu, Iordan. (1998): Dicționarul explicativ al limbii române (Editia a II-a revăzută și adăugită), Academia

Română, institutul de lingvistică:Univers Enciclopedic.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

8

Obiectivul principal al lucrării de doctorat se constituie într-o analiză și interpretare

a spațiului teatral actual în raport direct cu spectacolul, analiză ce reprezintă baza teoretică

în vederea realizăriilor studiilor de caz ce au ca scop extinderea fenomenului teatral

neconvețional din orașul Bucureşti prin diversitatea spațiilor arhitecturale și urbane ce pot

fi transformate în spații teatrale permanente sau temporare, evidențiind potențialul spațial

al orașului. Acest demers propune studii de caz ce oferă soluții spațiale variate ce includ:

- metamorfoza spațiului arhitectural în spațiu teatral permanent exemplificat

- metamorfoza spațiului urban în spațiu teatral permanent

- metamorfoza spațiului arhitectural și urban în spațiu teatral temporar

Abordarea tematicii propuse are ca scop, descoperirea spațiilor teatrale

neconveționale, ce prin expresivitatea lor au capacitatea de a atrage trupe independente de

actori și implicit public nou dornic să experimenteze noi forme teatrale.

1.3. Metodologia de studiu

În vederea realizării obiectivelor, au fost analizate comparativ și sintetic teoriile

privind evoluția și reinterpretarea spectacolelor de teatru ce au influențat semnificativ

spațiul. Astfel s-au urmărit:

- analiza teoretică prin raportare la literatura de specialitate.

- analiza unor exemple existente pentru diferitele tipologii de spații teatrale atât în

România cât și în străinătate.

- analizarea procesului de adaptare a tehnologiei specifice teatrului la noile cerințe

și tipologii de săli.

- tranziția de la spațiile teatrale experimentale la spațiile neconvenționale.

- realizarea de studii de caz bazate pe teoriile și exemplele studiate, cu date reale, ce

aduc posibile soluții pentru dezvoltarea unor spații teatrale în București.

Având această structură, studiul a pornit de la evoluția teatrului punându-se accent

pe schimbările survenite în ultimele două secole ce au transformat spațiile teatrale. Apariția

sălilor experimentale nu ar fi fost posibilă fără evoloția tehnologiei. În acest context

tehnologia a determinat flexibilitatea sălilor de spectacol. Aflându-ne într-un secol al

reînnoiri, al schimbărilor fulminante, pentru a veni în întampinarea publicului sau pentru a

experimenta noi emoții, teatrul a migrat în spații neconvenționale. Cum noile viziuni

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

9

regizorale au dus la schimbările spațiale, sălile experimentale din cadrul teatrelor simbol au

fost baza ințială pentru teatrul experimental, acesta ieșind ulterior și spre spații

neconveționale alternative. Din aceste considerente ale transformării continue a

fenomenului teatral am ales această structură a lucrării.

Capitolul 2

Teatrul ca spectacol

Teatrul, ca fenomen viu și dinamic, a fost supus evoluției, având puterea de a se

adapta dezideratelor fiecărei perioade istorice, fiind într-un proces continuu de

transformare și extindere.

Istoria teatrului, analizată succint în acest capitol, subliniază acest proces continuu

de transformare și adaptare a teatrului. Timp de douăzeci de secolele spectacolul de teatru

a prins viață în spații variate de la anfiteatrul grec, la spațiile improvizate în piețele publice

din Evul Mediu, la teatrul elisabetan specific Renașterii din Anglia, până la forma

consacrată și asimilată a teatrului clasic cu scenă, cortină și spectori în fotolii.

O altă problemă, analizată în acest capitol, cu care se confruntă teatrul

contemporan, este segregarea publicului. Astăzi nu mai putem vorbi de un public coagulat

ce își dorește să ia parte la un anumit tip de spectacol, ci putem vorbi de mai multe

categorii de public având preferințe variate. Această segregare a consumatorului de teatru a

mai fost întâlnită în Renașterea din Italia unde varietatea spectacolelor atrăgea public

divers, de la teatrul de curte destinat nobililor la teatrul cult în spațiile teatrale construite,

Teatrul Olimpico din Vicentza, până la Comedia dell Arte, ce abordează un spectacol facil

destinat publicului larg.

Spectacolul de teatru este într-o perpetuă schimbare și adaptare la necesitățile

societății. Din dorința de a transmite emoție, senzații stări sub diverse forme semantice,

regizorii caută spaţii sensibile, variate trasnformând actul artistic într-un spectacol total, în

care spectatorul este parte componentă a spactacolului.

În acest secol al reînnoirii artei dramatice, un gest de compromis sau un suflu

salvator, ce ancorează în prezent spectacolul de teatru, este imaginea video ce a schimbat

radical percepțiile spațiale în teatru, aducând în prim plan un spectacol virtual, intangibil în

concordanță cu specificul acestui secol, tehnologia.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

10

Fenomenul teatral, pentru a supraviețui, este nevoit să se adapteze contextului

social actual, oferind varietate spațială și conceptuală. Un teatru nou, dinamic unde limitele

sunt abolite are puterea de a se adapta, supraviețui în contextul social actual, dominat de

tehnologie.

Capitolul 3

Teatrul ca spațiu arhitectural

Edificiul arhitectural, teatrul, are un loc distinct în viața orașului, cu toate funcțiile

sale urbane, sociale și culturale. Arhitectura teatrelor a determinat modul de abordare al

spectacolului. În ultimile decenii regizorii adoptă diferite configurări spațiale ale scenei și

ale auditoriului. Putem considera acest moment, ca fiind tranziția de la sala clasică a

secolului XIX la spațiile variate planimetric, drept punctul cheie de adaptare a arhitecturii

la spectacol.

