Upload
duonghanh
View
214
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
1. Titlul actului comunitar, subiectul reglementat şi scopul acestuia
1. Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată )(2008/c115/01), Consolidated versions of the Treaty on European Union and the Treaty on the Functioning of the European Union /OJ C 115, 9.5.2008
Subiectul: Uniunea Europeană Scopul: instituirea şi buna funcționare a Uniunii Europene 2. Convenția privind accesul la informație, justiție şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, semnată la Arhus, Danemarca, la 25 iunie
1998, /Ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 346 din 07.04.99, Monitorul Oficial al R.M., nr 39 din 22.04.99. Subiectul: reglementarea drepturilor ecologice ale omului Scopul: promovarea şi respectarea drepturilor ecologice ale omului la nivel global 3. DIRECTIVA 2001/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 27 iunie 2001 Privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra
mediului, Directive 2001/42/EC of the European Parliament and of the Council of 27 June 2001on the assessment of the effects of certain plans and programmes on the environment / OJ L 197 , 21/07/2001
Subiectul: Evaluarea strategică de mediu Scopul: reglementarea condițiilor şi procedurii de efectuare a ESM 4. Directiva 97/11/CE a consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra
mediului Council Directive of 27 June 1985 on the assessment of the effects of certain public and private projects on the environment 85/337/EEC/ OJ NO. L 175 , 05/07/1985 P. 0040 ‐ 0048
Subiectul: Evaluarea impactului asupra mediu Scopul: regelementarea obiectelor, activităților şi procedurii de efectuare a EIM 5. Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem
comunitar de management de mediu și audit (EMAS), Regulation (EC) No 1221/2009 of the European Parliament and of the Council of 25 November 2009 on the voluntary participation by organisations in a Community eco‐management and audit scheme (EMAS), repealing Regulation (EC) No 761/2001 and Commission Decisions 2001/681/EC and 2006/193/EC / Jurnalul Oficial L 342 , 22/12/2009 p. 0001 ‐ 0045
Subiectul: Managementul şi auditul de mediu Scopul: determinarea condițiilor de efectuare a auditului intern de mediu la companii 6. Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (versiune codificată),
Directive 2008/1/EC of the European Parliament and of the Council of 15 January 2008 concerning integrated pollution prevention and control (Codified version) / OJ L24, 29.01.2008
Subiectul: prevenirea şi controlul integrat al pouării Scopul: reglementarea condițiilor de autorizare de mediu 7. DIRECTIVA 2003/4/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 28 ianuarie 2003privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare
a Directivei 90/313/CEE a Consiliului, DIRECTIVE 2003/4/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 28 January 2003on public access to environmentalinformation and repealing Council Directive 90/313/EEC/ OJ 14.2.2003 L 41/26
Subiectul: accesul publicului la informațiile despre mediu Scopul: reglementarea condițiilor de furnizare a informației de mediu şi ce este informația de mediu 8. DIRECTIVA 2003/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și
TABELUL DE CONCORDANŢĂ
2
programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție , OJ 25.6.2003 L 156/17
Subiectul: participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul Scopul: reglementarea condițiilor de participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul 9. Regulamentul (ce) nr. 850/2004 al parlamentului european și al consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a directivei
79/117/cee, regulation (ec) no 850/2004 of the european parliament and of the council of 29 april 2004 on persistent organic pollutants and amending directive 79/117/ec / OJ L 158/7, 30.4.2004
Subiectul: poluanții organici persistenți Scopul: reglementarea regimului de reducere şi eliminare a poluanților organici persistenți 10. Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea
substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, REGULATION (EC) No 1907/2006 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THECOUNCIL of 18 December 2006 concerning the Registration, Evaluation, Authorisation and Restriction of Chemicals (REACH), establishing a European Chemicals Agency
Subiectul: substanțele chimice Scopul: reglementarea acțiunilor de înregistrare, evaluare, autorizare și restricționare substanțelor chimice 11. DIRECTIVA 98/8/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive /Jurnalul Oficial L
239 , 06/09/2008 p. 0009 – 0011 Subiectul: produselor biodestructive Scopul: reglementarea relațiilor de comercialiyare a produselor biodestructive
12. DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE) / JO L 134/73 din 1.6.2010 ABROGAT 2011 Subiectul: produselor de uz fitosanitar Scopul: reglementarea relațiilor de plasare pe piață a produselor de uz fitosanitar
13. Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, DIRECTIVE 2009/128/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 21 October 2009 establishing a framework for Community action to achieve the sustainable use of pesticides / OJ 24.11.2009 L309/71
Subiectul: pesticidele Scopul: reglementarea relațiilor de reducere a folosirii pesticidelor în agricultură 14. DIRECTIVA CONSILIULUI din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilorla locul de
muncă (89/391/CEE) Subiectul: securitatea angajatului Scopul: reglementarea relațiilor de protecție a angajatului la locul de muncă 15. Directiva 2008‐98./EC Parlamentului si Consiliului European privind deseurile, DIRECTIVE 2008/98/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of
19 November 2008 on waste and repealing certain Directives / OJ 22.11.2008 L312/3 Subiectul: management deşeurilor Scopul: reglementarea relațiilor de reciclare, eliminare şi managementul deşeurilor 16. DIRECTIVA 2001/18/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate
genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului, DIRECTIVE 2001/18/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 12 March 2001 on the deliberate release into the environment of genetically modified organisms and repealing Council Directive 90/220/EEC / OJ 17.4.2001 L106/1
3
Subiectul: organismelor modificate geneticScopul: reglementarea relațiilor de management cu organismele modificate genetic 17. Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa,
DIRECTIVE 2008/50/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 21 May 2008 on ambient air quality and cleaner air for Europe / OJ L 152/1, 11.6.2008 Subiectul: calitatea aerului înconjurător Scopul: reglementarea relațiilor de evaluare şi protecție a aerului înconjurător 18. DIRECTIVA 96/62/CE A CONSILIULUI din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător, COUNCIL DIRECTIVE 96/62/EC of 27
September 1996 on ambient air quality assessment and management/ OJ L 296 , 21/11/1996 ABROGAT PRIN D 2008/50 Subiectul: calitatea aerului înconjurător Scopul: reglementarea relațiilor de evaluare gestionarea calității aerului 19. CONVENTIA DE LA VIENA din 22 martie 1985 privind protectia stratului de ozon , Hotărîrea Parlamentului RM Nr. 966‐XIII din 24.07.96 Subiectul: protecția stratului de ozon Scopul: reglementarea relațiilor de protecția stratului de ozon 20. DIRECTIVA PARLAMENTULUI SI A CONSILIULUI EUROPEAN 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de actiune comunitar in domeniul politicii apei, Directive
2000/60/EC of the European Parliament and of the Council of 23 October 2000 establishing a framework for Community action in the field of water policy, / OJ L 327, 22.12.2000
Subiectul: calitatea apelor Scopul: reglementarea relațiilor de protecție, gestionare şi management a calității apei şi corpurilor de apă 21. Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție (Washington, SUA 1973), Legea RM Nr. 1246 ‐XIV din 28.
09.2000 Subiectul: specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție Scopul: reglementarea relațiilor de comerțul internațional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție 22. DIRECTIVA 92/43/CEE A CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, Council Directive
92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora/ OJ L 206 , 22/07/1992 Subiectul: habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică Scopul: reglementarea relațiilor de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
23. DIRECTIVA CONSILIULUI 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, Council Directive 79/409/EEC of 2 April 1979 on the conservation
of wild birds / OJ L 103 , 25/04/1979 abrogat prin 32009L0147 Subiectul: păsărilor sălbatice Scopul: reglementarea relațiilor de conservarea păsărilor sălbatice 24. REGULAMENTUL (CE) NR. 166/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor si
transferului de poluanti si de modificare a Directivelor 91/689/CEE si 96/61/CE ale Consiliului, REGULATION (EC) No 166/2006 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 18 January 2006 concerning the establishment of a European Pollutant Release and Transfer Register and amending Council Directives 91/689/EEC and 96/61/EC, OJ L33/1 4.2.2006
Subiectul: regustrul emisiilor şi transferului de poluanți Scopul: crearea si structura regustrului emisiilor şi transferului de poluanți 25. DIRECTIVA 2004/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu
4
prevenirea și repararea daunelor aduse mediului., Directive 2004/35/CE of the European Parliament and of the Council of 21 April 2004 on environmental liability with regard to the prevention and remedying of environmental damage / OJ Official Journal L 143 , 30/04/2004
Subiectul: prevenirea și repararea daunelor aduse mediului Scopul: reglementarea relațiilor din domeniul prevenirii și reparării daunelor aduse mediului
2. Titlul actului normativ național, subiectul reglementat şi scopul acestuiaProietul Legii privind protecția mediului , Subiectul: reglementat Relațiile sociale din domeniul protecției mediului ambiant , folosirea durabilă a resurselor naturale şi securității ecologice a statului Scopul: necesitatea asigurării unui cadru unitar privind principiile care guvernează activitatea de protecție a mediului şi care stabilesc direcțiile de reglementare a activităților economice şi sociale, respectînd interesele publice şi private, în scopul asigurării dreturilor şi obligațiilor de mediu ale omului ( art. 37 şi 59)
2. Gradul de compatibilitate
Reişind din faptul că Proiectul Legii privind protecția mediului este planificat ca o Lege generală în baza căreia vor fi elaborate un şir de acte legislative şi normative noi, nu este necesar transpunerea Aquisului cumunitar întrutotul în actul dat, dar numai reglementarea acelor principii şi prevederi generale care vor da startul sistemului legislativ de mediu în bazat pe principii europene. In acest context consideram că peoictul este compatibil cu acele 25 de Acte Europene la cere se face referință.
4. Prevederile şi cerințele reglementărilor comunitare (articolul, paragraful)
5. Prevederile actului normativ național (capitolul, articolul, subparagraful, punctul etc.)
6. Diferențe
7. Motivele ce explică faptul că proiectul este parțial compatibil sau incompatibil
8. Instituția responsabilă
9. Termenul‐limită de asigurare a compatibilității complete aactului național
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Versiune consolidatăa Tratatului privind Uniunea Europeană Şi a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (2008/c115/01) MEDIUL Articolul 191 (ex‐articolul174TCE) (1)PoliticaUniunii în
Articolul 1. Obiectul de reglementare (1) Obiectul prezentei legi îl constituie stabilirea cadrului legal pentru promovarea unui ansamblu de reglementări juridice a relațiilor economice şi sociale privind protecția, conservarea şi dezvoltarea mediului, pe baza principiilor şi elementelor strategice pentru realizarea unei dezvoltări durabile a societății. (2) Mediul reprezintă ansamblul de condiții şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi flora, fauna, societatea umană, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile arhiologice şi istorice, calitatea vieții şi condițiile care pot influența bunăstarea şi sănătatea omului. (3) Prevederile prezentei legi nu reglementează regimul produselor agricole şi
+ compatibil
5
domeniul mediului contribuie la următoarele obiective: — conservarea, protecția şi îmbunătățirea calității mediului; — ocrotirea sănătății persoanelor; — utilizarea prudentă şi rațională a resurselor naturale; — promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială şi în special lupta împotriva schimbărilor climatice.
industriale, şi substanțelor radioactive, precum, siguranța şi calitatea produselor alimentare pe lanțul alimentar, acestea fiind stabilite prin norme de drept speciale.
Articolul 2. Noțiuni de bază şi definițiiÎn sensul prezentei Legi termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificație: accident ecologic ‐ evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/ emisii de substanțe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie (cu depăşirea concentrațiilor maximale admisibile în mediu ), rezultate din desfăşurarea unor activități antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug componentele sau / şi ecosistemele naturale şi antropice; acte de reglementare de mediu ‐ aviz de mediu, acord de mediu, acord de import/export plante şi/sau animale sălbatice non‐CITES, permisul/certificatul CITES, autorizația/autorizația integrată de mediu, autorizația privind activitățile cu organisme modificate genetic, / notificări / acorduri import/export, tranzit a deşeurilor / a substanțelor care distrug stratul de ozon; acord de mediu – actul tehnico‐juridic prin care se stabilesc condițiile de realizare a proiectului/programului de activitati economice si/sau sociale din punctul de
+ compatibil
6
vedere al protectiei mediului;arie/sit ‐ zonă definită geografic exact delimitată; arie naturală protejată ‐ zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de protecție şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice, arheologice, istorice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiințifică sau culturală deosebită; audit de mediu ‐ instrument de management de mediu care presupune o evaluare sistematică, periodică şi obiectivă sub aspectul corespunderii sistemului existent al managementului de mediu, inclusiv cel instituțional, scopurilor şi cerințelor de mediu, în vederea: • facilitării controlului managementului practicilor aplicate cu posibil impact asupra mediului; • evaluării modului de aplicare a politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi țintelor de mediu ale organizației; autorizație de mediu ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritățile competente pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile şi/sau parametrii de funcționare a unei activități existente sau a unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcțiune autorizație integrată de mediu ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritățile competente, conform dispozițiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autoritatea națională competentă – structură de stat abilitată să pună în aplicare dispozițiile legislației naționale şi internaționale referitoare la diferite domenii în contextul reglementării acestora; avize de mediu emise de organul central de mediu al administrației publice: a) avizul de mediu pentru planuri şi programe ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului în baza Evaluării Strategice de Mediu, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau programul supus adoptării; b) avizul de mediu pentru produse cu risc pentru mediu şi sănătate publică ( produse de protecție a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice) ‐ act tehnico‐juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice; biodiversitate ‐ variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include
7
diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; cele mai bune tehnici disponibile ‐ stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în dezvoltarea unei activități şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referința pentru stabilirea valorilor‐limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său: a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcțiune a acesteia şi remedierea amplasamentului, potrivit legislației în vigoare; b) disponibile se referă la acele cerințe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiții economice şi tehnice viabile, luându‐se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel național, cu condiția ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului; c) cele mai bune ‐ se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecție a mediului în întregul său; În determinarea celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în considerare, în special, elementele prevăzute în Anexa 2. cele mai bune practici de mediu ‐ aplicarea celei mai relevante combinări dintre măsuri legislative şi strategice controlul de mediu ‐ act de inspectare, control şi supraveghere efectuat de către inspectorii de mediu în baza actelor legislative şi normative în vigoare în domeniul protecției mediului şi utilizării resurselor naturale prin care se stabileşte respectarea acestora de către persoanele fizice şi juridice, precum şi depistarea încălcărilor ce contravin legislației din punct de vedere al impactului negativ adus mediului; conservarea mediului prevede ansamblul măsurilor luate în vederea refacerii mediului degradat, precum şi păstrării integrității structurale şi funcționale a obiectivelor vizate, de rînd cu întregul complex de factori care le asigură şi condiționează perenitatea, folosirea resurselor într‐un mod şi cu o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, menținînd potențialul lor în acord cu necesitățile şi aspirațiile generațiilor prezente şi viitoare deşeu ‐ orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deşeurilor, de care deținătorul se debarasează, are intenția sau are obligați să se debaraseze;
8
deteriorarea mediului ‐ alterarea caracteristicilor fizico‐chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; dezvoltare durabilă ‐ dezvoltarea care respectă integritatea naturală, socială şi economică a mediului cu asigurarea perpetuării resurselor naturale şi culturale şi pentru generațiile viitoare; echilibru ecologic ‐ ansamblul stărilor şi interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea şi dinamica ideală a acestuia; ecosistem ‐ complex dinamic al asociațiilor de plante, animale, ciuperci şi microorganisme, precum şi totalitatea factorilor abiotici de mediu, a căror interacțiune constituie o unitate funcțională integrală; efluent ‐ orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectare, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; emisie ‐ evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanțe, vibrații, radiații electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol; eticheta ecologică ‐ un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într‐o broşură sau alt document informativ, care însoțeşte produsul şi care oferă informațiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale produselor oferite pe piață; evaluare de mediu ‐ un proces de analiză sistematică şi evaluare a impactului asupra mediului a activităților planificate, programelor şi planurilor strategice, consultarea cu părțile afectate şi interesate, considerarea rezultatelor acestei evaluari şi a opiniei publicului în proiectare şi în planificare, autorizând şi controlînd implementarea activității şi/sau a planurilor şi programelor; evaluarea impactului asupra mediului – procedura identificării impactului activităților economice/proiectelor concrete preconizate asupra mediului, pronosticăării şi determinării lor şi formulării măsuriloe respective de minimalizare. evaluarea riscului – procedură de identificare a probabilităților fenomenelor şi situațiilor excepționale cu un impact semnificativ asupra sănătății populației sau asupra mediului (explozii, evacuări de emisii, deversări de poluanți ş.a.) şi a măsurilor de prevenire, intervenție sau remediere;
9
evaluarea strategica de mediu‐ procedură a evaluării de mediu a documentelor strategice (strategiilor, programelor dezvoltării economiei naționale şi a ramurilor ei, planuru, actelor legislative şi normative etc.) care pot avea un impact asupra mediului elaborarea studiului de mediu, consultarea publicului şi a autorităților publice interesate de efectele implementării strategiilor, planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate; habitat ‐ loc natural de trai al organismelor şi al populațiilor de floră, faună, ciuperci şi microorganisme; hazarde naturale – manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundațiile, secetele, care au o influență directă asupra vieții fiecărei persoane, asupra economiei, societății și a mediului, în ansamblu; fond al ariilor protejate ‐ totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat; impact semnificativ asupra mediului ‐ efecte asupra mediului determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului, sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe avându‐se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu; management de mediu ‐ o abordare complexă privind elaborarea, formularea şi realizarea politicii ecologice prin intermediul unui sistem integru care include structura organizatorică respectivă, drepturile şi responsabilitățile colaboratorilor acestei structuri, metodele, procedurile, procesele şi resursele necesare pentru implemenrtarea ei. Se efectuează în baza unora standarde bine definite (cum ar fi Standardul Organizatiei Internaționale de Standardizare, 14000); monitorizarea mediului ‐ supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificației ecologice a acestora, a evoluției şi implicațiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun; monitoringul integrat de mediu ‐ este un sistem complex, prin care statul supraveghează permanent starea mediului, resurselor naturale şi a impactului antropic, bazat pe parametri şi indici cu acoperire spațială si temporală, care asigură cadrul informațional necesar pentru elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecințelor activității antropice şi a calamităților naturale, de elaborare a prognozelor şi exercitare a controlului operativ asupra eficienței măsurilor de redresare a situației ecologice; operator ‐ orice persoană fizică sau juridică ce exploatează sau controlează
10
unitatea sau, în cazul în care există dispoziții în legislația națională, căreia i s‐a delegat competența economică decizională privind funcționarea tehnică a unității; organ central de mediu al administrației publice ‐ autoritatea publică centrală pentru protecția mediului şi gestionarea resurselor naturale; organ din subordinea organului central de mediu al administrației publice – autorități publice centrale şi cu subdiviziunile teritoriale care au competență sectorială în domeniul protecției mediului şi gestionării resurselor naturale, managementului de mediu şi se află în subordinea autorității centrale de mediu; organism modificat genetic ‐ totalitatea organismelor vii care au o noua combinație de material genetic obținută cu ajutorul biotehnologiei moderne. organism modificat genetic ‐ orice organism, cu excepția celui uman, al cărui material genetic a fost modificat altfel decît prin încrucişare şi/sau recombinare naturală; participarea publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor de mediu ‐ este un act social prin care autoritățile publice şi agenții economici asigură la timp, la etapa inițială, accesul la informație adecvată privind proiectele activităților preconizate, creează condiții favorabile pentru exprimarea opiniilor cu privire la viitoarele obiective şi activități ce pot afecta starea mediului şi sănătatea publică, oferă posibilități de delegare reprezentanților publicului interesat a unor împuterniciri la şedințele organelor decizionale ca în decizia respectivă să fie reflectate rezultatele participării publicului; plan de acțiuni de mediu ‐ plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizației integrate de mediu de către titularul activității sub controlul autorității competente pentru protecția mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acțiune face parte integrantă din autorizația integrantă de mediu; plan de acțiune pentru conformare ‐ plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizației de mediu de către titularul activității, sub controlul autorității competente pentru protecția mediului, în scopul respectării prevederilor legale privind protecția mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizația de mediu; poluant ‐ orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
11
poluanți organici persistenți – clasa de substanțe chimice clororganice, cu proprietăți toxice, de bioacumulare şi rezistente la degradare, periculoase pentru mediu şi sănătatea populației, reglementate de privind poluanții organici persistenți, 22 mai, 2001; poluare ‐ introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activitati desfasurate de om, de substanțe, de vibrații, de caldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sanatății umane sau calității mediului, care pot dauna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; prejudiciu ‐ efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanți, activități dăunătoare ori dezastre; produs (substanță) interzisă ‐ este produs (substanță) în cadrul unei sau mai multor categorii sau subcategorii, toate utilizările căruia au fost interzise prinr‐un act legislativ sau act de reglementare finală pentru a proteja sănătatea umană sau mediul. protecția mediului ‐ regim special pentru desfăşurarea activităților considerate dăunătoare pentru mediu, stabilirea unor obligațiuni şi proceduri de autorizare, prevenire şi combatere a poluării, utilizării raționale a resurselor naturale, reabilitarea arrilor degradate şi aplicarea unei planificări şi gestiuni ecologice globale, cuprinzând reglementări, proceduri şi cooperare intersectorială la nivel național şi internațional. public ‐ una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanță cu legislația ori cu practica națională, asociațiile, organizațiile sau grupurile acestora; public interesat ‐ publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu; în scopul acestei definiții asociațiile obşteşti care promoveaza protecția mediului şi sunt înregistrate în conformitate cu procedura națională sunt considerate ca avînd un interes. studiu de mediu ‐ parte a documentației planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raționale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislației în vigoare, cît şi descrie măsurile necesare de minimalizare şi monitorizare a efectelor identificate; raport de amplasament ‐ documentație elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în scopul obținerii autorizației integrate de mediu şi care evidențiază starea amplasamentului, situația poluării existente înainte de punerea în funcțiune a instalației şi oferă un punct de referință şi comparație la încetarea activității;
12
raport de securitate ‐ documentație elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanțe periculoase conform prevederilor legislației privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase; resurse naturale ‐ obiectele, fenomenele, condițiile naturale şi alți factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, care contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.; sistem de management de mediu ‐ componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menținerea politicii de mediu; substanță ‐ element chimic şi compuşi ai acestuia, în înțelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepția substanțelor radioactive şi a organismelor modificate genetic; substanța periculoasă ‐ orice substanță substanță care poate avea efecte negative asupra mediului şi/sau sănătății populației şi care este determinată ca periculoasă de legislația specifică în vigoare din domeniul chimicalelor; valori‐limită de emisie ‐ masa, exprimată prin anumiți parametri specifici, concentrația şi/sau nivelul unei anumite emisii, care nu poate fi depăşită pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp; zona de catastrofă ecologică ‐ teritoriu anumit, localitate, regiune unde s‐au produs schimbări negative ireversibile ale mediului înconjurător, s‐a înrăutățit grav starea sănătății populației, a degradat considerabil biodiversitatea, a fost pierdut fondul genetic, s‐a dereglat echilibrul ecologic.
Versiune consolidatăa Tratatului privind Uniunea Europeană Şi a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (2008/c115/01) TITLULXX MEDIUL Articolul191
Articolul 3. Principiile protecției mediului (1) Principiile protecției mediului ce stau la baza prezentei legi sunt: a) principiul responsabilității („poluatorul şi/sau beneficiarul resurselor naturale plăteşte”) care presupune suportarea de către poluator, sau beneficiarul resurselor naturale a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării sau de utilizarea rațională şi protecție a resurselor naturale stabilite de autoritățile publice; principiul asigură internalizarea costurilor de mediu la nivelul agenților economici; b) principiul acțiunii preventive – se bazează pe regula „este mai bine să previi de cît să combați,; aplicarea principiului presupune că orice decizie de producție sau ce ține de noi proiecte de investiții să se raporteze la impactul de mediu anticipat;
+ compatibil
13
(ex‐articolul174TCE)(2) Politica Uniunii în domeniul mediului urmăreşte un nivel ridicat de protecție, ținând seama de Diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii. Aceasta se bazează pe principiile precauției şi acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului şi pe principiul „poluatorul plăteşte”. În acest context, măsurile de armonizare care răspund cerințelor în domeniul protecției mediului presupun, în cazurile adecvate ,o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să ia,din motive de protecție a mediului fără caracter economic, măsuri provizorii supuse unei proceduri de control din partea Uniunii.
c) principiul precauției – presupune că în absența unei certitudini cu privire la relația cauză‐efect între o acțiune şi impactul asupra mediului, dacă o evaluare ştiințifică oferă suficiente argumente privind un posibil impact negativ asupra mediului sau sănătate, trebuie luate măsuri de siguranță în scopul prevenirii poluării; în aplicare acestui principiu şi a celui anterior un rol esențial revine asumării responsabilității sociale de către agenții economici; d) principiul corecției – constă în obligația poluatorilor de a lua măsurile necesare pentru înlăturarea efectelor poluării şi/sau degradării mediului; e) principiul proximității – are drept scop încurajarea comunităților locale în asumarea responsabilităților privind managementul deşeurilor şi poluarea produsă în cadrul unei localități concrete; principul promovează responsabilitatea primară a autorităților publice locale în luarea deciziilor pentru soluționarea problemelor menționate; f) principiul integrării – presupune că obiectivele politicii de mediu să fie luate în considerație în elaborarea şi aplicarea tuturor politicilor ce au impact asupra mediului; g) principiul conservării biodiversității şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural. (2) Complementar principiilor specifice politicii de mediu, sunt aplicate o serie de principii generale cu rol important în elaborarea politicilor, precum: a) principiul eficienței, conform căruia adoptarea unei legi trebuie subordonată raportului cost –beneficiu, cu luarea în considerație a costului de oportunitate; b) principiul transparenței – presupune dezvoltarea unui sistem eficace de analiză, implicare în luarea deciziilor şi informare de mediu asupra consecințelor acțiunii diverşilor actori economici şi asupra politicilor adoptate; c) principiul subsidiarității – prevede descentralizarea competențelor şi responsabilităților de mediu, „centrul” nu intervine decît într‐o manieră subsidiară, atunci cînd auoritățile publice locale nu pot realiza în măsură suficientă unele acțiuni sau intervenția „centrului” doar în măsura în care acțiunea la nivel național este mai eficientă; d) principiul „prețul reflectă cheltuielile” – prețurile bunurilor sau serviciilor trebuie să includă toate cheltuielile, inclusiv cele legate de impactul negativ asupra mediului şi al minimalizării lui.
Articolul192 (ex‐articolul175TCE)
Articolul 4. Implementarea principiilor protecției mediului (1) Modalitățile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sint:
+ compatibil
14
(1) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor,decid cu privire la acțiunile pe care Uniunea urmează să le întreprindă în vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 191. (2) Prin derogare de la procedura de decizie prevăzută la alineatul (1) şi fără a aduce atingere Articolului 114, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, adoptă: (a ) dispoziții în special denatură fiscală; (b) măsuri privind: — amenajarea teritoriului; — administrarea cantitativă a resurselor de apă sau care au legătură
a) supravegherea, prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitățile cu impact semnificativ asupra mediului; b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerințelor politicii de mediu; c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu planificarea de mediu; d) efectuarea evaluării strategice de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului; e) evaluarea impactului asupra mediului în faza inițială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului; f) introducerea şi utilizarea pîrghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau ; g) rezolvarea, pe niveluri de competență, a problemelor de mediu, în funcție de amploarea acestora; h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaționale în domeniu; i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare; j) crearea şi asigurarea funcționării eficiente a sistemului național de monitorizare integrată a calității mediului; k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice; l) conservarea şi ameliorarea calității mediului; m) stabilirea responsabilității pentru poluarea anterioară şi reabilitarea zonelor poluate şi degradate; n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu; o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecției mediului; p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul; q) dezvoltarea rețelei naționale de arii protejate pentru menținerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a rețelei ecologice naționale; r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilității şi etichetării organismelor modificate genetic; s) înlăturarea cu prioritate a poluanților care periclitează sănătatea oamenilor.
15
directă sau indirectă cu disponibilitatea resurselor menționate; — exploatarea solurilor, cu excepția managementului deşeurilor; (c) măsurile care aduc atingere în mod semnificativ opțiunii unui stat membru între diferite surse de energie şi structura generală a alimentării sale cu energie. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea omisiei,după consultarea parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, poate face ca procedura legislativă ordinară să fie aplicabilă domeniilor menționate la primul paragraf. (3) Parlamentul European și Consiliul,hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor,adoptă programe de acțiune cu caracter general prin care se stabilesc obiectivele
16
prioritare ce trebuie realizate. Măsurile necesare pentru punerea în aplicarea acestor programe se adoptă în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1)sau(2),după caz.
Convenția privind accesul la informație, justiție şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, semnată la Arhus, Danemarca, la 25 iunie 1998, Ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 346 din 07.04.99, Monitorul Oficial al R.M., nr 39 din 22.04.99.
Articolul 5. Garantarea dreptului la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viață şi sănătate (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viață şi sănătate, garantînd în acest scop: a) accesul la informația privind mediul, cu respectarea condițiilor de confidențialitate prevăzute de legislația în vigoare; b) dreptul de asociere în organizații pentru protecția mediului; c) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislației de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizațiilor pentru protecția mediului, autorităților administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s‐a produs sau nu un prejudiciu; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
+ compatibil
Articolul 6. Coordonarea activităților în domeniul protecției mediului (1) Administrarea de stat în domeniul protecției mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale este efectuată de către Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova. (2) Coordonarea, reglementarea şi implementarea politicii în domeniul protecției mediului revin organului central de mediu al administratiei publice şi structurilor subordonate şi cele teritoriale.
N/A
Articolul 7. Implicarea administrației publice centrale şi locale (1) Protecția mediului constituie obligația şi responsabilitatea autorităților administrației publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
17
(2) Autoritățile administrației publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru realizarea obligațiilor prevazute in legislația de mediu şi in programele de protecție a mediului şi colaborează cu organul central de mediu al administrație publice şi cele teritoriale pentru protecția mediului în vederea realizării acestora.
Capitolul II
REGLEMENTAREA ACTIVITĂȚILOR CU IMPACT ASUPRA MEDIULUI
Secțiunea 1.Evaluarea de mediu
Articolul 8. Evaluarea de mediu (1) Evaluarea de mediu desemnează întregul proces de identificare a consecințelor ecologice posibile la luarea deciziilor de acceptare sau de neacceptare a activităților păreconizate, a programelor şi proiectelor, şi a procedurii de consultare a publicului, inclusiv la etapa de funcționare a obiectelor. (2) Scopul evaluării de mediu este minimalizarea impactului negativ al activității umane asupra mediului. (3) Evaluarea de mediu are trei etape: - Evaluarea strategică de mediu este aplicată la etapa iniațială ale planificării activităților concrete prin evaluarea documentelor strategice de anteproiect – strategii (politici), programe, planuri. - Evaluarea impactului asupra mediului – este aplicată la etapa evaluării proiectelor concrete ale activității preconizate; - Auditul de mediu – se impune după construcția şi începutul funcționării obiectului prin evaluarea corespunderii acestei funcționări cu stipulările din documentația de proiect şi evaluării de mediu.
Articolul 9. Stabilirea competențelor (1) În cadrul evaluării de mediu se evaluează sistematic schimbările biofizice ale mediului, ale celor social‐economice (inclusiv impactul asupra sănătății), care se evaluaează în limitele în care acestea au tangențe cu impactul asupra mediului natural. (2) În acest context organul central de mediu al administrației publice elaborează lista proiectelor obiectelor şi a activităților economice concrete ținînd cont de următoarele criterii: a) Apartenența ramurală în funcție de domeniul economiei naționale; b) Modalitatea interconexiune dintre ecosistemele naturale şi cele tehnico‐
18
inginereşti; c) Gravitatea pericolului pe care în prezintă pentru sănătatea publică şi pentru mediu. (3) Organul central de mediu al administrației publice conduce procedurile de reglementare şi emite, după caz, acte de reglementare, în condițiile legii. (4) Lista proiectelor obiectelor şi a activităților economice concrete şi procedura este adoptată prin legislație specială în domeniul evaluării de mediu. (5) Competența emiterii actelor de reglementare se stabileşte prin actele normative care promovează fiecare procedură de reglementare.
DIRECTIVA 2001/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 27 iunie 2001 Privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului Official Journal L 197 , 21/07/2001 Articolul 1 Obiective Obiectivul prezentei directive este să asigure un înalt nivel de protecție a mediului și să contribuie la integrarea considerațiilor privind mediul în elaborarea și adoptarea planurilor și programelor în vederea promovării dezvoltării durabile, asigurând că, în conformitate cu prezenta directivă, anumite planuri și programe care pot avea efecte semnificative
Secțiunea 2. Evaluarea strategică de mediu
Articolul 10. Obiectivul reglementării (1) Reglementările în domeniul evaluării strategice de mediu au următoarele obiective: a) asigurarea că în procesul de elaborare a strategiilor, planurilor şi programelor se ține cont în întregime de considerentele de mediu, înspecial cele legate de sănătatea publică; b) contribuția la luarea in considerare a preocupărilor legate de mediu, inclusiv de sănătate publică, în elaborarea politicilor şi legislației; c) stabilirea de proceduri clare, transparente şi eficace pentru evaluarea strategică de mediu; d) asigurarea participarii publicului la evaluarea strategică de mediu; şi e) integrarea prin aceste mijloace a preocupărilor legate de mediu, inclusiv a celor legate de sănătate, în masuri şi instrumente create pentru promovarea dezvoltării durabile.
+ compatibil
19
asupra mediului fac obiectul unei evaluări ecologice.
Articolul 1
Scopul Comunității în domeniul evaluării mediului este să contribuie, între altele, la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protecția sănătății populației și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și că aceasta se bazează pe principiul precauției
Articolul 11. Scopul şi obiectivele evaluări strategice de mediu (1) Scopul efectuării evaluării strategice de mediu constă în diminuarea impactului negativ asupra mediului a măsurilor propuse în planurile şi programele, creşterea eficacității deciziilor luate, promovarea dezvoltării durabile şi asigurarea securității ecologice. (2) Obiectivele evaluării strategice de mediu constau în: a) Identificarea efectelor asupra mediului ale activităților preconizate; b) Examinarea alternativelor, inclusiv a celei mai bune opțiuni de mediu; c) Elaborarea măsurilor de minimalizare necesare; şi, d) facilitarea efectuarii evaluarii impactelor de mediu al activităților concrete ale activităților umane. (3) Solicitarea şi obținerea avizului de mediu pentru strategii, planurile şi programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului sunt obligatorii. (4) Procedura de evaluare strategică de mediu, structura studiului de mediu şi condițiile de emitere a avizului de mediu pentru strategii, planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin cadru legislativ special. (5) Aprobarea strategiilor, planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiționată de existența avizului de mediu pentru respectivul plan sau program.
+ compatibil
Articolul 3 Domeniul de aplicare (1) O evaluare ecologică, în conformitate cu articolul 4 ‐ 9, se rea‐ lizează pentru planurile și programele prevăzute la alineatele (2) ‐ (4) care pot avea efecte semnificative asupra mediului. (2) Sub rezerva alineatului (3), o evaluare ecologică se realizează
Articolul 12. Domeniul de aplicare(1) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru strategiile, planurile şi programele la care se face referire în aliniatele 2 şi 3 din prezentul articol susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv asupra sănătății publice. (2) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru strategiile, planurile şi programele elaborate în domeniile: agricol, silvicultura, piscicol, energetic, industrial, transport, dezvoltarea regională, gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicațiilor, turism, urbanism şi amenajarea teritoriului inclusiv în sectorul rural sau utilizării terenurilor, şi care determină pe viitor baza pentru eliberarea permiselor în scopul realizării proiectelor ce necesită evaluarea influenței asupra mediului înconjurător în conformitate cu legislația națională. (3) Evaluarea strategică de mediu se efectuează pentru strategiile, planurile şi
+ compatibil
20
pentru toate planurile și programele: (a) care sunt elaborate pentru agricultură, silvicultură, pescuit, energie, industrie, transport, gestionarea deșeurilor, gestionarea apei, telecomunicații, turism, planificare urbană și rurală sau utilizarea terenului și care definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor enumerate în anexele I și II din Directiva 85/337/CEE va putea fi autorizată în viitor; (b) pentru care, având în vedere efectele probabile asupra împrejurimilor, este necesară o evaluare ecologică în temeiul articolelor 6 și 7 din Directiva 92/43/CEE. (3) Planurile și programele prevăzute la alineatul (2) care stabilesc utilizarea unor zone mici la nivel local și modificări minore ale planurilor și programelor menționate la alineatul (2) necesită o evaluare ecologică numai în cazul în care statele membre stabi‐
programele elaborate în alte domenii prevăzute de aliniatul 2 sau dacă se fac schimbări la planurile şi programele deja adoptate sau care se vor implementa la scară mică dacă este solicită o astfel de evaluare. Domeniului aplicării evaluării strategice de mediu nu se referă la: a) strategiile, planurile, programele, scopul cărora constă în deservirea necesităților, legate de securitatea națională sau situații excepționale în sfera civilă; b) strategiile, planurile şi programele financiare şi bugetare. (4) În cazul în care organul central de mediu al administrație publice va considera că realizarea planului, programului poate fi legat de consecințe esențiale de mediu la nivel transfrontaliere, inclusiv legate de sănătatea populației, evaluarea strategică de mediu se efectuează cu luarea în considerare şi a opiniei statelor vecine.
21
lesc că pot avea efecte semnificative asupra mediului. (4) Statele membre determină dacă planurile și programele, altele decât cele prevăzute la alineatul (2), care definesc cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor poate fi autorizată în viitor, statele membre stabilesc dacă pot avea efecte semnificative asu‐ pra mediului. (5) Statele membre stabilesc dacă planurile sau programele prevăzute la alineatele (3) și (4) pot avea efecte semnificative asupra mediului fie printr‐o examinare a fiecărui caz, fie prin specificarea tipurilor de planuri și programe, fie prin ambele abordări. În acest scop, statele membre țin seama în toate cazurile de criteriile specifice descrise în anexa II, pentru a se asigura că planurile și programele care pot avea efecte semnificative asupra mediului sunt cuprinse în prezenta directivă. (6) Pentru examinarea de
22
la caz la caz și pentru specificarea tipu‐ rilor de planuri și programe în conformitate cu alineatul (5), auto‐ ritățile prevăzute la articolul 6 alineatul (3) trebuie consultate. (7) Statele membre iau măsurile necesare astfel încât concluziile lor în conformitate cu alineatul (5), inclusiv motivele pentru care nu este necesară studierea impactului asupra mediului, în conformitate cu articolele 4‐9, sunt puse la dispoziția publicului. (8) Următoarele planuri și programe nu fac obiectul prezentei directive: — planurile și programele al căror scop unic este apărarea națională sau protecția civilă; — planuri și programe financiare sau bugetare. (9) Prezenta directivă nu se aplică planurilor și programelor co‐finanțate în perioadele curente respective de programare (1)
23
pentru Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului (2) și (CE) nr. 1257/1999 (3).(8) Următoarele planuri și programe nu fac obiectul prezentei directive:
‐ planurile și programele al căror scop unic este apărarea națională sau protecția civilă;
‐ planuri și programe financiare sau bugetare.
