T IE L S OC T IO NA T ER I N L - DACIA.ORG · multe citate din studiile lui Cesar Bolliac, iniţia-torul studiilor arheologice în România, care afir-mase încă din 1870: „Zică

Nr. 89 (anul XI), mai 2013DACIA

magazin

1

I. EDITORIAL

TEZAURUL DE LA PIETROASA

Prof. dr. Mihai PopescuBiblioteca Militară Naţională

De la tezaurul regelui Decebal, capturatde romani şi transportat la Roma, până la tezau-rul României, evacuat la Moscova, în 1917, cugaranţii internaţionale, şi sechestrat de guvernulsovietic, atunci când armata română a intrat înBasarabia, peste 14.000 de tone de aur au fostluate din spaţiul etnic şi spiritual românesc decătre „împăraţi pe care lumea nu putea să-i maiîncapă”. Muzeele Europei Occidentale deţin nu-meroase piese de aur din tezaure descoperitede-a lungul timpului în Transilvania, Banat,Crişana, Maramureş, Bucovina sau în alte ţinu-turi româneşti.

Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut înpopor sub denumirea de „Cloşca cu puii de aur”,a fost descoperit întâmplător în anul 1837 (în tim-pul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica), peraza comunei Pietroasele din judeţul Buzău. Au-torităţile din Ţara Românească au recuperat abiaîn 1838 doar 12 din cele 26 de piese găsite într-o carieră de piatră din incinta unei străvechi for-tificaţii de pe coastele răsăritene ale munteluiIstriţa.

După ce Spicuitorul moldo-român, con-dus de Gheorghe Asachi publică, în 1841 primularticol despre această descoperire, iezuitul An-gelo Secchi prezintă o comunicare la InstitutulArheologic din Roma, în 1843, susţinând că in-scripţiile sunt eugane sau pelasge. Puncte devedere asemănătoare sunt exprimate şi de arhe-ologul italian Giuseppe Micali, în 1844, de direc-torul Muzeului Imperial de Antichităţi din Viena,Joseph Arneth, în 1850, de Dr. Friedrich Bock, în1868, şi de alţi cercetători, mai ales din sfera bis-ericilor catolică şi ortodoxă, dar şi din afara aces-tora.

Şcoala istorică şi lingvistică germană,preponderent de confesiune lutherană, a iniţiat onouă interpretare a inscripţiilor, socotindu-le cafiind „o variaţiune a runelor scandinave, anglo-saxone sau gotice”. Ipoteza lui Julius Zacher dinHalle, lansată în 1855, este continuată de Wil-helm Grimm, în 1856, de Massmann şi Lauth, în1857, de Dietrich, în 1861 şi 1866, de GeorgStephens, în 1867 şi 1884, de P. I. Cosijn, în1878, şi de Henning, în 1884 şi 1889. Acesteipăreri i s-a alăturat şi preotul lutheran din Bu-cureşti, Rudolf Neumeister (1861-1866), punctulculminant fiind însă atins de amplele studii pub-licate de arheologul francez Charles de Linas şide arheologul român Alexandru Odobescu, ul-timul fiind considerat şi astăzi principala autori-tate românească în domeniu.

Istoria păstrării tezaurului este la fel deplină de întâmplări neprevăzute ca înseşi prove-nienţa şi descoperiea sa. La Expoziţia Universală


magazin

2

de la Paris, din 1867, cea mai importantă secţi-une a pavilionului României a fost cea dedicatăTezaurului de la Pietroasa. După ce a fost furatdin clădirea Academiei Române, în anul 1876,tezaurul a fost recuperat anul următor iar în 1884a fost evacuat în grabă în urma unui incendiu.Din cele 12 piese predate la Moscova, în 1917,împreună cu tezaurul României, 10 piese au fostretrocedate în 1956 (la zece ani de la semnareatratatului de pace) şi au fost expuse în sălileMuzeului româno-rus (în actuala clădire aMuzeului literaturii române). Din 1971, cele 10piese sunt expuse în secţiunea Tezaur a Muzeu-lui Naţional de Istorie din Bucureşti. Celelaltedouă piese au rămas la Moscova, alături derestul tezaurului României, şi singura speranţă arecuperării lor se află într-o anexă a Tratatului deprietenie şi cooperare dintre România şi Feder-aţia Rusă, încheiat în anul 2003.

În Dacia preistorică, apărută acum unsecol, Nicolae Densuşianu consacră un capitolîntreg (XXVIII) Tezaurului arimaspic sau hiper-boreic de la Petroasa [1]. El face o trecere în re-vistă a evenimentelor interne şi internaţionalelegate de descoperirea şi interpretarea originii şiimportanţei acestui tezaur. Atrage atenţia asupralungului şir de erori cu privire la textul inscripţieişi la provenienţa tezaurului, erori cărora i-au„căzut jertfă un mare număr de literaţi, unii maiiluştri şi alţii mai obscuri”.

Bazându-se pe observaţii şi interpretăriale unor autori clasici greci şi latini, ale unorcronicari bizantini şi ale multor istorici contempo-rani, Nicolae Densuşianu demonstrează că „aşa-

numitele rune scandinave şi anglo-saxone nusunt decât resturile arhaice ale alfabetului nordicpelasgic”, că ornamentele pieselor sunt ase -mănătoare cu desenele de pe ceramica neoliticădin ţinuturile pelasge, dar şi de pe un vas de lutdescoperit de Schliemann la Troia (socotit deorigine dacă), amintind în acelaşi timp de orna-mentica naţională a populaţiei pastorale dinCarpaţi şi de armele de bronz descoperite pe ter-itoriul Daciei. „Costumele divinităţilor nu sunt nicigreceşti, nici asiatice, ci au un caracter arhaicpelasg”.

Densuşianu arată că ipoteza privind orig-inea gotică a tezaurului de la Pietroasa a fost întimpul din urmă abandonată chiar şi de cătrearheologul francez Charles de Linas, care, înstudiul său din 1887, recunoaşte că „diferitele fig-uri grupate în interiorul paterei de la Pietroasa nuau niciun raport cu mitologia goţilor”. Aceeaşipărere o exprimase, încă din 1868, canonicul dr.Friedrich Bock.

În ultima pagină a capitolului dedicatTezaurului de la Pietroasa, Densuşianu dă maimulte citate din studiile lui Cesar Bolliac, iniţia-torul studiilor arheologice în România, care afir-mase încă din 1870: „Zică cine orice va zice,zvârcolească-se oricât vor putea arheologiinoştri, vasele de la Pietroasa sunt vase dace, custil dacic, pentru un cult din Dacia” [2].

____________[1] Densuşianu, Nicolae: Dacia preistorică. Bucureşti,Carol Göbl, 1913, p. 602-663[2] Boliiac, Cezar: Trompeta Carpaţilor, 1870, nr. 876,p. 3


magazin

3

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

Genomul europenilor scoate la iveală o în-

rudire care, dacă ar fi conştientizată, multe con-

flicte ar fi înăbuşite din “faşă”. Pentru că, la

origine, toţi suntem fraţi, mai mult sau mai puţin

vitregi!

În urmă cu câţiva ani, nişte geneticieni um-blau prin Europa şi prin lume cu beţişoare cu care luaumostre de salivă. În cele din urmă, au ajuns in labora-toarele Universităţilor Stanford, Arizona şi Florida, încadrul Proiectului “Arborele ADN”.

Rezultatele preliminare privind genomul Eu-ropei au stârnit vii controverse, pentru că atingeaunaţiile la origine! Şi stricau istorii elaborate fărăsusţinere arheologică.

Per total, înrudirea europenilor între ei ar tre-bui să fie de bine! Ar trebui să-i unească, aşa cum n-au fost niciodată.

50 la sută dintre britanici sunt germani!Sau invers!

Cei trei magi de la răsărit, care au adus daruripruncului Iisus erau nobili geţi, după cum si apar pic-taţi în Basilica Sf. Apollinare din Ravenna

Zilele trecute, nemţii scriau că 50 la sută din-tre britanici şi aproape toţi danezii au genele triburilorgermanice care au acostat pe malurile Kentului in anul449 d.C.

Conform arheologului german HeinrichHaerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarătă armată,au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie,poposind în Kent după plecarea armatei romane.

În urmă cu un an, alt studiu genetic îi arată pebritanici a nu fi anglo-saxoni, ci celţi! Iar dacă se iaîn considerare compoziţia genetică aproape identică

dintre Franţa şi Anglia, ne încurcăm de tot. Carestudiu e corect? Depinde până unde se merge pe ra-murile copacului genealogic, spre rădăcină! Dacă seia în considerare părul blond şi ochii albaştri, mutaţiegenetică petrecută la Marea Neagră, după cum au con-statat geneticienii din Suedia şi Danemarca, toţi suntfraţi cu… geţii! Şi dacă tot s-a pomenit de Danemarca,e bine de amintit că istoricii danezi spun că se trag dindaci?!

Dahii regali şi periplul lor prin lume

Geneticienii leagă răspândirea proto-indo-europenilor de migraţia regalilor saci in mileniulII î.C. Cine erau sacii, purtătorii căciulii ţuguiate, buni

ISTORIA NEŞTIUTĂ A GEŢILOR ŞI GENOMUL EUROPEAN

Adina Mutar


magazin

4

arcaşi şi mânuitori de topoare? Herodot numeşte toate ramurile de saci după

origine: masageţi sau “dahii regali”! Aceştia au ajunssă întemeieze case regale şi în Punjab, India.

Mulţi istorici “clasici” romani refuză înrudi-rea dintre daci şi dahi, fără argumente. Lăsând la oparte că aveau acelaşi port, că vorbeau aceeaşi limbă,protolatina, din care au rămas suficiente cuvinte pecare le regăsim în limba română de azi, că aveau ace-laşi steag de luptă – lupul cu trup şerpuitor – studiulgenetic nu mai lasă umbră de îndoială: au acelaşimarker genetic.

Dahii, dacii au făcut istorie ca triburi con-ducătoare şi întemeietoare de dinastii regale, dintrecare parţii sunt cei mai cunoscuţi în istorie, cucerindşi Imperiul Persan.

Persanii numeau provincia de origine aparţilor Faleh, cu pronunţie “valeh”, de ce nu Valahia?Timp de aproape 400 de ani, dinastia regală a lui Ar-sace a condus Armenia.

Războinici şi prolifici

Masageţii sau dahii regali cucereau lumea cusoarele-n băţ. Conform lui Herodot, masageţii ve -nerau un singur zeu, al Soarelui şi erau mari iubitoride aur, metal închinat zeului.

Cetăţile lor rotunde, cu centrul împărţit încruce – cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solarepăstrate în tradiţia ţăranilor români – i-au făcut să seminuneze pe arheologii ruşi care le-au descoperit.

Şi mai erau “sacii de dincolo de mare”(Marea Neagră), pe care grecii i-au botezat sciţi şi careulterior au fost “revendicaţi” de slavi!

Apoi, conform istoricilor antici, mai erausauromaţii, descendenţi din taţi sciţi şi mame ama-zoane. Tot amestecându-se cu mame localnice, peunde s-au aşezat, au rezultat sarmaţii, roxolanii, urgii,alanii, epranii.

Astfel, conform datelor genetice şi în confor-mitate cu atestările arheologice, neamul regal a lăsat,în mod particular, amprenta genetică în centrulRomâniei şi în zonele radiante: Polonia, Ucraina,Crimeea (cimerienii). Au lăsat numeroşi descendenţiîn vestul Europei, în special în Spania, dar şi în Franţaşi Marea Britanie, câteva regiuni din Germania, înElveţia, Austria, nordul Italiei. Au numeroşi descen-denţi în nordul Caucazului, estul Anatoliei, în Pa -kistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei,nord-vestul Indiei, câţiva descendenţi şi în nordulChinei.

Au dominat Asia Centrală până la invazia ma-sivă a mongolilor şi a armatelor turceşti. În prezent,de pe acele meleaguri îndepărtate pe unde au ajuns,doar osetienii mai păstrează limba şi obiceiurilestrăvechi. În estul Europei, ei au rămas în centrulRomâniei. Alanii s-au stabilit în Franţa, Spania şi nor-dul Africii. Alţii s-au combinat cu normanzii şi s-austabilit în Scoţia, Irlanda şi Ţinutul Vels. Branşa ira-niană s-a combinat cu hunii, iar descendenţii direcţisunt bulgarii şi kazarii. Această istorie genetică nu ţinecont de limba vorbită de popoarele respective, cinumai de ADN şi de mutaţiile produse la încrucişare.

Geţii şi regatele din Punjab

Cetate masagetă („dura”), pe râul Amu DaryaColonelul britanic James Tod (1782-1835),

ofiţer de informaţii şi orientalist britanic, care a statmulţi ani în India, a scris „ Analele şi antichităţile dinRajastan”. Cităm din acest volum: „Nu există înanalele marilor familii din Rajput nicio referire pânăîn sec. IV î.C., perioadă în care a sosit aici rasa geţilor,intrând dinspre Asia Centrală. Geţii au stabilit regateleîn Punjab şi de pe Indus” (Cap II). În analele Punja -bului sunt numeroase referiri la această „rasă” ageţilor, jaţilor sau iuţilor! Li se mai zicea şi magii, deaceea unii istorici ai religiei creştine susţin că cei treimagi care au sosit să aducă ofrande la naşterea luiIisus erau geţi, iar o frescă de pe Basilica di S. Apol-linare, Ravenna, îi înfăţişează purtând căciula speci-fică, de nobili.

Acei geţi peregrini şi războinici au fost încompetiţie cu hunii şi pe acele meleaguri, col. Todnotând că „geţii şi hunii au întemeiat 36 de case regaleîn Punjab şi multe caste conducătoare”. O notă foarteinteresantă ar putea să pună capăt si afirmaţiei unoristorici romani (ca şi alţii care susţin contrariul)anume că dacii nu erau blonzi cu ochi albaştri. Cităm:„Geţii din Kutch erau foarte conştienţi de identitatealor aparte şi-şi respectau tradiţiile istorice şi strămoşii.În Gujarat, geţii formau «tribul ascuns», în sens ritu-alic. Geţii daneţi aveau părul blond roşcat şi ochii al-baştri!”

Solari şi atât, fără compromisuri

Mai târziu, au intrat în conflict cu preoţii hin-duşi, rămânând scris că familia regală Dasas sau Da-sius nu se conforma ritualului hindus de a aducesacrificii şi de a cânta imnuri de laudă zeilor , fiinddoar observatori ai altor culte.


magazin

5

De aceea, până la urmă, li s-a respectat cre -dinţa solară şi considerându-se că aceştia aveau o re-laţie aparte cu divinitatea, cuvântul „dasa” a ajunssinonim cu „servitor al divinităţii”, fiind folosit ca pre-fix sau sufix în componenţa numelor brahmanilor.

O referire scrisă la numele Dasas datează dinsec.II d.C. , din zona Abrudului, unde un Dasas ridi-case o stelă patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitatesolară locală ancestrală, reprezentat cu două capete.

Şi în Rig Veda este consemnat că aceştia re-fuzau să creadă în zeiţe! În acest context, apare şi odescriere a celor din familia Dasas, anume că erau„anasa”, cuvânt folosit şi azi pentru cei „a nas”, „fărănas”, adică având nasul cârn.

În „Bătăliile celor 10 Regi” din Rig Veda,regele Sudas îşi numeşte generic inamicii, pe regiivedici, Dasyus!

Analele din Rajput semnalau, acum 700 deani, familii de nobili geţi, dahi, ariaspi, caţi şi huni.Ajunseseră până în Matura, în vestul statului UttarPrades.

Geţii lui Beowulf

Răspândirea fraţilor „vitregi” în urmă cu2000 de ani

Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glo-rioase a strămoşilor noştri sunt scrise de cercetătoristrăini.

Jane Acomb Leake scria în „Geţii lui Be-owulf” că „geţii, dacii, sacii, dahii şi masageţii de laMarea Caspică erau consideraţi din antichitate acelaşipopor”, iar eroul „anglosaxon” Beowulf era de faptget! „Numele originar al dacilor”, scrie Jane Acomb,„era daoi, aşa cum nota Strabon. Tisageţii, tiragetii şichiar getulii africani erau acelaşi neam cu daoii”.

Cucutenii autohtoniConform geneticienilor Belledi, Richards,

Owens şi Malyarchuk, care şi-au publicat studiile în2000, 2002 şi 2003, ADN-ul mitocondrial găsit lapopulaţia „românilor aromâni, a românilor din Mara-mureş şi Vrancea face parte din haplogrupul care afondat neoliticul în Europa”.

Populaţia autohtonă europeană aparţine hap-logrupului I, descendenţi din Cro Magnon, socotită aaparţine Culturii Cucuteni-Tripolie.

Fermierii şi crescătorii de vite ai neoliticuluiaparţineau G2a, J2, E-V13 şi T. R1a si R1berau războinicii călăreţi care au domesticit calul în4000 î.C., în stepele dintre Marea Neagră şi Marea

Caspică. Aceste două grupuri aveau un tată comun,dar mamele difereau, ceea ce a făcut să li se diversi-fice limba şi să se contreze oriunde s-au întâlnit.

„Haplogrupurile din Carpaţi – I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice şi balcanice, des -cendente din oamenii paleoliticului, a cărorconcentraţie se regăseşte astăzi în Bosnia Herţegov-ina, Croaţia, Moldova, România, Serbia, iar CEAMAI MARE DIVERSITATE A HAPLOTIPULUISE GĂSEŞTE ÎN ROMÂNIA”.

R1b si R1a, fraţi vitregi, după tată

R1b este cel mai comun haplogrup din Europa. Conform culturii tumulelor, originea haplo-

grupului R1b a fost la Marea Neagră, de unde a pornitpe Istru, spre vestul Europei şi prin stepe spre MareaCaspică.

Originiea lui R1a este la fel de disputată, maiales că cele două haplogrupuri, foarte numeroase, auaceeaşi descendenţă pe linie paternă.

Şi ca să nu se spună pe de-a dreptul că geţiise califică pentru a fi „linia paternă”, se preferă com-plicata titulatură de „neam proto-italo-celto-germanic”.

Când masageţii au plecat spre Marea Caspicăşi Urali, spre Anatolia şi pe Marea Egee, durându-şi(dura, la dahii parţi, era cetatea) cetăţile rotunde, so-lare, au apărut pe acele meleaguri fraţii lui R1b.

Conform studiului ADN, erau hitiţii, hattienii,troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii,kazarii, baskirii, toharienii şi lista este foarte lungă!

G2 – aparţine unui neam al Vechii Europe pontice,cel care s-a „împrăştiat” de timpuriu până spreChina, lăsând în urmă o grămadă de haplogrupuri în-rudite.J1 – semiţi, arabi şi evreiJ2 –reprezentativă pentru etrusci, grecii minoici, feni-cieni, sudul AnatolieiN – gena nordicilor, preponderentă la finlandezi, îndensitate substanţială în Ţările BalticeQ – gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rarăa acestei gene în Europa pe care hunii au călcat-o înrepetate rânduri i-a mirat pe geneticieni; probabilpentru că n-au luat în calcul două aspecte: că femeilefugeau în păduri din calea hunilor, iar cele violate îşiucideau pruncii născuţi din siluireE1b1b – migratori din Africa, specifică berberilorT – genă foarte rară în Europa, provenind din Etiopia


magazin

6


magazin

7

ZONE ÎNRUDITE CU ROMÂNIA

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»

Începând cu data de 1.01.2013,preţul unui abonament la revista noastră

este: 65 lei anual,pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae,

telefon: 0729011003 sau 0752104184.


magazin

8

KOGAIONON-UL,MIT ŞI REALITATE

Andrei Vartic

Drumul tehnologic spre Kogaionon De ce Roma a cucerit doar o mică parte din

teritoriile locuite de geto-daci? De ce harta teritoriuluicucerit este aşa de enigmatică? De ce l-a părăsit dupăce a depus eforturi uriaşe pentru a construi UlpiaTraiana şi Porolissimul? De ce urbele romane nu autrebuit celor care i-au dat afară pe romani din Dacia?Nu cumva din cauză că civilizaţia lor nu era nici ceaurbană a Romei, nici cea de care a nomazilor, ci “cas-nică“, cum zice Alecu Russo? Descoperirile arheolo-gice din ultimii ani, dar şi cercetările noastremultidisciplinare, demonstrează că zadarnic caută ar-heologii mari megapolisuri dacice. Dacii au urât urbeacare frânge personalitatea omului. Zadarnic plângemfaptul că dacii nu au lăsat scrisori latine sau greceştidespre locuirea lor rustică şi casnică. Scrisoarea alfa-betică transmite vorbe despre cuceririle individualiste,deşarte ale omului, nu esenţe universale de fiinţare.Zadarnic incercăm să vedem măreţia civilizaţiei da-cice cu literele Romei sau ale grecilor.

Dar a văzut Roma adevărata civilizaţie a da-cilor carpatini? Nu. Dacă o vedea, înţelegea valoareaexcepţională a topirii unor lupe de fier plastic de 40kg, lupe pe care Europa a putut să le obţină abia peste11 veacuri. Vedea fierul dacic suprapur, de 99,97%fără cimentită [A. Vartic, Magistralele tehnologice alecivilizaţiei dacice, Basarabia, Chişinău, 1997], vedeaceramica dacică supradură şi motivele sacre ale daci-lor armonizate cu lotosul egiptenilor şi al indienilor,cu acantul corintinienilor, cu vâscul druizilor [A. Var-tic, Drumul spre Kogaionon, Basarabia, Chişinău,1998]. Vedea emplectonul din zidurile turnurilor de laCosteşti, făcut din mari cărămizi de fier-titan (ilme-nit), care nu-şi găsesc nicio justificare militară acolo[A. Vartic, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Basarabia,Chişinău, 1997]. Inginerii romani ar fi trebuit să vadăcă, de fapt, cetăţile dacice, aşa cum stau ele cocoţatepe vârfuri greu accesibile, nu au motivări militare deapărare. Blidaru stă la 1500 m de Cetăţuia Costeşti şicam la tot atâţia metri de Prisaca. Unde s-a mai văzutaşa ceva în lume? Care era scopul de apărare a cetăţii

de pe Vârful lui Hulpe, sau a celei de la Naia, puse inlocuri din interiorul zonei centrale a statului dac, nula periferia ei? Făcea oare să construieşti la Cioclovinaun colosal zid de 2,5 km din 3600 eşaloane de pământşi piatră, paralel cu linia care uneşte Baniţa cu PiatraRoşie, atunci când orice armată invadatoare îl puteaocoli cu uşurinţă?