Modificările spațiale survenite în incinta teatrelor contemporane sunt cu precădere

rezultatul sistemelor tehnice și tehnologice ce au potențat flexibilitatea spațială eliberând

enclava sălii de teatru de constrângerile arhitecturale.

Contradicția dintre spectacol și spațiu este intriga generatoare ce transformă spațiul

rigid într-unul flexibil, adaptabil, unde arhitectura sălii de spectacol devine parte integrantă

a spectacolului.

Clădirile destinate teatrului fac parte dintr-un program arhitectural ce implică partea

tehnică, constructivă, cu latura conceptuală artistică. Această multivalență funcțională și

tehnologică implică funcțiuni urbane, sociale și ideologice. Fiind un program arhitectural

complex ce trebuie să corespundă unor multitudini de cerințe, arhitectura teatrelor este într-

un proces continuu de transformare și extindere încercând să țină ritmul cu diversitatea

transpunerilor scenice, totul raportat la schimbările sociale.

Spațiile teatrale construite astăzi sunt reflexia spectacolelor modere, care din

dorința de a ajunge la public și implicit de a vinde pentru a supraviețui, adoptă forme noi

de expresie apelând la spații alternative și la tehnologia video. De aceleași mijloace

tehnologice contemporane se folosesc arhitecții teatrelor pentru a creea clădiri fezabile,

frecventate de public.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

11

Caracterul clădirilor de teatru s-a schimbat. Deschiderea spectacolului spre public a

generat deschiderea spațiului teatral spre exterior, transformând zonele publice precum

foaierul, în spații culturale și comerciale asimilate și utilizate pe tot parcursul zilei nu doar

înainte de spectacol.

În încheiere capitolul prezintă un studiu de caz realizat cu studenții anului IV de la

Facultatea de Arhitectură de Interior din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism

Ion Mincu București, un proiect care s-a vrut o analiză a unei zone defavorizate cultural

din București (Bucureștii Noi). Proiectul propune revitalizarea și transformarea într-un

Centru Cultural Multifuncțional a Teatrului Masca din cartierul Bucureștii Noi a fostului

cinamatograf Înfrațirea între popoare.

Studiul de caz este relevant pentru acest capitol, datorită faptului că poate fi un

suport conceptual în vederea vitalizării și redării publicului a unor spații neutilizate ce pot

fi soluții fezabile de dezvoltare culturală în diferite medii mai mult sau mai puțin

defavorizate, putând diminua segregarea socială, așa cum reiese din studiul realizat în acest

capitol.

Capitolul 4

Tehnologia ca instrument de revitalizare a spațiului

Capitolul 4 prezintă o analiză a tehnologiilor existente în spațiile teatrale, de la sala

de spectacol, scenă, gradene, acustică, pereți amovibili, iluminat până la o analiză a

evoluției acestora spre direcțiile contemporane.

Rămânând în sfera relației indestructibile spațiu-spectacol aflat în interdependență

conceptuală cu publicul, clădirile destinate teatrului sunt mecanisme complexe ce vin ca

răspuns necesităților funcționale ale spectacolelor de teatru.

Clădirile destinate teatrelor înglobează trei mari categorii funcționale, delimitate

clar dar necesitatea pentru funcționarea optimă a teatrului. Mărimea spațiilor poate varia în

funcție de mărimea și tipologia teatrului dar nici un element nu poate să fie ignorat sau

eliminat. Astfel componentele fundamentale ale unui teatru sunt: sala de spectacol ce

include scenă, gradene pentru spectatori, toate mecanismele sceno-tehnice, zonele publice

ce conțin foaierul, spații publice adiacente precum, spații expoziționale, cafenele, librării,

case de bilete, etc, zonele de culise back-stage, ce cuprind cabinele actorilor, depozitele

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

12

pentru decor și costume, atelierele de producție pentru decoruri, spații tehnice, etc și zona

de birouri destinată administrării teatrului.

Identitatea teatrului este redată de sala de spectacol ce devine scheletul definitoriu

pentru aspectul exterior al clădirii. Având rolul de a determina relația spectacol-spectator,

cadrul arhitectural al sălii de teatru trebuie să aibă capacitatea de a se mula diverselor

viziuni artistice. În aceeași măsură trebuie să ofere condiții optime de confort spectatorilor

din punct de vedere vizual și acustic.

Secolul XX transformă radical imaginea teatrului migrând spre un spațiu deschis,

flexibil și transformabil ce se extinde într-un ritm alert. Vechile teatre se reconfigurează

generând flexibilitate spațială, iar teatrele construite astăzi mizează pe potențialul lor

tehnologic de a se adapta și reconfigura spațial. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără

dezvoltarea tehnologiei, ce poate permite în acest moment dinamica spațială.

Multitudinea de posibilități de a transpune un spectacol în ziua de astăzi se

datorează în primul rând evoluției computerului. Din punct de vedere al scenografiei,

proiecțiile video și 3D generate de evoluția tehnologiei, IT transformă decorurile palpabile,

construite, într-o lume virtuală capabilă să țină publicul legat de teatru.

Gradenele mobile, pereții amovibili, platformele hidraulice permit adaptarea

graficii planimetrice în funcție de conceptele regizorale, oferind unicitate fiecărei

reprezentări artistice.