Raport de MediuArticolul 5 Raport de mediu (1) Atunci când evaluarea mediului este necesară în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), se elaborează un raport de mediu în care sunt identificate, descrise și evaluate efectele probabile impor‐tante asupra mediului ale aplicării planului sau programului și alternative rezonabile, ținând seama de obiectivele și domeniul de aplicare geografic al planului sau programului. Informațiile nece sare în acest scop sunt enumerate
Articolul 13. Etapele evaluării strategice de mediu(1) Evaluarea strategică de mediu este partea componentă a procesului de planificare şi se aplică până la aprobarea startegiei, planului sau programului (2) Realizarea evaluării strategice de mediu se efectuează în următoarele etape: a) efectuarea evaluării preventive; b) determinarea obiectivelor şi domeniul ce cuprinde evaluarea strategică de mediu; c) pregătirea Studiului de mediu; d) coordonarea cu autoritățile competente pentru protecția mediului şi sănătății publice; e) consultarea publicului; f) luarea deciziilor; g) monitoring‐ul. (3) Decizia privind aprobarea strategiei, planului sau programului se efectuează cu luarea în considerare a concluziilor, cuprinse în studiul de mediu, măsurilor privind preîntâmpinarea, reducerea sau ameliorarea consecințelor nefavorabile şi observațiilor, primite din partea autorităților competente pentru protecția mediului, sănătății publice şi societății civile. (4) La momentul luării deciziei este necesar de a argumenta cauzele care au contribuit la alegerea unea din versiunile alternative a strategiei, planului sau
+ compatibil
24
în anexa I. (2) Raportul de mediu elaborat în conformitate cu alineatul (1) trebuie să includă informațiile solicitate în mod rezonabil, ținând seama de cunoștințele și metodele de evaluare existente, de conținutul și gradul de precizie a planului sau programului, stadiul său în procesul de luare a deciziei și măsura în care este de preferat ca anumite aspecte să fie evaluate la diferite niveluri în acel proces în scopul evitării duplicării evaluării. (3) Informațiile disponibile privind efectele asupra mediului ale planurilor sau programelor obținută la alte niveluri de luare a deciziei sau în temeiul altor instrumente legislative comunitare pot fi utilizate pentru furnizarea informațiilor prevăzute în(4) Autoritățile menționate la articolul 6 alineatul (3) sunt consultate atunci când se decide amploarea și gradul de precizie a informațiilor ce trebuie incluse în
programe şi, paralel se aprobă programul de minimalizare şi monitorizare asupra posibililor influențe esențiale în procesul realizării strategiei, planului sau programului.
25
raportul de mediu.Articolul 6 Consultări
(1) Proiectul de planul sau program și raportul de mediu elaborat în conformitate cu articolul 5 trebuie puse la dispoziția autorităților prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, precum și a publicului.
(2) Autoritățile menționate la alineatul (3) și publicul menționat la alineatul (4) au ocazia efectivă și din timp să‐și exprime opiniile asupra proiectului de plan sau program, precum și asupra raportului de mediu alăturat acesteia, într‐un interval de timp adecvat, înainte de adoptarea planului sau programului sau de înaintarea acestuia pentru procedura legislativă.
Articolul 14. Aprobarea strategiei, planului sau programului supus evaluării strategice de mediu (1)Autoritatea publica care aproba/adopta o strategie, un plan sau program ce a fost supus evaluării strategice de mediu are obligația de a informa autoritățile consultate pe durata procedurii, publicul şi statele potențial afectate, după caz, şi de a pune la dispoziție acestora următoarele: a) strategia, planul sau programul adoptat; b) o declarație privind modul în care considerațiile privind mediul au fost integrate în strategie, plan sau în program, modul în care s‐au respectat prevederile stabilite în pregătirea studiul de mediu, modul în care opiniile exprimate de public şi de alte autorități şi, dacă este cazul, rezultatele consultărilor transfrontiere au fost luate în considerare în aprobarea/adoptarea strategiei, planului sau programului, motivele pentru alegerea alternativei de strategie, plan sau program avizate, în comparație cu alte alternative prezentate; c) măsurile decise privind minimalizarea şi monitorizarea efectelor asupra mediului.
+ compatibil
Articolul 15 Beneficiarii Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Articolul 15 . Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de mediu (1) Responsabilitatea pentru efectuarea evaluării strategice de mediu se pune pe seama inițiatorului unei strategii, plan sau program. (2) Evaluarea strategică de mediu poate fi efectuată de inițiatorul unei strategii, plan, program sau de către unul sau un grup de experți naționali sau internaționali. (3) Finanțarea evaluării strategice de mediu se efectuează din contul surselor
+ compatibil
26
inițiatorului strategiei, planului, programului sau altor surse atrase de inițiator.
Articolul 6
Consultări
(3) Statele membre desemnează autoritățile care trebuie consultate și care, date fiind responsabilitățile specifice în domeniul mediului, pot fi interesate de efectele asupra mediului ale aplicării planurilor și programelor.
(4) Statele membre definesc publicul în sensul alineatului (2), în special publicul afectat sau care poate fi afectat, sau care este interesat în luarea de decizii în conformitate cu prezenta directivă, inclusiv organizațiile neguvernamentale, cum ar fi cele ce promovează protecția mediului și alte organizații implicate.
(5) Normele de aplicare privind informarea și consultarea autorităților și a publicului sunt stabilite de statele membre.
Articolul 16. Obligațiile organului central de mediu al administrație publice în efectuarea evaluării strategice de mediu (1) Obligațiile de bază ale organului central de mediu al administrație publice centrale în efectuarea evaluării strategice de mediu sunt următoarele: a) identificarea planurilor, programelor, supuse evaluării strategice de mediu; b) sistematizarea şi difuzarea informației necesare privind evaluarea strategică de mediu; c) analiza rapoartelor de evaluare strategică de mediu şi eliberarea avizului de mediu pentru aprobarea proiectului, programului; d) cooperarea cu statele vecine în cazul în cazul în care planul sau programul va avea influența esențială asupra mediului în contextul transfrontalier. (2) Întru realizarea scopurilor, menționate în aliniatul (1), în organul central de mediu al administrație publice este creată o structură cu responsabilități directe în domeniul dat.
+ compatibil
27
Articolul 8
Luarea deciziei
Raportul de mediu elaborat în conformitate cu articolul 5, avizele exprimate în temeiul articolului 6 și rezultatele consultărilor transfrontaliere efectuate în conformitate cu articolul 7 se iau în considerare în timpul elaborării planului sau programului și înainte de adoptarea sa sau de supunerea sa procedurii legislative.
Articolul 17. Avizul Evaluării Stategice de mediu (1) Organul central de mediu al administrației publice ia decizia de emitere a avizului de mediu în termen de 15 zile calendaristice de la data dezbaterii publice. (2) Organul central de mediu al administrației publice aduce la cunoştință titularului, în scris, decizia de emitere a avizului de mediu, care se face publică prin afişare pe pagina oficială web, în termen de 3 zile calendaristice de la luarea ei. (3) În cazul în care studiul de mediu sau comentariile publicului evidențiază un potențial impact negativ semnificativ, organul central de mediu al administrației publice dispune motivat, în scris, refacerea proiectului de plan sau de program, în vederea prevenirii, reducerii şi compensării efectelor negative semnificative asupra mediului. (4) Nerespectarea procedurii de eliberare, informarea titularului despre emiterea avizului de mediu, precum şi dispunerea nemotivată a acestuia poate fi contestată în procedură contencioasă conform legislației în vigoare.
+ compatibil
Directiva 97/11/CE a consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului Art.3 „Evaluarea impactului asupra mediului identifica,descrie si evalueaza intr‐o maniera corespunzatoare, in functie de fiecare caz si in conformitate cu articolele 4 si 11, efectele directe si indirecte ale unui proiect
Secțiunea 3. Evaluarea impactului asupra mediului al anumitor
proiecte publice sau private Articolul 18. Obiectul reglementării Proiectele publice sau private care pot avea un impact asupra mediului, inclusiv impact semnificativ, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sunt supuse evaluării impactului asupra mediului. Lista activităților sau obiectelor care pot fi obiectul proiectelor publice sau private este elaborată de către autoritatea centrală de mediu al administrației publice şi adoptată prin legislație specială în domeniu.
+ compatibil
28
asupra urmatorilor factori: ‐ oameni, fauna si flora; ‐ sol,apa,aer, clima si peisaj; ‐ bunuri materiale si patrimoniul cultural; interactiunea dintre factorii mentionati la prima, a doua, si a treia liniuta.”
Articolul 19. Obiectivul şi sarcinile evaluării impactului asupra mediului (1) Obiectivul general al efectuării evaluării empactului asupra mediului (EIM) constă în asigurarea persoanelor responsabile în luarea deciziilor şi publicului larg cu informație despre: consecințele pentru mediu în urma realizării unor obiecte şi activități, măsurilor pentru preîntâmpinarea sau diminuarea influenței negative asupra mediului şi sănătății publice, monitorizarea impactelor de mediu şi a masurilor de minimalizare a lor. (2) Sarcinile de bază ale EIM sunt: a) determinarea şi pronosticarea caracterului şi volumul influenței activității planificate asupra mediului a variantelor alternativeale activităților preconizate; b) elaborarea acțiunilor pentru posibila prevenire maximală, diminuare sau compensarea influențelor negative asupra mediului; c) consultarea şi evidența opiniei publice referitor la activitatea planificată; d) formularea masutrilor de monitorizare a impactelor de mediu cît şi a eficienței măsurilor de minimalizare adoptate; e) în cazul influenței transfrontaliere asupra activității planificate – consultarea şi evidența opiniei părților afectate din țările vecine
Articolul 2. 1. Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că, înainte de autorizare, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului prin, între altele, natura, dimensiunea sau
Articolul 20. Domeniul de aplicare a EIM(1) Domeniul aplicării EIM față de activitățile cu impact asupra mediului şi cu impact semnificativ asupra mediului se determină la etapa de selectarea proiectelor dupa semnificatia impactului asupra mediului (etapa de selectare) şi în baza listei genurilor de activitate, elaborate de organul central de mediu şi integrate în actele legislative speciale. (2) Obiectele planificate şi genurile de activitate, care au un impact semnificativ asupra mediului sunt supuse EIM în procedură completă cu elaborarea studiului de mediu detaliat. (3) Obiectele planificate şi genurile de activitate care nu au un impact
+ compatibil
29
amplasarea lor, sunt supuse unei cereri de autorizare şi unei evaluări în privința efectelor lor. Aceste proiecte sunt definite în art. 4
semnificativ asupre mediului vor fi supuse procedurii restrînse de EIM cu elaborarea unui sumară a studiului de mediu. (4) Procedura de efectuare a EIM şi conținutul Studiului de mediu sunt regelementate prin cadrul normativ special.
2. Evaluarea efectelor asupra mediului poate fi integrată în cadrul procedurilor existente de autorizare a proiectelor în statele membre sau, dacă acest lucru nu este posibil, în cadrul altor proceduri sau în cadrul procedurilor care urmează a fi stabilite în conformitate cu obiectivele prezentei directive. 2a. Statele membre pot să prevadă o singură procedură pentru a satisface cerințele esențiale ale prezentei directive şi cerințele Directivei Consiliului 96/61/CE din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
Articolul 21. Procedura de evaluare a impactului asupra mediului (1) Selectarea: organul central de mediu al administrație publice decide tipul şi caracterul EIM care vor fi aplicate în cazul obiectelor preconizate. Decizia se ia în baza cererii depuse de beneficiar în baza descrierii activităților preconizate şi/sau a unei evaluări de mediu inițiale. Rezultatele acestei etape trebui să fie puse la dispoziția publicului. (2) Stabilirea scopului studiului de impact: este procedura prin care se etermină conținutul şi volumul informației privind EIM , care urmează să fie furnizate autorității competente pentru a efectua proiectele cu impacte semnificative de mediu şi care necesită studiul deplin al EIM. Scopul etapei date este formularea sarcinilor de bază şi stabilirea metodelor şi procedeelor efectuarii studiului de mediu şi a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului asupra cărora se va concentra atenția studiului dat. (3) Evaluarea şi pronosticarea impactelor de mediu al activităților preconizate‐ etapa dată necesită următoarele acțiuni: analiza inițială a stării mediului, determinarea dinamicii stării mediului (fără proiect) şi pronosticarea impactelor asupra mediului. (4) Formularea acținilor de evitare sau minimalizare a impactelor – în baza informației acumulate şi analizate în etapele anterioare sunt identificate şi formulate măsurile de minimalizare a impactelor preconizate, sunt selectate alternativele optime pentru implementarea activității preconizate, sunt analizate beneficiile sociale şi de mediu, sunt propuse măsuri de evitare completă sau diminuarea impactelor negative şi asigură menținerea impactelor acceptabile; (5) Formularea planului de monitorizare. (6) Elaborarea Declarației de impact asupra mediului (in cazul proiectelor cu impacte semnificative), care este executată de către client/inițiatorul proiectului. (7) Consultări şi comentarii: în acest stadiu se efectuează consultările cu părțile potențial afectate de activitățile preconizate, precum şi cu autoritățile competente pentru protecția mediului şi cu publicul. (6) Luarea deciziilor: în acest stadiu organul central de mediu al administrației publice evaluează studiul de mediu de a pune în aplicare activitățile planificate,
+ compatibila
30
luând în considerare Declarația de impact asupra mediului şi comentarii de la părțile afectate autoritățile guvernamentale relevante şi de la public. (7) În cazul în care o activitate propusă poate avea un impact semnificativ asupra mediului în context transfrontalier, se informează părțile afectate din statele vecine potential afectate cu privire la activitatea propusă, au loc consultările se solicită opinia pe marginea Declarației de impact asupra mediului şi în continuare, părțile sunt informate cu privire la decizia finală.
Art.8 Rezultatele consultărilor și informațiile adunate în temeiul articolelor 5, 6 și 7 trebuie luate în considerare în cadrul procedurii de autorizare.”
Articolul 22. Acordul de mediu(1) Evaluarea impactului asupra mediului se finalizează prin emiterea acordului de mediu de către organul central de mediu al administrație publice. La emiterea acordului de mediu se ține cont de actele de reglementare emise de alte autorități competente, potrivit legii. (2) Solicitarea şi obținerea acordului de mediu sînt obligatorii pentru toate proiectele publice sau private sau pentru proiecte de modificare ori extindere a activităților existente, care pot avea impact sau impact semnificativ asupra mediului. (3) Lista activităților care sunt supuse evaluării impactului asupra mediului este elaborată de organul central de mediu al administrației publice şi este reglementată prin act legislativ special.
+ compatibil
Nu sunt regelementări în cadrul UE
Secțiunea 4.Expertiza de mediu
Articolul 23. Scopul şi obiectivele expertizei de mediu (1) Expertiza de mediu reprezinta o procedura de examinare a calității evaluarii impactelor de mediu luîndu‐se cont de faptul cît de amplă şi de precisă este informația prezentată în studiul de mediu, în ce măsură concluziile şi recomandările sunt argumentate din punt de vedere al legilor şi standardelor de mediu în vigoare. (2) Expertiza de mediu este o activitate de protecție a mediului efectuată în scopul prevenirii sau minimalizării unui eventual impact direct, indirect sau cumulativ al noilor activități economice asupra mediului, componentelor lui, ecosistemelor, sănătății publice; (3) Printre obiectivele de bază ale expertizei de mediu sunt: a) Evaluarea calității, a relevanței Studiului de mediu şi a documentației de proiect a conformității lui cu standardele şi normativele de mediu în vigoare. b) Luarea în considerare a documentației prezentate, a sugestiilor şi
N/A
31
comentariilor publicului.c) Stabilirea faptului dacă informația prezentată este suficientă pentru a lua decizia finală privind acceptabilitatea/neacceptabilitatea activității preconizate Identificarea, dacă este necesar, a deficiențelor raportului şi a documentației de proiect.
Articolul 24. Obligațiile părților(1) Beneficiarii prezintă la expertiză documentația de proiect şi studiile de imapct de mediu conform actelor normative adoptate de Guvernul Republicii Moldova cu acordul autorităților publice centrale sau locale, a organizațiilor interesate, după caz, privind amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectivului precum şi documentele însoțitoare prevăzută de actele normative în vigoare. (2) Expertiza se efectuează de către experții de mediu din direcțiile şi secțiile abilitate ale organului central de mediu al administrației publice şi din organele din subordinea acestuia, care au studii superioare şi experiență de muncă în specialitate de cel puțin 5 ani. (3) Experții de mediu poartă răspundere, conform legislației, pentru corectitudinea examinării documentației prezentate spre expertizare, pentru calitatea avizului general, pentru respectarea termenelor de avizare şi a cerințelor legislației privind protecția mediului la examinarea documentației. (4) Lista activităților şi proiectelor supuse expertizei de mediu este elaborată de organul central de mediu al administrației publice şi adoptată pin hotărîre de Guvern. Aceasta listă specifică deasemenea proiectele cu impacte de mediu semnificative şi care necesita EIM mai aprofundate şi studii depline de imact.
N/A
Articolul 25. Expertiza de mediu obştească(1) În scopul asigurării dreptului la luarea deciziilor de mediu a publicului larg asociațiile obşteşti din domeniul mediului oficial au dreptul la efectuarea expertizei de mediu obşteşti. (2) Expertiza de mediu obştească poate fi efectuată pînă sau în aceaşi perioadă ca şi expertiza de mediu de stat, avizul eliberat avănd un statut de recomandare. (3) Modul de efectuare a expertizei de mediu obşteşti este reglementat prin legislația specială cu referire la expertiza de mediu.
N/A
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din
Secțiunea 6.Auditul de mediu
Articolul 26. Obiectul reglementării
+/‐ Parțial compatibil
32
25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei Jurnalul Oficial L 342 , 22/12/2009 p. 0001 – 0045
Articolul 6
Reînnoirea înregistrării EMAS
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), în acest interval de ani, o organizație înregistrată:
(a) în conformitate cu programul de audit, efectuează un audit intern al performanței sale de mediu și al conformării cu cerințele legale aplicabile în materie de mediu, în conformitate cu anexa III;
(1) Subiectul supus auditului de mediu poate fi persoană fizică sau juridică ce au activitate funcțională cu impact/impact semnificativ asupra mediului, care a încheiat cu auditorul de mediu (evaluatorul de mediu) sau instituția de audit de mediu un contract pentru desfăşurarea auditului de mediu în conformitate cu legislația în vigoare. (2) Audit de mediu se desfăşoară prin analiza dărilor de seamă, se efectuează analiza de laborator, studii pe teren a subiectului supus auditului de mediu privind impactul activității pe care o desfăşoară asupra mediului. (3) Obiectivele auditului de mediu constau în: a) verificarea exactității datelor impactul asupra mediului; b) evaluarea conformității procesului tehnologic cu cerințele privind protecția mediului; c) evaluarea conformității monitoringului de mediu cu cerințele controlului de mediu; d) evaluarea performanțelor muncitorilor în domeniul protecțieie mediului: e) în cadrul auditului de mediu se verifică următoarele aspecte în activitatea întreprinderii, dar nu se limitează la : f) emisiile în aer şi apă; g) evitarea, reciclarea, refolosirea, transportarea şi eliminarea deşeurilor, în special a celor periculoase; h) exploatarea şi contaminarea terenurilor; i) utilizarea resurselor naturale şi a materiei prime; j) riscul de accidente ecologice, care apar sau pot să apară ca urmare a incidentelor, accidentelor sau situațiilor de urgență potențiale.
33
(b) pregătește o declarație de mediu actualizată în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa IV și o supune validării de către un verificator de mediu;
(c) transmite organismului competent declarația de mediu actualizată validată;
(d) transmite organismului competent un formular completat, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI;
(e) plătește organismului competent o taxă de menținere a înregistrării, dacă este cazul.
Articolul 9
Auditul intern de mediu
(1) O organizație înregistrată elaborează un program de audit care garantează că, în decursul unei perioade care nu depășește trei ani sau patru ani dacă se aplică
Articolul 27. Tipurile de audit de mediu şi scopul efectuării acestuia (1) Tipurile auditului de mediu sînt auditul mediu obligatoriu şi auditul mediu de benevol. (2) Efectuarea auditului de mediu obligatoriu se efectuaza în urmatoarele cazuri: a) sunt cauzate prejudicii mediului sau sanatatii populatiei în rezultatul activitățiiintreprinderii/institutiei, documentate oficial; b)se efectuaza reorganizarea intreprinderii‐ beneficiarului de resurselor naturale, care a efectiuaza activități periculoase mediului si sanatatii; c) declararea intreprinderii cu activitati periculoase în proces de faliment. d) solictarea de eliberare a autorizației integrate de mediu, inclusiv şi în cazurile de prelungire a acesteia. (3) Auditul de mediu benevol se efectuează la inițiativa proprietarilor de
+/‐
Parțial compatibil(se deosebesc prin teremenii aplicați audit binevi şi audit intern)
34
derogarea prevăzută la articolul 7, toate activitățile organizației fac obiectul unui audit intern de mediu în conformitate cu cerințele stabilite în anexa III
întreprinderi cu indicarea sarcinilor concrete, a termenilor şi volumul auditului de mediu, stipulate în contractul privind efectuarea auditului mediu. (4) Beneficiari ai auditului de mediu poate fi persoanele fizice şi/sau juridice interesate, agențiile de asigurare, investitorii sau organul central de mediu al administrației publice.
Articolul 9
Auditul intern de mediu
(3) Programul de audit de mediu al organizației definește obiectivele fiecărui audit sau ciclu de audit, inclusiv frecvența auditului pentru fiecare activitate.
(4) Auditorii întocmesc un raport de audit scris la sfârșitul fiecărui audit și ciclu de audit.
(5) Auditorul comunică organizației constatările și concluziile auditului.
(6) În urma procesului de audit, organizația pregătește și pune în aplicare un plan de acțiuni corespunzător.
(7) Organizația aplică mecanisme adecvate care
Articolul 28. Organizarea auditului de mediu (1) Auditul de mediu se efectuează conform schemei privind efectuarea auditului ecologic în conformitate cu al. 2 din prezentul articol, coordonat cu beneficiarul şi subiectul supus auditului de mediu. (2) Etapele efectuării auditului de mediu constituie: a) examinarea prealabilă a documentației întreprinderii supusă auditului de mediu, b) elaborarea planului privind efectuarea auditului de mediu; c) colectarea informației şi controlul documentelor necesare; d) inspectarea întreprinderii supuse auditului de mediu; e) determinarea riscurilor ecologice; f) elaborarea propunerilor privind eficientizarea nivelului securității ecologice; g) elaborarea raportului privind auditul de mediu care include planul de actiuni de conformitate ecologica;
N/A
35
asigură monitorizarea rezultatelor auditului.
Articolul 29. Decizia de efectuarea auditului de mediu obligatoriu Decizia privind efectuarea auditului de mediu obligatoriu este luată de către organul central de mediu al administrației publice în decurs de o lună din momentul stabilirii circumstanțelor stipulate în al. 2 din articolul 27 al prezentei Legi şi este emisă sub formă de încheiere a organului central de mediu al administrației publice.
N/A
Articolul 30. Caracteristicile efectuării auditului de mediu obligatoriu Auditul de mediu obligatoriu este efectuat în termen ce nu depăşeşte 3 luni din momentul remiterii subiectului supus auditului de mediu a încheierii despre efectuarea auditului de mediu obligatoriu.
N/A
ANEXA III
AUDITUL INTERN DE MEDIU
C. Raportarea constatărilor şi aconcluziilor auditului
Obiectivele fundamentale aleunui raport de audit scris sunt:
(a) documentarea domeniuluide aplicare a auditului;
(b) informarea conducerii cuprivire la respectarea politiciide mediu a organizației și la
Articolul 31. Cerințe pentru raportul privind auditul de mediu (1) Auditorii întocmesc un raport de audit în scris. (2) Raportul privind auditul de mediu obligatoriu trebuie să conțină cel puțin următoarele: a) informația care confirmă legitimitatea privind efectuarea auditului de mediu obligatoriu; b) o informație generală privind subiectul supus auditului de mediu; c) planul privind efectuarea audiitului de mediu; d) rezultatul inspectării întreprinderii supuse auditului de mediu; e) evaluarea riscurilor de mediu; f) propuneri privind eficientizarea securității ecologice la întreprinderea inspectată; (3) Raportul privind auditul de mediu benevol se determină în cadrul contractului privind auditul de mediu şi este confidențial. Dreptul de dezvăluire a informației din raportul de mediu o are doar subiectul supus auditului de mediu.
+/‐ Parțial compatibil
36
progresele realizate în materiede mediu în cadrulorganizației;
(c) informarea conducerii cuprivire la eficacitatea și fiabilitatea dispozitivului demonitorizare a impactuluiorganizației asupra mediului;
(d) demonstrarea necesității unei acțiuni corective, dacă este cazul.
Articolul 9
Auditul intern de mediu
(5) Auditorul comunică organizației constatările și concluziile auditului.
(6) În urma procesului de audit, organizația pregătește și pune în aplicare un plan de acțiuni corespunzător.
Articolul 32. Ordinea de examinare a raportului privind auditul de mediu obligatoriu (1) Raportul privind auditul de mediu obigatoriu este trimis în acelaşi timp conducătorului întreprinderii supuse auditului de mediu cît şi organului central de mediu al administrației publice. (2) Rezultatele raportului privind auditul de mediu sînt utilizate de conducerea întreprinderii audiate pentru elaborarea unui plan de măsuri de corecție privind respectarea legislației de mediu, diminuarea impactului negativ asupa mediului şi prevenirea unui posibil prejudiciul asupra mediului. (3) Administrația persoanei juridice supuse audituli de mediu este obligată timp de 3 luni să aducă în conformitate cu legislația Republicii Moldova încălcările depistate şi să informeze organul central de mediu al administrației publice despre acțiunile sale.
+ compatibil
Frecvența verificării
(1) Verificatorul de mediu concepe, în colaborare cu
Articolul 33. Frecvența auditului de mediu Auditul de mediu este obligatoriu la închiderea unui ciclu de activitate de 5 ani.
+ compatibil
37
organizația, un program care asigură că sunt verificate toate elementele necesare pentru înregistrarea și reînnoirea înregistrării menționate la articolele 4, 5 și 6.
(2) Verificatorul de mediu validează, la intervale care nu depășesc 12 luni, orice informații actualizate din declarația de mediu sau din declarația de mediu actualizată.
ANEXA III
AUDITUL INTERN DE MEDIU
4. Frecvența auditului
Auditul sau ciclul de audit, carevizează toate activitățile organizației, se efectuează, după caz, la intervale de celmult 3 ani sau 4 ani dacă derogarea prevăzută laarticolul 7 se aplică. Frecvența cu care fiecare activitate esteauditată variază în funcție de:
(a) natura, amploarea și complexitatea activităților;
(b) semnificația impactului
38
asupra mediului asociat cuacestea;
(c) importanța și urgența problemelor detectate deauditurile precedente;
(d) istoricul problemelor demediu.
Activitățile mai complexe cu impact mai semnificativ asupramediului sunt auditate cu ofrecvență mai mare.
Articolul 2
Definiții
17. "auditor" înseamnă o persoană sau un grup de persoane din cadrul unei organizații sau o persoană fizică sau juridică din afara acesteia, care acționează în numele organizației respective și care efectuează o evaluare în special a sistemului de management de mediu existent și stabilește dacă se respectă politica și programul de mediu ale
Articolul 34. Auditorul de mediu (1) Auditor de mediu poate fi orice persoană fizică, ce are studii superioare în domeniul dat şi experiență de lucru în domeniul protecției mediului. (2) Auditorul de mediu trebuie să fie independent, în special față de subiectul supus auditului ecologic, imparțial şi obiectiv în desfăşurarea activităților sale. (3) Auditorul de mediu poate presta servicii individual sau în cadrul unei organizații de audit. (4) Organizația de audit de mediu este persoană juridică, cu orice forma de organizare juridica, creata de o persoana fizica (de un grup de persoane fizice) sau de o persoana juridica, inclusiv străină, sau împreună cu ea, care dispune de licență pentru activitate în domeniu, eliberată în conformitate cu legislația în vigoare. (5) Organizațiile de audit de mediu străine pot desfăşura activități de audit în Republica Moldova doar prin crearea unor structuri asemănătoare în conformitate cu legislația Republicii Moldova ‐ rezidenți ai Republicii Moldova. (6) Numărul persoanelor în cadrul unei organizații de audit de mediu trebuie să fie mai mare de 3 persoane.
+ compatibilă
39
organizației, inclusiv înceea ce privește conformarea cu cerințele legale aplicabile legate de mediu;
Articolul 9
Auditul intern de mediu
(2) Auditul se efectuează de auditori care dețin, în mod individual sau colectiv, competențele necesare pentru realizarea acestor sarcini și un grad suficient de independență față de activitățile auditate pentru a formula o opinie obiectivă.
Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (versiune codificată)
Articolul 1
Scopul și domeniul de
Secțiunea 7. Autorizarea de mediu şi autorizarea integrata de mediu
Articolul 35. Obiectul reglementării În scopul realizării prevenirii şi controlului integrat al poluării sunt regelementate activitățile ce sunt realizate în baza autorizației / autorizației integrate de mediu, măsurile destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care provin din activitățile menționate anterior, inclusiv măsurile referitoare la deşeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.
+ compatibila
40
aplicare
Scopul prezentei directive este de a realiza prevenirea și controlul integrat al poluării care rezultă din activitățile enumerate în anexa I. Prezenta directivă stabilește măsurile destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol care provin din activitățile menționate anterior, inclusiv măsurile referitoare la deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său, fără a aduce atingere Directivei 85/337/CEE și altor prevederi comunitare relevante.
Articolul 4
Autorizații pentru instalații noi
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că nici o instalație nouă nu este exploatată fără autorizație
Articolul 36. Tipurile de autorizații(1) Activitățile cu impact pentru care s‐a eliberat un acord de mediu asupra mediului se pot desfăşura numai în baza unei autorizații/autorizații integrate de mediu emise de organului central de mediu al administrației publice. (2) În Republica Moldova se emit următoarele tipuri de autorizați de mediu: a) Autorizații integrate de mediu – pentru activitățile care au un impact semnificativ asupra mediului; b) Autorizație de mediu – pentru actvitățile care au un impact asupra mediului. (3) Procedura de autorizare integrata de mediu se aplica activităților ce au
+ compatibil
41
eliberată în conformitate cu prezenta directivă, fără a aduce atingere excepțiilor prevăzute în Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari [13]
un impact semnificativ asupra mediului şi se află sub incidența prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării prevăzute de legislația specială. Celelalte activități cu impact asupra mediului sînt supuse procedurii de autorizare de mediu.
Articolul 7
Abordarea integrată la eliberarea de autorizații
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că procedura și condițiile de acordare a autorizației sunt complet coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorități competente, pentru a se asigura o abordare integrată efectivă de către toate autoritățile competente implicate în această procedură.
Articolul 37. Autorizarea integrată de mediu(1) Activitatea cu impact semnificativ asupra mediului se poate desfăşura numai în baza unei autorizații integrate de mediu emise de organul central de mediu al administrației publice în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului cu respectarea reglementărilor privind calitatea factorilor de mediu. (2) Autorizatie integrată de mediu ‐ act tehnico‐juridic emis de organul central de mediu, conform dispozitiilor legale în vigoare, care dă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalație, în anumite condiții care să asigure că instalația corespunde cerințelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Autorizația poate fi eliberată pentru una sau mai multe instalații sau parți ale instalațiilor situate pe acelaşi amplasament şi care sunt exploatate de acelaşi titular. (3) Lista activităților cu impact semnificativ asupra mediului este elaborată şi coordonată cu organele centrale în domeniul agriculturii, industriei, sănătății, transportului ale adminitrației publice şi se stabileşte prin Hotărîre de Guvern. (4) Procedura de eliberare a autorizațiilor este determinată în conformitate cu prevederile cadrului normativ special. (5) Funcționarea fără autorizație integrată de mediu este interzisă pentru activitățile supuse legislației privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. (6) Autorizația de mediu este obligatorie la punerea în funcțiune a activităților, obiectivelor, instalațiilor noi, care au deja acord de mediu.
+ comaptibila
42
Articolul 9
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească autorizația
(1) Statele membre se asigură că autorizația cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerințelor de la articolele 3 și 10 pentru acordarea autorizațiilor, pentru a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său, prin măsuri de protecție a aerului, a apei și a solului.
(2) În cazul unei instalații noi sau a unei modificări substanțiale când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizației se iau în considerare toate informațiile relevante sau toate concluziile obținute în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din respectiva directivă.
(4) Fără a aduce atingere articolului 10, valorile‐limită de emisie, parametrii și măsurile tehnice echivalente menționate la alineatul (3)
Articolul 38 . Scopul autorizației integrate de mediu (1) În scopul emiterii autorizației integrate de mediu organul central de mediu al administrației publice ia toate măsurile pentru ca exploatarea instalației să se realizeze, astfel încît: a) să prevină poluarea luînd în considerare şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile; b) să nu producă nici o poluare semnificativă; c) să fie evitată producerea de deşeuri asupra limitelor, potrivit prevederilor legale în vigoare. În cazul producerii acestora, ele sînt valorificate, iar dacă acest lucru este imposibil tehnic sau economic sînt eliminate, astfel încît să se evite sau să reducă impactul asupra mediului prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile; d) să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi lichidarea consecințelor acestora; e) să fie luate măsurile necesare pentru ca în cazul încetării definitive a activității să se evite orice risc de poluare şi să se readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare.
+ compatibil
43
se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a prescrie utilizarea unei tehnici sau tehnologii specifice, dar luându‐se în considerare caracteristicile tehnice ale instalației respective, localizarea geografică a acesteia, precum și condițiile locale de mediu. În toate situațiile, condițiile autorizației cuprind prevederi referitoare la limitarea la minim a poluării la distanță sau transfrontaliere și asigură un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său. Articolul 6 Cererile de autorizare
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererile înaintate autorităților competente pentru autorizare cuprind o descriere a următoarelor elemente:
(a) a instalației și a activităților acesteia;
(b) a materiilor prime și auxiliare, a altor substanțe
Articolul 39. Autorizarea de mediu (1) Persoanele fizice şi jurice, care îşi desfăşoară activiatea cu impact ne semnificativ asupra mediului, Solicitarea şi obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfăşurarea activităților existente, cât şi pentru începerea activităților noi pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligați să obțină autorizație de mediu. (2) Autorizația de mediu este eliberată de către organul central de mediu al administrației publice (3) Autorizația de mediu se eliberează pentru domeniile ce țin de folosirea, forarea, extragerea, colectarea, recoltarea, comercializarea resurselor naturale, folosința resurselor naturale în scopuri ştiințifice, culturale, educaționale, turistice, de ameliorare a sănătății, recreative, estetice şi sportive, vînat, pescuit, dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului, folosirea proprietăților utile ale animalelor şi a produselor activității vitale a acestora, exploatarea construcțiilor subterane nelegate de extragerea substanțelor minerale utile, înhumarea (depozitarea) substanțelor nocive şi deşeurilor industriale, organizarea obiectivelor geologice protejate, deversarea
+ compatibil
44
și a energiei utilizate sau generate de instalație;
(c) a surselor de emisie din instalație;
(d) a caracteristicilor amplasamentului instalației;
(e) a naturii și a cantităților emisiilor posibil a fi evacuate din instalație în fiecare factor de mediu, precum și a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;
(f) a tehnologiei propuse și a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor din instalație;
(g) dacă este necesar, a măsurilor pentru prevenirea și recuperarea deșeurilor generate de instalație;
(h) a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligațiilor fundamentale ale operatorului, astfel cum sunt prevăzute la
apelor reziduale, pentru emisi, efluenți, depozitarea deşeurilor şi altele dacă impactul asupra mediului nu este semnificativ. (4) Lista activităților pentru care este necesara autorizatia de mediu este adoptată prin hotărîre de Guvern.
45
articolul 3;
(i) a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
(j) descrierea sumară a principalelor alternative, atunci când există, studiate de solicitant.
O cerere de autorizare cuprinde și un rezumat netehnic al detaliilor menționate la literele (a)‐(j).
(2) În cazul în care informațiile furnizate în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 85/337/CEE sau în cazul în care un raport de securitate realizat în conformitate cu Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase sau alte informații furnizate conform cerințelor altor acte legislative îndeplinesc oricare dintre cerințele acestui articol, acele
Articolul 40. Solicitarea autorizației/autorizației integrate de mediu (1) Pentru obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu, titularii de activități sunt obligați să depună la organul central de mediu al administrației publice o solicitare de autorizare însoțita de un raport de amplasament. (2) Lista actelor necesare solicitării, procedura de obținerea autorizației/autorizației integrate de mediu şi taxele incasate pentru eliberarea autorizației / autorizației integrate de mediu se stabileşte prin legislație specială. (3) În cazul schimbării destinației activității, agentul economic sau persoană fizică este obligată să anunțe autoritatea competentă pentru protecția mediului pentru a reinnoi/ modifica auorizația de mediu.
+ compatibil
46
informații pot fi incluse în cererea de autorizare sau anexate la aceasta.
Articolul 41 . Plan de acțiune pentru conformare (1) După luarea deciziei de emitere a autorizației de mediu titularul activității înaintează organului central de mediu al administrației publice un proiect de Plan de acțiuni de conformare, cu termene realizabile, cu responsabilități şi cu identificarea costurilor şi a surselor de finanțare necesare realizării măsurilor programului de conformare. (2) Planul de acțiuni de conformare este necesar pentru orice obiectiv care continuă sau care încetează activitatea şi care aduce prejudicii mediului prin funcționarea curentă sau anterioară. Evaluarea prejudiciilor se realizează prin bilanțul de mediu, raportând starea mediului şi măsurile necesare de remediere la standardele şi reglementările în vigoare. Programul stabileşte măsurile de conformare, etapele, termenele, costurile şi responsabilitățile necesare realizării acestora. (3) Îndeplinirea planului de acțiune de conformare la termenele stabilite este obligatorie, cu excepția situațiilor în care autoritatea emitenta aproba decalarea acestor termene, la solicitarea motivată a titularului autorizației. Solicitarea decalării unui termen din planul de acțiune pentru realizarea conformării se face cu 45 de zile înainte de expirarea termenului respectiv.
+ compatibil
Articolul 42. Emiterea autorizației integrate de mediu(1) Autorizația integrată de mediu se emite după obținerea acordului de mediu potrivit prevederilor legislației în vigoare. (2) Titularii autorizației integrate de mediu sînt obligați să informeze organul central de mediu al administrației publice despre orice modificare a procesului tehnologic în cadrul întreprinderii/organizației în eventualitatea unei reexaminari a condițiilor de funcționare stabilite în autorizația integrată de mediu.
Articolul 9
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
Articolul 43. Eliberarea autorizațiilor integrate de mediu (1) Autorizația integrată de mediu va specifica cel puțin următoarele: a) problemele de exploatare a instalației; b) reglementări privind calitatea aerului, apei şi solului, în special valorile limită de emisie pentru poluanți ca rezultat a funcționării instalației, concentrația
+ compatibilă
47
autorizația
(1) Statele membre se asigură că autorizația cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerințelor de la articolele 3 și 10 pentru acordarea autorizațiilor, pentru a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului în ansamblul său, prin măsuri de protecție a aerului, a apei și a solului.
(2) În cazul unei instalații noi sau a unei modificări substanțiale când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizației se iau în considerare toate informațiile relevante sau toate concluziile obținute în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din
Atunci când este necesar, autoritățile competente modifică autorizația în mod adecvat.
Articolul 8
Decizii
Fără a aduce atingere altor
maximal admisibilă pentru deversări în ape subterane şi de suprafață, cît şi c) programul de perfecționare a tehnologiilor existente; d) aspectele de monitorizare şi notificare; e) actele privind evidența monitorizării calității factorilor de mediu; f) plata pentru poluare; g) termenul de valabilitate a autorizației integrate de mediu şi stipulări privind reînnoirea sau schibarea acesteia. (2) În cazul care organul central de mediu al administrației publice constată că agentul economic nu reuneşte aspectele de protecție a mediului poate refuza eliberarea autorizaței integrate de mediu.
48
cerințe stabilite în legislația națională sau comunitară, autoritatea competentă eliberează o autorizație care cuprinde condițiile prin care se garantează faptul că instalația îndeplinește cerințele prezentei directive sau, în cazul contrar, refuză acordarea autorizației.
Articolul 16 Accesul la justiție
(1) Statele membre se asigură că membrii publicului interesat au acces, în conformitate cu sistemul juridic intern aplicabil, la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui organism independent și imparțial instituit prin lege prin care să poată contesta, din punct de vedere al fondului sau al procedurii, legalitatea deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidența dispozițiilor privind participarea publicului din prezenta directivă, în cazul
Articolul 44. Posibilitatea de contestare Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv solicitantul poate contesta acordarea sau refuzul acordării autorizației /autorizației integrate de mediu la Comisia de contestare, constituită în baza unui Regulament aprobat prin ordinul organului central de mediu al administrației publice.
