INTRODUCERE

Motivația acestui suport de curs?!

Obținerea unei certificări cu competențe recunoscute pe plan național și european.

Rezolvarea unei cerințe legislative.

Pregătirea teoretică a cursanților se face in localitatea de rezidență a acestora sau în locații cat mai accesobile acestora.

Prezentare:

Pentru realizarea unor sisteme eficiente de pază și protecție, este necesar să avem o înțelegere și cunoștințe profunde a standardelor de pregătire, a cadrului legal care reglementează aceste activități și a tehnicii utilizate.

Scopul programului de pregătire profesională în profesia de ” Agent de securitate ”este acela de a oferi cunoștințe și o pregătire rezonabilă a participanților în activitatea de pază, de monitorizare a sistemelor de detecție și alarmare efracție, supraveghere video, control/admitere acces, securitate perimetrală a sistemelor/instalațiilor de semnalizare, alarmare și alertare în caz de incediu precum și a sistemelor/instalațiilor de stingere a incendiilor.

Aceste cunoștințe sunt completate cu metodologia unui sistem de securitate care conține proceduri de lucru, metode de analiză a riscurilor, tehnici de comunicare utilizate dar și cele mai noi tendințe în activitatea de pază (securitate), utilizate pe plan mondial.Cursul are o durată de 360 de ore, 60 ore pregătire teoretică și 300 ore pregătire practică, care se finalizează cu examen de verificare a cunoștințelordobândite susținut în fața unei comisii numită de către Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulților din cadrul Agenției Județene pentru Prestații Sociale.

Cursanții care vor absolvi examenul vor primi un Certificat de absolvire eliberat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției și Protecției Sociale și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru ocupația de ”agent pază și ordine”.

Încă un argument !

Trecerea de sistemele de pază și de alarmă tradiționale la structuri integrate de securitate a fost un pas, uneori dificil, atât pentru clienți, consultanți de securitate cât și pentru tehnicienii și integratorii de sisteme de securitate.

Cu toții am descoperit că schimbările, atât de rapide, în viața cotidiană pot fi uneori intimidante și descurajatoare!Nici o problemă!Noi mergem înainte! ÎMPREUNĂ.

COMPETENȚE CARE VOR FI DOBÂNDITE LA FINALUL CURSULUI

1.Aplicarea prevederilor legale specifice activității agentului de securitate.

2.Utilizarea mijloacelor din dotarea individuală și a echipamentelor de securitate

3.Îndeplinirea consemnelor și rezolvarea incidentelor de securitate.

4.Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată.

5.Aplicarea normelor de sănătate și securitate în muncă.

6.Respectarea normelor de protecția mediului.

7.Comunicarea și menținerea relațiilor de muncă în echipă.

ÎNSCRIEREA LA CURS;

Completarea cererii de înscriere; Completarea contractului de formare profesională; Copie CI/BI; Copie a dovezii de absolvire a cursurilor gimnaziale sau postliceale; Adeverință medicală (medicul de familie) din care să rezulte că persoana este apt/ă din punct de

vedere medical pentru profesia de ”Agent de pază și ordine”; Dovada plății cursului.

Precizări :

Cursul se adresează persoanelor fără cunoștințe sau cu cunoștințe medii în domeniul pazei.

Scopul acestu curs este acumularea de cunoștințe teoretice și realizarea de aplicații practice în vederea dezvoltării abilităților de lucru pe bază de suport și activități de curs Premium (identifacrea rapidă și de calitate superioară a cunoștințelor în domeniu , comunicare, adaptarea la acestea și dezvoltarea unei comunicări eficace pentru obținerea unor rezultate pozitive ).

La curs interactivitatea este asigurată prin intermediul dezbaterilor, exercițiilor practice, etc.unde cursantul este notat, primește răspunsuri sau întrebări suplimentare de la formatori, instructori sau de la colegi.Accesul la cursuri este nelimitat în perioada de desfășurare, iar cursantul le poate accesa în orice zi a săptămnii și după orele 16,00.

Absența de la curs în trei zile consecutiv, atrage îndepărtarea participantului din program.

Activități – Curs

Expunerile, dezbaterile, activitățile practice constau vor fi axate pe marginea temelor din Planul tematic.

Intervențiile la curs vor fi notate de către formator iar notele apar in Catalog.

Formatorii au dreptul de a șterge parțial sau total fărp notificare anumite intervenții pe care le consideră inadecvate.

Suport și consiliere

Pe toată durata activităților de la cursuri puteți cere ajutorul formatorului pentru a va explica în detaliu unele noțiuni, pentru a rezolva tema finală și prentru pregătirea testului final.

Formatorii și conducerea furnizorului pot fi contactați la cursuri oricând prin intermediul aplicației speciale de dialog cursant- formator.

La finalul fiecărui curs, se va efectua o recapitulare a întregii tematici parcurse,

Evaluarea finală

Evaluarea finală constă în completarea unui test grilă cu 50 întrebări care au fiecare 3 sau 4 variante unice de răspuns.Sublinem că la fiecare întrebare există doar un singur răspuns corect.

Testul are o pondere de 20 – 25 %din media de absolvire.Timpul maxim de susținere a testului este de o oră.

Media maximă de absolvire : se calculează punctajul de la seminarii, de la evaluarii intermediare și de la evaluarea finală (conform mențiunilor din Catalog ).

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ( extras )

Constituția României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale.Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședinșa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.Constituția a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României.

Principii generale

Statul român

Articolul 1

(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demintatea omului, drepturile și

libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor deomcratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989 și sunt garantate,

(4) Statul se organizaează potrivit principului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească- în cadrul democrației constituționale.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației și a legilor este obligatorie.

Suveranitatea

Articolul 2

(1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituie prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referndum.

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Teritoriul

Articolul 3

(1) Teritoriul României este inalienabil.(2) Frontiere țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme

genral admise ale dreptului interanațional.(3) Teritoriul este prganizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.În condițiile legii,

unele orașe sunt declarate municipii.(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.

Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni

Articolul 4

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.(2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fară deosebire de rasă, de

naționalitate, de origine etnică, de limbă, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Cetățenia

Articolul 5

(1) Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică.

(2) Cetățenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.

Dreptul la identitate

Articolul 6

(1) Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.

(2) Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.

Sindicatele, patronatele și asociațile profesionale

Articolul 9

Sindicatele, patronatele și asociațile profesionale se constituie și îșî desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii.Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea interesolr profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.

Relații internaționale

Articolul 10

România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celalalte norme general admise ale dreptului internațional.

CAPITOLUL I

Dispoziții comune

Universalitatea

Articolul 15

(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Egalitatea în drepturi

Articolul 16

(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminari.(2) Nimeni nu este mai presus de lege.(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de

persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară.Statul român garantează egealitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condțille aderări României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.

Accesul liber la justiție

Articolul 21

(1) Orice persoană se poate adresa justișiei pentru apărarea drepturilor, a libertății și a interesolr sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

CAPITOLUL II

Drepturile și libertățile fundamentale

Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică

Articolul 22

(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la intergitate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus, torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori

degradant.(3) Pedeapsa cu moartea este interizsă.

Libertatea individuală

Articolul 23

(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu

procedura prevăzută de lege.(3) Reținerea nu poate depășii 24 de ore.(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal.(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 zile și se poate

prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil și nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate.

(7) Încherea instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse cailor de atac prevăzute de lege.(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele

reținerii sau ale arestării, iar invinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dipărut, precum și în alte situații prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărâriijudecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

Dreptul la apărare

Articolul 24

(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

Libera circulație

Articolul 25

(1) Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat.Legea stabilește condițiile exercitării acestuo drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabilii domicilul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra precum și de a reveni în țară.

Viața intimă, familială și privată

Articolul 26

(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altotra,

ordinea publică sau bunele moravuri.

Inviolabilitatea domicilului

Articolul 27

(1) Domicilul și reședința sunt inviolabile.Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliu ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:a) Executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;b) Înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;c) Apărarea securității naționale sau ordinii publice;d) Prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziția se dispune de judecător și se afectuează în condițiile și formele prevăzute de lege.(4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul infracțiunilor flagrante.

Libertatea conștiinței

Articolul 29

(1) Libertatea gâdirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.Nimeni nu poate fii constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convinferilor sale.

(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.(4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrajbire

religioasă.(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin

înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate.(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propiilor convingeri, educația copiilor minori a

căror răspundere le revine.

Libertatea de exprimare

Articolul 30

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.(5) Legea poate impune mijloacele de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării.(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și

nici dreptul la propria imagine.(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură

națională,rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, propietarul mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televizune, în condițiile legii.Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Dreptul la informație

Articolul 31

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce revin, cunt obligate să asigure informarea corectă a

cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea

națională.(4) Mijloacele de informare în masă, publice de radio și televiziune sunt autonome.Ele trebuie să

garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă.Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglemetează prin lege organică.

Dreptul la învățătură

Articolul 32

(1) Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.

(2) Învățămâtul de toate gradele se desfășoară în limba română.În condoțiile legii, învățământul se poate desfășura și într-o limbă de circulație internațională.

(3) Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învățămâtul de stat este gratuit, potrivit legii.Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor și tinerilor proveniți din din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile legii.

(5) Învățământul de toate gradele se defsășoară în unități de stat , particulare și confesionale, în condițiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.(7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult.În

școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.

Accesul la cultură

Articolul 33

(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la volrile culturii naționale și

universale nu poate fii îngrădită.(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea

artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorile culturale și artistice ale României în lume.

Dreptul la ocrotirea sănătății

Articolul 34

(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente,

maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Dreptul la mediu sănătos

Articolul 35

(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.(3) Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător.

Dreptul de vot

Articolul 36

(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție și nici persoanele condamnate,

prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Munca și protecția socială a muncii

Articolul 41

(1) Dreptul la muncă nu poate fii îngrădit.Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.

(2) Durata normală a zilei de lucru este, ăn medie, de cel mult 8 ore.

Propietatea

Articolul 136

(1) Propietatea este publică sau privată (2) Propietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților

administrativ-teritoriale.(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiu aerian, apele cu potențial energetic valorificabil,

de interes național, plajele marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al propietății publice.

(4) Bunurile propietate publică sunt inalienabile.În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiile publice sau pot fi concesionate ori închiriate;de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

(5) Propietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.

CODUL PENAL AL ROMÂNIEI – 2015 (extras)

LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE DE APLICARE

Capitolul I

DISPOZIȚII PRELIMINARE

Art 1

Scopul legii penale

Legea penală apără, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, propietatea, precum și întreaga ordine de drept.

Secțiunea II

Aplicarea legii penale în timp

Art 10

Activitatea legii penale

Legea pebală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.

INFRACȚIUNEA

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

Art 17

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Infracțiune este fapta care prezintă pericol social,săvârșită cu vinovăție șți prevăzută de legea penală.

Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art.18

Pericolul social al faptei

Faptă care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingerea uneia dintre valorile arătate în art.1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Art 181

Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanțî, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de mosul și mijloacele de săvârșire a faptei , de scopul urmărit , de împrjurarările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fii putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanța poate aplica una dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la articolul 91.

Art 19

Vinovăția

Vinovăție există când fapta care preintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă.

1.Fapta este săvârșită cu intenție când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte;

b) prevedere rezultatul faptei sale, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.

2.Fapta este săvârșită din cuplă când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea sa-l prevadă.Fapta constând într-o inacțiune constituie infracțiune fie că este săvârșită cu intenție, fie din culpă, afară de cazul când legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție.

Art.191

Condițiile răspunderii penale a persoanelor juridice.

Persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice care dsfășoară o activitate ce nu poate face obicetul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de

activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovătie prevăzută de legea penală.Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleași infracțiuni.

Capitolul II

TENTATIVA

Art. 20

Conținutul tentativei

Tentativa constă în puterea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.Exsită tentativă și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită insuficienței sau defectuazității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârșit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.

PARTICIPAȚIA

Art 23

Participanții

Particpanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

Art 24

Autorul

Autor este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

Art 26

Complicele

Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei prmisiunea nu este îndeplinită.

CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

Art 44

Legitima apărare

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imdiat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc îimprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.Este de asemnea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Codul penal actualizat prin:

Art 45

Starea de necesitate

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,săvârșită în stare de necesitate.Este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu poate fi îmlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănatatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Art 46

Constrângerea fizică și constrângerea morală

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentu persoana făptuitorului ori a altuia și care nu poate fi înlăturat în alt mod.

Art 47

Cazul fortuit

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Art 48

Iresponsabilitatea

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.

Art 49

Beția

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe.Starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei.Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă.

Art 50

Minoritatea făptuitorului

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

Art 51

Eroarea de fapt

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.Nu constituie o circumnstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii.Dispozițiile alin.1 și 2 se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai daca necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.

Nerecunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII, INTEGRITĂȚII CORPORALE ȘI SĂNĂTĂȚII

Secțiunea I

Art.174

Omorul

Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 175

Omorul calificat

Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) asupra soţului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra;

e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;

f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

h) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;

i) în public,

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 176

Omorul deosebit de grav

Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) prin cruzimi;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor;

d) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide;

f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

g) de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 177

Pruncuciderea

Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 178

Uciderea din culpă

Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta săvârşită din culpă, de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se află în stare de ebrietate.

Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor până la 3 ani.

Art 179

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când fapta prevăzută în alineatul precedent s-a săvârşit faţă de un minor sau faţă de o persoană care nu era în stare să-şi dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stăpână pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Secţiunea IILovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii

Art. 180

Lovirea sau alte violenţe

Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Faptele prevăzute la alin. 1 săvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Faptele prevăzute la alin. 2 săvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor

prevăzute la alin. 11 şi 21 acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

Art. 181

Vătămarea corporală

Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută la alin. 1 săvârşită asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 11 acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

Art. 183

Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Art. 184

Vătămarea corporală din culpă

Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 21, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută la art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 3 şi 4 sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.

Pentru faptele prevăzute în alin. 1 şi 3, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Pentru faptele prevăzute la alin. 2 şi 4, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI

Art. 189

Lipsirea de libertate în mod ilegal

Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţionează şi lipsirea de libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.

Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârşesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseşte.

Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4.

Art. 190

Sclavia

Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 191

Supunerea la muncă forţată sau obligatorie

Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o muncă obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 192

Violarea de domiciliu

Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

În cazul în care fapta se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 193

Ameninţarea

Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 194

Şantajul

Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 195

Violarea secretului corespondenţei

Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 au fost săvârşite de un funcţionar care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 196

Divulgarea secretului profesional

Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

INFRACȚIUNI CONREA PATRIMONIULUI

Art 228

Furtul

Art. 228 - Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.

Art. 229 - Furtul calificat

(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:a) într-un mijloc de transport în comun;b) în timpul nopţii;c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:a)ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;b) componente ale sistemelor de irigaţii;c) componente ale reţelelor electrice;d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Art. 211

Tâlhăria

Furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

b) în timpul nopţii;

c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacă tâlhăria a fost săvârşită:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă;

c) într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia;

d) în timpul unei calamităţi;

e) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182.

Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 212

Pirateria

Jefuirea prin acte de violenţă săvârşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Dacă pirateria a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi când infracţiunea de piraterie s-a comis pe o aeronavă sau între aeronave şi nave.

Art. 213

Abuzul de încredere

Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă.

Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 214

Gestiunea frauduloasă

Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţă, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Gestiunea frauduloasă săvârşită în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 215

Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 2151

Delapidarea

Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 216

Însuşirea bunului găsit

Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

Art. 217

Distrugerea

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.

În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.

Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se săvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.

Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 218

Distrugerea calificată

Dacă faptele prevăzute în art. 217 au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalaţii sau lucrări şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale ori sănătăţii mai multor persoane.

Art. 219

Distrugerea din culpă

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează distrugerea ori degradarea din culpă a unei conducte petroliere sau de gaze, a unei reţele electrice, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului sau a săvârşirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de către personalul care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂȚI DE INTERS PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE

Capitolul I

INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

Art. 246

Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 247

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 249

Neglijenţa în serviciu

Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Art. 250

Purtarea abuzivă

Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 254

Luarea de mită

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art. 255

Darea de mită

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care Ie-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3.

Art. 257

Traficul de influenţă

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Lege nr. 333/2003 din 08/07/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor

- O.U.G. nr. 16/2005

- Legea nr. 9/2007.

- Legea nr. 40/2010 publicata în MOF nr. 153 din 09/03/2010.

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Paza si protectia sunt activitati desfasurate prin forte si mijloace specifice, în scopul asigurarii sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor împotriva oricaror actiuni ilicite care lezeaza dreptul de proprietate, existenta materiala a acestora, precum si a protejarii persoanelor împotriva oricaror acte ostile care le pot periclita viata, integritatea fizica sau sanatatea.

(2) Paza si protectia se realizeaza prin forte si mijloace militare sau civile, de catre institutiile specializate ale autoritatilor administratiei publice, sau în regim privat, de catre proprietarii sau detinatorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum si de catre societatile specializate de paza si protectie.

Art. 2. - (1) Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, regiile autonome, companiile si societatile nationale, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile comerciale, indiferent de natura capitalului social, cat si alte organizatii care detin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unitati, sunt obligate sa asigure paza acestora.

(2) Persoanele fizice pot apela pentru protectia personala la serviciile unor societati specializate de paza si protectie, în conditiile prezentei legi.

Art. 3. - (1) În functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le detin, conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al politiei, pentru sistemele civile de paza, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalitati concrete de organizare si de executare a pazei, dupa caz, cu efective de jandarmi, paza cu gardieni publici, paza proprie sau paza prin societati specializate.

(2) Unitatile grupate pe un anumit spatiu pot organiza, cu avizul politiei, paza în comun cu gardieni publici, paza proprie sau prin societatile specializate de paza. Conducatorii acestor unitati stabilesc forma de paza, obligatiile si raspunderile fiecarui beneficiar, inclusiv cele privind întocmirea planului de paza.

(3) La unitatile unde nu este posibila realizarea unui sistem de paza organizat, conducatorii acestora sunt obligati sa execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarma sau alte asemenea mijloace necesare asigurarii pazei si integritatii bunurilor.

(4) Protectia demnitarilor romani si a celor straini pe timpul sederii în Romania, a familiilor acestora, paza sediilor de lucru si a resedintelor acestora se asigura de Serviciul de Protectie si Paza, conform atributiilor prevazute în legea speciala de organizare si functionare a acestuia.

(5) Protectia magistratilor, a politistilor si jandarmilor, precum si a membrilor de familie ai acestora, în cazurile în care viata, integritatea corporala sau avutul acestor persoane sunt supuse unor amenintari, se asigura de Ministerul de Interne*), potrivit legii.

*) Conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2003, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.

464 din 29 iunie 2003, noua denumire a ministerului este Ministerul Administratiei si Internelor.

Art. 4. - Raspunderea pentru luarea masurilor de asigurare a pazei bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu revine conducatorilor unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1).

Art. 5. - (1) Paza se organizeaza si se efectueaza potrivit planului de paza, întocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se pazesc, cu avizul de specialitate al politiei. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de paza.

(2) Pentru unitatile la care paza se asigura cu efective de jandarmi, avizul politiei nu este obligatoriu.

(3) Prin planul de paza se stabilesc în principal: caracteristicile obiectivului pazit, în zona respectiva, numarul de posturi si amplasarea acestora, necesarul de personal pentru paza, amenajarile, instalatiile si mijloacele tehnice de paza si de alarmare, consemnul posturilor, legatura si cooperarea cu alte organe cu atributii de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si persoanelor si modul de actiune în diferite situatii. De asemenea, vor fi prevazute si regulile de acces, potrivit dispozitiilor conducatorului unitatii, precum si documentele specifice serviciului de paza.

(4) În cazul unitatilor în care paza se asigura cu efective ale jandarmeriei, ale societatilor specializate de paza si protectie, ale gardienilor publici sau combinat, întocmirea planului de paza se face de catre conducatorii unitatilor beneficiare împreuna cu comandantii/sefii acestor efective.

(5) Documentele specifice necesare executarii si evidentei serviciului de paza, cu exceptia celui executat cu efective de jandarmi, si modelele acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

CAPITOLUL II

Formele de paza

SECTIUNEA 1

Paza cu efective de jandarmi

Art. 6. - (1) Paza obiectivelor de importanta deosebita pentru apararea tarii, activitatea statului, economie, stiinta, cultura si arta, ale unor institutii din domeniul financiar-bancar, a localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agentii si reprezentante economice straine, a sediilor unor organizatii internationale, precum si a transporturilor valorilor deosebite sau speciale se asigura cu efective de jandarmi.

(2) Paza cu efective de jandarmi se poate asigura si la sediile unor organisme internationale care desfasoara activitati pe teritoriul tarii, la cererea expresa a acestora, adresata Guvernului Romaniei.

(3) Unitatile bugetare si sediile misiunilor diplomatice, precum si unitatile de interes strategic care detin instalatii ori obiective de o deosebita importanta nationala, beneficiare de paza cu efective de jandarmi, care sunt exceptate de la plata, se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

(4) Obiectivele de importanta deosebita care nu sunt asigurate cu paza militara în timp de pace si se iau în paza, la mobilizare, de catre Jandarmeria Romana se stabilesc, din timp de pace, prin hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si se aproba, la declararea mobilizarii, prin hotarare a Guvernului.

(5) Obiectivele si valorile prevazute la alin. (1) si (2), precum si personalul, mijloacele materiale si financiare necesare asigurarii pazei cu efective de jandarmi se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

(6) La solicitarea persoanelor fizice sau juridice, în situatii care nu sufera amanare, la propunerea comandantului Jandarmeriei Romane, ministrul de interne poate aproba asigurarea temporara a pazei cu efective de jandarmi a unor obiective, bunuri, valori si transporturi speciale, altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2).

(7) Prin situatii care nu sufera amanare se întelege starile de fapt caracterizate prin tensiuni interne, acte de dezordine si tulburarea grava a ordinii publice, dezastre, furturi frecvente din proprietatea publica sau privata, care impun luarea de îndata sub paza cu efective de jandarmi a unor obiective, amplasamente, suprafete de teren, altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2), precum si situatiile în care organele de stat cu atributii în domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, în caz de pericol iminent, solicita expres aceasta interventie.

(8) Paza cu efective de jandarmi, aprobata în conditiile alin. (6), se ridica dupa încetarea situatiei deosebite care a impus instituirea acesteia.