Chiar şi în actualele condiţii “globalizate” deducere a unui război de munte, orice inamic poatetrece nestingherit pe lângă aceste troiene şi cetăţi. Dece, însă, dacii le-au dotat cu mari platforme şi teraseexterne chiar în preajma zidurilor? Ca să permită ata-catorilor, după un greu urcuş, să se odihnească şi săse regrupeze, să aştepte în voie, bătându-şi joc de apă-rători, până ce ei vor termina resursele de apă, de mu-niţie şi de hrană? De ce zidurile cetăţilor daceînconjoară poalele unui mamelon, astfel ca de fapt co-municarea dintre apărătorii acestor cetăţi să devinăimposibilă? De ce cetăţile dacice nu sunt locuite? Dece aşa-zisele cisterne s-au construit în afara zidurilor?De ce nu se regăsesc în cetăţi magaziile şi beciurileunde ar fi trebuit să fie depozitate mari rezerve dehrană şi muniţie ale apărătorilor? De ce grămezile degrâu ars stau dincolo de ziduri, ca la SarmisegetusaRegia [A. Vartic, Ospeţele Nemuririi, Quo Vadis,Chişinău, 1994]? De ce mortarele de care s-au folositdacii au şi astăzi proprietăţi inteligente, cum ar fi celebactericide sau formarea unei pelicule verzui impene-trabile la contactul cu apa? De ce sanctuarele dacice,construite pe uriaşe terase din andezite supertrainice,stau dincolo de zidurile cetăţilor? Ce motivare reli-gioasă, politică, ştiinţifică i-a făcut pe daci săconstruiască aceste sanctuare unice în toată lumea?

Cu ce efort uman şi tehnic s-au tăiat atât deperfect colosalele andezite de la Grădiştea de Munte,tăieri care nici astăzi nu se pot realiza fără resurse fi-nanciare considerabile? Cum s-a reuşit tăierea atât despectaculoasă a unor munţi întregi de piatră la MăguraCălanului sau la Uroi, fasonarea inteligentă a pietreişi transportarea ei la zidirile de pe munţi? De ce a tre-buit ca zidurile de la Costeşti sau Feţele Albe să fie


magazin

9

asamblate poetic, milimetru cu milimetru, lucru totalnetrebuincios unor scopuri de apărare? De ce zidulfascinant de la Costeşti apără mamelonul central din -spre sud, dinspre munţii prăpăstioşi, care şi aşa tre-buiau cuceriţi cu greu de un posibil inamic, şi nudinspre nord, unde panta e mai moale şi accesul maiuşor? Şi care era scopul acestor zidiri urieşeşti, dacăcel de apărare este greu de demonstrat?

Se spune că dacii au părăsit cetăţile imediatdupă terminarea războiului, în vara lui 106; deci eraprevizibil ca vegetaţia abundentă de la munte să fiacoperit imediat multe urme ale sângeroaselor lupte:trupuri, scuturi, lănci, săbii, vârfuri de săgeţi, tehnicide război dacice şi romane. Nimic din toate astea nudescoperă arheologii în cantităţile omologate cu lup-tele crâncene ce s-ar fi dat între cei 150.000 de soldaţiai Romei cu cetele dacilor. Se vede limpede că toatălocuirea dacică a fost arsă, dar arsurile acestea nupoar tă şi urmele dezastrelor umane cu care se poartărăzboiul. Nu ştim cât de cruntă o fi fost lupta pentruSarmisegetusa, dar chiar să nu fi aruncat romaniimăcar vreo câteva mii de săgeţi spre cetate? Or, poate,acei deosebiţi soldaţi romani au avut în dotare detec-toare care să găsească pe terenul deosebit de acciden-tat din preajma Sarmisegetusei doar vârfurile de săgeţide fier, nu şi miile de cosoni de aur pe care îi desco-peră ţăranii (nu şi arheologii!!!) chiar şi astăzi la Gră-dişte? Încă în 1995 [A. Vartic, De la sociologiamonografică la cea entropică, Discurs ţinut în AulaAcademiei Române la 19 mai 1995, vezi A. Vartic,Catastrofa eliberării, Basarabia, Chişinău, 1996, p.33-47] noi am arătat că aşa- zisele cetăţi ale dacilorsunt mai repede marcări inteligente ale unui mesajdeosebit de important, scris cu bună ştiinţă şi în limbajgeometric şi astronomic, şi în andezite, fiindcă el de-pozitează mult mai bine informaţia decât firava vorbăalfabetică, aflată şi sub ambiţia omenească, şi subvremi, şi în necontenită entropizare.

Totul a pornit de la observarea faptului că ce-tăţile dacice de la Baniţa si Piatra Roşie formează cuaşa-zisul castru roman de pe Vârful lui Pătru un per-fect triunghi dreptunghic {Fig. 1}.

Trimitem la publicaţiile noastre cititorul dor-nic să afle mai mult despre aceste triunghiuri. Să ob-servăm aici că această uriaşă iconografie geometrică,pe care noi o numim topografie cosmogonică dacică,îşi leagă triunghiurile sale de o altă minune topogra-fică: Marea Linie Dacică (Fig. 2}

pe care o formează zidirile dacice de la Pecica, Deva,Cugir, Boiţa şi Vârful Omu, orientată 15 grade Nord-Vest [A. Vartic, From Platon’s to Zalmoxis’s Acade-mies, NATO ARW “The New Role of the Academieisof Sciences in the Balcan Countres”, Athena, Novem-ber. 20-23, 1996].

Iată cum se aşează cetăţile din zonaSarmisegetusei Regia pe Marea Linie Dacică {Fig. 3}

Noi am studiat cu atenţie şi cetăţile construiteîn zona de mai sus de această linie, cele de la Clit, Moi-grad, Sărăţel, Sighişoara, Racoş etc [A. Vartic, De latopografia cosmogonică la Kogaionon, Dava Interna-tional, 2001]. Iată ce figură stranie am obţinut {Fig. 3},


magazin

10

Pe hărţile de mai sus se vede bine loculSarmisegetusei Regia în acest mesaj topografic. Ceînseamnă el? Ce au vrut, de fapt, să ne transmită daciicu această construcţie măreaţă realizată pe un vast te -ritoriu şi care întrece în efort uman şi tehnologic chiarşi construirea piramidelor?

II.Realitatea cosmogonică a Kogaiononului Bunul Dumnezeu a vrut să descoperim în anii

din urmă, pe masive pietre de munte, mai multe în-crustrări geometrice dacice, care confirmă corecti-tudinea ipotezei despre “topografia cosmogonică adacilor“ {Fig. 4}.

Cum bine se vede pe aceste picturi geome -trice, dacii cunoşteau arcul de cerc, axele de coordo-nate, chiar şi întregul complex topografic din Fig. 1-4,lipit de Marea Linie Dacică, l-am regăsit pe acelepietre {Fig. 5, a, b, c}.

Noi am numit încrustrările dacice de pepietrele de munte “hărţile cosmogonice ale dacilor”[A. Vartic, Drumul spre Kogaionon ]. Cercetându-lecu atenţie am observat că deasupra Marii Linii se aflăun nod central, din care iradiază mai multe linii-raze.Suprapunând Marea Linie Dacică despre care v-amvorbit deja, cu Marea Linie de pe harta dacică dese -nată de noi nu a fost greu să determinăm topograficacest loc {Fig.6}

şi să vedem că figura construită de noi aprioric {vezişi Fig. 3} coincide de minune cu desenuldacilor{Fig.7}

şi că ea reprezintă Constelaţia Dragonului, cea care,parabolic vorbind, susţine rotaţia multimilenară aPolului Nord Ceresc {Fig. 8} şi ne arată că întregulcomplex construit de daci reprezintă în mare o anu-mită poziţie a Dragonului faţă de Polul Nord Cerescşi faţă de celelate constelaţii (Sarmisegetusa Regiaapare ca Steaua Alfa a Ursei Mici, actualul Pol NordCeresc)

Acest nod central stă mai la nord de un marepatrulater, care coincide cu curgerea râului Strei; maijos de acea linie, şi în interiorul curgerii Streiului, seaflă un punct indicat de daci cu o cruciuliţă. Acelpunct nu poate fi altul decât Sarmisegetusa Regia.Atunci nodul central din care pornesc liniile-raze seregăseşte topografic undeva pe dealul Uroiu, pesteMureş, la nord de Simeria. Liniile care sunt trase dinacest nod, dacă sunt omologate cu punctele topogra-fice actuale, ne duc exact în cetăţile dacice despre caream vorbit mai sus (Pecica, Clit, Moigrad, Sărăţel, Si-ghişoara, Racoş etc). Faptul că dacii au legat de acestnod topografic singular întregul lor algoritm, faptulcă el se află pe un munte la poalele căruia curge unrâu mare (amintim că înainte de tăierea meandrelorMureşului de către austrieci acest râu avea cam de treiori mai multă apă decât acum şi că în antichitate climaera cam cu 30% mai umedă - deci Mureşul era un ade-


magazin

11

vărat râu mare, navigabil, şi, posibil, mai mare caTisa, adică principalul afluent al Dunării [Liviu Mar-ghitan, Valea Mureşului - parte integrantă a sistemu-lui de fortificare a Daciei, Sargetia, XIII, 1977, p.203-207]), faptul că de pe acest munte se deschid pri-velişti uluitoare ale Ţării Haţegului, faptul că anumepartea nordică a Dealului Uroi oferă o excepţonalăprivelişte a Cerului Nordic, faptul că din acest nodpornesc numai cinci raze, ne-a permis să dăm urmă-toarea ipoteză: Dealul Uroi este Kogaiononul dacilor.

Perieghezele noastre în aceste locuri ne-audat satisfacţie deplină. Zidurile antice, necercetateîncă, se mai pot urmări şi astăzi, mulţimea ceramiciidin toate culturile preistorice şi istorice, inclusiv dincultura Turdaş, este remarcabilă, stă chiar la suprafaţă,în muşuroaiele de furnici sau cele săpate de cârtiţe.Artefactele demonstrează că la poalele sudice şi esticeale Dealului Uroi se află un excepţional megapolispreistoric, probabil cu funcţii sacre. Cel puţin unul dinvalurile de pământ care îl înconjoară repetă iconogra-fic desenul constelaţiei Dragonului [A. Vartic, De latopografia cosmogonică la Kogaionon], lucru pe carel-am mai întâlnit şi în alte părţi ale Daciei [A. Vartic,Drumul spre Kogaionon]. Perieghezele au mai arătatcă partea apuseană şi cea nordică de la poalele Dea-lului Uroi este curată arheologic, lucru care sugereazăfaptul curăţeniei sacrale a acestor locuri (orice locuiremurdăreşte locurile sacre, motiv pentru care, după pă-rerea noastră, nu sunt locuite nici cetăţile dacice), le-gate şi de Apusul de Soare, şi de Nordul Înstelat.

Urcarea pe muntele Uroi este posibilă doar pepanta lină, nordică, unde am identificat două drumuri;unul, cel de la răsărit, se pare, avea funcţii ritualice,celălalt, de la vestul pantei, era, poate, drumul pe careveneau pelerinii la marile sărbători religioase ale da-cilor. La faţa locului am putut constata existenţa peaceeaşi parte nordică a Dealului Uroi a unui vechi valcare împrejmuia muntele din partea asta, uşor accesi-bilă. Până la acest val nu apare niciun fel de urmă an-tropică, dar imediat după el se deschide un adevărateldorado arheologic. Ceramica ieşită la suprafaţă parea fi din toate vechile epoci ale acestui ţinut, locuit încădin timpurile primordiale, dar cea dacică e cea maimultă.

Un deosebit interes prezintă stratul gros decernoziom (aproximativ 1 m) de pe platoul din vârfuldealului, care apare după valul indicat şi care nu aveacum să stea de milenii numai pe acel platou. Lipsacernoziomului în partea vestică şi nordică de la poa-lele Uroiului ne-a făcut să presupunem că el a fostadus acolo cu bună ştiinţă pentru scopuri care rămânîncă neelucidate.

Încă şi mai fantastice ni s-au părut cele vreo 18 ro-tonde (mai multe nu am putut depista din cauza vege-taţiei) orientate nordic cu o săpătură adâncă {Fig. 9}.

Era clar că suntem în locul unde mulţimi uri-aşe de daci (sau alte populaţii mureşene şi simeriene)se adunau pe Uroi pentru a venera un eveniment cos-mic care avea loc pe Cerul Nordic, la Apus de Soare.Or, după părerea noastră, nu Dealul Uroi este MunteleSfânt, ci tocmai acest eveneniment ceresc, oglindittopografic cu formidabile marcări pământeşti, reprez-intă Kogaiononul, Muntele Sfânt al dacilor, care e încer, nu pe pământ (atragem atenţia că şi ConstelaţiaDragonului are forma unui munte). Adică, de fapt,Kogaiononul este un algoritm cosmogonic ritualic, unmunte ceresc care se oglindeşte în construcţiile ma -gnifice ale dacilor. S-ar putea, deci, ca el să fie con-struit în mai multe exemplare asemănătoare geo metric.Aşa am descoperit că dealul Uroi este doar unul dincele patru Kogaionoane pe care noi le-am identificatpână acum (din considerente legate de protejareaacelor locuri de invazia căutătorilor de comori noi nudăm aici localizarea lor topografică), iar aşa-ziselecetăţi dacice sunt marcările celor 16 stele ale Drag-onului, cunoscute pe atunci, deci locuri sacre, adicătemple dacice şi nu cetăţi de apărare sau derefugiu.Anume funcţiile lor religioase lămuresc şiefortul uman cu care au fost construite, şi fineţea cio-plirii pietrelor, şi poezia amplasării lor, şi enormeleterase din apropierea cetăţilor, pe care dacii îşi aşezau,probabil, sălaşele de pelerini, şi adevăratele drumuricare înconjoară zidurile dace, drumuri pe care mulţi -mile înconjurau ritualic templul.

Faptul că Marea Săgeată a Soarelui de an-dezit, compusă tot din 16 pietre, indică cu o mareexac titate nordul, ca şi multe alte construcţii daciceritualice (de pildă cele de pe raza comunei Beriu, sauenigmatica baie de la Gioagiu-Băi, sau cea de laRacoş, aflată la 60 km nord de vf. Omu), ne indică,


magazin

12

după cum am arătat, că este vorba de un evenimentcare se întâmplă undeva la nord. Care nord? Cel dintemplul spre care arată săgeata. Se ştie, construcţia dinacest templu, distrusă şi de arheologi, este enigmatică.Generalul Vasile Dragomir a dat până acum cea maiserioasă pistă de interpretare a acestui sanctuar [VasileDragomir, Vasile Rotaru, Mărturii geodezice, EdituraMilitară, Bucureşti, 1980]. El susţine că dacii aureprezentat acolo poziţia planetelor din sistemul solar,9 cunoscute la timpul acela, tot atâtea câte pietre-mar-cări s-au găsit în prima investigaţie arheologică. Noiam mers mai departe pe această ipoteză astronomică.Unind punctele acestuisanctuar după modelul depe pietrele dacice noi amobţinut aceeaşi figură aKogaiononului ceresc{Fig. 10}. Se mai ştie căpe a 16-a piatră a SăgeţiiSoarelui de andezit segăseşte încrustat acestsemn {Fig. 11 a,b}, adicătot Kogaiononul.

Deci arheologii, care au săpat atâta laGrădişte, ar fi trebuit să ridice ochii spre Nordul Ceru-lui înstelat din preajma Polului Nord Ceresc ca să înţe-leagă rostul Marii Săgeţi. Dar care Pol Nordic Ceresc?Cel din anul când s-a întâmplat evenimentul pe caredacii l-au însemnat cu atâta geniu? Se ştie că PolulNord Ceresc, care se apropie actualmente de SteauaAlfa a Ursei Mici, efectuează o mare rotaţie, numităprecesiune, cu durata de 25725 ani. Minunea este căacest număr se împarte exact la cinci, anii care treceaula geţi, cum susţine Herodot, de la un sacrificiu umanla altul. Minunea e că cercul acestei uriaşe precesiuni,care face ca punctul de echinocţiu al Soarelui să fie înfiecare an deplasat, înconjoară o singură constelaţie -Dragonul, şi o întretaie într-un singur punct, apropiat

de Alfa Dragonului. Dacă unim cu o linie dreaptăsteaua Lamda din coada Dragonului cu steaua Ep-silon, care marchează picioarele lui, obţinem un ex-cepţional ceas cosmic. Rotaţia zilnică a Dragonuluiîn jurul Polului Nord Ceresc ne arată cu exactitate ora,ba chiar şi minutele zilei şi, mai ales, nopţii, iar loculPolului Nord Ceresc faţă de această linie ne va indicanumărul de solstiţii care au trecut de la evenimentulcare ne interesează {Fig.12}.

Or, dacă orientăm Marea Linie cerească aDragonului, aşa cum stă ea la Apusul de Soare dinanul 494 BC, pe linia pământească desenată de dacicu zidirile de la Pecica, Deva, Cugir, Boiţa până laVârful Omu, obţinem o coincidenţă uluitoare. „Laapus de soare/ vor să mi te-omoare/ ...” nu mai pareacum o simplă fantezie a unui poet anonim, ci un ve-ritabil imn gnostic dacic, atrofiat pe alocuri de trecereatimpului, imn pe care dacii îl spuneau, probabil, totaşa cum noi spunem azi „Tatăl nostru carele eşti înceruri...”. Mai mult decât atât - punerea pământeascăa Polului Nord Ceresc în locul indicat de daci mai susde Marea Linie a Dragonului, ne indică destul de bineDealul Uroi şi împrejurimile lui, dar şi anul care estereprezentat de daci cu Kogaiononul, adică Apusul deSoare de la solstiţiul de vară din anul 494 BC.

Încă o minune mai reiese din această hartămagnifică: unirea stelei Lamda a Dragonului cu loculunde se află Polul Nord Ceresc la Apusul de Soare dela Solstiţiul din anul 494 BC ne conduce în prelungirepână la steaua din centrul Crucii Lebedei. Or, Lebădastilizată descoperită la Sarmisegetusa Regia stă şiastăzi părăsită în curtea Muzeului din Deva. Grecii re-prezentau cu Lebăda pe Zeus. Ce reprezentau dacii cuaceastă constelaţie?

S-au descoperit o mulţime de cruci pe locurile


magazin

13

unde au trăit dacii. Şi noi am fotografiat destule{Fig.13}.

Este clar că aceste cruci, ca şi cele cucute-niene sau turdaşine, dăm numai o pildă, deconspiră orealitate gnostică şi cosmogonică a străvechilor popu-laţiuni carpato-dunărene, populaţiuni nordice prin ex-celenţă, aflate mereu în preajma formidabilei rotaţiizilnice şi a Lebedei, şi a W-ului Casiopeii, şi a Urselor,dar mai ales a Dragonului, care străjuieşte marea pre-cesiune a Polului Nord Ceresc, şi care menţine astfelşi Soarele, şi Luna pe liniile de Fiinţare ale omului.Or, legătura Kogaiononului cu Crucea Lebedei, careeste orientată magnific pe Fâşia Colosală a Căii Lap-telui ne-a permis să lămurim încă un mister al topo-grafiei cosmogonice dacice. Linia vf. Pătru - Baniţa atriunghiului dreptunghic de bază descoperit de noi în1995, pusă în coordonatele topografiei cereşti, esteparalelă cu Calea Laptelui, adică şi cu linia care leagă

Crucea Lebedei cu W-ul Casiopeii. Iar măreţul triun-ghi dreptunghic însemnat pe pământ de daci nu estealt ceva decât un reper inteligent pentru cei care urmă-resc şi stelele pe cer, şi legea morală din ei {Fig. 14}

Astfel Calea Laptelui, Dragonul şi Polul NordCeresc formează o echipă geometrică senzaţională,temeinică din punct de vedere al stabilităţii triun -ghiului dreptunghic în actuala devenire cosmică, lavedere tocmai din cauza acestui argument, şi, în ace-laşi timp, aflată în necontenită mişcare precesională,mişcare care schimbă tot timpul unghiul de cădere alrazelor solare pe pământ, lucru care influenţeazăbenefic dezvoltarea necontenită a materialului bio-logic de aici.

Desenarea asemănătoare a triunghiului vf.Pătru-Baniţa-Piatra Roşie pe datele Marii Linii Da-cice Pecica-Vf. Omu {Fig. 15}

ne arată că aşa- zisa construire romană a podului dela Drobeta este o mistificare a istoriei de către Traian,cum susţine Napoleon Săvescu [N. Săvescu, Noi nusuntem urmaşii Romei]. Chiar şi astăzi nu se poateconstrui in 3-4 ani un pod peste Dunăre într-un locatât de dosit şi de nepotrivit. Or, noi credem că punctultopografic Drobeta reprezintă inteligent la daci ori -ginea celor care au cunoscut precesiunea cerului în-stelat încă din preistorie şi care au transmis acestecunoştinţe din generaţie în generaţie cu simboluri geo-metrice, ca în preistorie, nu cu ajutorul alfabetuluifonemic, care transmite de cele mai multe ori deşărtă-ciuni, nu date (amintim că şi Cuina Turcului, şi SchelaCladovei se găsesc tocmai în aceste locuri şi că nuzadarnic descoperim atâtea paralelisme între icono-grafia culturii Cuina Turcului, formată la Porţile deFier ale Dunării şi contemporană naşterii scrisuluifenician, şi cea dacică [A. Vartic, Puterea Spiritua -lităţii dacice, Dava International, N2, februarie,2001]. Podul de la Drobeta, loc destul de ascuns în


magazin

14

meandrele de fier ale Dunării, o fi fost construit deBurebista în timpurile când Dacia se întindea şi din-colo de Dunăre (pentru a cuprinde şi vărsarea Mureşu-lui în ea), şi când hotarele Imperiului Roman se aflaudeparte de acest loc (noi credem că dacii au construitstâlpii de susţinere a podului într-un an deosebit desecetos din timpul lui Burebista).