+ compatibil
49
în care aceștia:
Articolul 17
Schimbul de informații
(1) În vederea realizării unui schimb de informații, statele membre iau măsurile necesare pentru a aduce la cunoștința Comisiei la intervale de trei ani și, prima dată, înainte de 30 aprilie 2001 datele reprezentative disponibile privind valorile‐limită stabilite pe categorii specifice de activități conform anexei I și, după caz, cele mai bune tehnici disponibile cu care au fost determinate aceste valori, în special în conformitate cu articolul 9. Ulterior, datele se completează în conformitate cu procedurile stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.
Articolul 45. Schimbul de informație (1) În scopul realizării accesului la informație, organul central de mediu al administrației publice va ține Registrul privind autorizațiile / autorizațiile integrate de mediu. (2) Informația din registru, în special solicitarea privind eliberarea autorizației /autorizației integrate de mediu, cît şi cele deja eliberate este publică şi se plasează pe pagina web oficială al organului central de mediu al administrației publice. (3) Nu se publica pe web autorizațiile care poarta un carcater de secret comercial, confidențial în conformitate cu legislatia în domeniu.
+ compatibil
Articolul 46. Responsabilitatea pentru funcționarea fără autorizație / autorizație integrată de mediu (1) Funcționarea fără autorizație / autorizație integrată de mediu este interzisă şi constituie o contravenție şi se sancționează conform prevederilor Codului Contravențional.
N/A
50
Secțiunea 8.Condiții de reglementare
Articolul 47. Obligații legate de obținerea actelor de reglementare (1) Organul central de mediu al adminisrație publice emit, revizuiesc, suspendă sau anulează, după caz, actele de reglementare de mediu. (2) Actele de reglementare de mediu se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele, respectiv planurile de acțiuni pentru realizarea conformării privind activitățile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după caz, a consecințelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare. (3) Titularii activităților care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului au obligația de a respecta termenele stabilite de organul central de mediu al administrație publice în derularea acestor proceduri. (4) Nerespectarea termenelor stabilite de organul central de mediu al administrație publice în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulată.
N/A
Articolul 48. Valabilitatea actelor de reglementare (1) Avizul de mediu pentru planuri şi programe are aceeaşi perioadă de valabilitate ca şi planul sau programul pentru care a fost emis, cu excepția cazului în care intervin modificări ale respectivului plan sau program, conform legislației specifice. (2) Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului. Acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiții pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepția proiectelor cu finanțare externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea pe toată perioada desfăşurării acestora, până la finalizarea investiției. (3) Autorizația de mediu şi autorizația integrată de mediu se eliberează pe o perioadă determinată de timp cu posibilitatea de reînnoire. Perioada pentru care se eliberează autorizația de mediu şi autorizația integrată de mediu pentru fiecare domeniu în parte este determinată prin cadrul legislativ special.
N/A
Articolul 49. Revizuirea şi suspendarea actelor de reglementare (1) Acordul de mediu şi autorizația/autorizația integrată de mediu se revizuiesc de către organul central de mediu al administrației publice, dacă apar elemente noi
N/A
51
cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii şi identificate în baza monitoringului de mediu. În acest caz, se cere refacerea evaluării impactului asupra mediului sau a raportului de amplasament, după caz. (2) Autorizația integrată de mediu se revizuieşte în condițiile prevăzute de legislația specifică privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. (3) Acordul de mediu şi autorizația/autorizația integrată de mediu se suspendă de către organul central de mediu al administrației publice, pentru nerespectarea prevederilor acestora sau ale planurilor de acțiuni pentru conformare, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor şi efectelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau activității este interzisă. (4) În cazul în care nu s‐au îndeplinit condițiile stabilite prin actul de suspendare, organul central de mediu al administrației publice dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau a autorizației/autorizației integrate de mediu, după caz. (5) Dispozițiile de suspendare şi, implicit, de încetare a desfăşurării proiectului sau activității sunt executorii de drept.
Articolul 50. Soluționarea litigiilor Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluționează conform contenciosului administrativ de către instanțele competente.
N/A
Articolul 51. Atribuirea costurilor şi a răspunderii(1) Cheltuielile pentru elaborarea evaluării strategice de mediu, evaluării impactului asupra mediului, raportului de amplasament şi raportului de securitate sunt suportate de titularul planului, programului, proiectului sau al activității. (2) Răspunderea pentru corectitudinea informațiilor incluse în actele de solicitare a acordurilor, autorizatiilor de mediu revine titularului planului, programului, proiectului sau al activității, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor prevăzute la alin. (1) revine autorului acestora.
N/A
Capitolul IIIACCESUL LA INFORMAȚIE, PARTICIPAREA PUBLICULUI ŞI ACCESUL LA JUSTIȚIE ÎN
MATERIE DE MEDIU
Convenția privind accesul Articolul 52. Atribuțiile organelor publice centrale şi locale în asigurarea + compatibil
52
la informație, justiție şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, semnată la Arhus, Danemarca, la 25 iunie 1998, Ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 346 din 07.04.99, Monitorul Oficial al R.M., nr 39 din 22.04.99.
accesului la informație, implicarea publicului şi accesului la justiție în materie de mediu Organul central de mediu al administrației publice, precum şi autoritățile administrației publice centrale şi locale asigură informarea şi participarea publicului la adoptarea deciziilor privind activitățile specifice în domeniul mediului şi accesul la justiție în conformitatea cu Convenția de la Aarhus din 25 iunie 1998, privind accesul la informație, justiție şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului la care republica Moldova este Parte.
DIRECTIVA 2003/4/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 28 ianuarie 2003privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului Ar.2 Informații despre mediu” înseamnă orice informații scrise, vizuale, verbale, electronice sau în orice altă formă materială privind: (a) starea elementelor mediului, precum aerul și atmosfera, apa, solul, pământul, peisajul și siturile naturale, inclusiv terenuri umede, de coastă
Secțiunea 1.Accesul la informația de mediu
Articolul 53. Informația de mediu (1) Informație de mediu înseamnă orice informație scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială, privind: a) starea componentelor de mediu, cum ar fi aerul şi atmosfera, apa, solul, pămîntul, peisajul şi zonele naturale, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic şi interacțiunea dintre aceste elemente; b) factori, cum ar fi: substanțele, energia, zgomotul şi radiația; c) activitățile ori măsurile, inclusiv măsurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislația, planurile şi programele care afectează sau pot afecta componentele de mediu menționate în subpunctul a), precum şi privind activitatea, preconizată sau efectuată, de folosire a resurselor naturale şi consecințele acesteia pentru mediu, inclusiv datele necesare pentru evaluarea acestor consecințe pentru mediu şi populație, în plus – privind măsurile de protecție şi folosirea rațională a mediului ambiant; d) condițiile financiare, economice şi tehnice, argumentările, analizele cost‐beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în luarea deciziei de mediu; e) starea sănătății şi siguranței umane, condițiile de viața umană, zonele culturale şi construcțiile şi modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu ori de factorii, activitățile sau măsurile cuprinse în subpunctele b) şi c); (2) Informație de mediu oficială este definită ca informație de mediu, cuprinsă în
+
compatibil
53
și maritime, diversitatea biologic și componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum și interacțiunea dintre aceste elemente; (b) factorii, precum substanțele, energia, zgomotul radiațiile sau deșeurile, inclusiv deșeurile radioactive, emisiile, deversările si alte tipuri de diseminare în mediu, care afectează sau care este posibil să afecteze elementele de mediu menționate la litera (a); (c) măsurile (inclusiv măsurile administrative) cum sunt politicile, legislația, planurile, programele, acordurile de mediu și activitățile care afectează sau care este posibil să afecteze elementele și factorii menționați la literele (a) și (b),precum și măsurile sau activitățile elaborate pentru protejarea acestor elemente; (d) rapoartele privind punerea în aplicare a legislației privind
alin.1 şi se află în posesia furnizorilor de informație, întocmită, selectată, prelucrată, sistematizată şi/sau aprobată de autorități sau persoane oficiale, ori pusă la dispoziția acestora de către alți subiecți de drept. (3) Informația de mediu oficială poate fi destribuită gratis şi trebuie să fie difuzată liber. Informația oficială de mediu este publică şi se pune pe web. Solicitanții pot solicita numai acea informație oficială care nu este pusă pe web sau care nu corespunde formei solicitate.
54
mediul; (e) analizele costuri‐beneficii și alte analize economice și ipoteze folosite în cadrul măsurilor și al activităților menționate la litera (c) și (f) starea sănătății și siguranței umane, inclusiv contaminarea lanțului alimentar, în cazul în care este relevantă, situația vieții umane, a edificiilor de interes cultural și a structurilor construite, în măsura în care acestea sunt sau ar putea fi afectate de starea elementelor de mediu menționate la litera (a) sau, prin intermediul acelor elemente, de către oricare dintre aspectele menționate la literele (b)și (c). Articolul 5 Taxe (1) Accesul la registrele sau la listele publice instituiteși păstrate în conformitate cu articolul 3 alineatul (5)și examinarea in situ a informațiilor solicitate sunt gratuite.
55
(2) Autoritățile publice pot aplica o taxă pentru furnizarea oricăror informații despre mediu, dar aceasta trebuie să se limiteze la o sumă rezonabilă. Art. 4. Exceptii (2) Statele membre pot prevedea ca cererea de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care dezvăluirea informațiilor respective ar afecta în mod negativ: (a) confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice, în cazul în care legislația prevede o astfel de confidențialitate; (b) relațiile internaționale, siguranța publică sau apărarea națională; (c) cursul justiției, dreptul oricărei persoane de a avea un proces corect sau dreptul unei autorități publice de a efectua o anchetă de natură penală sau disciplinară; (d) confidențialitatea informațiilor comerciale
Articolul 54. Informația de mediu oficială cu acces limitat (1) Accesul la informația confidențială din domeniul relațiilor de afaceri pusă la dispoziția instituțiilor publice în calitate de informație confidențială ce se reglementează de legislația cu privire la secretul comercial şi se referă la producție, tehnologie, administrare, finanțe, la altă activitate economică, a cărei divulgare (transmitere, scurgere) poate leza interesele întreprinzătorilor poate avea statut de acces limitat. Nu poate fi limitat accesul la informația privind emisiile, efuenții în mediu şi informația privind calitatea produselor alimentare şi de consum. (2) Solicitarea de informație de mediu poate fi refuzată dacă dezvăluirea acesteia poate afecta în mod negativ starea mediului. Categoria de informație de mediu cu acces limitat este determinată în baza cadrului normativ special în domeniul accesului la informație de mediu. (3) Accesul limitat poate fi atribuit şi la materialele aflate la momentul solicitării la etapa de pregătire a proiectului de decizie care urmeaza a fi înaintat pentru aprobare. La aceste documente nu pot fi atribuite astfel de proiecte de documente cum ar fi: autorizațiile, acordurile de mediu, avizele de mediu, documentle de politici, programele, planurile şi actele legislative şi normative. (4) Limitarea informație de mediu oficiale se face în baza de act legislativ, luînd în considerație interesul publicului în accesibilitatea informației. (5) Accesul limitat se referă şi la corespondența interna a autorităților publice ce nu vizează materialele faptice şi reflectă doar părerile personale ale funcționarilor publici.
+ compatibil
56
sau industriale, încazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, inclusiv a interesului public privind păstrarea confidențialității statisticilor și a secretului fiscal; (e) drepturi de proprietate industrială; (f) confidențialitatea datelor și/sau a dosarelor personale privind o persoană fizică în cazul în care persoana respectivă nu a consimțit la dezvăluirea publică a informațiilor, în cazul în care legislația internă sau comunitară prevede o astfel de confidențialitate; (g) interesele sau protecția oricărei persoane care a furnizat informațiile solicitate în mod voluntar fără a avea sau fără a i se putea impune o obligație legală în acest sens, cu excepția cazurilor în care persoana respectivă consimte la difuzarea informațiilor în cauză;
57
(h) protecția mediului vizat de informațiile respective, cum ar fi localizarea unor specii rare. Articolul 4 Excepții (1) Statele membre pot dispune ca o cerere de informații despre mediu să fie refuzată în cazul în care: (a) informațiile solicitate nu sunt deținute de către sau în numele autorității publice căreia îi este adresată cererea. În astfel de cazuri, atunci când autoritatea publică are cunoștință de faptul că informațiile respective sunt deținute de către sau în numele altei autorități publice, aceasta transferă cererea, cât mai repede posibil, celeilalte autorități sau îl informează pe solicitant care este autoritatea căreia consideră că i se poate adresa în vederea obținerii informațiilor respective; (b) cererea este în mod evident nerezonabilă; (c) cererea este formulată în mod prea general, având în vedere
58
articolul 3 alineatul (3);(d) cererea vizează materiale în curs de finalizare sau documente sau date care nu sunt finalizate; (e) cererea vizează comunicările interne, ținându‐se seama de interesul prezentat de dezvăluire pentru public. În cazul în care o cerere este refuzată pentru că vizează materiale în curs de finalizare, autoritatea publică furnizează numele autorității care pregătește materialul și termenul de finalizare estimat. Articolul 3 Accesul la informații despre mediu la cerere (1) Statele membre se asigură că, în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă, autoritățile publice trebuie să pună la dispoziția oricărui solicitant, la cererea acestuia și fără ca acesta să declare interesul pe care îl are în acest sens, informațiile despre mediu pe care le dețin sau
Articolul 55. Solicitanții şi furnizorii informației de mediu(1) În conformitate cu prezenta lege, informație de mediu oficială pot solicita persoane fizice şi juridice ale Republicii Moldova, cetățeni străini şi apatrizi, persoane juridice străine. (2) Furnizori ai informației de mediu sînt autoritățile publice, de a căror competență țin protecția mediului şi controlul stării lui, ocrotirea sănătății populației, protecția pădurilor, apelor, atmosferei, solului, regnului animal şi vegetal, folosirea resurselor naturale şi resurselor reutilizate, stabilirea de drepturi şi standarde în aceste domenii, dacă gestionează activități, politici sau programe ce au impact negativ asupra mediului, precum şi luarea de decizii a căror îndeplinire poate influența asupra stării mediului. (3) Furnizorii de informație de mediu şi organele subordonate lor, antrenate în sistemul de monitorizare ecologică, asigură accesul la registrele de mediu şi la informația respectivă.
+ compatibil
59
care sunt deținute în numele lor. Articolul 7 Diseminarea informațiilor despre mediu (1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura organizarea de către autoritățile publice a informațiilor despre mediu care sunt relevante pentru funcțiile lor și care sunt deținute de către sau pentru ele, în vederea diseminării active și sistematice a acestora în rândul publicului, în special prin intermediul telecomunicațiilor computerizate și/sau al tehnologiei electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile. Informațiile puse la dispoziție prin intermediul telecomunicațiilor computerizate și/sau al tehnologiei electronice nu trebuie să includă informațiile colectate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazurilor în care acestea
Articolul 56. Obligațiile autorităților naționale competente de mediu privind colectarea, păstrarea, prezentarea şi diseminarea informației de mediu (1) Organul central de mediu al administrației publice este principalul furnizor ai informației de mediu şi autoritate a Guvernului care coordonează executarea prezentei legi în acest domeniu. (2) Organul central de mediu al administrației publice publică şi diseminează raportul național privind starea mediului odată la 4 ani şi raportul sumar al stării mediului o dată la 2 ani, inclusiv informații privind calitatea mediului şi presiunea asupra mediului. (3) Organul central de mediu al administrației publice ține registre de mediu informaționale, registre ale emisiilor şi transferurilor de poluanți, registre ale organismelor modificate genetic, registrul autorizațiilor / autorizațiilor integrate de mediu şi altele după caz şi asigură accesul liber la acestea. (4) Organul central de mediu al administrației publice are în componența sa un centru informativ responsabil de prezentarea şi diseminarea informației de mediu. (5) Organul central de mediu al administrației publice menține şi actualizează regulat pagina Web, care are legătură inversă. Pe pagina Web se plasează în mod obligatoriu următoarele documente: a) raportul național despre starea mediului şi raportul sumar de starea mediului pentru ultima perioadă – nu mai târziu de 1 iunie al anului următor anului de raportare; b) dări de seamă despre îndeplinirea de către Republica Moldova a obligațiilor ce decurg din convențiile internaționale din domeniul mediului ‐ concomitent cu expedierea raporturilor, comunicărilor, chestionarelor către secretariate; c) proiecte de legi, hotărâri ale Parlamentului şi Guvernului, de documente interne în sferele ce vizează starea şi protecția mediului şi ocrotirea sănătății publice – la etapa coordonării lor, cu indicarea adresei şi a unui termen de cel puțin 15 de zile lucrătoare, pe parcursul căruia pot fi expediate şi pot ținea cont de propunerile pentru îmbunătățirea lor; d) date despre scopurile, conținutul, structura şi funcționarea registrelor de mediu informaționale şi accesul la acestea; e) informație cu privire la activitatea donatorilor în domeniul mediului şi finanțarea de către acestea a proiectelor realizate în Republica Moldova, cu privire la proiectele de asistentă tehnică;
+ compatibil
60
sunt deja disponibileîn formă electronică. Statele membre se asigură că informațiile despre mediu devin progresiv disponibile în cadrul unor baze de date electronice care sunt ușor accesibile publicului prin intermediul rețelelor publice de telecomunicații. (2) Informațiile care urmează să devină disponibile și să fie diseminate sunt actualizate după cum este adecvat și includ cel puțin: (a) textele tratatelor, ale convențiilor sau ale acordurilor internaționale și din legislația comunitară, internă, regională sau locală privind mediul sau legată de acesta; (b) politicile, planurile și programele privind mediul; (c) rapoarte cu privire la stadiul punerii în aplicare a elementelor menționate la literele (a)ș i (b), în cazul în care sunt elaborate sau deținute în formă electronică de către autoritățile publice; (d) rapoartele privind starea mediului
f) date, obținute în cadrul activității de monitorizare şi informații respective colectate de alte instituții în cadrul activității de monitorizare; g) buletine informative ale organului central de mediu şi altor organe subordonate acestuia. (6) Organul central de mediu al administrației publice întocmeşte şi actualizează lista persoanelor interesate în primirea informației de mediu pe cale electronică şi expediază acestora o astfel de informație. (7) Organul central de mediu al administrației publice plasează pe pagina web informații prezentate de alți furnizori ai informațiilor de mediu la solicitarea lor şi cu indicarea sursei de informație în cazul cînd această informație poartă un caracter oficial.
61
menționate la alineatul (3);(e) date sau date rezumative rezultate din monitorizarea activităților care afectează, sau care este posibil să afecteze, mediul; (f) autorizațiile care au un impact semnificativ asupra mediului și acordurile de mediu sau o trimitere la locul în care pot fi solicitate sau se găsesc astfel de informații în conformitate cu articolul 3; (g) studii de impact asupra mediului și evaluări ale riscului privind elementele de mediu menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau o trimitere la locul în care pot fi solicitate sau se găsesc astfel de informații în conformitate cu articolul 3. Articolul 3 Accesul la informații despre mediu la cerere (5) În sensul prezentului articol, statele membre se asigură că: (a) funcționarii au obligația de a sprijini publicul care
Articolul 57. Garanții suplimentare pentru asigurarea accesului la informația de mediu din partea principalilor furnizori ai informației de mediu (1) Principalii furnizori ai informației de mediu au în structura lor organizatorică subdiviziuni sau unități de personal, care se ocupă cu colectarea, înregistrarea, analiza, actualizarea, prezentarea şi diseminarea informației de mediu, inclusiv a informației ce urmează a fi inclusă în registrul de mediu. (2) Responsabil de colectarea, analiza, păstrarea, actualizarea, prezentarea şi diseminarea informației de mediu, precum şi de ținerea registrelor de mediu informaționale conducerea organului central de mediu al administrației publice.
+ compatibil
62
solicită acces la informații; (b) listele autorităților publice sunt accesibile publicului și (c) că sunt definite modalitățile practice pentru garantarea exercitării eficiente a dreptului de acces la informații despre mediu,cum ar fi: — desemnarea de responsabili în materie de informații; — instituirea si menținerea unor facilități destinate examinării informațiilor solicitate; — registre sau liste de informații despre mediu deținute de autoritățile publice sau centrele de informare, cu indicații clare privind locul unde pot fi găsite astfel de informații.
DIRECTIVA 2003/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și
Secțiunea 2.Participarea publicului la luarea deciziilor de mediu
Articolul 58. Actele de reglementare supuse participării publicului (1) Publicul participă la procesul elaborării şi adoptării: a) la nivel local – a deciziilor privind locul amplasării, proiectării şi construirii obiectivelor cu impact asupra mediului şi sănătății; inclusiv şi pentru acele proiecte publice sau private care au impact semnifictativ asupra mediului,
+ compatibil
63
programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție Articolul 2 Participarea publicului la planuri și programe (2) Statele membre se asigură că publicul beneficiază de la început De șanse efective de participare la pregătirea și modificarea sau revizuirea planurilor sau a programelor care urmează să fie elaborate în conformitate cu dispozițiile din anexa I. art.6 „(2) Publicul este informat, fie prin anunțuri publice, fie prin alte mijloace adecvate, precum mijloacele electronice, dacă acestea sunt disponibile, cu privire la următoarele aspecte la începutul procedurii de luare a deciziilor privind mediul menționată la articolul 2 alineatul (2) și
programele şi planurile de dezvoltare; privind Planul Local de Acțiuni pentru Protecția Mediului; privind autorizației /autorizației integrate de mediu, de alte activități; acordul de mediu privind evaluarea impactului asupra mediului a obiectivelor economice şi a activităților, prevăzute în legislația specifică; b) la nivel național – a proiectelor de legi, de alte acte normative, de programe, planuri, a altor proiecte de decizii de mediu elaborate de Guvern, de autoritățile naționale competente, de organul central de mediu ala dministrației publice şi organele subordonate organului central de mediu; avizul de mediu privind evaluarea strategică, a proiectelor publice sau private care au impact sau impact semnifictativ asupra mediului, evaluarea planurilor, programelor, strategiilor, politicilor de dezvoltare social‐economică a Republicii Moldova prevăzute în legislația specifică; (2) Publicul va fi implicat în luarea deciziilor legate de orice activități propuse pentru procedura de evaluare şi autorizare, enumerate în anexa nr. 1. (3) Publicul este implicat și în luarea deciziilor referitoare la activitățle care nu sunt prevazute în anexa nr. 1, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. (4) Prevederile articolului dat pot sa nu fie aplicate la activitățile care au ca scop apararea națională, dacă se consideră că solicitarea unei astfel de informații ar prejudicia acest scop.
64
de îndată ce informațiilepot fi furnizate în limite rezonabile: (a) cererea de autorizare; (b) faptul că proiectul este supus unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului și, după caz, faptul că se aplică articolul 7; (c) datele privind autoritățile competente responsabile de luare a deciziei, cele de la care pot fi obținute informații relevante, cele cărora le pot fi prezentate observații sau întrebăriși detalii privind termenele pentru transmiterea observațiilor și a întrebărilor; (d) natura deciziilor posibile sau, în cazul în care există, a proiectului de decizie; (e) etc Articolul 2 Participarea publicului la planuri și programe În acest scop, statele membre se asigură că:
Articolul 59. Principiile participării publicului(1) În scopul asigurării transparenței în procesul luării deciziilor de mediu publicul trebuie să fie implicat cu respectarea următoarelor principii: a) Implicării publicului de la etapa inițială de elaborare a proiectului de decizie;
+ compatibil
65
(a) publicul este informat, fie prin anunțuri publice, fie prin alte mijloace adecvate, asupra oricăror propuneri de astfel de planuri sau programe sau de modificare sau revizuire a acestora, și că sunt puse la dispoziția publicului informațiile relevante privind astfel de propuneri, inclusiv inter alia informațiile privind dreptul de participare la luarea deciziilor și privind autoritatea competentă căreia îi pot fi prezentate observații sau întrebări; (b) publicul are dreptul de a‐și exprima observațiile și opiniile atunci când toate opțiunile sunt posibile, înainte de adoptarea deciziilor privind planurile și programele; (c) rezultatele participării publicului sunt luate în considerare în mod corespunzător la adoptarea deciziilor în cauză; (d) după examinarea observațiilor și a opiniilor
b) Termenul oferit pentru participarea publicului este unul rezonabil;c) Informării efective despre posibilitățile participării la fiecare etapă de luare a deciziilor; d) În scopul conştiintizării implicării publicului informația de bază este pusă la dispoziție; e) Informația folosită în procesul de luare a deciziei trebuie să fie accesibilă şi pusă la dispoziția publicului; f) Asigurarea posibilității de‐a înainta propuneri, comentarii şi observații; g) La luarea deciziei trebuie să se țină cont de toate propunerile, comentariile şi observațiile înaintate; h) Informării publicului despre decizia definitivă şi despre ordinea anulării ei.
66
exprimate de către public, autoritatea competentă depune toate eforturile rezonabile în vederea informării publicului cu privire la deciziile adoptate și la motivele și considerațiile pe care se bazează acestea, incluzând informații privind procesul de participare a publicului. Autoritatea sau autoritățile competente informează orice stat membru care a fost consultat în conformitate cu articolul 7, transmițându‐i informațiile menționate la alineatul (1) al prezentului articol.
Articolul 60. Inițiativa implicării publicului Inițiativa implicării publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor privind actele de reglementare de mediu aparține, în egală măsură, atît autorităților publice, cît şi publicului interesat. Autoritățile publice stimulează publicul interesat să beneficieze de dreptul de participare, asigură acces gratuit la orice informație referitoare la procesul de luare a deciziilor disponibilă la momentul inițierii procedurilor de participare
+ compatibil
Articolul 61. Organele responsabile pentru implicarea publiculuiResponsabilitatea pentru implicarea publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor privind actele de reglementare de mediu o poartă: a) la nivel local – autoritățile administrației publice locale şi subdiviziunile din teritoriu ale autorității centrale de mediu care asigură respectarea procedurii de consultare a documentelor propuse. Cheltuielile pentru executarea procedurii de consultare sînt suportate de beneficiarii persoane juridice; b) la nivel național – organul central de mediu al administrației publice ce determină publicul care poate lua parte la acest proces şi creează condițiile necesare pentru activitățile în cauză.
N/A
67
Articolul 62. Procedurile şi tehnicile de participare a publiculuiProcedurile şi tehnicile de participare a publicului la elaborarea şi adoptarea deciziilor privind actele de reglementare de mediu sînt stipulate în actele normative aprobate de Guvern şi organului central de mediu al administrației publice.
N/A
Art.10a Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membrii publicului interesat: (a) care au un interes suficient sau (b) care pretind încălcarea unui drept, atunci când procedurile de drept administrativ al unui stat membru impun această condiție preliminară au acces la o cale de atac în fața unei instanțe judiciare sau unui organism independent sau imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidența dispozițiilor privind participarea publicului din
Articolul 63. Procedura de atac şi răspunderea materială. Deciziile privind actele de reglementare de mediu adoptate cu încălcarea prevederilor prezentei legi pot fi atacate în justiție. Răspunderea materială survenită în urma anulării deciziilor o poartă autoritatea publică care a emis‐o.
+ compatibil
68
prezenta directivă. „Articolul 15a Accesul la justiție Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membrii publicului interesat: (a) care au un interes suficient sau (b) care pretind încălcarea unui drept, atunci când dispozițiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiție preliminară au acces la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui organism independent sau imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidența dispozițiilor privind participarea publicului din prezenta directivă. Statele membre stabilesc
Secțiunea 3. Accesul la justiție în materie de mediu
Articolul 64. Asigurarea accesului la justiție (1) Orice persoană este în drept de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociații, autorităților administrative sau judecătoreşti în cazul încălcării drepturilor de mediu sau în vederea prevenirii sau în cazul cauzării, direct sau indirect, al unui prejudiciu mediului. (2) În cazul afectării colectivității prin încălcarea unui drept legal sau prin cauzarea unui prejudiciu ecologic, fiecare membru al acesteia, oricare ar fi localizarea sa, este în drept să se adreseze în justiție în scopul repunerii în drepturi sau obținerii reparării prejudiciului cauzat. (3) Orice persoană care consideră că solicitarea informației de mediu, a fost ignorată, în mod greşit refuzată, parțial sau în totalitate, ori care consideră că a primit un act cu un răspuns inadecvat, motivele refuzului nu au fost date în scris sau că cererea sa nu a fost luată în considerare poate ataca acțiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanța de contencios administrativ competentă. (4) Membrii publicului interesat: care au un interes suficient; sau carora li se afectează un drept, sunt în drept să se adreseze în instanță judecătorească pentru a contesta, ca fond şi ca procedură, legalitatea oricarei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 58. (5) La acest nivel interesul oricărei asociații obşteşti care îndeplineşte cerințele specificate în noțiunea de public interesat (art.2) este considerat suficient, respectiv fiind considerate că au dreptul sau capacitatea de a acționa în concordanță cu prevederile al.(4) al prezentului articol. (6) În plus, membrii publicului au acces la procedurile administrative şi judecătoreşti pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private şi autoritatilor publice, care contravin prevederilor legislatiei nationale în domeniul mediu.
+ compatibil
69
etapele în care pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile Statele membre stabilesc ceea ce înseamnă interes sufficient și încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiție. În acest sens, interesul oricărei organizații nonguvernamentale care îndepline ște cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (14) este considerat suficient în sensul literei (a) a prezentului articol. Se consideră că aceste organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul literei (b) a prezentului articol. Prezentul articol nu exclude posibilitatea unei căi de atac prealabile în fața unei autorități administrative și nu aduce atingere obligației de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniția o cale de atac judiciară, atunci când
70
legislația internă prevede această obligație. Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, chitabilă, rapidă și cu un cost care nu este prohibitiv. Pentru creșterea eficienței dispozițiilor prezentului articol, statele membre se asigură că informațiile practice privind accesul la procedurile de atac administrative și judiciare sunt puse la dispoziția publicului.”; 12 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 15/vol. 10
Capitolul IV
REGLEMENTARI SPECIALE
REGULAMENTUL (CE) NR. 850/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (6) Este necesar să se asigure coordonarea și coerența la
Secțiunea 1. Regimul substanțelor şi preparatelor chimice
Articolul 65. Obiectul reglementării (1) Activitățile privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din țară a substanțelor şi preparatelor chimice sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare (licențiere, autorizare şi/sau notificare), stabilite prin lege speciala.
+ compatibil
71
punerea în aplicare la nivel comunitar a dispozițiilor Convențiilor de la Rotterdam (3), Stockholm și Basel (4), precum și la participarea la elaborarea Abordării strategice a gestionării substanțelor chimice la nivel internațional (SAICM) în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Articolul 1
Scop și domeniu de aplicare
(1) Scopul prezentului regulament este de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației.
(2) Prezentul regulament
Articolul 66. Principiile de bază privind managementul substanțelor şi preparatelor chimice (1) Principiile care stau la baza asigurării unui management durabil al substanțelor şi preparatelor chimice pe întreg ciclu de viață sunt: a) principiul precauției în gestionarea substanțelor şi a preparatelor chimice, în vederea prevenirii pagubelor față de sănătatea populației şi de mediu; b) principiul transparenței, asigurându‐se accesul publicului la informații privind efectele negative pe care le pot genera substanțele şi preparatele chimice; c) principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor şi preparatelor chimice; d) principiul „chimiei verzi”de asemenea, numit chimie durabilă, prin încurajarea proiectării de produse şi procese care reduce sau elimina utilizarea şi generarea de substanțe periculoase. (2) Organul central de mediu al administrației publice promovează parteneriate comerciale cu producătorii sau importatorii substanțelor chimice în scopul asigurării necesităților financiare în stabilirea managementului durabil al substanțelor chimice, prin stabilirea taxelor de mediu în dependență de gradul de toxicitate a substanțelor chimice.
+ compatibil
72
stabilește dispoziții referitoare la substanțe și preparate în sensul articolului 3. Aceste dispoziții trebuie să se aplice producerii, introducerii pe piață sau utilizării unor asemenea substanțe ca atare, în preparate sau în articole, precum și introducerii pe piață a preparatelor.
(3) Prezentul regulament se bazează pe principiul că este în sarcina producătorilor, a importatorilor și a utilizatorilor din aval să se asigure că produc, introduc pe piață sau utilizează substanțe care nu au efecte adverse asupra sănătății umane sau asupra mediului. Dispozițiile acestuia se bazează pe principiul precauției.
Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului
din 18 decembrie 2006
privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și
Articolul 67. Evaluarea şi controlul riscului cauzat de substanțe şi preparate chimice asupra mediului şi sănătății umane (1) O substanță (produs) chimic nou (pentru prima dată fabricat sau importat) nu poate fi plasat pe piață înainte ca producătorul sau importatorul să efectueze testele necesare pentru evaluarea efectelor acestuia asupra sănătății publice şi mediului. Testele de evaluare a riscului se efectuează în pofida lipsei unor suspiciuni şi se aplică în continuu chiar dacă substanțele şi preparatele chimice periculoase au fost plasate pe piață.
+ compatibil
73
restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei
Articolul 6
Obligația generală de înregistrare a substanțelor ca atare sau în preparate
3) Orice producător sau importator al unui polimer prezintă o cerere de înregistrare Agenției pentru substanța (substanțele) monomeră (monomere) sau orice altă (alte) substanță (substanțe) care nu au fost încă înregistrate de un operator din amontele lanțului de aprovizionare, în cazul în
(2) Importatorul va efectua testele asupra substanței (produsului chimic importat), dacă nu deține acte de testare eliberate de producător. (3) Testele experimentale de evaluare a riscului pe care substanțele şi preparatele chimice îl reprezintă pentru sănătatea populației şi pentru mediu se efectuează cu respectarea principiilor bunei practici de laborator şi vor include evaluarea caracteristicilor substanțelor chimice în raport cu sănătatea populației şi protecția mediului, cu specificarea: a) substanțelor sau organismelor supuse caracteristicilor periculoase ale substanței testate; b) originea şi gradul de periculozitate; c) măsurile necesare pentru protecția sănătății populației şi mediului în procesul manipularea substanțelor chimice; d) măsuri necesare pentru eliminarea deşeurilor de substanțe chimice.
74
care sunt îndeplinite ambele condiții de mai jos:
(a) polimerul conține cel puțin 2 % din greutate substanță (substanțe) monomeră (monomere) sau altă (alte) substanță (substanțe) sub formă de unități monomere și de substanță (substanțe) legate chimic;
(b) cantitatea totală de asemenea substanță (substanțe) monomeră (monomere) sau de altă (alte) substanță (substanțe) atinge cel puțin o tonă/an.
(4) Prezentarea cererii de înregistrare este însoțită de taxa impusă în conformitate cu titlul IX.
Articolul 14
Raportul de securitate chimică și obligația de a aplica și de a recomanda măsuri de reducere a riscului
(3) Evaluarea securității chimice a unei substanțe
75
include următoarele etape:
(a) evaluarea pericolului pentru sănătatea umană;
(b) evaluarea pericolului proprietăților fizico‐chimice;
(c) evaluarea pericolului pentru mediu;
(d) evaluarea clasificării ca substanță persistentă, bioacumulativă și toxică (PBT) și a clasificării ca substanță foarte persistentă și foarte bioacumulativă (vPvB).
TITLUL V
UTILIZATORII DIN AVAL
Articolul 37
Evaluări ale securității chimice efectuate de către utilizatorul din aval și obligația de identificare, aplicare și recomandare a măsurilor de reducere a riscului
(2) Orice utilizator din aval
Articolul 68. Informarea publicului (1) Producătorul, importatorul sau distribuitorul substanțelor şi preparatelor chimice asigură, prin etichetare, furnizarea informației privind protecția mediului şi sănătății umane. Informația se oferă prin marcare relevantă sau inclusă în fişa de securitate, alipită la ambalaj. (2) Producătorul, importatorul sau distribuitorul substanțelor şi preparatelor chimice prezintă organului central de mediu al administrației publice şi organelor subordonate acestuia, dupa caz, informația menționată în alineatul (1),
+ compatibil
76
are dreptul de a face cunoscută în scris (pe suport de hârtie sau în format electronic) o utilizare, furnizând cel puțin o scurtă descriere generală a utilizării, producătorului, importatorului, utilizatorului din aval sau distribuitorului care îi furnizează o substanță ca atare sau în preparat, cu scopul de a o clasifica drept utilizare identificată. Atunci când face cunoscută o utilizare, utilizatorul din aval furnizează informații suficiente pentru a‐i permite producătorului, importatorului sau utilizatorului din aval care i‐a furnizat substanța respectivă să elaboreze un scenariu de expunere sau, după caz, o categorie de utilizare și de expunere pentru utilizarea sa în evaluarea securității chimice efectuată de producător, importator sau utilizatorul din aval.
Distribuitorii transmit aceste informații operatorului sau distribuitorului situat imediat în amontele
77
lanțului de aprovizionare. Utilizatorii din aval, după primirea unor asemenea informații, pot să elaboreze un scenariu de expunere pentru utilizarea (utilizările) lor identificată (identificate) sau să transmită informațiile operatorului situat imediat în amontele lanțului de aprovizionare. Articolul 7
Înregistrarea și notificarea substanțelor aflate în compoziția articolelor
(4) Informațiile care trebuie notificate cuprind următoarele:
(a) identitatea și datele de contact ale fabricantului sau ale importatorului, în conformitate cu anexa VI punctul 1, cu excepția propriilor locuri de utilizare;
(b) numărul (numerele) de înregistrare menționat(e) la articolul 20 alineatul (1), în cazul în care există;
(c) identitatea substanței (substanțelor), în conformitate cu anexa VI
Articolul 69. Registrul substanțelor chimice (1) Substanțele şi preparatele chimice produse, importate şi comercializate pe piața autohtonă sunt supuse înregistrării în Registrul substanțelor chimice. Procedura de înregistrare a substanțelor chimice este stabilită prin legislatia speciala in domeniul substantelor chimice. (2) Înainte de a introduce substanțele chimice pe piață producătorul, importatorul sau persoana responsabila notifică aceste substanțe la autoritatea națională abilitată, prezentînd următoarele informații: - denumirea substanței, care permite identificarea sa specifică; - numele şi adresa persoanei responsabile care posedă şi păstrează dosarul cu informații despre substanță; - țara de origine a substanței; - identificare substanței după IUPAC, numărul după CAS; - eticheta substanței din țara de origine şi proiectul etichetei în limba de stat a Republicii Moldova; - raport de evaluare a riscurilor pentru sănătatea publică.
+ compatibil
78
punctele 2.1‐2.3.4;
(d) clasificarea substanței (substanțelor), în conformitate cu anexa VI punctele 4.1 și 4.2;
(e) o scurtă descriere a utilizării (utilizărilor) substanței (substanțelor) în compoziția articolului, în conformitate cu anexa VI punctul 3.5 și a utilizării (utilizărilor) articolului (articolelor);
(f) intervalul cantitativ al substanței (substanțelor), cum ar fi 1‐10 tone, 10‐100 tone etc. Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoştință de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerțului internațional, Legea nr. 389‐XV din 25.11.2004 pentru aderarea Republicii Moldova la (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 233‐236).
Articolul 70. Obiectul acordurilor şi convențiilor internaționale (1) Transportul internațional şi tranzitul substanțelor şi preparatelor periculoase se realizează conform acordurilor şi convențiilor privind transportul internațional al mărfurilor periculoase, la care Republica Moldova este Parte. (2) Importul şi exportul substanțelor şi preparatelor periculoase restricționate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către Republica Moldova se realizează în baza licenței, autorizației şi/sau notificărilor, în conformitate cu prevederile acordurilor şi convențiilor internaționale la care Republica Moldova este Parte.
+ compatibil
Articolul 71. CompetențeOrganul central de mediu al administrației publice şi organele subordonate
N/A
79
organului central de mediu al administrației publice, precum şi alte autorități publice abilitate prin legislatia specifica privind substanțele chimice, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanțelor şi preparatelor chimice.
DIRECTIVA 98/8/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive Articolul 26 Autoritățile competente (1) Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente însărcinate cu îndeplinirea obligațiilor impuse statelor membre în temeiul prezentei directive.