(9) Ridicarea pazei cu efective de jandarmi se realizeaza, de regula, prin hotarare a Guvernului, în cazurile prevazute la alin. (1) si (2), respectiv prin ordin al ministrului de interne, la propunerea comandantului Jandarmeriei Romane, în toate situatiile în care beneficiarii pazei, indiferent de modalitatea prin care a fost instituita aceasta, nu respecta obligatiile prevazute de lege sau cele contractuale, refuza încheierea ori reactualizarea contractului.

(10) Ridicarea pazei de la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi se poate face în termen de 60 de zile de la atentionarea în scris a conducatorilor acestora, prin ordin al ministrului de interne, la propunerea comandantului

Jandarmeriei Romane.

(11) În situatia în care unitatile carora li s-a prevazut prin acte normative asigurarea pazei cu efective de jandarmi îsi schimba, îsi restrang sau îsi înceteaza activitatea ori renunta la aceasta forma de paza, prin hotarare a Guvernului de ridicare a pazei, se vor stabili si modalitatile de redistribuire a efectivelor disponibilizate si a alocatiilor bugetare aprobate în acest sens.

(12) Instalarea pazei se va face numai dupa asigurarea de catre beneficiarul serviciului de paza a conditiilor stabilite prin contractul încheiat cu unitatea de jandarmi si prin planul de paza întocmit.

Art. 7. - (1) Unitatile care beneficiaza de paza cu efective de jandarmi încheie contracte de prestari de servicii cu unitatile de jandarmi, la nivelul esalonului care are organ financiar propriu.

(2) Serviciul de paza cu efective de jandarmi se efectueaza contra cost, pe baza tarifelor stabilite de Ministerul de Interne, potrivit legii.

(3) Serviciul de paza se poate efectua si în conditiile în care, în contrapartida, beneficiarul prestarilor de servicii ofera, la randul sau, bunuri sau servicii, daca acestea sunt necesare Jandarmeriei Romane.

(4) Conditiile efectuarii serviciului de paza, conform alin. (3), se stabilesc prin hotarare a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.

(5) Veniturile realizate din paza si prestarea altor servicii, organizate si executate, potrivit legii, de unitatile de jandarmi se retin integral de catre acestea ca venituri extrabugetare cu titlu permanent, care vor fi utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli curente si de capital.

Art. 8. - (1) Paza cu efective de jandarmi se organizeaza si se executa potrivit planului de paza, cu respectarea prevederilor art. 5.

(2) Efectivele de jandarmi care asigura paza la obiective cu grad sporit de dificultate vor beneficia de aceleasi sporuri pentru conditii periculoase, vatamatoare sau grele de munca, dupa caz, ca si personalul din obiectivul respectiv.

Art. 9. - În unitatile unde, concomitent cu paza asigurata cu efective de jandarmi, functioneaza si paza proprie, cu gardieni publici sau prin societati specializate de paza si protectie, acestea se vor integra, din punct de vedere operativ, în sistemul unic de paza realizat si condus de catre jandarmerie.

SECTIUNEA a 2-a

Paza cu gardieni publici si paza proprie

Art. 10. - Paza bunurilor si a valorilor detinute de persoane fizice sau juridice se poate asigura, în conditiile legii, si prin Corpul gardienilor publici, conform Legii nr. 26/1993 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Corpului gardienilor publici.

Art. 11. - Paza proprie se organizeaza în raport cu natura obiectivelor, a bunurilor si valorilor ce urmeaza a fi pazite, cu amplasarea, întinderea si vulnerabilitatea pe care le prezinta unele unitati si locuri din incinta acestora, cu numarul de schimburi în care se desfasoara activitatea, punctele de acces si cu alte criterii specifice.

Art. 12. - (1) Paza proprie se realizeaza cu personal calificat, angajat al unitatii beneficiare, conform legii.

(2) În functie de numarul personalului de paza, conducerea unitatii va numi un sef de serviciu sau un împuternicit care sa asigure selectia, încadrarea, echiparea, dotarea cu armament si mijloace de protectie, precum si pentru instruirea, planificarea si controlul acestuia.

(3) La unitatile unde numarul posturilor de paza este de peste 20, structura de conducere necesara este formata din seful serviciului de paza si seful de tura.

(4) La celelalte unitati unde numarul de paznici este sub 20, activitatile specifice de paza se îndeplinesc de catre un împuternicit al conducerii unitatii.

(5) Seful serviciului de paza sau împuternicitul cu paza se subordoneaza direct conducerii unitatii si stabileste împreuna cu aceasta masurile cele mai eficiente de paza.

Art. 13. - (1) Personalul de paza proprie se compune din paznici, portari, controlori de acces sau alte persoane stabilite de conducerea unitatii, din persoanele desemnate sa asigure instruirea, controlul si coordonarea activitatii de paza. Se asimileaza personalului de paza si persoanele care cumuleaza atributiile de paza cu alte atributii de serviciu.

(2) Personalul din paza proprie se doteaza cu uniforme, echipament de protectie si însemne distinctive, pe care le poarta pe timpul executarii serviciului.

Art. 14. - (1) Cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene si alte mijloace, în raport cu importanta obiectivelor, a bunurilor si valorilor pazite.

(2) La unitatile unde functioneaza paza proprie si paza cu efective de jandarmi, dotarea cu arme de foc, avizarea, instruirea si controlul personalului de paza se efectueaza de catre unitatea de jandarmi care coordoneaza sistemul unic de paza.

SECTIUNEA a 3-a

Paza în mediul rural

Art. 15. - Unitatile situate pe teritoriul localitatilor rurale îsi organizeaza paza conform prevederilor prezentei legi.

Art. 16. - Persoanele fizice sau juridice care detin, cu orice titlu, terenuri agricole îsi pot organiza, în asociere sau individual, paza de camp, prin una dintre formele de paza prevazute de lege.

Art. 17. - Paza cailor ferate, a padurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vanatoare si de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor si al produselor petroliere, a sistemelor de irigatii, a retelelor telefonice si de transport al energiei electrice se asigura de catre operatorii economici de profil, în formele prevazute de lege.

Art. 18. - (1) În localitatile rurale se organizeaza paza comunala.

(2) Primarul este obligat sa ia masuri pentru a asigura paza bunurilor publice si ale cetatenilor si raspunde pentru întocmirea planului de paza a comunei.

(3) Întocmirea planului de paza, instruirea si controlul personalului de paza din localitatile rurale se efectueaza de catre organele locale de politie sau de structurile implicate în activitatea de paza.

(4) Modalitatile de efectuare a pazei în mediul rural se stabilesc prin hotarare a consiliului local, dupa consultarea prealabila a locuitorilor, în formele prevazute de lege.

(5) Plata serviciilor de paza în mediul rural, precum si procurarea de echipamente de protectie, însemne si mijloace de aparare sau utilitare, necesare bunei executari a serviciului de paza, se asigura din bugetul local. Pentru plata serviciilor de paza, consiliile locale pot institui taxe speciale, conform legii.

(6) Abrogat.

(7) Abrogat.

(8) Abrogat.

(9) Abrogat.

(10) Abrogat.

Art. 19. - Abrogat.

SECTIUNEA a 4-a

Paza si protectia prin societati specializate

Art. 20. - (1) Societatile specializate de paza si protectie sunt societati comerciale private care se constituie si functioneaza potrivit legislatiei comerciale si prevederilor prezentei legi, avand ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri si valori, în conditii de maxima siguranta a acestora, precum si protectia persoanelor.

(2) Societatile specializate de paza si protectie functioneaza în baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, cu avizul prealabil al Serviciului Roman de Informatii, pentru cel putin unul dintre obiectele de activitate prevazute la alin. (4), care poate fi reînnoita la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Roman de Informatii poate constitui temei pentru anularea licentei de functionare.

(3) Pentru obtinerea licentei de functionare este necesara întrunirea urmatoarelor conditii:

a) prezentarea regulamentului de organizare si functionare a societatii;

b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicatii, cu mijloacele audio-video, aparatura de recunoastere si identificare, sistemele de alarma împotriva efractiei, sistemele de cronometrare si numarare, cu centrele de supraveghere si dispeceratele, tehnica de calcul si softul utilizat, cu armamentul si alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societatii, în functie de obiectul de activitate;

c) prezentarea dovezilor de înregistrare cu denumirea societatii si a însemnelor distinctive înregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci;

d) prezentarea notificarii prin care se încunostinteaza consiliul judetean sau, dupa caz, Consiliul General al

Municipiului Bucuresti despre faptul ca societatea va avea sediul social în zona de responsabilitate a acestora;

e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obtinerea licentei de functionare;

f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care executa activitati de paza si protectie.

(4) Societatile specializate de paza si protectie pot avea unul sau mai multe dintre urmatoarele obiecte de activitate:

a) servicii de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si servicii de consultanta în domeniu;

b) servicii de paza a transporturilor de bunuri si valori, precum si servicii de consultanta în domeniu;

c) servicii de protectie personala specializata, denumita garda de corp, si servicii de consultanta în domeniu.

(5) Prin servicii de paza se întelege:

a) paza proprietatii împotriva accesului neautorizat sau a ocuparii abuzive;

b) paza proprietatii împotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum si a altor actiuni producatoare de pagube materiale;

c) detectarea substantelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natura care pot provoca o paguba;

d) paza proprietatii intelectuale;

e) paza mediului înconjurator;

f) furnizarea catre autoritatile competente a informatiilor legate de incidentele aparute în timpul activitatii de paza.

(6) Prin servicii de paza a transporturilor de bunuri si valori se întelege:

a) organizarea si asigurarea pazei transportului terestru, pe apa sau aerian al unor bunuri de importanta deosebita, valori sau al oricarui alt obiect pe care beneficiarul serviciului îl denumeste astfel;

b) organizarea si asigurarea pazei transportului unor date si informatii, indiferent de suportul pe care acestea se afla si de modalitatea aleasa pentru transmitere;

c) organizarea si asigurarea, potrivit legislatiei în vigoare, a protejarii mijloacelor de comunicatii;

d) organizarea si asigurarea transportului pentru persoanele care solicita sa fie transportate în conditii de maxima siguranta;

e) furnizarea catre autoritatile competente a datelor despre incidentele aparute în timpul activitatii de transport.

(7) Prin serviciu de protectie specializata a persoanei - garda de corp - se întelege:

a) protejarea vietii si integritatii corporale a persoanei aflate sub protectie;

b) protejarea persoanei aflate sub protectie împotriva hartuirii, pedepsita de lege;

c) protejarea persoanei aflate sub protectie în timpul transportului;

d) furnizarea catre autoritatile competente a informatiilor legate de incidentele aparute în timpul activitatii de protectie.

(8) Prin serviciu de consultanta se întelege:

a) asistenta cu privire la activitatile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);

b) întocmirea de analize, evaluari si rapoarte asupra riscurilor la adresa securitatii persoanei, proprietatii sau mediului.

(9) Conducatorul societatii specializate de paza si protectie trebuie sa obtina avizul inspectoratului de politie judetean sau al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, dupa caz, în a carei raza teritoriala îsi are sediul societatea respectiva.

(10) Unitatea de politie competenta poate acorda avizul persoanei prevazute la alin. (9), care are cetatenie romana sau cetatenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European, a împlinit varsta de 21 de ani, poseda pregatire corespunzatoare atributiilor ce îi revin, este cunoscuta ca avand o buna conduita cetateneasca si nu a suferit condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie.

Art. 21. - (1) Personalului din societatile specializate de paza si protectie îi este interzis sa culeaga date si informatii.

(2) În situatia în care intra în posesia unor date si informatii care vizeaza siguranta nationala, personalul mentionat la alin. (1) are obligatia sa informeze, de îndata, autoritatile competente cu atributii în domeniul sigurantei nationale.

Art. 22. - (1) Conducatorii societatilor specializate de paza si protectie sunt obligati sa asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor proprii în organizarea si functionarea acestei forme de paza, în angajarea, pregatirea si controlul personalului, portul uniformei si al însemnelor distinctive, precum si în dotarea cu mijloace de interventie si aparare individuala, conform legii.

(2) Plata serviciilor de paza si protectie prestate de catre societatile specializate se face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii.

(3) Societatile specializate de paza si protectie au obligatia de a pastra evidenta contractelor în registre speciale.

(4) Societatile specializate de paza si protectie nu pot adopta însemne, uniforme, legitimatii, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemanatoare sau de natura sa conduca la confuzii între acestea, precum si cu cele ale autoritatilor publice ori ale organismelor internationale la care Romania este parte.

(5) Modelul echipamentului personalului de paza si protectie se stabileste prin hotarare a Guvernului si se

inscriptioneaza cu denumirea si sigla societatii, aprobate cu ocazia acordarii licentei. Pe autovehiculele din dotarea societatilor specializate se inscriptioneaza numai denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licenta de catre politie si numerele de telefon ale societatii. Montarea si folosirea de mijloace de semnalizare luminoasa sau acustica pe autovehiculele societatilor de paza si protectie sunt interzise.

(6) Societatile specializate de paza si protectie se pot asocia cu societati sau firme straine de profil, cu respectarea prevederilor legii.

SECTIUNEA a 5-a

Garda de corp

Art. 23. - (1) Garda de corp se asigura de catre societatile specializate de paza si protectie care au primit licenta în acest scop, numai prin personal special atestat.

(2) Persoanele fizice pot angaja garda de corp numai pe baza de contract încheiat cu societatile specializate de paza si protectie prevazute la alin. (1).

Art. 24. - Personalul care executa serviciul de garda de corp este obligat ca în activitatile desfasurate sa respecte legile în vigoare si sa nu lezeze în vreun fel drepturile si libertatile cetatenilor.

CAPITOLUL III

Paza transporturilor bunurilor si valorilor, precum și a transporturilor cu caracter special

Art. 25. - (1) Paza transporturilor bunurilor si valorilor, constand în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale si pietre pretioase, se asigura cu mijloace de transport anume destinate si se realizeaza, dupa caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societati specializate de paza si protectie, înarmati cu arme de foc, în condițiile legii.

(2) Paza transporturilor produselor cu caracter special, care constau în: arme, munitii, tehnica de lupta, materii explozive, stupefiante, substante toxice, materiale nucleare sau alte materii radioactive ori alte materii sau substante periculoase, se efectueaza cu mijloace de transport anume destinate si se asigura cu efective de jandarmi, cu exceptia celor organizate si executate cu efective ale Ministerului Apararii Nationale.

(3) Paza transporturilor bunurilor si valorilor sau a produselor cu caracter special, aflate în tranzit pe teritoriul Romaniei, pe calea ferata ori rutiera, se asigura cu efective de jandarmi.

Art. 26. - (1) Paza transporturilor de bunuri si valori sau a celor cu caracter special se organizeaza si se executa potrivit prevederilor planului de paza, întocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se transporta împreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul politiei, care este obligatoriu si în cazul modificarii acestuia. Acest aviz nu este necesar în cazul unitatilor la care paza transportului se asigura cu efective de jandarmi sau cu cele apartinand unor institutii cu atributii în domeniul apararii si sigurantei nationale.

(2) Prin planul de paza se stabilesc în principal: bunurile si valorile de transportat, conditiile de mediu adecvate naturii bunurilor si valorilor care se transporta, situatia operativa, durata transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport, dispozitivul de paza, consemnul general si particular pentru personalul implicat, dotarea cu mijloace tehnice si de autoaparare, modul de actiune în diferite situatii, potrivit reglementarilor legale în vigoare.

(3) De regula, transporturile de bunuri sau valori ori transporturile produselor cu caracter special se efectueaza pe timp de zi.

(4) Indiferent de natura transportului, paza acestuia se va asigura de cel putin o persoana înarmata, în cadrul localitatii, si de minimum doua, în afara acesteia.

(5) Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor si valorilor, precum si a celor speciale, prevazute la art. 25, se stabilesc de comun acord, de catre conducatorul unitatii care asigura efectivele de paza si cel al unitatii beneficiare, prin planul de paza si prin contract.

(6) Pentru efectivele care asigura paza transporturilor bunurilor si valorilor, inclusiv a celor cu caracter special prevazute la art. 25 alin. (2), beneficiarii vor asigura, dupa caz, conditii corespunzatoare pentru executarea serviciului, astfel:

a) compartiment de serviciu sau vagoane tip corp de garda, pentru transportul pe calea ferata;

b) autovehicule blindate, semiblindate sau special amenajate, pentru transportul valorilor sau produselor speciale, precum si pentru echipajele care asigura paza acestora;

c) compartimente special amenajate sau rezervate, pentru transporturi navale sau aeriene.

(7) Bunurile si valorile prevazute la art. 25 se asigura la o societate de asigurari de catre beneficiarul contractului de transport ori de catre transportator, dupa caz, potrivit întelegerii dintre parti.

Art. 27. - (1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor si valorilor sau celui cu caracter special, prevazute la art. 25, se doteaza cu dispozitive tehnice de paza, alarmare, monitorizare, localizare si supraveghere, destinate sa asigure securitatea persoanelor însotitoare, a bunurilor, a valorilor si produselor speciale transportate, si se echipeaza cu tehnica de comunicatii radio pe frecventele aprobate conform legii.

(2) În cazul transporturilor bunurilor si valorilor constand în valori stiintifice, tehnice, de cultura si arta sau al celor cu caracter special prevazute la art. 25 alin. (2), conducatorul unitatii asigura cel putin un echipaj de însotire pentru paza si protectia bunurilor sau a valorilor respective.

(3) Transportatorii de bunuri sau valori au obligatia monitorizarii permanente a derularii transporturilor si sesizarii de urgenta a politiei în caz de pericol.

(4) Cerintele minime pe care trebuie sa le îndeplineasca mijloacele de transport prevazute la art. 25 alin. (1) si (2), pentru protectia personalului însotitor si a valorilor transportate, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL IV

Sisteme tehnice de protectie si de alarmare împotriva efractiei

SECTIUNEA 1

Mijloace de protectie si de alarmare împotriva efractiei

Art. 28. - (1) Conducatorii unitatilor care detin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor si informatiilor cu caracter secret de stat sunt obligati sa asigure paza, mijloacele mecano-fizice de protectie si sistemele de alarmare împotriva efractiei în locurile de pastrare, depozitare si manipulare a acestora, precum si în locurile unde se desfasoara activitati care au un asemenea caracter.

(2) Proiectele sistemelor de alarmare se avizeaza de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti ori de inspectoratul de politie judetean pe raza caruia se afla obiectivul, sub aspectul respectarii cerintelor minime de securitate împotriva efractiei.

(3) Elementele de protectie mecano-fizice încorporate imobilelor destinate pastrarii, depozitarii si manipularii bunurilor si valorilor de orice fel trebuie sa fie rezistente la efractie, corespunzator gradului de siguranta impus de caracteristicile obiectivului pazit, în conformitate cu cerintele tehnice stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) În sensul prezentei legi, prin elemente de protectie mecano-fizice se întelege: ziduri, plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, geamuri si folie de protectie, grilaje, usi si încuietori.

(5) În sensul prezentei legi, prin sistem de alarmare împotriva efractiei se întelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrala de comanda si semnalizare optica si acustica, detectoare, butoane si pedale de panica, control de acces si televiziune cu circuit închis cu posibilitati de înregistrare si stocare a imaginilor si datelor, corespunzator gradului de siguranta impus de caracteristicile obiectivului pazit.

(6) Instalarea, modificarea, inclusiv punerea în functiune a sistemelor de alarmare împotriva efractiei se avizeaza si se controleaza potrivit prevederilor alin. (2).

(7) Proiectele sistemelor de alarmare împotriva efractiei se întocmesc în mod obligatoriu pentru obiectivele care sunt supuse avizarii politiei, iar elaborarea acestora se face cu respectarea cerintelor tehnice minime stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 29. - Abrogat.

Art. 30. - În proiectele de executie a constructiilor destinate producerii, pastrarii sau detinerii unor bunuri ori valori importante sau a lucrarilor de modernizare, modificare si transformare a acestora trebuie sa se prevada construirea sau introducerea mijloacelor de protectie mecano-fizice si instalarea sistemelor tehnice de paza si alarmare împotriva efractiei.

Art. 31. - Abrogat.

Art. 32. - Beneficiarii, conducatorii si personalul societatilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare si al mijloacelor de protectie mecano-fizice sunt obligati sa pastreze confidentialitatea informatiilor referitoare la sistemele instalate sau avute în întretinere.

Art. 33. - Clasificarea sistemelor de alarmare împotriva efractiei se face în raport cu importanta bunurilor si a valorilor ce urmeaza a fi aparate si cu categoria de importanta a constructiei de catre societatile de asigurare.

SECTIUNEA a 2-a

Licentierea societatilor specializate în sisteme de alarmare împotriva efractiei

Art. 34. - (1) Persoanele fizice sau juridice pot desfasura activitati de proiectare, instalare, modificare sau întretinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efractiei, numai pe baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, prelungita la fiecare 3 ani, si cu avizul prealabil al Serviciului Roman de Informatii, eliberat în termen de 30 de zile.

(2) Persoanele fizice sau juridice prevazute la alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 15 zile, sa comunice în scris unitatii de politie competente orice modificare intervenita în structura si organizarea activitatii pentru care a fost eliberata licenta.

(3) Conducatorii persoanelor juridice, personalul tehnic al acestora si persoanele fizice care desfasoara activitatile prevazute la alin. (1) se avizeaza de inspectoratele de politie judetene sau de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti pe raza carora/careia societatea îsi are sediul, respectiv persoana fizica, domiciliul.

(4) Persoanele licentiate sau autorizate într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European pot desfasura activitatile prevazute la alin. (1) si (3) dupa notificarea Inspectoratului General al Politiei Romane.

Art. 35. - (1) Societatilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare le sunt interzise culegerea de informatii, înregistrarile audio sau video care excedeaza obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenta, precum si instalarea de echipamente disimulate care sa le permita executarea acestor activitati.

(2) Conducatorii societatilor specializate în proiectarea, producerea, instalarea si întretinerea sistemelor de alarmare împotriva efractiei sunt obligati sa asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor proprii de organizare si functionare, aprobate cu ocazia acordarii licentei.

(3) Societatile specializate în domeniul sistemelor de alarmare se pot asocia cu societati sau firme de profil straine, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

SECTIUNEA a 3-a

Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare

Art. 36. - (1) Unitatile de jandarmi, Corpul gardienilor publici, societatile specializate de paza si protectie, precum si cele din domeniul sistemelor de alarmare împotriva efractiei pot înfiinta dispecerate de zona care sa monitorizeze si sa transmita alarmele de la sistemele electronice conectate la echipajele de interventie.