La apropierea acestor hotare dacii au demolatarcurile podului, nu şi stâlpii de susţinere. Dată fiindimportanţa deosebită a punctului Drobeta în religiadacilor, Traian şi sfetnicii lui, printre care îl amintimpe viitorul împărat Hadrian, cel mai erudit împărat alRomei, au hotărât să cucerească mai întâi acest pod,să-l reconstruiască şi să înceapă al doilea război, cumse şi vede pe Columnă, prin trecerea lui ritualică pen-tru a umili firea demnă a dacilor şi, astfel, pentru a-islăbi şi cuceri.

Lupta din anul 101-102 care e arătată peColumnă la apele unui râu mare nu poate avea altămotivare pentru daci decât hotărârea de a-şi recuceriunul din cele mai importante puncte strategice ale sta -tului lor, adică Drobeta. Şi numai aşa noi lămurim fap-tul că lupta de la Tapae a fost mai repede o înscenarea deşteptului general roman care i-a permis să ocupenestingherit Drobeta, unul din cele mai însemnatelocuri pentru echilibrul moral al dacilor. Or, acesturiaş triunghi, pe ipotenuza căruia este construit Dra -gonul ceresc de la Apusul de soare de la solstiţiul dinvara anului 494 BC, coincide, cum bine se vede, cuDacia Romana, cu Dacia Felix. Totul arată că dacii luiDecebal ocupau tocmai acea ţară care coincidea cuimaginea Zeului lor ceresc, oglindită inteligent în su-perbul triunghi dreptunghic vf. Omu-Drobeta-Pecica,asemănător cu triunghiul vf. Pătru-Baniţa-Piatra Roşie{Fig.9}. Aşa se lămureşte faptul că Traian nu a cuceritalte teritorii dacice (vezi, de pildă, cum stă hotarul Da-ciei Romane pe Mureş): acele teritorii nu intrau înstatul lui Decebal, iar cearta cu alţi regi geto-daci nuîi trebuia lui Traian.

Dar ce eveniment s-a putut întâmpla în anul494 BC? Legătura pe care Herodot şi alţi scriitori an-tici o fac între Zalmoxis şi Pytagoras, cel care s-a în-tâmplat să moară tot în preajma anului 500 BC, ne dădreptul să dăm încă o ipoteză ce poate fi controlatăştiinţific: la solstiţiul de vară din anul 494 BC, la Apusde Soare, s-a întâmplat ceva excepţional cu zeul da-cilor, care a fost şi regele lor. Ce a putut să se întâmpleintr-o zi atât de bine însemnată astronomic şi cosmo-

gonic? Doar sacrificiul zeului, care era şi regele lor,sacrificiu care marca un eveniment ceresc major dinpunctul lor de vedere. Acest eveniment putea fi doarunul: trecerea Polului Nord Ceresc prin linia careuneşte steaua Lamda din coada Dragonului cu centrulConstelaţiei Lebedei. Iar Crucea Lebedei s-ar puteaastfel să însemne locul din cer unde stă zeul dacilor,tatăl lor din cer care flutură Dragonul pentru a-i păzipe daci tot aşa cum efigia acestui Dragon era fluturatăde cetele dacilor. Şi încă un lucru tulburător ne pre-zintă Marea Linie dacică. Polul Nord Ceresc a inter-sectat această Mare Linie în anul 44 BC. Este anulcând a plecat şi Burebista la Zalmoxis, trimis acolo,probabil, tot prin sacrificiu de cei mai buni dintre daciisăi.

Limitele omeneşti ale acestui Congres neopresc aici comunicarea. Cercetările viitoare, la carecredem că vor pune serios mâna şi Guvernul Româ-niei, şi Academia Română, şi alte instituţii private şide stat, vor arăta felul cum strămoşii noştri au cuno-scut şi transmis din generaţie în generaţie ştiinţa de-spre precesiunea Polului Nord Ceresc şi, mai ales,cum a fost posibil să se realizeze în acele timpuri con-strucţii topografice atât de precise pe un teritoriu mun-tos atât de vast.

Noi, care am văzut cu ochii instrumentelormoderne din dotare puritatea excepţională a fieruluidacic, proprietăţile inteligente ale mortarelor lor,imensele cariere de la Măgura Călanului, felul magni-fic de tăiere a andezitelor, uriaşele terasări care mă-soară în adâncime zeci de metri, care am calculatcolosala cantitate de piatră tăiată de daci pentru a rea-liza “zidirea munţilor“, cum spune Dio Cassius, nicimăcar nu ne mirăm de faptul că strămoşii noştri cas -nici şi rustici au putut cunoaşte şi drumul precis al ste-lelor pe cer, şi oglindirile lor pământeşti, şi necesitateaimperioasă a curăţeniei sufletului pentru devenireaomului [Platon, Harmides].


magazin

15

TĂBLIŢELE DE PLUMB (I)

Constantin Olariu

Numerotarea tăbliţelor este făcută după timpulcând au fost turnate, aşa cum le-am înţeles eu şi le-am pusîn cartea Adevăruri ascunse apărută în anul 2011 şi reedi-tată în 2012.

T 2 turnată pe la 540 î.e.n. poate în insula Samospe unde a trecut Zamolxe în drumul spre Egipt, aşa cumne povesteşte ea.

Stânga IP (ipui: a face puieţi, a se înmulţi, a seînfrăţi din aceeaşi tulpină) PETOS(pietos: evlavios, cucer-nic) + IM (im: pământ) SIO (sii: a fi). TECAO (ticăi: a sefrământa, a trudi) SICI (seci: loc defrişat într-o pădure, folositca păşune sau ogor) I (i: a merge) IO GIE (vie) ROP (răpi:a fermeca, a minuna) +. MUSTEO (musti: a fi îmbibat cu unlichid sau cu sevă) I (i: a alerga) IG (ig: a cerceta, a botezacu vin) IM (im: măsură) POI (poi: pleavă de cânepă,mulţime) IP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO (piu: cre -dincios, evlavios). SAI (săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI (azace) + ILI (ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO (a şti)EI ER (er: a convinge, rugăciune, a da rod). ESI (a ieşi) EG(eg: a strânge la grămadă, a boteza cu vin) PORTIO (porţie:parte) ILEO (Mântuitorul) IG (ig: a spune, a cerceta) KABIRI(cabiri: cei mari; grup de 2, 3 sau 4 divinităţi pelasge prelu-ate în religia grecilor având un cult în insulele Imbros, Lem-nos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei) LO ++

Dreapta LOSI (lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI (igi: ochi, faţă, a privi, a scânteia)MINO (mânie: supărare) SOG (sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC (isca: a apărea, a porni) TIU (ţiu: vârf as-

cuţit de munte sau stâncă) GODI (godie: mireasă în ziuaîntâi) OI (uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE (uie: uliu) I (i: aalerga) GAI (gai: pădure de şes) TOG (tog: luminiş, adăpostîn câmp) SIG (sîc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI (soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, ase înfrăţi) TICO (tic: râtul porcului, partea de dinainte înco -voiată în sus a tălpilor saniei; ticăi: a se frământa, a pune lacale o mişelie) PITAGORA. SOEME (şoime: şoimane, fru-moasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a sprijini) I (i: amerge) IZI (izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES (insulaSamos unde s-a născut Pitagora) GI (gi: nobil, credincios)MERMODAME (mirmidoni: pitici).

Stânga. Pământul care este pătruns de veneraţiepentru puterea sfintei cruci a dat pui (s-a înmulţit). Eu ammers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o marepoiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat,am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea în-frăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cusfânta cruce a Salvatorului/Mântuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii când au ieşit înpoiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfinteicruci a Mântuitorului, ca un singur trup.

Dreapta. Jignirea devine scandal când se facglume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cândsfânta cruce a apărut în vârf de munte, Zoin ne-a dat mi -nunata cunună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergatîntr-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodiijegoase de Pitagora care era înfrăţit cu râtul porcului (stăteanumai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zâne aumers pline de strălucire şi au păstorit (au ajutat credinţa) îninsula Samos.

T 3 turnată pe la 535 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE(dece: zece) OAMO (mamă, a îngriji ca o mamă) I (i: amerge) NEO (nouă) SCUTE (scuti: a proteja) ODIE(odie:duşmănie) LIO FUO (a fi) A OI (oi) SI OGAREI (ogari: câinide vânătoare) MAS (mas: adăpost) ODIE (odie: scârbă)DOI SAI (săi: cai sperioşi). MOI (obosiţi) ATINDI (întinde)OERIO (oieri) DEGE(zece) DODEO (a se porni, a dădea)GATO (gata) SO IASO (a ieşi). NIO (ne, noi) SOIE (soi: adormi) FIO (a fi) A REIPI (răpi: a fura). SO DEGERA (a di-gera,: a înghiţi) TUPI (tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI (soi:a dormi) DOA (două) OI. SIO (sii: a fi) EGEIPTIO NO (nu)


magazin

16

EDO (ede: a răspândi, a cunoaşte) OI ILOZEI (iluzie: ruşine,bătaie de joc) BOINDOL (bolând: smintit) LOUA (a lua) MI(mie) PIETAGORIO A TEGIO (tigi: a ascunde, a tivi)ZAMOLXOI OSIA (osi: a se întări ca osul, puternic).GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI (bezevenchi: pungaş) ASO(asa: ocol) LOSEI (a lăsa) FOGIO (a fugi) GE (ge: sacru)KEPRITILE (căpriţele) NO (nu) SOI (soi: a dormi) TO (tu)SOI (soi: a dormi) LO OI ESO (a ieşi) ON (on: a strânge)TAGOI (tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOIPIO (piu: credincios, preot) TRABELI (trebălui: a face trea -bă) TEASIO (teşi: a uniformiza). ON (on: rude, însoţitori)TOIRNA (a întoarce) SOE (soi: a dormi) ON (on: neam, aînsoţi) TOI (toi: ceartă) PA MOI (mie) LOA (a lua) SOT (soţ,însoţitor) A LOI ILO SCIITEO (scitul) I (i: a alerga) OKOIRA(ocărî: a certa) FIO (a fi). ORI NO (no: uite!) RIPI (răpi: afura) NO (nu). NO (nu) FE(a face) TIO (cuvânt cu care sealungă animalele) KRIS (cris: cruce, judecată, critică) ADIE(adie: bătaie uşoară a vântului). DOSESI (dusăşi) ROPO(răpăi: a bate toba ritmic) ON (on: rude) IO DOI (a da) LORODIEO (rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO (zi). IOI(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P (piu: credincios) = SB(Sabelio). Pe soclu ABA (aba: bătrân) RISO (rizui: a faceun şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI. Zamolxei aveazece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca omamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţineaîntr-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iarzece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam când s-a făcuthoţia. Cînd somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.Când am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei, nu amdistrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cuneruşinare puternică Pitagora, ascunzându-şi faptele. Dinrăutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţelesacre când el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fărăa fi însoţite dar Pitagora nu recunoaşte. Dar la noi preoţiitrebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu însoţi-torii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meuIli Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Daruite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vânt.(Crucea/adevărata credinţă este ca o adiere de vânt ce nu

tihoieşte/alungă!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţitde bătăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credincios al Mân-tuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrânul Zamolxei.

T 4 turnată pe la anii 520-500 î.e.n. AG (ag: loc, asăvârsi) SLII (slei: obosire, vlăguire) E SAGEO (săgeac:pirostrii pentru foc) DAB + FI (fu) DUE (a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI (afi) EDO (ede: a se înălţa, a judeca) SO IP (ipen: întreg,sănătos). SEI (sîi: a fi) IO GEOI (gioi: vioi, plin de viaţă) I (i:a merge, a alerga) DUO (a duce) EDOC (edec: lucru nece-sar într-o gospodărie) SOI (soi: neam, a dormi) AG (ag: cin-ste, respect) SO. ISI (a ieşi) GAIS (gaiţă: lampă simplă) SEI(sîi: a se sfii) IOI (Mântuitorul) ARS. DAGIE (dage: adunare)GATE (găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acestdans) SEL (sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unuişuvoi). TITI (titii: a şopti) PIO (preot, credincios) TEI (tei: acurăţa teiul de coajă) I (i: a merge, a alerga) DUGI (a duce)IO SALOT (salut: salvare, bunăstare). LUO (a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrângere, a da greş) SOE (soi: murdărie,a dormi) DUO (a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca).OSO (osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia:comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a mergeînapoi) LOSIEO (lozi: a glumi) PIE (piu: credincios) LIE (lie:minune) DIO (sfânt) ZOEI ILO (ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE (soi: neam, a dormi) LO SARMISE-TUZO. Alfabet religios: COA (coa: trebuie să) I (i: a merge)DIO (sfânt) BAICO MOI (moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică,loc de găzduire la o mănăstire) I (i: a goni) DAB (cetate).Primele trei rânduri nu au fost desluşite. În colţul stânga jossunt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvârşirea chinului (morţii), au fost duse sfin-tele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fiînălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duccele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin desfială am aprins candela Mântuitorului (IOI). Mulţimeaadunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cântând ca un


magazin

17

şuvoi. Preoţii şoptind (spunând rugăciuni) au curăţat pirostri-ile (de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţaşi murdăria au fost luate şi duse la dreapta judecată. Puter-nicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credin-ciosul şi minunatul sfânt Zoei să-şi doarmă somnul de veciîn Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fugala sfântul pentru un adăpost al cenuşii tale în mitocul cetăţii.Primele trei rânduri de deasupra nu au fost desluşite.

T 5 turnată pe la 500 î.e.n. Primele 3 rânduri depe această tăbliţă nu au fost desluşite. IE (ie: da) ZAMOL -XSIO DE (a da) SOLI (soli) SCADE (a scade) UNO CATIREAGE(ragea: rugăminte, cerere, petiţie) SATO (satu).AMO (amu) ASA AGETORA (a ajutora) SCUTO (a scuti)DABIU (dabo: cetate). SIO (a fi) SA (sa: judecată, a satis-face) SENIOC (sinec: bătrâneţe) LO COPO (capul) BISICADIOGIOS.

Da! Zamolxsio dă solilor satului scăderea (ac-ceptarea) câte unei cereri. Amu aşa i-a ajutat cetatea,scutindu-i. A fost judecată după capul bătrânului Bisica Diogios.

T 6 turnată pe la 450 î.e.n. Stânga. SERA (seara)TAMO (tam: deodată) ON (on: a se strânge) GEAMO (ageme) SO ETE (este) RE (rău) IO OPAC (opăci: a împie -dica, a istovi) SI ODIE (odie: durere) NOE O SUMGUM

PATRI DO MOESIO. IM (im: murdărie) KESO (cheşă:pestriţ, bălţat) A ESO (a ieşi) SO DIGEO (dichiu: intendent,casier la mănăstire) CAPO PESE GEMIA (a geme) EM (im:măsură) SONOE (sona: a se sminti) I (i: a merge) TOCO(tocăi: a vorbi fără rost) POLO (polei: fiinţe imaginare dinbasme) BOXOGE (bocciu: curăţitor de latrine, urât) IMA(ima: a înjura). INCI (inci: capricii) FI SIM (simi: maimuţe)LO MITROXE MOLOFA (molfă: gâlcă, cusur, lipsă) MICOMIGO (prietenie) MEROE(măroi: mare).

Centru. TRAM (tream: şopron, a duce, a adăposti)SIE (a fi) ON (on: a locui) AGIMA (acina: a se adăposti, a-şi găsi refugiul) SARMISETUZO: K (cosa: casă) + (sfânt)BOI (boi: chip, figură, imagine) GEO (giu: viu) IRINOFETIU(feta: fată) SOCRISA (socriţă) NOE PEO (piu: cre -dincios) NIBE (nipe: mulţimi) MO AM DOSIE (a dosi) DIEO(a da) TOMSA RO (ră: rea) DAGEO (dage: adunare).

Dreapta. KAPO SESO (seşă: adunare sătească,şezătoare) MAI (pisălog, ciocan) TER (ter: catran) IMA (ima:a batjocori) IO NO (nu) ETE (este) MESO (mese) NOSETIE (sete) O ENIO SO CABETE (a căpăta) LO FIEOSENI (oşeni: a alina o durere) GES (ghes: a îndemna, ase îmbulzi). AM SO ONXA SENTOE (sânţie: calitatea unuiom de a fi sfânt, termen de reverenţă faţă de clerici) CILIO(cili: a se vesteji) ANIMUS (suflet, gând, minte, judecată)ROGI MANEO (manea: melodie duioasă şi tărăgănată)GOMTARO AGEM (oriental, persan, din răsărit) DUSIE OMMOBI (mabein: camera personală a domnului) GATONOSUM (nosa: hai! haidem!) SESE (sesie: parte de pământdintr-un domeniu) RATI (rătui: a salva) IBO (iub: dragostesau ibo: dragoste, iubire) ZAMOLXIU.

Stânga Seara, deodată s-a ghemuit şi a începutsă geamă, fiindu-i rău iar eu l-am împiedicat cu durere săplece de la noi în patria lui Sumgum din Moesio. Murdăriaieşită din trup (bubele bălţate) l-au făcut să nu-i mai pesede capul lui de casier la mănăstire, să geamă înfundat caun smintit, să alerge şi să vorbească fără rost despre fiinţedin basme, înjurînd şi purtându-se urât. Toanele şi miculcusur al lui Mitroxe (Mitrache) de a se maimuţări nu-l poatelipsi de o mare prietenie.

Centru. L-am dus la casa sfintei cruci a făpturilor(zânelor) vii din Sarmisetuzo la locuinţa sa unde a fost adă-postit. În faţa mulţimii de credincioşi adunate, Irina, fatasoacrei lui Noe, a spus cu răutate că eu l-am dosit pe Tomşaşi nu am vrut să-l dau.

Dreapta. Capul adunării locuitorilor m-a cătrănitşi întinat cu vorbe grele, eu nu am fost pus la masă şi nicisetea stinsă, nu am căpătat alinarea durerii şi nu s-au îm-bulzit să fie lângă mine, o Enio! Când sufletul şi mintea sevor veşteji am să-l rog pe sfinţia Onxa, ca împreună cu per-sanul Gomtaro să-mi cânte tărăgănat şi duios, să fiu gatapregătit în camera mea ca OM şi să fiu salvat pe tărâmuliubirii lui Zamolxiu.


magazin

18

T 7 Tăbliţă necitită, este un tablou cu 13 matocare au condus neamul geţilor înainte de 430 î.e.n. şibasileii Sarmis împreună cu Molsei, puternicul din Sirmio.

T 8 Tăbliţă necitită, prezintă trecerea galilor lacredinţa geţilor şi unitatea dintre preoţii geţi şi druizii gali însecolul V î.e.n.

T 9 Stânga IG (ig: a judeca, a privi, a străluci)SIO (a fi) ZOIN (divinitate)

Dreapta AG (ag: cinste, loc, a face) FE(a face)AZ (az: eu, primul) D (dio: sfânt).

Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face înprimul rând sfânt. (Călăreţul get aduce cinstire îngeruluipăzitor).

T 10, turnată pe la 380 î.e.n. RE (răi) GETO ILO(Mântuitorul) EDE (ede: a declara, a provoca) ROSMI(răzni: a se despărţi, a se înstrăina) PE IGIE (igi: faţă, a în-frunta) DABIO (cetate) ARE ME ORIO (orie: plasă mare depescuit, a lega, a strânge) RADA (loc întărit, intrare în port)PIO (piu: preot, credincios) DE GIOS (jos, sud) SEZ (şez:reşedinţă, sediu). IG (ig: a merge, a boteza cu vin) COCO(cocă, aluat, strămoş) BULCO (bulcă) DID (didi: tânăr) SEI(sii: a se sfii) SON (son: timid, smerit). EU O MILOGO (mi-logul) ROAGO (a ruga) MATO (conducător, părinte, rege)GALO A EPITET DOMOZ (domo-zi: fiul luminii) TOMO(tomo: cruce strălucitoare). AUSIO SAS (sasa: roşu, rumen)GIOS (gios: jos) POEOTO EDIMO A EREBIRIO (elibera)LO TROPEU (trofeu) I (i: a merge, a alerga) DABO (cetate)GETIO OZ (oz: mândră) SARMISETUSO.

Geţii răi s-au despărţit pe faţă de Mântuitor jignindcetatea şi vor să ţină cu strânsoare (să interzică) intrareaîn portul reşedinţei religioase de jos (sud). În tinereţe amfost eu, o milogul (umilul) la regele galilor, m-am rugat smeritşi sfios pentru el, l-am botezat cu vin şi pâine strămoşeascăşi l-am numit cu epitetul de fiu al luminii crucii(strălucitoareicruci). Auzind poetul Edimo a roşit până la călcâie, s-a eli -berat de trofeul lui pe care l-am adus în mândra cetate getăSarmisetuso.