Articolul 72. Obligații privind gestionarea substanțelor şi preparatelor chimice periculoase (1) Producătorii şi importatorii de substanțe şi preparate chimice periculoase au următoarele obligații: a) să identifice şi evalueze caracteristicile periculoase şi riscurile potențiale pentru plasarea pe piață a substanțelor chimice; b) să furnizeze utilizatorilor şi altor beneficiari rezultatele evaluării privind riscul şi măsurile de securitate referitor la proprietățile periculoase ale substanțelor chimice; c) să înnoiască informațiile menționate în litera b) odată cu disponibilitatea rezultatelor noi. (2) Furnizorii şi distribuitorii substanțelor şi preparatelor chimice periculoase vor asigura: a) transmiterea către consumători a informației furnizate de producători şi importatori; b) informarea (3) De rînd cu cele menționate în alineatele 1) şi 2) producătorii importatorii, furnizorii şi distribuitorii sunt obligați: a) să respecte prevederile legislatiei specifice privind substanțele şi preparatele chimice periculoase; b) să țină evidență strictă ‐ cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare ‐ a substanțelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, şi să furnizeze informațiile şi datele cerute de organul administrativ din subordinea organului central de mediu al administrației publice conform legislației specifice în vigoare; c) să elimine, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației şi pentru mediu, substanțele şi preparatele chimice periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislația specifică; d) să identifice şi să prevină riscurile pe care substanțele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populației şi să anunțe iminența unor accidente organelor administrative de subodinea organului central de mediu al administrație publice şi de apărare civilă.
+ compatibil
80
DIRECTIVA CONSILIULUIdin 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE) Articolul 1 Domeniu de aplicare (1) Prezenta directivă se referă la autorizarea, introducerea pe piață, utilizarea și controlul, în interiorul Comunității, a produselor de uz fitosanitar prezentate în forma lor comercialăși la introducerea pe piață în interiorul Comunității și controlul
Articolul 73. Produse de uz fitosanitar şi fertilizanți (1) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislație specială în domeniul substanțelor chimice şi protecția plantelor. (2) Regimul special de reglementare a produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții se aplică activităților privind fabricarea, depozitarea, plasarea pe piață, utilizarea, eliminarea, precum şi celor care vizează importul şi exportul acestora.
+ compatibil
Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 21 octombrie 2009
de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor
Articolul 5
Articolul 74. Formarea inițială (1) Organul central de mediu al administrației publice creeze/coordonează sisteme de formare inițială și de formare suplimentară pentru distribuitori, consilieri și utilizatorii profesioniști de pesticide, precum și sisteme de certificare pentru înregistrarea acestor formări, astfel încât cei care folosesc sau vor folosi pesticide să fie perfect conștienți de riscurile potențiale pe care le prezintă aceste produse pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și de măsurile care trebuie luate pentru reducerea acestor riscuri pe cât posibil. (2) Activitățile de formare destinate utilizatorilor profesioniști pot fi coordonate cu cele organizate în cadrul diverselor proiecte şi programe de educație şi conștientizare în domeniul mediului.
+ compatibil
81
Formarea
(1) Statele membre asigură că toți utilizatorii profesioniști, distribuitorii și consilierii au acces la o formare corespunzătoare realizată de organisme desemnate de autoritățile competente. Aceasta include formarea inițială și formarea suplimentară în vederea dobândirii și actualizării cunoștințelor, după caz.
Formarea este concepută pentru a asigura că astfel de utilizatori, distribuitori și consilieri dobândesc suficiente cunoștințe cu privire la temele enumerate la anexa I, ținându‐se seama de diferitele roluri și responsabilități ale acestora.
(2) Până la 14 decembrie 2013, statele membre instituie sisteme de certificare și desemnează autoritățile competente responsabile cu punerea în aplicare a acestora. Aceste certificate atestă cel puțin dobândirea de către
82
utilizatorii profesioniști, distribuitori și consilieri, fie prin formare, fie prin alte mijloace, a unor cunoștințe suficiente privind temele enumerate la anexa I.
Sistemele de certificare includ cerințe și proceduri privind acordarea, reînnoirea și retragerea de certificate.
(3) Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive referitoare la modificarea anexei I, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articol ul 21 alineatul (2).
DIRECTIVA CONSILIULUIdin 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (89/391/CEE) Articolul 5
Articolul 75. Securitatea muncii (1) Manipularea pesticidelor, inclusiv depozitarea, diluarea și amestecul pesticidelor și curățarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor după folosire, precum și recuperarea și eliminarea amestecurilor din rezervoare, a ambalajelor golite și a resturilor de pesticide sunt activități ce duc la expunerea nedorită a oamenilor și a mediului. Pentru evitarea acestor riscuri sunt elaborate reglementări care vizeze aceste activități. (2) În măsura în care manipularea și utilizarea pesticidelor necesită stabilirea exigențelor minime în materie de sănătate și securitate la locul de muncă în vederea prevenirii riscurilor asociate expunerii muncitorilor la aceste produse,
+ compatibil
83
Dispoziții generale(1) Angajatorul are obligația de a asigura securitateași sănătatea lucrătorilor, sub toate aspectele, referitoare la activitatea desfășurată. Articolul 6 Obligații generale ale angajatorilor (1) În cadrul răspunderilor sale, angajatorul ia măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale și asigurarea informării și formării, precumși asigurarea organizăriiși mijloacelor necesare. Articolul 12 Formarea lucrătorilor (1) Angajatorul trebuie să se asigure că fiecare lucrător beneficiază de o formare suficientă și corespunzătoare privind protecția securitățiiși sănătății, în special sub formă de informațiiși instrucțiuni
precum și a măsurilor de prevenție generale și specifice pentru limitarea riscurilor, măsuri sunt elaborate şi acordate fiecărui micitor. (3) Operatorul este obligat să asigure instruirea continuei a muncitorilor în domeniul manipulării depozitarea, diluarea și amestecul pesticidelor și folosirea şi curățarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor după folosire acestuia pentru asigurarea securității la locul de muncă şi protecției mediului.
DIRECTIVA 98/8/CE A PARLAMENTULUI
Articolul 76. Condițiile de autorizare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților
+ compatibil
84
EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive Articolul 3 Autorizarea produselor biodestructive la introducerea lor pe piață (1) Statele membre dispun ca un produs biodestructiv să nu fie introdus pe piață sau utilizat pe teritoriul lor decât dacă acesta a fost autorizat în conformitate cu prezenta directivă. DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE) Dispoziții generale Articolul 3 (1) Statele membre prevăd că produsele de uz fitosanitar nu pot fi introduse pe piață și utilizate pe teritoriul lor în cazul în care nu au autorizat produsul respectiv, în conformitate cu dispozițiile
(1) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții trebuie să fie examinate şi autorizate oficial până a fi comercializate şi utilizate corect pentru a nu cauza riscuri și pericole pentru oameni, animale și mediu în general. (2) Utilizarea produselor de uz fitosanitar se face în baza condițiilor utilizării rezonabile, ținând seama de principiile unei bune practici fitosanitare și de lupta integrată împotriva dăunătorilor plantelor; (3) Autorizarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanților asigură un nivel ridicat de protecție, pentru evitarea în special autorizarea produselor de uz fitosanitar ale căror riscuri pentru sănătate, pentru apele subterane și pentru mediu nu au fost cercetate în mod corespunzător, întrucât obiectivul de ameliorare a producției de plante nu trebuie să afecteze sănătatea umană, animală și a mediului; (4) La momentul autorizării produsele de uz fitosanitar sunt necesare să se asigure că, atunci când sunt utilizate corespunzător și în conformitate cu scopul urmărit, ele sunt suficient de eficace şi nu au niciun impact negativ asupra plantelor sau produselor vegetale, nici o influență negativă asupra mediului în general și, în special, nici un efect nociv asupra sănătății umane sau animale sau asupra apelor subterane; (5) Autorizarea este limitată la produsele de uz fitosanitar care conțin anumite substanțe pe baza proprietăților lor toxicologice și ecotoxicologice. (6) Lista cu substanțele active autorizate este elaborată şi revizuită periodică de autoritățile competente ținându‐se cont de evoluția științei și tehnologiei și de studiile de impact referitoare la utilizarea efectivă a produselor de uz fitosanitar care conțin substanțele în cauză. (7) Procedura de evaluare a substanței active pentru înscrierea acesteia în listă este reglementată prin Hotărâre de Guvern.
85
prezentei directive, cu excepția cazului în care scopul utilizării acestora este reglementat de dispozițiile articolului 22.
DIRECTIVA 98/8/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive Articolul 20 Clasificarea, ambalarea și etichetarea produselor biodestructive (1) Produsele biodestructive sunt clasificate în conformitate cu prevederile referitoare la clasificare din Directiva 88/379/CEE.
Articolul 77. Etichetarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților (1) Pentru protecția utilizatorilor de produse de uz fitosanitar și a consumatorilor de plante și de produse vegetale, pentru protecția mediului clasificarea, ambalarea și etichetare a pesticidelor conform cerințelor naționale este obligatorie. (2) Modul de clasificare, ambalare și etichetare a pesticidelor sunt reglementate de prevederile legislației speciale.
+ compatibil
Articolul 13
Manipularea și depozitarea pesticidelor și tratarea ambalajelor și a resturilor de pesticide
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a
Articolul 78. Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților (1) Depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților se permite în depozite special amenajate, autorizate în modul stabilit, destinate exclusiv depozitării acestor produse. (2) Depozitele destinate pentru produsele de uz fitosanitar şi fertilizanți sunt autorizate în comun acord de către organele central din domeniul mediului, agriculturii, sănătății şi construcției ale administrației publice. (3) Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții sunt depozitate în ambalaj şi etichetele aplicate în dependență de grupurile de toxicitate. Depozitarea
+ compatibil
86
se asigura că următoarele operațiuni efectuate de utilizatori profesioniști și, după caz, de distribuitori nu pun în pericol sănătatea umană sau mediul:
(a) depozitarea, manipularea, diluarea și amestecul pesticidelor înainte de utilizare;
(b) manipularea ambalajelor și a resturilor de pesticide;
(c) eliminarea amestecurilor din rezervoare rămase după aplicare;
(d) curățarea echipamentului utilizat după aplicare;
(e) recuperarea sau eliminarea resturilor de pesticide și a ambalajelor acestora în conformitate cu legislația comunitară privind deșeurile.
(2) Statele membre iau toate măsurile necesare cu privire la pesticidele autorizate pentru utilizatorii neprofesioniști,
produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților neambalate este interzisă. (4) Stocarea produselor de uz fitosanitar şi fertilizanților în locații neautorizate, în aer liber şi fără supraveghere a produselor de uz fitosanitar şi fertilizanții este interzisă. (5) Acumularea de produse de uz fitosanitar şi a fertilizanților interzişi sau inutilizabili este interzisă, cu excepția cazurilor de acumulare pe un termen rezonabil pentru eliminarea ulterioară a acestora. Persoana fizică sau juridică care acumulează produsele de uz fitosanitar şi a fertilizanților interzişi sau inutilizabili se face responsabilă de lichidarea acestora conform legislației în vigoare, recuperarea prejudiciului cauzat mediului şi restabilirea pe cont propriu a calității mediului.
87
pentru a evita operațiunile de manipulare periculoase. Aceste măsuri pot prevedea utilizarea pesticidelor cu toxicitate redusă, a soluțiilor deja preparate și limite privind dimensiunea containerelor sau ambalajelor.
(3) Statele membre se asigură că spațiile de depozitare a pesticidelor pentru uz profesional sunt construite astfel încât să împiedice emisiile accidentale. O atenție deosebită trebuie să fie acordată amplasamentului, dimensiunilor și materialelor de construcție.
Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009
Articolul 9
Pulverizarea aeriană
(d) întreprinderea responsabilă cu aplicarea pesticidelor prin
Articolul 79. Obligații legale ale persoanelor fizice şi juridice (1) Persoanele juridice care produc, depozitează, comercializează şi/sau utilizează produse de uz fitosanitar şi fertilizanți, au următoarele obligații: a) să producă, să depoziteze, să comercializeze şi să utilizeze produse de uz fitosanitar şi fertilizanți numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare; b) să nu folosească produse de uz fitosanitar şi fertilizanți în zonele sau pe suprafețele unde sunt instituite măsuri speciale de protecție a mediului; c) să administreze produse de uz fitosanitar şi fertilizanți cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităților competente pentru mediu, autorităților competente în domeniul sanitar şi agricol, pentru baza meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiințare prin mass‐media; d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin
+ compatibil
88
pulverizare aeriană este atestată de o autoritate competentă să autorizeze echipamentele și aeronavele pentru pulverizarea aeriană a pesticidelor;
Articolul 12
Reducerea utilizării pesticidelor sau a riscurilor în anumite zone
Ținând seama de igiena necesară, de cerințele de sănătate publică și de biodiversitate sau de rezultatele evaluării riscurilor relevante, statele membre se asigură că utilizarea pesticidelor este redusă la minimum sau interzisă în anumite zone specific
Articolul 13
Manipularea și depozitarea pesticidelor și tratarea ambalajelor și a resturilor de pesticide
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele operațiuni efectuate de
insecte, numai acele tratamente cu produse de protecție a plantelor care sunt selective față de insectele polenizatoare; e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze produse de uz fitosanitar şi fertilizanți ambalate cu inscripții de identificare, avertizare, prescripții de siguranță şi folosire, în condiții în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz; f) să stocheze temporar produse de uz fitosanitar şi fertilizanți numai ambalate şi în locuri protejate şi autorizate. (2) Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piață a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților au obligația să solicite şi să obțină, în cazul în care legislația specifică prevede aceasta, autorizație de mediu pentru produse de protecție a plantelor, respectiv pentru certificarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților, în vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură. (3) Obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) ‐ f) revin şi persoanelor fizice, în condițiile legii.
89
utilizatori profesioniști și, după caz, de distribuitori nu pun în pericol sănătatea umană sau mediul:
(a) depozitarea, manipularea, diluarea și amestecul pesticidelor înainte de utilizare;
(b) manipularea ambalajelor și a resturilor de pesticide;
(c) eliminarea amestecurilor din rezervoare rămase după aplicare;
(d) curățarea echipamentului utilizat după aplicare;
(e) recuperarea sau eliminarea resturilor de pesticide și a ambalajelor acestora în conformitate cu legislația comunitară privind deșeurile.
DIRECTIVA CONSILIULUI din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (91/414/CEE) Dispoziții generale
90
Articolul 3 (1) Statele membre prevăd că produsele de uz fitosanitar nu pot fi introduse pe piață și utilizate pe teritoriul lor în cazul în care nu au autorizat produsul respectiv, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, cu excepția cazului în care scopul utilizării acestora este reglementat de dispozițiile articolului 22.
Articolul 80. Responsabilitățile autorităților publice centrale(1) Autoritățile publice centrale competente, conform legislației specifice din domeniul substanțelor chimice şi protecția plantelor, în colaborare cu organul central de mediu al administrației publice, au următoarele responsabilități: a) să reglementeze regimul produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanților; b) să organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru controlul calității produse de uz fitosanitar şi a fertilizanților; c) să verifice, prin rețeaua de laboratoare, concentrațiile reziduurilor de produse de protecție a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale. Organul central de mediu al administrației publice, împreună cu organele centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor şi serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind produsele de uz fitosanitar şi fertilizanții astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea
N/A
REGULAMENTUL (CE) NR. 850/2004 AL
Secțiunea 2.Reglementarea poluanților organici persistenți
+ compatibil
91
PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE Articolul 1 Obiectivul și domeniul de aplicare (1) Având în vedere principiul precauției în mod special, obiectivul prezentului regulament este de a proteja sănătatea umană și mediul împotriva poluanților organici persistenți prin interzicerea, scoaterea din uz cât mai curând posibil sau limitarea producției, introducerii pe piață și utilizării substanțelor care intră sub incidența Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, denumită în continuare „convenția”, sau a Protocolului din 1998 privind poluanții organici persistenți la Convenția din 1979 privind poluarea transfrontalieră a
Articolul 81 . Obiectul reglementării (1) Obiectul prezentei reglementări constituie stabilirea condițiilor de gestionare a poluanților organici persistenți în scopul reducerii şi eliminării impactului negativ al acestora asupra componentelor mediului şi sănătății populației în plan local, național şi global. (2) Gestionarea poluanților organici persistenți este parte al unui regim special de reglementare, prevăzut de prezenta lege, legislația în domeniul deşeurilor şi substanțelor chimice, precum şi conform convențiilor în domeniu, la care Republica Moldova este parte. (3) Acțiunile de gestionare a poluanților organici persistenți sunt direcționate spre eliminarea completă a bifenililor policlorurați din transformatoare şi condensatoare și a tuturor substanțelor şi deşeurilor din clasa poluanților organici persistenți, inclusiv utilajul contaminat. Perioada realizării sarcinilor date este indicată expres în Planurile de acțiuni.
92
aerului pe rază extinsă, denumit în continuare „protocolul”,și prin reducerea la minimum, în vederea eliminării, dacă este posibil și cât mai curând, a emisiilor de astfel de substanțe, precum și prin stabilirea dispozițiilor privind deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu oricare din aceste substanțe. Articolul 8 Planuri de punere în aplicare (1) La pregătirea planurilor naționale de punere în aplicare, în conformitate cu procedurile de la nivel național, statele membre asigură publicului în timp util ocazii eficiente de a participa la acest proces. Articolul 10 Schimbul de informații (2) În cazul poluanților organici persistenți, Comisia și statele membre, după caz, promovează și facilitează:
Articolul 82. Responsabilitățile organelor centrale al administrației publice în domeniul poluanților organici persistenți (1) Organul central de mediu al administrației publice este responsabil de: a) elaborarea, promovarea şi actualizarea politicilor, strategiilor, programelor, legilor, planurilor de acțiuni şi reglementărilor în domeniul poluanților organici persistenți; b) coordonarea implementării acordurilor internaționale de mediu, care prevăd reglementarea poluanților organici persistenți; c) asigurarea integrării politicilor şi acțiunilor de gestionare a poluanților organici persistenți în strategiile sectoriale. (2) Organele centrale al administrației publice centrale sunt responsabile de: a) elaborarea, promovarea şi actualizarea politicilor, strategiilor, programelor, planurilor de acțiuni şi reglementărilor în domeniul poluanților organici persistenți din sectorul gestionat; b) asigurarea integrării politicilor şi acțiunilor de gestionare a poluanților organici persistenți în strategiile sectoriale; c) va coordona în plan național aplicarea prevederilor Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți; d) va coordona activitățile de evaluare a modului de folosire,
+ compatibil
93
(a) programe de sensibilizare, inclusiv cu privire la efectele acestor poluanți organici persistenți asupra sănătățiiși a mediului și alternativele la aceștia și cu privire la reducerea sau eliminarea producției, utilizăriiș i emisiei lor, în special adresate Articolul 9 Monitorizarea Comisia și statele membre stabilesc în strânsă colaborare Programe și mecanisme adecvate, în concordanță cu tehnologia de ultimă oră, pentru furnizarea periodică a datelor comparabile de monitorizare privind prezența dioxinelor, furanilor și PCB‐urilor, prevăzute de anexa III, în mediul înconjurător. La stabilirea acestor programe și mecanisme trebuie să se ia în considerare evoluțiile din cadrul protocolului și convenției.
depozitare, eliminare, aplicării măsurilor de reducere şi diminuare a utilizării poluanților organici persistenți; e) va elabora măsuri de reducere şi /sau eliminarea a emisiilor şi evaporărilor de poluanți organici persistenți.
94
Directiva 2008‐98./EC Parlamentului si Consiliului European privind deseurile si abrogarea anumitor Directive Articolul 1 Obiectul şi domeniul de aplicare. Prezenta directivă stabileşte măsuri în vederea protecției mediului şi a sănătății populației prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse generate de producerea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienței folosirii acestora.
Secțiunea 3. Regimul deşeurilor
Articolul 83. Obiectul reglementării (1) Obiectul prezentei reglementări constituie determinarea condițiilor de gestionare a deşeurilor în scopul protecției sănătății publice şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, reciclarea şi eliminarea deşeurilor.
+ compatibil
Articolul 9
Prevenirea generării deșeurilor
După consultarea tuturor părților interesate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului următoarele rapoarte, însoțite, dacă este cazul, de propunerile de măsuri necesare pentru a sprijini activitățile de prevenire și punerea în aplicare a programelor de prevenire
Articolul 84. Principiile de gestionare a deşeurilor (1) Prevenirea generării şi gestionărea deşeurilor, se bazează pe următoarele principii: a) Prevenirea sau reducerea generării deşeurilor, în particular prin acțiuni asupra procesului de producere şi a distribuirii produselor; b) Organizarea transportării deşeurilor şi limitarea în volum şi în distanță; c) Recuperarea deşeurilor prin reutilizare şi reciclarea sau alte acțiuni ce au scopul de a obține materiale reciclate sau energie din deşeuri; d) Asigurarea implicării publicului şi informării despre efectele asupra mediului şi sănătății publice de la procesul de producere şi eliminare a deşeurilor, prin asigurarea confidențialității conform legislației specifice în domeniul gestionării deşeurilor, la fel şi a măsurilor de prevenire sau compensare a prejudiciului cauzat parvenit de la deşeuri.
+ compatibil
95
a generării deșeurilor menționate la articolul 29
Articolul 10
Valorificarea
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că toate deșeurile sunt supuse unor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolele 4 și 13.
Articolul 11
Reutilizarea și reciclarea
(1) Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a promova reutilizarea produselor și activitățile de pregătire pentru reutilizare, în special prin măsuri de stimulare a creării unor rețele de reutilizare și reparare și prin sprijinirea acestora, prin utilizarea unor instrumente economice, a unor criterii referitoare la achizițiile publice, prin obiective cantitative sau alte măsuri.
96
rticolul 8
Răspunderea extinsă a producătorilor
(1) Pentru a consolida reutilizarea și prevenirea, reciclarea și alte tipuri de valorificare a deșeurilor, statele membre adoptă măsuri legislative sau non‐legislative pentru a se asigura că orice persoană fizică sau juridică care, la nivel profesional, elaborează, produce, prelucrează, tratează, vinde sau importă produse (producătorul produsului) este supusă unui regim de răspundere extinsă a producătorului.
Astfel de măsuri pot include, printre altele, acceptarea produselor returnate și a deșeurilor care rămân după utilizarea respectivelor produse, precum și gestionarea ulterioară a deșeurilor și răspunderea financiară pentru aceste activități. Aceste măsuri pot include
Articolul 85. Răspunderea extinsă a producătorului (1) Răspunderea extinsă a producătorului vizează luarea măsurilor necesare pentru asigurarea condițiilor de recuperare sau eliminare a deşeurilor fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului. (2) Principiul răspunderii extinse a producătorului se aplică deşeurilor rezultate din utilizarea unor produse sau ambalaje produse, importate şi comercializate în Republica Moldova, inclusiv în scopul reducerii pericolului cauzat mediului de către produsul promovat pe piață. (3) Listele produselor supuse recuperării şi reciclării în baza principiului răspunderii extinse a producătorului sunt aprobate de Guvern la propunerea organului central de mediu al administrației public. (4) Răspunderea extinsă a producătorului include restricții privind compoziția, reciclarea şi reutilizarea produselor şi ambalajelor, iar producătorul acestora asigură marcarea şi etichetarea produsului sau ambalajului, furnizînd următoarele informații: a) conținutul substanțelor şi materialelor utilizate la fabricarea produsului sau ambalajului; b) potențiala modalitate de colectare, reciclare sau utilizare a produsului sau ambalajului.
+ compatibil
97
obligația de a pune la dispoziția publicului informațiile disponibile cu privire la caracterul reutilizabil și reciclabil al produselor.
(2) Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a încuraja proiectarea de produse care să aibă un efect redus asupra mediului și care să genereze o cantitate scăzută de deșeuri în timpul producerii și al utilizării ulterioare, și pentru a se asigura că valorificarea și eliminarea produselor care au devenit deșeuri se realizează în conformitate cu articolele 4 și 13.
Astfel de măsuri pot, printre altele, să încurajeze dezvoltarea, producerea și comercializarea produselor cu utilizări multiple, care sunt durabile din punct de vedere tehnic și care pot, după ce au devenit deșeuri, să facă obiectul unei valorificări sigure și al unei eliminări care să respecte mediul.
98
(3) În momentul aplicării răspunderii extinse a producătorului, statele membre iau în considerare fezabilitatea tehnică și viabilitatea economică precum și efectele globale asupra mediului și a sănătății populației și impactul social, cu respectarea necesității de a asigura buna funcționare a pieței interne.
(4) Regimul de răspundere extinsă a producătorului este aplicat fără a se aduce atingere răspunderii pentru gestionarea deșeurilor prevăzută la articolul 15 alineatul (1) și fără a aduce atingere legislației specifice existente privind fluxul de deșeuri și privind produsele.
Articolul 12 Eliminarea
Statele membre garantează că, în cazul în care valorificarea, astfel cum este prevăzută la articolul 10 alineatul (1), nu are loc, toate deșeurile sunt supuse operațiunilor
Articolul 86. Responsabilități privind colectarea şi eliminarea deşeurilor (1) Autoritățile administrației publice locale asigură colectarea şi transportarea deşeurilor menajere solide, generate în localitatea administrată, către capacitățile de reciclare sau eliminare, în scopul asigurării protecției sănătății umane, a mediului înconjurător şi garantarea drepturilor private. (2) La planificarea evacuării deşeurilor autoritățile administrației publice locale țin cont de distanță la care generatorii şi posesorii deşeurilor depun de sine stătător deşeurile într‐un mod acceptabil din punct de vedere al protecției mediului şi sănătății umane. De asemenea țin cont că frecvența colectării deşeurilor este
+ compatibil
99
de eliminare în condiții de siguranță, care îndeplinesc cerințele de la articolul 13 privind protecția sănătății populației și a mediului.
raportată la necesitățile diferitor condiții ale construcțiilor. (3) Regulile de eliminare a deşeurilor sunt stabilite prin legislație speciala, la propunerea organului central de mediu al administrației publice.
Articolul 87. Întocmirea programelor de gestionare a deşeurilor(1) In scopul asigurării unei gestionări adecvate a deşeurilor, inclusiv recuperare sau eliminarea acestora fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului organul central de mediu al administrație publice formulează programe şi planuri de acțiuni în domeniu la nivel național de gestionare a deşeurilor. (2) Autoritățile administrației publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activități de gestionare a deşeurilor trebuie sa întocmească programe de gestionare a deşeurilor la nivel local.
N/A
Articolul 16 Principiile autonomiei şi proximității (1) Statele membre iau măsurile necesare, în colaborare cu alte state membre, dacă este necesar sau oportun, în vederea stabilirii unei rețele integrate şi corespunzătoare de unități de eliminare a deşeurilor şi de instalații de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile private, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de la alți producători,
Articolul 88. Rețeaua națională a instalațiilor de eliminare a deşeurilor (1) Autoritățile administrației publice trebuie sa ia masurile corespunzătoare pentru stabilirea unei rețele naționale a instalațiilor de eliminare a deşeurilor, planificata integrat şi adecvat, cu luarea în considerare a celor mai bune tehnologii care nu antrenează costuri excesive. (2) La planificarea rețeliei națională a instalațiilor de eliminare a deşeurilor se conduce de prevederile Planului Național de amenajare a teritoriului. (3) Abandonarea deşeurilor şi depozitarea necontrolata a acestora sau în afara locurilor special amenajate, sînt interzise. (4) Organl subordonat organului central de mediu al administrației publice şi alte autorități avînd competențe în domeniul gospodăririi deşeurilor, stabilite prin legislația in vigoare, asigură luarea măsurilor necesare prevenirii transportarii de deşeuri care nu se conformează cu planurile de gestionare a acestora.
+ compatibil
100
luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
Articolul 89. Obligații legate de gestionarea deşeurilor (1) Introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării acestora, este interzisă. (2) Introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului. (3) Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalații, prin procese sau activități autorizate de organele centrale de mediu şi sănătate publică ale administrației publice. (4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură, precum şi transportul internațional şi tranzitul deşeurilor periculoase sunt realizate în conformitate cu acordurile şi convențiile internationale la care Republica Moldova este Parte şi cu legislația națională specifică în domeniu. (5) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate cu prevederile legislației în domeniul deşeurilor.
N/A
Articolul 23
Eliberarea autorizației
(1) Statele membre impun tuturor unităților sau întreprinderilor care intenționează să desfășoare activități de tratare a deșeurilor să obțină o autorizație din partea autorității competente.
În autorizație se precizează cel puțin următoarele:
Articolul 90. Autorizarea activităților legate de gestionarea deşeurilor (1) Organizarea sau desfăşurarea oricărei activități care desfăşoară operațiuni de recuperare sau eliminare a deşeurilor, conform legislației în vigoare, trebuie să se efectueze numai după obținerea autorizației de mediu sau autorizației integrate de mediu conform criteriilor determinate de legislația specială. (2) Daca metoda propusa de agentul economic pentru eliminarea sau recuperarea deşeurilor nu este acceptabila din punct de vedere al protecției mediului, solicitarea de autorizare de mediu se respinge. (3) La eliberarea autorizației/autorizației integrate de mediu pentru orice alta activitate, organul central de mediu al administrației de stat trebuie sa se asigure ca orice producător/deținător de deşeuri: a) are deşeurile preluate de către o societate publica sau privata, autorizata pentru colectarea deşeurilor, care îndeplineşte operațiunile menționate de legislația specifica in vigoare, sau b) efectuează cu mijloace proprii recuperarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace autorizate conform prevederilor prezentei legi şi a legislației specifice in vigoare.
+ compatibil
101
(a) tipurile și cantitățile de deșeuri care pot fi tratate;
Articolul 91. Competențe (1) Controlul gestionării deşeurilor revine organului subordonat organului central de mediu al administrației publice şi celorlalte autorități cu competențe stabilite de legislația specială în vigoare. (2) În scopul asigurării respectării cerințelor de management a deşeurilor organul central de mediu al administrației publice, în comun cu autoritățile naționale competente relevante: a) elaborează reguli privind clasificarea deşeurilor şi stabilirea listei deşeurilor după categorii; b) elaborează reguli privind stabilirea atribuțiilor şi obligațiilor producătorului în colectarea, transportarea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor; c) propune măsurile corespunzătoare pentru stabilirea unei rețele naționale a instalațiilor de eliminare a deşeurilor, planificata integrat şi adecvat, cu luarea în considerare a celor mai bune tehnologii care nu antrenează costuri excesive. (3) Autoritățile administrației publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activități de gestionare a deşeurilor au atribuții şi obligații în conformitate cu prevederile prezentei legi şi a celor speciale din domeniul gestionării deşeurilor vizând luarea măsurilor necesare pentru a asigura condițiile reciclării sau eliminării deşeurilor fără a pune în pericol sănătatea publică şi fără a utiliza procese sau metode care pot aduce prejudicii mediului. (4) În scopul atingerii unui nivel ridicat de protecție a mediului, pe lângă luarea unor măsuri responsabile pentru a asigura eliminarea şi recuperarea deşeurilor, organul central de mediu al adminstratie publice, în comun cu autoritățile naționale competente relevante trebuie să ia măsuri pentru a reduce producerea de deşeuri, în special prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate, conducându‐se de oportunitățile existente şi potențiale ale pieței pentru deşeuri recuperate
N/A
DIRECTIVA 2001/18/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 martie 2001 privind diseminarea
Secțiunea 4.Regimul organismelor modificate genetic
obținute prin tehnicile biotehnologiei moderne Articolul 92. Obiectul reglementarii (1) Activitățile legate de obținerea, testarea, producerea, utilizarea şi
+ compatibil
102
deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului PARTEA A DISPOZIȚII GENERALE Articolul 1 Obiectiv În conformitate cu principiul de precauție, obiectivul prezentei directive este acela de a armoniza actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor member și de a proteja sănătatea umană și mediul în cazul în care: — se efectuează diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, în orice alte scopuri decât introducerea pe piață în interiorul Comunității; — se introduc pe piață organisme modificate genetic ca produse în sine sau componente ale altor produse, în interiorul Comunității
comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, conform dispozițiilor prezentei legi, a legislației specifice şi convențiilor şi acordurilor internaționale la care Republica Moldova este Parte. (2) Activitățile prevăzute la alin. (1) includ: a) obținerea, multiplicarea, testarea şi utilizarea în condiții izolate, pentru diferite scopuri, a microorganismelor, a plantelor şi animalelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne; b) introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piață a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, inclusiv a oricărei structuri vii capabile să reproducă un organism, cum sînt semințele, bulbii, butaşii, polenul, sporii şi altele asemenea; c) eliberarea neintenționată în mediu a organismelor modificate genetic; d) introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piață a produselor procesate care conțin organisme modificate genetic şi/sau componente nevii din organisme vii modificate genetic în stare neprelucrată sau procesate; e) toate felurile de cercetări ale organismelor modificate genetic, inclusiv cercetări de laborator, clinice, de cîmp, de experimentare în producție; f) operațiile deliberate de import/export cu organisme modificate genetic şi cu produse rezultate din astfel de organisme; g) transportul neintenționat peste frontieră al organismelor modificate genetic; h) depozitarea, înhumarea, nimicirea organismelor modificate genetic şi/sau produselor rezultate din astfel de organisme, folosirea deşeurilor rezultate din utilizarea tehnicilor biotehnologiei moderne. (3) Activitățile prevăzute la alin. (2) se desfăşoară numai în condițiile asigurării protecției mediului, precum şi a sănătății oamenilor şi animalelor, în baza actelor de reglementare, emise de autoritatea competentă.
Articolul 93. Responsabilitățile Comisiei Naționale pentru Securitate Biologică .(1) Comisia Națională pentru Securitate Biologică emite autorizațiile şi acordurile de import privind activitățile cu organisme modificate genetic
N/A
103
prevăzute la art. 92 alin. (2).(2) În procesul decizional privind activitățile de la art. 92 alin. (2) , Comisia Națională pentru Securitate Biologică solicită avizele autorității centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecția mediului, autorităților centrale pentru economie, agricultură, sănătate şi autorității pentru protecția drepturilor consumatorului, conform legislației specifice, consultă şi asigură informarea şi participarea publicului
Articolul 15 Procedura standard (3) Dacă autoritatea competentă care a pregătit raportul hotărăște că produsul poate fi introdus pe piață, în absența oricărei obiecții motivate din partea unui stat membru sau din partea Comisiei în termen de 60 de zile de la data punerii în circulație a raportului de evaluare menționat la articolul 14 alineatul (3) litera (a) sau dacă se rezolvă probleme rămase nerezolvate în perioada de 105 zile menționată la alineatul (1), autoritatea competentă care pregătește raportul emite o autorizație scrisă pentru introducerea pe piață, îl transmite notificatorului și informează celelalte state
Articolul 94. Condiții de reglementare (1) Autorizațiile prevăzute la art. 92 alin. (2) privind introducerea deliberată în mediu se emit persoanelor juridice şi fizice, conform prevederilor legislației specifice. (2) Importul pe teritoriul Republicii Moldova şi exportul unui organism modificat genetic se realizează conform prevederilor legislației specifice în vigoare. (3) Transportul internațional al organismelor modificate genetic se realizează conform legislației naționale, acordurilor şi convențiilor privind transportul internațional de mărfuri/mărfuri periculoase, după caz, la care Republica Moldova este parte.
+ compatibil
104
membre cu privire la aceasta în termen de 30 de zile.
Articolul 95. Obligații(1) Titularii autorizațiilor privind activitățile cu organisme modificate genetic au obligația să se conformeze cerințelor legale privind asigurarea trasabilității, etichetării, monitorizării şi să raporteze Comisiei Naționale pentru Securitate Biologică şi altor autorități, după caz, rezultatele activității, conform legislației specifice în vigoare. (2) Persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activități care implică organisme modificate genetic au următoarele obligații: a) să solicite şi să obțină autorizația de import /export pentru organisme modificate genetic şi/sau autorizațiile privind activitățile cu organisme modificate genetic, după caz; b) să respecte prevederile acordurilor de import pentru organisme modificate genetic şi/sau ale autorizațiilor privind activitățile cu organisme modificate genetic, după caz; c) să oprească activitatea sau să schimbe condițiile de desfăşurare, la solicitarea autorității competente, dacă apar informații noi, privind riscurile asupra mediului şi sănătății umane şi animale; d) să răspundă, potrivit prezentei legi şi a legislației specifice în vigoare, pentru prejudiciile rezultate din aceste activități; e) să acopere costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecințelor efectelor adverse ale acestor activități; f) să aplice măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activitățile care implică organisme/microorganisme modificate genetic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
N/A
Articolul 9 Consultarea și informarea populației (1) Statele membre, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 7 și 25, consultă populația și, după caz, anumite
Articolul 96. Informarea şi participarea publicului la deciziile privind introducerea deliberată în mediu şi amplasarea în piață a organismelor modificate genetic (1) Înaintea luării deciziilor privind introducerea deliberată în mediu şi amplasarea pe piață a organismelor modificate genetic Comisia Națională pentru Securitate Biologică va lua măsuri de asigurare efectivă a informării rapide şi exhaustive şi a participării publicului. (2) Informarea publicului trebuie să fie efectuată fără a prejudicia legislația națională în domeniul confidențialității. În nici un caz nu se va considera
+ compatibil
105
grupuri, cu privire la diseminarea deliberată propusă. Procedând astfel, statele membre stabilesc norme de aplicare pentru respectiva consultare, inclusiv o perioadă de timp rezonabilă, pentru a oferi populației sau grupurilor posibilitatea de a‐și exprima opinia.
informație confidențială:a) descrierea generală a organismului modificat genetic, sau corespunzător a organismelor modificate genetice în cauză, denumirea şi adresa solicitantului de eliberare a autorizație de introducere deliberată în mediu şi amplasare în piață a organismelor modificate genetic; b) metodele şi planurile de monitorizare a organismului modificat genetic, sau corespunzător a organismelor modificate genetice în cauză, şi măsurile de lichidare a situațiilor excepționale; c) evaluarea riscurilor de mediu.
Articolul 97. Colaborarea cu organul central vamal al administrației publice Organul central vamal al administrației publice permite importul/exportul organismelor modificate genetic în conformitate cu legislația specifică.
N/A
Capitolul V
DOMENIILE PROTECTIEI MEDIULUI
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa
Articolul 1 Obiectul
Prezenta directivă stabilește măsuri care urmăresc:
Secțiunea 1.Protecția atmosferei, schimbările climatice, gestionarea zgomotului ambiental
Articolul 98. Obiectul reglementării (1) Obiectul de reglementare în domeniul protecției atmosferei, adaptărilor la schimbările climatice şi gestionarea zgomotului sunt: a) activități privind definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătății publice şi a mediului ca întreg; b) evaluarea calității aerului înconjurător pe baza unor metode şi criterii ştiințific argumentate; c) obținerea de informații privind calitatea aerului înconjurător pentru a ajuta la combaterea poluării aerului şi a neplăcerilor cauzate de aceasta şi pentru a monitoriza pe termen lung tendințele şi îmbunătățirile care rezultă în urma măsurilor luate la nivel local şi național; d) garantarea faptului că informația privind calitatea aerului înconjurător este
+ compatibil
106
1. definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului ca întreg;
2. evaluarea calității aerului înconjurător în statele membre pe baza unor metode și criterii comune;
3. obținerea de informații privind calitatea aerului înconjurător pentru a ajuta la combaterea poluării aerului și a neplăcerilor cauzate de aceasta și pentru a monitoriza pe termen lung tendințele și îmbunătățirile care rezultă în urma măsurilor luate la nivel național și comunitar;
4. garantarea faptului că aceste informații privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziția publicului;
5. menținerea calității aerului acolo unde este corespunzătoare și
pusa la dispoziția publicului; e) menținerea calității aerului acolo unde este corespunzătoare şi îmbunătățirea acesteia în alte cazuri; f) promovarea unei cooperări între organele centrale speciale ale administrației publice , autorități publice locale, agenți economici şi societatea civilă în vederea reducerii poluării aerului.
107
îmbunătățirea acesteia în alte cazuri;
6. promovarea unei cooperări crescute între statele membre în vederea reducerii poluării aerului.