(2) Înfiintarea dispeceratelor de zona, potrivit alin. (1), se face numai dupa avizarea regulamentului de organizare si functionare de catre Inspectoratul General al Politiei Romane. Fac exceptie unitatile de jandarmi, pentru dispeceratele proprii.

(3) Plata serviciilor de monitorizare prin dispecerat a sistemului de alarmare local se face pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii acestora.

(4) Interventia echipajelor mobile în cazul receptarii semnalelor de alarma de la abonatii conectati se va realiza cu personal calificat din cadrul jandarmeriei, al corpurilor gardienilor publici ori al societatilor specializate de paza si protectie.

(5) În situatiile în care interventia este confirmata si fortele proprii sunt depasite de amploarea evenimentelor, prin dispecerat se anunta unitatea de politie competenta, în vederea prinderii infractorilor si a cercetarii locului faptei. În celelalte cazuri, dupa prinderea infractorilor, acestia vor fi predati de îndata unitatilor de politie competente teritorial.

(6) Mentionarea în planul de paza a faptului ca obiectivul este asigurat prin conectarea sistemului de alarma la un dispecerat de monitorizare si transmitere a semnalelor de alarma este obligatorie.

CAPITOLUL V

Selectia, atestarea, angajarea, pregatirea si dotarea personalului de paza si garda de corp

SECTIUNEA 1

Selectia si angajarea personalului de paza si garda de corp

Art. 37. - Raspunderea pentru selectia, angajarea, nivelul pregatirii, echiparea si dotarea personalului de paza si garda de corp revine angajatorului.

Art. 39. - Persoana care urmeaza sa îndeplineasca atributii de paza sau protectie trebuie sa îndeplineasca cumulative urmatoarele conditii:

a) sa fie cetatean roman sau cetatean al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European si sa aiba varsta de cel putin 18 ani;

b) sa fie apt medical pentru exercitarea functiei;

c) sa nu aiba antecedente penale pentru infractiuni savarsite cu intentie;

d) sa fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 40. - (1) Angajarea personalului cu atributii de paza sau garda de corp se face pe baza atestatului eliberat în conditiile prevazute la art. 41 si a certificatului de cazier judiciar.

(2) Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), care detin secrete de stat sau care desfasoara activitati de interes strategic, sunt obligati sa solicite si avizul Serviciului Roman de Informatii, pentru personalul angajat în vederea executarii serviciului de paza.

(3) Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1) pot angaja pe durata determinata persoanele care îndeplinesc conditiile prevazute la art. 39 lit. a)-c), dar nu mai mult de 3 luni si doar la prima angajare, cu scopul de a asigura perioada necesara pentru finalizarea procedurilor de angajare si de obtinere a atestatului profesional.

SECTIUNEA a 2-a

Atestarea si pregatirea personalului de paza si garda de corp

Art. 41. - (1) Atestarea personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si de garda de corp se face de catre Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, de inspectoratul de politie judetean în raza caruia persoana îsi are domiciliul sau resedinta, dupa absolvirea cursurilor de calificare profesionala de baza si promovarea examenului, pe baza documentelor care atesta îndeplinirea conditiilor prevazute la art. 39 lit. a)-c).

(2) Atestatul eliberat potrivit alin. (1) acorda dreptul persoanei detinatoare de a practica ocupatia de baza în domeniul reglementat de prezenta lege.

(3) Ocupatiile care fac obiectul activitatilor de paza, tipul de formare profesionala necesar pentru practicarea acestor ocupatii si modelul atestatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) Pentru cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, atestatul se poate elibera pe baza documentelor doveditoare, eliberate de autoritatile competente din statul de origine sau de provenienta, persoanelor care cunosc limba romana, scris si vorbit.

(5) Sunt exceptate de la obligatia obtinerii certificatului de absolvire a cursului de calificare profesionala persoanele care detin un certificat de competente profesionale, dobandit potrivit legii, si care fac dovada ca au avut calitatea de politist sau cadru militar ori au avut, pentru o perioada de cel putin un an, calitatea de soldat sau gradat voluntar.

Art. 411. - (1) Formarea profesionala a personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si de garda de corp se realizeaza prin furnizori de formare profesionala din sectorul public sau privat, autorizati în conditiile legii.

(2) Furnizorul de formare profesionala are obligatia de a aproba înscrierea la cursurile de calificare profesionala doar a persoanelor care fac dovada îndeplinirii conditiilor prevazute la art. 39 lit. a)-c).

(3) Examenul de absolvire a cursurilor de calificare profesionala se sustine în fata unei comisii constituite potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Din comisie trebuie sa faca parte si un reprezentant al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, al inspectoratului de politie judetean în raza caruia furnizorul de formare profesionala îsi are sediul.

(4) Tematica programelor de formare profesionala se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

SECTIUNEA a 3-a

Dotarea personalului de paza

Art. 42. - Angajatorii sunt obligati sa doteze personalul de paza si garda de corp cu uniforma, însemne distinctive si, dupa caz, echipament de protectie, pe care acesta le poarta numai în timpul executarii serviciului.

Art. 43. - Personalul de paza sau garda de corp are obligatia de a purta în timpul serviciului un ecuson de identificare cu numele si prenumele, precum si cu denumirea unitatii la care este angajat.

Art. 44. - (1) Uniforma si însemnele se stabilesc de catre angajator. Aceasta va fi inscriptionata numai cu denumirea si sigla societatii angajatoare.

(2) Este interzis societatilor private de paza sa adopte însemne, uniforme, accesorii sau denumiri similare ori asemanatoare cu cele ale autoritatilor publice. Societatilor private de paza li se interzice si folosirea de cagule, masti pentru protectia fetei si catuse metalice.

Art. 45. - (1) În raport cu importanta si natura obiectivelor, bunurilor si valorilor pazite, cu avizul politiei sau al jandarmeriei, dupa caz, personalul de paza sau garda de corp poate fi dotat cu arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene de capacitate mica si alte mijloace de aparare, autorizate prin lege.

(2) Dotarea cu arme de foc a personalului de paza sau garda de corp se face numai dupa avizarea, dupa caz, de catre politie sau jandarmerie a planului de paza/protectie a obiectivului/persoanei ori a transportului de bunuri si valori special sau a produselor cu caracter special.

Art. 46. - (1) Armamentul si munitia se asigura prin închiriere, contra cost, de catre unitatea de politie sau jandarmi competenta teritorial.

(2) Cel putin semestrial, sub supravegherea unitatilor de politie sau jandarmi competente teritorial, se vor organiza trageri de antrenament cu personalul de paza si garda de corp dotat cu arme de foc.

(3) Contravaloarea munitiei consumate se suporta de angajator.

CAPITOLUL VI

Atributiile personalului de paza si garda de corp

SECTIUNEA 1

Atributiile personalului de paza

Art. 47. - Personalul de paza este obligat sa cunoasca si sa respecte îndatoririle ce-i revin, fiind direct raspunzator pentru paza si integritatea obiectivelor, bunurilor si valorilor încredintate.

Art. 48. - În timpul serviciului, personalul de paza este obligat:

a) sa cunoasca locurile si punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a preveni producerea oricaror fapte de natura sa aduca prejudicii unitatilor pazite;

b) sa pazeasca obiectivul, bunurile si valorile nominalizate în planul de paza si sa asigure integritatea acestora;

c) sa permita accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementarile legale si cu dispozitiile interne;

d) sa opreasca si sa legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii ca au savarsit infractiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul pazit, pe cele care încalca normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în cazul infractiunilor flagrante, sa opreasca si sa predea politiei pe faptuitor, bunurile sau valorile care fac obiectul infractiunii sau al altor fapte ilicite, luand masuri pentru conservarea ori paza lor, întocmind totodata un proces-verbal pentru luarea acestor masuri;

e) sa încunostinteze de îndata seful sau ierarhic si conducerea unitatii beneficiare despre producerea oricarui eveniment în timpul executarii serviciului si despre masurile luate;

f) în caz de avarii produse la instalatii, conducte sau rezervoare de apa, combustibili ori de substante chimice, la

retelele electrice sau telefonice si în orice alte împrejurari care sunt de natura sa produca pagube, sa aduca de îndata la

cunostinta celor în drept asemenea evenimente si sa ia primele masuri pentru limitarea consecintelor evenimentului;

g) în caz de incendii, sa ia imediat masuri de stingere si de salvare a persoanelor, a bunurilor si a valorilor, sa sesizeze pompierii si sa anunte conducerea unitatii si politia;

h) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanelor si de evacuare a bunurilor si a valorilor în caz de dezastre;

i) sa sesizeze politia în legatura cu orice fapta de natura a prejudicia patrimoniul unitatii si sa-si dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin politiei pentru prinderea infractorilor;

j) sa pastreze secretul de stat si cel de serviciu, daca, prin natura atributiilor, are acces la asemenea date si informatii;

k) sa poarte numai în timpul serviciului mijloacele de aparare, de protectie si armamentul cu care este dotat si sa faca uz de arma numai în cazurile si în conditiile prevazute de lege;

l) sa poarte uniforma si însemnele distinctive numai în timpul serviciului, cu exceptia locurilor de munca unde se impune o alta tinuta;

m) sa nu se prezinte la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice si nici sa nu consume astfel de bauturi în timpul serviciului;

n) sa nu absenteze fara motive temeinice si fara sa anunte în prealabil conducerea unitatii despre aceasta;

o) sa execute întocmai dispozitiile sefilor ierarhici, cu exceptia celor vadit nelegale, si sa fie respectuos în raporturile de serviciu;

p) sa execute, în raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile pazite, precum si orice alte sarcini care i-au fost încredintate, potrivit planului de paza;

q) sa respecte consemnul general si particular al postului.

Art. 49. - Seful formatiei de paza, pe langa obligatiile prevazute la art. 48, are si urmatoarele atributii:

a) sa organizeze, sa conduca si sa controleze activitatea de paza, precum si modul de executare a serviciului de catre personalul din subordine;

b) sa informeze de îndata conducerea unitatii si politia despre evenimentele produse pe timpul activitatii de paza si sa tina evidenta acestora;

c) sa propuna conducerii unitatii masuri pentru perfectionarea activitatii de paza;

d) sa tina evidenta armamentului si a munitiei din dotarea personalului de paza, sa asigure pastrarea, întretinerea, depozitarea si folosirea acestora, potrivit legii;

e) sa execute programul de pregatire profesionala specifica a personalului de paza din subordine.

SECTIUNEA a 2-a

Atributiile garzii de corp

Art. 50. - (1) În timpul serviciului, personalul care executa garda de corp are, pe langa obligatiile prevazute la art. 48 lit. d) si j)-o), si urmatoarele obligatii specifice:

a) sa apere persoana careia îi asigura garda de corp împotriva unor atacuri care pun în pericol viata, integritatea corporala, sanatatea sau bunurile acesteia;

b) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanei beneficiare de garda de corp, cand aceasta a fost ranita;

c) sa nu execute, la cererea beneficiarului de garda de corp, activitati care depasesc limita atributiilor sale legale;

d) sa anunte unitatea de politie de îndata ce intra în posesia unor date sau informatii despre iminenta pregatire sau savarsire a unor infractiuni;

e) sa opreasca si sa imobilizeze, în functie de posibilitati, persoanele care au savarsit fapte de natura a pune în pericol viata, integritatea corporala, sanatatea sau bunurile persoanei careia îi asigura protectia si sa le predea de îndata la cea mai apropiata unitate de politie, fara a-si abandona atributiile de garda de corp;

f) sa participe, la cererea autoritatilor statului, la îndeplinirea misiunilor ce revin acestora pentru prinderea infractorilor, fara a încalca obligatiile fata de persoana pe care o are în paza;

g) sa coopereze cu autoritatile statului care au atributii în domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale.

(2) Personalului prevazut la alin. (1) îi este interzis portul armamentului în sediile institutiilor publice.

Art. 51. - Modul de actiune al personalului care executa serviciul de garda de corp se stabileste prin planul de protective întocmit de societatea specializata de paza, avizat de unitatea de politie competenta teritorial.

CAPITOLUL VII

Obligatiile conducatorilor de unitati

Art. 52. - Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), în care functioneaza sisteme de paza, au urmatoarele obligatii:

a) raspund de organizarea si functionarea pazei unitatilor, bunurilor si valorilor pe care le detin, cu orice titlu;

b) analizeaza temeinic nevoile stricte de paza si stabilesc efectivele necesare, în raport cu natura, importanta, marimea si vulnerabilitatea unitatilor respective, cu specificul productiei si cu locul de dispunere a acestora; în obiectivele în care paza se executa cu efective de jandarmi, analiza si stabilirea masurilor se realizeaza împreuna cu comandantul unitatii de jandarmi care a aprobat planul de paza;

c) asigura, pentru executarea serviciului de paza, selectionarea persoanelor cu profil moral corespunzator, cu aptitudini fizice si profesionale necesare acestei activitati;

d) iau masuri de instruire specifica a personalului de paza si controleaza modul în care acesta îsi executa atributiile de serviciu;

e) asigura executarea amenajarilor si a instalatiilor necesare desfasurarii serviciului de paza, precum si introducerea, întretinerea si mentinerea în stare de functionare a sistemelor tehnice de legatura, de paza si de alarma împotriva efractiei;

f) asigura echiparea personalului de paza cu uniforma si însemne distinctive, în conditiile legii;

g) asigura corp de garda sau încapere de serviciu pentru efectivele de jandarmi, gardieni publici ori cele ale societatilor specializate destinate serviciului de paza si fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de functionare a acestuia;

h) încheie contracte de prestari de servicii în domeniul pazei, garzii de corp, pentru instalarea sistemelor de alarma împotriva efractiei, numai cu societatile sau persoanele ori prin corpurile gardienilor publici carora li s-a acordat licenta, dupa caz, de catre Inspectoratul General al Politiei Romane;

i) asigura spatiile si amenajarile necesare pastrarii în deplina siguranta a armamentului si a munitiei destinate serviciului de paza;

j) stabilesc reguli privind accesul si circulatia în interiorul obiectivului pazit;

k) stabilesc responsabilitati pentru sefii compartimentelor de munca, în ceea ce priveste paza si siguranta utilajelor si instalatiilor.

Art. 53. - Îndeplinirea obligatiilor prevazute la art. 52 se realizeaza, dupa caz, cu sprijinul de specialitate al unitatilor de politie sau jandarmi competente teritorial.

CAPITOLUL VIII

Obligatiile Ministerului de Interne

Art. 54. - Ministerul de Interne asigura, prin structurile de specialitate, coordonarea, îndrumarea si controlul activitatilor de paza si protectie pe teritoriul Romaniei.

Art. 55. - În scopul asigurarii pazei si a sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, Politiei Romane îi revin urmatoarele atributii principale:

a) avizeaza planurile de paza ale unitatilor la care paza nu este asigurata cu efective de jandarmi si stabileste, dupa caz, necesitatea dotarii personalului implicat cu armament si munitie aferenta, în conditiile existentei documentelor care atesta dreptul de proprietate sau, dupa caz, dreptul de folosinta asupra obiectivului;

b) acorda sprijin de specialitate în organizarea pazei la aceste unitati în pregatirea personalului de paza si urmareste executarea întocmai a masurilor stabilite prin planul de paza;

c) elibereaza licente de functionare societatilor specializate de paza si emite avizul pentru conducatorii acestora, în conditiile legii;

d) elibereaza atestate pentru încadrarea personalului de paza sau retrage atestatul acordat, cand nu mai sunt îndeplinite conditiile legale care au stat la baza eliberarii acestuia;

e) Abrogat;

f) avizeaza, dupa caz, planurile tematice de pregatire a personalului de paza si garda de corp;

g) Abrogat;

h) avizeaza proiectele sistemelor tehnice de alarmare contra efractiei, propuse a se instala în unitatile prevazute la art. 2 alin. (1);

i) îndruma si supravegheaza, dupa caz, executarea sedintelor de tragere cu armamentul din dotare al personalului de paza si garda de corp;

j) acorda asistenta în organizarea activitatii de paza si garda de corp si asigura, în mod gratuit, armamentul necesar în vederea dotarii personalului institutiilor publice autorizate prin lege de înfiintare, organizare si functionare sa detina si sa foloseasca arme de foc si munitii, cu exceptia celor din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala;

k) asigura, prin închiriere, contra cost, în limita disponibilului, armamentul necesar dotarii personalului de paza pentru celelalte unitati;

l) controleaza modul în care se respecta dispozitiile legale cu privire la paza obiectivelor, a bunurilor si a valorilor, precum si a celor privind garda de corp si stabileste masurile ce urmeaza sa fie luate;

m) avizeaza regulamentele de organizare si functionare a dispeceratelor de zona care monitorizeaza sisteme de alarma;

n) elibereaza licente de functionare societatilor specializate în activitati de proiectare, producere, instalare si întretinere a sistemelor de alarma împotriva efractiei sau a componentelor acestora si de monitorizare a alarmelor în obiective sau retrage licenta acestora, în conditiile legii;

o) avizeaza conducatorii si personalul tehnic al societatilor specializate sau retrage acest aviz cand nu mai sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege;

p) avizeaza personalul de paza si garda de corp pentru portarma;

q) controleaza si îndruma activitatea societatilor specializate;

r) tine evidenta licentelor, atestatelor si a avizelor acordate, precum si a celor retrase si furnizeaza, la cererea beneficiarilor serviciilor de paza si protectie, date în acest sens.

Art. 56. - În scopul asigurarii pazei si sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, Jandarmeriei Romane îi revin urmatoarele atributii principale:

a) asigura paza cu efective de jandarmi a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si a transportului produselor cu caracter special, stabilite prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin ordin al ministrului administratiei si internelor, în conditiile prezentei legi;

b) avizeaza planurile de paza la unitatile la care paza este asigurata cu efective de jandarmi si stabileste, dupa caz, necesitatea dotarii personalului implicat cu armament si munitie aferenta;

c) acorda sprijin de specialitate în organizarea pazei obiectivelor, bunurilor si valorilor în pregatirea personalului de paza, asigura în mod gratuit armamentul necesar, în vederea dotarii personalului de paza, si urmareste executarea întocmai a masurilor stabilite prin planul de paza a institutiilor publice autorizate;

d) asigura, prin închiriere, contra cost, în limita disponibilului, armamentul necesar dotarii personalului de paza pentru celelalte unitati;

e) organizeaza cursuri de calificare, în conditiile legii;

f) îndruma si supravegheaza, dupa caz, executarea sedintelor de tragere cu armamentul din dotare al personalului de paza numai pentru unitatile unde functioneaza paza mixta cu jandarmi.

CAPITOLUL IX

Raspunderi si sanctiuni

Art. 57. - Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea civila, materiala, disciplinara, contraventionala sau penala.

Art. 58. - Desfasurarea de activitati de paza sau protectie, de proiectare, producere, instalare si întretinere a sistemelor de alarma împotriva efractiei sau a componentelor acestora fara atestat sau fara licenta de functionare prevazuta de lege constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 59. - Implicarea conducatorilor unitatilor cu paza proprie, ai societatilor specializate de paza si protectie, a personalului propriu în: desfasurarea de actiuni de forta, executari silite, recuperari de debite, conflicte de munca ori de opunere la desfasurarea actiunilor de restabilire a ordinii de drept de catre autoritatile publice competente, precum si nerespectarea dispozitiilor art. 21 se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Art. 60. - Constituie contraventii la prezenta lege urmatoarele fapte:

a) neluarea masurilor de organizare si functionare a pazei, prevazute la art. 3 alin. (1) si (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin.

(1) si la art. 18 alin. (2) si (3);

b) neluarea masurilor prevazute la art. 25 si la art. 27 alin. (1)-(3);

c) neîntocmirea planului de paza, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1), si neîndeplinirea sarcinilor prevazute în acestea ori a masurilor stabilite de unitatea de jandarmi;

d) încadrarea sau mentinerea în functie a personalului de paza de orice fel, cu încalcarea dispozitiilor art. 20 alin. (10), art. 22 alin. (1) si (4) si ale art. 39;

e) încalcarea de catre personalul de paza ori garda de corp a obligatiilor prevazute la art. 48-51;

f) neîndeplinirea de catre conducatorii unitatilor a obligatiilor prevazute la art. 52;

g) nerespectarea prevederilor art. 24, art. 34 alin.

(2), art. 40, art. 411 alin. (2) si art. 42;

h) instalarea de sisteme tehnice de alarma împotriva efractiei sau de componente ale acestora, cu încalcarea prevederilor art. 28 alin. (6) si (7), precum si nerespectarea prevederilor art. 30;

i) refuzul de a asigura accesul reprezentantilor autoritatilor publice aflati în exercitiul functiunii, al personalului politiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atributiilor legale de control, pentru luarea masurilor de prevenire în obiectivele pazite sau asistate prin mijloace tehnice antiefractie si în organizarea activitatii de garda de corp;

j) depasirea limitelor obiectului de activitate al societatii specializate sau al corpurilor gardienilor publici;

k) refuzul de a furniza datele, informatiile sau documentele solicitate de catre reprezentantii autoritatilor publice competente, potrivit legii, aflati în exercitiul functiunii;

l) executarea, în fapt, a atributiilor de organizare si functionare a activitatii societatilor specializate de catre personae care au suferit condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie;

m) nerespectarea conditiilor care au stat la baza eliberarii licentei de functionare.

Art. 61. - (1) Contraventiile prevazute la art. 60 se sanctioneaza dupa cum urmeaza:

a) cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, contraventiile prevazute la lit. g)-m);

b) cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, contraventiile prevazute la lit. a)-d) si f);

c) cu amenda de la 100 lei la 300 lei, contraventia prevazuta la lit. e).

(2) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si persoanei juridice.

Art. 62. - (1) Licenta de functionare se anuleaza în urmatoarele cazuri:

a) la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 60 lit. i)-k), daca faptuitorul are calitatea de conducator al societatii care are ca obiect de activitate paza si/sau protectia, precum si a contraventiilor prevazute la art. 60 lit. l) si m);

b) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag masura suspendarii;

c) la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la art. 59;

d) la savarsirea de catre conducatorii societatilor specializate de paza si protectie, ai celor licentiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efractiei ori al componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infractiuni în legatura cu activitatea acestor societati.

(2) Anularea licentei de functionare se dispune de catre Inspectoratul General al Politiei Romane sau, dupa caz, de catre instanta de judecata si se comunica oficiului registrului comertului pe raza caruia functioneaza societatea specializata de paza si protectie, în termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a procesului-verbal de contraventie sau a hotararii judecatoresti prin care s-a respins plangerea împotriva procesului-verbal de contraventie.