T 11, turnată pe la 380 î.e.n. MAICO GETOENISOLA (Enisala: localitate în judeţul Tulcea unde existăo cetate foarte veche) ITO (iţi: a arunca o privire curioasă)DA (a da) I (i: a alerga) TRAGIO ENO TELAGEO COEILIRIO RODNI (rodini: neam, sărbătoare). STOE (a sta , ase aşeza) ENO NOGTI (noapte, petrecere lungă) OL (ol:


magazin

19

vas de lut pentru lichide) SE AMINTE OMA (oma: mamă)TICO (ţică: neam, viţă, clan) MACIDONIO DAT ROGE (aruga) SNTIEO (sânţie: calitatea unui om de a fi sfânt, ter-men de reverenţă faţă de clerici) ORESE LOA (a lua) ESIO(a ieşi) ENO. A ZET (zet: ginere) INAG (inaghie: ambiţie)DODOEL(dodoleţ: rotund, sferic) SEDE(şedă: în subordine,reşedinţă). TAE GAE (gai: pădure la şes) SO DENSE SETENODE (nodeu: încheietura mâinii) GENO (ginu: vin) GIO(giu: viu). TREIGO (a striga) I (i: a merge) TOMA ET (ed: afi) SNIO (a sâni: a vopsi în albastru) SEI (sîi: a se sfii) ENOSERGANO (şergană: păr galben-cafeniu) SOE (soi: neam)SIO (sii: a se sfii) AT (at: cal tânăr, armăsar) GIEOC (joc)SE AMINTO SESOE (sesie: suprafaţă mică de teren dintr-un domeniu mare, pe care o deţinea un ţăran în schimbulunei rente, moşie). ELIE REG (regiu: regesc) SINET (sinet:act, hrisov) ARDE. IO DIE (a zice) ROLOREO DE NOAT(noaten: tânăr, flăcău) SREIN (străin) SECO (seci: parapet,şopron) SOE (soi: a dormi). SETI (a înseta) SEO (seu) ENOZERA (zeri: a se înăcri) IS COSOE (cosoi: cuiul care prindescaunul de osia carului, şiret, curea de gheată) ESO (a ieşi)SALOE (salut) ENO DACIO. În sigiliu: Enisala G (geto) D(dabo) MATO (conducător) MAICO.

Getul Maico din Enisala a trimis pe Eno săcerceteze şi să dea chemare pentru sărbătoarea neamuluila traci, telagi şi ilirii lui Coe. Să chemi şi pe macedoneni,să-l rogi pe sfinţia sa Orese să-l iei la întoarcere Eno, să seaşeze la petrecere mare (fără noapte) şi să bea din ol săse ia aminte că toate aceste neamuri au o singură mamă.Pentru reşedinţa mea am mare ambiţie să-mi găseşti unginere. Voi tăia desimea pădurii din şes iar setea va fi po-tolită cu vin viu fără apă până ce încheietura mâinii va obosi.Mergi şi la Toma, Eno şi strigă pînă te înălbăstreşti, nu tesfii să chemi şi pe cei cu păr galben-castaniu. Să aminteştică giocul pentru tineri va fi la sesie/moşie. Regescul hrisova fost ars (turnat) de Elie. Eu i-am zis lui Roloreo să deatinerilor străini adăpost în cetate să-şi potolească setea şisă doarmă Eno. După ce se vor sătura de băutură, să leungi cu seu cosoiul să plece cu bucurie Eno dacul! În sigiliuEnisala, cetatea geţilor; conducătorul Maico.

T 12, turnată pe la 340 î.e.n. KANI (căni: a vopsiîn negru, a murdări cu cărbune) ARATI (a arăta) GILI (ghili:a înălbi o pânză prin înmuiere în apă şi întindere repetatăla soare sau ger, a spăla, a se înfrumuseţa) AMO (ama:mamă, femei) GONO (a goni) ISOPO (isope: buruianăfolosită la spălarea şi curăţarea petelor). DODI (dodii: avorbi aiurea) RAI (răi, duşmănoşi) OSO (osi: a se întări caosul, puternic) DO (a da) IM (im: murdărie, jeg) KOB (cobe:piază rea) GIGA (giga: tânăr). ANO (anul prezent) IG (ig: aspune, a cerceta) POLO (polei: fiinţe supranaturale dinbasme) AN (anul trecut) KOB (cobe: prezicere) RAO (rău)OSO (osi: a se întări ca osul, puternic). MALO (mal) NO(priveşte!) SELO (sel: torent, şanţul prin care curge unşuvoi) IG (ig: ieşire, a stăvili, a uda). NO (nu) ZENO (zăni:a sosi) KOLO (acolo) MINO (a mâna) AG (ag: a face, aaranja, loc) SIM (sim: un soi de peşte, a se zvârcoli ca unpeşte) SOR (sor: par de care este prins coşul de pescuitpentru a sta în apă). OMA (oama: femeie) O BAM (ban:funcţie) FI IGI (igi: privire) POI (poi: pleavă de la sămânţade cânepă) SOGA (sogi: a rupe aluatul dospit în bucăţi şitransformarea lui în pâine) MAREN (măran: mare) PASIEO(a păşi) SONO (sona: a se sminti). KAM FI SIGORE (siguri)TOTO (toţi, toate) MICO (mică: repede, imediat) COS (coş:tabără militară) ON (on: neam, rude, a însoţi) IG (ig:a spune,a cerceta). AM DIO (sfânt) SOMOIN (somon: turtă mică,colac) MICI (mici: a se micşora) SOI (soi: a murdărie) NO(nu) CAI (căi: a se plânge, a cere iertare) GAMAN(găman:om lacom, secătură). FO TAOI (tăoi: mocirlos) ERA RIC(râcă: groapă mică) CIL (cil: cal cu părul sur) OSO (osi: a fitare ca osul, puternic) TO MOE (moi: ud, muiat) LO PICIOR(picior). ONSO (unge) STO (a sta) RAE (răi: a se înrăi) TON(tană: pâclă) NOI (noi: apă neîncepută folosită pentru des -cântece) GIEO (giu: vioi) SAT(saţ: săturare, silă) TIE (ţîe: aţine). OI STREO (a striga) MACIE (mace: măciuci) NO(priveşte!) RAG (a rage, a urla) SIO (sîi: a se sfii) SOI (soi:a murdări). SO GETO GIG (gig: tânăr) AM PICEO (pică: afi numai zdrenţe) DABO (cetate). AIO DIO (sfânt) SO MANO(mană: boală a plantelor) MACI (mace: măciuci) DO (a da)


magazin

20

NE (nouă). IO TAMA (tamă: întâmplare) RO (ră: rea) KONO (priveşte!) MICE (mici: a se micşora) ROSO (roşu,roziu) NO (nu) OCI (oci: ochi) SO GAGIC (iubit, amorez).AM DO (a da) MIC SO SARMIO (sârmea: preparat din an-timoniu şi gogoşi de ristic folosit la vopsit) SI SOM (şom:blană de samur) SI GIG (gig: sul de pânză, frumos) TEL(tel: fir de metal auriu din care se face beteala) LONE (lome:boarfe, haine) OS (puternic, deosebit). SEI (sii: a fi) ANOOMAG (omah: baltă, a inunda) SA TEL (ţeli: a lovi) KO MOI(moi: ud, înmuiat, căldare) INO (ină: fibră, in) OS (tare, pu -ternic) KORATO (curată). NO (priveşte!) ESIE (a ieşi) MIGA( migăi: a lucra încet şi fără spor) MENO (meni: a se cuveni)APO (apă). IS (îs: a fi) NAM (nam: lucru voluminos, gră-madă) GIG (gig: val de pânză) AM DO (a da) IG (ig: a cer -ceta, a spune) AMO KARO TESOE (teaşă: întors înapoi)SIG (sigă: substanţă minerală roşie folosită la vopsit). TOSABIO ON (on: popor, a aduna) NIG (nic: nimic) SOE (soi:a murdări) IG (ig: a cerceta). ISE (a ieşi) IO MONOI (a mânui)GELI (ghili: a înălbi o pânză prin muiere în apă şi întindererepetată la soare sau ger) IG (ig: legătură, a spune, a cer -ceta) SIO (sîii: a fi) AGA (agă: conducere) MIRATO.

Medalion stânga. BASELEOS SARLIEO dreap -ta. M (mato: conducător). SIKTO SABIO (sabie) GET(geţilor) OS (puternici).

Femeile au alergat să adune isope pentru că ghilularăta murdărit cu noroi. Tineri răi şi puternici l-au dat cu mur-dărie (glod) vorbind aiurea ca o piază rea. Anul trecut s-aucercetat făpturile de pe cer şi s-a prevestit pentru anulacesta un rău puternic. Priveşte malul (digul) datorită căruiatorentul s-a revărsat. Nu a sosit acolo zvârcolindu-se ca unpeşte în plasă. Femeia care păzea pânza a văzut cumaceastă pleavă de cânepă (ceată de răi) alerga cu paşi maripeste ghil purtându-se ca nişte smintiţi. Ca să fim toţi siguri,repede au venit ostaşii adunaţi în tabără să cerceteze. Cumaceste secături nu-şi cereau iertare, le-am dat bucăţele depâine sfinţită. Era o groapă mică, unde ca nişte cai puternici,cu picioarele au făcut mocirlă şi au udat (murdărit) cu eapânza. Pe aceşti răi cu mintea în pâclă i-am descântat cuapă neîncepută şi i-am uns să stea vioi şi sila să nu-i maiţină. Voi striga: priveşte aceste măciuci care s-au murdăritiar acum se sfiesc (ruşinează) şi rag (plâng în hohote).Aceşti tineri geţi, prin cetate vor umbla numai în zdrenţe.Sfântul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală(pagubă). Eu privesc la aceşti iubiţi şi văd dacă întâmplarearea nu le-a micşorat roşul (aroganţa) din ochi. Am dat puţinăvopsea şi samur precum şi un val de pânză şi fir de aur pen-tru a face haine deosebite. Anul a fost cu apă multă, să în-muiem pânza de in şi să o lovim cu putere până se curăţă.Uite! să ieşiţi şi să lucraţi (spălaţi) cu atenţia cuvenită în apă.Grămada de pânză pe care am dat-o este acum vopsită înroşu, cercetată şi adusă înapoi. Toate săbiile neamului(oastea) au cercetat şi nu au găsit nimic rău. Eu am ieşit şiam mânuit ghilul cercetându-l iar conducerea a fost foartemulţumită. Medalion stânga: Basileos Sarlieo; dreapta.

Conducătorul Sicto sabia puternicilor geţi.

T 13, turnată pe la 340 î.e.n. TORNIO (a înturna)LOR ZISI DABO (cetate) ATI (aţi: cai buni de călărit, ar-măsari) GOTO (gotă: dihanie cu care se sperie copiii) NIOSOES (soios: plin de grăsime, strălucitor din cauza grăsimiiieşită pe păr) GITO (gâţă: panglică împletită la capătulcosiţelor pentru a le putea înnoda în jurul capului) SOI (soi:neam). FO GOTO (gata) SOR (soare) LO NUR (nur: cali-tatea unei femei de a plăcea) DOI (doi) LO CORCI (corcie:căruţă pe două roţi) EASI (a ieşi) I (i: a merge) ATI (aţi: caibuni) GONO (a goni) RIR (rar) GINI (gini: a observa, a cerc-eta) EO (ea) RA (rea) SORTI (sorţi: destin; sorti: a fi pre-destinat). TINDIO (a tinde, a îndrăzni, a întinde) A SORA(sora) ROI (roi: pui de căprioară) OI NITIL (niţel: puţin)FOLOS RIS (ris: legătură) TIN (a ţine) TAIR (taier: blid, far-furie) GII (vii) INO (ină: fibră) A ORIO (orie: plasă mare mâ-nuită de doi pescari pe râurile adânci). SOI (soi: a dormi)GETIO (geţi) OGI (oci: ochi) SO AKAN I (acana: mai departe,mai încolo) SOLIE LO ROATE OGI (oci: ochi, a vedea) TOR(torişte: loc unde stau sau dorm animalele) DIE (die: aspune) SCITO. LO IDIE(idee, gând) LUA (a lua) TIGO (tigi:a coase marginea unei ţesături) DAI (a da) COSOI (cosoi:şiret) SOR (soare) DII (die: a spune) AN. RISE(riz: şanţ micfăcut în lemn sau metal) MATIGO GETO MATO.

De la noi să luaţi focoşii şi strălucitorii cai, să-i îm-podobiţi cu panglici, să ieşiţi din cetate şi să-i duceţi lor săse ştie ce neam suntem. Pentru frumoasă să fie gata totulcu soare (până la asfinţit) pus în două corcii, să iasă şi sămeargă cu grijă arareori gonind caii pentru că ea a avut osoartă rea. Pentru a ţine vii legăturile de familie, pui decăprioară să treci (întinzi drumul) puţin pe la sora ta să mân-caţi din acelaşi blid (să vă amintiţi de copilărie) să fie cufolos. Să dormiţi la geţi şi să mergeţi în ceată astfel ca latoriştea sciţilor să se spună de departe şi să se vadă o mare(rotundă) solie. Să luaţi şireturile de anul trecut şi să spuneţică aveţi de gând să coaseţi pânza la capăt. Rizuită de getulMatigo. Sub imagine: Conducătorul. Textul de pe margineatăbliţei sus şi jos nu este desluşit.


magazin

21

STUDIU DE PALEOGENETICĂ MOLECULARĂLA POPULAŢII VECHI DIN EPOCA BRONZULUI ŞI A

FIERULUI DE PE TERITORIUL ROMÂNIEIGeorgeta Cardoş[1] şi

Alexander Rodewald[2]

Paleogenetica moleculară este domeniul destudiu al ADN-ului vechi şi degradat („ancient DNA“)apărut în anii `80. Primele încercări în domeniu aufost realizate în 1980 de către o echipă de cercetătorichinezi de la Hunnan Medical School, care a extrasADN fosil dintr-un cartilaj costal al unei mumii vechide 2000 de ani („the Old Lady of MaWangtui”). Maitârziu, în 1984, Russ Higuchi şi colaboratorii săi de laUniversitatea Berkeley din California au extras şisecvenţiat ADN din material fosil dintr-un exemplarde muzeu vechi de cca 150 de ani al unui animal(quagga, asemănător zebrei) dispărut de peste 100 deani. În 1985 echipa condusă de profesorul SvantePääbo de la Universitatea din Munich, Germania,„părintele fondator” al paleogeneticii, a extras şiclonat ADN fosil din mumii egiptene (Hummel,2003).

Acum, paleogenetica moleculară este undomeniu modern, de actualitate, studiile de paleoge-netică contribuind la o mai bună înţelegere a meca -nismelor evoluţiei şi la o mai bună estimare adistanţelor genetice dintre specii si populaţii.

Cercetările de paleogenetică pot aduce infor-maţii valoroase privind: originea şi evoluţia genomu-lui uman, migraţiile populaţiilor umane, structurasocio-familială a populaţiilor umane vechi, relaţiile deînrudire genetică dintre acestea şi populaţiile umaneactuale; pot contribui de asemenea la elucidarea unorenigme istorice sau la studiul unor boli genetice tran-smise pe linie autozomală şi heterozomală. Recent,profesorul Pääbo, actual director al Institutului deAntropologie Evoluţionistă „Max Planck” dinLeipzig, a reuşit, împreună cu colaboratorii săi, săsecvenţieze genomul omului de Neanderthal şi să es-timeze o contribuţie între 1% si 4% a lui Homo nean-dertalensis la fondul genetic al omului modernnon-african actual (Green et al, 2010).

Studiul nostru de paleogenetică moleculară a

avut ca scop analiza structurii genetice a populaţiilorvechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de pe teritoriulRomâniei şi studiul relaţiilor lor genetice cu populaţiaromânească actuală şi alte populaţii europene mo -derne.

Ideea acestui studiu de paleogenetică a apărutîn cadrul unei discuţii purtate de dl Prof. univ. Dr.Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biolo-gie Umană al Universităţii din Hamburg, Germania,cu dl Prof. univ. Dr. Călin Tesio, Decan al Facultăţiide Biologie a Universităţii din Bucureşti, în toamnaanului 2001. Dl. Profesor Tesio a propus iniţial cola -borarea cu doamna Dr. Alexandra Comşa de la Insti-tutul de Tracologie al Academiei Române, care afurnizat primele probe biologice necesare acestuistudiu de paleogenetică. Pentru ca studiul să fie rele-vant din punct de vedere ştiinţific şi biostatistic, eşan-tionul de indivizi din Epoca Bronzului şi a Fierului depe teritoriul actual al României a fost completat cuprobe furnizate ulterior de domnii Dr. Nicolae Miri -ţoiu şi Dr. Andrei Soficaru de la Institutul deAntropologie „Francisc Rainer” al AcademieiRomâne.

Aceste probe biologice au fost reprezentatede oase şi dinţi umani fosili de la 50 de indivizi dinpopulaţii umane vechi ce au trăit pe teritoriulRomâniei în Epoca Bronzului (22) şi în Epoca Fieru-lui (28), prelevate din 17 situri arheologice din sudul,sud-estul si estul României, predominant de pe valeaDunării şi de pe ţărmul Mării Negre (bazinul carpato-danubiano-pontic).

Materialul genetic necesar pentru stabilireastructurii populaţiei actuale a României, utilizat pentrucomparaţia cu populaţiile vechi, a constat în probe desânge furnizate de doamna Dr.Emilia Iancu, directoral Muzeului Omului din Ploieşti şi ale Muzeelor deŞtiinţe Naturale din jud. Prahova şi doamna Dr. Do-rina Bănică de la Institutul “Marius Nasta” din Bucureşti.


magazin

22

Acest studiu complex de paleogenetică mo -leculară s-a desfăşurat pe o perioadă de 4 ani (2003-2006) şi a fost finanţat în cea mai mare parte dinbugetul directorial al Institutului de Biologie Umanăal Universităţii din Hamburg, Germania, pus la dis-poziţie de dl Prof. univ. Dr. Alexander Rodewald, di-rectorul instituţiei, parţial de DAAD (DeutscherAkademischer Austausch Dienst) Germania şi prinProgramul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.

Munca efectivă de laborator şi analizele şti-inţifice ale rezultatelor obţinute au fost realizate dedoamna Dr. Georgeta Cardoş, în cadrul lucrării salede doctorat la Universitatea din Hamburg, Germania.

Studiul a fost realizat exclusiv în laboratorulde paleogenetică al Institutului de Biologie Umanădin Hamburg, deoarece asemenea studii cu materialbiologic vechi necesită respectarea unor reguli extremde stricte de sterilitate în manipularea şi prelucrareamaterialului biologic, în scopul prevenirii conta -minării cu ADN uman modern. Laboratorul de pale-ogenetică a constat în mai multe încăperi specialdedicate fiecărei etape a fluxului de lucru: deconta -minarea probelor osoase şi extragerea moleculelor deADN (nuclear şi mitocondrial), setarea reacţiilor PCR(Polymerase Chain Reaction) pentru amplificareamoleculelor de ADN vechi extrase din probele osoase,prelucrarea post-PCR a materialului genetic amplifi-cat (purificare şi pregătire pentru secvenţiere a frag-mentelor de ADN, vizualizarea fragmentelor de ADNşi identificarea alelică prin electroforeză în agaroză şipoliacrilamidă). Datele obţinute au fost prelucrate dinpunct de vedere biostatistic prin metode complexe uti-lizate în genetica modernă populaţională.

Probele de sânge obţinute de la indivizii dinpopulaţia românească actuală au fost prelucrate într-un laborator complet separat, pentru a se preveni con-taminarea probelor de ADN vechi cu ADN modern.

Rezultatele studiului nostru de paleogeneticăau relevat o variabilitate genetică redusă, atât la nivelmitocondrial cât şi la nivel nuclear, în cadrul popu-laţiilor vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de peteritoriul României, în comparaţie cu populaţiile mo -derne europene, inclusiv populaţia românească actu-ală. Această variabilitate genetică redusă ar putea firezultatul unei organizări sociale şi culturale locale îngrupuri mici, parţial izolate reproductiv. Din punct devedere geografic, fluviul Dunărea a favorizat întot-deauna schimburile comerciale şi culturale, de aceeaprobabil că nu a avut loc o izolare geografică reală.

Analiza relaţiilor genetice ale populaţiilorvechi din România cu populaţiile actuale europene arelevat la nivel mitocondrial relaţii genetice mai

apropiate între populaţiile umane vechi de pe teritoriulRomâniei şi populaţia turcă de origine tracică de pecoastele Mării Negre şi ale Mării Mediterane. Acestrezultat ar putea fi explicat in contextul istoric ca oconsecinţă a migraţiilor vechi (din Epoca Bronzului)ale unor grupuri umane din regiunea Dunării (astăziRomânia, Serbia şi Bulgaria) către est, către regiunilelitoralului Mării Negre şi Mării Mediterane, astăziregiuni turceşti (Oppermann, 1988).

În privinţa relaţiilor genetice ale româniloractuali, aceştia s-au grupat (au format un “cluster” înanaliza distanţelor genetice) împreună cu populaţiadin Bulgaria, demonstrând astfel relaţii genetice maiapropiate, care ar putea fi explicate prin originea co-mună, în populaţiile umane tribale (proto-traci şitraci). Au fost evidenţiate de asemenea relaţii geneticeale populaţiei româneşti actuale cu alte populaţii eu-ropene moderne, cum ar fi populaţiile din Italia şiGrecia. Din punct de vedere istoric acestea ar putea firezultatul unei perioade mai lungi de ocupaţie romană(peste 150 de ani) în primele secole din mileniul I d. Chr,unor activităti intense comerciale ale grupurilor (sautriburilor) umane vechi de pe teritoriul României şigrupurile de populaţii din Grecia şi Italia de astăzi,care au realizat colonii comerciale pe coasta vestică aMării Negre (Dobrogea de astăzi) între secoleleIV-VIII î. Chr.

Comparând eşantionul de populaţie veche depe teritoriul României cu populaţiile europene mod-erne la nivel de ADN nuclear, au fost găsite relaţii ge-netice mai apropiate între acestea şi populaţia actualădin Italia. Acest fapt ar putea fi explicat prin migraţiamasivă de populaţie de-a lungul coastei Mării Medi -terane de la vest către regiunea estică carpato-danu-biană în Epoca Bronzului (Oppermann, 1988). Dintre alte populaţii europene actuale utilizate înstudiul nostru, aromânii, turcii din aria Mării Medi -terane, grecii şi românii moderni au demonstrat relaţiigenetice mai apropiate cu populaţiile vechi dinRomânia.

Markerii nucleari suferă recombinare în tim-pul diviziunii meiotice şi reprezintă ereditatea trans-misă biparental, în timp ce ADN-ul mitocondrial setransmite de la o generaţie la alta exclusiv pe liniematernă. De aceea, analiza informaţiei geneticeprovenite de la moleculele de ADN nuclear şi mito-condrial pot conduce la rezultate diferite din punct devedere al relaţiilor de înrudire genetică, reflectând “is-toria” diferită a genomurilor mitocondrial şi nuclearde-a lungul evoluţiei speciei umane.