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa
2) Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și comunitar. În consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui evitate, combătute sau reduse și ar trebui stabilite obiective corespunzătoare pentru calitatea aerului
Articolul 99. Principiile protecției aerului (1) În scopul protecție sănătății publice şi a mediul ca întreg trebuie să fie combătute la sursă emisiile de poluanți, prin identificarea şi punere în aplicare a celor mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local şi național. (2) Tendințele de protecție a calității aerului sunt îndreptate spre evitarea, combaterea sau reducerea emisiilor de poluanți atmosferici nocivi şi stabilirea obiectivelor corespunzătoare pentru calitatea lui. (3) Măsurile de protecție a aerului urmează să aibă o abordare complexă privind vulnerabilitatea mediului ambiant în contextul emisiilor sumare ale poluanților precum GES, POPs, MG, etc. (4) Emisiile de poluanți atmosferici sunt limitate (stabilite) în baza valorilor limită de emisie pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanțe, în special pentru cele menționate în anexa 3, luîndu‐se în considerație natura acestora şi potențialul lor de transfera poluare dintr‐un mediu în altul. (5) Valoare limită de emisie pentru substanțele poluate se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalația şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nicio diluarea care intervine înaintea de acest punct. (6) Organul central de mediu al administrației publice stabileşte valori limită de emisie care nu depăşesc nivelurile asociate celor mai bune tehnici disponibile.
+ compatibil
108
înconjurător, luându‐se în considerare standardele, ghidurile și programele Organizației Mondiale a Sănătății.
DIRECTIVA 96/62/CE A CONSILIULUI din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător Articolul 4 Stabilirea valorilor limită și a pragurilor limită pentru aerul înconjurător Pentru alți poluanți, Comisia prezintă Consiliului propuneri de stabilire a unor valori limită și, după caz, a unor praguri de alertă dacă, pe baza progresului științific și luând în considerare criteriile stabilite la anexa III, este necesar să se evite, să se prevină sau să se reducă efectele dăunătoare ale acestor poluanți asupra sănătății umane și/sau asupra mediului ca întreg în cadrul Comunității.
109
(2) Ținând seama de cele mai recente date ale cercetării științifice Articolul 4
Stabilirea zonelor și a aglomerărilor
Statele membre stabilesc zone și aglomerări pe întreg teritoriul lor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt realizate în toate zonele și aglomerările.
CAPITOLUL II
Articolul 4
Stabilirea zonelor și a aglomerărilor
Statele membre stabilesc zone și aglomerări pe întreg teritoriul lor. Evaluarea calității aerului și gestionarea calității aerului sunt realizate în toate zonele și aglomerările.
CAPITOLUL II
Articolul 100. Evaluarea calității aerului înconjurător (1) În scopul evaluării calității aerului înconjurător întreg teritoriu al Republicii Moldova se divizează în zone sau aglomerări în dependență de dimensiunile populației şi a ecosistemelor expuse poluării aerului. (2) Evaluării calității aerului înconjurător se face în baza datelor monitoringului integrat de mediu conform reglementărilor specifice. (3) În dependență de nivelul concentrației unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe într‐o perioadă de timp dată se determină următoarele praguri de poluare: valoare‐țintă, prag de alertă, prag de informare, prag superior de poluare, prag inferior de poluare.
+ compatibil
110
Articolul 3
Responsabilități
Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autoritățile și organismele competente responsabile pentru:
(a) evaluarea calității aerului înconjurător;
(b) aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipamente, rețele și laboratoare);
(c) asigurarea acurateței măsurărilor;
(d) analiza metodelor de evaluare;
(e) coordonarea pe teritoriul lor a eventualelor programe comunitare de asigurare a calității organizate de Comisie;
(f) cooperarea cu celelalte state membre și cu Comisia.
După caz, autoritățile și
Articolul 101. Responsabilități ale organului central de mediu al administrației publice (1) În domeniul protecției calității aerului înconjurător şi gestionării zgomotului ambiental, organul centrală de mediu al administrației publice are următoarele atribuții şi responsabilități: a) elaborează politica şi documentele politice naționale şi coordonează acțiunile la nivel național şi local privind protecția atmosferei, precum şi pentru protecția populației față de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătății umane, în conformitate cu politicile europene şi internaționale specifice; b) coordonează activitatea de monitoring privind calitatea aerului în cadrul monitoringului integrat de mediu la nivelul întregii țări şi la nivel transfrontalier; c) ține evidența emisilor substanțelor nocive în aerul atmosferic; d) stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, progurile de poluare şi valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în vederea respectării acestora.
+ compatibil
111
organismele competente se conformează prevederilor secțiunii C din anexa I.
Articolul 102. Schimbările climatice(1) Obiectivul general al cadrului legislativ şi politic în domeniul schimbărilor climatice este de a contribui la stabilizarea, conform dispozițiilor pertinente ale Convenției‐cadru a Națiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice, 5 iunie 1992 şi a legislației naționale, concentrațiele de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care sa împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic. (2) În domeniul schimbărilor climatice, autoritatea centrală de mediu are următoarele atribuții şi responsabilități: a) elaborează, promovează şi actualizează politica, documentele politice naționale şi actele legislative privind schimbările climatice; b) asigură şi coordonează integrarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice în politicile sectoriale; c) coordonează implementarea mecanismelor prevăzute de Protocolul de la Kyoto şi post Kyoto, Convenția‐cadru a Națiunilor Unite cu privire la schimbările climatice, în acest scop este creată Comisia Națională; d) efectuează inventarierea gazelor cu efecte de seră, politica şi documentele politice naționale şi elaborează Comunicarea Națională privind schimbările climatice; e) efectuează monitoringul meteorologic operativ; (3) Organul central de mediu al administrației publice coordonează activitățile privind elaborareaşi implementarea documentelor de politici privind adaptarea la schimbările climatice. (4) Orice activitate economică sau de alt gen care poate să aducă sau duc la schimbarea climei, trebuie să fie realizată cu condiția respectării cerințelor de protecție a mediului. Operatorul ce realizează o activitate economică sau de alt gen, și emană gaze cu efecte de seră în atmosferă, este obligat să reducă volumul emisiilor de gaze cu efecte de seră și (sau) substanțe ce contribuie la crearea, acumularea în atmosferă duce la schimbare de climă.
CONVENTIA DE LA VIENA Articolul 103. Protecția stratului de ozon + compatibil
112
din 22 martie 1985 privind protectia stratului de ozon Art. 2: Obligatii generale 2.In acest scop partile, in functie de mijloacele si posibilitatile lor : a) coopereaza prin intermediul observatiilor sistematice, cercetarii si schimbului de informatii pentru o mai buna intelegere si evaluare a efectelor activitatilor umane asupra stratului de ozon si efectelor asupra sanatatii umane si a mediului provenite din modificarea stratului de ozon ; b) adopta masuri legislative si administrative si sa coopereze in cadrul politicilor adecvate pentru controlul, limitarea, reducerea sau prevenirea activitatilor umane sub jurisdictia sau controlul lor, daca aceste activitati au sau pot avea efecte adverse rezultind din modificarea sau posibilele modificari ale stratului de ozon ; c) coopereaza in formularea masurilor, procedeelor si
(1) În scopul protecție sanatății publice şi mediul ambiant împotriva efectelor adverse rezultate în urma modificărilor stratului de ozon organul central de mediu îşi asumă următoarele reponsabilități: a) cooperarea prin intermediul observațiilor sistematice, cercetării şi schimbului de informații pentru o mai buna ințelegere şi evaluare a efectelor activităților umane asupra stratului de ozon şi efectelor asupra sanatății publice şi a mediului provenite din modificarea stratului de ozon; b) elaborarea şi promovarea măsuri legislative şi administrative în domeniu; c) cooperarea în cadrul politicilor adecvate pentru controlul, limitarea, reducerea sau prevenirea activităților umane sub jurisdicția sau controlul său, dacă aceste activități au sau pot avea efecte adverse rezultînd din modificarea sau posibilele modificări ale stratului de ozon; d) cooperarea în formularea măsurilor, procedeelor şi standardelor pentru implementarea cadrului legislativ în domeniul protecției stratului de ozon; e) cooperarea cu organismele internaționale competente pentru implementarea măsurilor de protecție a stratului de ozon. (2) Protecția stratului de ozon de la modificările ecologice periculoase a stării acestuia se asigură: a) Organizarea monitorizării, evidenței și controlului asupra modificărilor stratului de ozon sub influența activităților economice sau de alt gen; b) Limitarea sau interzicerea totală a substanțelor ce destrig stratul de ozon; c) Aplicarea mecanismelor economice de protecție a stratului de ozon; d) Aplicarea măsurilor de atragere la răspundere pentru nerespectarea legislației în domeniul protecție a stratului de ozon; (3) Protecția stratului de ozon se face în baza legislației naționale în domeniu dat.
113
standardelor pentru implementarea acestei conventii, in vederea adoptarii protocoalelor si anexelor ; d) coopereaza cu organisme internationale competente pentru implementarea eficienta a acestei conventii si a protocoalelor la care sint parti.
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 21 mai 2008
privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa
Articolul 25
Poluarea transfrontalieră a aerului
(1) Atunci când orice prag de alertă, valoare‐limită sau valoare‐țintă la care se adaugă orice marjă relevantă de toleranță sau obiectiv pe termen lung
Articolul 104. Prevenirea poluării aerului transfontalier(1) În scopul prevenirii poluării aerului organul central de mediu al administrației publice elaborează strategii și progrme, inclusiv sisteme de control al calității aerului și, în cadrul acestor sisteme, măsuri de control care să fie compatibile cu o dezvoltare echilibrată, recurgînd în special la cele mai bune tehnologii disponibile și aplicabile din punct de vedere economic și la tehnici care produc puține sau nici un fel de deșeuri. (2) Organul central de mediu al administrației publice în comun cu autoritățile similare din alte state vor face schimb de informații și păreri asupra documentelor de politici, activităților științifice și măsurilor tehnice care au drept scop combaterea în toată măsura posibilului a dejecțiilor de poluanți atmosferici care pot avea efecte dăunătoare și reducerea în acest fel a poluării atmosferice, inclusiv poluarea atmosferică transfrontiere pe distanțe lungi. (3) În scopul protecție aerul de poluare înclusiv cea tansfrontalieră pe distanțe lungi Academia de Științe a Moldovei, potrivit necesităților statului, efectuează în baza planurilor de activitate, activități concentrate de cercetări și/sau de dezvoltare în domeniile următoare: a) tehnici existente și propuse de reducere a emisiunilor de compuși sulfuroși și a altor poluanți atmosferici principali, inclusiv al realizarii lor tehnice și rentabilității acestor tehnici și repercursiunile lor asupra mediului ambiant; b) tehnici instrumentare și alte tehnici care permit supravegherea și măsurarea nivelului emisiunilor și concentrațiilor ambiante de poluanți atmosferici; c) modele îmbunătățite pentru înțelegerea mai bună a transportului de poluanți
+ compatibil
114
sunt depășite, datorită unui transport important de poluanți atmosferici sau de precursori ai acestora, statele membre respective cooperează și, unde este cazul, stabilesc acțiuni comune, cum ar fi pregătirea unor planuri comune sau coordonate privind calitatea aerului, în conformitate cu articolul 23, pentru a îndepărta aceste depășiri prin aplicarea unor măsuri potrivite și proporționale.
(2) Comisia este invitată să ia parte la orice proces de cooperare de natura celui menționat la alineatul (1) și să îl susțină. Unde este cazul, Comisia, ținând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2001/81/CE, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivel comunitar pentru a reduce emisiile de precursori responsabile pentru poluarea transfrontalieră.
(3) După caz, în conformitate cu articolul
atmosferici transfrontiere pe distanțte lungi; d) efectele compușilor sulfuroși și ale altor poluanți atmosferici principali asupra sănătății omului și mediului ambiant, inclusiv agricultură, silvicultură, resursele materiale, ecosistemele acvatice și altele, vizibilitatea, în vederea stabilirii pe o baza științifică a determinării relației doză/efect în scopul protecției mediului ambiant; e) evaluarea economică, socială și ecologică a altor măsuri care sa permită atingerea obiectivelor referitoare la mediul ambiantr, inclusiv reducerea poluării atmosferice transfrontiere pe distante lungi; f) elaborarea de programe de învățămînt și de formare privind poluarea mediului ambiant prin compuși sulfuroși și alți poluanți atmosferici principali.
115
24, statele membre pregătesc și pun în aplicare planuri de acțiune pe termen scurt, care privesc zonele învecinate din celelalte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre care au adoptat planuri de acțiune pe termen scurt primesc toate informațiile necesare.
(4) În cazul în care pragul de informare sau pragul de alertă sunt depășite în zone sau aglomerări apropiate de frontierele naționale, se furnizează informații cât mai curând cu putință autorităților competente din statele membre învecinate respective. Aceste informații sunt de asemenea puse la dispoziția publicului.
(5) La elaborarea planurilor, prevăzute la alineatele (1) și (3), și la informarea publicului, prevăzută la alineatul (4), statele membre se vor strădui să coopereze cu țările terțe și în special cu
116
țările candidate.
Articolul 105. Măsuri de control şi interdicții (1) Oranul central de mediu al administrației publice, prin organele din subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecția atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop: a) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgență sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acțiuni; b) solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricțiilor şi interdicțiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanți; c) solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.
N/A
Articolul 106. Măsuri de protecție(1) Deținătorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se găsesc perdelele şi aliniamentele de protecție, spațiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligați să le întrețină pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, protecția fonică şi eoliană. (2) Organul central vamal al administrației publice şi organele subordonate acestuia au obligația să nu permită intrarea/ieşirea din țară a surselor mobile poluante care nu respectă prevederile legale în vigoare
Articolul 107. Obligații Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligații în domeniu: a) să respecte reglementările privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere şi neutralizare a poluanților atmosferici; b) să doteze instalațiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare şi să asigure corecta lor funcționare; c) să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, organului central de mediu al administrației publice şi organelor subordonate acestuia, datele cu referire la calitatea aerului şi / sau emisiile de poluanți necesare; d) să îmbunătățească performanțele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalațiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislația în vigoare; e) să asigure, la cererea organului central de mediu al administrației publice
N/A
117
şi organelor subordonate acestuia, diminuarea, modificarea sau încetarea activității generatoare de poluare; f) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecția fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibrații, astfel încât să nu conducă, prin funcționarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.
DIRECTIVA PARLAMENTULUI SI A CONSILIULUI EUROPEAN 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de actiune comunitar in domeniul politicii apei Articolul 1 Obiectul Obiectul prezentei directive este de a stabili un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor costiere şi a apelor subterane, urmărind: (a) prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea şi imbunătățirea stării ecosistemelor acvatice şi, in ceea ce priveşte necesitățile de apă ale acestora, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede care depind in mod direct de ecosistemele acvatice; (b) promovarea utilizării
Secțiunea 2. Protecția apelor şi a ecosistemelor acvatice
Articolul 108. Obiective Protecția apelor de suprafață interioare, de tranziție şi subterane, precum şi a ecosistemelor acvatice, zonelor de protecție are drept obiective: atingerea stării bune a corpurilor de apă de suprafață şi subterane, asigurarea protecției populației de efectele distructive ale apelor; asigurarea conservării cantitative şi calitative a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice prin gestionarea durabilă a resurselor de apă.
+ compatibil
118
durabile a apei pe baza unei protecții pe termen lung a resurselor de apă disponibile; (c) asigurarea unei protecții sporite şi a imbunătățirii mediului acvatic, in special prin măsuri specifice de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanțe prioritare şi prin stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanțe periculoase prioritare; (d) asigurarea reducerii treptate a poluării apelor subterane şi prevenirea poluării ulterioare a acesteia şi (e) contribuția la atenuarea efectelor inundațiilor şi ale perioadelor de secetă, şi contribuind la: ‐ asigurarea unei aprovizionări suficiente cu apă de suprafață şi subterană de bună calitate, aceasta fiind necesară pentru o utilizare durabilă, echilibrată şi echitabilă a apei; ‐ o reducere semnificativă a poluării apelor
119
subterane; ‐ protecția apelor marine şi teritoriale şi ‐ realizarea obiectivelor stabilite in acorduri internaționale corespunzătoare, inclusiv in acordurile care urmăresc prevenirea şi eliminarea poluării mediului marin, printr‐o acțiune comunitară in temeiul art. 16 alin. (3), stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanțe periculoase prioritare prezentand un risc inacceptabil pentru sau prin intermediul mediului acvatic, cu scopul ultim de a obține, in mediul marin, concentrații apropiate de nivelurile de bază pentru substanțele de origine naturală şi a unor concentrații apropiate de zero pentru substanțele sintetice artificiale Articolul 14 Informarea şi consultarea publicului 1. Statele membre incurajează participarea activă a tuturor părților
Articolul 109. Principiile de bază privind gestionarea resurselor de apă (1) Gestionarea resurselor de apă se bazează pe următoarele principii: a) participării utilizatorilor de apă, autorităților publice centrale şi locale, societății civile şi altor părți interesate în procesele de planificare şi luare a deciziilor privind folosința şi protecția resurselor de apă; b) "poluatorul plăteşte”, în sensul că, costurile prevenirii poluării sau depoluării
+ compatibil
120
interesate de punereain aplicare a prezentei directive, in special de elaborarea, revizuirea şi actualizarea planurilor de gestionare a districtului hidrografic. Statele membre se asigură că, pentru fiecare district hidrografic, publică şi pune la dispoziția publicului, inclusiv a utilizatorilor, pentru comentarii; Articolul 16 Strategii de combatere a poluării apei 1. Parlamentul European şi Consiliul adoptă măsuri specifice impotriva poluării apelor cu poluanți individuali sau cu grupuri de poluanți care prezintă un risc important pentru sau prin intermediul mediului acvatic, inclusiv riscuri pentru apele utilizate la captarea apei potabile; Articolul 17 Strategii pentru prevenirea şi controlul poluării apelor subterane 1. Parlamentul European şi Consiliul adoptă măsuri specifice pentru prevenirea şi
resurselor sunt suportate de către poluator; c) precauției, în sensul că, în cazul în care există riscuri de prejudicii grave sau ireversibile asupra resurselor de apă, lipsa certitudinii ştiințifice totale nu poate fi folosită ca justificare pentru a evita luarea de măsuri; d) folosinței durabile şi raționale a apei, în sensul că nevoile generațiilor prezente şi viitoare trebuie să fie luate în considerare în ceea ce priveşte folosința şi protecția apelor; şi e) valorii economice a apei, în sensul că valoarea economică a resurselor de apă şi gestionarea resurselor de apă trebuie să fie recunoscute prin introducerea de mecanisme de recuperare a costurilor pentru gestionarea resurselor de apă şi introducerea pe etape a taxelor de folosire.
121
controlul poluării apelor subterane. Aceste măsuri urmăresc realizarea obiectivului referitor la o bună stare a apelor subterane din punct de vedere chimic in conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. (b); Articolul 9 Recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei (1) Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, inclusiv a costurilor legate de mediuși de resurse, având în vedere analiza economică efectuată în conformitate cu anexa IIIși, în special, cu principiul „poluatorul plătește”. Articolul 3 Coordonarea măsurilor administrative în cadrul districtelor hidrografice (2) Statele membre adoptă măsurile administrative adecvate, inclusiv desemnarea
Articolul 110. Reglementarea activităților în domeniul protecției şi gestionării apelor (1) Reglementarea activităților în domeniul protecției şi gestionării apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către organele centrale de mediu şi cel de sănătate publica ale administrației publice, şi includ: a) reglementări tehnice referitoare la protecția şi utilizarea apelor, precum şi a ecosistemelor acvatice; b) proceduri de autorizare pentru activitățile de ire a apelor (utilizarea în diferite scopuri: consumul uman, consum tehnologic, irigare, producerea energiei
+ compatibil
122
autorității competente corespunzătoare, în aplicarea normelor prezentei directive în cadrul fiecărui district hidrografic situat pe teritoriul lor. Articolul 8 Monitorizarea stării apelor de suprafață, a apelor subterane și a zonelor protejate (1) Statele membre asigură elaborarea de programe de monitorizare a stării apelor cu scopul de a obține o viziune coerentă și completă asupra stării apelor din cadrul fiecărui district hidrografic. Articolul 10 Abordarea combinată a surselor punctiforme și a surselor difuze (1) Statele membre se asigură că toate evacuările în apele de suprafață menționate la alineatul (2) sunt controlate în conformitate cu abordarea combinată prevăzută de prezentul articol: (2) Statele membre asigură
hidroelectrice, creşterea organismelor acvatice, navigație, evacuarea apelor uzate, de drenaj, organizarea zonelor de recreere, stațiilor balneare); c) metodologii, standarde de de emisie / de deversări, valoare – limită de emisie, concentrație maxim admisibilă; d) standarde de calitate şi de control al calității apei; e) cerințe către evacuarea apelor uzate în receptorii naturali, limitarea evacuărilor. (2) Pentru activitățile de gestionare a apelor se emite autorizație de mediu în conformitate cu prevederile legale din acest domeniu. Pentru activitățile cu impact semnificativ se emite autorizația integrată de mediu. Criteriile pentru activitățile de gestionare a apelor cu impact semnificativ de mediu sunt determinate prin legislație specială. (3) Evacuările indirecte de substanțe poluante în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalații de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalației în cauză, cu condiția să fie asigurat un nivel echivalent de protecție a mediului în ansamblul său şi cu condiția ca acest fapt să nu determine niveluri mai ridicate de poluare a mediului. (4) Autorizarea valorilor limită de emisie / de deversări se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a se solicita utilizare unei anumite tehnici sau tehnologii. 5) Deversările de poluanți în apă sunt limitate (stabilite) în baza valorilor limită de emisie / de deversări, concentrației maxim admisibile pentru diferite categorii de ape (după folosințe şi clasificare ecologică) şi anumiți compuşi sau clase de substanțe, prevăzuți de legislația specială, luîndu‐se în considerație natura şi potențialul lor toxic. (6) Valoare limită de emisie / de deversări pentru substanțele poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc sursa de poluare şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare diluarea care intervine până la punctul de control.
123
stabilirea și/sau punerea în aplicare: (a) a controlării emisiilor pe baza celor mai bune tehnici disponibile sau (b) a valorilor limită de emisie relevante sau (c) în cazul impacturilor difuze, a controalelor, inclusiv, dacă este necesar, a celor mai bune practici ecologice (3) În cazul în care un obiectiv sau un standard de calitate, întocmit în aplicarea prezentei directive, a directivelor enumerate în anexa IX sau a oricărei alte dispoziții legale comunitare, impune condiții mai stricte decât cele care rezultă din aplicarea alineatului (2), se stabilesc controale ale emisiilor mai stricte în consecință. Articolul 11 Programul de măsuri (f) controale, inclusiv obligativitatea unei autorizații prealabile pentru realimentarea sau sporirea artificială a
124
corpurilor de apă subterane. Articolul 6 Registrul zonelor protejate 1. Statele membre asigură intocmirea in fiecare district hidrografic a unui registru sau a mai multor registre care să cuprindă toate zonele situate in districtul respectiv, pentru care s‐a stabilit că este necesară o protecție specială in cadrul unei legislații comunitare specifice privind protecția apelor de suprafață şi a apelor subterane sau conservarea habitatelor şi a speciilor care depind in mod direct de apă. Statele membre se asigură că aceste registre să fie intocmite in termen de cel mult patru ani de la data intrării in vigoare a prezentei directive. 2. Registrul sau registrele trebuie să includă toate corpurile de apă desemnate in art. 7 alin. (1) şi toate zonele protejate care fac obiectul anexei IV. 3. In fiecare district
Articolul 111. Registrul şi Cadastrul apelor (1) Pentru înregistrarea informației privind datele din procesul de gestionare şi supraveghere operativă a apelor din districtul hidrografic şi din corpul de apă se creează Registrul apelor, care serveşte bază la estimarea gradului de folosire cantitativă si calitativă a apelor. (2) Pentru înscrierea datelor ce țin de inventarierea, clasificarea, evidenta şi sinteza referitor la resursele de apă, lucrările de gestionare a apelor, prelevări din rețeaua hidrografică şi restituțiile de apă autorizate se creează Cadastrul apelor. (3) Registrul şi Cadastrul apelor se elaborează conform procedurii stabilite de legislația specifică şi este ținut de organul central de mediu al administrației publice.
+ compatibil
125
hidrografic, registrul sau registrele zonelor protejate trebuie revizuit(e) şi actualizat(e) periodic. Articolul 1 (33) Trebuie urmărit obiectivul realizării unei stări bune a apelor pentru fiecare bazin hidrografic, astfel încât măsurile luate cu privire la apele de suprafață și la apele subterane care aparțin aceluia și sistem ecologic, hidrologic și hidrogeologic să fie coordonate.
Articolul 112. Planificarea realizării obiectivelor Planificarea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 108 se efectuează în baza Plan de gestionare la nivel de bazin hidrografic. În cazul unui bazin hidrografic transfrontalier, Guvernul asigură coordonarea măsurilor din acest plan în scopul elaborării unui plan cu statele vecine de gestionare a districtului hidrografic.
+ compatibil
Articolul 8 Monitoringul starii apelor de suprafata a apelor subterane si a ariilor protejate 1. Statele Membre trebuie sa asigure stabilirea programelor pentru monitoringul starii apelor pentru stabilirea unei vederi de ansamblu coerente si cuprinzatoare a starii apelor in cadrul fiecarui District al bazinului
Articolul 113. Monitorizarea stării apelor de suprafață, apelor subterane, şi a zonelor de protecție (1) Organele centrale de mediu şi sănătății publice ale administrației publice asigură elaborarea programelor de monitoring integrat de mediu în scopul stabilirii stării apelor din cadrul fiecărui bazin hidrografic. (2) Monitoring integrat de mediu, în domeniul resurselor acvatice include informația: hidrologică, hidrogeologică şi meterorologică precum şi caracteristicile cantitative şi calitative ale corpurilor de apă, starea ecosistemelor, zonelor de protecție şi a teritoriilor protejate. (3) Colectarea datelor se asigură prin rețeaua națională de monitorizare integrată de mediu, conform procedurilor prevăzute în legislația specifică.
+ compatibil
126
hidrografic: pentru apele de suprafata astfel de programe trebuie sa cuprinda: (i) volumul si nivelul sau valoarea debitului pana la limita relevanta pentru starea ecologica si chimica si potentialul ecologic; si (ii) starea ecologica si chimica si potentialul ecologic; pentru apele subterane astfel de programe trebuie sa acopere monitorizarea starii chimice si cantitative; pentru ariile protejate programele mai sus mentionate trebuie sa fie suplimentate cu acele specificatii continute in legislatia Comunitara conform careia s‐au stabilit ariile protejate individuale.
2. Aceste programe trebuie sa fie operationale cel mai tarziu la sase ani de la data intrarii in vigoare a acestei Directive fara alte specificatii in legislatia in domeniu. Astfel, monitoringul trebuie sa fie
127
in concordanta cu cerintele Anexei V.
3. Specificatiile technice si metodele standardizate pentru analize si monitorizarea starii apelor trebuie stabilite in concordanta cu procedura stabilita in art. 21.
Articolul 114. Responsabilitățile autorităților (1) Organele centrale de mediu şi sănătății publice ale administrației publice şi alte organe potrivit competenței legale, organizează şi exercită controlul respectării reglementărilor de protecție a apelor şi a ecosistemelor acvatice, fiind totodată obligate: a) să asigure controlul strict a debitelor captate, a procedurii de utilizare şi evacuare a apelor uzate, să obțină reducerea necesarului de apă tehnologică, creşterea gradului de reciclare a acesteia şi respectarea normelor specifice de consum; b) să asigure protecția resurselor acvatice prin măsuri specifice de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanțe prioritare şi prin stoparea sau prin eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanțe prioritare cu un grad ridicat de risc; c) să adopte şi să aplice măsurile necesare pentru a preveni sau a limita evacuarea poluanților în apele de suprafață şi cele subterane; d) să exercite controlul asupra respectării normelor de ambalare, transportare şi depozitare a resurselor acvatice, a regulilor de manipulare şi utilizare a acestora pe anumite suprafețe; e) să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecție şi a zonelor sanitare, limitrofe cursrilor rîurilor, pîraielor, lacurilor, construcțiilor hidrotehnice şi de acumulare a apei; f) să indentifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii, monumente hidrologice cu apă calitativă, sectoarele acvatice şi terenurile mlăştinoase cu biocenoze reprezentative sau cu populații ale unor specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau migratoare.
128
Articolul 115. Obligații (1) Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligații: a) să solicite şi să obțină acordul şi/sau autorizația de mediu pentru a folosi apa. b) să respecte standardele de emisie/deversări şi de calitate a apelor de suprafață, prevederile din acordul de mediu şi din autorizația de mediu şi să pună la dispoziția laboratoarelor autorizate, in termenele stabilite, probele de apă pentru analiză; c) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de orice fel şi să nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrică, narcotice, substanțe prioritare/prioritar periculoase; d) să amenajeze malurile în albiile râurilor şi în zonele umede, în zonele de agrement cu echipament special de colectare a deşeurilor menajere şi deşeuri de orice fel şi să asigure transportarea acestora către locurile de depozitare. e) să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje, obiecte, produse, ambalaje sau materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafață; f) să nu deverseze în apele de suprafață sau subterane ape uzate, substanțe petroliere, chimice, substanțe prioritare/prioritar periculoase; g) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calității apei, prevăzute cu termen în acordul de mediu şi/sau în autorizația de mediu, precum şi în autorizația integrată de mediu; h) să se doteze, în cazul deținerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalații de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalații de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalații de mal sau plutitoare; i) să amenajeze porturile cu instalații specifice necesare pentru prevenirea şi înlăturarea consecințelor cu deşeuri petroliere sau de altă natură stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenție în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă; j) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri. (2) Nerespectarea prevederilor date duce la atragerea la răspundere conform legislației în vigoare.
Secțiunea 3.Protecția solului şi a subsolului
Articolul 116. Obiective
N/A
129
(1) Prevederile date stabilesc cadrul pentru protecția solului şi prezervarea capacității solului de a executa oricare dintre următoarele funcții economice, sociale, culturale şi de protecție a mediului: a) producție de biomasă, inclusiv în agricultură şi în domeniul silvic; b) depozitare, filtrare şi transformare a nutrienților, substanțelor şi apei; c) zone de biodiversitate, cum sunt habitatele, speciile şi altele; d) mediu fizic şi cultural pentru populație şi activități umane; e) sursă de materii prime; f) sursă de cărbune; g) patrimoniu geologic şi arheologic. (2) Protecția solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este un obiectiv a cărui realizare este obligatorie pentru toți deținătorii, cu orice titlu.
Articolul 117. Principiile politicii de gestionare a solurilor (1) Politica în domeniul gestionării solurilor se bazează pe următoarele principii: a) recunoaşterea faptului că menținerea resurselor naturale, a biodiversității, a aspectului peisagistic rural, a peisajelor culturale, a straturilor cu vestigii arheologice este la fel de importantă ca şi asigurarea populației cu produse alimentare şi obținerea de venit din agricultură. b) promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea îngrăşămintelor minerale şi a pesticidelor, aplicarea tehnologiilor ecologic inofensive, restabilirea şi menținerea echilibrului ecologic şi geoecosisteme. (2) În conformitate cu principiile enumerate Republica Moldova stabileşte un cadru juridic de protecție a solului pe baza condițiilor conservării funcțiilor solului, prevenirii degradării solului, micşorării efectelor acesteia, restaurării solurilor degradate şi integrarea între celelalte politici sectoriale. (3) În procesul de elaborare a documentelor de politici în domeniul planificării spațiale regionale şi urbane, transport, energie, agricultură, dezvoltarea rurală, silvicultură, extracția de materii prime, comerț şi industrie, politica industrială, turism, schimbări climatice, mediu, natură şi peisagistică se ține cont de condițiile de protecție şi reducerea degradării solurilor.
N/A
Articolul 118. Responsabilități ale autorităților publice(1) Reglementările privind modalitățile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecția calității solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
N/A
130
organului central de mediu al administrației publice.(2) Organul central de mediu al adminisrației publice, cu consultarea celorlalte autorități publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calității mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendințelor de evoluție a acesteia. (3) Organul central de mediu al adminisrației publice coordonează activitatea de monitoring privind calitatea solului şi gradul de poluare tehnogenă a lui la nivelul întregii țări. (4) Controlul respectării reglementărilor legale privind protecția, conservarea, amenajarea şi folosirea rationala a solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită organele subordonate organului central de mediu al administrației publice , precum şi, după caz, de alte autorități ale administrației publice competente, potrivit dispozițiilor legale. (5) Guvernul Republicii Moldova în comun cu organele centrale de specialitate al administrației publice din domeniul mediului, economiei, agriculturii, culturii, instituțiile de cercetare şi cu autoritățile administrației publice locale sînt obligate; a) să propună producătorilor agricol tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii ecologice, în măsură să asigure atît producțiile necesare de bună calitate, cît şi protecția şi ameliorarea calității solurilor, să creeze un sistem de asistență fitosanitară operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, pentru aplicarea măsurilor adecvate şi prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanțelor chimice şi să asigure asistența tehnică agricolă; b) să elaboreze şi să implementeze programe anuale de combatere a eroziunii solului, subinundării, îmlăştinirii, salinizării, uscării excesive a terenurilor agricole, de prevenire şi stopare a alunecărilor de teren, de menținere a potențialului diferențiat al terenurilor agricole în funcție de valorile naturale la nivelul de suportabilitate a geoecosistemelor; c) să exercite o supraveghere sistematică asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor şi rotației lor pentru a se menține un bilanț pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol şi a se reduce pierderile prin eroziune sub limita restribuirii lui naturale de 5 t/ha pe an; d) să estimeze terenurile cu regim hidrotehnic secetos, să elaboreze tehnologii de majorare a efectului precipitațiilor, de folosire rațională a aprei pentru irigații; e) să constituie în perimetre de ameliorare terenuri agricole degradate,
131
care pot fi reamenajate, să supravegheze efectuarea lucrărilor de revalorificare a acestor terenuri; f) să organizeze un subsistem unic de monitoring al calității solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calității solurilor, evidențierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute, pentru elaborarea programelor şi luarea măsurilor de corectare a tendințelor negative; g) să estimeze terenurile cu patrimoniu arheologic şi să propună măsuri de protecție şi valorificare ale acestora.
Articolul 119. Evaluarea stării solurilor(1) În scopul protecției, conservării şi restabilirii calității solurilor se identifică zonelor de risc la eroziune, degradarea materiei organice, salinizare, compactizare şi alunecări de teren, în baza acestor date sunt stabilite programe naționale de măsuri. (2) Identificarea zonelor se face din aspect al dinamicii extinderii acestor arii de risc la factorii menționați anterior. Identificarea riscului se se facă pe baza metodologiei elaborate în comun de autoritatea centrală de mediu şi agricultură al administrației publice, şi Academia de Ştiințe a Moldovei. (3) Terenurile contaminate / poluate sunt evaluate şi încluse în inventarul siturilor contaminate. Inventarul siturilor contaminate este folosit ca mecanism pentru finanțarea remedierii siturilor orfane, la întocmirea raportului al stării solului, şi stabilirea unei strategii naționale de remediere a siturilor contaminate identificate. (4) Starea terenurilor este evaluată odată la 10 ani cu ajustarea datelor din Inventar. Informația acumulată în inventar este publică şi păstrată de organul central de mediu al administrației publice.
N/A
Articolul 120. Raportul stării solurilor(1) La efectuarea tranzacțiilor funciare unui sector de teren unde, potențial sau real, o activitate contaminantă a avut sau are loc, vînzătorul prezintă raportul asupra stării solului. (2) Raportul despre starea terenului va fi emis de către persoana autorizată. Acesta va include cel puțin următoarele detalii: a) istoricul sitului, furnizat de înregistrările oficiale; b) analiza chimică ce cuprinde determinări ale concentrațiilor de substanțe periculoase în sol, limitând acele substanțe care au legătură cu activitățile potențial poluante pentru situl respectiv;
N/A
132
c) nivelele de concentrații la care există suficiente motive să se considere că substanțele periculoase implicate prezintă un risc semnificativ pentru populație sau mediu. (3) Metodologia necesară pentru determinarea nivelului concentrației la care se referă aliniatul 2(b) este elaborată de organul centzral de mediu în cooperare cu alte autorități competente şi adoptată prin ordinul acestuia.
Articolul 121. Remedierea terenurilor contaminate/poluate(1) Remedierea siturilor contaminate listate în inventar este o condiție obligatorie în asigurarea dreptului la un mediu sănătrs şi garantarea securității ecologice. (2) Remedierea cuprinde acțiuni asupra solului, în vederea controlului, depistării, îndepărtării sau reducerii contaminanților astfel ca situl contaminat, ținând cont de actuala şi viitoarea sa utilizare, să nu mai prezinte pericol asupra mediului sau sănătății publice. (3) Remedierea terenurilor poate fi efectuată din alte surse decît cele bugetare şi din Fondul Ecologic Național în baza mecanismului elaborat pentru care, conform principiului “poluatorul plăteşte”, persoana responsabilă pentru poluare nu poate fi identificată sau nu poate fi făcută răspunzătoare conform legislației naționale sau comunitare sau nu poate suporta costurile remedierii.
N/A
Articolul 122. Scoaterea terenurilor din circuitul agricol(1) În scopul păstrării funcțiilor solului la care se referă articolul 116 al. (1), este limitată scoaterea din circuitul agricol a terenurilor. În cazul în care scoaterea din circuitul agricol este necesară, trebuie să fie utilizate construcțiile tehnice şi produsele care permit păstrarea acelor funcții pe cât este posibil. (2) Scoaterea terenurilor din circuitul agricol pentru realizarea unor obiective economice sau de destinație socială se realizează prin procedura adoptată prin lege specială. (3) La aprobarea deciziei de scoatere terenurilor din circuitul se va asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.
N/A
Articolul 123. Obligațiile deținătorilor de terenuri (1) Deținătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren asupra căruia nu deține un titlu juridic de proprietate, au următoarele obligații:
N/A
133
a) să ia măsuri de precauție pentru a minimiza sau preveni efecte adverse pentru calitatea solului; b) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității mediului geologic; c) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcțional, în special a celor situate de‐a lungul căilor de comunicații rutiere, feroviare şi de navigație; d) să respecte prevederile legislației în domeniu, recomandările autorităților agricole cu privire la organizarea asolamentelor şi rotației lor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentală ştiințific, ameliorările funciare, menținerea unui bilanț pozitiv de humus şi reducerea pierderilor prin eroziune sub limita restituirii lui naturale; e) să nu admită compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, substanțe periculoase, subinundarea, înmlăştinirea, salinizarea, uscarea excesivă a terenurilor agricole, să întreprindă măsuri de prevenire şi stopare a eroziunii solului, a alunicăriloer de teren; f) să definitiveze în colaborare cu organele centrale silvice ale administrației publice sistemul de perdele forestiere de protecție.să respecte orice alte obligații prevăzute de reglementările legale în domeniu. (1) Împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provrnite de la unitățile industriale, complexele zootehnice, de la stanțiile de epurare se admite numai cu autorizația autorităților pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate. (2) Este interzisă şi se sancționează, coform legii, depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise şi special amenajate a deşeurilor de producție şi menajere, a moluzului rezultat din construcții, a fierului vechi, a ambalajelor de orice fel, a reziduurilor industriale, a substanțelor chimice şi radioactive.
Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție (Washington, SUA 1973),
Secțiunea 4.Conservarea biodiversității, protecția ariilor naturale protejate şi a ecosistemelor
terestre Articolul 124. Activități cu specii de plante şi animale din flora şi fauna sălbatică (1) Importul şi exportul animalelor, părților şi derivatelor din ele, colectate din fauna sălbatică, în stare vie, proaspătă sau semiprelucrată, se admit în baza acordului de import / export, eliberat de către organul central de mediu al administrației publice.
+ compatibil
134
Legea RM Nr. 1246 ‐XIV din 28. 09.2000
(2) Importul, exportul, reexportul şi tranzitul animalelor, părților şi derivatelor din ele, reglementate de Convenția privind comerțul internațional cu speciile sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariție (CITES), se admit în baza permisului/certificatului CITES, eliberat de către organul de gestiune CITES. (3) Pentru importul, exportul şi reexportul colecțiilor de plante, al unor părți sau exponate ale colecțiilor este necesară obținerea permisului/ certificatului CITES sau acordului de import / export (4) Competențele şi procedura de emitere a acordului de import/export pentru plante şi/sau animale sălbatice non‐CITES şi ale permisului CITES sunt stabilite prin Legea regnului animal şi Legea regnului vegetal. (5) Activitățile de recoltare, capturare şi/sau de achiziție şi comercializare pe piața internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părți ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate de organul central de mediu al administrației publice confom legislației în vigoare.