(3) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. c) si d), anularea licentei se dispune dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare a faptuitorului.

(4) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. a)-d), anularea licentei se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului judetean de politie sau al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, pe raza careia îsi are sediul societatea sanctionata, si se comunica Inspectoratului General al Politiei Romane si societatii respective.

(5) Dupa anularea licentei de functionare, conducatorul societatii specializate de paza este obligat sa rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei masuri.

(6) Masura anularii licentei de functionare poate fi atacata în justitie, potrivit legii, de catre societatea sanctionata, iar pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti nu se aplica prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii.

(7) La nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane se organizeaza evidenta informatizata a tuturor societatilor care au primit licenta de functionare în domeniul pazei, garzii de corp, instalarii sistemelor de alarmare împotriva efractiei si monitorizarii acestor sisteme.

Art. 63. - (1) Masura retragerii atestatului personalului de paza sau garzii de corp revine Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, inspectoratului de politie judetean în raza caruia persoana îsi are domiciliul ori resedinta si se ia în mod obligatoriu în urmatoarele situatii:

a) persoana a savarsit o infractiune în legatura cu serviciul sau o infractiune cu intentie;

b) persoana a fost sanctionata contraventional de cel putin doua ori în 6 luni pentru încalcarea dispozitiilor art. 48-50 sau a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice;

c) persoana si-a pierdut aptitudinile fizice necesare în vederea îndeplinirii functiei de paznic sau garda de corp ori a fost declarata iresponsabila, potrivit legii.

(2) Masura retragerii atestatului se propune de agentul constatator sau de angajatorul care a sesizat ca personalul de paza sau garda de corp se afla în vreuna dintre situatiile prevazute la alin. (1) si se dispune de catre unitatea din care face parte agentul constatator, comunicandu-se acest lucru de îndata angajatorului si persoanei sanctionate.

(3) Persoana careia i s-a retras atestatul poate contesta aceasta masura în justitie, în conditiile legii.

(31) Cererea de reprimire a atestatului se poate face dupa un an de la luarea masurii, cu exceptia situatiei în care instanta de judecata constata nevinovatia persoanei.

(4) La nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane va fi organizata o evidenta informatizata a tuturor persoanelor care au fost atestate pentru serviciul de paza, precum si a celor carora le-au fost retrase atestatele de catre unitatile competente ale Ministerului de Interne.

Art. 64. - Savarsirea într-un interval de 3 luni a cel putin doua dintre contraventiile prevazute la art. 60 lit. g) si h) atrage suspendarea, pe o perioada de la o luna la 3 luni, a dreptului societatii sanctionate de a încheia noi contracte si de a angaja personal.

Art. 65. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute în prezenta lege se fac de catre politisti, jandarmi, precum si de catre primari sau împuterniciti ai acestora, conform competentelor ce le revin, potrivit legii.

Art. 66. - Contraventiilor prevazute la art. 60 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

Art. 67. - Împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria în a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia.

CAPITOLUL X

Dispozitii finale

Art. 68. - (1) Paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si persoanelor, precum si a transporturilor cu caracter special apartinand structurilor si institutiilor din domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale se asigura în conformitate cu reglementarile stabilite în cadrul acestora.

(2) Serviciul de Protectie si Paza coordoneaza actiunea tuturor fortelor de paza si protectie de la unitatile care beneficiaza de paza proprie, în care demnitarii din competenta sa îsi desfasoara activitatea permanent sau temporar.

Art. 69. - Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba prin hotarare a Guvernului.

Art. 70. - Societatile specializate de paza si protectie si cele care desfasoara activitati de proiectare, producere, instalare si întretinere a sistemelor de alarmare împotriva efractiei, înfiintate pana la data intrarii în vigoare a prezentei legi, precum si dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare, înfiintate pana la aceeasi data, sunt obligate ca, pana la data de 10 septembrie 2005, sa obtina licentele si avizele de functionare, completandu-si, dupa caz, regulamentele de organizare si functionare cu activitatile prevazute de lege.

Art. 71. - Personalul de paza care nu a urmat cursurile de calificare în conditiile prevazute la cap. V si care este încadrat în una dintre formele de paza prevazute la sectiunile 2-5 ale cap. II va fi supus atestarii în conditiile prezentei legi, în termen de un an de la data intrarii în vigoare a acesteia.

Art. 72. - (1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(2) La aceeasi data, Legea nr. 18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si Hotararea Guvernului nr. 523/1997 privind asigurarea pazei obiectivelor, bunurilor si valorilor cu efective de jandarmi, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249

din 23 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 23 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 77 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 24 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 77 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, VIOREL HREBENCIUC

Bucuresti, 8 iulie 2003.

Nr. 333

Hotărârea Guvernului nr. 301/2012

Normele metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind securitatea obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor

În M.Of. nr.335 din 17 mai 2012 a fost publicată Hotărârea Guvernului nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind securitatea obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Din cuprins:

ART.1

Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr.333/2003 privind securitatea obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare norme metodologice, prevăzute în anexa în care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART.2

(1) Adoptarea măsurilor de securitate a obicetivelor, bunurilor și valorilor prevăzute de lege, se realizează pe baza unei analize de risc la securitatea fizică.

(2) Eliberarea analizei de risc la securitate fizică se face potrivit instrucțiunilor emise de ministrul administrației și internelor, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART.3

Constituie contravenție încălcarea prevederilor din normele metodologice, după cum urmează:

1.nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art.2 alin.(2) din anexa;

2.încălcarea prevederilor art.2 alin.(3) din anexa referitoare la efectuarea analizei de risc la securitate fizică;

3.neîndeplinerea de către conducătorii unităților a obligației prevăzute la art.4 alin.(2) din anexa;

4.nedepunerea planului de sceuritate la organele de poliție competente, conform art.5 alin.(3) din anexa;

5.nerespectarea dispozițiilor art.10 alin.(2) din anexa;

6.încălcarea dispozițiilor art.20 alin.(5) din anexa privind adoptarea însemnelor, uniformelor, legitimațiilor sau accesoriilor de echpament;

7.nerespectarea de către conducătorii societăților specializate de securitate și protecție a dispozițiilor art.31 din anexa;

8.nerespectarea obligației de înființare a registrului special de evidența a contractelor de pretări servicii, conform art.32 din anexa;

9.neconsemnarea în registru special de evidență a contractelor de prestări servicii, conform art.32 din anexa;

10.neîndeplinirea obligației de asigurare a pregătirii continue prevăzute la art.44 alin.(4) din anexa;

11.nerespectarea de către personalul de securitate și garda de corp a dispozițiilor art.50 alin.(3) din anexa;

12.nerespecatrea de către personalul de securitate și garda de corp a obligațiilor prevăzuteb al art.52 alin.(3) din anexa;

13.nerespecatrea prevederilor art.52 alin.(4) si art.53 alin.(2) din anexa;

14.nerespecatrea dispozițiilor art.57 alin.(1)lit.a) din anexa;

15.nerespectarea dispozițiilor art.57 alin.(1)lit.b) din anexa;

16.nerespectarea dispozițiilor art.57 alin.(1)lit.(c) din anexa;

17.neluarea măsurilor prevăzute la art.66 alin.(3) din anexa;

18.nerespecatrea obligației prevăzute la art.67 alin.(3) și art.85 alin.(1) din anexa;

19.nerespectarea obligației prevăzute la art.67 alin.(2) din anexa;

20.nerespectarea obligației prevăzute la art.67 alin.(4) din anexa;

21.nerespecatrea dispozițiilor referitoare la proiectarea și modificarea sistemelor de alarmă împotriva efracției prevăzută la art.70 din anexa;

22.nerespectarea de către persoana care a încetat raporturile de muncă cu o societate specializată în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției a dispozițiilor art.85 alin.(2) din anexa;

23.nerespectarea de catre societățile specializate în sisteme de alarmare a obligațiilor prvăzute la art.86 din anexa;

24.nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.(1) și (2) din anexa;

25.nerepectarea dispozițiilor art.92 din anexa referitoare la preluarea semnalelor de la sistemele conectate;

26.neluarea măsurilor prevăzute la art.94 din anexa;

27.nerespecatrea obligației privind asigurarea timpilor de inetrvenție, conform art.97 din anexa ;

28.nerespectarea prevederilor art.99 alin.(4) din anexa.

ART.4

(1) Contravențiile prevăzute la art.3 se sancționează după cum urmează:a) Cu amendă de la 100 lei la 300 lei, cele prvăzute la pct.11, 12 și 19;b) Cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei, cele prevăzute la pct.11, 12, și 19;c) Cu amendă de la 5000 lei la 10000lei, cele prevăzute la pct.1, 5, 7, 8, 9, 10, 18, 21, 22, 23, 26, 27

și 28;d) Cu amendă de la 10000 lei la 20000 lei, cele prevăzute la pct.15;e) Cu amendă de la 20000 lei la 50000 lei, cele prevăzute la pct.14.(2) Snacțiunile prvăzute la alin.(1) pot fi aplicate și persoanei juridice, după caz.

ART.5

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se fac de către polițiști, jandarmi, precum și de către primari sau împuterniciți ai acestora, conform competențelor care le revin potrivit legii.

ART 6

(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal, după caz, de la data comunicării acestuia, jumatate din minimul amenzii prevăzute la art.4, agentul constatator făcând mențiune despre aceasta posibilitate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.

(2) Contravențiilor prevăzute la art.3 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari și completări prin Legea nr.108/2002, cu modificările și completările ulterioare.

ART.7

(1) În termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art.2 alin.(1) din Legea nr.333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a scoietăților specializate de securitate și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și specializate de securitate și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monotorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

(2) Licențele de funcționare, avizul inspectoratului de poliție județean sau al Direcției Genrale de Poliție a Municipului București pentru conducătorul societății specializate în sisteme în siteme de alrmare împotriva efracției, atestatele profesionale prevăzute la art.41 din Legea nr.333/2003, cu modifăcrile și completările ulterioare, precum și avizele pentru proiectele sistemelor de alarmare,

acordate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, rămân valabile dacă îndeplinesc condițiile prvăzute de normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.

ART.8

(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.2 alin.(2), care intră în vigoare la data publicării.

(2) Instrucțiunile privind elaborarea analizei de risc la securitate fizică se emit în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a art.2 alin.(2).

(3) La data intrării în vigoare a prenetei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr.1.010/2004 pentru aprobarea normelor, metodologice și a documentelor prevăzute la art.69 din Legea nr.333/2003 privind securitatea obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.722 din 10 august 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă.

ANEXA 1

NORME METODOLOGICE

De aplicare a Legii nr.333/2003 privind securtitatea obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată 2014

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1(1) Paza si protectia sunt activitati desfasurate prin forte si mijloace specifice, in scopul asigurarii sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor impotriva oricaror actiuni ilicite care lezeaza dreptul de proprietate, existenta materiala a acestora, precum si a protejarii persoanelor impotriva oricaror acte ostile care le pot periclita viata, integritatea fizica sau sanatatea. (2) Paza si protectia se realizeaza prin forte si mijloace militare sau civile, de catre institutiile specializate ale autoritatilor administratiei publice, sau in regim privat, de catre proprietarii sau detinatorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum si de catre societatile specializate de paza si protectie.

Art. 2(1) Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, regiile autonome, companiile si societatile nationale, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum si alte organizatii care detin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite in prezenta lege unitati, sunt obligate sa asigure paza acestora. (2) Persoanele fizice pot apela pentru protectia personala la serviciile unor societati specializate de paza si protectie, in conditiile prezentei legi.

Art. 3(1) In functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le detin, conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al politiei, pentru sistemele civile de paza, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalitati concrete de organizare si de executare a pazei,

dupa caz, cu efective de jandarmi, paza cu politisti locali, paza proprie sau paza prin societati specializate.

(2) Unitatile grupate pe un anumit spatiu pot organiza, cu avizul politiei, paza in comun cu politisti locali, paza proprie sau prin societatile specializate de paza. Conducatorii acestor unitati stabilesc forma de paza, obligatiile si raspunderile fiecarui beneficiar, inclusiv cele privind intocmirea planului de paza. (3) La unitatile unde nu este posibila realizarea unui sistem de paza organizat, conducatorii acestora sunt obligati sa execute imprejmuiri, grilaje, obloane, incuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarma sau alte asemenea mijloace necesare asigurarii pazei si integritatii bunurilor. (4) Protectia demnitarilor romani si a celor straini pe timpul sederii in Romania, a familiilor acestora, paza sediilor de lucru si a resedintelor acestora se asigura de Serviciul de Protectie si Paza, conform atributiilor prevazute in legea speciala de organizare si functionare a acestuia. (5) Protectia magistratilor, a politistilor si jandarmilor, precum si a membrilor de familie ai acestora, in cazurile in care viata, integritatea corporala sau avutul acestor persoane sunt supuse unor amenintari, se asigura de Ministerul Afacerilor Interne, potrivit legii.

Art. 4Raspunderea pentru luarea masurilor de asigurare a pazei bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu revine conducatorilor unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1).

Art. 5(1) Paza se organizeaza si se efectueaza potrivit planului de paza, intocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se pazesc, cu avizul de specialitate al politiei. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de paza. (2) Pentru unitatile la care paza se asigura cu efective de jandarmi, avizul politiei nu este obligatoriu. (3) Prin planul de paza se stabilesc in principal: caracteristicile obiectivului pazit, in zona respectiva, numarul de posturi si amplasarea acestora, necesarul de personal pentru paza, amenajarile, instalatiile si mijloacele tehnice de paza si de alarmare, consemnul posturilor, legatura si cooperarea cu alte organe cu atributii de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si persoanelor si modul de actiune in diferite situatii. De asemenea, vor fi prevazute si regulile de acces, potrivit dispozitiilor conducatorului unitatii, precum si documentele specifice serviciului de paza. (4) In cazul unitatilor in care paza se asigura cu efective ale jandarmeriei, ale societatilor specializate de paza si protectie, ale politistilor locali sau combinat, intocmirea planului de paza se face de catre conducatorii unitatilor beneficiare impreuna cu comandantii/sefii acestor efective. (5) Documentele specifice necesare executarii si evidentei serviciului de paza, cu exceptia celui executat cu efective de jandarmi, si modelele acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Capitolul II - Formele de paza

Sectiunea 1 - Paza cu efective de jandarmi

Art. 6(1) Paza obiectivelor de importanta deosebita pentru apararea tarii, activitatea statului, economie, stiinta, cultura si arta, ale unor institutii din domeniul financiar-bancar, a localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agentii si reprezentante economice straine, a sediilor unor organizatii internationale, precum si a

transporturilor valorilor deosebite sau speciale se asigura cu efective de jandarmi. (2) Paza cu efective de jandarmi se poate asigura si la sediile unor organisme internationale care desfasoara activitati pe teritoriul tarii, la cererea expresa a acestora, adresata Guvernului Romaniei. (3) Unitatile bugetare si sediile misiunilor diplomatice, recum si unitatile de interes strategic care detin instalatii ori obiective de o deosebita importanta nationala, beneficiare de paza cu efective de jandarmi, care sunt exceptate de la plata, se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (4) Obiectivele de importanta deosebita care nu sunt asigurate cu paza militara in timp de pace si se iau in paza, la mobilizare, de catre Jandarmeria Romana se stabilesc, din timp de pace, prin hotarare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si se aproba, la declararea mobilizarii, prin hotarare a Guvernului. (5) Obiectivele si valorile prevazute la alin. (1) si (2), precum si personalul, mijloacele materiale si financiare necesare asigurarii pazei cu efective de jandarmi se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (6) La solicitarea persoanelor fizice sau juridice, in situatii care nu sufera amanare, la propunerea comandantului Jandarmeriei Romane, ministrul afacerilor interne poate aproba asigurarea temporara a pazei cu efective de jandarmi a unor obiective, bunuri, valori si transporturi speciale, altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2). (7) Prin situatii care nu sufera amanare se intelege starile de fapt caracterizate prin tensiuni interne, acte de dezordine si tulburarea grava a ordinii publice, dezastre, furturi frecvente din proprietatea publica sau privata, care impun luarea de indata sub paza cu efective de jandarmi a unor obiective, amplasamente, suprafete de teren, altele decat cele prevazute la alin. (1) si (2), precum si situatiile in care organele de stat cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, in caz de pericol iminent, solicita expres aceasta interventie. (8) Paza cu efective de jandarmi, aprobata in conditiile alin. (6), se ridica dupa incetarea situatiei deosebite care a impus instituirea acesteia. (9) Ridicarea pazei cu efective de jandarmi se realizeaza, de regula, prin hotarare a Guvernului, in cazurile prevazute la alin. (1) si (2), respectiv prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea comandantului Jandarmeriei Romane, in toate situatiile in care beneficiarii pazei, indiferent de modalitatea prin care a fost instituita aceasta, nu respecta obligatiile prevazute de lege sau cele contractuale, refuza incheierea ori reactualizarea contractului. (10) Ridicarea pazei de la obiectivele asigurate cu efective de jandarmi se poate face in termen de 60 de zile de la atentionarea in scris a conducatorilor acestora, prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea comandantului Jandarmeriei Romane. (11) In situatia in care unitatile carora li s-a prevazut prin acte normative asigurarea pazei cu efective de jandarmi isi schimba, isi restrang sau isi inceteaza activitatea ori renunta la aceasta forma de paza, prin hotarare a Guvernului de ridicare a pazei, se vor stabili si modalitatile de redistribuire a efectivelor disponibilizate si a alocatiilor bugetare aprobate in acest sens. (12) Instalarea pazei se va face numai dupa asigurarea de catre beneficiarul serviciului de paza a conditiilor stabilite prin contractul incheiat cu unitatea de jandarmi si prin planul de paza intocmit.

Art. 7(1) Unitatile care beneficiaza de paza cu efective de jandarmi incheie contracte de prestari de servicii cu unitatile de jandarmi, la nivelul esalonului care are organ financiar propriu. (2) Serviciul de paza cu efective de jandarmi se efectueaza contra cost, pe baza tarifelor stabilite de Ministerul Afacerilor Interne, potrivit legii. (3) Serviciul de paza se poate efectua si in conditiile in care, in contrapartida, beneficiarul restarilor de servicii ofera, la randul sau, bunuri sau servicii, daca acestea sunt necesare Jandarmeriei Romane. (4) Conditiile efectuarii serviciului de paza, conform alin. (3), se stabilesc prin hotarare a Guvernului, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. (5) Veniturile realizate din paza si prestarea altor servicii, organizate si executate, potrivit legii, de unitatile de jandarmi se retin integral de catre acestea ca venituri extrabugetare cu titlu permanent, care vor fi utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli curente si de capital.

Art. 8(1) Paza cu efective de jandarmi se organizeaza si se executa potrivit planului de paza, cu respectarea prevederilor art. 5. (2) Efectivele de jandarmi care asigura paza la obiective cu grad sporit de dificultate vor beneficia de aceleasi sporuri pentru conditii periculoase, vatamatoare sau grele de munca, dupa caz, ca si personalul din obiectivul respectiv.

Art. 9In unitatile unde, concomitent cu paza asigurata cu efective de jandarmi, functioneaza si paza proprie, cu politisti locali sau prin societati specializate de paza si protectie, acestea se vor integra, din punct de vedere operativ, in sistemul unic de paza realizat si condus de catre jandarmerie.

Sectiunea 2 - Paza cu politisti locali si paza proprie

Art. 10Paza bunurilor si a valorilor detinute de persoane fizice sau juridice se poate asigura, in conditiile legii, si prin Corpul gardienilor publici*), conform Legii nr. 26/1993 privind infiintarea, organizarea si functionarea Corpului gardienilor publici**). -------- *) Corpul gardienilor publici, reglementat prin Legea nr. 26/1993, s-a reorganizat succesiv in Politia Comunitara prin Legea nr. 371/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Politiei Comunitare, iar aceasta in politia locala prin Legea politiei locale nr. 155/2010, cu modificarile ulterioare. **) Aceasta lege a fost abrogata prin Legea nr. 371/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Politiei Comunitare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 878 din 27 septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Legea nr. 371/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata cu exceptia art. 20 si 21 referitaore la serviciile publice destinate asigurarii pazei obiectivelor de interes judetean, prin Legea politiei locale nr. 155/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 488 din 15 iulie 2010, cu modificarile ulterioare.

Art. 11Paza proprie se organizeaza in raport cu natura obiectivelor, a bunurilor si valorilor ce urmeaza a fi pazite, cu amplasarea, intinderea si vulnerabilitatea pe care le prezinta unele unitati si locuri din incinta acestora, cu numarul de schimburi in care se desfasoara activitatea, punctele de acces si cu alte criterii specifice.

Art. 12(1) Paza proprie se realizeaza cu personal calificat, angajat al unitatii beneficiare, conform legii. (2) In fucntie de numarul personalului de paza, conducerea unitatii va numi un sef de serviciu sau un imputernicit care sa asigure selectia, incadrarea, echiparea, dotarea cu armament si mijloace de protectie, precum si pentru instruirea, planificarea si controlul acestuia. (3) La unitatile unde numarul posturilor de paza este de peste 20, structura de conducere necesara este formata din seful serviciului de paza si seful de tura. (4) La celelalte unitati unde numarul de paznici este sub 20, activitatile specifice de paza se indeplinesc de catre un imputernicit al conducerii unitatii. (5) Seful serviciului de paza sau imputernicitul cu paza se subordoneaza direct conducerii unitatii si stabileste impreuna cu aceasta masurile cele mai eficiente de paza.

Art. 13(1) Personalul de paza proprie se compune din paznici, portari, controlori de acces sau alte persoane stabilite de conducerea unitatii, din persoanele desemnate sa asigure instruirea, controlul si coordonarea activitatii de paza. Se asimileaza personalului de paza si persoanele care cumuleaza atributiile de paza cu

alte atributii de serviciu. (2) Personalul din paza proprie se doteaza cu uniforme, echipament de protectie si insemne distinctive, pe care le poarta pe timpul executarii serviciului.

Art. 14(1) Cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene si alte mijloace, in raport cu importanta obiectivelor, a bunurilor si valorilor pazite. (2) La unitatile unde functioneaza paza proprie si paza cu efective de jandarmi, dotarea cu arme de foc, avizarea, instruirea si controlul personalului de paza se efectueaza de catre unitatea de jandarmi care coordoneaza sistemul unic de paza.

Sectiunea 3 - Paza in mediul rural

Art. 15Unitatile situate pe teritoriul localitatilor rurale isi organizeaza paza conform prevederilor prezentei legi.