Relaţiile genetice dintre populaţiile vechi depe teritoriul României şi populaţiile europene actuale


magazin

23

găsite de noi în cadrul acestui studiu de paleogeneticăau probabil explicaţii mult mai complexe decât celemenţionate de noi şi sperăm că oameni de ştiinţă dinalte domenii (istorici, arheologi, antropologi, ş.a.) nevor ajuta să le descoperim.

Acest studiu complex de paleogenetică mo -leculară va fi publicat în mod detaliat sub forma uneimonografii în cursul acestui an.

Bibliografie1. Hummel S. Ancient DNA Typing. Methods, Strategiesand Applications. Springer-Verlag Berlin Heidelberg New

York, 2003.2. Green RE, Krause J, Briggs AW et al. A Draft Sequenceof the Neanderthal Genome. Science, 2010; 5979:710-722;DOI: 10.1126/science.1188021.3. Opermann M. Tracii între Arcul Carpatic şi Marea Egee,Ed. Militară, Bucureşti, 1988.

Note:[1] Centrul de Genetică Medicală “Personal Genetics” Bu-cureşti[2] Institutul de Biologie Umană, Universitatea din Ham-burg, Germania

În medalion.1.- Litera Σ este Za, Sa sau Ze, de unde

cei din sud i-au numit pe Titani şi Atlanţi, zei. Secertifică că textul aparţine Titanilor, Atlanţilor sauurmaţilor lor Daco-Geţii.

2.- Este o urnă, iar în jurul urnei suntliterele IADO=IAD. Iadul atunci nu era ce cre-dem noi acum. Atunci Iadul (Hades, Infern) eralocul unde staţionau sufletele celor morţi (veziOdiseea, cântul XXIV), înainte de a învia, de aprimi lumina. Şi astăzi, pentru Înviere, se spune„Veniţi de luaţi lumină”.

3.- În dreapta medalionului sunt litereleKi şi Ba.

- Pentru a înţelege semnificaţia acestorlitere apelăm la textele lăsate de vechii egipteni,deoarece Egiptul, citez (bib. 2, pag. 268) „Egip-tul, să nu uităm, a fost ultimul ţinut rămas substăpânirea Atlanţilor”. În cazul acesta, dovezilordin Egipt, din imperiul vechi (până în anul 2.000î.Hr.), în texte, deoarece hieroglifele timpuluiacela nu sunt înţelese suficient nici astăzi şi multeau fost şterse, dar toate fac referire la obiceiurileşi religia atlanţilor.

- Sarmis, getul Sarmis, Apollo (Soarele)sau Hermes (Trismegistul), fiul unic a lui Hera,Maya, Maria, Ana, Diana (Dea - Ana) sau Ileana

(Ili = zeu, zeiţă + Ana) şi de aici şi Elena şi nepo-tul lui Troian sau Atlas. El este reprezentantul po-liteismului, fondatorul acestei religii, ce în tratate,uneori greşit, apare ca religia Mithra el mai apareşi în cărţi ca Apolo Hiperboreanul. Diodor din Si-cilia (bib. 3, pag. 33), din Cartea I, cap. XV, spunecă Sarmis a construit Theba şi Karnak, greşit scriscă Osiris, deoarece numai Sarmis a fost fiul luiHera şi Zeus. El ca importanţă dispare din zonanoastră, iar religia lui este preluată fără modificăride Zalmoxe, cel de pe vremea lui Pitagora prinanul 500 î.Hr. A nu se face confuzia între Zal-moxe şi Zamolxe, ce este numele religios al luiSaturn. Numele lui Sarmis se găseşte pe această placăde plumb, sub numele de Sarmo, ceea ce se pare căînscrisul are o vechime de 12 – 15.000 de ani.

O ALTĂ INTERPRETAREA PLĂCII DE PLUMB NR. 42

(Se discută numai o parte din ea)

Popescu Costel EugenScorniceşti – Olt


magazin

24

4.- În scrierile egiptene găsim semnifi-caţia literelor Ki şi Ba, ce sunt pe această placă.Literele Ki sau Ka, este sufletul cosmic, atunci alvăzduhului, azi Sfântului Duh. Iată cum esteenunţat în bib. 1 pag. 242, citez „Zeii şi oameniiposedă în comun un Ka”, „Nu există viaţă con -ştient fără Ka, care se dezvoltă odată cu omul”,„Ka (Ki) este partea nemuritoare din om”, „Încredinţele imperiului vechi, Kaul său trage pe omdupă moarte din lumea vizibilului în aceea anevăzutului, în care La îşi are originea”.

- Literele Ba ca să fie înţelese se foloseştetot bib. 1, pag. 220, citez „Ba provine din ema -naţia trupului celui răposat şi că este o formă asufletului care rămâne ataşată de corp dupămoarte”, sau într-un imn „Sufletul este în cer, eleste şi în infern. Sufletul său este în cer, trupulsău este şi în Infern”. În reprezentări Ba poate săapară „ca o pasăre cu cap de om, uneori cu barbăde zeu, spre a i se sublinia caracterul divin”.

4.- În partea opusă segmentului cu Ki şiBa, după părerea mea, este Ach. Ach este „Dea-supra oamenilor unde se află nişte fiinţe, care suntinferiori zeilor, dar superior oamenilor” (bib. 1,pag. 203). „Ach constitue o entitate spiritualăcare nu se fixează pe corp” sau „Spiritul Ach nuţine de trupul, omului mort, ach ţine de cer, pecând trupul omului, pe pământ” (bib. 1, pag. 203).

5.- În triunghiul din stânga unde estereprezentat un şarpe, dar şarpele este simbolulunui zeu deoarece, „Sufletul tuturor zeilor se aflăîn şarpe” (bib. 1, pag. 220). Cum toţi titanii şialianţii erau zei, acum înţelegem reprezentărilegrafice şi asocierea lor cu şarpele, inclusiv sem-nificaţia religioasă când prin prezenţa şarpelui înBiblie, se certifică teritoriul, locul unde a fostEdenul şi Templul Ceresc, adică în regatul ti-tanilor.

6.- În triunghiul din drepata este reprezen-tat soarele (Ra), citez „La început Ra era figuratca o pasăre în care se încorporau puteri divine,deci concept învecinat celui de Ach” (bib. 1, pag.220). „Egiptenii au văzut în soare mai ales unşoim tânăr care zboară peste cer sau îl traverseazăîntr-o barcă”, sau „Pe de altă parte cerul a fostvăzut ca o pereche de aripi desfăşurate, înconju-rate de şerpi Uraeus” (bib. 1, pag. 262).

6.- Pe dreptunghiul mic de sub medalion,este textul: Sarmo gato dav schit get, unde Sarmo

este Sarmis, Hermes Apolo, dar prin felul cumeste scris, despărţit în Sar = principe, conducător(bib. 1, pag. 266) şi apoi numele complet, se con-firmă că Sarmis era regele şi bazileul teritoriuluiocupat de rasa albă, regele celor două Sarmaţii (aregatului din sud şi al celui din nord). Gato – agăta, a termina, Dav – Davă, intituţie de cult re-ligios echivalent astăzi cu o mitropolie, Schit –schiturile, aşezăminte locuite azi de călugări, iarGet = Geţi. Tot textul se citeşte „Sarmis a termi-nat Dava ce subordonează schiturile getice”.

7.- În dreptunghiul mare de jos este tex-tul; Coz, Ra, Sarmgeţio, Sa, Topo, iar aceste cu-vinte înseamnă: Coz este carte, atu, după care seadaugă adjectivele de frumoasă şi mândră (bib.4, pag. 81), Ra – soarele, Sarmgeţio – oraşul posi-bil Sarmisegetuza sau mai precis este, GetulSarmis, Sa – nemurire sau Nemuritori şi Topoeste Dopo, adică După prin obişnuita substituirea lui „t” cu „d”. în cazul acesta textul ar fi; „Dupăcartea sacră a nemuritorului Sarmis din neamulGeţilor”. Eu am tradus prin „cartea vieţii” sau„cartea de învăţătură”.

- În concluzie.- 1. Surprinde că se poate citi cursiv în

limba română actuală, ceea ce confirmă existenţalimbei latine prisce (bătrânească) care după unelepăreri s-a vorbit la început pe întreg pământul şisurpriza este că este aproape aceeaşi cu limbaromână actuală.

- 2. Cert este că textul certifică eveni-mente petrcute în urmă cu 12 – 15.000 de ani.Tăbliţele de plumb, fiind o copie este greu deconfirmat vechimea scrisului, dar şi mai greu deinfirmat.

- 3. Tăbliţele de plumb de la Sinaia sunttranscrierea istoriei neamului Getic, de la Titanişi Atlanţi la Daco-Geţi şi până după războiulDacilor cu Roma.

Bibliografie1.- Constantin Daniel, Cultura spirituală a Egiptului antic,Ed. Cartea Românească 19852.- Papus, Kanbbala, Ed. Herald 20023.- Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorică, Ed. Sport turism19814.- Gh. Bulgăre, Gh. Contantinescu – Dobridor, Dicţionarde arhaisme şi regionalisme, Ed. Saeculum 20005.- Dan Romano, Cronica geta apocrifă pe plăci de plumb(pag. 94), Bucureşti, 2005


magazin

25

RĂDĂCINI SPIRITUALE STRĂVECHIÎN DACIA (I)

Dan Costian

S-a considerat că, în decursul mileniilor, s-a pro-dus o deplasare a spiritualităţii avansate, de la nord cătresud, de-a lungul unei verticale coborând din zona polară,trecând prin Grecia, pentru a culmina în Egipt, concomitentcu o dezvoltare pe orizontală, ce urmărea paralela nordică45 (deci mediana dintre Pol si Ecuator), având în extremavestică pe celţi, iar la răsărit China şi Japonia.

Cercetări arheologice efectuate în anul 1992 înapropierea oraşului Aomori din arhipelagul japonez, au scosla iveală morminte, resturile unor coloane de 20 m înălţimeşi numeroase obiecte de ceramică Jomon, având o vechimede 5500 de ani. Este dovada existenţei în Japonia a uneistrăvechi şi dezvoltate civilizaţii, ce nu era cu nimic mai pre-jos decât cea pelasgică sau cea sumeriană.

Cât despre meridianul 45 al dezvoltării spiritua -lităţii, acesta corespunde uneia din principalele direcţii derăspândire a limbilor indo-europene. Teritoriul României,ocupat în vechime de geto-daci, s-ar fi aflat, deci, larăscrucea acestor două axe ale spiritualităţii. Nu se poatenega faptul că acest teritoriu prezintă o serie de caracterespecifice, care îl singularizează de rest. Forma sa aproxi-mativ rotundă este în mod natural delimitată (aşa cum învechime era delimitată incinta sacră de spaţiul profan), princursurile Dunării la sud, al Tisei la vest şi al Nistrului la est.Simbolismul celor trei fluvii poate sugera analogia cu celetrei canale principale ale structurii subtile energetice: Ida,Sushumna şi Pingala. Ele sunt desemnate în sanskrită princuvântul “nadi” ce înseamnă “râu” şi corespund celor treifluvii sacre din India: Gange, Saraswati şi Yamuna. Inelulacvatic (exterior) format de fluviile Daciei, sugerează că înmijlocul lor se află o insulă. De altfel, România e consideratăa face parte - în geografia subtilă admisă de Sahaja Yoga– din “vidul” planetar, în sanskrita Bhava Sagara sau Ocea-nul Iluziilor.

Şi din punct de vedere al reliefului, ceea ce con -stituia odinioară centrul spiritual şi administrativ al Daciei,adică platoul transilvan, se ridică din întinsul câmpiei, ase-menea unei insule, străjuite de cel de-al doilea inel (interior)al munţilor Carpaţi şi al Apusenilor. Urmărind paralela 45remarcăm că este singura proeminenţă ce domină imensacâmpie care se întinde de la Alpi până la hotarul apuseanal Chinei. În acest cadru, creuzetul adăpostit în inima Car-paţilor reprezintă singurul ţinut definit de natură în mod geo-grafic unitar.

Evoluţia istorică avea să confirme acest caracter

special al teritoriului căci el va ramâne o “insulă a latinităţii”,dovedind, de fapt, menţinerea vechilor tradiţii (lingvistice,limba română fiind 70% latină, concomitent cu păstrareacaracterelor rasiale dacice, dar şi a spiritualităţii, după cumvom vedea). Popoarele migratoare nu au reuşit să alterezecontinuitatea acestei tradiţii, deşi au slavizat popoarele dela sud şi sud-vest de Dunăre precum şi pe cele din partearăsăriteană şi i-au hunizat pe cei din nord.

De pe poziţii pur speculative, se susţine că peaceste meleaguri se proiectează constelaţia Dragonului,care corespunde lanţului Carpatic, cu capul în platoul Boe-miei, corpul (inima) în Carpaţii noştri şi coada în Balcani, iarPolul ceresc (centrul cercului de precesie) de pe spira prin-cipală a corpului Dragonului este proiectat în platoul Tran-silvaniei unde se află centrul spiritual.

Vastul teritoriu de pe ambele maluri ale Dunării cu-prins între Carpaţii Slovaciei şi nordul Greciei, de la bazinulTisei la Nistru, gurile Bugului si Marea Neagră, era locuit înantichitate de marele popor indo-european al tracilor, ce cu-prindea peste o sută de formaţii tribale şi gentilice şi desprecare Herodot afirmase că sunt cel mai numeros popor dupăindieni. Dintre acestea, triburile daco-getice erau cele maimari şi cele mai puternice şi se singularizau prin omogeni-tatea limbii şi cultura lor mult mai avansată; numele de geţiera folosit cu precădere de greci, în timp ce romanii le spu-neau acestora daci. De altfel, Strabon a arătat că ei formauacelaşi popor, “vorbind aceeaşi limbă”; (Geografia VII, 3.13).Pliniu susţinea că dacii şi tracii sunt acelaşi neam.


magazin

26

STÂNCA DACILOR VORBEŞTE!Pr. Dr. Mihail Stanciu

„Beniamin este un lup care sfâşie în bucăţi. Dimineaţa devorează prada,

iar seara împarte prada răpită”(Geneza 49,27)

Lupul şi oşteanul care sfâşie

Imaginea lupului fioros simbolizează spiritul de lup-tător şi viteza cu care Beniamin şi-a doborât vrăjmaşii. ÎnVechiul Testament nu se vorbeşte totdeauna favorabil de-spre lup (Ieremia 5,6; Ezechiel 22,27; Habacuc 1,8; Ţefania3,3).

Beniamin, descendent din neamul lui Noe, rudăapropiată cu Aşchenaz [1] (a avut 20 de fii din care amintimpe Sarmata, Dacus, Geta şi Gota...), verişor cu Skyta,moşteneşte binecuvântările lui Dumnezeu şi ale părinţilor,împrumutând din caracteristicile lupului mai ales vitejia.

Coroborând informaţiile biblice, putem construi ur-mătoarea frază din care să extragem ideile importante pen-tru o privire de ansamblu asupra originii traco-geto-dacilor:

,,Căpeteniile poporului sunt în mijlocul lui ca niştelupi care îşi sfâşie prada şi varsă sănge... Caii poporuluisunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii deseară şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboarăca vulturul care se repede asupra prăzii. Judecătorii suntca nişte lupi de seară care nu mai lasă niciun os pânădimineaţa!”

Caracterizat ca un lup, atât Beniamin, cât şi ur-maşii lui, par a-şi însuşi din ferocitatea animalului de pradăcare atacă cu înverşunare orice străin care i-ar ieşi în cale.

Faptul că sunt menţionate aici atât dimineaţa câtşi seara, arată că Beniamin are întotdeauna succes în luptă.

Seminţia lui Beniamin avea mulţi trăgători cu praş-tia şi arcaşi îndemânatici (Judecători 20,16; I Cronici8,40;12,2; II Cronici 14,8;17,17).

La fel şi tracii, şi geţii, şi dacii. Lupul devine simbolul lui Beniamin rămas printre

urmaşii săi. Să nu uităm că acesta era fiul lui Iacov şi al Ra-helei, care a moştenit de la tatăl său diplomaţia şi toatebinecuvântările făcute de bunicul său Isaac, fiul lui Avraam;asupra lui s-au revărsat şi binecuvântările Domnului făcuteRahelei:

,,Două neamuri sunt în pântecele tău, şi douănoroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unuldintre noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi celmai mare va sluji celui mai mic”.

Dintre gemenii Rahelei pentru care a fost făcută

profeţia, cel dintâi (cel mai mare) s-a născut Esau, apoi aieşit din pântece şi Iacov (cel mai mic). Scriptura ne spunecă Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi pe-trecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştitcare stătea acasă, trăind în corturi. Era un bun gospodar şigătea bucate bune. Prin diplomaţie face să se împlineascăproorocia Domnului şi, pentru un blid de linte, cumpărădreptul de întâi născut de la fratele său mai mare. Ajungedin cel din urmă născut, cel dintâi. Mai târziu, tot prin diplo-maţie, primeşte binecuvântarea tatălui său:

,,Isaac a simţit mirosul hainelor lui (Iacov); apoil-a binecuvântat şi a zis: Iată, mirosul fiului meu este camirosul unui câmp bogat pe care l-a binecuvântat Domnul.Să-ţi dea Dumnezeu roua din cer şi grăsimea pământului,grâu şi vin din belşug! Să-ţi slujească popoarele şi căpe-teniile să se închine înaintea ta! Să fii stăpân peste fraţii tăişi fii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fieoricine te va blestema, şi binecuvântat să fie oricine te vabinecuvânta!” (Geneza 27, 27-29).

Mai târziu Iacov primeşte şi binecuvântarea Dom-nului după lupta de o noapte întreagă cu Acesta la loculnumit Peniel.

Cele trei binecuvântări trec la fiul său Beniamin şiprin acesta la toţi urmaşii lor.

Luptători [2] cu „Dumnezeu şi cu oamenii” (Geneza32,28), neînfricaţi precum lupii, recunoscuţi ca diplomaţi,harnici, oameni buni, de treabă, care aveau grijă de corturilelor, de animalele lor, înaintaşii noştri au fost lăudaţi de nu-meroşi scriitori antici.

Trăitori pe aceste tărâmuri buzoiene, îşi înte-meiază în munţi aşezări formate din grupuri de corturi, bor-deie sau case cu şi fără bârne!

Strămoşii noştri au excelat în domeniul artelor şial scrisului, aceasta dovedind-o descoperirile arheologice.

* * *În vara anului 2012, am făcut o călătorie de studiu

în zona Nucu, com. Bozioru, având ca obiectiv reidentifi-carea unor descoperiri mai vechi (din 1993). Echipa formatădin subsemnatul, soţia mea şi două prietene profesoare (Mi-haela Călin – directoarea Şcolii Generale din Săhăteni şiGabriela Ailin) a redescoperit şi descifrat în acelaşi timp ur-


magazin

27

mătoarele amprente lăsate de înaintaşii noştri de pe acestemeleaguri:

- Ying şi Yang

- Lupoaica Dacilor (gestantă)

Nu are gura căscată, nici limba scoasă şuierândsă sperie duşmanul ...

În tăcere, ca în smerită închinare, priveşte spreRăsărit (unde s-a născut Aşchenaz – părintele lui Sarmata,Dacus, Geta, Gota şi străbunul lui Beniamin – comparat culupul), de unde va veni Cel Promis să mântuiască lumea –Hristos, Soarele Lumii.

Este însărcinată, lupoaica ... ; o văd în ea pe Ra-hela care, însărcinată fiind, se plângea Domnului că copiiipe care îi poartă se bat în pântecele ei ...: ,,Două neamurisunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi laieşirea din pântecele tău. Unul dintre noroadele acestea vafi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui maimic ...”

Lupoaica va naşte în curând copii şi ... profeţia seva împlini...

O replică a ei, după naştere, o găsim în imagineade mai jos, alăptând pe cei doi ... pui născuţi ai ei – aceştiase vor răspândi pe faţa pământului, se vor înmulţi, iar ur-maşii lor se vor lupta între ei ca nişte ... lupi, năzuind sărevină la locul naşterii... căutându-şi mama şi vatra... ori -ginile; împăratul Traian avea să spună: ,,Mă reîntorc în ţarastrăbunilor mei!”

- Capul de dac

- Porumbelul

Toate aceste vestigii se află în Poiana botezată denoi „a Lupoaicei” după sculptura megalitică descoperită, iardupa unii, în Ţara Luanei, sau Valea Bordeielor după bor-deiele monahilor şi monahiilor care s-au nevoit pe aici.

Fotografiile efectuate din mai multe unghiuri şi in-terpretările făcute de specialişti din ţară şi străinatate ducla o singură ipoteză: cea a execuţiei tuturor acestor opereîn „basorelief” de cineva care a vrut să ne transmită ceva!

Faptul că această poiană se află în mijlocul pă-durii, că iarna este bântuită de lupi, că în vechime aici autrăit triburi de oameni care au imortalizat în piatră cele patrureprezentări, că în apropiere a existat satul Lupoaia, că înzonă abundă omonimele Lupu, ne permite să acceptămipoteza că aici au locuit daci şi că ei au fost cei care ne-aulăsat acest basorelief minunat cu reprezentarea Răului şiBinelui (aluzie la blestemul şi binecuvântarea de mai susfăcută de Isaac lui Iacov, tatăl lui Beniamin); a Lupoaiceigestante (gata să dea viaţă altor fiinţe) îndreptată cu faţaspre Răsărit, cu gura închisă ca semn de smerenie şi


magazin

28

închinare spre Soare-Răsare; a capului uman cu barbă,mustaţă şi ureche reprezentat la picioarele din faţă ale ani -malului ca semn de respect faţă de totem, de întâietate, şiprivind spre apus, dincolo de păduri, dincolo de Danubius...;a porumbelului vestitor al liniştii, al păcii, chip blândeţelor şiînţelepciunii care şi el priveşte spre Răsăritul Soarelui; chiarşi a faptului că localnicii de azi sunt mai închistaţi şi deviniritaţi când sunt deranjaţi în cutumele lor.

Toate aceste patru simboluri sculptate în stâncalui Dionisie Torcătorul (pe versantul nordic), spre care tre-buia să privească toţi locuitorii zonei respective la Răsăritulsoarelui, când ieşeau afară din bordeiele lor, constituiausimbolurile neamului lui Beniamin din ceata lui Avraam.