DIRECTIVA CONSILIULUI 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (79/409/CEE) Articolul 4 1. Speciile menționate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a se asigura supraviețuirea şi reproducerea în aria de răspândire. În acest context, trebuie luate în considerare următoarele specii de păsări: (a) specii pe cale de dispariție; (b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale
Articolul 125. Regimul juridic al păsărilor şi habitatelor acestora(1) În scopul fi asigurării supraviețuirii și reproducerii în aria de răspândire a anumitor specii de păsări autoritatea centrală de mediu al administrației publice locale în comun cu Academia de Ştiințe a Moldovei iau măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora. (2) În acest context, se ține seama de următoarele specii de păsări: a) specii pe cale de dispariție; b) specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor; c) specii considerate rare din cauza efectivului redus al populațiilor sau a distribuției locale limitate; d) alte specii care necesită o atenție specială din cauza naturii specifice a habitatului lor. (3) Tendințele și variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare. (4) Academia de Ştiințe a Moldovei clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică respectivă. (5) Măsuri similare sunt aplicate şi pentru speciile migratoare care apar în mod regulat, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică respectivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbarea penelor
+ compatibil
135
habitatului lor; (c) specii considerate rare din cauza efectivului redus al populațiilor sau a distribuției locale limitate; (d) alte specii care necesită o atenție specială din cauza naturii specifice a habitatului lor. Tendințele şi variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare. Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr şi suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând cont de condițiile de protecție din zona geografică maritimă şi de uscat unde se aplică prezenta directivă. 2. Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă şi de uscat unde se aplică prezenta directivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor şi zonele de hibernare a acestor specii, precum şi punctele de popas
și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‐a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, se acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională. (6) La solicitare, toate informațiile relevante se vor furniza structurilor europen cu activități în domeniul protecție mediului pentru ca aceastea, după caz, să poată lua inițiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare a cerințelor de protecție pentru acele specii din zonele geografice unite între ele inntr‐un tot unitar. (7) În zonele de protecție georgrafice se iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Autoritățile publice locale în comun cu organele subordonate organului central de mediu la nivel teritorial depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor și în afara zonelor de protecție.
136
de‐a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, statele membre acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională. 3. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile relevante pentru ca aceasta să poată lua inițiativele corespunzătoare în vederea coordonării necesare pentru ca zonele menționate anterior la alin. (1) şi (2) să formeze un tot unitar care să îndeplinească cerințele de protecție pentru acele specii în zona geografică maritimă şi de uscat unde se aplică prezenta directivă. 4. Cu privire la zonele de protecție menționate anterior la alin. (1) şi (2), statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atâta timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor şi în afara zonelor de protecție.
137
DIRECTIVA 92/43/CEE A CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică Articolul 2 (1) Obiectul prezentei directive este să contribuie la menținerea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teritoriul statelor membre în care se aplică tratatul. (2) În temeiul prezentei directive, se adoptă măsuri de menținere sau readucere la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de importanță comunitară. Articolul 6 (1) Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de conservare necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale
Articolul 126. Regimul juridic al ariilor naturale protejate de stat(8) În Republica Moldova pentru a atinge obiectivele privind protectia celor mai reprezentative arii naturale; pastrarea genofondului; conservarea biodiversitatii; pastrarea aspectului natural al peisajului geografic; efectuarea de cercetari stiintifice; monitorizarea ariilor naturale protejate; şi educarea ecologica, culturala, estetica si recrearea cetatenilor este creat fondul ariilor naturale protejate de stat. (9) Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sînt destinate ocrotirii naturii, fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim determinat de protecție şi gospodărire conform legislației în vigoare. (1) Respectarea prevederilor din Regulamentele – cadru şi Planurile de management ale ariilor naturale protejate, aprobate conform prevederilor legale, este obligatorie. (2) În ariile naturale protejate în dependență de statutul de protecție sunt interzise: a) retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate, cu excepția cazurilor cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităților naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi restabilite confirmat prin datele de evaluare; b) desfăşurarea programelor, proiectelor şi activităților care contravin planurilor de management sau regulamentelor – cadru ale obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate; c) schimbarea destinației terenurilor fără aprobarea structurilor de administrare din cadrul ariilor naturale protejate de stat; d) păşunatul şi amplasarea stânelor; e) lucrările de instalare a rețelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic; f) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepția celor de importanță națională (petrol, gaze naturale) cu condiția respectării cerințelor speciale de protecție a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală de mediu; g) activități comerciale; h) distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, construcțiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul ariilor naturale protejate; i) aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii ariilor naturale protejate;
+ compatibil
138
sau incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor situri.
j) abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacă există; k) administrarea de îngrăşăminte minerale, erbicide, pesticide şi de alte substanțe chimice nocive; l) accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanți fosili pe suprafața ariilor naturale protejate, în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate; m) păşunatul, vânatul, pescuitul, cositul sau tăieri neautorizate, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinilor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale şi păsări;
DIRECTIVA 92/43/CEE A CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică Conservarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor Articolul 3 (1) Se instituie o rețea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea de Natura 2000. Compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I și habitatele speciilor enumerate în anexa II,
Articolul 127. Rețeaua ecologică(1) În scopul conservării diversității naturale genetice a tuturor speciilor de organisme vii incluse în ecosistemele şi complexele naturale, asigurării unor condiții de viață productive şi dezvoltării durabile a teritoriilor adiacente este creată rețeaua ecologică națională. (2) În procesul de proiectare şi constituire a rețelei ecologice naționale se ține cont de ariile naturale protejate, inclusiv cele planificate, precum şi de alte elemente ale naturii. În lipsa acestora, vor fi create, după caz, coridoare ecologice artificiale. (3) În Republica Moldova în dependență de statutul juridic de protecție, zonele‐nucleu şi coridoarele ecologice rețeau ecologică poate fi : internațională, națională şi locală. (4) Criteriile principale de proiectare, constituire, gestiune şi dezvoltare a rețelei ecologice naționale sînt: a) delimitarea spațială a teritoriilor naturale de sectoarele cu activitate economică intensă pentru asigurarea stabilității reciproce şi durabilității diversității biologice şi peisagistice; reprezentativitatea elementelor şi complexelor naturale; b) stabilitatea ecologică a elementelor rețelei ecologice naționale; c) abordarea diferențiată, care să asigure corespunderea atît a amplasării spațiale a terenurilor rețelei ecologice naționale, cît şi a regimului lor de funcționare cu specificul natural şi cel social‐economic al teritoriului; d) armonizarea dezvoltării rețelei ecologice naționale cu dezvoltarea social‐economică a unităților administrativ‐teritoriale;compensarea ecologică
+ compatibil
139
această rețea permite menținerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate naturale și a habitatelor speciilor respective. Sistemul Natura 2000 va include arii speciale de protejare clasificate de statele membre în temeiul Directivei 79/409/CEE. (2) Fiecare stat membru contribuie la punerea în aplicare a sistemului Natura 2000 proporțional cu gradul de reprezentare a tipurilor de habitate naturale sau a habitatelor speciilor prevăzute la alineatul (1) pe teritoriul său. În acest sens, fiecare stat membru desemnează anumite situri, în conformitate cu articolul 4, ca arii speciale de conservare, ținând seama de obiectivele stabilite la alineatul (1).
(repartizarea terenurilor de schimb în cazul exproprierii sau schimbul benevol) în conformitate cu legislația în vigoare. (5) Proiectarea, constituirea, gestiunea şi dezvoltarea rețelei ecologice naționale este efactuată în conformitate cu prevederile Legii privind rețeaua ecologică națională.
Articolul 128. Categoriile de terenuir atribuite la fondul forestier şi spațiile verzi (1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice
140
sau în Cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantații forestiere, constituie fondul forestier. Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodarire. (2) Terenurile din fondul forestier cuprind: a) terenuri pentru impadurire: terenuri destinate reimpaduririi; terenuri destinate impaduririi; b) terenuri afectate gospodariei silvice; c) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneturi etc. (3) Atribuirea terenurilor la fondul forestier se face pe baza amenajamentelor silvice sau a Cadastrului funciar în conformitate cu legislatia. (4) Spațiile verzi, indiferent de apartenența şi destinație, servesc la imbunătățirea calității mediului, menținerea echilibrului ecologic şi a genofondului autohton, la imbogățirea asortimentului de plante ornamentale, menținerea şi protejarea obiectelor naturale prețioase şi la armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale în vederea realizarii unei ambianțe favorabile desfăşurării activitțtilor antropogene. (5) Spațiile verzi includ: a) terenuri de folosință generală din perimetrul intravilanului şi extravilanului localităților urbane; b) terenuri cu spații verzi din localitățile rurale; c) terenuri din zonele turistice şi de agrement; d) terenuri ocupate de rețeaua rutieră a spațiilor verzi, linii parcelare şi linii de transport de energie electrică, iazuri şi lacuri; e) pepiniere şi plantații de arbori şi arbuşti decorativi; f) terenuri ocupate de construcții şi instalații care aparțin gospodăriei spațiilor verzi; g) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte,terenuri afectate de alunecări, sărături.
Articolul 129. Obligațiile deținătorilor şi beneficiarilor de terenuri ai fondului forestier (1) Deținătorii şi beneficiarii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetației forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligații: a) să mențină suprafața împădurită a fondului forestier, a vegetației
141
forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege; b) să exploateze masa lemnoasă în condițiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale; c) valorificarea masei lemnoase numai în limita tăierilor de îngrijire, de igienă, de regenerare şi reconstrucție ecologică şi conservarea conform amenajamentelor silvice, prin tehnologii ecologic argumentate de recoltare, corhănire şi transportare, care să asigure protecția solurilor, a florei şi faunei sălbatice, stabilitatea pantelor şi a ecosistemelor silvice; d) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condițiile prevăzute de lege; e) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transportarea masei lemnoase, stabilite conform legii, în scopul menținerii biodiversității pădurilor şi a echilibrului ecologic; f) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislației în domeniul silviculturii şi protecției mediului; g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetației lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcții de protecție a solului şi a resurselor de apă; h) să asigure exploatarea rațională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcție de capacitatea de refacere a acestora; i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu; j) să exploateze pajiştile, în limitele bonității, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice; k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în conformitate cu planurile de management şi regulamentele specifice; l) interzicerea activităților economice şi social‐obşteşti care pot afecta echilibrul ecologic al ecosistemelor terestre, al pădurilor, al pajiştilor şi finețelor, al oricăror formațiuni naturale care conservă diversitatea floristică şi faunistică a zonei; m) să sesizeze organele subordonate organului central de mediu al administrației publice despre accidente sau activități care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. (2) Se interzice reducerea suprafeței terenurilor fondului forestier. În cazuri
142
excepționale, pentru construcția obiectelor cu destinație specială, a drumurilor de importanță republicană, a liniilor electrice de tensiune înaltă, a magistralelor de petrol şi gaze, reducerea suprafeței terenurilor fondului forestier se permite în baza deciziei Guvernului doar în urma eloberării acordului de mediu și cu avizul pozitiv al expertizei de mediu, după caz. (3) Retragerea definitivă a suprafețelor din terenurile fondului forestier se realizează prin includerea în acesta a unor terenuri utile pentru împădurire şi echivalente ca suprafață şi bonitate.
Secțiunea 5.Protecția aşezărilor umane
Articolul 130. Responsabilități şi obligații (1) Pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, autoritățile administrației publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligații: a) să elaboreze planurile locale de acțiune în domeniul mediului cu asigurarea finanțării implementării acestora; b) să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menținere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al patrimoniului cultural al fiecărei zone şi localități, condiții de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecție sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundațiilor; c) să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activități, fără a prejudicia starea mediului, spațiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populației; d) să îmbunătățească microclimatul localităților, prin amenajarea şi întreținerea izvoarelor şi a bazinelor de apă din interiorul şi din zonele limitrofe acestora, să înfrumusețeze şi să protejeze peisajul, să creeze şi întrețină zonele verzi şi să mențină curățenia stradală; e) să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcționarea sau existența obiectivelor cu risc pentru sănătatea populației şi mediu; f) să respecte regimul de protecție specială a localităților balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor
143
protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activități cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecție a acestora; g) să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menținerea, întreținerea şi dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecție stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologică, estetică şi recreativă, în conformitate cu planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului; h) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților, cu predominanță în spațiile destinate locuințelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului; i) să nu degradeze mediul natural sau amenajat, prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel; j) să adopte măsuri obligatorii, pentru persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreținerea şi înfrumusețarea, după caz, a clădirilor, curților şi împrejurimilor acestora, a spațiilor verzi din curți şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi; k) să inițieze, pe plan local, proiecte de amenajare, de întreținere şi dezvoltare a canalizării.
Capitolul VI
MANAGEMENTUL INTEGRAT AL MEDIULUI
Secțiunea 1.Monitoringul integrat al mediului
Articolul 131. Obiectul reglementării (1) Monitoringului integrat de mediu este evaluarea tendințelor şi perspectivelor, elaborarea politicilor de mediu, cît şi evaluarea eficienței şi oportunității politicilor de mediu implementate. (2) Monitoringului integrat de mediu este efectuat de către organul central de mediu al administrației publice şi organele din subordinea organului cetral de mediu cu participarea altor autorități responsabile de anumite aspecte ale monitoringului asupra resurselor naturale sau a impactului asupra mediului în conformitate cu baza legislativ‐normativă în vigoare. (3) Guvernul aprobă odată în patru ani Programul de monitoring. Principiile de
144
bază determină structura sistemului de monitoring, prioritățile şi alocațiile financiare necesare pentru desfăşuarea monitoringului integrat de mediu. (4) În baza principiilor directorii aprobate, organul central de mediu al administrației publice odată în patru ani aprobă Programul național de monitoring integrat de mediu. În Program sînt indicați parametri, indicatorii, regularitatea, căt şi metodele utilizate de rețele de monitoring.
Articolul 132. Monitoringul calității mediului(1) Supravegherea permanentă la nivel național a stării mediului, resurselor naturale şi a impactului antropic, se realizeaza prin intermediul sistemului de monitoring integrat de mediu, bazat pe parametri şi indici cu acoperire spațială şi temporală, care asigură cadrul informațional necesar pentru elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecințelor activității antropice şi a hazardelor naturale, de elaborare a prognozelor şi exercitare a controlului operativ asupra efectelor măsurilor de redresare a stării mediului. (2) Funcționarea sistemului de monitoring integrat de mediu este asigurată de către organul central de mediu al administrației publice cu instituțiile subordonate acestuia, precum şi de către furnizorii şi beneficiarii informației respective. (3) În cadrul sistemului de monitoring integrat de mediu în calitate de furnizori ai informației de mediu participă organele subordonate organului central de mediu, instituțiile de stat gestionare ale resurselor naturale (ministere, agenții, institutii, concerne, asociații), organele abilitate să exercite controlul asupra utilizării lor, instituțiile ştiințifice şi agenți economici care folosesc resurse naturale ori desfăşoară activități cu impact asupra mediului sau sănătății populației.
Articolul 133. Conținutul sistemului de monitoring integrat de mediu (1) Monitoringul integrat de mediu cuprinde următoarele subsisteme: a) monitoringul calității componentelor de mediu; b) monitoringul (utilizării şi protecției, calității, cantității) resurselor naturale; (2) Structura şi conținutul subsistemelor se stabileşte de autoritățile responsabile de domeniile monitorizate, conținutul sistemului de monitoring integrat de mediu se stabileşte prin hotărîre de Guvern.
Articolul 134. Responsabilitățile(1) Responsabilitatea pentru monitorizare o poartă îin general autoritățile competente, operatorii şi/sau terții contractați.
145
(2) În dependență de procesul producției, precum şi de materiile prime şi chimicalele utilizate în instalație sunt elaborați parametrii / indicatorii de monitorizare. Monitorizarea activității poate fi efectuată şi pe concept bazat pe risc. Pentru estimarea riscului trebuie să se cerceteze probabilitatea unei depăşiri a valorilor limită de emisie şi impactul urmărilor. (3) Persoanele juridice indiferent de formă de proprietate, ale căror activități au sau pot avea un impact negativ asupra calității mediului sau asupra componentelor lui, sînt obligate, să efectueze în zonele lor de activitate supravegherea stării mediului şi evidența resurselor naturale folosite, prezentînd informația respectivă organelor competente în colectarea datelor de mediu, cît şi să prezinte gratuit organului central de mediu al administrației publice şi organelor din subordinea acestuia informația solicitată.
Articolul 135. Accesul la datele monitoringului integrat de mediu. (1) Datele din cadrul monitoringului integrat de mediu sunt deținute de către organul central de mediu al administrației publice. (2) Informația generalizată privind monitoringul integrat de mediu este stocată în baza de date a sistemului informațional integrat gestionat de organul central de mediu al administrației publice (3) Calitatea de beneficiar al informației de mediu acumulate în rezultatul monitoringului integrat de mediu o poate avea orice instituție, persoană fizică sau juridică, ce solicită informația respectivă. Orice informație prelucrată sau neprelucrată, inclusiv cea generalizată sub formă de raport de către organul central de mediu al administrației publice se oferă gratis. (4) Solicitarea informației care nu se conține in rapoartele generalizate elaborate de organul central de mediu al administrației publice se oferă contra plată.
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și
Articolul 136. Indicatorii de mediu(1) Indicatorii de mediu sunt acei parametri sau o valoare derivata dintr‐un parametru, care ofera informatie despre o influență anumită asupra mediului. (2) În scopul ordonării volumului necesar de informație pentru obținerea unei imagini precise asupra unei situații organul central de mediu al administrației publice în comun cu structurile subordonate elaborează și face public pe pagina web oficială lista indicatorilor de mediu. a) Indicatorii de mediu pot fi grupați, după cum urmeaza: b) indicatori de presiune exprima cauzele problemelor de mediu, măsoară
+ compatibili
146
audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei
ANEXA IV
RAPORTAREA ÎN MATERIE DE MEDIU
C. Indicatorii principali şi alți indicatori relevanți existenți în ceea ce priveşte performanța de mediu
Organizațiile raportează, atât în declarația de mediu, cât și în declarația de mediu actualizată, indicatorii principali, în măsura în care aceștia vizează aspectele cu referire directă la mediu ale organizației, precum și cu privire la alți indicatori relevanți existenți în ceea ce privește performanța de mediu, în conformitate cu cele stabilite mai jos.
Raportarea oferă date cu privire la contribuția/impactul real.
impactul asupra mediului ( deprecierea resurselor naturale ca urmare a unei extracții intense, eliberarea de poluanțti și deșeuri în mediu prin dezvoltarea industrială etc. c) indicatorii de stare evidențiază calitatea mediului prin agregarea datelor care privesc calitatea aerului, a apei sau a solului precum și cele care privesc marimea stocurilor de resurse naturale. d) indicatorii de raspuns cuantifica rezultatele realizării politicilor de mediu așa cum sunt implementate (la nivelul reglementărilor, al bugetului național, al introducerii stimulentelor fiscale etc). (3) În baza indicatorilor de mediu elaborați operatorii și autoritățile competente elaborează raporte și dări de seamă privind realizarea activităților planificate în Planurile de acțiuni. (4) Monitorizarea implementării activităților se face la fel în baza indicatorilor de mediu elaborați pentru fiecare activitate, obiectiv și document politic.
147
În cazul în care divulgarea informațiilor ar afecta în mod negativ confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale ale organizației, acolo unde acest statut de confidențialitate este prevăzut în legislația națională sau comunitară pentru a proteja un interes economic legitim, organizația poate avea posibilitatea să indexeze această informație în raportarea sa, de exemplu prin stabilirea unui an de referință (cu numărul de index 100) pornind de la care s‐ar putea stabili dezvoltarea contribuției/impactului real.
Indicatorii:
(a) oferă o evaluare precisă a performanței de mediu a organizației;
(b) sunt ușor de înțeles și nu sunt ambigui;
(c) permit o comparație pe bază anuală, cu scopul de a evalua progresul
148
performanței de mediu a organizației;
(d) permit, după caz, comparații în raport cu parametrii de referință sectoriali, naționali sau regionali;
(e) permit, după caz, comparații cu cerințele de reglementare.
2. Indicatori principali
(a) Indicatorii principali se aplică tuturor tipurilor de organizații. Aceștia vizează performanța obținută în cadrul următoarelor domenii esențiale de mediu:
(i) eficiența energetică;
(ii) eficiența materialelor;
(iii) apă;
(iv) deșeuri;
(v) biodiversitate; și
(vi) emisii.
În cazul în care o
149
organizație ajunge la concluzia că unul sau mai mulți indicatori principali nu sunt relevanți pentru aspectele sale semnificative directe de mediu, organizația respectivă are posibilitatea de a nu raporta asupra indicatorilor principali în cauză. Organizația prezintă o motivație în acest sens, în care face trimitere la analiza sa de mediu.
(b) Fiecare indicator principal are în componență:
(i) o cifră A, care indică contribuția/impactul anual total într‐un anumit sector;
(ii) o cifră B, care indică producția globală anuală a organizației; și
(iii) o cifră R, care indică raportul A/B.
În raportul său, fiecare organizație are în vedere, pentru fiecare indicator, toate cele trei elemente.
150
Secțiunea 2.Sistemul informațional integrat de mediu
Articolul 137. Stabilirea modului de funcționare a sistemului informațional integrat de mediu (1) Sistemul informațional integrat de mediu elaborat în scopul realizării managementului integrat de mediu şi/sau a componentelor de mediu sau de obligații, precum şi în scopul elaborării şi monitorizării punerii în aplicare a documentelor de dezvoltare durabilă şi de protecție a mediului, precum şi alte documente de politici, în conformitate cu dispozițiile prezentei Legi. (2) Sistemului informațional integrat de mediu îi revine sarcina de creare şi administrare a structurii bazelor de date aferente bazelor de date şi informațiilor de mediu. (3) Sistemul informațional integrat de mediu are la bază scopurile şi principiile protecției mediului. Sistemul informațional integrat de mediu include registrele, cadastrele şi bazele de date ținute de către autoritățile competente pentru protecția mediului, cît şi alte instituții, activitatea cărora este reglementată de acte normative în domeniul protecției mediului. (4) Informațiile conexe privind calitatea factorilor de mediu sunt remise şi deținute de către organul central de mediu al administrației publice.
Articolul 138. Conținutul Sistemului informațional integrat de mediu (1) Elaborarea şi actualizarea sistemului informațional integrat de mediu este asigurată de către autoritatea centrală de mediu, în conformitate cu prevederile actelor normative elaborate în domeniu. (2) Sitemul informațional integrat de mediu conține date şi informații privind starea mediului, nivelul de poluare şi, impactul asupra mediului şi răspunsuri pentru societate, în special: a) date privind starea mediului şi a componentelor de mediu colectate şi prelucrate în conformitate cu prezenta lege şi reglementările speciale, precum şi listele naționale de indicatori; - date privind emisiile de poluanți în mediu din Registrul poluanților; - informatii despre caracteristicile naturale şi amenajări teritoriale; - informații despre fenomenele naturale; - date privind hazardele naturale; - date privind riscurile naturale; - date privind resursele naturale şi utilizarea resurselor naturale;
151
- date privind zonele care sunt desemnate ca arii natural protejate de stat;- date privind zonele cu patrimoniu cultural; - date privind diversitatea biologic; - date privind efectele poluării mediului asupra sănătății umane; - informații privind gestionarea deşeurilor ; - informații privind substanțele periculoase; - date privind accidentele industriale şi de mediu; - date privind poluanții de mediu; - datele care sunt importante pentru evaluarea dezvoltării durabile; - date socio‐economice, - metodologia, documentele de date, - date spațiale; - date tehnice şi ştiințifice ale instituțiilor naționale şi internaționale; - măsuri documentelor de politici, planuri şi programe de protecție a mediului; b) În sistemul informațional integrat de mediu se include cel puțin următoarea informație: ‐ actele legislative şi normative naționale în domeniul protecției mediului înconjurător, Convențiile Internaționale, actele normative în domeniul protecției mediului ale Uniunii Europene; ‐ planuri, programe, politici, strategii în care sînt incluse acțiuni în domeniul protecției mediului şi utilizării durabile a resurselor naturale; ‐ informații privind implementarea acțiunilor incluse în planuri, politici, strategii; ‐ informații privind starea factorilor de mediu, nivelul de poluare, factorii de poluare, indicatori de monitorizare şi de performanță; ‐ autorizările eliberate în baza actelor legislativ‐normative în vigoare; ‐ informația privind exercitarea controlului ecologic de stat; ‐ informația privind potențialii poluatori ‐ programe, planuri şi rezultatele monitorizării factorilor de mediu; ‐ cercetări în domeniul şi evaluarea riscurilor asupra factorilor de mediu.
Articolul 139. Cadastrele resurselor naturale(1) Cadastrele resurselor naturale al Republicii Moldova sunt create cu scopul asigurării unei evidențe complexe a componentelor de mediu şi evaluarea potențialului acestora. (2) Cadastrele resurselor naturale sunt parte componentă a Sistemului Informațional integrat de mediu şi obligatoriu de evidență tehnică, economică şi juridică prin care se realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe
152
hărți şi planuri topografice a tuturor resurselor naturale de pe teritoriul republicii, indiferent de destinația, modul de folosire şi de tipul de proprietate.
Articolul 140. Ținerea Cadastrelor resurselor naturale(1) Cadastrele resurselor naturale ce conțin totalitatea informației ( de ordin ecologic, economic, juridic) întocmite în baza înformației furnizate de către deținătorii informației poate fi creat din mai multe registre. (2) Ținerea Cadastrelor resurselor naturale este efectuată de autoritățile comapetente împuternicite cu funcția dată în baza legislației în vigoare. Controlul asupra modului de ținere a cadastrului este efectuat de către organul central de mediu al administrației publice (3) Informația cadastrală este publică dacă prin acte speciale nu sunt prevăzute anumite restricții.
Articolul 141. Obligații(1) Autoritățile publice centrale şi locale, agenții economici ce au activități în domeniul protecției mediului, folosirii resurselor naturale sunt obligate furnizeze informația privind modul de folosire, calitatea cantitatea etc. către organul central de mediu al administrației publice în termenii stabiliți. (2) În cazul modificării datelor din registru, furnizorul datelor registrului este obligat să informeze despre aceasta deținătorul registrului în modul stabilit de deținător. (3) Furnizorul datelor registrului este obligat să asigure corectitudinea şi autenticitatea datelor prezentate pentru a fi introduse în registru şi actualizarea acestora în modul stabilit de lege sau acord. (4) Ținerea registrelor se efectuează în strictă conformitate cu regulile de ținere a registrelor, stipulate în regulamentul cu privire la modul de ținere a registrului respectiv. (5) Posesorul oricărui registru informațional privind mediul înconjurător sau unei baze de date este obligat să asigure corectitudinea şi autenticitatea datelor prezentate pentru a fi introduse în sistemul informațional de mediu integrat şi actualizarea acestora.
REGULAMENTUL (CE) NR. 166/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI
Articolul 142. Registrul emisiilor şi transferului de poluanți(1) Registru este un instrument rentabil pentru a încuraja îmbunătățiri în performanța în ceea ce priveşte mediul, pentru a asigura accesul publicului la informații privind emisiile de poluanți şi transferurile în afara amplasamentului ale poluanților şi deşeurilor şi pentru a ajuta la determinarea tendințelor,
+ compatibil
153
din 18 ianuarie 2006de instituire a unui registru european al emisiilor si transferului de poluanti si de modificare a Directivelor 91/689/CEE si 96/61/CE ale Consiliului (3) Registrele emisiilor si transferului de poluanti (denumite în continuare „PRTR”) sunt un instrument rentabil pentru a încuraja îmbunatatiri în performanta în ceea ce priveste mediul, pentru a asigura accesul publicului la informatii privind emisiile de poluanti si transferurile în afara amplasamentului ale poluantilor si deseurilor si pentru a ajuta la determinarea tendintelor, evidentierea progresului în reducerea poluarii, monitorizarea respectarii anumitor acorduri internationale, stabilirea prioritatilor si evaluarea progreselor obtinute prin politicile si programele comunitare si nationale de mediu. (12) Datele raportate de statele membre trebuie sa fie de înalta calitate, în special în ceea ce priveste
evidențierea progresului în reducerea poluării, monitorizarea respectării anumitor acorduri internaționale, stabilirea priorităților şi evaluarea progreselor obținute prin politicile şi programele comunitare şi naționale de mediu. (2) Registrul emisiilor şi transferului de poluanți (registru poluanților) include informații specifice cu privire la emisiile de poluanți în aer, apă şi sol şi transferurile de deşeuri şi poluanți din apele reziduale în afara amplasamentului, raportate de către operatorii complexelor industriale care desfăşoară una sau mai multe dintre activități incluse în sistemul dat; şi pragul/pragurile de emisii și volumul deșeurilor inclusiv celor periculoase. (3) Datele raportate trebuie să corespundă criteriilor: înaltă calitate, în special în ceea ce priveşte exhaustivitatea, consecvența şi credibilitatea. (4) Crearea şi centralizarea registru poluanților şi informații suplimentare, precum şi elaborarea rapoartelor preliminare la nivel național şi transmiterea lor către organul central de mediu al administrației publice sunt asigurate de organul în subordinea organului central de mediu.
154
exhaustivitatea, consecventa si credibilitatea. Articolul 4 Concept si structura 1. Comisia publica PRTR european prezentând datele, atât în forme agregate, cât si neagregate, astfel încât emisiile si transferurile sa poata fi cautate si identificate dupa: (a) unitate, inclusiv societatea mama, dupa caz si amplasamentul sau geografic, inclusiv bazinul hidrografic; (b) activitate; (c) frecventa la nivel de stat membru sau Comunitate; (d) poluant sau deseu, dupa caz; (e) fiecare mediu (aer, apa, sol) în care este evacuat poluantul; (f) transferurile în afara amplasamentului ale deseurilor si destinatia lor, dupa caz; (g) transferurile în afara amplasamentului ale poluantilor în apele
Articolul 143. Structura registrului de poluanți (1) Organul central de mediu al administrației publice publică registru poluanților prezentând datele, atât în forme agregate, cât şi neagregate, astfel încât emisiile şi transferurile să poată fi căutate şi identificate după: a) unitate, inclusiv societatea mamă, după caz şi amplasamentul său geografic, inclusiv bazinul hidrografic; b) activitate; c) frecvența la nivel de stat sau pe plan european; d) poluant sau deşeu, după caz; e) fiecare mediu (aer, apă, sol) în care este evacuat poluantul; f) transferurile în afara amplasamentului ale deşeurilor şi destinația lor, după caz; g) transferurile în afara amplasamentului ale poluanților în apele reziduale; h) surse difuze; i) proprietar sau operator de unitate. (2) Conținutul, sistemul de acumulare a informației, categoria de date supuse acumulării şi raportării, procedurile de raportare, asigurarea şi evaluarea calității, drepturile şi obligațiile operatorilor, confidențialitatea, şi alte elemente necesare pentru funcționarea corectă a registrului de poluanți este prevăzută în hotărîrea de Guvern.
+ compatibil
155
reziduale; (h) surse difuze; (i) proprietar sau operator de unitate. 2. 2. PRTR european este conceput pentru a facilita la maxim accesul publicului, pentru a permite ca informatiile, în conditii de functionare normale, sa fie continuu si imediat accesibile pe Internet si prin alte mijloace electronice. Conceptul lui ia în considerare posibilitatea extinderii ulterioare si include toate datele raportate pentru anii anteriori, pâna la cel putin zece ani anteriori de referinta. REGULAMENTUL (CE) NR. 166/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor si transferului de poluanti si de modificare a Directivelor 91/689/CEE si 96/61/CE ale Consiliului Articolul 5
Secțiunea 3.Statistica de mediu
Articolul 144. Statistica de mediu (1) Elaborarea informației statistice (statistica de stat) în domeniul mediului se efectuează în scopul acumulării şi analizei datelor statistice despre mediu, argumentării formulării politicii de mediu, documentelor strategice, deciziilor organelor publice centrale şi agenților economici, informarea societății civile, şi întru transmiterea datelor statistice privind mediul organizațiilor internaționale şi altor categorii de utilizatori. (2) Elaborarea informației statistice se efectuează de către organele oficiale de statistică şi organul central de mediu al administrației publice şi alte organe centrale adminstrative, în competența cărora intră gestionarea resurselor
+/‐
Parțial compatibilă, vafi compatibilăcănd RM vatrece lasistemul PRTR
156
Raportarile operatorilor1. Operatorul fiecarei unitati care întreprinde una sau mai multe dintre activitatile specificate în anexa I peste pragurile de capacitate aplicabile specificate raporta anual autoritatii sale competente cantitatile, împreuna cu precizarea daca informatiile se bazeaza pe masuratori, calcule sau estimari, ale urmatoarelor: (a) emisiile în aer, apa si sol ale oricarui poluant specificat în anexa II pentru care se depaseste valoarea pragului aplicabil specificat în anexa II; (b) transferurile în afara amplasamentului ale deseurilor periculoase în cantitati mai mari de 2 tone pe an sau ale deseurilor nepericuloase în cantitati mai mari de 2 000 de tone pe an, pentru orice operatiuni de recuperare sau eliminare, cu exceptia operatiunilor de eliminare prin tratare prin contact cu solul si injectare la adâncime prevazute la articolul 6, indicând cu „R”
naturale. (3) Organul central de statistică stabilesc în comun cu organul central de mediu al administrației publice metodologia unică de elaborare a formularelor statistice în domeniul protecției mediului, ce corespunde practicii internaționale. (4) Metoda de colectare a formularelor statistice de mediu de la agenții economici se stabileşte de către organul central de mediu al administrației publice în comun cu organul cetral de statistică. (5) Persoanele fizice şi juridice, activitatea de producție a cărora influențează asupra mediului, sunt obligați să prezinte în organele oficiale ale statisticii şi în organul central de mediu al administrației publice şi structurilor subordanate teritoriale a le acestora informația statistică după formularele aprobate de raportare statistică în termenii stabiliți. (6) Listele persoanelor fizice şi juridice, care sunt obligați să prezinte rapoarte statistice sunt elaborate de organele teritoriale de protecție a mediului în baza criteriilor, aprobate de organul central al mediului şi se prezintă în organele teritoriale ale statisticii. (7) În cazul în care în organul central al mediului nu sunt prezentate rapoartele statistice în domeniul mediului, se consideră ca încălcarea legislației privind mediul înconjurător. (8) Obiectul evidenței statistice ale mediului înconjurător sunt emisii ale polunaților în mediul înconjurător, formarea, utilizarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv toxice, substanțe chimice, utilizarea resurselor naturale (apa, păduri, biodiversitate etc.), consumuri pentru protecția mediului, efectuarea lucrărilor de expoatare geologice, protecția aerului atmoferic; producerea, consumul, importul/ exportul de substanțe de distrug startul de ozon, regelementate prin Protocolul de la Montreal.
157
sau „D”, respectiv, daca deseurile sunt destinate pentru recuperare sau eliminare si, în cazul deplasarilor transfrontaliere ale deseurilor periculoase, numele si adresa instalatiei de recuperare sau eliminare a deseurilor si amplasamentul real de recuperare sau de eliminare; (c) transferurile în afara amplasamentului ale oricarui poluant precizat în anexa II în apele reziduale destinate tratarii pentru care se depaseste valoarea pragului specificata în anexa II coloana 1b.
Secțiunea 4.Planificarea acțiunilor privind protecția mediului în contextul dezvoltării durabile Articolul 145. Obiectul reglementării (1) Activitățile din domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice în Republica Moldova se realizează prin elaborarea, adoptarea şi implementarea documentelor de politici şi legislației de mediu. (2) Documentele de politici în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice sunt: a) Strategia de mediu a Republicii Moldova; b) Programele de protecție a mediului; c) Planul de Acțiuni în domeniul protecție mediului; d) Raportul privind calitatea mediului.
N/A
Articolul 146. Condiții generale de planificare N/A
158
(1) În scopul planificării, elaborării şi realizării acțiunilor în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice se elaborează documente de politici de mediu la nivel național, regional şi local şi pe diferite ramuri ale economiei naționale ce au impact asupra mediului. (2) Documentele de politici în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice se elaborează, finanțează şi realizează în conformitate cu prevederile legislației naționale, cu respectarea principiilor de informare şi implicarea publicului în luarea deciziilor de mediu. (3) Documentele de politici în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice fără acoperire financiară, mecanism de monitorizare şi raportare nu sunt adoptate. (4) Planificarea şi elaborarea acțiunilor în domeniul protecției mediului şi asigurării securității ecologice a statului se efectuează în baza: indicilor de monitorizare, prognozelor de stat privind dezvoltarea social‐economică şi starea factorilor de mediu, cercetărilor ştiințifice fundamentale şi practice. (5) Documentele de politici adoptate în conformitate cu prezenta lege şi cele elaborate în baza reglementărilor speciale specifice componentelor de mediu sau în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în baza actelor internaționale din domeniu, în mod corespunzător sunt parte integrată a documentelor de politici de protecție a mediului şi asigurării securității ecologice.
Articolul 147. Strategia de mediu a Republicii Moldov(1) Strategia de mediu a Republicii Moldova direcționează pe termen mediu sau lung direcțiile orientative în domeniul protecție a mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale, avînd drept scop identificarea modalităților şi mecanismului de organizare a realizării obiectivelor pe problematică adordată. (2) Strategia de mediu include: a) analiza componentelor de mediu; b) principiile şi criteriile de stabilire a obiectivelor şi priorităților de protecție a mediului şi folosirii durabile a mediului a Republicii Moldova; c) principiile dezvoltării durabile; d) obiectivele de bază şi măsuri în domeniul protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale; e) cadrul instituțional implicat în implementarea strategiei; f) metodele de implementare şi responsabilitatea implementarea strategiei; g) monitorizarea implementării Strategiei de mediu în baza setului de indicatori;
N/A
159
(3) Strategia este elaborată de către organul central de mediu al administrației publice în cooperare cu autoritățile centrale administrative responsabile pe domeniile: economie, sănătate şi asistență socială, agricultură, silvicultură, ştiință, educație, turism, transport şi dezvoltare regională şi locală. Activitățile de elaborare sunt coordonate de către organul central de mediu al administrației publice (4) Strategia, la propunerea Guvernului, este adoptată de Parlamentul Republicii Moldova. (5) Modificările şi/sau amendamentele sau noile strategii sunt făcute o dată la zece ani, sau mai devreme, la propunerea organul central de mediu al administrației publice (6) Documentele de politici în diferite domenii şi activități ale economiei naționale nu pot fi în contradicție cu Strategia de mediu a Republicii Moldova.
Articolul 148. Programul de protecție a mediului (1) Programul de protecție a mediului (în continuare Programul), stabileşte direcțiile concrete, care servesc drept instrument de implementare a politicilor, conținînd obiective clar definite în domeniu protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor, programul trebuie să se bazeze pe Strategia de mediu a Republicii Moldova. (2) Programul trebuie să includă: a) identificarea problemelor de mediu; b) obiectivele specifice ale programului; c) acțiunile ce urmează a fi întreprinse; d) etapele şi termenele de implementare; e) responsabilii pentru implementare; f) estimarea generală a costurilor; g) rezultatele scontate; h) indicatorii de progres şi performanță; i) procedurile de raportare şi evaluare. (3) Programul se adoptă pentru o perioadă de 5 ani. (4) Programul este elaborat de organul central de mediu al administrației publice în cooperare cu celelalte organe centrale de specialitate ale administrației publice şi este adoptat prin Hotărîre de Guvern. (5) Supravegherea implementării şi raportarea este pusa în sarcina organul central de mediu al administrației publice. Organele centrale de specialitate ale administrației publice şi autoritățile publice locale sunt obligate să furnizeze
N/A
160
informația despre modul şi rezultatele implementării Programul către organul central de mediu al administrației publice (6) Modificările şi/sau amendamentele sau un Program nou, poate fi adoptat pînă la finisarea celui în vigoare, pe baza analizei eficienței măsurilor puse în aplicare, precum şi conform Raportului privind calitatea mediului pentru perioada respectivă, şi dacă este necesar argumentarea ştiințifică asupra măsurilor aplicate.