Art. 16Persoanele fizice sau juridice care detin, cu orice titlu, terenuri agricole isi pot organiza, in asociere sau individual, paza de camp, prin una dintre formele de paza prevazute de lege.

Art. 17Paza cailor ferate, a padurilor, a terenurilor forestiere, a fondurilor de vanatoare si de pescuit, a conductelor pentru transportul hidrocarburilor si al produselor petroliere, a sistemelor de irigatii, a retelelor telefonice si de transport al energiei electrice se asigura de catre operatorii economici de profil, in formele prevazute de lege.

Art. 18(1) In localitatile rurale se organizeaza paza comunala. (2) Primarul este obligat sa ia masuri pentru a asigura paza bunurilor publice si ale cetatenilor si raspunde pentru intocmirea planului de paza a comunei. (3) Intocmirea planului de paza, instruirea si controlul personalului de paza din localitatile rurale se efectueaza de catre organele locale de politie sau de structurile implicate in activitatea de paza. (4) Modalitatile de efectuare a pazei in mediul rural se stabilesc prin hotarare a consiliului local, dupa consultarea prealabila a locuitorilor, in formele prevazute de lege. (5) Plata serviciilor de paza in mediul rural, precum si procurarea de echipamente de protectie, insemne si mijloace de aparare sau utilitare, necesare bunei executari a serviciului de paza, se asigura din bugetul local. Pentru plata serviciilor de paza, consiliile locale pot institui taxe speciale, conform legii.

Sectiunea 4 - Paza si protectia prin societati specializate

Art. 19(1) Societatile specializate de paza si protectie sunt societati reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, private care se constituie si functioneaza potrivit legislatiei comerciale si prevederilor prezentei legi, avand ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor, paza transporturilor de bunuri si valori, in conditii de maxima siguranta a acestora, precum si protectia persoanelor. (2) Societatile specializate de paza si protectie functioneaza in baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, cu avizul prealabil al Serviciului Roman de Informatii, pentru cel putin unul

dintre obiectele de activitate prevazute la alin. (4), care poate fi reinnoita la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Roman de Informatii poate constitui temei pentru anularea licentei de functionare. (3) Pentru obtinerea licentei de functionare este necesara intrunirea urmatoarelor conditii: a) prezentarea regulamentului de organizare si functionare a societatii; b) prezentarea listei cu mijloacele materiale, tehnice, de transport, de comunicatii, cu mijloacele audiovideo, aparatura de recunoastere si identificare, sistemele de alarma impotriva efractiei, sistemele de cronometrare si numarare, cu centrele de supraveghere si dispeceratele, tehnica de calcul si softul utilizat, cu armamentul si alte mijloace tehnice care vor face parte din dotarea societatii, in functie de obiectul de activitate; c) prezentarea dovezilor de inregistrare cu denumirea societatii si a insemnelor distinctive inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci; d) prezentarea notificarii prin care se incunostinteaza consiliul judetean sau, dupa caz, Consiliul General al Municipiului Bucuresti despre faptul ca societatea va avea sediul social in zona de responsabilitate a acestora; e) prezentarea dovezii de achitare a taxei pentru obtinerea licentei de functionare; f) prezentarea atestatului profesional pentru persoanele care executa activitati de paza si protectie. (4) Societatile specializate de paza si protectie pot avea unul sau mai multe dintre urmatoarele obiecte de activitate: a) servicii de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si servicii de consultanta in domeniu; b) servicii de paza a transporturilor de bunuri si valori, precum si servicii de consultanta in domeniu; c) servicii de protectie personala specializata, denumita garda de corp, si servicii de consultanta in domeniu. (5) Prin servicii de paza se intelege: a) paza proprietatii impotriva accesului neautorizat sau a ocuparii abuzive; b) paza proprietatii impotriva furturilor, a distrugerilor, incendiilor, precum si a altor actiuni producatoare de pagube materiale; c) detectarea substantelor, armelor, explozibililor sau a materialelor de orice natura care pot provoca o paguba; d) paza proprietatii intelectuale; e) paza mediului inconjurator; f) furnizarea catre autoritatile competente a informatiilor legate de incidentele aparute in timpul activitatii de paza. (6) Prin servicii de paza a transporturilor de bunuri si valori se intelege: a) organizarea si asigurarea pazei transportului terestru, pe apa sau aerian al unor bunuri de importanta deosebita, valori sau al oricarui alt obiect pe care beneficiarul serviciului il denumeste astfel; b) organizarea si asigurarea pazei transportului unor date si informatii, indiferent de suportul pe care acestea se afla si de modalitatea aleasa pentru transmitere; c) organizarea si asigurarea, potrivit legislatiei in vigoare, a protejarii mijloacelor de comunicatii; d) organizarea si asigurarea transportului pentru persoanele care solicita sa fie transportate in conditii de maxima siguranta; e) furnizarea catre autoritatile competente a datelor despre incidentele aparute in timpul activitatii de transport. (7) Prin serviciu de protectie specializata a persoanei - garda de corp - se intelege: a) protejarea vietii si integritatii corporale a persoanei aflate sub protectie; b) protejarea persoanei aflate sub protectie impotriva hartuirii, pedepsita de lege; c) protejarea persoanei aflate sub protectie in timpul transportului; d) furnizarea catre autoritatile competente a informatiilor legate de incidentele aparute in timpul activitatii de protectie. (8) Prin serviciu de consultanta se intelege: a) asistenta cu privire la activitatile care fac obiectul prevederilor alin. (5)-(7);

b) intocmirea de analize, evaluari si rapoarte asupra riscurilor la adresa securitatii persoanei, proprietatii sau mediului. (9) Conducatorul societatii specializate de paza si protectie trebuie sa obtina avizul inspectoratului de politie judetean sau al Directiei Generale de Politie a Municipilui Bucuresti, dupa caz, in a carei raza teritoriala isi are sediul societatea respectiva. (10) Unitatea de politie competenta poate acorda avizul persoanei prevazute la alin. (9), care are cetatenie romana sau cetatenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European, a implinit varsta de 21 de ani, poseda pregatire corespunzatoare atributiilor ce ii revin, este cunoscuta ca avand o buna conduita cetateneasca si nu a suferit condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie.

Art. 20(1) Personalului din societatile specializate de paza si protectie ii este interzis sa culeaga date si informatii. (2) In situatia in care intra in posesia unor date si informatii care vizeaza siguranta nationala, personalul mentionat la alin. (1) are obligatia sa informeze, de indata, autoritatile competente cu atributii in domeniul sigurantei nationale.

Art. 21(1) Conducatorii societatilor specializate de paza si protectie sunt obligati sa asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor proprii in organizarea si functionarea acestei forme de paza, in angajarea, pregatirea si controlul personalului, portul uniformei si al insemnelor distinctive, precum si in dotarea cu mijloace de interventie si aparare individuala, conform legii. (2) Plata serviciilor de paza si protectie prestate de catre societatile specializate se face pe baza contractelor incheiate cu beneficiarii. (3) Societatile specializate de paza si protectie au obligatia de a pastra evidenta contractelor in registre speciale. (4) Societatile specializate de paza si protectie nu pot adopta insemne, uniforme, legitimatii, accesorii de echipament sau denumiri identice, asemanatoare sau de natura sa conduca la confuzii intre acestea, precum si cu cele ale autoritatilor publice ori ale organismelor internationale la care Romania este parte. (5) Modelul echipamentului personalului de paza si protectie se stabileste prin hotarare a Guvernului si se inscriptioneaza cu denumirea si sigla societatii, aprobate cu ocazia acordarii licentei. Pe autovehiculele din dotarea societatilor specializate se inscriptioneaza numai denumirea, sigla, obiectul de activitate pentru care s-a emis licenta de catre politie si numerele de telefon ale societatii. Montarea si folosirea de mijloace de semnalizare luminoasa sau acustica pe autovehiculele societatilor de paza si protectie sunt interzise. (6) Societatile specializate de paza si protectie se pot asocia cu societati sau firme straine de profil, cu respectarea prevederilor legii.

Sectiunea 5 - Garda de corp

Art. 22(1) Garda de corp se asigura de catre societatile specializate de paza si protectie care au primit licenta in acest scop, numai prin personal special atestat. (2) Persoanele fizice pot angaja garda de corp numai pe baza de contract incheiat cu societatile specializate de paza si protectie prevazute la alin. (1).

Art. 23

Personalul care executa serviciul de garda de corp este obligat ca in activitatile desfasurate sa respecte legile in vigoare si sa nu lezeze in vreun fel drepturile si liberttile cetatenilor.

Capitolul III - Paza transporturilor bunurilor si valorilor, precum si a transporturilor cu caracter special

Art. 24(1) Paza transporturilor bunurilor si valorilor, constand in sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte inscrisuri de valoare, metale si pietre pretioase, se asigura cu mijloace de transport anume destinate si se realizeaza, dupa caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societati specializate de paza si protectie, inarmati cu arme de foc, in conditiile legii. (2) Paza transporturilor produselor cu caracter special, care constau in: arme, munitii, tehnica de lupta, materii explozive, stupefiante, substante toxice, materiale nucleare sau alte materii radioactive ori alte materii sau substante periculoase, se efectueaza cu mijloace de transport anume destinate si se asigura cu efective de jandarmi, cu exceptia celor organizate si executate cu efective ale Ministerului Apararii Nationale. (3) Paza transporturilor bunurilor si valorilor sau a produselor cu caracter special, aflate in tranzit pe teritoriul Romaniei, pe calea ferata ori rutiera, se asigura cu efective de jandarmi.

Art. 25(1) Paza transporturilor de bunuri si valori sau a celor cu caracter special se organizeaza si se executa potrivit prevederilor planului de paza, intocmit de unitatea ale carei bunuri sau valori se transporta impreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul politiei, care este obligatoriu si in cazul modificarii acestuia. Acest aviz nu este necesar in cazul unitatilor la care paza transportului se asigura cu efective de jandarmi sau cu cele apartinand unor institutii cu atributii in domeniul apararii si sigurantei nationale. (2) Prin planul de paza se stabilesc in principal: bunurile si valorile de transportat, conditiile de mediu adecvate naturii bunurilor si valorilor care se transporta, situatia operativa, durata transportului, mijloacele de transport folosite, variantele de transport, dispozitivul de paza, consemnul general si particular pentru personalul implicat, dotarea cu mijloace tehnice si de autoaparare, modul de actiune in diferite situatii, potrivit reglementarilor legale in vigoare. (3) De regula, transporturile de bunuri sau valori ori transporturile produselor cu caracter special se efectueaza pe timp de zi. (4) Indiferent de natura transportului, paza acestuia se va asigura de cel putin o persoana inarmata, in cadrul localitatii, si de minimum doua, in afara acesteia. (5) Efectivele necesare pazei transporturilor bunurilor si valorilor, precum si a celor speciale, prevazute la art. 24, se stabilesc de comun acord, de catre conducatorul unitatii care asigura efectivele de paza si cel al unitatii beneficiare, prin planul de paza si prin contract. (6) Pentru efectivele care asigura paza transporturilor bunurilor si valorilor, inclusiv a celor cu caracter special prevazute la art. 24 alin. (2), beneficiarii vor asigura, dupa caz, conditii corespunzatoare pentru executarea serviciului, astfel: a) compartiment de serviciu sau vagoane tip corp de garda, pentru transportul pe calea ferata; b) autovehicule blindate, semiblindate sau special amenajate, pentru transportul valorilor sau produselor speciale, precum si pentru echipajele care asigura paza acestora; c) compartimente special amenajate sau rezervate, pentru transporturi navale sau aeriene. (7) Bunurile si valorile prevazte la art. 24 se asigura la o societate de asigurari de catre beneficiarul contractului de transport ori de catre transportator, dupa caz, potrivit intelegerii dintre parti.

Art. 26(1) Mijloacele auto destinate transportului bunurilor si valorilor sau celui cu caracter special, prevazute la art. 24, se doteaza cu dispozitive tehnice de paza, alarmare, monitorizare, localizare si supraveghere, destinate sa asigure securitatea persoanelor insotitoare, a bunurilor, a valorilor si produselor speciale

transportate, si se echipeaza cu tehnica de comunicatii radio pe frecventele aprobate conform legii. (2) In cazul transporturilor bunurilor si valorilor constand in valori stiintifice, tehnice, de cultura si arta sau al celor cu caracter special prevazute la art. 24 alin. (2), conducatorul unitatii asigura cel putin un echipaj de insotire pentru paza si protectia bunurilor sau a valorilor respective. (3) Transportatorii de bunuri sau valori au obligatia monitorizarii permanente a derularii transporturilor si sesizarii de urgenta a politiei in caz de pericol. (4) Cerintele minime pe care trebuie sa le indeplineasca mijloacele de transport prevazute la art. 24 alin. (1) si (2), pentru protectia personalului insotitor si a valorilor transportate, se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Capitolul IV - Sisteme tehnice de protectie si de alarmare impotriva efractiei

Sectiunea 1 - Mijloace de protectie si de alarmare impotriva efractiei

Art. 27(1) Conducatorii unitatilor care detin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor si informatiilor cu caracter secret de stat sunt obligati sa asigure paza, mijloacele mecano-fizice de protectie si sistemele de alarmare impotriva efractiei in locurile de pastrare, depozitare si manipulare a acestora, precum si in locurile unde se desfasoara activitati care au un asemenea caracter. (2) Proiectele sistemelor de alarmare se avizeaza de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti ori de inspectoratul de politie judetean pe raza caruia se afla obiectivul, sub aspectul respectarii cerintelor minime de securitate impotriva efractiei. (3) Elementele de protectie mecano-fizice incorporate imobilelor destinate pastrarii, depozitarii si manipularii bunurilor si valorilor de orice fel trebuie sa fie rezistente la efractie, corespunzator gradului de siguranta impus de caracteristicile obiectivului pazit, in conformitate cu cerintele tehnice stabilite prin normele metodologice de aplicare a prez entei legi. (4) In sensul prezentei legi, prin elemente de protectie mecano-fizice se intelege: ziduri, plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, geamuri si folie de protectie, grilaje, usi si incuietori. (5) In sensul prezentei legi, prin sistem de alarmare impotriva efractiei se intelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din centrala de comanda si semnalizare optica si acustica, detectoare, butoane si pedale de panica, control de acces si televiziune cu circuit inchis cu posibilitati de inregistrare si stocare a imaginilor si datelor, corespunzator gradului de siguranta impus de caracteristicile obiectivului pazit. (6) Instalarea, modificarea, inclusiv punerea in functiune a sistemelor de alarmare impotriva efractiei se avizeaza si se controleaza potrivit prevederilor alin. (2). (7) Proiectele sistemelor de alarmare impotriva efractiei se intocmesc in mod obligatoriu pentru obiectivele care sunt supuse avizarii politiei, iar elaborarea acestora se face cu respectarea cerintelor tehnice minime stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 28In proiectele de executie a constructiilor destinate producerii, pastrarii sau detinerii unor bunuri ori valori importante sau a lucrarilor de modernizare, modificare si transformare a acestora trebuie sa se prevada construirea sau introducerea mijloacelor de protectie mecano-fizice si instalarea sistemelor tehnice de paza si alarmare impotriva efractiei.

Art. 29Beneficiarii, conducatorii si personalul societatilor specializate in domeniul sistemelor de alarmare si al mijloacelor de protectie mecano-fizice sunt obligati sa pastreze confidentialitatea informtiilor referitoare

la sistemele instalate sau avute in intretinere.

Art. 30Clasificarea sistemelor de alarmare impotriva efractiei se face in raport cu importanta bunurilor si a valorilor ce urmeaza a fi aparate si cu categoria de importanta a constructiei de catre societatile de asigurare.

Sectiunea 2 - Licentierea societatilor specializate in sisteme de alarmare impotriva efractiei

Art. 31(1) Persoanele fizice sau juridice pot desfasura activitati de proiectare, instalare, modificare sau intretinere a componentelor sau sistemelor de alarmare impotriva efractiei, numai pe baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane, prelungita la fiecare 3 ani, si cu avizul prealabil al Serviciului Roman de Informatii, eliberat in termen de 30 de zile. (2) Persoanele fizice sau juridice prevazute la alin. (1) sunt obligate ca, in termen de 15 zile, sa comunice in scris unitatii de politie competente orice modificare intervenita in structura si organizarea activitatii pentru care a fost eliberata licenta. (3) Conducatorii persoanelor juridice, personalul tehnic al acestora si persoanele fizice care desfasoara activitatile prevazute la alin. (1) se avizeaza de inspectoratele de politie judetene sau de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti pe raza carora/careia societatea isi are sediul, respectiv persoana fizica, domiciliul. (4) Persoanele licentiate sau autorizate intr-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European pot desfasura activitatile prevazute la alin. (1) si (3) dupa notificarea Inspectoratului General al Politiei Romane.

Art. 32(1) Societatilor specializate in domeniul sistemelor de alarmare le sunt interzise culegerea de informatii, inregistrarile audio sau video care excedeaza obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenta, precum si instalarea de echipamente disimulate care sa le permita executarea acestor activitati. (2) Conducatorii societatilor specializate in proiectarea, producerea, instalarea si intretinerea sistemelor de alarmare impotriva efractiei sunt obligati sa asigure respectarea prevederilor legale si a regulamentelor proprii de organizare si fucntionare, aprobate cu ocazia acordarii licentei. (3) Societatile specializate in domeniul sistemelor de alarmare se pot asocia cu societati sau firme de profil straine, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Sectiunea 3 - Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare

Art. 33(1) Unitatile de jandarmi, politistii locali, societatile specializate de paza si protectie, precum si cele din domeniul sistemelor de alarmare impotriva efractiei pot infiinta dispecerate de zona care sa monitorizeze si sa transmita alarmele de la sistemele electronice conectate la echipajele de interventie. (2) Infiintarea dispeceratelor de zona, potrivit alin. (1), se face numai dupa avizarea regulamentului de organizare si functionare de catre Inspectoratul General al Politiei Romane. Fac exceptie unitatile de jandarmi, pentru dispeceratele proprii. (3) Plata serviciilor de monitorizare prin dispecerat a sistemului de alarmare local se face pe baza contractelor incheiate cu beneficiarii acestora. (4) Interventia echipajelor mobile in cazul receptarii semnalelor de alarma de la abonatii conectati se va realiza cu personal calificat din cadrul jandarmeriei, al politistilor locali ori al societatilor specializate de paza si protectie.

(5) In situatiile in care interventia este confirmata si fortele proprii sunt depasite de amploarea evenimentelor, prin dispecerat se anunta unitatea de politie competenta, in vederea prinderii infractorilor si a cercetarii locului faptei. In celelalte cazuri, dupa prinderea infractorilor, acestia vor fi predati de indata unitatilor de politie competente teritorial. (6) Mentionarea in planul de paza a faptului ca obiectivul este asigurat prin conectarea sistemului de alarma la un dispecerat de monitorizare si transmitere a semnalelor de alarma este obligatorie.

Capitolul V - Selectia, atestarea, angajarea, pregatirea si dotarea personalului de paza si garda de corp

Sectiunea 1 - Selectia si angajarea personalului de paza si garda de corp

Art. 34Raspunderea pentru selectia, angajarea, nivelul pregatirii, echiparea si dotarea personalului de paza si garda de corp revine angajatorului.

Art. 35Personalul cu atributii de paza se compune din: agenti de paza, portari, controlori de acces, supraveghetori, insotitori de valori sau alte persoane stabilite de conducerea unitatii ori desemnate sa asigure instruirea, controlul si coordonarea activitatii de paza.

Art. 36Persoana care urmeaza sa indeplineasca atributii de paza sau protectie trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa fie cetatean roman sau cetatean al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European si sa aiba varsta de cel putin 18 ani; b) sa fie apt medical pentru exercitarea functiei; c) sa nu aiba antecedente penale pentru infractiuni savarsite cu intentie; d) sa fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 37(1) Angajarea personalului cu atributii de paza sau garda de corp se face pe baza atestatului eliberat in conditiile prevazute la art. 38 si a certificatului de cazier judiciar. (2) Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), care detin secrete de stat sau care desfasoara activitati de interes strategic, sunt obligati sa solicite si avizul Serviciului Roman de Informatii, pentru personalul angajat in vederea executarii serviciului de paza. (3) Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1) pot angaja pe durata determinata persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 36 lit. a)-c), dar nu mai mult de 3 luni si doar la prima angajare, cu scopul de a asigura perioada necesara pentru finalizarea procedurilor de angajare si de obtinere a atestatului profesioanl.

Sectiunea 2 - Atestarea si pregatirea personalului de paza si garda de corp

Art. 38(1) Atestarea personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si de garda de corp se face de catre Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, de inspectoratul de politie judetean in raza caruia persoana isi are domiciliul sau resedinta, dupa absolvirea cursurilor de calificare profesionala de baza si promovarea examenului, pe baza documentelor care atesta

indeplinirea conditiilor prevazute la art. 36 lit. a)-c). (2) Atestatul eliberat potrivit alin. (1) acorda dreptul persoanei detinatoare de a practica ocupatia de baza in domeniul reglementat de prezenta lege. (3) Ocupatiile care fac obiectul activitatilor de paza, tipul de formare profesionala necesar pentru practicarea acestor ocupatii si modelul atestatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. (4) Pentru cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, atestatul se poate elibera pe baza documentelor doveditoare, eliberate de autoritatile competente din statul de origine sau de provenienta, persoanelor care cunosc limba romana, scris si vorbit. (5) Sunt exceptate de la obligatia obtinerii certificatului de absolvire a cursului de calificare profesionala persoanele care detin un certificat de competente profesionale, dobandit potrivit legii, si care fac dovada ca au avut calitatea de politist sau cadru militar ori au avut, pentru o perioada de cel putin un an, calitatea de soldat sau gradat voluntar.

Art. 39(1) Formarea profesionala a personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si de garda de corp se realizeaza prin furnizori de formare profesionala din sectorul public sau privat, autorizati in conditiile legii. (2) Furnizorul de formare profesionala are obligatia de a aproba inscrierea la cursurile de calificare profesionala doar a persoanelor care fac dovada indeplinirii conditiilor prevazute la art. 36 lit. a)-c). (3) Examenul de absolvire a cursurilor de calificare profesionala se sustine in fata unei comisii constituite potrivit dispozitiilor art. 42 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata. Din comisie trebuie sa faca parte si un reprezentant al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, al inspectoratului de politie judetean in raza caruia furnizorul de formare profesionala isi are sediul. (4) Tematica programelor de formare profesionala se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Sectiunea 3 - Dotarea personalului de paza

Art. 40Angajatorii sunt obligati sa doteze personalul de paza si garda de corp cu uniforma, insemne distinctive si, dupa caz, echipament de protectie, pe care acesta le poarta numai in timpul executarii serviciului.