Coroborând variate informaţii antice şi medievale,putem concluziona că pe această stâncă se urcau la vremede sfat mai marele preoţilor şi regele ţinutului, care anunţadecizia cu privire la „vremuiala vremii” cum obişnuieşte săspună prietenul meu, profesorul Grigore Rotaru de la Cam-boru.

De acum lansăm o provocare cercetătorilor din

ţară şi străinătate cu privire la basorelieful cu cele patrureprezentări descoperite şi descifrate de noi în PoianaLupoaicei, în speranţa că nu ne-am lăsat ademeniţi de mi-rajul legendelor şi al miturilor şi, că, pe viitor, vor ieşi laiveala dovezile ce vor rescrie istoria veche a acestui poportrăitor fără întrerupere pe aceste meleaguri, gata oricândsă lupte sau să reziste cu diplomaţie vitregiilor vremurilor.

Note:[1] Aşchenaz - urmaş al lui Noe, prin Iafet şi Gomer (Geneza 10,3;I Cronici 1,6). Strămoş eponim al locuitorilor ţinutului dintre MareaNeagră şi Marea Caspică. Ascanius este întâlnit ca nume al unuiprinţ din Misia şi Frigia, iar în altă parte ni se spune că oameniiaceştia locuiau în ţinutul Ascania. Începând din ~ 720 î.Hr., texteleasiriene vorbesc despre Aşchenaz, care se afla în partea de NE.Mai târziu ei s-au alăturat altor triburi pentru a cuceri Babilonul,aşa cum citim în Ieremia 51,27. Poporul Aşchenaz poate fi iden-tificat cu Skythai (*SCIŢII) menţionaţi de Herodot (1.103-107- 4.1).[2] Lup = lup; tător/tatar = bătrân = bătrânul, strămoşul care s-aluptat cu vitejie! De unde, în zonă, circulă legendele despre tătari(tatari = titani = uriaşi = viteji = bătrâni).

DE LA CONCEPTELE CULTULUI VEDIC LA CELE ALE GETO-DACILOR ŞI REFLEXIA LOR

ÎN TRADIŢIA POPULARĂ A ROMÂNILOR. (I)Eugenio Lăzărescu

Considerente generalePrivitor la istoria europeană cu referire la perioada

care începe cu mil. VI î.H., prezenta lucrare se referă la ci-vilizaţia aryană vedică din arealul carpato-dunărean.

Ultimele rezultate ale cercetărilor făcute de cătrelumea ştiinţifică asupra acesteia au stabilit datele de naştereale personajelor mitico-religioase Rama, iniţiatorul migraţieiaryene la 5114 î.H. şi a lui Krişna, iniţiatorul reformei reli-gioase a cultului vedic la 3062 î.H. Conform istoriografiei in-diene, primele valuri ale migraţiei aryene venite dinnord-vest au ajuns în arealul indian la inceputul mil II î. H.(1-pag. 205) (2).

Studiile lingvistice privind originile limbilor euro-pene şi cele ale toponimiilor, hidronimiilor, oronimiilor şiomonimiilor din arealul carpato-dunărean au stabilit că ori-ginea migraţiei aryene a fost cea europeană.

Civilizaţia aryană a avut o organizare teocratică,cultul său primar având la bază textele sacre numite Vedeşi drept limbă, limba sanskrită, Devanāgarī („Limba Zeilor”).Invăţăturile au fost denumite de către vedici „sacre” deoa-rece, conform tradiţiei vedice, ele au fost primite de către

înţelepţii vedici Rişi-i (ex.Valmiki) prin revelaţie (śruti), îm-preună cu sunetele limbii sanskrite, sunetele constituind sin-gura punte de comunicare cu Lumea Zeilor. De la vediciînvăţăturile dobândite s-au transmis oral la toate populaţiilecare au aparţinut locurilor unde s-a produs migraţia aryană.In spaţiul de origine al civilizaţiei aryene, spaţiul carpato-dunărean, principiile şi concepţiile s-au conturat şi concre-tizat în forme iniţial orale.

Personajele mitico-istorico-religioase noi provenitedin perioada postvedică au fost Apollo-Hermes-TrimegistusHiperboreanul, Dionisie (Dionysos), Salmokşa (Zalmoxe) şiOrfeu (Orpheos). Cultul lor s-a propagat, începând din area-lul hiperborean nord-dunărean spre sud, în zona dintre Du-năre şi Balcani, zonă numită de către greci Trakia (Tracia).Inventându-se scrierea, grecii au transpus scriptic acesteprincipii, concepte şi învăţături preluate oral de la hiperbo-reeni,.Neasimilându-le în forma lor originară de către parteagreacă, aceste cunoştinţe au fost distorsionate, alterate, elefiind neînţelese în fondul lor, fapt datorat lipsei substratuluisubliminal al acestora dat de către transmiterea orală, sub -strat care, conform concepţiei vedice, nu poate fi cuprins


magazin

29

într-o formă scriptică.Una dintre cauzele distorsionării a mai constitui t-o

şi netranspunerea fidelă a sunetelor originare ale limbiisanskrite în sunetele alfabetului grec şi asta în afara faptuluică numai forma verbală, orală, este singura cale de redareintegrală de către aceste sunete a stărilor spirituale. Dreptconsecinţă, aceste cunoştinţe şi ritualurile religioase legatede ele, ajunse în spaţiul trac, au luat forme aberante (ex. ri-tualurile bacchantice) iar în spaţiul grecesc acestea au de-generat şi mai mult, ele luând forme religioase care au aduszeii la nivelul vieţii pământene, inclusiv la acelea ale viciilorumane.

Lucrarea încearcă să sintetizeze conceptele ve-dice care s-au transmis de-a lungul timpului, concepte carese regăsesc în scrierile anticilor. O serie de concepte, prinînsăşi natura lor sunt intercorelate astfel încât o serie dedate se vor regăsi comune în mai multe descrieri ale acestorconcepte. Prezenta lucrare are la bază studiile diverşilor is-toriografi şi etnografi, studii făcute pe baza surselor docu-mentare avute la dispoziţie de către aceştia, ea încercândsă stabililească transmiterea acestor concepte la geto-dacişi în credinţele populare ale românilor.

Privitor la metodologia de lucru, fiecare concepteste prezentat cu referiri la:

A. cultul vedic primar, cu formele sale prevedică,vedică primară şi vedică reformată. Sursele documentarele constituie literatura vedică, în special cea referitoare laforma dezvoltată după reforma religioasă a lui Krişna, formăcare se regăseşte şi în actualul cult hindus din India.

B. cultul geto-dacilor, emanat din doctrina lui Zal-moxe şi din formele cultice emanate din arealul hiperboreancarpato-dunărean, cultele lui Hermes-Apollo, Dionysos, şiOrpheu.

C. Mitologia populară şi folclorul românilor, ca re-flexie a cultelor sus menţionate.

D. Elemente lingvistice legate de termeni şi topo -nimii, hidronimii, oronimii, omonimii, în corelarea lor cu ori -ginea lor sanskrită.

II. Cercetarea istoriografică. Caracteristici ale me-todologiei ei. Obiectivism şi subiectivism în rezultatele cer-cetării.

Cercetarea istoriografică s-a lovit de o serie de im-pedimente inerent obiective privind lumea antică şi mai alesacelea privind perioada istorică de dinaintea apariţiei scri-sului. În privinţa stabilirii conceptelor cosmogonice, cosmo-logice, a stabilirii panteonului fiecărei perioade istorice,acestea au fost legate de mediul ambiant, mediu legat deelementele care exprimau simbolic stările de agregare, Pă-mântul, Apa, Focul, Aerul, Etherul (spaţialitatea) şi Lumina,baza asigurării existenţei. Manifestările naturale au îndrep-tat atenţia fiinţei umane către cele trei locuri considerateprincipale ale modului lor de manifestare, Pământul, Atmos-fera (termen adoptat de surse) şi Cerul, ele fiind atribuitedrept rezidenţe ale zeităţilor, locuri inabordabile de cătreea.

În privinţa surselor documentare :1. Pentru perioada istorică de dinainte de apariţia

scrisului, sursa de documentare principală pentru cercetă-tori a constituit-o cea dată de siturile arheologice. Pe bazadescoperirilor în acest câmp de cercetare, prin studiereaartefactelor, cercetătorii au emis ipoteze asupra conceptelorprivitoare la panteonul legat de ceea ce au numit conven -ţional Lumea Subpământeană. Pe baza acestora, ei au ex-tins ipotezele asupra a ceea ce ei au numit apoi LumeaAtmosferică şi Lumea Cerească.

2. Cercetătorii occidentali au apelat la ultimele des-coperiri ale lumii ştiinţifice (fizica cuantică, microbiologie,chimie moleculară etc.) şi la aparatură ultraperformantă,mijloace care au clarificat multe neclarităţi. Cercetătorii auabordat ştiinţele interdisciplinare, acţiune care a avut dreptcunsecinţă abordarea problematicii şi sub alte aspecte. Înacest sens, cercetătorii au trecut la studiul cultelor primitive,culte care, în general, erau de tip şamanic (ex. MirceaEliade). Aceste studii au furnizat o serie importantă de dateprin coroborare şi prin similitudini cu descoperirile din siturilearheologice. O serie de cercetători au asimilat practicarearitualurilor cultelor primitive de tip şamanist, practici care,prin comparaţie, au permis emiterea unor ipoteze privindconceptele unor culturi care în faza lor primară au folosit deasemenea aceleaşi forme de ritual. În mod similar, o seriede cercetători au coroborat datele obţinute în arealele decercetare din tradiţiile populare cu cele dobândite din cele-lalte surse.(tradiţiile populare ce conţin date furnizate decătre Memoria Colectivă).

3. O altă categorie de surse de informare auconstituit-o toponimiile, hidronimiile, oronimiile şi omonimiile,elemente lingvistice strâns legate în socetăţile primitive deformele cultice respective. În perioada istorică de după apa-riţia scrierii, pentru cercetători sursa de informare au consti-tuit-o datele furnizate de către scrierile contemporanilorepocii respective participanţi direct la evenimente sau dateprimite de ei de la alţii. Pe baza acestora şi a opiniilor lormai mult sau mai puţin subiective, cercetătorii au emis larândul lor ipoteze privind conceptele cosmogonice, cosmo-logice ale acestor forme de cult.

Sursele documentare studiate sunt din următoa-rele categorii :

a. cele privitoare la evenimentele la care au parti-cipat cei care le-au relatat

b. cele privitoare la evenimentele desfăşurate laalte popoare, în alte spaţii geografice şi perioade de timp.

Informaţiile acestor surse documentare aveau uncaracter subiectiv datorat:

-influenţei propriei mentalităţi, mentalitate deose-bită de cea a populaţiei de referinţă descrise.

-ignorarea sau neînţelegerea conţinutului de fondal principiilor care au stat la baza conceptelor populaţiilorrespective. Acestea s-au datorat faptului că transmiterea in-tegrală a informaţiilor la o serie de popoare se făcea numaipe cale orală. Aceste informaţii aveau o structurare de genul


magazin

30

grupărilor de noţiuni-stări (energo- informaţionale). Aceastăformă nu putea fi cuprinsă într-o formă scriptică, formă com-pusă numai din noţiuni iar o comunicare a informaţiilor chiarorală nu putea reda conţinutul integral dacă persoana careo primea nu avea o pregătire prealabilă adecvată pentru afi transmisă de ea în continuare mai departe în aceeaşiformă (în cazul formelor cultice, prin ceea ce se înţelege afi o persoană „iniţiată”). În cazul particular al autorilor greci,viziunea cosmogonică şi cosmologică a fost degradată întimp ea căpătând un caracter tot mai material, cu excepţiaunui număr restrâns de cazuri în care această transmiterese apreciază a fi fost făcută integral (cazul transmiterii decătre hiperboreeni a cultului lui Hermes-Apollo la Delphi şipracticarea cultului în forma lui originară, integrală).

c. Distorsionarea continuă a conţinutului prin au-toatribuirea şi „adaptarea” informaţiilor din arealele de ori-gine la cele ale propriului spaţiu cultural.

În concluzie, rezultatele istoriografiei occidentales-au concentrat pe un număr relativ restrâns de informaţii,informaţii care au fost preluate de o mulţime mult mai marede cercetători, cercetători la care opiniile proprii au încărcatcu şi mai mult subiectivism rezultatele cercetărilor. În privin -ţa abordării şi transmiterii acestor concepte de la vedici prinarealul carpato-dunărean, lumii antice cunoscute, cercetă-torii au fost privaţi de cunoştinţele privind subtilităţile cultuluivedic. Lipsa de date a fost accentuată de faptul că cerceta-rea cultului vedic s-a limitat doar la nivelul studierii textelorvedice, fără o coroborare a lor cu formele rituale culticepropriu zise, date care se obţin numai prin stagii ambientaleîndelungate în aşramurile hinduse. Conştientizând acestăsituaţie, mulţi cercetători ai cultelor de gen primitiv, în specialbritanici şi americani, au folosit metoda „stagiilor ambien-tale” în cadrul socetăţilor primitive respective, obţinând re-zultate bune. (ex. C. Matheus, Dr. Ross Heaven, HowardCharing, Dr. Gregg Braden, Dr. Jeanine Lafontaine, Prof.Pablo Amaringo etc.)

Lucrarea prezintă conceptele considerate princi-pale, concepte care oferă puntea comună între cultul vedic,al geto-dacilor şi reflexia acestora în tradiţia populară a ro-mânilor. Aceasta nu are un caracter exhaustiv, ea limitându-se la redarea de forme exemplificative, strict necesaredefinirii esenţei conceptelor prezentate de către aceasta.Ciclul lucrării conţine următoarele părţi :

A. Concepţele privind Creaţia Universului în viziu-nile celor 3 culte B. Conceptele privind structura fiinţei umaneC. Concepte cu caracter generalD. Concepte privind escatologia, sotirologia şi ontologia fii-nţei umane în viziunea celor trei forme de culte

Bibliografie1. Eliade M. : Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti :Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,. 19812.http://hitxp.wordpress.com/2007/08/16/birthday-date-of-rama/„Birth Date Of Rama”- Art Of Cerebrating Life Gy Gurudev-

2005-2008

OPISUL CONCEPTELORA. CONCEPTE LEGATE DE CREAŢIA UNIVERSULUI1. Conceptul de creaţie divină a Universului2. Conceptul de monoteism3. Conceptul de planuri existenţiale ale Universului4. Conceptul de panteism5. Conceptul de animism6. Conceptul de bipolaritate7. Conceptul privind modul de reprezentare al zeităţilor 8. Conceptul de sacrificiu în actul cosmogonic9. Conceptul de structură holistică a Universului10. Conceptul de dualitate11. Conceptul de creaţie, declin şi disoluţie ciclică a Universului12. Conceptul triadic (trinităţii) în panteonul vedic13. Conceptul de antagonismB. CONCEPTE LEGATE DE STRUCTURA FIINŢEI UMANE1. Conceptul de suflet2. Conceptul de structură triadică (trinitară) a fiinţei umane3. Conceptul de înveliş subtil al fiinţei umane4. Conceptul de corp subtil al corpului fizic5. Conceptul de terapieC. CONCEPTE CU CARACTER INDIVIDUAL0. Conceptul de iniţiere1. Conceptul de transmisie orală a cunoştinţelor sacre2. Conceptul de transcendere3. Conceptul de extaz şi trăire extatică4. Conceptul de şamanism şi de folosire a mijloacelor magice5. Conceptul de folosire de plante neuroleptice în ritualuri6. Conceptul de abstinenţă7. Conceptul de sihăstrie8. Conceptul de purificare9. Conceptul de ofrandă ca mijloc de comunicare cu Divinul10. Conceptul de muzică în cult11. Conceptul de circumbulaţiune rituală de protecţie12. Conceptul de ritual cultic individual şi în comuniune13. Conceptul de repetabilitate a formelor rituale cultice14. Conceptul de resemnare şi pasivitate15. Conceptul de divinaţie16. Conceptul de terapie naturistă17. Conceptul de comuniune cultică18. Conceptul de răspândire a învăţăturilor în mase19. Conceptul de conservare a vechilor credinţe20. Conceptul de sacrificiu uman 21. Conceptul de sacralizare a locurilor de cult22. Conceptul de morală în cult23. Conceptul de bilocaţie24. Conceptul privind influenţa între regnuri25. Conceptul de structură socială ierarhizată pe criterii cultice26. Conceptul de similaris similaribus în alcătuirea Universului27. Conceptul de Arborele Vieţii28. Conceptul de ocultare şi epifanie29. Conceptul de numerologie30. Conceptul de sacrificiu în echilibrul cosmic

D. CONCEPTE LEGATE DE ESCATOLOGIA, SOTIROLOGIA ŞIONTOLOGIA FIINŢEI UMANE1. Conceptul de nemurire2. Conceptul de renaştere a fiinţei umane în formă spirituală3. Conceptul de a se face nemuritori4. Conceptul de transmigraţie, reincarnare şi metempsihoză5. Conceptul de păcat şi răscumpărare6. Conceptul de autosacrificiu7. Conceptul relaţiei între Puterea Cosmică şi fiinţa umană


magazin

31

III. DEZBATERI, PORTRETE, POLEMICI, EVOCĂRI

LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ NU ESTE O NEO-LATINĂ,CI O PALEO-LATINĂ ŞI O PALEO-GERMANO-SLAVĂ

A GETO-DACILOR (51-60 CUVINTE)Lucian Iosif Cueşdean

Cf DEX, rumân=român=ţăran, omul ţării noastre.rumân=roman este doar o ipoteză, o simplă fantezie. Limbarumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geţi, azi sin-gurele cuvinte europene antice vorbite în India, aşa zisele”indo”-europene ; 240, exclusiv româneşti, inexistente laalţi” indo”-europeni.

În toate enciclopediile, inclusiv în Wikipedia, scriecă, geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, câtşi în India, dându-i azi toponime în româneşte, nume decaste superoiare ale geţilor (jet) şi ale goţilor (got), inclusivnume de teritorii, Daca, Gaia, La hore, ape, Pangi-api, Zob,Indus, ca Indi-geţi şi Mas-geţi (massageţi), geţii maximi,Geţii cei Mari (mas, mare, inclusiv masiv, în latină şi în limbapahalavi a perşilor).

Vedem că ei vorbeau dialecte româneşti atât peparcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India, undeau ajuns şi fraţii noştri macedoneni, sub Alexandru cel Mare,acum 2300 de ani. Abia în India desluşim limba română paleolatină şi pale-

ogermanoslavă a geţilor, cu o castă numită Got, pentru căromanii nu au ajuns niciodată în Punjabi.

Neologismele germane din limba română contem-porană, ştangă dangori, şurub saur, ţandără ciandara, turntuar (T->D) duar, montură muntar mundra, ţigară ţigara, dopdadd, a hăcui hacauna, ştrengar cingar, cant canţa, girpaungirvi, şmecher maccar, mahăr mahar, a îndopa dapfna,lucernă lusan, bandă bande, nu puteau ajunge în PunjabulIndiei şi Pakistanului fără să fi fost duse de rumânii geţi careşi astăzi se cheamă acolo casta Goţilor şi casta Jeţilor.

Alte cuvinte germane sau slave nu sunt în Pun-jabul Indian şi Pakistanez, decât cele comune cu limbaromână.

În urmă cu doisprezece ani a apărut un studiu deexcepţie: The American Heritage dictionary of Indo-Euro-pean roots, Second edition, Hougton Mifflin, September 14,2000, de Calvert Watkins; A dictionary of selected synonymsin the principal Indo-European languages: A contribution tothe history of ideas, University of Chicago Press; Reprintedition (June 15, 1988), de Carl Darling Buck; Indogerman-isches Etymologisches Worterbuch (1959), de Julius Poko-rny; Lexicon der Indogermanischen Verben (1998, 2001),de Rix et al., text ce implică 569 cuvinte cu rădăcini indo-

europene. Din această lucrare am prezentat 236 cuvinteromâneşti şi gotice aproape identice.

Nimeni nu a auzit de vreo cucerire a Romei decătre slavi, cum nu a existat nici vreo cucerire a teritoriuluiromânesc de către slavi, dar lucrurile sunt evidente: latina“are etimoane” slave, dacă persistăm în “logica” AcademieiRomâne, precum AGoNI, AGNIS, foc, MATI, MAATER,mamă, CROVI, CRUOR, sânge, DEnI, DIES, zi, veCEROm,SERA, seară, NOCI, NOX, noapte, SOLnţe, SOLis, suare,LUNAI, LUNA, AdNA, UNA, DVA, DUA, TRI, TREI,CETâRE, CATRO, ŞESti, SEX, şase, SET, SEpTem,vOSem, OCto, NOVÂI, NOVEm, DESIat, DECEm, zece,TÂ, TU, MAIA, MEA, a mea, TVAia, TUA, a ta, NAŞA, NOS-trA, VAŞA, VOStrA, VÂ, VOI, DOM, DOMus, casă, DO-MAŞnâi, DOMESticus, domestic, VIDEti, VEDEre, SIDEti,SEDEre, a şedea, PERvâi, PRImum, primul, s-MERTI,MORTIS, moarte, JIVOT, VIVUS, viu, vietate, jivină, JIV, viu,în franceză, etc.

Acest studiu american din 2001 ne arată foarteclar că slavona veche şi cu latina veche sunt limbi gemene.

Fenomenul în sine neagă introducerea cuvintelorslavone la rumâni de către năvălitori străini, afirmând dincontră emergenţa lor din acelaşi loc de origine, bazinulhidrografic al Dunării de Jos, teritoriul rumânilor geţi.

Din cele 569 rădăcini proto-indo-europene , aleacestui studiu, 500 revin românei (87 %), 437 limbii greceşti(76 %), 418 latinei (73 %), 310 limbii goţilor (54 %), 295 lim-bii slavone (51 %), 245 albanezei (43 %), 15 revin tracilor(2 %) şi două dacilor; dacii şi tracii fiind noi, cei care nerevendicăm oficial a fi altcineva. Latina are în comun cu gre-cii 299 cuvinte (78,4 %), cu goţii 273 (64 %), cu slavona243 (63 %) şi cu albanezii 169 (44,3 %). Toate au origineaîn Bazinul Dunării de Jos, ceea ce numim azi cu termenul“limbi balcanice” sau “balcanisme”.