Capitolul 5

Teatrul Neconvențional

Într-un context spațial nelimitativ teatrul neconvențional pătrunde în viața cotidiană

a specatatorilor. Având acestă diversitate spațială, capitolul 5 iși propune o clasificare a

spațiului teatral experimental în funcție de caracterul său permanent sau temporar,

punându-se accentul pe exemple concrete semnificative de spectacole experimentale în

spații alternative.

Fenomenul teatral evoluează, așa cum am văzut în capitolele precedente, spațiul

teatral s-a adaptat viziunilor regizorale din ultimele decenii. Am văzut cum, teatrele clasice

simbol își reconfigurează sălile de spectacol oferind dinamism spațial regizorilor și cum

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

13

teatrele noi utilizează tehnologie de ultimă generație pentru a aduce în lumina

reflectoarelor producții extravagante.

Peter Brook cu lucrarea sa Spaţiul gol, demontează teatrul tradiţonal atât ca spaţiu

cât şi ca spectacol. Teatrul este efemer, viu, el nu poate fi oprit și canonizat. Spectacolele

vii pot fi reprezentate oriunde, pe stradă, în hambare, în mansarde, tot ceea ce contează este

contactul, interacțiunea cu publicul, această forță fiind definitorie pentru arta spectacolului.

“Pot să iau orice spaţiu gol şi să-l consider o scenă. Un om traversează acest spaţiu

gol, şi altul îl priveşte şi e tot ce trebuie să aibă un act teatral.”4(Brook. 2014)

Relativitatea teatrului este dată de efemeritatea sa, un teatru viu trebuie să fie

ancorat în realitatea socială actuală, să țină pasul cu moda. În teatru orice reprezentație

oricât de extravagantă ar fi intră în declin, moare după ce spectatorii părăsesc sala. Un

teatru viu este dinamic având puterea de a se adapta mereu pentru a ieși din sfera teatrului

de anticariat.

Desigur existența teatrelor simbol nu poate fi anihilată, am văzut în capitolele

precedente cum din dorința de a ține regizorii legați de instituția teatrală, aceștia încep să-și

adapteze, să-și reconfigureze spațiile pentru a oferi spații flexibile, experimentale. Am

văzut cum regizorii dau noi valențe spațiale sălilor de teatru clasice prin invitarea

publicului pe scenă sau extinderea spectacolului de teatru în zona foaierului.

Deloc nesemnificative, toate aceste demersuri sunt aplaudabile dar nu suficiente

pentru a opri fenomenul teatral de a migra spre spații teatrale alternative (neteatrale).

Doriță denotată din necesitatea spectacolului de a se apropia de public, de a veni în

întâmpinarea lui, de a năzui la noi forme spațiale ce pot genera depășirea limitelor

arhitecturale standardizate specifice programului arhitectural al teatrelor.

Limitând discuția la nivelul artei teatrale experimentale, spectacolul nu poate fi

separat de spaţiu şi invers, au trăit, au evolut şi s-au reinventat împreună, de-a lungul

istoriei. Având ca premisă această relaţie indestructibilă, fenomenul teatral este reflexia

societății adaptată fiecărei perioade istorice.

Schimbările apărute în sfera spectacolului atrag schimbări spațiale. Fenomenul

teatrului depășește granița convențională, a clădirilor specifice, spre spații alternative, non-

teatrale, oferă creatorilor de teatru un cadru incitant, viu, credibil unde rolul de simplu

4Brook Peter. (2014): Cu o prefaţă de Andrei Şerban , Spaţiul gol. Editura, Nemira, Bucureşti, pag 17

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

14

privitor este abolit, iar publicul este invitat să facă parte din actul artistic, experimentând

activ piesa de teatru.

Varietatea abordărilor spațiale din ultimi ani transformă teatrul neconvențional înt-

un fenomen prezent în întreaga lume. Pornind de la principalele Festivaluri de Teatru ce au

metamorfozat spațiile arhitecturale și urbane în spații teatrale, capitolul studiat analizează

cu precadere teatrul experimental din București, un fenomen ce începe să-și facă simțită

prezența, chiar dacă la un nivel mult diminuat față de alte capitale Europene.

Într-un context social agitat, teatrul este în căutarea indentității și necesității luptând

simbolic cu tehnologia media ce acaparează, nevoia de divertisment. Pentru a atrage

publicul este nevoie ca spectacolul de teatru să ofere ceva mai mult, oferindu-i acestuia

stimulul incitant, provocator și un cadru prietenos, cald, familiar. În acest context, spaţiile

neconvenţionale, animate de activităţi variate (concerte, proiecții de film, festivaluri,

expoziții, etc.) incluzând şi spectacolele de teatru, pot fi o alternativă a sălilor clasice

rigide, în același timp oferind și tinerilor artiști posibilitatea de a crea și a atrage public.

Teatrul prin natura sa creatoare are puterea de a metamorfoza orice spațiu într-un

spațiu teatral unic, sensibil. Pentru a veni în întâmpinarea publicului, teatrul pătrude din

nou în spațiul urban, la fel ca în Evul Mediu și Renaștere. Astăzi străzile și piețele oașelor

sunt animate de spectacole variate. Capitolul studiat face distincție între spațiul arhitectural

și spațiul urban, care deși fac parte din aceleași categorii ale spațiilor non-teatrale modul de

reprezentare a spectacolului și implicit publicul diferă semnificativ.

Capitolul 6

Studii de caz - spațiul teatral neconvețional în București

Relația spațiu-spectacol raportată la spectator este determinată de evoluția

fenomenului teatral. Am văzut în capitolele precedente soluții conceptuale pentru

regenerarea teatrului, care într-o epocă dominată de film și media, își pierde atractivitatea.