Art. 41Personalul de paza sau garda de corp are obligatia de a purta in timpul serviciului un ecuson de identificare cu numele si prenumele, precum si cu denumirea unitatii la care este angajat.

Art. 42(1) Uniforma si insemnele se stabilesc de catre angajator. Aceasta va fi inscriptionata numai cu denumirea si sigla societatii angajatoare. (2) Este interzis societatilor private de paza sa adopte insemne, uniforme, accesorii sau denumiri similare ori asemanatoare cu cele ale autoritatilor publice. Societatilor private de paza li se interzice si folosirea de cagule, masti pentru protectia fetei si catuse metalice.

Art. 43(1) In raport cu importanta si natura obiectivelor, bunurilor si valorilor pazite, cu avizul politiei sau al jandarmeriei, dupa caz, personalul de paza sau garda de corp poate fi dotat cu arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene de capacitate mica si alte mijloace de aparare, autorizate prin lege.

(2) Dotarea cu arme de foc a personalului de paza sau garda de corp se face numai dupa avizarea, dupa caz, de catre politie sau jandarmerie a planului de paza/protectie a obiectivului/persoanei ori a transportului de bunuri si valori speciale sau a produselor cu caracter special.

Art. 44(1) Armamentul si munitia se asigura prin inchiriere, contra cost, de catre unitatea de politie sau jandarmi competenta teritorial. (2) Cel putin semestrial, sub supravegherea unitatilor de politie sau jandarmi competente teritorial, se vor organiza trageri de antrenament cu personalul de paza si garda de corp dotat cu arme de foc. (3) Contravaloarea munitiei consumate se suporta de angajator.

Capitolul VI - Atributiile personalului de paza si garda de corp

Sectiunea 1 - Atributiile personalului de paza

Art. 45Personalul de paza este obligat sa cunoasca si sa respecte indatoririle ce-i revin, fiind direct raspunzator pentru paza si integritatea obiectivelor, bunurilor si valorilor incredintate.

Art. 46In timpul serviciului, personalul de paza este obliat: a) sa cunoasca locurile si punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a preveni producerea oricaror fapte de natura sa aduca prejudicii unitatilor pazite; b) sa pazeasca obiectivul, bunurile si valorile nominalizate in planul de paza si sa asigure integritatea acestora; c) sa permita accesul in obiectiv numai in conformitate cu reglementarile legale si cu dispozitiile interne; d) sa opreasca si sa legitimeze persoanele despre care exista date sau indicii ca au savarsit infractiuni ori alte fapte ilicite in obiectivul pazit, pe cele care incalca normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar in cazul infractiunilor flagrante, sa prinda si sa prezinte politiei pe faptuitor, sa opreasca si sa predea politiei bunurile ori valorile care fac obiectul infractiunii sau al altor fapte ilicite, luand masuri pentru conservarea ori paza lor, intocmind totodata un proces-verbal pentru luarea acestor masuri. Procesul-verbal astfel intocmit constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala; e) sa incunostinteze de indata seful sau ierarhic si conducerea unitatii beneficiare despre producerea oricarui eveniment in timpul executarii serviciului si despre masurile luate; f) in caz de avarii produse la instalatii, conducte sau rezervoare de apa, combustibili ori de substante chimice, la retelele electrice sau telefonice si in orice alte imprejurari care sunt de natura sa produca pagube, sa aduca de indata la cunostinta celor in drept asemenea evenimente si sa ia primele masuri pentru limitarea consecintelor evenimentului; g) in caz de incendii, sa ia imediat masuri de stingere si de salvare a persoanelor, a bunurilor si a valorilor, sa sesizeze pompierii si sa anunte conducerea unitatii si politia; h) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanelor si de evacuare a bunurilor si a valorilor in caz de dezastre; i) sa sesizeze politia in legatura cu orice fapta de natura a prejudicia patrimoniul unitatii si sa-si dea concursul ori de cate ori este solicitat de catre organele de urmarire penala sau de organele de politie; j) sa pastreze secretul de stat si cel de serviciu, daca, prin natura atributiilor, are acces la asemenea date si informatii; k) sa poarte numai in timpul serviciului mijloacele de aparare, de protectie si armamentul cu care este dotat si sa faca uz de arma numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege;

l) sa poarte uniforma si insemnele distinctive numai in timpul serviciului, cu exceptia locurilor de munca unde se impune o alta tinuta; m) sa nu se prezinte la serviciu sub influenta bauturilor alcoolice si nici sa nu consume astfel de bauturi in timpul serviciului; n) sa nu absenteze fara motive temeinice si fara sa anunte in prealabil conducerea unitatii despre aceasta; o) sa execute intocmai dispozitiile sefilor ierarhici, cu exceptia celor vadit nelegale, si sa fie respectuos in raporturile de serviciu; p) sa execute, in raport de specificul obiectivului, bunurile sau valorile pazite, precum si orice alte sarcini care i-au fost incredintate, potrivit planului de paza; q) sa respecte consemnul general si particular al postului.

Art. 47Seful formatiei de paza, pe langa obligatiile prevazute la art. 46, are si urmatoarele atributii: a) sa organizeze, sa conduca si sa controleze activitatea de paza, precum si modul de executare a serviciului de catre personalul din subordine; b) sa informeze de indata conducerea unitatii si politia despre evenimentele produse pe timpul activitatii de paza si sa tina evidenta acestora; c) sa propuna conducerii unitatii masuri pentru perfectionarea activitatii de paza; d) sa tina evidenta armamentului si a munitiei din dotarea personalului de paza, sa asigure pastrarea, intretinerea, depozitarea si folosirea acestora, potrivit legii; e) sa execute programul de pregatire profesionala specifica a personalului de paza din subordine.

Sectiunea 2 - Atributiile garzii de corp

Art. 48(1) In timpul serviciului, personalul care executa garda de corp are, pe langa obligatiile prevazute la art. 46 lit. d) si j) -o), si urmatoarele obligatii specifice: a) sa apere persoana careia ii asigura garda de corp impotriva unor atacuri care pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea sau bunurile acesteia; b) sa ia primele masuri pentru salvarea persoanei beneficiare de garda de corp, cand aceasta a fost ranita; c) sa nu execute, la cererea beneficiarului de garda de corp, activitati care depasesc limita atributiilor sale legale; d) sa anunte unitatea de politie de indata ce intra in posesia unor date sau informatii despre iminenta pregatire sau savarsire a unor infractiuni; e) sa opreasca si sa imobilizeze, in functie de posibilitati, persoanele care au savarsit fapte de natura a pune in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea sau bunurile persoanei careia ii asigura protectia si sa sesizeze de indata cea mai apropiata unitate de politie; f) sa participe, la cererea autoritatilor statului, la indeplinirea misiunilor ce revin acestora pentru prinderea infractorilor, fara a incalca obligatiile fata de persoana pe care o are in paza; g) sa coopereze cu autoritatile statului care au atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale. (2) Personalului prevazut la alin. (1) ii este interzis portul armamentului in sediile institutiilor publice.

Art. 49Modul de actiune al personalului care executa serviciul de garda de corp se stabileste prin planul de protectie intocmit de societatea specializata de paza, avizat de unitatea de politie competenta teritorial.

Capitolul VII - Obligatiile conducatorilor de unitati

Art. 50Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1), in care functioneaza sisteme de paza, au urmatoarele obligatii: a) raspund de organizarea si functionarea pazei unitatilor, bunurilor si valorilor pe care le detin, cu orice titlu; b) analizeaza temeinic nevoile stricte de paza si stabilesc efectivele necesare, in raport cu natura, importanta, marimea si vulnerabilitatea unitatilor respective, cu specificul productiei si cu locul de dispunere a acestora; in obiectivele in care paza se executa cu efective de jandarmi, analiza si stabilirea masurilor se realizeaza impreuna cu comandantul unitatii de jandarmi care a aprobat planul de paza; c) asigura, pentru executarea serviciului de paza, selectionarea persoanelor cu profil moral corespunzator, cu aptitudini fizice si profesionale necesare acestei activitati; d) iau masuri de instruire specifica a personalului de paza si controleaza modul in care acesta isi executa atributiile de serviciu; e) asigura executarea amenajarilor si a instalatiilor necesare desfasurarii serviciului de paza, precum si introducerea, intretinerea si mentinerea in stare de functionare a sistemelor tehnice de legatura, de paza si de alarma impotriva efractiei; f) asigura echiparea personalului de paza cu uniforma si insemne distinctive, in conditiile legii; g) asigura corp de garda sau incapere de serviciu pentru efectivele de jandarmi, politisti locali ori cele ale societatilor specializate destinate serviciului de paza si fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de functionare a acestuia; h) incheie contracte de prestari de servicii in domeniul pazei, garzii de corp, pentru instalarea sistemelor de alarma impotriva efractiei, numai cu societatile sau persoanele ori prin politia locala carora li s-a acordat licenta, dupa caz, de catre Inspectoratul General al Politiei Romane; i) asigura spatiile si amenajarile necesare pastrarii in deplina siguranta a armamentului si a munitiei destinate serviciului de paza; j) stabilesc reguli privind accesul si circulatia in interiorul obiectivului pazit; k) stabilesc responsabilitati pentru sefii compartimentelor de munca, in ceea ce priveste paza si siguranta utilajelor si instalatiilor.

Art. 51Indeplinirea obligatiilor prevazute la art. 50 se realizeaza, dupa caz, cu sprijinul de specialitate al unitatilor de politie sau jandarmi competente teritorial.

Capitolul VIII - Obligatiile Ministerului Afacerilor Interne

Art. 52Ministerul afacerilor Interne asigura, prin structurile de specialitate, coordonarea, indrumarea si controlul activitatilor de paza si protectie pe teritoriul Romaniei.

Art. 53In scopul asigurarii pazei si a sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, Politiei Romane ii revin urmatoarele atributii principale: a) avizeaza planurile de paza ale unitatilor la care paza nu este asigurata cu efective de jandarmi si stabileste, dupa caz, necesitatea dotarii personalului implicat cu armament si munitie aferenta, in conditiile existentei documentelor care atesta dreptul de proprietate sau, dupa caz, dreptul de folosinta asupra obiectivului; b) acorda sprijin de specialitate in organizarea pazei la aceste unitati in pregatirea personalului de paza si

urmareste executarea intocmai a masurilor stabilite prin planul de paza; c) elibereaza licente de functionare societatilor specializate de paza si emite avizul pentru conducatorii acestora, in conditiile legii; d) elibereaza atestate pentru incadrarea personalului de paza sau retrage atestatul acordat, cand nu mai sunt indeplinite conditiile legale care au stat la baza eliberarii acestuia; e) avizeaza, dupa caz, planurile tematice de pregatire a personalului de paza si garda de corp; f) avizeaza proiectele sistemelor tehnice de alarmare contra efractiei, propuse a se instala in unitatile prevazute la art. 2 alin. (1); g) indruma si supravegheaza, dupa caz, executarea sedintelor de tragere cu armamentul din dotare al personalului de paza si garda de corp; h) acorda asistenta in organizarea activitatii de paza si garda de corp si asigura, in mod gratuit, armamentul necesar in vederea dotarii personalului institutiilor publice autorizate prin lege de infiintare, organizare si functionare sa detina si sa foloseasca arme de foc si munitii, cu exceptia celor din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala; i) asigura, prin inchiriere, contra cost, in limita disponibilului, armamentul necesar dotarii personalului de paza pentru celelalte unitati; j) controleaza modul in care se respecta dispozitiile legale cu privire la paza obiectivelor, a bunurilor si a valorilor, precum si a celor privind garda de corp si stabileste masurile ce urmeaza sa fie luate; k) avizeaza regulamentele de organizare si functionare a dispeceratelor de zona care monitorizeaza sisteme de alarma; l) elibereaza licente de functionare societatilor specializate in activitati de proiectare, producere, instalare si intretinere a sistemelor de alarma impotriva efractiei sau a componentelor acestora si de monitorizare a alarmelor in obiective sau retrage licenta acestora, in conditiile legii; m) avizeaza conducatorii si personalul tehnic al societatilor specializate sau retrage acest aviz cand nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de lege; n) avizeaza personalul de paza si garda de corp pentru portarma; o) controleaza si indruma activitatea societatilor specializate; p) tine evidenta licentelor, atestatelor si a avizelor acordate, precum si a celor retrase si furnizeaza, la cererea beneficiarilor serviciilor de paza si protectie, date in acest sens.

Art. 54In scopul asigurarii pazei si sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor, Jandarmeriei Romane ii revin urmatoarele atributii principale: a) asigura paza cu efective de jandarmi a obiectivelor, bunurilor si valorilor, precum si a transportului produselor cu caracter special, stabilite prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin ordin al ministrului afacerilor interne, in conditiile prezentei legi; b) avizeaza planurile de paza la unitatile la care paza este asigurata cu efective de jandarmi si stabileste, dupa caz, necesitatea dotarii personalului implicat cu armament si munitie aferenta; c) acorda sprijin de specialitate in organizarea pazei obiectivelor, bunurilor si valorilor in pregatirea personalului de paza, asigura in mod gratuit armamentul necesar in vederea dotarii personalului de paza si urmareste executarea intocmai a masurilor stabilite prin planul de paza a institutiilor publice autorizate; d) asigura, prin inchiriere, contra cost, in limita disponibilului, armamentul necesar dotarii personalului de paza pentru celelalte unitati; e) organizeaza cursuri de calificare, in conditiile legii; f) indruma si supravegheaza, dupa caz, executarea sedintelor de tragere cu armamentul din dotare al personalului de paza numai pentru unitatile unde functioneaza paza mixta cu jandarmi.

Capitolul IX - Raspunderi si sanctiuni

Art. 55Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea civila, materiala, disciplinara, contraventionala sau penala.

Art. 56Desfasurarea in scop comercial de activitati de paza sau protectie, de proiectare, producere, instalare si intretinere a sistemelor de alarma impotriva efractiei sau a componentelor acestora fara atestat ori fara licenta de functionare prevazuta de lege constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 57Implicarea conducatorilor unitatilor cu paza proprie sau a personalului societatilor specializate de paza si protectie in desfasurarea de actiuni de forta, executari silite, recuperari de debite, conflicte de munca ori de opunere la desfasurarea actiunilor de restabilire a ordinii de drept de catre autoritatile publice competente, precum si nerespectarea dispozitiilor art. 20 se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Art. 58Constituie contraventii la prezenta lege urmatoarele fapte: a) neluarea masurilor de organizare si functionare a pazei, prevazute la art. 3 alin. (1) si (3), art. 5 alin. (1), art. 17 si la art. 18 alin. (2) si (3); b) neluarea masurilor prevazute la art. 24 si la art. 26 alin. (1)-(3); c) neintocmirea planului de paza, conform art. 5 alin. (3), sau a celui de transport de bunuri ori valori, conform art. 25 alin. (1), si neindeplinirea sarcinilor prevazute in acestea ori a masurilor stabilite de unitatea de jandarmi; d) incadrarea sau mentinerea in functie a personalului de paza de orice fel, cu incalcarea dispozitiilor art. 19 alin. (10), art. 21 alin. (1) si (4) si ale art. 36; e) incalcarea de catre personalul de paza ori garda de corp a obligatiilor prevazute la art. 46-49; f) neindeplinirea de catre conducatorii unitatilor a obligatiilor prevazute la art. 50; g) nerespectarea prevederilor art. 23, art. 31 alin. (2), art. 37, art. 39 alin. (2) si art. 40; h) instalarea de sisteme tehnice de alarma impotriva efractiei sau de componente ale acestora, cu incalcarea prevederilor art. 27 alin. (6) si (7), precum si nerespectarea prevederilor art. 28; i) refuzul de a asigura accesul reprezentantilor autoritatilor publice aflati in exercitiul functiunii, al personalului politiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atributiilor legale de control, pentru luarea masurilor de prevenire in obiectivele pazite sau asistate prin mijloace tehnice antiefractie si in organizarea activitatii de garda de corp; j) depasirea limitelor obiectului de activitate al societatii specializate sau al politistilor locali; k) refuzul de a furniza datele, informatiile sau documentele solicitate de catre reprezentantii autoritatilor publice competente, potrivit legii, aflati in exercitiul functiunii; l) executarea, in fapt, a atributiilor de organizare si functionare a activitatii societatilor specializate de catre persoane care au suferit condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie; m) nerespectarea conditiilor care au stat la baza eliberarii licentei de functionare.

Art. 59(1) Contraventiile prevazute la art. 58 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a) cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, contraventiile prevazute la lit. g)-m); b) cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei, contraventiile prevazute la lit. a)-d) si f); c) cu amenda de la 100 lei la 300 lei, contraventia prevazuta la lit. e). (2) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si persoanei juridice.

Art. 60

(1) Licenta de functionare se anuleaza in urmatoarele cazuri: a) la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 58 lit. i)-k), daca faptuitorul are calitatea de conducator al societatii care are ca obiect de activitate paza si/sau protectia, precum si a contraventiilor prevazute la art. 58 lit. l) si m); b) la repetarea, in interval de un an, a faptelor care atrag masura suspendarii; c) la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la art. 57; d) la savarsirea de catre conducatorii societatilor specializate de paza si protectie, ai celor licentiate in domeniul sistemelor de alarmare impotriva efractiei ori al componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infractiuni in legatura cu activitatea acestor societati. (2) Anularea licentei de functionare se dispune de catre Inspectoratul General al Politiei Romane sau, dupa caz, de catre instanta de judecata si se comunica oficiului registrului comertului pe raza caruia functioneaza societatea specializata de paza si protectie, in termen de 10 zile de la data ramanerii definitive a procesului-verbal de contraventie sau a hotararii judecatoresti prin care s-a respins plangerea impotriva procesului-verbal de contraventie. (3) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. c) si d), anularea licentei se dispune dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare a faptuitorului. (4) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a)-d), anularea licentei se dispune in baza actului de constatare motivat, intocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului judetean de politie sau al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, pe raza careia isi are sediul societatea sanctionata, si se comunica Inspectoratului General al Politiei Romane si societatii respective. (5) Dupa anularea licentei de functionare, conducatorul societatii specializate de paza este obligat sa rezilieze contractele incheiate cu beneficiarii, in termen de 10 zile de la comunicarea in scris a acestei masuri. (6) Masura anularii licentei de functionare poate fi atacata in justitie, potrivit legii, de catre societatea sanctionata, iar pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti nu se aplica prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii. (7) La nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane se organizeza evidenta informatizata a tuturor societatilor care au primit licenta de functionare in domeniul pazei, garzii de corp, instalarii sistemelor de alarmare impotriva efractiei si monitorizarii acestor sisteme.

Art. 61(1) Masura retragerii atestatului personalului de paza sau garzii de corp revine Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau, dupa caz, inspectoratului de politie judetean in raza caruia persoana isi are domiciliul ori resedinta si se ia in mod obligatoriu in urmatoarele situatii: a) persoana a savarsit o infractiune in legatura cu serviciul sau o infractiune cu intentie; b) persoana a fost sanctionata contraventional de cel putin doua ori in 6 luni pentru incalcarea dispozitiilor art. 46-48 sau a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice; c) persoana si-a pierdut aptitudinile fizice necesare in vederea indeplinirii functiei de paznic sau garda de corp ori a fost declarata iresponsabila, potrivit legii. (2) Masura retragerii atestatului se propune de agentul constatator sau de angajatorul care a sesizat ca personalul de paza sau garda de corp se afla in vreuna dintre situatiile prevazute la alin. (1) si se dispune de catre unitatea din care face parte agentul constatator, comunicandu-se acest lucru de indata angajatorului si persoanei sanctionate. (3) Persoana careia i s-a retras atestatul poate contesta aceasta masura in justitie, in conditiile legii. (4) Cererea de reprimire a atestatului se poate face dupa un an de la luarea masurii, cu exceptia situatiei in care instanta de judecata constata nevinovatia persoanei. (5) La nivelul Inspectoratului General al Politiei Romane va fi organizata o evidenta informatizata a tuturor persoanelor care au fost atestate pentru serviciul de paza, precum si a celor carora le-au fost retrase atestatele de catre unitatile competente ale Ministerului Afacerilor Interne.

Art. 62

Savarsirea intr-un interval de 3 luni a cel putin doua dintre contraventiile prevazute la art. 58 lit. g) si h) atrage suspendarea, pe o perioada de la o luna la 3 luni, a dreptului societatii sanctionate de a incheia noi contracte si de a angaja personal.

Art. 63Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta lege se fac de catre politisti, jandarmi, precum si de catre primari sau imputerniciti ai acestora, conform competentelor ce le revin, potrivit legii.

Art. 64Contraventiilor prevazute la art. 58 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 65Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere, in termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia.

Capitolul X - Dispozitii finale

Art. 66(1) Paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si persoanelor, precum si a transporturilor cu caracter special apartinand structurilor si institutiilor din domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale se asigura in conformitate cu reglementarile stabilite in cadrul acestora. (2) Serviciul de Protectie si Paza coordoneaza actiunea tuturor fortelor de paza si protectie de la unitatile care beneficiaza de paza proprie, in care demnitarii din competenta sa isi desfasoara activitatea permanent sau temporar.

Art. 67Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba prin hotarare a Guvernului*). ---------- *) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 335 din 17 mai 2012, cu modificarile ulterioare.

Art. 68Societatile specializate de paza si protectie si cele care desfasoara activitati de proiectare, producere, instalare si intretinere a sistemelor de alarmare impotriva efractiei, infiintate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare, infiintate pana la aceeasi data, sunt obligate ca, pana la data de 10 septembrie 2005, sa obtina licentele si avizele de functionare, completandu-si, dupa caz, regulamentele de organizare si functionare cu activitatile prevazute de lege.

Art. 69

Personalul de paza care nu a urmat cursurile de calificare in conditiile prevazute la cap. V si care este incadrat in una dintre formele de paza prevazute la sectiunile 2-5 ale cap. II va fi supus atestarii in conditiile prezentei legi, in termen de un an de la data intrarii in vigoare a acesteia.

Art. 70(1) Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) La aceeasi data, Legea nr. 18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si Hotararea Guvernului nr. 523/1997 privind asigurarea pazei obiectivelor, bunurilor si valorilor cu efective de jandarmi, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 23 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.

LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006 privind securitatea și sănătatea în muncă

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26 iulie 2006

Capitolul I

Dispoziții generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

(2) Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Art. 2. - Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea in munca.

Capitolu II

Domeniul de aplicare

Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

Art. 4. - (1) Fac exceptie de la prevederile Art. 3 alin. (1) cazurile in care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor, tinandu-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Art. 5. - In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:

a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;

b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;

c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca;

e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;

i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;

j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini acest obiectiv;

k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii;

l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;

m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;

n) securitate si sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform legii;

q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

Capitolul III

Obligațiile angajațiilor

Secțiunea I

Obligațiile generale ale angajațiilor

Art. 6. - (1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca.

(2) In cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu.

(3) Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

Art. 7. - (1) In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente.

(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.

(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:

a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in munca, luand in considerare natura activitatilor;

b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luand in considerare natura activitatilor;

c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nicio situatie obligatii financiare pentru lucratori.

Secțiunea II

Servicii de prevenire și protecție

Art. 8. - (1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la Art. 6 si 7, angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate, denumiti in continuare lucratori desemnati.

(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Daca in intreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

(5) In cazul in care angajatorul apeleaza la serviciile externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile prevazute la Art. 16 alin. (2).

(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, in principal, atributii privind securitatea si sanatatea in munca si, cel mult, atributii complementare.

Art. 9. - (1) In toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora in cadrul intreprinderii si/sau unitatii, se impune ca:

a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale adecvate;

c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie in numar suficient.

(2) Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul intreprinderii si/sau unitatii.

(3) Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa colaboreze intre ei ori de cate ori este necesar. (4) In cazul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici, in care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara in domeniu.

(5) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile necesare, precum si numarul considerat suficient, prevazute la alin. (1) si (4).

Secțiunea III

Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol grav si imminent

Art. 10. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinand seama de alte persoane prezente;

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice intreprinderii si/sau unitatii.

Art. 11. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa informeze, cat mai curand posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;

b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in caz de pericol grav si iminent;

c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului in situatia in care inca exista un pericol grav si iminent, in afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

(2) Lucratorii care, in cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.

(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, in cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci cand seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3), cu exceptia situatiilor in care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de neglijenta grava.

SECTIUNEA a 4-aAlte obligatii ale angajatorilor

Art. 12. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat;

c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la Art. 5 lit. g);

d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si in conformitate cu reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, in functie de natura activitatilor si de marimea intreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce revin diferitelor categorii de intreprinderi cu privire la intocmirea documentelor prevazute la alin. (1).

Art. 13. - In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a lucratorilor;

b) sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;

c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati, conform prevederilor legale;

d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze instructiuni proprii, in spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea lor;

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea in munca;

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;

j) sa angajeze numai persoane care, in urma examenului medical si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la Art. 7 alin. (4) lit. e);

l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;

n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;

o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane;

q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;

r) sa asigure echipamente individuale de protectie;

s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, in cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.

Art. 14. - Alimentatia de protectie se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

SECTIUNEA a 5-aInformarea lucratorilor

Art. 16. - (1) Tinand seama de marimea intreprinderii si/sau a unitatii, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, in conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;

b) masurile luate in conformitate cu prevederile Art. 10 alin. (2) si (3).

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti lucratori. Art. 17. - Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, in vederea indeplinirii atributiilor si in conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:

a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la Art. 12 alin. (1) lit. a) si b);

b) evidenta si rapoartele prevazute la Art. 12 alin. (1) lit. c) si d);

c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.

SECTIUNEA a 6-aConsultarea si participarea lucratorilor

Art. 18. - (1) Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:

a) consultarea lucratorilor;

b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;

c) participarea echilibrata.

(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la Art. 5 lit. d) iau parte in mod echilibrat sau sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu privire la:

a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea in munca;

b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la Art. 8 alin. (1) si la Art. 10 alin. (2), precum si cu privire la activitatile la care s-a facut referire la Art. 8 alin. (1);

c) informatiile la care s-a facut referire in Art. 12 alin. (1), Art. 16 si 17;

d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform Art. 8 alin. (4);

e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la Art. 20 si 21.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens, in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.

(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la care s-a facut referire in alin. (1)-(3).

(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat, fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din prezenta lege.

(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile competente, in cazul in care considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca.

(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari, in timpul vizitelor de control.

Art. 19. - In vederea realizarii prevederilor Art. 16, 17 si ale Art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate in munca.

SECTIUNEA a 7-aInstruirea lucratorilor

Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale.

(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:

a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;

b) periodica si ori de cate ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca au dreptul la instruire corespunzatoare.

Art. 21. - (1) Instruirea prevazuta la Art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.

(2) Instruirea prevazuta la Art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze in timpul programului de lucru.

(3) Instruirea prevazuta la Art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze in timpul programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii si/sau unitatii.

CAPITOLUL IVObligatiile lucratorilor

Art. 22. - Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.

Art. 23. - (1) In mod deosebit, in scopul realizarii obiectivelor prevazute la Art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora;

i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

CAPITOLUL VSupravegherea sanatatii

Art. 24. - Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor in functie de riscurile privind securitatea si sanatatea in munca se stabilesc potrivit reglementarilor legale.

Art. 25. - (1) Masurile prevazute la Art. 24 vor fi stabilite astfel incat fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

CAPITOLUL VIComunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

SECTIUNEA 1Evenimente

Art. 26. - Orice eveniment, asa cum este definit la Art. 5 lit. f), va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.

Art. 27. - (1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:

a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la Art. 5 lit. f);

b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;

c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea de sanatate publica teritoriala sau a municipiului Bucuresti, de indata, la constatarea cazului.

Art. 28. - In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute la Art. 29 alin. (1) lit. a) si b), in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.

Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;

c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune.

(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna intr-un proces-verbal.

(3) In caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, institutia medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legala.

SECTIUNEA a 2-aAccidente de munca

Art. 30. - (1) In sensul prevederilor Art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit in cadrul activitatilor culturalsportive organizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;

f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;

h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei sarcini de munca; i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers;

k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;

p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

(2) In situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si l), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca in conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate in munca sau de circulatie in vigoare.

Art. 31. - Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:

a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Art. 32. - (1) Inregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de munca inregistrat de angajator se raporteaza de catre acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator, potrivit legii.

SECTIUNEA a 3-aBolile profesionale

Art. 33. - In sensul prevederilor Art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi si studenti in timpul efectuarii instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti.

(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.

(5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.

CAPITOLUL VIIGrupuri sensibile la riscuri

Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii, precum si persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor care le afecteaza in mod specific.

Art. 36. - Angajatorii au obligatia sa amenajeze locurile de munca tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.

CAPITOLUL VIIIInfractiuni

Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Fapta prevazuta la alin. (1) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 38. - (1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Daca nerespectarea consta in repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

(4) Faptele prevazute la alin. (1) si (3) savarsite din culpa se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savarsita din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

CAPITOLUL IXContraventii

Art. 39. - (1) Constituie contraventii faptele savarsite de angajatorii aflati in una dintre situatiile prevazute de prezenta lege.

(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 13 lit. b), c), p) si r).

(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 13 lit. n).

(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 12 alin. (1) lit. a) si b), Art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o), Art. 20, Art. 29 alin. (1) lit. a) si ale Art. 32 alin. (2).

(5) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 7 alin. (4)-(6), Art. 8, Art. 11 alin. (1) si (3), Art. 13 lit. q) si s) si ale Art. 27 alin. (1) lit. a) si b).

(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei urmatoarele fapte:

a) incalcarea dispozitiilor Art. 9 alin. (1), ale Art. 10 si 16;

b) incalcarea dispozitiilor Art. 14, 15 si ale Art. 34 alin. (1).

(7) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei incalcarea dispozitiilor Art. 11 alin. (2) si (4), ale Art. 17, 19 si 21.

(8) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei urmatoarele fapte:

a) incalcarea dispozitiilor Art. 12 alin. (1) lit. c) si d), Art. 13 lit. g), Art. 18 alin. (5) si (6) si ale Art. 36;

b) incalcarea dispozitiilor Art. 34 alin. (5).

(9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind: a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substantelor ori preparatelor chimice periculoase si a deseurilor rezultate;

b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici, fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;

c) darea in exploatare sau repunerea in functiune, partiala ori totala, a constructiilor, echipamentelor de munca noi sau reparate, precum si pentru aplicarea proceselor tehnologice;

d) intocmirea si respectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;

e) folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice;

g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de munca;

i) transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor de munca, materialelor si produselor;

j) delimitarea, ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase;

k) semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca;

l) asigurarea exploatarii fara pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune si a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente de munca;

m) utilizarea, intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor de munca;

n) asigurarea, marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;

o) asigurarea iluminatului de siguranta;

p) organizarea activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului individual de protectie;

q) intocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor de munca si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze;

s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii de izolare.

Art. 40. - Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de catre serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Art. 41. - Sanctiunile contraventionale prevazute la Art. 39 alin. (2)-(9) si la Art. 40 se aplica angajatorilor.

Art. 42. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la Art. 39 alin. (2)-(9) si la Art. 40 se fac de catre inspectorii de munca.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la Art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8) lit. b) se fac si de catre inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si al unitatilor subordonate.

(3) In caz de constatare a unei situatii care se incadreaza in prevederile Art. 37 si 38, inspectorii prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de indata organele de urmarire penala competente, potrivit legii.

Art. 43. - (1) Prevederile Art. 39 alin. (2)-(9) si ale Art. 40 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat, inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Art. 44. - Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

CAPITOLUL XAutoritati competente si institutii cu atributii in domeniu

Art. 45. - (1) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in acest domeniu sunt urmatoarele:

a) elaboreaza politica si strategia nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultarea cu alte institutii cu atributii in domeniu; b) elaboreaza proiecte de acte normative in vederea implementarii unitare a strategiei nationale si a acquis-ului comunitar din domeniu;

c) avizeaza reglementarile cu implicatii in domeniu initiate de alte institutii, potrivit legii, si participa, dupa caz, la elaborarea unor astfel de reglementari;

d) monitorizeaza aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor si a propunerilor transmise de institutiile aflate in subordine sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza in desfasurarea activitatii;

e) abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumite in prezenta lege servicii externe, la care se face referire la Art. 8 alin. (4);

f) recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de incercari, precum si organisme din domeniul sau de competenta, in conditiile legii;

g) coordoneaza, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, elaborarea programelor de cercetare de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

h) organizeaza, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, activitatea de pregatire generala si/sau de specialitate in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru institutiile de invatamant;

i) desfasoara activitati de informare-documentare, potrivit legii;

j) avizeaza materiale de informare si instruire, cum ar fi suporturi de curs, brosuri, pliante, afise elaborate de alte persoane juridice sau fizice, in sensul asigurarii concordantei mesajelor pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei in vigoare;

k) reprezinta statul in relatiile internationale din domeniul sau de competenta.

Art. 46. - (1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, este autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica.

(2) Ministerul Sanatatii Publice indeplineste, in principal, urmatoarele atributii in domeniul sanatatii lucratorilor la locul de munca:

a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;

b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina muncii;

c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;

d) asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul medicinei muncii;

e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune;

f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca;

g) colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor;

h) indeplineste si alte atributii, conform competentelor sale in domeniu, reglementate prin legi speciale.

Art. 47. - (1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul in care se aplica legislatia nationala din domeniul securitatii si sanatatii in munca la toate persoanele fizice si juridice din sectoarele prevazute la Art. 3 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la Art. 50 alin. (1) si (2), si are, in principal, urmatoarele atributii:

a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale in unitati si in afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;

c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, in cazul in care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;

d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma caracterul accidentelor;

e) coordoneaza, in colaborare cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;

f) analizeaza activitatea serviciilor externe prevazute la Art. 8 alin. (4) si propune retragerea abilitarii, dupa caz;

g) raporteaza Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca;

h) furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 48. - (1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:

a) sprijinirea activitatii de prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca a angajatorilor; b) reabilitarea medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;

c) raportarea catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a situatiilor deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Art. 49. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de securitate si sanatate in munca si promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.

Art. 50. - (1) Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile in care isi desfasoara activitatea functionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de securitate si sanatate in munca din unitatile lor, prin serviciile de prevenire si protectie create sau desemnate de catre aceste institutii, in scopul aplicarii prevederilor prezentei legi.

(2) Cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse in unitatile din subordinea institutiilor prevazute la alin. (1) se efectueaza de organele proprii ale acestora.

(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii pentru aplicarea prezentei legi, in completarea celor existente la nivel national.

CAPITOLUL XIDispozitii finale

Art. 51. - (1) Se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, urmatoarele acte normative:

a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;

b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

(2) In aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementarii si/sau adaptarii situatiilor existente la cerintele prezentei legi.

Art. 52. - (1) Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 53. - (1) Prezenta lege intra in vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor, intarirea ordinii si disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol in exploatare, republicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum si orice alte dispozitii contrare.

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor Art. 75 si ale Art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

Bucuresti, 14 iulie 2006. Nr. 319.

LEGE nr.307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incediilor

Textul actului publicat in M.Of.nr.633/21 iulie 2006

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a

incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţă, factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au înţelesul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, iar termenii şi expresiile specifice apărării împotriva incendiilor au următorul înţeles:

a) autorizaţie de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale securitate la incendiu - la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale securitate la incendiu;

b) aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale - securitate la incendiu - a construcţiilor, instalaţiilor şi altor amenajări;

c) incendiu - ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere;

d) cauză a incendiului - suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia;

e) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor sisteme, instalaţii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanţe şi autospeciale destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor;

f) operaţiuni de lungă durată - intervenţiile pentru stingerea incendiilor şi eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore;

g) organizare a intervenţiei în caz de incendiu ansamblul măsurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru stingerea incendiilor;

h) pericol iminent de incendiu - situaţia creată de cumularea factorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice moment;

i) schemă cu riscurile teritoriale - documentul întocmit de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum şi resursele estimate pentru gestionare;

j) plan de analiză şi acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potenţiale dintr-o unitate administrativ-teritorială, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;

k) prevenirea incendiilor - totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii echipelor de intervenţie;

l) raport de intervenţie - documentul operativ de informare şi analiză statistică în care se înscriu datele esenţiale constatate la locul intervenţiei privind amploarea şi intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfăşurarea intervenţiei, forţele participante şi timpii operativi realizaţi;

m) stingere a incendiilor - totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace specifice;

n) utilizator - persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public;

o) scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evoluţia unui incendiu în timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizează şi îl diferenţiază de alte incendii posibile într-o incintă.

Art. 2. - Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.

Art. 3. - (1) Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.

(2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, elaborează strategia naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de către ministrul administraţiei şi internelor.

(3) Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, denumite în continuare inspectorate, îşi exercită atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(4) Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Art. 4. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură aplicarea măsurilor privind activităţile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză şi acoperire a riscurilor, ce se întocmesc la nivelul localităţii şi judeţului.

(2) Planurile de analiză şi acoperire a riscurilor se actualizează anual.

(3) Metodologia de elaborare şi structura-cadru a planului de analiză şi acoperire a riscurilor se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii asigură, după caz, elaborarea planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor la nivelul unităţilor administrativteritoriale pe care le reprezintă.

Art. 5. - Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.

CAPITOLUL II Obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor

SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale

Art. 6. - (1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice şi dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.

(2) Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă, primarul sau poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.

(3) În cazul în care anunţul de incendiu s-a făcut cu rea-credinţă, fără motiv întemeiat, autorul răspunde contravenţional sau penal, potrivit legii, şi suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forţelor de intervenţie.

Art. 7. - (1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.

(2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe, persoanele aflate în apropiere au obligaţia să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea şi stingerea acestora.

Art. 8. - În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au următoarele obligaţii:

a) să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor;

b) să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane;

c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri.

Art. 9. - La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile, precum şi a contractelor de antrepriză, părţile sunt obligate să prevadă expres în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce priveşte apărarea împotriva incendiilor.

Art. 10. - (1) Pentru limitarea propagării şi stingerea incendiilor, precum şi pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor acestuia, consiliile judeţene, consiliile locale, persoanele juridice şi asociaţiile familiale prevăzute la art. 8 şi persoanele fizice care desfăşoară individual activităţi economice în condiţiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia să colaboreze între ele, contribuind cu forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe bază contractuală.

(2) Organizarea acţiunilor de colaborare şi procedurile necesare se stabilesc prin convenţii încheiate între părţi, cu avizul inspectoratelor.

Art. 11. - Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii, echipamente tehnologice de producţie şi de transport au obligaţia să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a planurilor de intervenţie în caz de incendiu.

Art. 12. - (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţene sau locale, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia să angajeze cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, atestaţi potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupaţiile de cadru tehnic şi personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupaţionale aprobate conform legislaţiei în vigoare.

(2) Consiliile locale şi operatorii economici care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu şi care au obligaţia prevăzută la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General.

(3) Numirea şi schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, după caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor.

(4) Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor specifice atrage schimbarea din funcţie a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, situaţie care trebuie comunicată de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, după caz.

(5) Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care desfăşoară activităţi economice autorizate pe teritoriul României, precum şi celelalte entităţi legal constituite, neprevăzute la alin. (1), îndeplinesc atribuţiile pe linia apărării împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de drept al entităţii.

SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile consiliului local şi ale primarului

Art. 13. - Consiliul local are următoarele obligaţii principale:

a) aprobă planul de analiză şi acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă, stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia şi îl transmite inspectoratului în raza căruia funcţionează;

b) emite hotărâri, în condiţiile legii, cu privire la organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă;

c) instituie reguli şi măsuri specifice corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;

d) înfiinţează, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de urgenţă şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia;

e) desemnează şeful serviciului voluntar de urgenţă, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului;

f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi îndeplinirii atribuţiilor legale de către serviciile de urgenţă voluntare înfiinţate şi exercită controlul folosirii acestora;

g) cuprinde anual în bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte evenimente, precum şi pentru asigurarea de persoane şi răspundere civilă a personalului cu atribuţii pe linie de intervenţie, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin accidente, catastrofe ori alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza îndeplinirii atribuţiilor specifice;

h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenţii, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu;

i) analizează, semestrial şi ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apărare împotriva incendiilor a unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă şi informează inspectoratul cu privire la măsurile stabilite pentru optimizarea acesteia;

j) asigură imobile şi spaţii amenajate corespunzător pentru funcţionarea serviciului de urgenţă voluntar, precum şi mijloacele de comunicaţii necesare;

k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor.

Art. 14. - Primarul are următoarele obligaţii principale:

a) asigură elaborarea planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi aplicarea acestuia;

b) asigură respectarea criteriilor de performanţă pentru constituirea serviciului de urgenţă voluntar şi elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia;

c) coordonează organizarea permanentă a intervenţiei în caz de incendiu la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, asigură participarea la intervenţie a serviciului voluntar de urgenţă cu mijloacele din dotare şi conducerea intervenţiei, până la stingerea incendiului ori până la sosirea forţelor inspectoratului;

d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al manifestărilor publice;

e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor la construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale, precum şi la instituţiile publice;

f) dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi acordurile pe care le emite;

g) asigură realizarea şi menţinerea în stare de funcţionare a căilor de acces, a sistemelor de anunţare, alarmare, precum şi de alimentare cu apă în caz de incendiu;

h) organizează şi execută, prin serviciul de urgenţă voluntar, controlul respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti; informează populaţia cu privire la modul de comportare şi de intervenţie în caz de incendiu;

i) asigură încadrarea serviciului de urgenţă voluntar cu personal atestat în condiţiile legii, precum şi pregătirea profesională şi antrenarea acestuia;

j) asigură condiţiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgenţă voluntare şi a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;

k) asigură dotarea serviciilor de urgenţă voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice, carburanţi, lubrifianţi şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie, inclusiv hrana şi antidotul pentru participanţii la intervenţiile de lungă durată;

l) informează de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a oricărui incendiu pe raza unităţii administrativ-teritoriale, iar în termen de 3 zile lucrătoare completează şi trimite acestuia raportul de intervenţie;

m) analizează anual dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor şi asigură completarea acesteia, conform normelor în vigoare;

n) comunică de îndată inspectoratului scoaterea şi repunerea din/în funcţiune a oricărei autospeciale de intervenţie, precum şi, în scris, dotarea cu autospeciale de intervenţie noi;

o) asigură, prin mijloacele avute la dispoziţie, desfăşurarea activităţilor de informare şi educaţie antiincendiu a populaţiei;

p) analizează şi soluţionează petiţiile cetăţenilor în problema apărării împotriva incendiilor;

q) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor a comunităţii locale.

SECŢIUNEA a 3-a Obligaţiile consiliului judeţean şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti

Art. 15. - Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti are următoarele obligaţii principale:

a) aprobă planul de analiză şi acoperire a riscurilor aferent judeţului sau municipiului Bucureşti, după caz, şi stabileşte resursele necesare pentru aplicarea acestuia;

b) instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;

c) analizează anual capacitatea de apărare împotriva incendiilor şi hotărăşte măsuri de optimizare a acesteia;

d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum şi a căilor de acces pentru intervenţie în caz de incendiu;

e) prevede şi aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acţiunilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

f) hotărăşte, în condiţiile legii, înfiinţarea unor centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă, cu acordul Inspectoratului General;

g) sprijină organizatoric, material şi financiar organizarea şi desfăşurarea concursurilor serviciilor de urgenţă şi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor;

h) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege.

SECŢIUNEA a 4-a Obligaţiile prefectului

Art. 16. - Prefectul are următoarele obligaţii principale:

a) coordonează activităţile de apărare împotriva incendiilor din responsabilitatea autorităţilor centrale din teritoriu, conform legii;

b) aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, întocmită de inspectorat;

c) instituie, în condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

d) analizează rapoartele întocmite de organele de specialitate şi dispune măsuri pentru respectarea legalităţii în domeniu;

e) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege în domeniul apărării împotriva incendiilor.

SECŢIUNEA a 5-a Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice centrale

Art. 17. - (1) Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi exercită atribuţiile în domeniul apărării împotriva incendiilor prin Inspectoratul General şi inspectorate.

(2) Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României, care se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Cheltuielile curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă profesionale se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi din alte surse prevăzute de lege.