Aşa cum spune şi poetul exilat Ovidius PubliusNasso despre tomitani, constănţenii Tomisului de atunci,toţi geţii orăşeni, nu numai tomitanii, vorbeau o “greacă” stri-cată, comună, koine, o “balcanică”, structurată pe românaancestrală, fără de care nu s-ar fi putut desfăşura legăturilecomerciale cu rumânii geţi.

Din 380 de cuvinte latine, doar 82 (21,6 %) nu suntcomune cu greaca.


magazin

32

Iler-geţii, indi-geţii, apii au întemeiat Catalonia (delimbă latină), în Peninsula Iberică, înainte de a apărea ro-manii, iar masa-geţii (azi osetini, ceceni, alani, punjabi) austăpânit înainte de Christos (BC) Bactria pericaspică şinord-vestul Indiei.

Geţii, gii, nomazi, au fost numiţi şi goţi, nu numaitraci. Geţii păstori, nomazi, războinici, emigrând din Carpaţi,de pe izvoarele Vistulei, au ajuns să stăpânească în Suedia,iar din secolul I AD, o parte dintre ei s-au reîntors, s-au răs -pândit din nou pe Vistula, apoi în Dacia şi după aceea întoată Europa, zdrobind Imperiul Roman, inclusiv Dacia Ro-mană, în alianţă cu Dacii şi instalând Împăraţii Geţi aiRomei.

Precum vorbim toţi europenii un amestec de cu-vinte latine, greceşti, slave şi germane, goţii scriau cu ca-ractere “chirilice” cu secole înainte de a exista călugărulChiril, uneori amestecate cu litere latine în acelaşi cuvânt,apud Wikipedia, Biblia lui Ulfila şi un alfabet getic din Istoriaadevărului istoric, de Dr. în istorie Augustin Deac.

Nu există certitudinea, ci doar presupunerea căalfabetul “gotic” ar fi fost copiat după greci şi romani. Puteasă fie şi invers, “goţii” geţi putând aparţine şi civilizaţiei Cu-cuteni, nu numai epocii episcopului got Ulfila, cu atât maimult că atât cel gotic al lui Ulfila, cât şi cel getic, prezentatde A. Deac, îl conţin pe chirilicul Ч ч = CI, necesar limbii ro-mâne, dar absent în greacă. Pe vremea goţilor, slavii nuexistau.

Noţiunea de goţi este întemeiată pe un singur do-cument amplu, scris de Jordanes, contemporanul goţilor, înanul 551AD, care spunea şi el, acum 1500 de ani, despregoţi că sunt geţi, în tratatul său De Origine Actibusque Ge-tarum.

Cu 200 de ani mai înaintea lui, şi Împăratul IulianApostatul (361-363 AD) şi apoi latinul Claudianus, inclusivibericul de origine gotă, Orosius, au susţinut că goţii eraugeţi (conform cu Wikipedia engleză).

Astăzi, după 1500 de ani, savanţii spun că goţiierau nemţi, pentru că germanii sunt cei care locuiesc la nordde Rin, o chestiune absolut convenţională, dar inexactă,pentru că aceşti nemţi sau, bastarni, marcomani, heruli,suebi, vandali, vikingi, longo barzi, rugi şi goţi, erau niştenomazi războinici ce, ca şi galii, au cutreierat toată Europa,de dinainte de Cristos şi 5-7 secole după, fără ca cineva săpună problema originii lor reale, de dinainte şi nici a limbiipe care ei o vorbeau, care observăm că este o “latină şi ro-mână, sadea”, inconfundabilă, mai ales dacă realizăm căde multe ori C se schimbă cu H ori G, P cu F, B cu P, fie cascris, fie ca pronunţie. hause devine case şi hlifan devineclepan adică cleptomanie, hoţie.

“Goţii” geţi au ajuns în Suedia după GlaciaţiuneaWürm, când lumea avea deja o limbă. Spre deosebire de“dacică” şi română”, limba getică, “gotică” este inclusă deCalvert Watkins et al., printre cele aproximativ 10 limbi indo-

europene care au generat vocabularul contemporan, cu 64% din cel latin şi 54 % din totalul radicalilor indo-europeni. De originea europeană, rumână, getică a ma-sageţilor şi de limba lor nu a mai auzit sau comentat nimenipână acum.

Strabon spune că dacii şi geţii vorbeau aceeaşilimbă şi de aceea în acest tabel prezent şi pe Wikipedia înanexe “ca rădăcini proto-indo- europene” nu găsim decât15 cuvinte tracice plus două dacice, dar găsim 310 cuvintegetice “gotice”, identice cu cele vorbite azi de români şiînainte de anul 106 AD, când unii geţi din Suedia se reîn-torceau în Dacia, poate chemaţi în ajutor, pentru că o partedintre geţii “Rumâniei” erau tocmai ocupaţi de romanii luiTraian.

Suedezii îşi cunosc bine trecutul şi ştiu că “goţii”lor se chemau şi “getae” şi “RU-gii” (geţii, GII, de pe RâUri,ca şi RU-mânii ori GII de pe ape, ca şi Api-GII din ApugliaItaliei, Ru-GII de pe Vistula), fiind geţi cu o gotă “latină”, fărăsă fie ocupaţi de romani în Suedia.

Includerea goţilor de dialect latin în Ginta latinămotivează însăşi termenul de germani în conformitate cuconstatările făcute în scris de Iulius Cezar şi romanii săi ceau luptat la izvoarele Dunării şi la izvoarele Rinului.

Nimeni nu comentează faptul că limba goţilor afost o “latină geamănă”, constatată şi de Cezar, lumea ne-fiind preocupată nici de acest adevăr ştiinţific şi nici de faptulcă geţii, deveniţi goţi de multe feluri, recunoscându-se şi înSpania ca foşti închinători ai lui Za MOL xe, purtau totuşitoţi căciuli şi straie româneşti, la Ravena în Italia şi în Spa-nia la Toledo, ca pe columna lui Traian, cum ne spune Ga-briel Gheorghe în revista Getica. Acest vocabular getic“gotic”, este aproape identic cu cel al urmaşilor masa-geţilor,în Punjabi.

In lucrarea privind 569 rădăcini proto-indo-europene menţionată mai sus, el are cu 6 % mai multe ră-dăcini în comun cu româna decât cu latina. Aproximativ 1/3dintre cuvintele latine nu au rădăcini ”gotice”. Limba “goţi-lor”geţi are 86 % rădăcini comune cu cuvinte româneşti,80% cu cuvinte latineşti, are 15 % (42) cuvinte care nu aulegătură nici cu latina şi nici cu greaca, dar sunt comune curomâna şi are 8,7 % (24) comune doar cu grecii. Getica go-tică are 207 cuvinte, 76 %, în comun atât cu latina cât şi cugreaca, deci nu este o limbă care a devenit “latină” prin re-laţia cu Imperiul Roman, ci face parte dintr-un creuzet da-nubian, în care s-au zămislit atât latina cât şi greaca orislavona, desigur înainte de acest imperiu. Din punct de ve-dere arheologic şi istoric, atât goţii cât şi latinii au fost po-pulaţii nomade, în perioada în care pe teritoriul “României”exista o dezvoltată societate sedentară agricolă a aceloraşigeţi, cu minuni artistice în Valea regilor geţi din “Bulgaria”,ce l-au produs şi pe Orfeu (dimpreună cu muzele sale) dela care grecii au învăţat arta, poezia, muzica şi scrisul, aşacum mărturisesc ei înşişi, după ce l-au “grecizat” pe Orfeu


magazin

33

(nevrând să-şi recunoască descendenţa getică, tracică,adevăruri ce puteau să nu-i avantajeze în postura de stă-pâni de sclavi traci, respectându-se ca cei mai buni negus -tori ce nu vor niciodată să rămână în pierdere, nici măcarla capitolul prestigiu, de care românii geţi de astăzi au uitatcă există sau că are vreo valoare).

Legenda lui Aeneas din Troia, ca fondator alRomei, cât şi originea arheologică peridunăreană a Latiu-mului, arată că latinitatea a apărut în afara Peninsulei Italiceşi că ea iniţial a intrat în această peninsulă, întorcându-seabia mai târziu la cei de la care a plecat.

După acest tabel, cu rădăcini de cuvinte prezen-tate de Calvert Watkins, et al., se poate afirma că “gotica”era o română antică la nivel de 86 %, o limbă “latină vul-gară” în proporţie de 80 %, o “greacă veche” în proportiede 71 % şi o slavonă în proporţie de 63%.

Româna, nu numai că nu se trage de la Roma,dar nu se trage nici de la slavi, nomazii din zona Moscoveiori Petrogradului, aşa cum sunt ei socotiţi astăzi.Slavii nuştiu cine sunt şi de unde se trag, dar lingviştii noştri oficialiafirmă fără niciun temei că ei ne-ar fi dat 1000 de cuvinteprimare, matcă, aproape cât cele 1200 ale romanilor.

Spre deosebire de romani, care ne-au ocupat omică parte din teritoriu, 165 de ani, nu există nici cea maimică dovadă, arheologică ori de altă natură, că slavii ar ficălcat vreodată pe la noi.

Toponimele ce par a fi slave nu conţin niciun cu-vânt autentic al slavilor nordici, ci mai curând pe cele alegrecilor dorieni (vezi Istoria antică a neamului românesc).

În anul 46 AD, Regatul clientelar al Traciei estetransformat în provincie romană. Ripa Traciae şi ScythiaMinor sunt anexate provinciei Moesia şi toată PeninsulaBalcani devine o posesiune romană, cu graniţa pefluviu. Până la această dată, Dunărea de Jos, dimpreunăcu toţi afluenţii săi, a constituit o magistrală pentru un singurpopor, get şi pentru o singură limbă, rumână, a geţilor dinnordul şi din sudul fluviului, ca dovadă că terminologia pis -cicolă, agricolă, militară, urbanistică şi religioasă cultică,este comună cu ”slavii sud dunăreni”, dar nu cu ”slavii nordcarpatici”, cu care împărţim doar 2,5 %, 35 de cuvinte, dinvocabularul nostru ancestral (conform DEX).

Datele din istorie ne spun că slavii au venit dinnord în sud. Autonimul Slavic este reconstituit ca Slově-ninъ.Cel mai vechi document scris care îi atestă pe slaviСловене Slověně este în sudul Dunării şi datează din se-colul al IX-lea. El, cu înţelesul de cuvânt de slavă, slăvitor,este scris în slavonă (litere commune cu scrierea dacică depe plăcile de plumb de la Sinaia) şi coincide cu creştinareaslavilor “sudici”din Bulgaria, anul 864 AD, după care ei seintitulau “pravo slavnici”, adică slăvitori ai adevăratei credin -ţe, cu reprezentarea abstractă a Dumnezeirii, ca la geto-daci, nu a “credinţei eretice” ca aceea de la Roma, ce îşiface chip cioplit. Această credinţă ”pravo-slavnică” era cre-

dinţa geţilor şi avea şi un limbaj liturgic slavon, străvehi, sla-vona, cu mult timp înainte de 864. Deci înainte de 864 AD,înainte de creştinarea lor, nici nu putem vorbi de slavi. Creş-tinarea slavilor bulgari s-a făcut în slavonă, limbajul creştinvernacular din tot teritoriul Imperiului Roman de Răsărit, dedinainte de 864, limba acceptată ca sfântă, de Papă,“limbade slăvire a Dumnezeirii la geţi”, existentă şi în mănăstirilemacedonene, pe care “cehii” nu au recunoscut-o ca limbăslavă, izgonind-o din mijlocul lor dimpreună cu mesageriiei, călugării macedoneni Chiril şi Metodiu, care se pretin-deau slavi, în sensul de slăvitori ai Dumnezeirii pr(eaad)evă(rate), pravo-slavnice.

În Imperiul Roman de Răsărit, după peste 300 deani de creştinism conspirativ, în Dobrogea şi pe Dunăreade Jos, este atestată ”slavona geţilor de slăvire a Dumne-zeirii”, prin Patriarhul Constantinopolului, Ioan Gură de Aur,care a scris în anul 399, că “tracii au trdus Scripturile înlimba lor naţională” (A. Deac, p. 33), motivul acceptului de”limbă sfântă”, din partea Papalităţii.

Fără îndoială că şi 500 de ani mai târziu, macedo-nenii călugări, Chiril şi Metodiu, erau în posesia acestei Bibliibesice şi au folosit terminologia ei getică, dimpreună cu al-fabetul ei getic (=tracic, besic, dacic de la Sinaia) pentru a”inventa slavona şi scrierea chirilică”, propagată de ei laslavi.

Spre deosebire de orice altă limbă, nefiind o limbăinventată ad hoc, ci datorită tocmai vechimii şi răspândiriiei în rândul enoriaşilor Imperiului Roman de Răsărit, limbaslavonă a fost recunoscută de către Papă ca ”limbă sfântă”,în perioada creştinării slavilor, dar nu a fost recunoscută calimbă slavă de către slavii autentici, de origine nordică, din”Cehia”.

Bizantinul Procopius scrie despre unii pe care îinumeşte Σκλαβῖνοι Sklabinoi, pe care contemporanul săubizantin Jordanes, 550 AD, îi numeşte Sclaveni în latină iaralţi bizantini îi numesc pe aceştia Getae. Triburile sarmato-alanice ale sclavenilor şi anţilor, vorbitoare de dialecte ge-tice nordice, etichetate drept slavi, plecând de la acesteînscrisuri ale lui Procopius şi ale lui Jordanes, erau numitegetae, adică geţi, de către alţi oficiali bizantini printre careMarcellinus Comes, 517 AD, pe care îl găsiţi şi în Wikipediaengleză.

Slavii nu au participat decât în mod pasiv la expe-diţiile militare ale barbarilor şi în secolele al VII-lea-al VIII-lea s-au aşezat într-o mare parte a Rusiei actuale, întreElba, Vistula şi Dunăre precum şi în Balcani; uneori ames -tecaţi cu ”alte populaţii”(Guido A. Mansuelli, p. 325, vol.II).Teritoriul este imens şi oricât de prolifici i-am socoti pe slavi,aceştia ”fără alte populaţii”, nu ar fi putut să îl acopere înintervalul scurt de aproximativ 100 de ani.

Aceste ”alte populaţii” nu aveau cum să fie decâtrumânii geţi sedentari, agricultori şi băştinaşi aici de milenii.


magazin

34

Pe 26 martie, lumea științifică din România, arhe-ologia în special, a pierdut un tânăr dedicat și pasionatcercetării trecutului nostru. În urma unui nefericit accidentauto, Liviu Măruia, lector universitar doctor la Catedra deIstorie a Universității de Vest din Timișoara, și-a pierdutviața, veste care a căzut ca un trăznet atât asupra celor cel-au cunoscut direct sau i-au fost colaboratori în activitateade cercetare cât și asupra celor ce nu l-au cunoscut per-sonal, dar îi apreciau munca și profesionalismul cu care eracaracterizat.

Avea doar 36 de ani, însă reușise să impună unstandard de cerecetare extrem de înalt, mai ales prin lu-crările de specialitate publicate, ce au devenit un nou etalonîn arheologia bănățeană. Acumulase, până la aceastăvârstă, elemente ale vieții profesionale ce alcătuiesc un CVimpresionant.

În 2011 a obținut și titlul de doctor, acordat de Fa -cultatea de Științe Umaniste a Universității "Valahia” din Târ-goviște, ca urmare a realizării unei lucrări interdisciplinareample, intitulată "Cercetări interdisciplinare privind geografiaistorică a Dealurilor Lipovei din paleolitic și până la începu-turile epocii moderne". Lucrarea a fost publicată la EdituraExcelsior din Timișoara, în anul 2011. Acesteia i se adaugăalte două lucrări, considerate de specialiști drept definitoriiprivind viziunea dr. Liviu Măruia asupra acestei disciplineştiinţifice: “ArheoGIS. Bază de date a siturilor arheologicecuprinse în Lista Monumentelor Istorice ale județului Timiș.Rezultatele cercetărilor pe teren" (Editura BioFlux, ClujNapoca, 2011) și "Geografia istorică a zonei Moșnița Veche.Rezultatele cercetărilor arheologice de teren" (EdituraBioFlux, Cluj Napoca, 2012).

Activitate arheologică impresionantăPasiunea cu care Liviu Măruia s-a dedicat arhe-

ologiei se oglindește într-un mod extraordinar în rezultateleactivității sale în acest câmp de cercetare.

Astfel, între anii 2006-2013, a coordonat și a par-ticipat la repertorierea a peste 720 de obiective arheologicede pe raza județelor Timiș (500), Arad (peste 200) și CarașSeverin (peste 20).

Aşa a fost descoperit, de pildă, și situl de la Unip"Dealul Cetățuica", corespondent al anticei Zurobara,șantierul de aici debutând în vara anului 2009 și revelândinformații spectaculoase cu privire la perioada regatului dac.

Liviu Măruia a efectuat periegheze punctuale în ho-tarul localităților Lovrin, Cornești, Carani, Munar, Satu Mare,Bărăteaz, Alioș, Igriș, Unip, Seceani, Sânmpetru Mare, Sân-petru German,Parța, Jena, Tincova. Periegheze sistematice

(Moșnița Veche, Moșnița Nouă, Albina) și perie gheze punc-tuale în hotarul localităților Periam, Variaș, Gelu, Carani, Lu-careț, Teș, Brestovăț,, Hunedoara Timișană și nu numai.

Activitatea științifică a dr. Liviu Măruia include și12 teme majore de cercetare, şase contracte de cercetare,participarea activă în cadrul a 26 de șantiere arheologice(Unip, Autostrada Lugoj-Deva, Ruginoasa, Scânteia, Vără-dia, Sânnicolau Mare, Jupa, Zagujeni, Mehadia etc), pre-cum și nenumărate cercetări de teren și prospecții geofiziceși de magnetometrie.

În calitate de autor sau co-autor, a participat la re-alizarea a 29 de lucrări științifice care au fost prezentate încadrul sesiunilor de comunicări locale, regionale și naționale,iar din anul 2012 deținea atestatul de arheolog expert.

În anul 2006 a fondat Asociația Nonguvernamen-tală ArheoVest, în cadrul căreia deținea funcția de preșe -dinte. De asemenea, a fost membru al Centrului de Istorieși Arheologie "Constantin Daicoviciu" din Timișoara, membrual Centrului de Cercetare în Preistorie, Arheologie Interdis-ciplinară și Tehnici de Conservare a Patrimoniului CulturalMobil și Imobil, Universitatea "Valahia" din Târgo viște.

Omul Liviu MăruiaDragostea pentru iscodirea și cercetarea trecutului

i-a fost hrănită de tatăl său, Ioan Măruia, profesor de isto-rie-gografie. El este cel care și-a îndemnat fiul să treacă"dincolo de hotarele cotidianului și potecilor marcate, sprea descoperi complexitatea lucrurilor de dincolo de "harta"cunoașterii". După cum își amintesc cei care i-au fostapropiați, Liviu Măruia spunea despre sine că este "poateprea pătimaș uneori, neglijând multe din treburile lumeşti.”

Valentin Roman

ARHEOLOGIA ROMÂNEASCĂ ESTE ÎN DOLIU.LIVIU MĂRUIA A MURIT LA DOAR 36 DE ANI


magazin

35

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier

word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;

l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;

l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca

notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;

lArticolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;

l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau toate în

acelaşi grupaj;

l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,

data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;

l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;

l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,

cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.

l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:

[email protected]; [email protected]

La anul de 365 de zile solare mijlocii, seadaugă o zi, la patru ani de cinci ori, iar a şaseaoară după cinci ani,

La fiecare 500 de ani se scade o zi. Dacă ai răbdare un milion de ani, afli că

eşti înaintea timpului cu o zi.Vedeţi cât de simplu şi de precis se poate

calcula timpul.Şi alte amănunte se găsesc în cărţile De-

scoperirea Atlantidei şi Titanii şi urmaşii lor Geto– Dacii, unde este şi dovada că timpul nu esteinfinit, ci infinitul timpului nu este altceva decât osumă de finituri de 5512 ani.

Acest calcul se găseşte în Marele sanc-tuar rotund, ( cele 30 de grupuri de 6 pietre), dinSarmisegetuza din Carpaţi, munţii Şureanu, ca -lendar folosit de Daco-Geţi iar înaintea lor destrămoşii lor Titanii şi Atlanţii, şi e posibil să aibăo vechime de peste 15.000 de ani.

După calendarul folosit de noi astăzi tre-buie ca la fiecare 128 de ani să scădem o zi.

După cum vedeţi este o mare diferenţăîntre un milion şi 128 de ani, este diferenţa dintrecivilizaţia lor şi a noastră.

CEL MAI PRECIS CALENDAR DIN LUMECostel Eugen Popescu


magazin

36

IV. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR

– Ce reprezintă azi comunitatea românilor/moldoveni-lor din Kazahstan?

Comunitatea noastră, în momentul de faţă, e unareprezentativă şi chiar ne putem mândri cu ea. Avem etniciromâni originari din nordul Bucovinei, Basarabia şi urmaşiai acestora, chiar şi ai prizonierilor români. Pentru noi, toţisunt români. La început, erau dintre cei care îşi ziceau mol-doveni şi unii ce se considerau români. I-am întrebat carele sunt strămoşii şi toţi mi-au răspuns într-o voce: dacii! Deaceea, am decis să numim organizaţia noastră „Dacia” şisă încetăm cu dezbinarea.

– Comunitatea este deja coagulată, aşa cumşi-a dorit fostul ambasador al României în Kazahstan,Vasile Soare, care a făcut mult în acest sens?