Articolul 149. Planul de Acțiuni în domeniul protecție a mediului(1) Planul de Acțiune în domeniul protecției mediului (în continuare Planul), prevede sarcini concrete pe termen scurt în domeniul protecție mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale. Planul este elaborat la nivel local,municipal şi regional ținând cont de particularitățile locale şi caracteristicile zonei. (2) Planul include în special: a) condițiile şi măsurile de protecție a mediului, măsurile prioritare de protecție a mediului, a componentelor de mediu, anumitor arii şi zonelor din cadrul acestora; b) entitățile şi autoritățile care sunt responsabili de implementare a măsurile de protecție a mediului stabilite în plan; c) monitorizarea stării mediului şi evaluarea necesităților de a crea rețeaua de monitorizare continuă a condițiilor de mediu în aria unde planul va fi implementat; d) acțiunile ce trebuie întreprinse în situațiile de urgență în cazuri de poluare în urma accidentelor tehnice sau calamități naturale în aria unde planul va fi implementat; e) termenele limită pentru realizarea măsurilor stabilite de plan; f) sursele de finanțare şi costurile pentru implementarea măsurilor definite şi evaluarea resurselor necesare pentru realizarea prevederilor din plan; g) indicatorii de progres; h) procedurile de raportare şi evaluare a modului de implementare a Planului (3) Planul este elaborat cu respectarea principiilor de informare şi implicarea publicului în luarea deciziilor de mediu şi este adoptat de autoritățile publice locale / municipale sau regionale prin consultarea prealabilă cu organul central de mediu al administrației publice locale. (4) Planul se elaborează şi adoptă timp de 6 luni de la intrarea în vigoare a Programului de protecție a mediului, pentru o perioadă de 5 ani. (5) Planul la nivel raional, municipal şi local trebuie să fie armonizat cu programul național de protecție a mediului. Adoptarea acestuia se face numai după avizarea
N/A
161
de către organul central de mediu al administrației publice.(6) Autoritățile publice locale la nivel raional şi municipal în termen de o lună de la data adoptării Planului sunt obligate să‐l prezinte Agenției de Protecție a mediului. (7) Modificările şi/sau amendamentele sau un nou Plan pot fi făcut pînă la finisarea celui adoptat, pe baza analizei eficienței măsurilor puse în aplicare, precum şi a precum şi conform Raportului privind starea mediului pentru perioada respectivă, şi dacă este necesar argumentarea ştiințifică asupra măsurilor aplicate.
DIRECTIVE 2003/4/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 28 January 2003 on public access to environmental information and repealing Council Directive 90/313/EEC Articolul 7 Disiminarea informație (d) rapoartele privind starea mediului menționate la alineatul (3);
Articolul 150. Raportul privind calitatea mediului(1) În scopul monitorizarii realizării obiectivelor prevăzute în documentelor de politici privind protecția mediului şi asigurarea securității ecologice prevăzute de prezenta Lege, precum şi starea componentelor de mediu organul central de mediu al administrației publice prezintă Raportul privind calitatea mediului pentru perioada de 4 ani în fața Guvernului Republicii Moldova, care îl şi aprobă. (2) Raport privind starea mediului conține în special: evaluarea documentelor de politici şi atingerea obiectivelor realizării acestora, informații despre starea mediului în diferite zone, date cu privire la impactul anumitor activități asupra mediului, analiza indicatorilor de mediu în dinamică, evaluarea eficienței măsurilor puse în aplicare, informații cu privire la monitorizarea componentelor de mediu şi a cadrului instituțional de management al mediu şi de utilizare a resurselor financiare pentru protecția mediului, evaluarea necesităților noi sau propunerea modificărilor la documentele existente şi altă informație de importanță pentru promovarea dezvoltarii durabile, protecția mediului şi asigurarea securității ecologice. (3) Raportul privind starea mediului se elaborează o dată la 4 ani. O dată la doi ani organul central de mediu al administrației publice prezintă Raportul sumar privind calitatea mediului pentru perioada respectivă. Raportul privind calitatea mediului se editează cu un an înaintea elaborării Programului de protecție a mediului, conform prevederilor art. 148 al prezentei Legi. (4) Raportul sumar privind calitatea mediului, este întocmit în baza listei de indicatori recomandați de CEE ONU şi altor informații relevante ştiințific argumentate. Raportul sumar privind calitatea mediului stă la baza elaborării Raportului privind calitatea mediului. (5) Organul central de mediu al administrației publice poartă răspunderea pentru prezentarea rapoartelor adecvate şi în termenii stabiliți privind îndeplinirea cerințelor Actelor internaționale în domeniul mediului, partea a cărora este Republica Moldova.
+ compatibil
162
(7) La nivel raional şi municipal se întocmeşte Raportul privind calitatea mediului la nivel local elaborat de organul adminisrativ din subordinea organului central de mediu. Conținutul Raportului privind calitatea mediului la nivel local include datele şi categoriile de informații relevante prevăzute de aliniatul (2) al prezentului articol. Raportul privind calitatea mediului la nivel local se depune către organul central de mediu al administrației publice cel tîrziu cu 6 luni înainte de data prezentării Raportului privind calitatea mediului în fața Guvernului.
Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 și a Deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei
ANEXA IV
RAPORTAREA ÎN MATERIE DE MEDIU
A. Introducere
Informațiile referitoare lamediu sunt prezentate de o manieră clară și coerentă în format electronic sau pe suport de hârtie.
Articolul 151. Raportarea ecologică a întreprinderilor (companii, instituțiile) (1) Întreprinderile (companiile, instituțiile) indiferent de forma lor de proprietate, care prezintă în mod obligatoriu rapoarte ecologice/statistice sunt în drept, voluntar, să fortifice activitatea sa prin dările de seamă corporative pe marginea calității mediului în conformitate cu inițiativele internaționale recunoscute în scopul creşterii rezultatelor activității ecologice corporative şi responsabilității sociale. (2) Regulile de întocmire a dărilor de seamă se stabilesc de organul central de mediu al administrației publice în conformitate cu cerințele internaționale şi sunt reglementate prin ordinul acestuia.
‐ Nu‐s compatibile
163
B. Declarația de mediu
Declarația de mediu conține cel puțin următoarele elemente și îndeplinește cerințele minime prezentate mai jos:
(a) descrierea clară și lipsită de ambiguitate a organizației înregistrate în cadrul EMAS, o prezentare sintetizată a activităților, produselor și serviciilor sale, precum și precizarea legăturilor cu organizații‐mamă, după caz;
(b) politica de mediu a organizației și o descriere succintă a sistemului său de management de mediu;
(c) descrierea tuturor aspectelor semnificative de mediu, directe și indirecte, care generează un impact semnificativ asupra mediului al organizației și o explicație a tipului de impact în raport cu aceste aspecte (anexa I.2);
(d) descrierea obiectivelor și a țintelor de mediu în raport cu impactul și aspectele semnificative de mediu;
(e) o sinteză a datelor
164
disponibile cu privire la performanța organizației în raport cu obiectivele și țintele sale de mediu corespunzătoare impactului semnificativ asupra mediului. Raportarea se face pe baza indicatorilor principali, precum și alți indicatori relevanți existenți în ceea ce privește performanța de mediu, în conformitate cu secțiunea C;
(f) alți factori referitori la performanța de mediu, în special rezultatele obținute în raport cu cerințele legale și cu impactul lor semnificativ asupra mediului;
(g) o trimitere la cerințele legale aplicabile referitoare la mediu;
(h) numele și numărul de acreditare sau de autorizare ale verificatorului de mediu și data validării declarației.
Declarația de mediu actualizată conține cel puțin elementele și îndeplinește cerințele minime prezentate la punctele (e)‐(h).
165
Articolul 152. Planificarea acțiunilor în domeniul protecției mediului de către persoanele juridice Persoanele juridice, ce practică activitatea economică sau alt gen de activitate, ce au un impact asupra mediului şi/sau afectează sănătatea publică şi care poate să aducă prejudiciu mediului şi să creeze pericol pentru securitate ecologică, sunt obligați să planifice, elaboreze şi implementeze măsuri legate de folosirea durabilă a resurselor naturale, protecția mediului şi asigurarea securității ecologice ale activității lor în modul stabilit prin legislația națională în domeniu.
Secțiunea 5.Reglementarea economică a protecției mediului şi folosirii resurselor naturale
Articolul 154. Metodele reglementării economice a protecției mediului şi folosirii resurselor naturale Metodele de reglementări economice în domeniul protecției mediului sunt: a) planificarea şi finanțarea activităților privind protecția mediului şi a componentelor de mediu; b) plata pentru poluarea mediului; c) taxele pentru resurse naturale; d) subvenții pentru activitățile de protecției a mediului ambiant; e) mecanisme de piață şi comercializare a cotelor la eliminarea poluanților în mediu sau autiliyării resurselor naturale; f) Fondul Ecologic Național; g) asigurarea de mediu; h) sistemul "depozit"; i) etichitarea ecologică
N/A
Articolul 155. Planificarea şi finanțarea activităților privind protecția mediului (1) Planificarea şi finanțarea activităților privind protecția mediului şi a componentelor de mediu se efectuează ținînd cont de: a) prognozelor de stat în domeniul mediului şi folosirii raționale a resurselor naturale, ce sunt parte componentă a prognozei privind dezvoltarea social‐economică a țării; b) programelor pe termen mediu în domeniul mediului, ce trebuie să fie integrate în procesul de planificare a cheltuielilor bugetare pe termen mediu şi coordonate cu direcțiile strategice de dezvoltare a țării; c) elaborării şi executării strategiilor, planurilor, programelor la nivel național,
N/A
166
regional/local şi sectorial; d) altor metode de planificare şi finanțare, stabilite în acte legislative şi normative. (2) Modul de elaborare, finanțare şi realizare a strategiilor, programelor, planurilor, în domeniul protecției mediului se reglementează prin prezenta lege şi alte acte normative ale Republicii Moldova. (3) Persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător cu activități care influențează negativ asupra mediului , sunt obligate să planifice, elaboreze şi realizeze acțiuni privind protecția şi asanarea mediului.
Articolul 156. Plățile pentru poluarea mediului (1) Poluarea mediului în rezultatul efectuării activității de întreprinzător sau unui alt gen de activitate este taxată. (2) La plățile pentru poluarea mediului se atribuie: a) plata pentru emisiile de poluanți în aerul atmosferic; b) plata a pentru deversările de poluanți ; c) plata pentru depozitarea deşeurilor de producție; d) plata pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului; e) alte tipuri de plăți, stabilite în legislația Republicii Moldova. (3) Modul de calculare şi achitare a plăților pentru poluarea mediului se reglementează prin acte normative speciale. (4) Achitarea plăților, stipulate în aliniatul (2) al prezentului articol, nu scuteşte persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător sau cu un alt gen de activitate de la efectuarea activităților privind protecția mediului şi recuperarea prejudiciului cauzat mediului.
N/A
Articolul 157. Achitarea plăților pentru utilizarea resurselor naturale Utilizarea resurselor naturale se efectuează contra plată. Plățile pentru utilizarea resurselor naturale sunt percepute în formă de taxe de la persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, în conformitate cu Codului Fiscal al Republicii Moldova şi alte acte legislative ce reglementează domeniul dat.
N/A
Articolul 158. Stimularea economică a protecției mediului Stimularea economică a protecției mediului se efectuează prin intermediul oferirii subvențiilor, înlesnirilor fiscale şi altor scutiri şi beneficii, stabilite prin legislația națională, la aplicarea în activitățile de întreprinzător sau altui gen de activitate a celor mai disponibile tehnologii a energiei alternative, prin utilizarea resurselor reciclabile şi prelucrarea deşeurilor, şi la aplicarea altor măsuri eficiente privind
N/A
167
protecția mediului stabilite de legislația Republicii Moldova
Articolul 159. Mecanisme de piață privind gestionarea emisiilor în aerul atmosferic (1) În scopul reglementării emisiilor în aerul atmosferic, Guvernul Republicii Moldova este în drept să aplice mecanisme de piață prin stabilirea limitelor şi cotelor privind cantitatea emisiilor în mediu şi să aprobe modul de vânzare a cotelor şi obligațiunilor privind diminuarea cantității de emisii în mediu. (2) În cazul stabilirii cotelor de emisii în mediu, beneficiarul de resurse naturale este în drept să obțină o cotă anuală. (3) În cazul în care acordurile internaționale, ratificate de Republica Moldova, prevăd participarea Republicii Moldova în comerțul cu cote privind diminuarea emisiilor în mediu, beneficiarii de resurse naturale sunt în drept să semneze contracte respective cu persoane fizice şi/sau juridice nerezidente ale Republicii Moldova în modul stabilit de Guvernul Republicii Moldova. (4) Contractul de vînzare ‐ cumpărare a cotei, semnat de rezidentul Republici Moldova cu persoana fizică sau juridică nerezidentă a Republicii Moldova, urmează a fi înregistrat la organul competent determinat de Guvernul Republicii Moldova.
N/A
Articolul 160. Fondurile Ecologice(1) Fondul Ecologic Național şi fondurile ecologice locale sunt create şi funcționează în cadrul organului central de mediu al administrației publice şi structurilor teritoriale ale acesteia, în scopul colectării de resurse financiare pentru protecția mediului şi reconstrucția ecosistemelor. Fondul Ecologic Național şi fondurile ecologice locale sunt create şi funcționează în baza Hotărîrii de Guvern. (2) Sursele de formare a Fondului Ecologic Național şi a fondurilor ecologice locale sunt: a) plățile pentru emisiile de poluanți în aerul atmosferic; b) plățile pentru deversările de poluanți cu ape reziduale în obiective acvatice şi sisteme de canalizare; c) plățile pentru depozitarea deşeurilor de producție şi cele menajere ; d) plățile pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului; e) plăți incasate pentru recuperarea prejudiciului cauzat mediului cu excepția fondului forestier; f) valoarea amenzilor incasate în urma aplicării măsurilor administrative sau penale de la persoane fizice sau juridice care au fost recunoscute culpabile pentru
N/A
168
încălcarea legislației de mediu; g) sursele incasate în urma realizării bunurilor confiscate, obținute prin utilizarea ilegală a resurselor naturale; h) încasări filantropice a persoanelor juridice şi fizice, donații ale cetățenilor, granturile organizațiilor internaționale şi locale; i) alte tipuri de plăți, stabilite de legislația Republicii Moldova.
Articolul 161. Administrarea Fondurilor Ecologice(1) Administrarea Fondului Ecologic Național şi a Fondurilor Ecologice Locale este efectuată de către Consiliul de Administrare al Fondului creat pentru fiecare fond în parte. Consiliul de Administrare al Fondului este creat din cel puțin 5 membri, inclusiv şi reprezentanți ai societății civile şi al sectorului economic. (2) Consiliile de Administrare al Fondurilor Ecologice prezintă trimestrial organului central de mediu al administrației publice dări de seamă privind sumele acumulate, alocate şi rezultatele evaluării şi monitorizării proiectelor susținute financiar din cadrul Fondurilor.
N/A
Articolul 162. Beneficiari a Fondurilor Ecologice(1) Sursele acumulate la Fondul Ecologic Național sau la Fondurile Ecologice Locale sunt utilizate de către autorități publice centrale şi locale, asociații obşteşti şi organizații neguvernamentale în baza proiectelor depuse. (2) În vederea evaluării stării actuale a resurselor naturale şi a prevenirii poluării mediului, un loc aparte le revin proiectelor pentru cercetare ştiințifică. (3) Procedura de selectare, finanțare, evaluare şi monitorizare a proiectelor depuse se determină prin Regulamentul elaborat şi aprobat de către organul central de mediu al administrației publice.
N/A
Articolul 163. Activitățile ce pot fi susținute din cadrul Fondurilor EcologiceMijloacele fondurilor ecologice sunt folosite pentru implemtarea proiectelor în domeniul protecție mediului, folosirii durabile a resurselor naturale, la prevenirea şi combaterea poluării mediului, la restabilirea stării lui şi lichidarea consecințelor poluării, la elaborarea şi implementarea programelor locale şi nationale de protecție a mediului şi a biodiversității, de remediere, restabilire a calității solului, amenajare a fondului forestier, de reconstrucție ecologică a landşafturilor şi a bazinelor de apă, afectate prin intervenții antropice; construirea, reconstruirea şi reutilarea obiectivelor de protecție a mediului; procurarea de mijloace tehnice, utilaje, echipament, instalații, reactive pentru
N/A
169
laboratoarele mediu centrale şi teritoriale; efectuarea de cercetări ştiințifice în domeniul protecției mediului; reinstruirea şi reciclarea cadrelor în domeniul protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale; promovarea educației ecologice şi pentru dezvoltare durabilă, a cunoştințelor şi abilităților în domeniul protecție mediului şi managementului integrat a componentelor de mediu; crearea şi menținerea colaborării internaționale în domeniul protecției mediului; promovarea şi aplicarea a măsurilor de adaptare la schimbări climatice, folosire energiei regenerabile şi alternative, celei mai bune tehnici disponibile şi a celei mai bune practici de mediu; stimularea prin diferite forme legale a comunităților, instituțiilor şi organizațiilor, indiferent de forma organizatorico juridică şi genul de activitate, pentru aportul real adus în protecția mediului şi alte proiecte reieşind din prioritățile determinate pentru protecția mediului.
Articolul 164. Condițiile de finanțare din mijloacele Fondurilor Ecologice(1) Sumele încasate în baza art. 160 al.2 sunt divizate în următoarea proporție: 30% sunt vărsate la Fondul Ecologic Local din teritoriul căruia s‐a făcut încasarea şi 70% sunt vărsate la Fondul Ecologic Național. (2) Nu mai puțin de 70% din mijloacele fondurilor se utilizează la prevenirea şi combaterea poluării mediului, la restabilirea stării lui şi lichidarea consecințelor poluării sau degradării mediului. (3) Nu mai puțin de 50 % din sursele fondului sunt utilizate pentru finanțarea parțială a proiectelor investiționale în domeniul protecției mediului. (4) Sumele pentru premiere nu vor depăşi 5 % din mijloacele fondurilor ecologice.
N/A
Articolul 165. Asigurarea de mediu(1) Asigurarea de mediu este raportul îndreptat spre protecția intereselor patrimoniale a persoanelor fizice şi juridice în legătură cu apariția unor consecințe de mediu adverse din contul fondurilor financiare create de către asigurat. (2) Scopul asigurării de mediu constă în garantarea protecției asigurate a vieții, sănătății şi intereselor patrimoniale persoanelor fizice şi juridice în formă de compensare parțială sau deplină, cauzată de poluarea avariată a mediului, garantarea stimulării economice pentru aplicarea măsurilor de prevenire a poluării mediului. Asigurarea de mediu este reglementată de legislația specială a Republicii Moldova. (3) Asigurarea de mediu este de două feluri: benevolă şi obligatorie de stat pentru întreprinderile, instituțiile şi organizațiile, la fel şi a cetățenilor şi bunurilor aflate în proprietate şi a veniturilor în caz de apariție a dezastrelor ecologice şi calamități naturale, accidentelor şi catastrofelor cu impact negativ asupra
N/A
170
mediului. (4) Persoanele fizice şi juridice, activitatea cărora reprezintă pericol pentru mediul, sunt obligați să încheie contracte de asigurare de mediu. Lista genurilor de activitate, obiectelor care cad sub incidența obligație de asigurare de mediu este aprobată de Guvernul Republicii Moldova. (5) Obiectul asigurării de mediu reprezintă interesele patrimoniale legate de responsabilitatea civilă a întreprinderilor cu riscul înalt de pericol, cu luarea în considerare a prejudiciului adus vieții şi sănătății oamenilor, patrimoniului persoanelor terțe, inclusiv mediului în cazul poluării aerului, apei şi solului în urma a dezastrelor ecologice şi calamități naturale, accidentelor şi catastrofelor cu impact negativ asupra mediului. (6) Asiguratorii, ce efectuează asigurarea de mediu obligatorie, sunt persoane juridice, indiferent de forma de proprietate, ce dețin în baza legislație licența pentru genul dat de activitate pe teritoriul Republicii Moldova.
Capitolul VII
ATRIBUȚII ȘI RESPONSABILITĂȚI ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI
Secțiunea 1.Guvernul Republicii Moldova,
ministerele şi alte autorități ale administrației publice centrale Articolul 166. Competența organelor administrației publice centrale în domeniul protecției mediului (1) La categoria competenței organelor administrației publice centrale în domeniul mediului se atribuie: a) elaborarea, promovarea şi realizarea politicii naționale în domeniul protecției mediului şi asigură folosirea durabilă a resurselor naturale şi integrarea aspectelor politicii de mediu în politicile sectoriale; b) elaborează şi adoptă măsuri privind prevenirea şi diminuarea impactului negativ asupra mediului, vieții şi sănătății publice în scopul asigurării securității ecologice în stat; c) elaborarea şi implementarea actelor legislative şi normative în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului, şi asigurarea controlului asupra modului de implementare a acestora;
N/A
171
d) elaborarea, aprobarea şi asigurarea realizării documentelor de politici de mediu (strategii, programe, planuri) şi monitorizarea implementării lor; e) stabilirea ordinii de monitorizare a stării mediului şi a sistemei de supraveghere a condițiilor hidrometeorologice; f) stabilirea ordinii controlului de stat în domeniul protecției mediului; g) determină cerințele în domeniul protecție mediului, elaborarea şi aprobarea standardelor şi reglementărilor tehnice în domeniu h) stabileşte plăți pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea deşeurilor; i) determină şi stabileşte cotele de folosire a resurselor naturale; j) organizează şi implementează managmentul substanțelor chimice pe tot ciclul de viata a acestora şi a produselor chimice periculoase; k) organizează şi susține activitatea de educație ecologică, creează sistemul de instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învățămînt, asigură pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecției mediului; l) asigură relațiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu organismele internaționale în domeniul protecției mediului; m) asigurarea finanțării activității şi înzestrarea tehnico‐materială a organului central de mediu al administrației publice şi a subdiviziunilor acestuia, finanțarea comenzii de stat pentru cercetări ştiințifice în probleme de protecție a mediului şi folosire durabilă a resurselor naturale; n) declararea situațiilor excepționale în caz de calamitate naturală sau accident tehnic ce au impact asupra mediului, vieții şi sănătății publice şi asigură întreprinderea tuturor măsurilor pentru restabilirea prejudiciului cauzat; o) ținerea evidenție ariilor naturale protejate de stat şi a resurselor naturale; p) ținerea evidenței asupra modului de folosire a subsolului şi determinarea ordinii de efectuare a controlului asupra modului de folosire şi conservare a zăcămintelor minerale utile;
Secțiunea 2.Organul central de mediu al administrației publice
Articolul 167. Rolul organului central de mediu al administrației publice (1) Organul central de mediu al administrației publice centrale este autoritatea publică centrală aflată în subordonarea Guvernului, cu domenii de activitate prioritare în problemele de protecție a mediului şi de folosire durabilă a resurselor naturale.
N/A
172
Articolul 168. Organizarea organului central de mediu al administrației publice(1) Organul central de mediu al administrației publice este persoană juridică, are ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestuia şi dispune de conturi, inclusiv valutare. Bugetul Organul central de mediu al administrației publice şi al organelor din subordinea acesteia se aprobă de Guvern. (2) Organul central de mediu al administrației publice este condusă de un ministru, conform Legii cu privire la Guvern. Pe lînga organul central de mediu al administrației publice funcționează Consiliu consultativ creat din 7 membri nominalizați prin Hotărâre de Guvern. (3) Organul central de mediu al administrației publice îşi realizează obiectivele, funcțiile şi sarcinile direct sau prin intermediul direcțiilor şi secțiilor sale şi organelor în subordinea sa. (4) Organelor în subordinea organului central de mediu al administrației publice sînt: a) Agenția pentru protecția mediului cu subdiviziunile teritoriale (regionale); b) Inspectoratul de mediu cu subdiviziunile teritoriale (regionale); c) Serviciul Hidrometeorologic de Stat cu subdiviziunile teritoriale; d) Agenția pentru Geologie şi Resurse Minerale; e) Serviciul de Stat pentru Silvicultură cu subdiviziunile teritoriale; f) Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare şi Radiologice; g) Agenția „Apele Moldovei”; h) Institutul de Ecologie şi Geografie; i) Serviciul pescicol; care în calitatea lor de persoane juridice dețin ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea acestora, dispun de conturi, inclusiv valutare. (5) Structura, obiectivele, funcțiile şi sarcinile a fiecărui organ în subordinea organului central de mediu al administrației publice sunt prevăzute în Regulamentele de organizare şi funcționare adoptate prin Hotărâre de Guvern. (6) Deciziile organului centrale de mediu al administrației publice, adoptate în limitele competențelor legale, sînt executorii pentru toate ministerele și subdiviziunile acestora, autoritățile administrației publice locale, pentru persoanele fizice şi juridice.
N/A
Articolul 169. Condițiile minime necesare pentru suplinirea funcțiilor de conducere Cunoştințele în domeniul protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor
N/A
173
naturale constituie o condiție calificativă obligatorie pentru suplinirea funcțiilor de conducere în organul central de mediu al administrației publice şi în organele în subordinea acestuia. Angajarea în funcțiile date se face în bază de concurs.
Articolul 170. Funcțiile de baza ale organului central de mediu al administrației publice (1) Pentru realizarea obiectivelor din domeniile de activitate, organul central de mediu al administrației publice exercită următoarele funcții: a) de strategie, prin care se elaborează, în conformitate cu politica Guvernului, Strategii, politici, programe naționale de protecție a mediului, de folosire durabilă a resurselor naturale şi de management integrat a componentelor de mediu și asigurarea ecologică; b) de reglementare, prin care se asigură dezvoltarea cadrului legislativ, normativ şi a celui instituțional pentru realizarea obiectivelor din domeniile de activitate; c) de administrare, prin care se asigură administrarea proprietății publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil, în domeniile de activitate; d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului Republica Moldova sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniile de activitate; e) de autoritate de stat, prin care se asigură aplicarea şi respectarea reglementărilor legale şi normative privind organizarea şi funcționarea instituțiilor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea şi în coordonarea sa; f) de coordonare a utilizării asistenței financiare nerambursabile acordate Republicii Moldova de către structurile internaționale şi europene în domeniul mediului;
N/A
Articolul 171. Atribuțiile organului central de mediu al administrației publice (1) În exercitarea funcțiilor sale organul central de mediu al administrației publice are următoarele atribuții principale: a) elaborează, promovează şi coordonează realizarea politicii de stat şi a documentelor de politici în domeniul protecției mediului şi utilizării raționale a resurselor naturale, managementului deşeurilor, hidroameliorației, gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizare, reglementării activităților nucleare şi radiologice, controlului ecologic de stat, de protecție a cetățenilor împotriva calamităților naturale, accidentelor ecologice şi expunerii în zone cu risc ecologic, hidrometeorologiei şi monitoringului calității
N/A
174
mediului și altele după competență; b) elaborează cadrul legislativ şi normativ necesare pentru realizarea obiectivelor în domeniile sale de activitate, asigurînd compatibilitatea acestora cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte şi cu legislația comunitară; c) stabileşte direcțiile prioritare de activitate în domeniul protecției mediului în baza unor evaluări a situației şi identificării problemelor, riscurilor în domeniul vizat; d) asigură procesul de integrare a cerințelor de protecție a mediului în procesele reformei economice şi în politica sectorială, în scopul asigurării dezvoltării durabile şi promovării tehnologiilor energoeficiente şi nonpoluante; e) coordonează ținerea registrului național al substanțelor chimice potențial toxice, amplasarea platformelor specializate pentru neutralizarea şi înhumarea deşeurilor de producție şi menajere; f) participă la planificarea şi realizarea măsurilor de evitare a apariției situațiilor excepționale, de reducere a proporțiilor consecințelor lor; g) coordonează monitoringul integrat de mediu și asigură efectuarea monitoringului poluării mediului în comun cu alte organe publice abilitate, observațiilor meteorologice, hidrologice, agrometeorologice, în scopul asigurării populației, economiei, apărării naționale, precum şi a autorităților publice cu informație hidrometeorologică; h) participă la coordonarea cercetărilor ştiințifice în domeniile protecției mediului; i) asigură studierea, evaluarea, reglementarea, evidența şi controlul, j) protecția şi realizarea politicii tehnico‐ştiințifice în domeniul utilizării raționale a resurselor naturale (sol, subsol, ape, păduri, floră şi faună); k) gestionează Fondul Ecologic Național şi coordonează activitatea fondurilor ecologice locale; l) cooperează cu organizațiile internaționale şi cu organele similare ale altor țări, promovează semnarea, aderarea şi ratificarea tratatelor internaționale; m) coordonează activitățile de realizare a prevederilor tratatelor internaționale în domeniu, la care Republica Moldova este parte; n) coordonează activitatea organelor subordonate; o) asigură procesul de creare şi gestionare a sistemelor informaționale integrat de mediu şi a bazelor de date în domeniile de competență; p) ține evidența a regimului resurselor apelor de suprafață şi a calității lor, evidența utilizării şi evacuării apelor, evidența fondului apelor şi a celui
175
ameliorativ, în scopul asigurării ținerii Cadastrului de Stat al Apelor; q) contribuie la informarea populației privind beneficiile politicii de mediu, ridicarea nivelului de conştientizare şi educație ecologică prin intermediul strategiei de comunicare; r) colaborează cu societatea civilă în domeniul protecției mediului; s) coordonează şi participă, conform competențelor, la elaborarea pronosticurilor, documentelor de politici naționale şi sectoriale ce țin de dezvoltarea social‐economică a țării; t) determină nomenclatorul datelor aferente informației privind mediul, lista indicatorilor de mediu şi în comun cu alte organe ale administrației publice centrale aprobă sistemul de colectare, procesare şi diseminarea a ei. u) exercită alte funcții în domeniul său de activitate, stabilite prin actele legislative şi normative în vigoare. (2) Organul central de mediu al administrației publice îndeplineşte orice alte atribuții prevăzute de legile în vigoare. (3) În exercitarea atribuțiilor sale, organul central de mediu al administrației publice colaborează cu celelalte autorități şi instituții ale administrației publice centrale şi locale.
Articolul 172. Atribuțiile altor autorități ale administrației public centrale în domeniul protecției mediului (1) Atribuțiile organelor centrale în domeniul sănătății: a) Evaluarea, cuantificarea şi comunicarea riscului pentru sănătate publică, condiționat de expunerea la factori nocivi de mediu; b) Asigură supravegherea stării de sănătatea a populației în relație cu calitatea mediului; c) Exercită controlul calității apei, produselor alimentare, aerului interior, materialelor de contrucție, a aerului înconjurător privind nivelul de zgomot, vibrație şi radiații neionizante, al nivelului radiațiilor ionizante în toate elementele mediului; d) Elaborează norme sanitare privind valorile şi nivelele admise de substanțe şi factori biologici, chimici şi fizici în elementele de mediu şi stabileşte metodologia de control asupra respectării acestora; e) Colaborează cu organul central de mediu al administrației publice în stabilirea şi aplicarea măsurilor privind ameliorarea calității vieții. (2) Atribuțiile organelor centrale în domeniul agriculturii:
N/A
176
a) elaborarea şi promovarea politicilor în domeniul dezvoltării piețelor de produse agroalimentare, inclusiv de producție ecologică, sporirea siguranței alimentare, inclusiv efectuarea analizelor de impact al politicilor; b) asigurarea respectării restricțiilor de ordin ecologic în sectorul agrar şi cel agroindustrial, inclusiv prin efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare şi a controlului asupra exploatării raționale a resurselor funciare ale țării; c) Colaborează cu organul central de mediu al administrației publice în stabilirea şi aplicarea măsurilor privind îmbunătățirea calității mediului în sectorul agrar şi alimentar; d) Promovează tehnologiile non poluante, cele mai bune tehnici disponibele şi cele mai bune practici de mediu în domeniul agrar, funciar, de irigare şi alimentar; (3) Atribuțiile organelor centrale în domeniul construcției a) coordonează procesul de implementare a principiilor de dezvoltare durabilă în proiectarea urbanistică; b) avizează planurile urbanistice generale şi zonale, susține şi supraveghează realizarea acțiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului, inclusiv proiectele construcțiilor amplasate în zonele centrale ale municipiilor şi oraşelor, sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, zonelor de agrement de importanță republicană, precum şi proiectele‐pilot în domeniul dezvoltării şi amenajării teritoriului; c) coordonează şi monitorizează reconstrucția, restaurarea şi restabilirea monumentelor de arhitectură, istorie şi cultură, care formează aspectul urbanistic al zonelor istorice pe teritoriul raioanelor, municipiilor, oraşelor, satelor şi comunelor, precum şi al complexelor arhitectonice; Articolul 173. Organizarea Agenției pentru Protecție Mediului (1) Agenția pentru Protecția Mediului este organ subordonat organului central de mediu al administrației publice, cu personalitate juridică, cu competențe în implementarea legislației şi politicilor statului în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale și asigurării securității ecologice. (2) Agenția pentru Protecția Mediului exercită, în condițiile legii, atribuții privind implementarea legislației şi politicilor de mediu la nivel național, regional şi local, planificarea strategică, monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activităților cu impact asupra mediului stabilite de către organul central de mediu al administrației publice prin regulamentele de organizare şi funcționare. Agenția pentru protecția mediului are rolul de a asigura funcționarea laboratoarelor naționale de referință pentru aer, deşeuri, substanțe chimice, apă. (3) Agenția pentru protecția mediului deține reprezentanță la nivel regional
177
(Centru, Nord, Sud şi Autonomia Găgăuză). (4) Organizarea, funcțiile, competența, răspunderea funcționarilor Agenției pentru protecția mediului şi structurilor teritoriale ale acesteia sunt reglementate prin prezenta lege şi Regulamentul adoptat prin hotărîre de Guvern.
Articolul 174. Atribuțiile Agenției pentru Protecție Mediului(1) Agenția pentru Protecția Mediului, ca organ de execuție şi implementare are următoarele funcții: a) de implementare a legislației din domeniul protectiei mediului; b) de suport tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter legislativ‐normativ, a documentelor de politici sectoriale de mediu armonizate cu acquis‐ul comunitar şi bazate pe conceptul de dezvoltare durabila; c) de coordonare a activităților de implementare a documentelor de politici de mediu la nivel national, regional şi local; d) de reprezentare în domeniul protecției mediului în relațiile interne şi externe, conform mandatului acordat de către organul central de mediu al administrației publice; e) de autoritate în autorizarea activităților cu impact potențial asupra mediului şi asigurarea conformării cu prevederile legale. (2) În exercitarea funcțiilor sale Agenția pentru protecția mediului are următoarele atribuții principale: a) Efectuează verificarea documentelor evaluării de mediu şi eliberează actele de reglementare necesare, la fel şi după caz efectuează expertiza ecologică de stat a documentației de proiect pentru construcția, extinderea, reconstrucția, reutilarea, modernizarea, reprofilarea, conservarea, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespundere cu actele normative; b) autorizează activitățile cu impact asupra mediului, în conformitate cu competențele stabilite în actele de reglementare, şi coordonează acest proces la nivel național, regional şi local; c) constată neconformitățile cu actele de autorizare emise şi informează organul de control de mediu (Inspectoratul de mediu)asupra acestora; d) adoptă măsurile legale în cazul neconformităților cu actele de autorizare; e) asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul protecției mediului; f) coordonează realizarea planurilor de acțiune sectoriale şi a planului național de acțiune pentru protecția mediului; g) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor
N/A
178
de reglementare specifice promovate de către organul central de mediu al administrației publice; h) asigura funcționarea laboratoarelor naționale de referință pentru aer, deșeuri, zgomot şi vibrații, precum şi pentru radioactivitate; i) monitorizează stadiul îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecției mediului, asumate prin planurile de implementare a actelor internaționale si întocmește periodic rapoarte de evaluare pentru informarea organului central de mediu al administrației publice; j) colaborează cu agenții naționale sau federale similare şi desfăşoară acțiuni de cooperare internaționala cu avizul organului central de mediu al administrației publice; k) elaborează rapoarte sumare privind calitatea mediului şi monitorizează procesul de conformare a operatorilor economici la cerințele legislației de mediu; l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecție a monumentelor naturii; m) colaborează la derularea activităților rezultate din angajamentele internaționale ale republicii Moldova în domeniul protecției mediului; n) participa la programe şi proiecte internaționale şi la parteneriate în proiecte de interes public; o) facilitează accesul specialiștilor la informația tehnică de mediu şi încurajează activitatea de cercetare în domeniul mediului; p) susține şi se implică în inițiativele societății civile în domeniul protecției mediului; q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparținând autorităților publice regionale şi locale pentru protecția mediului şi Inspectoratului de mediu, pe baza programului anual aprobat de organul central de mediu al administrației publice; r) fundamentează tehnic integrarea cerințelor de mediu în politicile sectoriale şi participă la lucrările comisiile interministeriale de pe lângă organul central de mediu al administrației publice; Agenția pentru Protecția Mediului organizează şi coordonează Sistemul informațional integrat de mediu şi Sistemul de monitorizare integrată a mediului. Centralizează şi crează baze de date şi informații suplimentare, precum şi elaborează rapoartele preliminare la nivel național şi le transmite către organul central de mediu al administrației publice (3) Agenția pentru Protecția Mediului se implică în procesul de educație în domeniul protecției mediului şi editează materiale cu caracter informativ.
179
(4) Agenția pentru Protecția Mediului furnizează, la cerere, informații sau date de mediu, în conformitate cu prevederile legale. (5) Agenția pentru Protecția Mediului organizează cursuri de perfecționare a personalului autorităților competente pentru protecția mediului, conform prevederilor legale, în scopul instruirii personalului, constituie, în condițiile legii, centre de perfecționare în domeniul protecției mediului. (6) Agenția pentru Protecția Mediului organizează şi coordonează secretariatele tehnice sau comisiile constituite la solicitarea organului central de mediu al administrației publice (7) Agenția pentru Protecția Mediului îndeplineşte şi alte atribuții stabilite de către organul central de mediu al administrației publice (8) Operatorii economici, autoritățile şi instituțiile publice sunt obligate să comunice Agenției pentru Protecția Mediului informațiile de mediu solicitate, la termenele stabilite, şi să coopereze pentru furnizarea unor informații noi, în condițiile legii
Articolul 175. Organizarea Inspectoratului de mediu(1) Inspectoratul de mediu are funcția de exercitarea controlului de stat asupra respectării legislației în vigoare în problemele protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale. (2) Inspectoratul de mediu este organ subordonat organului central de mediu al administrației publice şi deține reprezentanță la nivel regional (Centru, Nord, Sud şi Autonomia Găgăuză) şi la nivel raional. (3) Inspectorii de mediu poartă în exercitarea funcțiilor lor uniforma de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi de plombator de modelul stabilit. (4) Inspectorii de mediu care exercită controlul asupra pădurilor şi bazinelor acvatice, li se permite purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de vînătoare şi a armelor de serviciu, avînd dreptul de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se apăra în exercitarea funcțiilor lor. Inspectorii de mediu sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii, sănătății lor, precum şi în caz de moarte a inspectorului de mediu în exercițiul funcției prejudiciul va fi recuperat totalmente de către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat. (5) Organizarea, funcțiile, competența, săspunderea Inspectorilor de mediu este reglementat prin prezenta lege şi Regulamentul adoptat prin hotărîre de Guvern.