Publicul segregat și dezorientat consumă divertisment facil în detrimentul teatrului. În

acest context de căutare a identității, regizorii secolului XX vin cu soluții mai mult sau mai

puțin salvatoare de revitalizare a fenomenul teatral muribund.

Chiar dacă soluțiile conceptuale regizorale adoptă viziuni diferite, constanta o

reprezintă dorința acestora de a-și transpune creațiile într-un spațiu flexibil, adaptabil.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

15

Flexibilitatea spațială survenită în urma noii tipologii de spectacol și imaginea scenică

dinamică, ancorată în lumea virtuală a proiecțiilor video nu poate fi realizată fără tehnolgia

actuală. Legătura indestructibilă între spectacol-spațiu și tehnologie, ce este prezentată în

primele capitole ale studiului, accentuează importanța relaționară dintre aceste trei

elemente definitorii.

Teatrul neconvențional ia amploare începând cu a doua jumatate a secolului XX.

Este adus în atenția publicului de trupele independente ce încep să-și facă loc în contextul

cultural actual și de Festivalurile de Teatru ce adoptă temporar spații alternative din dorința

de a fi aproape de public.

Spiritul neconvețional al abordărilor teatrale pătrunde și în România odată cu

schimbarea regimului politic din ani '90. În acest context de perpetuă schimbare și

adaptare a spațiului la sepectacol, vom analiza prin intermediul unor studii de caz

personale, soluții variate de extindere a spațiilor teatrale în orașul București. Construirea

spațiilor noi sau conversia unor clădiri în spații teatrale neconvenționale, adaptabile și

flexibile reprezintă o necesitate în București. Întâlnim numeroase trupe independente fără

scenă iar teatrele existente nu au capacitatea să asimileze tinerii artiști.

În continuare pornind de la teatrele existente atât cele clasice suvenționate de stat

cât și cele independente vom semnala câteva propuneri de spații arhitecturale sau urbane

neconvenționale permanente sau temporare ce pot fi metamorfozate în spații teatrale.

Studiile de caz prezentate sunt contribuții personale ce oferă soluții spațiale

alternative în care spectacolole de teatru neconvețional pot găsi suportul non-limitativ,

expresiv unde spectacolul se întâlnește cu spectatorul într-un act artistic total.

Primul studiu de caz ce propune transformarea Uzinelor Wolf într-un Centru

Cultural, multifuncțional având ca dominantă spațiul teatral neconvențional poate aduce un

nou element de importanță culturală în zona industrială din partea Sud-Vest a orașului

București (zona Parcului Carol – gara Filaret), o zonă cu potențial mare de dezovoltare în

acest sens, datorită prezenței spațiilor culturale deja existente în vecinătatea Pracul Carol,

precum: Arenele Romane și Centrul Cultural The Ark și a ințiativelor propuse:

transformarea Uzinei Electrice în Muzeul Tehnologiei.

Cel de-al doilea studiu de caz a fost bazat pe un concurs de arhitectură, organizat

de Uniunea Arhitecților din România, având tema Foyer urban în fața Teatrului Național

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

16

de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Soluția adoptată, ca răspus al cerințelor temei, a fost

extinderea spațiul teatral interior în exterior, astfel piața din fața Teatrului de Operetă „Ion

Dacian” este metamorfozată în spațiu teatral devenind un foaier urban ce poate găzdui

spectacole în aer liber. Păstrând acest spirit non-limitativ spațiul public urban din fața,

Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” poate fi transformat într-un

mediu multicultural capabil să asimileze un act artistic metamorfozând temporar, un spațiu

cotidian în spațiu teatral.

Următoarele studii de caz sunt realizate de studenții arhitecți în timpul anilor de

studiu. Acestora li se propune de către cadrele didactice să descopere și să transforme

spații arhitecturale și urbane sensibile în spații teatrale temporare. Studiul de caz relevă

diversitatea spațiilor arhitecturale și urbane ce pot fi transformate în spații teatrale

neconvenționale temporare.

Soluțiile concepuale diverse vin din partea studenților din anul V ai Facultății de

Arhitectură din cadrul Unversitații de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București care

au descoperit și metamorfozat spații diverse în spații teatrale sensibile unde interacțiunea

spectacol-spectator primează.

În încheiere a fost dezbătută importanța teatrului în societatea actuală. Un studiu

bazat pe chestionare adresate studenților Facultății de Arhitectură de Interior din cadrul

Unversitații de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București, anul IV. Studiul este

important prin faptul că poate influența fenomenul teatral contemporan atât din prisma

publicului consumator cât și din sfera creatorului de spații teatrale. Teatrul contemporan

este apreciat, consumat și creat de un public nou dornic să experimenteze spații și emoții

diverse.

Studiile de caz prezentate în această lucrare releva diversitatea spațiilor

arhitecturale și urbane sensibile, vii, libere din București ce pot fi transformate în spații

teatrale neconvenționale, permanente sau temporare, într-un context actual al lipsei

spațiilor alternative de joc.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

17

Capitolul 7

Concluzii

7.1. Concluzii privind dezvoltarea fenomenului teatral din ultimele două secole

Teatrul văzut ca organism viu, nu are un puct final, o formă asimilată și consacrată,

el este într-un proces neîncetat de transformare și extindere. Văzut ca simbioză între spațiu

și spectacol, fenomenul teatral s-a raportat mereu la public, fiind ancorat în prezent prin

efemeritatea momentului. Nu putem nega lungul parcurs istoric al acestuia ce a

supraviețuit timp de douăzeci de secole, dar nici nu putem repeta aceeași imagine vizuală,

în aceeași atmosferă spațială.