Din societatea noastră fac parte români care aumândria de a fi români, de a îmbrăca o haină naţională, dea purta tricolorul strămoşesc. Evenimentul înălţării unui mo-nument în memoria victimelor stalinismului din Basarabiaşi nordul Bucovinei în Karaganda, anul trecut, i-a unit defi-nitiv. Şi în 2003, preşedintele Ion Iliescu a dezvelit o piatrăfunerară cu următoarea inscripţie: „În memoria celor peste900 de prizonieri români morţi în lagărele staliniste din cen-trul Kazahstanului în anii 1941–1950”. Eveniment deosebitde emoţionant pentru noi toţi.

– Conaţionalii noştri din Kazahstan au con -ştiin ţă naţională?

Unii o mai au, alţii au pierdut-o. Mulţi dintre urmaşiifoştilor prizonieri români şi-au schimbat naţionalitatea înacte, după mame, ca să poată studia în şcolile militare. Oparte din foştii prizonieri români s-au căsătorit acolo, deoa-rece, în perioada în care existau lagărele de muncă silnică,celor căsătoriţi li se permitea ziua să muncească, iar searasă meargă acasă.

– Era o problemă chiar şi pentru urmaşii lor,dar şi pentru foştii deportaţi să se declare români…

Indiscutabil. Am găsit un maior de poliţie cu nu-mele Sârbu, în actele căruia scrie că e rus. I-am spus cănu poate fi rus. El s-a deplasat la o mie de km, unde locuiatatăl său, ca să-l întrebe ce e cu treaba asta. Apoi a aflat şimi-a explicat că familia lui provine din Basarabia şi el, pentrua fi acceptat la o instituţie de învăţământ, a luat naţionalita-tea mamei.

– Ce viitor ar avea românii noştri în Kazahstan?Preşedintele kazah a format Adunarea Popoarelor

din Kazahstan, o structură de stat ce apără drepturile tuturorminorităţilor naţionale. Suntem o comunitate înregistrată ofi-cial, putem vorbi liber limba română, ne putem apăra inte-resele, ne putem păstra nestingherit tradiţiile. Am deschis

Şcoala duminicală „Mihai Eminescu”, unde se predau orede limba română. Dar mai purtăm şi o durere în suflet dincauza unor basarabeni care nu mai vor să-şi vorbeascălimba mamei. Când îi îndemn să-şi aducă copiii la noi, casă-i învăţăm româna, îmi spun că nu mai au nevoie de ea.

– Beneficiaţi de subvenţii bugetare?Avem subvenţii modeste de ziua minorităţilor

naţionale din Kazahstan, pentru o masă românească sauo manifestare culturală. Dar ne bucurăm de un mare sprijindin partea Departamentului Politici pentru Relaţia cu Româ-nii de Pretutindeni al MAE al României. În plus, avem şi oaltă mare susţinere din partea Grupului „Rompetrol” din ca-drul Companiei „KazMunaiGaz” din Kazahstan.

– Cum trăiesc românii în „stepa făgăduinţei”după mai bine de cinci decenii de la experienţa cruntăa lagărelor?

Nivelul de trai în Kazahstan e cu mult mai ridicatdecât în RM. Nu am întâlnit pe nimeni dintre ai noştri caresă se plângă că nu are ce mânca sau nu are de lucru. Oa-menii noştri sunt harnici, au salarii şi pensii decente. Mun-cesc în toate domeniile, de la medici la academicieni,precum marele savant Gheorghe Curcan. Există urmaşi aifoştilor militari români cu grade de colonei din perioadaURSS – Alexandru Cotoi, Petru Braşoveanu. Avem foartemulţi profesori şi bibliotecari. Noi nu ne-am pierdut acolo,avem cu cine ne mândri.

– Domnul ambasador Soare povestea că existălocalităţi kazahe neînregistrate pe hartă în care a de-scoperit mulţi basarabeni. Au fost cu toţii identificaţi?

După 1880, când Basarabia era gubernie a Impe-riului Rus, ţăranilor moldoveni li s-au acordat pământuri înKazahstan. Mulţi doritori îşi lăsau vetrele, plecau cu carecu boi, călătorind câte şase-şapte luni până ajungeau înstepele promise. La destinaţie, descopereau pământul „ara-bil” ce li se dădea şi cei care puteau, se întorceau acasă,iar cei care nu rezistau, rămâneau acolo.

INTERVIU CU NICOLAE PLUSHKIS– PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII CULTURALE “DACIA”

A ROMÂNILOR DIN KAZAHSTANAngelina Olaru,

Jurnal de Chişinău, 12 aprilie 2013


magazin

37

Există şi acum sate cu denumiri, precum Basarabkaşi Moldovanka. Şi acum pot fi întâlniţi urmaşii moldovenilorveniţi în Kazahstan la sfârşitul secolului XIX, începutul seco-lului XX. Nu cred să mai existe români neidentificaţi în Ka-zahstan. Nu se ştie numărul exact al celor care vin în prezentla lucru acolo, dar aceasta e o altă poveste.

– E mare diferenţa dintre gospodăriile români-lor şi cele ale kazahilor?

Kazahii nu pun nimic în pământ, ţin doar animale,în timp ce moldovenii au nevoie de pământ. E o diferenţăca între cer şi pământ. Moldoveanului îi este dat de la Dum-nezeu să fie aproape de pământ. În regiunea Alma-Ata, eo climă asemănătoare cu cea din R. Moldova, acolo s-austabilit circa 2800 de moldoveni. Ei au gospodării în careau pus vie, pomi fructiferi şi, în fiecare toamnă, mă cheamăîn vizită să mă servească cu vin bun şi toate bunătăţile mol-doveneşti.

- Dacă înainte de destrămarea URSS, moldove-nii ocupau locul 15 din cele 120 de naţionalităţi înregi-strate în Kazahstan. după 1991, când această ţară şi-aproclamat independenţa, mulţi s-au întors în Basarabiaşi Bucovina ori s-au mutat în alte foste republici sovie-tice, conform unor surse oficiale. De ce nu se întorcacasă cu toţii?

Mulţi au vrut să se întoarcă în RM, dar când aufost pe aici şi au văzut că nu-i aşteaptă nimeni, au rămasunde aveau serviciu, casă şi masă. Aici nu le dădea nimenide lucru. Cunosc pensionari care aveau în Kazahstan câtetrei sute de dolari pe lună şi au venit în RM cu intenţia de arămâne, dar au renunţat la idee.

Majoritatea românilor din Kazahstan au slobozitrădăcini acolo. Au deja copii şi nepoţi. Nu pot fi în situaţiacelor circa un milion de germani întorşi în patria-mamă,unde au fost asiguraţi cu locuinţe şi locuri de muncă.

– Ştim că autorităţile moldovene nici nu-şiamintesc de românii din „stepele făgăduinţei”…

Deşi suntem o comunitate importantă într-o ţarăadoptivă, nu ne-a sunat niciodată niciun ministru al RM! Înseptembrie anul trecut, când m-am aflat la Chişinău într-ovizită privată, am avut ocazia să mă întâlnesc cu preşedin-tele Nicolae Timofti, care mi-a promis colaborarea. Nicipână azi nu ne-a căutat nimeni dintre oficialii moldoveni!Regret că nu vor să ştie de noi. Kazahstanul ne-a primit,ne-a dat şcoală şi de lucru.

Ce fericire au avut copiii noştri când au fost vara,cu sprijinul autorităţilor române, în tabăra de la Sulina, undeau avut posibilitatea să comunice cu semenii lor din RM şicu cei din România. Astfel, ne simţim mai aproape de Pa-tria-mamă. Pe la vară, ansamblul nostru „Dorule” e invitatla un festival folcloric din Transilvania.

– Mai există fenomenul fricii de a fi români? Aufost depăşite sechelele terorii?

Nu mai există. Kazahstan e o ţară democratică încare suntem mândri să ne numim români. Datorită băşti-naşilor de acolo, care au suferit enorm din cauza bolşevis-mului (din circa 7 mil. de kazahi, peste 2 mil. au murit defoame), mulţi dintre ai noştri au supravieţuit. Kazahii îşi îm-părţeau cu ai noştri bucata de pâine.

– Deportările aveau în vizor intelectualii şi buniigospodari. După stalinism, cum s-au dezvoltat familiilenoastre în Kazahstan?

În perioada sovietică, când se interzicea formareaunor organizaţii neguvernamentale, moldovenii noştri se în-tâlneau duminicile. Nunta mea a fost plină de moldoveni.Umblam unii la alţii şi făceam schimburi de înregistrări cucântece de acasă. În regiunea Karaganda, majoritatea mol-dovenilor sunt foşti mineri. Avem un fost director de minăde cărbuni, Creţu. Românii noştri fac parte din toate cate-goriile sociale, avem chiar şi un primar într-un sector dinKaraganda – Victor Munteanu.

– În stepele Kazahstanului, erau sute de lagăre.Au fost transformate în muzee?

La 20 de ani de la proclamarea independenţei Ka-zahstanului, printr-un ordin al preşedinţelui Nazarbaev, aufost alocaţi bani în acest scop. Fostele lagăre au devenitmuzee. În Dolinka, de exemplu, s-a păstrat o clădire, în sub-solurile căreia au fost împuşcaţi peste opt sute de deţinuţi.La Memorialul „Spassk”, unde s-au înălţat monumente de-portaţilor de diferite naţionalităţi, Kazahstanul e reprezentatprintr-un monument – o iurtă spartă.

Întreg memorialul este bine întreţinut. Toţi depor-taţii aveau cam aceeaşi soartă: ziua erau puşi să sape şan -ţuri, iar noaptea în bărăci, la temperaturi de minus 57°C,mureau. Erau aruncaţi în şanţuri peste care se arunca lut,iar a doua zi se nivelau cu tancurile locurile de veci. Într-unlagăr au fost circa 30000 de prizonieri germani, 15000 deprizonieri japonezi şi 7000 de prizonieri români.

– S-a spus tot adevărul despre românii fărăvină strămutaţi în Kazahstan?

Din 2012, arhivele prizonierilor au fost deschise înîntregime, iar cele ale deportaţilor (speţpereselenţî) aurămas secretizate. Vrem să obţinem listele tuturor depor-taţilor din Basarabia şi nordul Bucovinei. Cele ale prizonie-rilor români morţi în Kazahstan au fost deja făcute publice.O televiziune din Kazahstan a realizat un film despre co-munitatea noastră în care am spus pentru prima dată căBasarabia şi nordul Bucovinei sunt provincii istorice ale Ro-mâniei. Chiar şi unii foşti deportaţi încă mai cred în falsuri,că cei asupriţi de burghezii români s-au adresat tovarăşuluiStalin să-i elibereze.

Circa 38000 de familii din Basarabia şi nordul Bu-covinei au fost deportate în Kazahstan, după anii 1940, con-form unor statistici oficiale. Această cifră trebuie înmulţită,cel puţin cu patru, ca să avem tabloul aproximativ al co-naţionalilor noştri strămutaţi pe pământ kazah.

– Ce am putea face noi, cei de aici, pentru voi,cei de acolo?

Ne-am dorit dintotdeauna o circulaţie a artiştilordin RM la comunitatea noastră şi autorităţile ne-ar puteaajuta, dacă ar dori. Am vrea să ajungă la noi Ion Suruceanu,am solicitat colaborarea maestrului Eugen Doga. NicolaeBotgros, cu celebra sa orchestră, nu ne-a refuzat. Rugămautorităţile moldovene să deschidă măcar un consulat ono-rific în Kazahstan care ar apăra interesele cetăţenilor RMce vin să lucreze acolo.

Dacă i se întâmplă ceva unui moldovean, numainoi, cei de la Societatea „Dacia” putem interveni. Dacă arexista o reprezentanţă diplomatică, situaţia s-ar schimba.Ambasada RM în Kazahstan se află la Moscova, la o distan -ţă de trei mii de km! Dacă un moldovean şi-a pierdut paşa-portul, e trimis la Moscova, iar acolo nu poate ajunge fărăacte. Rămâne în robie!


magazin

38

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătateDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETYDr. Napoleon Săvescu21-26 Broadway, New York 11106 USATel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635e-mail: [email protected]. Ilie Enciu, director DRISstr. Arbustului nr. 2BBucureşti, sector 2Telefon: 021 240 1218; 07450339603. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,Prof. Aurel ManoleStr. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi ,Jud. GalaţiTel. 07540226164. Clinica de Medicină Integrată, Dr. Corneliu BăbuţComuna Maşloc, Jud. Timiş5. Ing. Eugen CiobanuB-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65Buzău, cod 210246, Tel. 07601766496. Maria Pruteanustr. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni, Raion Răşcani, MD - 5616, Republica MoldovaE-mail: [email protected]. Domniţa Raţiustr. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5Braşov, jud. Braşov8. President prof. Alexandru Stan,Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, CH-1800 Vevey 1. Tel. 004021 944 93 36; E-mail: [email protected]: www.facebook.com/DaciaHelvetia9. Eugenia Semenciuc Spania - MadridTelefon: 00346 440 65 37210. Societatea Culturală Română „Dacia”Plushkis Nicolae - preşedinteRepublica Kazahstan 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14Telefon: 7212/42-14-85, 476848Mobil: +77012189472, +77776931280Telefon: +40743939727E-mail: [email protected]. Comunitatea Românilor din Serbia (Zajednica Rumuna U Srbiji)Ion Cizmaş - preşedinte

str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300Oraş: Vrsac, SerbiaTelefon: +381 13 837 336Mobil: +381 63 38 22 23E-mail: [email protected]. Ion Gâju - preşedinte Marisdava Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17Târgu Mureş, jud. MureşTel: 0721 59 48 7913. Vladimir Brilinsky -preşedinte Filiala Transilvania,Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11Deva, jud.. HunedoaraTelefon: 0254 223 853e-mail: malus_dacus @yahoo.com14. Asociația Româna din Valenciana “Ulpia Traiana” – AlicanteAdresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,s/n Benidorm, 03502, Alicante, SpaniaTel: (0034) 625258732; 600096220E-mail: [email protected],www.ulpiatraiana.esPreședinte: Dorina Apostol15. Asociația Rumania Euskadi DecebalȚara bascilor SpaniaPreședinte : Nicu DenisovAdresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia,Gipuzkoa, Pais Vasco.Web : www.asdecebal.orgE-mail : [email protected]. Asociatia Dacia-Mediterranee Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:[email protected]ședinte asociație: Claude Pernin17. Filiala Getia Minor – Tulcea,Preşedinte Nicolae NicolaeStr. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. TulceaTel. 0729011003, 0752104184, 0372707308e-mail: [email protected]. Valentina GăluşcăStr. Zadnipru 7/3, ap. 65Chişinău, Republica MoldovaE-mail: [email protected]


magazin

39

Costul deplasării la Buzău este:- 100 lei de persoană pentru cazare în cameră cu douăpaturi- 200 lei de persoană pentru cazare în cameră cu un pat(locuri limitate)

Această taxă de participare include transportul cuautocarul Bucureşti/Buzău/Bucuresti, cazarea pentru 2nopţi la Buzău la Hotelul ”Pietroasa” şi toate mesele (micdejun, prânz şi cină, inclusiv cina festivă).

Taxa este minimă şi am menţinut-o la un nivelfoarte mic, 90% din costuri fiind suportate de sponsoriinoştri.

Locurile sunt limitate la 150 persoane şi priori-tatea la înscriere o vor avea lectorii cu lucrări aprobate.

Toti ceilalţi doritori se pot înscrie urmând să fiecontactaţi de către comitetul de organizare ulterior datei de

15 iunie pentru confirmarea sau infirmarea participării, înfuncţie de prioritatea ce o au pe lista de aşteptare şi denumărul de locuri rămase după înscrierea lectorilor.

Programul deplasării la congres (în linii generale):

- 16 august – plecare de la Bucureşti, cu autocarele – ora7:30 a.m. (aprox.)

- Buzău, parcul Crâng: întâmpinarea participanţilorde către oficialităţile locale

- cazarea şi masa de prânz- vizitarea unor obiective din Buzău şi din

împrejurimi- 17 august – lucrările congresului în plen

- masa de prânz- lucrările congresului în plen şi pe secţiuni

WWW.DACIA .ORG

Al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie 201316, 17 si 18 August 2013

BUZĂU, România

Organizator: Dacia Revival International Society21-26 Broadway, New York, NY 11106, U.S.A./ Tel: 031.810 6172

E- mail: [email protected] , [email protected]

Doamnelor şi domnilor,«Dacia Revival International Society» are deosebita

onoare de a vă invita să participaţi cu lucrări ştiinţifice la ceade-a XIV-a ediţie a Congresului Internaţional de Dacologie2013, cu tema:

«Pierit-au Dacii ? – B.P. Hasdeu»Lucrările Congresului vor avea loc la BUZĂU, în

zilele de 17 si 18 august 2013, în Amfiteatrul Consiliului Jude-tean Buzău si în sălile Liceului Pedagogic ”Spiru Haret.

Cu aceeaşi pasiune pentru adevăr, cu aceeaşi do -rintă de a releva rolul primordial al strămoşilor daci în făurireaistoriei poporului nostru, sesiunile şi programele asociate con-gresului vor acoperi multiple aspecte ale istoriei Daciei. Acestevariate oportunităţi de schimb intelectual vor marca stadiul ac-tual al cercetărilor şi vor sugera direcţiile lor viitoare dând, înacelaşi timp, atât cercetătorilor consacraţi, cât şi celor maitineri, un forum în cadrul căruia să-şi prezinte comunicările.

Programul ştiinţific al Congresului se va desfăsura înurmătoarele secţiuni:

Secţiunea 1Bogdan Petriceicu Hasdeu:“Pierit-au dacii ?”

Secţiunea 2Misterul tezaurului de la Pietroasele

Secţiunea 3Dacii în constiinta lumiiVizitaţi www.dacia.org pentru noutăţi, schimbări şi

adăugiri.Cu stimă,

Directorul comitetului de organizare,Andrei Bănică

Aşteptăm confirmarea participării dumneavoastră precum şiun rezumat al prezentării pe care doriţi să o susțineţi la con-gres, rezumat care să nu depăşească 2 pagini (font TIMESNEW ROMAN, preferabil cu diacritice), în format electronic,pe adresele:

[email protected] și [email protected] de contact : +40 730 61 31 51

INFORMAŢII DESPRE ÎNSCRIEREData limită pentru trimiterea lucrărilor – 15 iunie 2013

Data limită pentru confirmarea participării la congres si rezervarea unui loc pentrudeplasarea la Buzău – 15 iunie 2013


magazin

40

EDITORIALCERCETARE, ANALIZE, SINTEZEAdina Mutar: Istoria neştiută a geţilor şi genomulEuropeanAndrei Vartic: Kogaionon-ul, mit şi realitateConstantin Olariu: Tăbliţele de lut (I)Georgeta Cardoş, Alexander Rodewald: Studiu depaleogenetică moleculară la populaţii vechi dinEpoca Bronzului şi a Fierului pe teritoriul RomânieiCostel Eugen Popescu: O altă interpretare a plăciide plumb nr. 42Dan Costian: Rădăcini spirituale străvechi în Dacia (I)Pr. Dr. Mihail Stanciu: Stânca dacilor vorbeşte!Eugenio Lăzărescu: De la conceptele cultului vedicla cele ale geto-dacilor şi reflexia lor în tradiţia pop-ulară a românilor (I)

DEZBATERI, PORTRETE, POLEMICI, EVOCĂRILucian Iosif Cueşdean: Limba română nu este oneo-latină ci o paleo-latină şi o paleo-germano-slavă a geto-dacilor (51 – 60 cuvinte)Valentin Roman: Arheologia românească este îndoliu. Liviu Măruia a murit la doar 36 de aniCostel Eugen Popescu: Cel mai précis calendar dinlume

DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELORAngelina Olaru: Interviu cu Nicolae Plushkis –preşedintele Societăţii Culturale Dacia a românilordin KazahstanAnunţul pentru Congresul de Dacologie Anunţ pentru Simpozionul Dacologic de la ChişinăuADRESELE DISTRIBUITORILOR 39

S

U

M

A

R

1

3

81521

23

252628

31

34

35

36

38

39

- cina festivă- 18 august – lucrările congresului în plen şi pe secţiuni

- încheierea lucrărilor congresului- masa de prânz- vizită la obiective din împrejurimile Buzăului- plecarea cu autocarele la BucureştiProgramul complet îl veţi primi cu putin timp înain-

tea congresului.

Modalitatea de plată a taxei de participare va fianunţată ulterior.

Datele dv. necesare pentru înscriere sunt:- nume, prenume- CNP (codul numeric personal) sau paşaport- obligatoriu: 2 modalităţi de contact (telefon fix şi

mobil, 2 telefoane mobile, telefon şi adresă de e-mail)- tipul de cameră solicitată: dublă (veţi împărţi ca -

mera cu altcineva) sau singur în cameră (single)Obs.: camerele single sunt limitate ca număr şi vă

rugăm să le cereţi numai pentru cazuri deosebite.ÎNSCRIERILE SE FAC la

[email protected]

SIMPOZION DACOLOGIC LA CHIŞINĂU

După terminarea lucrărilor congresului, doritorii se vor deplasa la Chişinău pentru a participa la lucrărileSimpozionului Dacologic dedicat mişcării dacologice şi organizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Plecarea va fi direct de la Buzău. Numai participanţii la Congresul de Dacologie vor putea să se înscriepentru acest eveniment!

Numărul de locuri este limitat la 52.

Programul orientativ:- 19 august, deplasare la Chişinău- cazare la hotelul ”Chişinău”; masa; vizitarea unor obiective din Chişinău; cina- 20 august, prezentarea lucrării delegaţiei noastre în cadrul simpozionului; cina- 21 august, deplasarea spre Bucureşti

Preţul pentru participarea de la Chişinău este de 450 lei de persoană şi include deplasarea cu auto-carul, nopţile de cazare (1 la Buzău şi 2 la Chişinău) şi toate mesele.

Înscrieri şi informaţii complete la domnul Nicolae Nicolae, tel: 0729.011003, email:[email protected]

IMPORTANT! – Toţi cei ce vor călători la Chişinău au nevoie de paşaport.

Documents

T IE L S OC T IO NA T ER I N L - DACIA.ORG · multe citate din studiile lui Cesar Bolliac, iniţia-torul studiilor arheologice în România, care afir-mase încă din 1870: „Zică