N/A
180
Articolul 176. Atribuțiile Inspectoratului de mediu(1) În exercitarea funcțiilor sale Inspectoratul de mediu are
următoarele atribuții a) exercită controlul de stat şi supraveghează respectarea actelor
legislative şi normative în domeniul protecției mediului şi utilizării resurselor naturale, de către agenții economici cu orice formă de proprietate şi apartenență departamentală şi persoanele fizice, inclusiv străine;
b) supraveghează respectarea normativelor şi cerințelor ecologice, a instrucțiunilor, recomandărilor, normelor de folosire a resurselor naturale a normelor de utilizare a produselor şi substanțelor nocive, a deşeurilor;
c) exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecție a mediului la amplasarea, proiectarea şi construcția obiectelor, valorificarea noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizare de către agenții economici a mijloacelor financiare destinate protecției mediului;
d) exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şi lucrărilor de regenerare şi exploatare a pădurilor precum şi de creare a fîşiilor forestiere de protecție a zonelor şi fîşiilor de protecție a apelor;
e) exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea măsurilor de menținere şi conservare a biodiversității şi de utilizare a faunei cinegetice;
f) exercită controlul privind efectuarea de către agenții economici a măsurilor de protecție a mediului, achitarea taxelor şi plăților pentru poluarea mediului;
g) exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce țin de protecția mediului înconjurător în procesul de fabricare, depozitare, transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanțelor nocive şi a deşeurilor rezultate din acestea;
h) exercită controlul de stat privind respectarea de către agenții economici a limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor de substanțe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare a deşeurilor industriale, menajere, toxice şi de altă proveniență, stabilite în actele legislative şi normative;
i) sistează activitatea agenților economici în cazul nerespectării cerințelor legislației şi normelor ecologice;
j) supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speciale de consum, regimului special de gestionare a zonelor de protecție şi a
N/A
181
zonelor de protecție sanitară a resurselor de apă;k) exercită supravegherea asupra respectării legislației în domeniul
protecției mediului în timpul extragerii substanțelor utile, precum şi asupra terenurilor recultivate după epuizarea substanțelor utile;
l) participă la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, normelor de emisii şi deversări nocive în mediu, normelor‐limită de depozitare a deşeurilor de producție şi menajere la compartimentul protecția mediului înconjurător;
m) participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimului de emisii‐limită şi normelor stabilite;
n) exercită controlul privind importul/exportul produselor şi substanțelor nocive conform anexei nr.8 la Legea nr.1540‐XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;
o) exercită controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelor neînmatriculate în țară;
p) întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit din țară a resurselor regnului animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;
q) exercită controlul şi percepe plățile pentru importul produselor petroliere, precum şi al mărfurilor conform anexei nr.8 la Legea nr.1540‐XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;
r) monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanțelor periculoase şi toxice, precum şi a emisiilor de substanțe nocive de la transportul auto şi alte surse;
s) ține evidența şi efectuează inventarierea la întreprinderi şi organizații a surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi solului;
t) controlează efectuarea pescuitului industrial şi recreativ‐sportiv, stabileşte măsurile necesare pentru creşterea potențialului biologic al resurselor piscicole, popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea şi combaterea epizootiilor, dăunătorilor şi influenței negative de orice proveniență asupra resurselor piscicole;
u) efectuează expertiza ihtiologo‐piscicolă a lucrărilor executate în bazinele piscicole sau în zonele de protecție.
v) cercetează cazurile de avarii şi situațiile ecologice excepționale; w) întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind
cazurile de încălcare a legislației ecologice, înaintează organelor de drept
182
materiale pentru pornirea cauzelor penale şi tragerea la răspundere penală a infractorilor;
x) înaintează în instanțele judecătoreşti acțiuni civile de recuperare a daunelor cauzate mediului;
y) efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic testarea şi controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare;
z) efectuează controlul geologic de stat asupra studierii, folosirii şi protecției subsolului.
(2) Inspectoratul de mediu îndeplineşte orice alte atribuții prevăzute de legile în vigoare.
Articolul 177. Controlului activităților economice de către inspectorul de mediu(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin, inspectorii de mediu au acces, în condițiile legii, oricând şi în orice incintă unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului. (2) Persoana fizică sau juridică prejudiciată ca urmare a exercitării atribuțiilor de verificare, inspecție şi control poate depune plângere organelor competente în termen de 15 zile de la constatarea prejudiciului. (3) În obiectivele, incintele şi zonele aparținând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate națională controlul se realizează in prezenta personalului specializat din cadrul organelor centrale de specialitate al administrației publice şi structurilor de resort.
N/A
Articolul 178. Colaborarea cu alte organe de control Poliția, Serviciul Protecției Civile şi Situațiilor Excepționale, Ministerul Sănătății, Inspectoratul fiscal, împreuna cu unitățile subordonate acestora, vor colabora la solicitarea reprezentanților organului central de mediu al administrației publice şi organelor subordoneate acestuia în exercitarea atribuțiilor lor.
N/A
Secțiunea 3.Atribuții şi răspunderi in domeniul protecției mediului
ale autorităților administrației publice locale Articolul 179. Autoritățile administrației publice raioanelor sau municipiilor (1) Autoritățile administrației publice raioanale și municipale creează servicii specializate pentru protecția mediului, prin intermediul cărora în colaborare cu autoritățile teritoriale pentru mediului şi pentru sănătate:
N/A
183
a) asigură respectarea legislației de protecție a mediului; b) aprobă de comun acord cu organul central de mediu aladministrației publice limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepția limitelor de folosire a resurselor de importanță națională, limitele zonelor de depozitare a deşeurilor de producție şi menajere; c) supraveghează şi coordonează activitatea primăriilor în domeniul depozitării şi prelucrării deşeurilor de producție şi menajere, construcției şi funcționării instalațiilor de epurare a apelor reziduale, instalării utilajelor şi dispozitivelor de reținere şi neutralizare a noxelor, prevenirii şi combaterii alunecărilor de teren, eroziunii, salinizării, compactării şi poluării solurilor cu îngrăşăminte minerale şi pesticide, folosirii raționale a pajiştilor, repartizării de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de împădurire, creării perdelelor forestiere de protecție şi a spațiilor verzi; d) organizează elaborarea şi realizarea programelor de mediu raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucție ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică; e) propune a fi incluse în categoria ariilor naturale protejate anumite spatii naturale din teritoriu, care urmeaza sa fie incluse in documentatiile urbanistice şi de amenajare a acestuia; f) asigură informarea sistematică şi operativă a populației, întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor privind starea mediului în raion, municipiu; g) contribuie la instruirea şi conştientizarea populației în aspectele protecției mediului şi folosirii durabile a resurselor naturale.
Articolul 180. Autoritățile administrației publice a oraşelor şi comunelor (1) Autoritățile administrației publice prin intermediul organelor de mediu teritoriale, raionale și municipale: a) asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea rațională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra respectării legislației cu privire la protecția mediului; b) elaborează şi implementează în viață Planul Local de Acțiuni din domeniul Mediului cu finanțarea din bugetul local şi alte surse de finanțare prevăzute de legislația în vigoare; c) aprobă anual de comun cu autoritățile pentru mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu excepția limitelor de folosire a
N/A
184
resurselor de importanță raională; limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, cu excepția celor ce depăşesc teritoriul comunei (satului), oraşului; limitele de depozitare a deşeurilor de producție şi menajere; d) stabilesc perimetrele pentru depozitarea deşeurilor de producție şi menajere, a molozului rezultat din construcții, fierului vechi, organizează inactivarea/neutralizarea şi utilizarea acestora, stabilesc locurile pentru cimitirele de animale, pentru acumularea, prelucrarea, utilizarea precum şi pentru neutralizarea reziduurilor ce nu pot fi prelucrate; e) asigură construirea şi funcționarea instalațiilor de epurare în conformitate cu standardele stabilite pentru apele reziduale, supraveghează echipamentele şi dispozitivele de preepurare a apelor reziduale, de reținere a noxelor; f) organizează refacerea peisajelor şi reconstrucția zonelor afectate profund sub aspect peisagistic şi al echilibrului ecologic cum sînt: terenurile de exploatări miniere la suprafață, haldele de cenuşă, fosfoghips, depozitele de şlamuri industriale din contul agenților economici care au produs afectarea; g) să gestioneze rațional, să contribuie la menținerea şi îmbunătățirea calității ecosistemelor terenurilor destinate păşunilor, să nu admită diminuarea calității lor şi dispariția acestora; h) restabilesc şi mențin raportul ştiințific argumentat în cadrul zonei între terenurile arabile, pentru păşunat, păduri şi ape pentru a păstra echilibrul natural în ecosisteme, delimitează terenurile pentru păşunat, luînd în considerare încărcarea lor cu animale, potențialul de producție şi cerințele de protecție a solului şi vegetației; i) asigură realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren, eroziuni, salinizării, compactării şi poluării solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide; j) repartizarea de terenuri pentru noi obiective, plantații multianuale, masive de irigare care sînt admise numai în baza autorizației serviciului geologic; k) repartizează terenuri pentru asigurarea gradului necesar de impădurire, îndeosebi în zonele cu deficit de păduri, organizează împădurirea terenurilor agricole impracticabile, sădirea şi întreținerea perdelelor forestiere de protecție, aliniamentelor de arbori şi arbuşti, spațiilor verzi, parcurilor şi grădinelor vii; l) acordă priorități şi înlesniri întreprinderilor ce desfăşoară activități economice nepoluante şi sistemelor de producție cu circuit închis, sistează planificarea, construirea şi lucrările pentru efectuarea cărora s‐a
185
obținut autorizația autorităților pentru mediu.
Articolul 181. Atribuții comune ale autorităților administrației publice locale (1) Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții şi răspunderi: a) aplică prevederile din Planul Local de Acțiuni în domeniul Mediului, planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu respectarea principiilor prezentei legi; b) urmăresc respectarea legislației de protecția mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală; c) adoptă programe şi proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii localităților, cu respectarea prevederilor prezentei legi; d) promovează o atitudine corespunzătoare a comunităților locale în legătură cu importanța protecției mediului; e) asigură, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, luarea măsurilor de salubrizare a localităților, de întreținere şi gospodărire a spațiilor verzi, a piețelor şi a parcurilor publice; f) conservă şi protejează spațiile verzi urbane şi/sau rurale, astfel încât să se asigure suprafața optimă stabilită de reglementările în vigoare. În localitățile în care nu există posibilitatea asigurării acesteia, conservarea spațiilor verzi existente este prioritară; g) supraveghează operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanți sau depozitării necontrolate de deşeuri şi dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile. (2) În scopul realizării funcțiilor enunțate şi pentru asigurarea respectării drepturilor omului autoritătea administrației publice locale poate avea în numărul de state personal specializat pentru protecția mediului şi să colaboreze în acest scop cu autoritățile pentru protecția mediului.
N/A
Capitolul VIIIOBLIGAȚII, RĂSPUNDERI ŞI SANCȚIUNI ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI
Secțiunea 1. Obligațiile şi condițiile de răspundere în domeniul mediului Articolul 182. Obligațiile persoanelor fizice şi juridice (1) Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice şi
N/A
186
juridice, în care scop:a) solicită şi obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei legi şi a legislației speciale; b) respectă condițiile din actele de reglementare obținute; c) să nu pună în exploatare instalații ale căror emisii depăşesc valori‐limită de emisie stabilite prin actele de reglementare; d) persoanele juridice care desfăşoară activități cu impact semnificativ asupra mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecția mediului; e) asistă persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție şi control, punându‐le la dispoziție evidența măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul activităților ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe; f) asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecție şi control la instalațiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalațiile de depoluare a mediului, precum şi în spațiile sau în zonele aferente acestora; g) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție şi control; h) se supun dispoziției scrise de încetare a activității; i) suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte"; j) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalațiilor şi proceselor tehnologice şi pentru automonitorizarea emisiilor poluante; k) asigură evidența rezultatelor şi raportează organelor în subordinea organului central de mediu al administrației publice rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare; l) informează autoritățile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanți în mediu sau de accident major; m) depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens; n) nu ard miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetația ierboasă; o) aplică măsurile de conservare stabilite de organul central de mediu al administrației publice pe suprafețele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
187
p) nu folosesc momeli periculoase în activitățile de pescuit şi vânătoare;q) asigură condiții optime de viață, în conformitate cu prevederile legale, animalelor sălbatice ținute în captivitate legal, sub diferite forme; r) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deținute cu orice titlu, neocupate productiv sau funcțional, în special a celor situate de‐a lungul căilor de comunicație rutiere, feroviare şi a fîşiilor riverane de protecție; s) se legitimează la solicitarea expresă a colaboratorilor organului de e inspecție şi control prevăzut în prezent de legisla’ia de mediu. (2) Persoanele fizice sau juridice care prospectează, explorează ori exploatează resursele solului şi subsolului au următoarele obligații: a) să efectueze remedierea, restabilirea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate; b) să anunțe autoritățile de mediu sau, după caz, celelalte autorități competente, potrivit legii, despre orice situații accidentale care pun în pericol mediul şi să acționeze pentru refacerea acestuia c) şi altele ce reiasă din prezenta lege şi alte acte legislative şi normative din domeniul protecției mediului.
Articolul 183. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor legislației de mediu(1) Încălcarea prevederilor legislației în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului atrage după sine răspunderea, după caz, civilă, contravențională sau penală, conform legislației în vigoare. (2) Încălcarea sau neexecutarea legislației în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului atrage după sine sistarea, limitarea sau interzicerea activității persoanelor fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate. (3) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate a recupera daunele şi prejudiciile produse prin încălcarea legislației în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului în modul şi mărimile stabilite de legislația în vigoare.
N/A
Articolul 184. Răspundere contravențională şi penală. (1) Pentru încălcarea legislației în domeniul mediului persoanele fizice şi juridice pot fi atrase la răspundere contravențională. Ordinea de aplicare a legii contravenționale, este reglementată de Codul Contravențional al Republicii Moldova.
N/A
188
(2) Sancțiunile contravenționale, ca un instrument eficient de aplicare a legii trebuie să întrunească următoarele criterii: a) prevenirea nerespectării cerințelor în viitor; b) proporționalitatea între natura încălcării şi prejudiciul cauzat mediului; c) operativitatea şi caracterul adecvat pentru fiecare contravenient şi categoria de cerințe; d) asigurarea coerenței şi transparenței deciziilor luate. (3) Persoanele fizice şi juridice care comit infracțiuni ecologice, vor purta răspundere în conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova (4) Nerespectarea prevederilor prezentei legi constituie contravenție dacă sunt refelectate în Codul Contravențional al Republicii Moldova şi sancționează conform acestuia. (5) Constatarea încălcării legislației şi a contravențiilor de mediu se face de către inspectorii de mediu din cadrul Inspectoratului de mediu şi structurilor teritoriale ale acestuia.
Articolul 185. Răspunderea funcționarilor publici(1) Reprezentanții autorităților competente de mediu poartă răspundere personală, conform legislației în vigoare, pentru asigurarea aplicării legislației în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului. (2) Persoanele fizice şi juridice, în caz de dezacord cu deciziile reprezentanților autorităților competente de mediu, au dreptul de a se adresa instanțelor superioare de mediu pentru examinarea şi soluționarea cazului, iar în caz de dezacord cu decizia lor, au dreptul de a se adresa în instanțele judecătoreşti. (3) În cazul cînd, prin incompetență sau prin abuz de putere, decizia autorităților compertente de mediu a adus pagube sau prejudicii persoanelor fizice sau juridice aceste daune şi prejudicii se recuperează de factorii care au luat decizia în modul şi măsura stabilită prin legislația în vigoare.
N/A
Articolul 186. Garantarea accesului la justiție(1) Orice persoană fizică sau juridică este în drept de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociații, autorităților administrative sau judecătoreşti în cazul încălcării drepturilor de mediu sau în vederea prevenirii sau în cazul cauzării, direct sau indirect, al unui prejudiciu mediului. (2) În cazul afectării colectivității prin încălcarea unui drept legal sau prin cauzarea
N/A
189
unui prejudiciu ecologic, fiecare membru al acesteia, oricare ar fi localizarea sa, este în drept să se adreseze în justiție în scopul repunerii în drepturi sau obținerii reparării prejudiciului cauzat.
Articolul 187. Soluționarea litigiilor(1) Litigiile în domeniul protecției mediului, care nu pot fi rezolvate în condițiile unei concilieri amiabile între părțile interesate, sînt supuse spre rezolvare instanțelor judecătoreşti conform legislației în vigoare. (2) Actele administrative prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de legislația în domeniul protecției mediului, folosirii durabile a resurselor naturale şi asigurării securității ecologice a statului pot fi atacate în instanța de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ.
N/A
DIRECTIVA 2004/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului. Prezenta directivă are ca obiect stabilirea unui cadru de răspundere pentru daunele aduse mediului întemeiat pe principiul „poluatorul plătește”, pentru a preveni și a repara daunele aduse mediului. (1) Prezenta directivă se aplică: (a) daunelor aduse mediului, prin exercitarea uneia dintre
Secțiunea 2. Prevenirea şi Recuperarea prejudiciului cauzat mediului în urma activităților
economice sau de alt gen Articolul 188. Obiectul de reglementare . (1) Prezenta secțiune din legea dată se aplică: a) daunelor aduse mediului, prin exercitarea uneia dintre activitățile profesionale, şi oricărei amenințări iminente de producere a unor asemenea daune care este determinată de una dintre aceste activități; b) daunelor aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate prin exercitarea uneia dintre activitățile profesionale, şi oricărei amenințări iminente de producere a unor asemenea daune determinate de una dintre aceste activități, în cazul în care operatorul a comis o eroare sau o neglijență. (2) Prezenta secțiune din lege nu se aplică daunelor aduse mediului sau unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de: a) un conflict armat, ostilități, un război civil sau o insurecție; b) un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil şi irezistibil.
+ compatibilă
190
activitățile profesionale enumerate în anexa III, și oricărei amenințări iminente de producere a unor asemenea daune care este determinată de una dintre aceste activități; (b) daunelor aduse speciilor și habitatelor naturale protejate prin exercitarea uneia dintre activitățile profesionale, altele decât cele enumerate în anexa III,și oricărei amenințări iminente de producere a unor asemenea daune determinate de una dintre aceste activități, în cazul în care operatorul a comis o eroare sau o neglijență. (2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare mai stricte care reglementează desfășurarea uneia dintre activitățile care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentei directive și fără să aducă atingere legislației comunitare care prevede reguli privind conflictele de competență.
191
(3) Fără să aducă atingere legislației interne aplicabile, prezenta directivă nu conferă părților private nici un drept la despăgubiri, ca urmare a unei daune aduse mediului sau a unei amenințări iminente de producere a unei asemenea daune. Articolul 4 Excepții (1) Prezenta directivă nu se aplică daunelor aduse mediului sau unei amenințări iminente de producere a unei astfel de daune cauzate de: (a) un conflict armat, ostilități, un război civil sau o insurecție; (b) un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și irezistibil. Articolul 5 Acțiunea de prevenire (1) În cazul în care nu a
Articolul 189. Acțiunea de prevenire(1) În cazul în care nu a survenit încă o daună asupra mediului, dar există o amenințare iminentă de producere a unei asemenea daune, operatorul ia, fără
+ compatibilă
192
survenit încă o daună asupra mediului, dar există o amenințare iminentă de producere a unei asemenea daune, operatorul ia, fără întârziere, măsurile de prevenire necesare. 2 Statele membre prevăd, după caz și în orice situație în care o amenințare de producere a unei daune asupra mediului nu este eliminată în pofida măsurilor de prevenire luate de către operator, ca operatorul să informeze în cel mai scurt timp autoritatea competentă cu privire la toate aspectele relevante ale situației respective (3) Autoritatea competentă poate, în orice moment: (a) să solicite operatorului să furnizeze informații de fiecare dată când apare o amenințare iminentă de producere a unei daune asupra mediului sau în cazul în care se suspectează o asemenea amenințare iminentă; (b) să solicite operatorului
întârziere, măsurile de prevenire necesare.(2) În cazul în care nu a survenit încă o daună asupra mediului, dar există o amenințare iminentă de producere a unei asemenea daune, operatorul are obligația să informeze în cel mai scurt timp autoritatea competent (Inspectoratul ecologic) cu privire la toate aspectele relevante ale situației respective. (3) Autoritatea competentă poate, în orice moment: a) să solicite operatorului să furnizeze informații de fiecare dată când apare o amenințare iminentă de producere a unei daune asupra mediului sau în cazul în care se suspectează o asemenea amenințare iminentă; b) să solicite operatorului să ia măsurile preventive necesare; c) să‐i dea operatorului instrucțiunile de urmat în ceea ce priveşte măsurile de prevenire care trebuie adoptate sau, d) să ia ea însă şi măsurile de prevenire necesare. (4) Autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsuri de prevenire. În cazul în care operatorul nu se achită de obligațiile menționate la alineatul (1) sau la alineatul (3) litera (b) sau (c), nu poate fi identificat sau nu este obligat să suporte costurile în temeiul prezentei legi, autoritatea competentă poate lua ea însăşi aceste măsuri.
193
să ia măsurile preventive necesare; (c) să‐i dea operatorului instrucțiunile de urmat în ceea ce privește măsurile de prevenire care trebuie adoptate sau (d) să ia ea însăși măsurile de prevenire necesare. (4) Autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsuri de prevenire. În cazul în care operatorul nu se achită de obligațiile menționate la alineatul (1) sau la alineatul (3) litera (b) sau (c), nu poate fi identificat sau nu este obligat să suporte costurile în temeiul prezentei directive, autoritatea competentă poate lua ea însăși aceste măsuri. Articolul 6 Acțiunea de reparare (1) În cazul producerii unei daune asupra mediului, operatorul informează, fără întârziere, autoritatea competentă cu privire la toate aspectele relevante ale situației și ia: (a) toate măsurile practice pentru a controla, a limita,
Articolul 190. Acțiunea de reparare(1) În cazul producerii unei daune asupra mediului, operatorul informează, fără întârziere, autoritatea competentă cu privire la toate aspectele relevante ale situației şi ia: a) toate măsurile practice pentru a controla, a limita, elimina sau gestiona imediat contaminanții relevanți şi/sau orice alți factori dăunători, pentru a limita sau a preveni producerea unor noi daune aduse mediului şi a efectelor negative asupra sănătății publice sau deteriorarea ulterioară a serviciilor şi măsurile de reparare necesare în conformitate cu articolul 191. (2) Autoritatea competentă poate, în orice moment: a) să solicite operatorului să furnizeze informații suplimentare privind producerea unei daune;
+ compatibilă
194
elimina sau gestiona imediat contaminanții relevanți și/sau orice alți factori dăunători, pentru a limita sau a preveni producerea unor noi daune aduse mediului și a efectelor negative asupra sănătății umane sau deteriorarea ulterioară a serviciilor și (b) măsurile de reparare necesare în conformitate cu articolul 7. (2) Autoritatea competentă poate, în orice moment: (a) să solicite operatorului să furnizeze informații suplimentare privind producerea unei daune; (b) să ia toate măsurile practice, să solicite operatorului să ia măsuri practice sau să dea instrucțiuni operatorului cu privire la toate măsurile practice cu scopul de a controla, a limita, a elimina sau a gestiona imediat contaminanții relevanțiș� i/sau orice alți factori dăunători,
b) să ia toate măsurile practice, să solicite operatorului să ia măsuri practice sau să dea instrucțiuni operatorului cu privire la toate măsurile practice cu scopul de a controla, a limita, a elimina sau a gestiona imediat contaminanții relevanți şi /sau orice alți factori dăunători, pentru a limita sau a preveni noi daune aduse mediului şi efectele negative asupra sănătății publice sau deteriorarea ulterioară a serviciilor; c) să solicite operatorului să ia măsurile de reparare necesare; d) să furnizeze operatorului instrucțiunile care trebuie urmate în ceea ce priveşte măsurile de reparare care trebuie luate sau e) să ia ea însăşi măsurile de reparare necesare. (3) Autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsuri de reparare. În cazul în care acesta nu se achită de obligațiile sale, prevăzute la alineatul (1) sau (2) litera (b), (c) sau (d), nu poate fi identificat sau nu este obligat să suporte costurile în temeiul prezentei Legi, autoritatea competentă poate lua ea însăşi, în ultimă instanță, aceste măsuri.
195
pentru a limita sau a preveni noi daune aduse mediului și efectele negative asupra sănătății umane sau deteriorarea ulterioară a serviciilor; (c) să solicite operatorului să ia măsurile de reparare necesare; (d) să furnizeze operatorului instrucțiunile care trebuie urmate în ceea ce privește măsurile de reparare care trebuie luate sau (e) să ia ea însăși măsurile de reparare necesare. 3) Autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsuri de reparare. În cazul în care acesta nu se achită de obligațiile sale, prevăzute la alineatul (1) sau (2) litera (b), (c) sau (d), nu poate fi identificat sau nu este obligat să suporte costurile în temeiul prezentei directive, autoritatea competentă poate lua ea însăși, în ultimă instanță, aceste măsuri. Articolul 7 Determinarea măsurilor de
Articolul 191. Determinarea măsurilor de reparare(1) Posibile măsuri de reparare sunt elaborate în baza cercetărilor ştiințifice şi
+ compatibilă
196
reparare (1) Operatorii determină, în conformitate cu anexa II, măsurile de reparare posibile și i le prezintă autorității competente pentru aprobare, cu excepția cazului în care aceasta a luat măsuri în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (e) și alineatul (3). 2) Autoritatea competentă decide măsurile de reparare care trebuie puse în aplicare în conformitate cu anexa II, după caz în colaborare cu operatorul respectiv. 3) În cazul în care s‐au produs mai multe daune asupra mediului, iar autoritatea competentă nu poate asigura luarea măsurilor de reparare necesare în mod simultan, aceasta este abilitată să decidă care dintre daunele aduse mediului trebuie reparată în primul rând. Autoritatea competentă ia această decizie ținând seama, inter alia, de natura, amploarea și
aplicării principiului cele mai bune practici de mediu şi sunt aprobate prin Hotărîre de Guvern. (2) Operatorii determină, în conformitate cu lista măsurile de reparare , măsurile de reparare posibile şi le prezintă autorității competente pentru aprobare,cu excepția cazului în care aceasta a luat măsuri în temeiul articolului 190 alineatul (2) litera (e) şi alineatul (3). (3) Autoritatea competentă decide măsurile de reparare care trebuie puse în aplicare în conformitate cu lista măsurile de reparare, după caz în colaborare cu operatorul respectiv. (4) În cazul în care s‐au produs mai multe daune asupra mediului, iar autoritatea competentă nu poate asigura luarea măsurilor de reparare necesare în mod simultan, aceasta este abilitată să decidă care dintre daunele aduse mediului trebuie reparată în primul rând. (5) Autoritatea competentă ia această decizie ținând seama, inter alia, de natura, amploarea şi gravitatea respectivelor daune aduse mediului şi de posibilitatea de regenerare naturală şi nu în ultimul rînd, riscurile pentru sănătatea publică. (6) Autoritatea competentă face publică decizi privind aplicare măsurilor de reparare a daunei cauzate mediului.
197
gravitatea respectivelor daune aduse mediului și de posibilitatea de regenerare naturală. Trebuie luate în considerare, de asemenea, riscurile pentru sănătatea umană. 4) Autoritatea competentă invită persoanele menționate la articolul 12 alineatul (1) și, în orice caz, persoanele pe terenul cărora ar trebui să se aplice măsurile de reparare să își prezinte observațiile de care aceasta va ține seama.
Articolul 192. Evaluarea economică a daunelor aduse mediului şi a riscului iminent de prejudiciere a mediului (1) Evaluarea economică a daunelor aduse mediului şi amenințării iminente de prejudiciere a mediului reprezintă valoarea costurilor, necesare pentru repararea mediului şi a capacităților de consum a resurselor naturale. (2) Operatorii, care au adus daune mediului şi au provocat amenințări iminente de prejudiciere a mediului îl recuperează în totalmente conform legislației Republicii Moldova. (3) În cazul în care mai multe persoane sunt declarate culpabile pentru daunelor aduse mediului şi amenințării iminente de prejudiciere a mediului acestea sunt obligate să recupereze solidar prejudiciul cauzat. (4) Pentru daunele aduse mediului şi a amenințării iminent de prejudiciere a mediului cauzat de activități periculoase sau ne periculoase efectuate la întreprinderea care nu mai funcționează, responsabil va fi operatorul care a activat ultima în întreprinderea dată. (5) Recuperarea daunei cauzate mediului înconjurător se efectuează benevol sau ca urmare a deciziei judecătoreşti în corespundere cu taxele şi metodele de calculare a daunei stabilite, iar în lipsa acestora – urmare costurilor de facto
N/A
198
suportate pentru restabilirea mediului. (6) Sumele privind recuperarea daunei cauzate mediului sunt încasate în Fondurile Ecologice Național sau local în modul stabilit. (7) Recuperarea daunei nu scuteşte partea culpabilă de la achitarea amenzilor pentru încălcarea legislației privind protecția mediului, conform prevederilor Codul Contravențional al Republicii Moldova. (8) Datele privind aplicarea măsurilor de recuperarea daunele aduse mediului, precum şi informația despre alte fraude de mediu sunt supuse raportării şi sunt puse la dispoziția publicului.
Articolul 8 Costuri de prevenire și reparare (1) Operatorul suportă costurile acțiunilor de prevenire și de reparare întreprinse în temeiul prezentei directive. 2) Sub rezerva alineatelor (3) și (4), autoritatea competentă recuperează, inter alia, prin intermediul unei garanții reale sau altor garanții corespunzătoare, de la peratorul care a cauzat dauna sau amenințarea iminentă de producere a daunei costurile pe care le‐a suportat pentru desfășurarea acțiunilor de prevenire sau de reparare întreprinse în temeiul prezentei directive. Cu toate acestea,
Articolul 193. Costuri de prevenire şi reparare (1) Operatorul suportă costurile acțiunilor de prevenire şi de reparare întreprinse în temeiul prezentei legi. (2) Operator nu este obligat să suporte costul acțiunilor de prevenire sau de reparare întreprinse în temeiul prezentei legi, în cazul în care poate demonstra că dauna adusă mediului sau amenințarea iminentă de producere a acesteia: a) a fost cauzată de un terț, în pofida aplicării măsurilor de securitate corespunzătoare sau b) a rezultat din respectarea unui ordin sau a unei instrucțiuni provenind de la o autoritate publică, altul (alta) decât un ordin sau o instrucțiune dat(ă) ca urmare a unei emisii sau a unui incident cauzat de activitățile proprii ale operatorului. (3) În astfel de cazuri dacă operatorul a suportat pe cont propriu anumite cheltuieli de prevenire sau reparare autoritatea competentă recuperează costurile.
+ compatibilă
199
autoritatea competentă poate decide să nu recupereze toate costurile suportate, în cazul în care cheltuielile necesare în acest scop ar fi mai mari decât suma de recuperat sau în cazul în care operatorul nu poate fi identificat. 3) Un operator nu este obligat să suporte costul acțiunilor de prevenire sau de reparare întreprinse în temeiul prezentei directive, în cazul în care poate demonstra că dauna adusă mediului sau amenințarea iminentă de producere a acesteia: (a) a fost cauzată de un terț, în pofida aplicării măsurilor de securitate corespunzătoare sau (b) a rezultat din respectarea unui ordin sau a unei instrucțiuni provenind de la o autoritate publică, altul (alta) decât un ordin sau o instrucțiune dat(ă) ca urmare a unei emisii sau a unui incident cauzat de
200
activitățile proprii ale operatorului. În aceste cazuri, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite operatorului să‐și recupereze costurile. (4) Statele membre pot prevedea ca operatorul să fie obligat să suporte costurile acțiunilor de reparare întreprinse în temeiul prezentei directive, în cazul în care operatorul demonstrează că nu a comis nici o eroare sau neglijență și că dauna adusă mediului a fost cauzată de: (a) o emisie sau un eveniment autorizat în mod expres și care respectă toate condițiile prevăzute de o autorizație acordată sau eliberată în temeiul actelor cu putere de lege de drept intern care pun în aplicare măsurile legislative adoptate de Comunitate și menționate în anexa III, în vigoare la data emisiei sau a
201
evenimentului;174 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 15/vol. 11 (b) o emisie sau o activitate sau orice modalitate de utilizare a unui produs în cadrul unei activități pentru care operatorul demonstrează că nu a fost considerată susceptibilă de a cauza daune asupra mediului în conformitate cu nivelul de cunoștințe științifice și tehnice existent la data producerii emisiei sau a desfășurării activității. 5) Măsurile luate de autoritatea competentă în temeiul articolului 5 alineatele (3) și (4) și articolului 6 alineatele (2) și (3) nu aduc atingere răspunderii operatorului respectiv, prevăzute de prezenta directivă, și nu aduc atingere articolelor 87 și 88 din tratat. Articolul 10 Termenul limită pentru recuperarea costurilor Autoritatea competentă este abilitată să inițieze împotriva unui operator
Articolul 194. Termenul limită pentru recuperarea costurilorAutoritatea competentă este abilitată să inițieze împotriva unui operator sau, după caz, împotriva unui terț care a cauzat o daună sau o amenințare iminentă de producere a unei daune proceduri de recuperare a costurilor legate de orice măsuri luate în temeiul prezentei legi, în termen de cinci ani de la data la care aceste măsuri au încetat sau de la data la care operatorul răspunzător sau terțul a
+ compatibilă
202
sau, după caz, împotriva unui terț care a cauzat o daună sau o amenințare iminentă de producere a unei daune procedure de recuperare a costurilor legate de orice măsuri luate în temeiul prezentei directive, în termen de cinci ani de la data la care aceste măsuri au încetat sau de la data la care operatorul răspunzător sau terțul a fost identificat, fiind reținută data cea mai recentă.
fost identificat, fiind reținută data cea mai recentă.
Articolul 195. Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului(1) Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară. (2) În mod excepțional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale, conform reglementărilor specifice. (3) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor specifice.
+ compatibilă
Capitolul IX
TERITORIILE ECOLOGIC NEFAVORABILE
Articolul 196. Obiectul de reglementare(1) În sensul prezentei legi, sunt considerate hazarduri naturale pierderile cantitative și calitative de ecositeme, calitatea mediului, habitatelor, peirea animalelor și/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr‐o manifestare distructivă a unor fenomene naturale și a bolilor, pe areale extinse. (2) Prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului se realizează conform prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor specifice. (3) Fenomenele naturale și bolile care generează hazarde naturale sunt: seceta
N/A
203
excesivă, persistentă în timp și care afectează habitatele, ecosistemele, inundațiile din revarsări de rauri sau de alte ape curgatoare și ruperi de baraje, ploile abundente și de durată, temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a plantelor, stratul gros de zăpadă care produce pagube în sectorul vegetal și animal, topirea bruscă a zăpezilor care provoacă inundații, revarsări de răuri și bălțiri, uraganul, cutremurul de pămînt, precum și alte dezastre și catastrofe produse pe areale extinse. (4) Nominalizarea și încadrarea în categoria bolilor care generează hazarde naturale la plante și animale se realizeaza de Serviciul de Stat pentru Silvicultură și Academia de Științe. (5) În dependență de volumul impactului cauzat prin activitate economică sau de alt gen sau în urma unui hazard natural, organului central de mediu al administrației publice declara, propune Guvernul, în dependență de caz, declararea unui anumit areal zonă cu risc de poluare, zonă de criză ecologică sau zonă dezastrului ecologic. (6) Constatarea pagubelor se face de către o comisie creată de către organul central de mediu din funcționarii organelor subordonate acestuia și reprezentanții autorităților locale și Ministerului Finanțelor.
Articolul 197. Zonă cu risc de poluare(1) Suprafețe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în urma activităților economice sau de alt gen sau în urma unui hazard natural s‐a creat o stare ecologică nefavorabilă, au început să se pronunțe schimbăr persistente a strării mediului, ce provoacă risc pentru securitatea vieții și sănătății publice, componentelor de mediu și ecosistemelor de mediu, sunt declarate ca zone cu risc de poluare. (2) În zonele cu risc de poluare se întreprind măsuri menite să evite producerea unui dezastru ecologic și restabilirea calității mediului. (3) În situații speciale, constatate pe baza datelor obținute din supravegherea mediului, organul central de mediu al administrației publice are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zonă cu risc de poluare în anumite regiuni ale țării şi obligația de a elabora, împreună cu alte autorități competente centrale şi autoritățile locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluției stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate (4) Costurile financiare pentru remedierea zonelor cu risc de poluare sunt
N/A
204
achitate în primul rând de către operatorul care prin activitate economică sau de alt gen a provocat acest impact asupra mediului și a adus apariția zonei cu risc de poluare, condiții prevăzute de art. 193, sau din contul bugetului de stat sau locale sau din alte surse prevăzute de legislație.
Articolul 198. Zonă de criză ecologică(1) Suprafețe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în urma activităților economice sau de alt gen, accidente, catastrofe, hazard natural sau în urma unor situații excepționale s‐au creat schimbări persistente în starea mediului ambiant cu provocarea riscului pentru securitatea vieții și sănătății publice, componentelor de mediu și ecosistemelor de mediu, sunt declarate ca zone de criză ecologică. (2) Declararea zonei de criză ecologică se face cu o evaluare prealabilă din partea organului central de mediu al administrației publice. (3) Evaluarea este prezentată Guvernului care printr‐o decizie declară zone de criză ecologică și perioada de timp. (4) În zona de criză ecologică pentru perioada declarată de Guvern pot fi: a) sistate activitățile operatorilor care prin activitatea sa cauzează un impact asupra mediului; b) limitate folosirile anumitor categorii de resurse naturale; c) reorganizate sau reprofilate anumite activități economice și obiecte ce au un impact negativ asupra mediului; d) aplicate măsurile de restabilire, remediere a mediului ambiant; (5) Costurile de restabilirea și remedierea calității mediului ambiant în zona de criză ecologică se face în baza art. 193.
N/A
Articolul 199. Zonă dezastrului ecologic(1) Suprafețe separate de terenuri din teritorilu Republicii Moldova, pe care în urma activităților economice sau de alt gen, s‐au creat schimbări ireversibile în starea mediului ambiant cu provocarea riscului pentru securitatea vieții și sănătății publice, și care duc la distrugerea balanței ecologice, distrugerea ecosistemelor naturale, degradarea componentelor de mediu și ecosistemelor de mediu, sunt declarate ca zona dezastrului ecologic. (2) Declararea zonei dezastrului ecologic seface la propuerea Guvernului și adoptarea în acest sens a legii de către Parlamentul RM. (3) În zona dezastrului ecologic pot fi: a) Întreruperea pentru perioada prevăzută de legea specială, a tuturor
N/A
205
activităților și obiectelor din zonă, cu excepția obiectelor ce deservesc poluțași ace locuiește în yona dată; b) Interzicerea construirii reconstrucția și darea în explooatare a edificiciilor, instalațiilor etc, cu excepția celor ce sunt necesare a pentru lichidare consecințelor dezastrului ecologic; c) Aplicares măsurilor opertstive pentru restabilirea mediului ambiant; (4) Costurile de restabilirea și remedierea calității mediului ambiant în zona de criză ecologică se face în baza art. 193.
Capitolul X
ACORDURILE INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI
Articolul 200. Aplicarea acordurilor intenaționale în domeniul mediului În cazul cînd un acord internațional, la care Republica Moldova este parte, conține alte prevederi, decît cele prevăzute de legislația cu privire la protecția mediului în Republica Moldova, se vor aplica prevederile acordului internațional.
N/A
Capitolul XI
DISPOZITII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 201. Promovarea legilor specialeÎn scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecție a mediului, domeniile şi dispozițiile generale din prezenta lege se vor reglementa prin legi (şi acte normative) speciale.
N/A
Articolul 202. Conformarea (1) În termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, titularii de activități aflați în derularea procedurii de reglementare au obligația să depună la organul central de mediu al administrației publice documentația completă, conform legislației în vigoare la data solicitării actului de reglementare. (2) Până la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protecției mediului, emiterea actelor de reglementare se realizează conform actelor normative existente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei legi.
N/A
Articolul 203. Intrarea in vigoare(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 00.00.2011 din momentul publicării în Monitorul Oficial, cu excepția următoarelor prevederi:
N/A
206
(2) Capitolul II, secțiuniunea 3 şi secțiunea 7 vor intra în vigoare după 2 ani de la momentul publicării. (3) Art. 173‐174 (Agenția protecție mediului) intră în vigoare timp de un an de la data publicării în Monitorul Oficial.
Articolul 204. Acte legislative abrogate(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr. 1515‐XVII din 16. 06. 1993 privind protecția mediului înconjurător ( Monitorul Parlamentului RM, 1993, nr.10 art.283), cu modificările şi completările ulterioare; b) orice dispoziții contrare conținute în alte acte legislative. (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, intră și modificările incluse la alctele legislative conform anexei 4 (3) Guvernul: a) va prezenta parlamentului propuneri referitor la aducerea legislației în vigoare în concordanță cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege
N/A
Anexa Nr. I Lista activităților menționate la Capitolul III
Anexa 2 Considerații luate în vedere la determinarea celor mai bune tehnici disponibile
Anexa 3 Listă orientativă a principalelor substanțe poluante care trebuie avute în vedere dacă au relevanță pentru stabilirea valorilor‐limită de emisie
Anexa 4 Modificările incluse la actele legislative în vigoare