Relația indestructibilă dintre spațiu și spectacol este determinantă în evoluția

fenomenului teatral, apariția regiei și dezvoltarea tehnologiei a transformat spectacolul și

implicit spațiul teatral. Clădirile simbol ale teatrelor clasice sunt reconfigurate din dorința

de a corespunde spațial dezideratelor regizorilor. Același spirit spațial îl adoptă și teatrele

construite astăzi, raportându-se la spectacolul de teatru contemporan, care din dorința de a

ajunge la public, adoptă forme noi de expresie apelând la expresivitatea spațiilor

experimentale, libere , transformabile și la tehnologia video.

Sălile de spectacol ale teatrelor contemporane mizează pe un spațiu adaptabil,

flexibil, ce poate fi configurat în diferite moduri de la scena de tip arenă, italiană,

elisabetană până la spații libere, în care creatorii de spectacol pot aduce unicitate spațială

fiecărei reprezentații. Sala de spectacol trebuie să aibă capacitatea de a îngloba spectacolul,

de a apropia publicul de actori, de a transforma experiența teatrală într-un act total. Pentru

a se putea realiza un spațiu flexibil, sălile noi de teatru sunt prevăzute cu gradene mobile,

pereți amovibili, practicabile hidraulice etc, permițând adaptarea graficii planimetrice în

funcție de conceptele regizorale.

Mediul teatral se schimbă, rolul de simplu privitor este diminuat, publicul este

invitat să facă parte din actul artistic, experimentând activ piesa de teatru, iar tehnologia

video dezintegrează vizual spectacolul. Tot mai des participăm la puneri în scenă ale unor

opere clasice, dar într-o atmosferă nouă vie ce emană emoţie, trăieşte împreună cu publicul

său, nu doar pentru public.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

18

Teatrul parcurge un secol al reînnoirii adaptându-se cerințelor culturale ale

publicului. Arhitectura teatrelor se adaptează spațial pentru a oferi creatorilor de teatru

flexibilitate, dar pentru a veni în întâmpinarea publicului creatorii de teatru, desacralizează

teatrul și invită specatorii în spații variate non-teatrale. Orice spațiu, oricât de bizar sau

atipic este, atâta timp cât este strabătut de un actor poate fi un spațiu teatral, după cum

spunea regizorul și teaoreticanul Peter Brook.

În teatru orice este posibil, nimic nu este greșit, tot ceea ce contează este emoția.

Așa cum spunea Eugen Ionescu.

„Totul este permis în teatru: să încarnezi personaje, dar şi să materializezi angoase,

prezenţe interioare. Este deci nu doar permis, ci recomandat, să bagi în joc accesoriile, să

faci să trăiască obiectele, să dai viaţă decorurilor, să concretizezi simboluri.”5

Avînd un context nelimitativ, teatrul neconvențional pătrunde în viața cotidiană a

spectatorilor depășind granița convențională a clădirilor specifice spre spații alternative,

non-teatrale.

Într-un context social defavorabil, accentuat de apariția tehnologiei media ce

acaparează, nevoia de divertisment având ca repercursiuni segregarea publicului, teatrul

este în căutarea indentității și necesitatații. Pentru a atrage public este esențial ca

spectacolul de teatru să ofere emoție, într-un cadru provocator, incitant. Spaţiile

neconvenţionale, pot fi o alternativă a sălilor clasice rigide, în același timp oferind și

tinerilor artiști posibilitatea de a crea și a atrage public.

Lipsa spațiilor teatrale alternative din București diminuează amploarea fenomenului

teatral neconvețional. În acest context actual, studiile de caz prezintă posibile spații

arhitecturale și urbane variate, din orașul Bucureşti ce pot fi transformate în spații teatrale

permanente sau temporare, evidențiind potențialul spațial al orașului.

7.2. Teatrul neconvențional – contribuții personale și posibilități de cercetare

în viitor

Expansiunea spectacolelor de teatru experimental din ultimul secol, transformă

teatrul neconvențional într-un fenomen prezent în întreaga lume, fenomen ce începe să-și

5Tonitza-Iordache, Michaela, Banu, George. (2004): Arta Teatrului, Editura Nemira, Bucureşti, pag. 324

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

19

facă simțită prezența și în București, chiar dacă la un nivel mult diminuat față de alte

capitale europene.

Lucrarea de față și-a propus să aducă o contribuție originală prin studiile de caz

prezentate care oferă soluții spațiale variate ce includ: revitalizarea unui spațiu teatral

existent în spațiu cultural multifuncțional (Amenajarea spații de spectacol, Teatrul Masca

anul IV, Facultatea de Arhitectură de Interior din cadrul UAUIM, București), metamorfoza

spațiului arhitectural în spațiu teatral permanent exemplificat în studiul personal (proiectul

de diplomă, Facultatea de Arhitectură de Interior din cadrul UAUIM, București) ce

transformă spațiul industrial al Uzinei Wolff în spațiu teatral multifuncțional,

neconvențional, metamorfoza spațiului urban în spațiu teatral permanent un proiect

personal bazat pe un concurs de arhitectură, (Foyer urban în fața Teatrului Național de

Operetă și Musical „Ion Dacian”) soluție ce transformă spațiul exterior, public, într-un

foaier urban ce poate găzdui spectacole în aer liber, și în final metamorfoza spațiului

arhitectural și urban în spațiu teatral temporar, un studiu bazat pe proiectele studenților

arhitecți la Facultatea de Arhitectură de Interior din cadrul UAUIM, București, ce au

descoperit și transformat spații diverse în spații teatrale temporare, sensibile, unde

interacțiunea spectacol-spectator primează, oferind soluții variate cu privire la spațiile

arhitecturale și urbane ce pot fi transformate în spații teatrale, în orașul București.

Studiile de caz reprezintă viziunea personală ca scenograf și architect de interior

asupra spațiilor experimentale cât și a studenților arhitecți ce prin temele propuse în cadrul

atelierelor de proiectare au descoperit spații noi, alternative unde limitele spațiale și

conceptuale sunt diminuate. În același timp proiectele multidisciplinare ce integrează

elemente scenografice în spațiul arhitectural, oferă posibiliatea studenților de a explora, a

cunoaște și a integra în proiectele viitoare elementele scenografice specifice teatrului, sau

chiar posibilitatea de a se îndrepta spre un domeniu apropiat arhitecturii, scenografia,

demers ce oferă studiului inclusiv un scop didactic pentru generațiile actuale și viitoare de

studenți arhitecți.

Pornind de la o modestă contribuție redată prin studiile de caz prezentate, teza de

față își dorește să ofere un suport teoretic și practic, pentru cercetările ulterioare, în vederea

extinderii spațiilor teatrale neconvenționale din orașul București.

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

20

În urma studiului realizat am încercat să descopăr caracteristicile spațiilor

arhitecturale și urbane ce pot fi transformate în spații teatrale neconveționale, în acest

context fâcându-se disticția între:

1. Spațiile teatrale neconveționale permanente

Când vine vorba de spațiile arhitecturale sau urbane ce se doresc a fi transformate

în spații teatrale neconvenționale, acestea ar trebui să aibă urmatoarele caracteristici:

-permisibilitatea structurală a spațiului arhitectural, la transformărilor interioare și

exterioare.

-dimensiuni satisfăcătoare pentru a putea îngloba toate spațiile necesare funcționarii

unui teatru de la foaier, sală de spectacol, culise, cabine, depozite, etc.

-criterii de accesibilitate a publicului, putându-se opta între: o zona unde există

spații culturale sau dezvoltarea unei noi zone urbane, prin crearea unui pol cultural.

2. Spațiile teatrale neconveționale temporare

Atunci când ne confruntăm cu spațiile temporare, reprezentările teatrale

neconvețional pot fi realizate oriunde și oricând, fără limite spațiale. Acestea pot avea

dimensiuni reduse, un actor și un spectator sau ample, în funcție de viziunea creatorilor de

teatru ce se află în raport direct cu limita de disponibilitate spre experimental a publicului.

Fenomenul teatral nu poate fi oprit și canonizat, efemeritatea momentului oferă

unicitatea. Ce astăzi este nou, mâine este învechit și supus pieirii, „tabla se șterge de

fiecare dată”6,(Brook. 2014) în teatru pentru a o lua mereu de la capat. Astăzi actul artistic

se mulează pe spațiu și invers, transformând spectacolul într-un act total coagulant. Mâine

poate această formă de spectacol nu-și mai are sensul. Dar indiferent de forma sa vizuală,

de spațiul unde se joacă sau de contextul social, fenomenul teatral rămâne un reper cultural

ce are puterea de a se adapta și a merge mai departe.

6Brook,Peter. (2014): Cu o prefaţă de Andrei Şerban - Spaţiul gol,: Editura Nemira, Bucureşti, pag 208

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

21

Bibliografie

Cărți:

ALLAIN, Paul, HARVIE, Jen. (2006): Ghidul Routlege de Teatru și Performance.

Editura Nemira, București

APPIA, Adolphe . (1979): Acteur, Espace, Lumiere, Peinture, Editura Espaces, Paris

APPLETON, Ian. (2008): Buildings for the Performing Arts Limited, Editura Elsevier,

Oxford

ARENDT, Hannah. (1997): Între trecut si viitor, Editura Antet, Bucuresti

ARGAN, Giulio Carlo.(1976): Walter Gropius si Bauhaus-ul, Editura Meridiane,

București

ASSUNTO, Rosario. (1983): Universul ca spectacol, Editura Meridiane, București

BANU, George. (2011): Reformele teatrului în secolul reînoirii, Editura Nemira,

București

BANU, George. (2016): Convorbiri teatrale- Festivalul internațional de teatru de la

Sibiu, EdituraNemira, București

BANU George. (2014): Scena moderă-Mitologii și mituri, Editura Nemira, București

BARRIS, Roann. (1999): Un teatru al intervalului-arhitectura și sfârșitul

spectacolului, Editura paideea, București

BRAUNECK, Manfred and ITI Germany (eds.). (2017): Independent Theatre in

Contemporary Europe, Structures- Aesthetics - Cultural Policy, Editura Bielefeld,

Germania

BROOK, Peter. (2014): Cu o prefaţă de Andrei Şerban, Spaţiul gol. Ed. Nemira

București

BROWN, John Russell. (2016): Istoria teatrului universal, Editura Nemira, București

CIULEI, Liviu (2009): Cu gânduri și cu imagini, Editura Igloo, București

D'AMICO, Silvio. (1975): Enciclopedia della spettacolo, Editura Unedi-Unione ,

Roma

DREW, Campbell. (2004): Technical Theater for Nontechical People, Editura

Allwoeth, Press New York

DRÂMBA, Ovidiu, (2000): Istoria teatrului universal, Editura Saeculum I.O,

Bucureşti

GLERUM, Jay O. (2007): Stage Rigging Handbook, Statele Unite ale Americii

GROTOWSKI, Jerzy. (1998): Spre un teatru sarac, Editura Unitext, Bucureşti

HANNAH, Dorita. (2018). Event Space: Theatre Architecture and the Historical

Avant-garde, Editura Routledge, Londra

HARDY, Hugh. (2013) : Theater of Architecture, Editura Princeton Architectural

Press, New York

HASNAȘ, Andreea. (2001): Spirit și grafie în arta spectacolului, Editura Universitară

„Ion Mincu”, București

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

22

HAWARD, Pamela (2008): What in Scenography?, Editura The Crowood Press Ltd,

Marlborough

IOTZU, Alexandru (1981): Teatrul – act de creație arhitecturala, EdituraTehnică,

Bucureşti

JORDAN Shirley, LINDNER, Christoph. (2016): Cities-interruped, Visual culture and

urban space, Editura Bloomsbury, Londra

KATE Burnett, HALL, Peter Ruthven. (1994) Make Space! Design for theatre and

alternative space, Editura The Society of Britain, Great Briten

KOKKOS, Yannis. (2009): Scenograful și cocostârcul, Editura Curtea veche,

București

LEITERMAN, Gene. (2017): Theater Planning Facilities for Performing Arts and Live

Entertainment, Editura Routledge, Londra

MCKINNIEI, Michael. (2007): City Stage , Theatre and urban space in a global city,

Editura University of Press, Londra

MODREANU, Cristina. (2017): Caietele Masca, Teatrul Masca, București

NEUFFERT, Ernest and Peter. (2000), Arhitects’ Data, Ediția a III-a, Editura

Blackwell, Oxford, Anglia

OLISZEWSKI, Alex, FINE, Daniel, ROTH, Daniel. (2018): Digital Media, Projection

Design & Technology for Theatre, Editura Routledge, New York

RĂDULESCU, Daniela. (1996): Arhitectura centrelor culturale moderne, Editura

Tehnică, București

ROOSE, EVAND, James (2000): Experimental Theatre: from Stanislavsky to Peter

Brook, Rontledge, Londra

PANDOLFI, Vito. (1971): Istoria teatrului universal, Vol IV. Editura Meridiane,

Bucureşti

SAIU, Ion. (2008): În cautarea spațiului pierdut. Bucuresti, Editura Nemira, București

STĂNCULESCU, Magdalena. (2015): Arhitectura spațiilor de teatru, Editura

Universitară Ion Mincu, București

ȘERBAN, Andrei. (2015): Regie de operă, Gânduri și imagini,Editura Nemira,

București

STRONG Judith. (2010): Theatre Buildings, A design guid, Editura Routledge, New

York

TONITZA, Iordache Michaela, BANU, George. (2004): Arta Teatrului, Editura

Nemira, București

TORNE, Gary. (1999): Stage Design: A Practical Guide, Editura The Crowood Press

Ltd, Marlborough

WOLF, R. Craig, BLOCK, Dick. (2014): Scene design and stage lighting, Editura

Wadsworth, Boston

YIN, Qian Endless. (2008): Performance bildings for arts, Editura Design Media

Publishing Limited

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

23

Lucrări științifice:

BELEA, Romeo.(1971): Spțiul teatral de dramă contemporan, Teză de doctorat, Vol.

I, II, Institutul de Arhitectură Ion Mincu, București

IOTZU, Alexandru. (1976) Teatrul act de creație arhitecturală, Teză de doctorat,

Institutul de Arhitectură Ion Mincu, București

POPESCU, Emil Barbu. (1981): Construcțiile de cultură și coeziune socială pentru

tineret, Teză de doctorat, Institutul de Arhitectură Ion Mincu, București

Popov, V. (1998), Arhitectura clădirilor spectacolului teatral, Teză de doctorat,

Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București

ROȘU, Gheorghe. (2001): Spațiul Arhitectural multifuncțional, Teză de doctorat,

Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București

Reviste, articole și interviuri

BELEA, Romeo.(februarie, 2013):TNB 2012-Interviu realizat de Françoise PAMFIL

,Un edificiu loc public, Revista Arhitectura, http://arhitectura-1906.ro/, accesat iulie

2018.

BORTNOWSKI, Paul, IOTZU, Alexandru (1978): Concurs internțional de arhitectură

teatrală OISITT, Paris 1977, Articol revista Arhitectura, Nr 1-2, 1978

BROOK, Peter. (1970): Les lieux du spectacle, Articol- dezbatere în revista

L’architecture, octombrie –noiembrie, 1970

CHEEREAU, Patrice (1970): L’espace institutionnalise, Articol în L’Architecture

d’aujourd’hui, octombrie –noiembrie , 1970

CIULEI, Liviu. (2000). Despre teatralitate, limbaj scenic, realism, Revista

Observatorul Cultural, Nr 16, iunie 2000

GEORGEA, Constantin. (2015) Halele Carol Început, Articol în revista Articol revista

Zeppelin, Nr.131, februarie 2015

GROSU, Andrei si Andreea. (2017): Interviu realizat de Dana Ionescu Provocarea

UNTEATRU: vino la cel puțin un spectacol de teatru, Yorik.ro revista online de teatru,

Blackbird, Hamlet, Unteatru, 17 octombrie 2017, accesat septembrie 2018

IDICEANI, Mathe Dan, CARJAN Roxana. (2016): Articol Arhitecture for the New

Man in the 1950 s in Romanian. First Glimpse of Communism Bild Environment,

Timisoara,www.sciencedirect.com, accesat septembrie 2018

IGLOO. (2017): Reabilitarea Palatului Cultural din Blaj, Revista de arhitectura Igloo,

201 aprilie 2017, https://www.igloo.ro, accesat, septembrie 2018

ION, Mihai Alexandru. (2017): Interviu realizat de E. G. Anghel Cum e să faci teatru

fără scenă în România, https://www.vice.com, accesat septembrie 2018

L’ARHITECTURE D’ARJOURD’HUI, Nr.200, 1978, Nr. 226, 1983

MĂLAIMARE, Mihai. (2016): Interviu realizat Vladimir Mitev,Teatrul Pyce, Ruse,

Suntem singurul teatru din România care face statui vivante, 29 iulie 2016,

https://movafaq.wordpress.com, accesat septembrie 2018

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

24

MCHALE, John . (1973): Dialog cu Alvin Toffler, articol în ART news, Nr.2, 1973.

PERCEVAL, Luk. (2016): Interviu realizat de Monica Andronescu, Marele pericol

pentru teatru este să nu devină un spațiu al specialiștilor, Yorik.ro revista online de

teatru, George Banu, Iubire. trilogia familiei mele, Luk Perceval, Numărul 319, Sibiu,

accesat septembrie 2018

PURCĂRETE, Silviu. (2013): Interviu realizat de Alina Epingeac, Faust, FITS,

Yorik.ro revista online de teatru, Numărul 173, Silviu Purcărete, accesat septembrie

2018

ȘERBAN, Andrei. (2011): Interviu realizat de Dana Ionescu „Trilogia antică” a dus

teatrul pe un drum nou, Yorik.ro revista online de teatru, Andrei Serban, TNB, Trilogia

antică, 28 noiembrie 2011, accesat septembrie 2018

VAIS, Dana. (2003): Act urban-Strada, Articol revista IDEA Arta-sociatate, Nr. 14,

2003

WILSON, Robert .(2014): Interviu realizat de Dana Ionescu, Trebuie să găsești

lumină în tot ce faci, Yorik.ro revista online de teatru, NR.219, Rinocerii, Robert

Wilson , Teatrul din Craiova, 2014, accesat septembrie 2018

YORICK: (2017): Teatrul LUNI de la Green Hours împlinește 20 de ani, Yorik.ro

revista online de teatru, 20 noiembrie 2017, accesat septembrie 2018

ZIAR de CLUJ, (2015):Când teatrul iese din teatru. Spectacolele jucate în spații

neconvenționale sunt mai populare, https://www.ziardecluj.ro, accesat septembrie 2018

Web bibliografie:

Arcub, București, http://evelinepauna.ro, accesat, august, 2018

B-FIT in the street, București, https://fitsb.ro; http://www.bfitfestival.arcub.ro/ accesat,

septembrie, 2018

Erwin Piscator, https://theredlist.com, accesat, iulie, 2018

Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca, http://fabricadepensule.ro,

accesat, septembrie, 2018

Festivalul de la Avignon , Franța http://www.festival-avignon.com,

accesat, septembrie, 2018

Giacomo Torelli, https://domenicoscarlatti.wordpress.com, accesat, august, 2018

Halele Carol, București, http://halelecarol.ro, accesat, septembrie, 2018

Konstantin Stanislavski, http://profdrih.blogspot.com/, accesat, septembrie, 2018

Mime Troup, San Francisco, https://www.library.ucdavis.edu,

accesat, septembrie, 2018

Revista Arhitectura http://arhitectura-1906.ro, accesat, septembrie, 2018

Revista Igloo https://www.igloo.ro, accesat, septembrie, 2018

Revista Yorick, https://yorick.ro, accesat, august, 2018

Revista Zeppelin, https://e-zeppelin.ro/, accesat, septembrie, 2018

Studioul Sila Sveta, http://silasveta.com, accesat, august, 2018

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

25

Teatru Antic, Siracusa, Italia http://oma.eu, accesat, septembrie, 2018

Teatrul Act, București, http://www.teatrulact.ro, accesat, august, 2018

Teatrul Apollo 111, Bucureşti, http://apollo111.ro/, accesat, septembrie, 2018

Teatrul Arena Stage , http://reveryarchitecture.com/, accesat, august, 2018

Teatrul de Artă, București, http://teatruldearta.ro, accesat, august, 2018

Teatrul Globe, Londra, https://www.mutualart.com, accesat, septembrie, 2018

Teatrul Godot Café, București http://godotcafeteatru.ro, accesat, august, 2018

Teatrul Guthrie, Minneapolis, https://www.guthrietheater.org,

accesat, august, 2018

Teatrul Masca, Bucureşti, http://www.masca.ro/teatru/statui-vivante/,

accesat, septembrie, 2018

Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova, http://tncms.ro, accesat, august, 2018

Teatrul Național, București, http://www.tnb.ro/, accesat, septembrie, 2018

Teatrul Radu Stanca, Sibiu, http://www.tnrs.ro/, accesat,august, 2018

Teatrul Za Koenji, Tokio, http://www.toyo-ito.co.jp, accesat, august, 2018

Teatrului de Comedie, București, http://comedie.ro, accesat, septembrie, 2018)

The Arck, Bucureşti, http://www.theark.ro/, accesat, septembrie, 2018

Unteatru, Bucureşti, http://unteatru.ro/, accesat, septembrie, 2018

TEATRUL NECONVENȚIONAL - RELAȚIA SPECTACOL, SPAȚIU, TEHNOLOGIE,

26