Art. 18. - Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii principale:

a) elaborează, pe baza strategiei naţionale de apărare împotriva incendiilor, strategii sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenţă şi asigură aplicarea acestora;

b) emit/modifică, cu avizul Inspectoratului General, norme şi reglementări tehnice de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate;

c) îndrumă, controlează şi analizează respectarea normelor şi reglementărilor tehnice;

d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode şi proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competenţă;

e) organizează şi gestionează baze de date privind, în principal, riscurile de incendiu, caracteristicile substanţelor şi materialelor utilizate în domeniu, metodele adecvate de intervenţie şi protecţie, mijloacele existente, cadrele tehnice şi evenimentele specifice;

f) stabilesc, împreună cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competenţă, temele şi activităţile practicaplicative şi de educaţie privind apărarea împotriva incendiilor, care se includ în programele pentru toate formele de învăţământ, în planurile activităţilor extraşcolare, precum şi în programele de formare continuă a adulţilor;

g) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului

Art. 19. - Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:

a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;

b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor;

c) să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective;

d) să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora;

e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;

f) să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

g) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă;

h) să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;

i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;

j) să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment;

k) să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;

l) să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;

m) să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;

n) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

o) să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective;

p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie;

q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform legii;

r) să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor.

Art. 20. - Persoanele fizice, asociaţiile familiale sau persoanele juridice care deţin părţi din acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil.

Art. 21. - Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:

a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;

b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator;

c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară;

d) să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare;

e) să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.

Art. 22. - Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:

a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;

d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;

e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

f) să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;

g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

SECŢIUNEA a 7-a Obligaţiile proiectanţilor şi executanţilor

Art. 23 - Proiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii sunt obligaţi:

a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii, instalaţii şi amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi să evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;

b) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;

c) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice;

d) să includă în proiecte şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de funcţionare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în documentaţii, precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora, întocmite de producători;

e) să asigure asistenţa tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în documentaţii, până la punerea în funcţiune.

Art. 24 - Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt obligaţi:

a) să realizeze integral şi la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;

b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării lucrărilor, precum şi la organizările de şantier;

c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.

Art. 25. - Proiectanţilor şi executanţilor le sunt aplicabile, după caz, şi dispoziţiile prevăzute la art. 19-22.

SECŢIUNEA a 8-a Obligaţiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor

Art. 26 - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate, au/are următoarele obligaţii principale:

a) elaborează programele de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor în domeniul de activitate al autorităţii respective;

b) fac/face propuneri de reglementări tehnice şi organizatorice a activităţii de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific;

c) controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva incendiilor, în cadrul instituţiei publice care i-a desemnat;

d) elaborează şi supun/supune spre analiză ministrului de resort sau conducătorului instituţiei, după caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor din domeniul de activitate;

e) analizează anual respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă private din instituţiile şi unităţile subordonate, dotarea cu mijloace de apărare împotriva incendiilor şi fac/face propuneri de optimizare a acestora;

f) elaborează şi înaintează spre aprobare programe de informare şi educaţie specifică.

(2) Formarea şi evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează de unităţile abilitate în condiţiile legii, iar certificarea competenţei profesionale se realizează de Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă autorizat la Centrul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.

Art. 27. - (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene şi locale, instituţiilor şi operatorilor economici au/are următoarele obligaţii principale:

a) participă la elaborarea şi aplicarea concepţiei de apărare împotriva incendiilor la nivelul unităţii administrativteritoriale, instituţiei sau operatorului economic;

b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific;

c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamente de protecţie specifice;

d) îndrumă şi controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi analizează respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgenţă voluntare sau private, după caz, în unităţile şi instituţiile din care fac/face parte;

e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situaţia impune, raportul de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

f) răspund/răspunde de pregătirea serviciului de urgenţă voluntar sau privat, după caz, precum şi de participarea acestuia la concursurile profesionale;

g) acordă sprijin şi asistenţă tehnică de specialitate centrelor operative pentru situaţii de urgenţă în îndeplinirea atribuţiilor.

(2) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a cadrelor tehnice/personalului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, prevăzute la alin. (1), se realizează în centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, pe baza standardelor ocupaţionale recunoscute la nivel naţional.

CAPITOLUL III Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor

Art. 28. - (1) Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează prin activităţi de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaştere, desemnare, supraveghere a pieţei, control, organizarea stingerii incendiilor şi tragerea la răspundere juridică a persoanelor vinovate.

(2) Controlul de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se exercită, la nivel central, prin inspecţia de prevenire şi alte compartimente şi unităţi din structura sau subordinea Inspectoratului General, respectiv, la nivel local, prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întregul teritoriu al României, potrivit competenţelor.

Art. 29. - (1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă, construcţiile şi amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice se supun unei examinări sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.

(2) Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit legii.

(3) Metodologia privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă de ministrul administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 30. - (1) Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora se fac numai după obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz.

(2) Obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.

(3) Avizele şi autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se eliberează de inspectorate, în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii, în condiţiile prevăzute de normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu.

(4) Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(5) Nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu atrage sancţionarea conform legii şi, după caz, anularea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu.

(6) Anularea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu impune sistarea lucrărilor de construcţii sau, respectiv, oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective.

(7) Măsura prevăzută la alin. (6) se comunică în cel mult 48 de ore, prin grija inspectoratului, la registrul comerţului, prefectului şi altor instituţii publice cu competenţe în domeniu.

(8) Litigiile generate de eliberarea şi anularea avizului ori autorizaţiei de securitate la incendiu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(9) Normele metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă de ministrul administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(10) Pentru actele privind avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu eliberate potrivit legii se percep tarife stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

CAPITOLUL IV Serviciile de urgenţă voluntare şi private

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune

Art. 31. - (1) Serviciile de urgenţă sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.

(2) Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează în subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementărilor specifice.

(3) Consiliile locale au obligaţia să constituie servicii de urgenţă voluntare, iar operatorii economici şi instituţiile, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, servicii de urgenţă private, potrivit legii.

(4) În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcţiona şi servicii de urgenţă private constituite ca societăţi comerciale.

SECŢIUNEA a 2-a Constituirea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă voluntare sau private

Art. 32. - (1) Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.

(2) Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

(3) Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizează pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(4) Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.

(5) Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.

Art. 33. - Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;

c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă.

Art. 34. - (1) Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.

(2) Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Art. 35. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă voluntare se asigură din bugetele locale.

(2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.

Art. 36. - (1) Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:

a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii, manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;

b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;

c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;

d) efectuarea de lucrări la înălţime;

e) transport de apă.

(2) Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

SECŢIUNEA a 3-a Drepturi, indemnizaţii şi despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private

Art. 37. - În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau private are următoarele drepturi:

a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;

b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor;

d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenţii la incendii;

e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta;

f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de intervenţie;

g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul nu este necesar.

Art. 38. - (1) Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.

(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şi folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţie adecvate misiunilor pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.

Art. 39. - (1) Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru.

(2) În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.

(3) Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) revine consiliului local, administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.

Art. 40. - (1) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.

(2) Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte şi se acordă de consiliul local, diferenţiat pe categorii de funcţii.

Art. 41. - (1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntare beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor de urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.

(2) Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sau operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât participă la intervenţii, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.

Art. 42. - Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private au obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.

CAPITOLUL V Răspunderea juridică

Art. 43. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, materială, civilă sau penală, după caz.

Art. 44. - Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

I. cu amendă de la 100 lei la 500 lei:

a) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor de informare a inspectoratului despre izbucnirea şi stingerea, cu forţe şi mijloace proprii, a unui incendiu şi de transmitere a raportului de intervenţie;

b) neasigurarea şi nepunerea în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor, de către administrator sau conducătorul instituţiei, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi a echipamentelor de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii, precum şi a antidotului şi medicamentelor pentru acordarea primului ajutor;

c) neconsemnarea de către persoanele fizice şi juridice în actele de transmitere temporară a dreptului de folosinţă, precum şi de antrepriză a răspunderilor ce le revin în ceea ce priveşte apărarea împotriva incendiilor;

d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care deţin părţi din acelaşi imobil în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

II. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:

a) neanunţarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgenţă, a primarului sau a poliţiei de către persoana care observă un incendiu şi, după caz, neluarea măsurilor, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului;

b) neangajarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene sau locale, instituţiile publice şi operatorii economici care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, prevăzuţi la art. 12 alin. (2), a cel puţin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

c) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor de încadrare a serviciului de urgenţă voluntar sau privat cu personal atestat în condiţiile legii, de pregătire profesională şi antrenare a acestuia pentru intervenţie;

d) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. j), k) şi m)-o);

e) nerespectarea de către salariaţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) şi f);

f) nerespectarea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. b), e), f) şi ale art. 27 alin. (1) lit. c)-e);

g) nerespectarea de către utilizator a obligaţiilor stabilite la art. 21 lit. d) şi e);

III. cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei:

a) inacţiunea persoanelor fizice şi juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantaţii, culturi agricole, mirişti, păşuni şi fâneţe şi care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru limitarea şi stingerea acestora;

b) neîndeplinirea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene, consiliile locale şi persoanele juridice prevăzute la art. 8 a obligaţiei de organizare a colaborării prin convenţii încheiate între părţi;

c) nerespectarea de către primar a obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. b), d)-f) şi h);

d) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c)-e);

e) neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor pe care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. g), j), k) şi l);

f) necunoaşterea şi nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz;

g) neîndeplinirea de către salariaţi a obligaţiilor pe care le au potrivit dispoziţiilor art. 22 lit. c), d) şi g);

h) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 23 lit. d) şi e);

i) nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c);

j) neîndeplinirea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor a obligaţiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) şi ale art. 27 alin. (1) lit. b) şi f);

IV. cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:

a) neîndeplinirea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiilor ce le revin în situaţii de forţă majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8;

b) neîndeplinirea de către primar a obligaţiilor pe care le are potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. a), c) şi g);

c) neîndeplinirea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate a obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) şi f);

d) neîndeplinirea de către administrator a obligaţiilor pe care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. a), b), d)-f), i), o) şi q);

e) nerespectarea de către persoanele fizice şi juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) şi c);

f) neîndeplinirea de către proiectanţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23 lit. a)-c);

g) nerealizarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii, integral şi la timp, a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de lege;

h) începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora fără obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz;

i) nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de către beneficiarul investiţiei a avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege;

j) neelaborarea de către ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate a strategiilor sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competenţă şi neasigurarea aplicării acestora;

k) efectuarea de lucrări de proiectare, montare, verificare, întreţinere, reparare a sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, de verificare, întreţinere, reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi de lucrări de ignifugare şi termoprotecţie de către persoane fizice şi juridice neatestate;

l) emiterea de rapoarte de încercări la foc de către laboratoare neautorizate conform legii;

m) utilizarea şi comercializarea de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, necertificate conform legii;

V. cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei:

a) nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu;

b) continuarea executării lucrărilor de construcţii sau funcţionarea ori utilizarea construcţiilor/amenajărilor respective după anularea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu.

Art. 45. - (1) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.

(2) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, pentru fiecare categorie de contravenţii.

(3) Contravenţiile la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi sancţiunile contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 46. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 45 se fac de către personalul inspecţiilor de prevenire a incendiilor, prevăzute la art. 28 alin. (2), precum şi de cel al altor organe abilitate de lege.

(2) Primarii constată şi sancţionează contravenţiile prevăzute la art. 44 pct. I lit. b), pct. III lit. a) şi e) şi pct. IV lit. a).

(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 44 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

Art. 47. - (1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

(2) La unităţile din structurile prevăzute la alin. (1) Inspectoratul General şi inspectoratele exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor, numai la solicitarea comandanţilor sau a şefilor acestora.

(3) La sediile Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, precum şi la alte obiective de importanţă deosebită aflate în administrarea autorităţilor publice centrale se pot constitui, prin hotărâre a Guvernului, subunităţi profesioniste speciale de intervenţie; instituţiile menţionate asigură gratuit imobilele, spaţiile şi utilităţile necesare în vederea funcţionării şi desfăşurării activităţilor subunităţilor.

Art. 48. - Intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea persoanelor în subteran, la operatorii economici care produc, stochează sau utilizează substanţe toxice care prin contact ori inhalare pot cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la navele aflate în porturi şi apele teritoriale române, pe calea ferată, aeroporturi, platforme maritime de foraj şi extracţie, se asigură de operatorii economici care administrează sectorul respectiv, cu asistenţa tehnică a inspectoratelor.

Art. 49. - (1) Laboratoarele de încercări la foc se autorizează în condiţiile legii.

(2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercări la foc se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 50. - (1) Mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentelor de protecţie specifice se introduc pe piaţă şi se utilizează conform legii.

(2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată, introducerea pe piaţă a produselor prevăzute la alin. (1) se face pe baza evaluării conformităţii faţă de reglementările elaborate de Inspectoratul General.

(3) Metodologia de certificare a conformităţii produselor prevăzute la alin. (2) se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 51. - (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice atestate.

(2) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 52. - În localitatea unde funcţionează servicii de urgenţă profesioniste, consiliul local nu are obligaţia constituirii serviciilor de urgenţă voluntare.

Art. 53. - Personalul serviciilor de urgenţă nu răspunde de pagubele inerente procesului de intervenţie.

Art. 54. - (1) Personalul serviciilor de urgenţă profesioniste care a îndeplinit o perioadă de minimum 10 ani atribuţii privind apărarea împotriva incendiilor, căruia i-au încetat raporturile de serviciu, la cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier specialist, diferenţiat pe categorii de personal.

(2) Modul de eliberare şi drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Art. 55. - (1) Anual se organizează concursuri profesionale ale serviciilor de urgenţă şi cercurilor de elevi Prietenii pompierilor.

(2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenţă se desfăşoară pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfăşoară pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare cu autoritatea naţională pentru reglementarea activităţilor de învăţământ, aprobat prin ordin al acestei autorităţi şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 56. - (1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se elaborează de autorităţile responsabile în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

LEGE nr.265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr 195/2005 privind protecția mediului

Parlamentul RomanieiLege nr. 265/2006din 29/06/2006Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 586 din 06/07/2006

pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

   Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

   Art. I. - Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, cu urmatoarele modificari si completari:   1. Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:   "Art. 1. - (1) Obiectul prezentei ordonante de urgenta il constituie un ansamblu de reglementari juridice privind protectia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila.   (2) Mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului."   2. La articolul 2, punctele 1-4, 11, 12 si partea introductiva a punctului 18 vor avea urmatorul cuprins:   "1. accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevazute deversari/emisii de substante sau preparate periculoase/poluante, sub forma lichida, solida, gazoasa ori sub forma de vapori sau de energie, rezultate din desfasurarea unor activitati antropice necontrolate/bruste, prin care se deterioreaza ori se distrug ecosistemele naturale si antropice;   2. acte de reglementare - avizele de mediu, avizul Natura 2000, acordul de mediu, acordul de import/export plante si/sau animale salbatice non-CITES, permisul CITES, autorizatia privind emisiile de gaze cu efect de sera, acordul de import pentru organisme modificate genetic, autorizatia/autorizatia integrata de mediu, autorizatia privind activitatile cu organisme modificate genetic;

   3. acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu reprezinta decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, care da dreptul titularului de proiect sa realizeze proiectul din punctul de vedere al protectiei mediului;   4. acordul de import pentru organisme modificate genetic - actul tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care da dreptul titularului sa realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic si stabileste conditiile in care aceasta se poate desfasura, conform legislatiei in vigoare;   .....................................................................................................................   11. autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic - actul tehnico-juridic emis de autoritatea competenta, conform dispozitiilor legale in vigoare, care reglementeaza conditiile de introducere deliberata in mediu si/sau pe piata a organismelor modificate genetic si pentru utilizarea in conditii de izolare a microorganismelor modificate genetic;   12. autoritate competenta pentru protectia mediului - autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului sau agentiile pentru protectia mediului, respectiv agentiile regionale pentru protectia mediului si agentiile judetene pentru protectia mediului, Administratia Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii», precum si Garda Nationala de Mediu si structurile subordonate acesteia;   .....................................................................................................................   18. cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor-limita de emisie in scopul prevenirii poluarii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce in ansamblu emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau:".   3. La articolul 2, dupa punctul 18 se introduce un nou punct, punctul 18^1, cu urmatorul cuprins:   "18^1. certificat de emisii de gaze cu efect de sera - titlul care confera dreptul de a emite o tona de dioxid de carbon echivalent intr-o perioada definita;".   4. La articolul 2, punctul 28 va avea urmatorul cuprins:   "28. emisie - evacuarea directa ori indirecta, din surse punctuale sau difuze, de substante, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, caldura ori de zgomot in aer, apa sau sol;".   5. La articolul 2, punctul 41 se abroga.   6. La articolul 2, dupa punctul 46 se introduce un nou punct, punctul 46^1, cu urmatorul cuprins:   "46^1. autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera - actul tehnico-juridic emis de autoritatea publica competenta pentru protectia mediului pentru una sau mai multe instalatii ori pentru parti ale instalatiei situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator, prin care se aloca un numar de certificate de emisii de gaze cu efect de sera;".   7. La articolul 2, punctele 50, 52 si 53 vor avea urmatorul cuprins:   "50. poluant - orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie, radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;   .....................................................................................................................   52. prejudiciu - efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanti, activitati daunatoare ori dezastre;   53. proiect - executia lucrarilor de constructii sau alte instalatii ori amenajari, alte interventii asupra

cadrului natural si peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale;".   8. La articolul 2, punctul 73 se abroga.   9. La articolul 3, litera a) va avea urmatorul cuprins:   "a) principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;".   10. La articolul 4, partea introductiva va avea urmatorul cuprins:   "Art. 4. - Modalitatile de implementare a principiilor si a elementelor strategice sunt:".   11. La articolul 5, literele b)-d) vor avea urmatorul cuprins:   "b) dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului;   c) dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor;   d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu;".   12. La articolul 7, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:   "Art. 7. - (1) Coordonarea, reglementarea si implementarea in domeniul protectiei mediului revin autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului, Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»."   13. La articolul 7, dupa alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu urmatorul cuprins:   "(3) Controlul respectarii masurilor de protectia mediului se realizeaza de:   a) comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu, Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»;   b) autoritatile administratiei publice locale, prin personalul imputernicit;   c) Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor, prin personalul imputernicit, in domeniile lor de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege."   14. Articolul 8 va avea urmatorul cuprins:   "Art. 8. - (1) Autoritatile competente pentru protectia mediului, cu exceptia Garzii Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare si emit, dupa caz, acte de reglementare, in conditiile legii.   (2) In derularea procedurilor de reglementare pentru proiecte sau activitati care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritatile competente pentru protectia mediului au obligatia sa respecte prevederile conventiilor internationale la care Romania este parte."   15. La articolul 12, alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:   "(5) Autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste cu titularul activitatii programul pentru conformare, pe baza concluziilor si recomandarilor bilantului de mediu."   16. La articolul 15, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:   "Art. 15. - (1) Autoritatile competente pentru protectia mediului, cu exceptia Garzii Nationale de Mediu si a structurilor subordonate acesteia, emit, revizuiesc si actualizeaza, dupa caz, actele de reglementare."   17. La articolul 20, alineatele (3) si (6) vor avea urmatorul cuprins:   "(3) Consultarea publicului este obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare, potrivit legislatiei in vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziei este stabilita prin acte normative specifice.   .....................................................................................................................

   (6) Organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului au drept la actiune in justitie in probleme de mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile care au ca obiect protectia mediului."   18. La articolul 49, alineatele (1) si (3) vor avea urmatorul cuprins:   "Art. 49. - (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile publice centrale si locale, dupa caz, elaboreaza reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare si utilizare durabila a componentelor diversitatii biologice.   .....................................................................................................................   (3) La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservare a functiilor ecosistemelor si de protectie a speciilor salbatice de flora si fauna, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea, precum si monitorizarea de catre structurile de administrare, pana la indeplinirea acestora."   19. La articolul 51, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu urmatorul cuprins:   "(4^1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului raporteaza Comisiei Europene stadiul indeplinirii masurilor prevazute in normele Uniunii Europene privind protectia naturii."   20. La articolul 51, alineatul (5) va avea urmatorul cuprins:   "(5) Pentru administrarea parcurilor nationale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar si a ariilor de protectie speciala avifaunistice, a caror suprafata este mai mare de 4.000 ha, precum si pentru coordonarea si monitorizarea celorlalte categorii de arii naturale protejate se infiinteaza Agentia Nationala pentru Arii Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii, institutie publica, in subordinea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, finantata din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, care are in subordine si/sau in coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate juridica."   21. La articolul 52, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:   "(2) In ariile naturale protejate sunt interzise:   a) desfasurarea programelor, proiectelor si activitatilor care contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale protejate;   b) schimbarea destinatiei terenurilor fara aprobarea structurilor de administrare;   c) pasunatul si amplasarea de stane si locuri de tarlire fara aprobarea structurilor de administrare;   d) activitati comerciale de tip comert ambulant, fara aprobarea structurilor de administrare."   22. La articolul 52, litera d) a alineatului (3) va avea urmatorul cuprins:   "d) accesul cu mijloace motorizate care utilizeaza carburanti fosili pe suprafata ariilor naturale protejate, in scopul practicarii de sporturi, in afara drumurilor permise accesului public si a terenurilor special amenajate;".   23. Articolul 54 va avea urmatorul cuprins:   "Art. 54. - (1) De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana cultivarea sau testarea plantelor superioare modificate genetic se va supune acquis-ului comunitar.   (2) De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in Romania se interzice cultivarea plantelor superioare modificate genetic, altele decat cele acceptate in Uniunea Europeana.   (3) Distanta minima fata de ariile naturale protejate, in care activitatea de cultivare si/sau de testare a plantelor superioare modificate genetic este interzisa, se stabileste prin ordin comun al conducatorilor autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si gospodaririi apelor si autoritatii publice centrale pentru agricultura, paduri si dezvoltare rurala."

   24. La articolul 60, alineatul (2) va avea urmatorul cuprins:   "(2) Gestionarea durabila si unitara a fondurilor obtinute in urma tranzactionarii unitatii de cantitate atribuita, prevazuta de Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, se realizeaza prin structuri special constituite in cadrul Administratiei Fondului pentru Mediu."   25. Articolul 62 va avea urmatorul cuprins:   "Art. 62. - Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri pe care se gasesc perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii sunt obligati sa le intretina pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana."   26. Articolul 65 va avea urmatorul cuprins:   "Art. 65. - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, cu orice titlu."   27. La articolul 70, literele a) si f) vor avea urmatorul cuprins:   "a) sa imbunatateasca microclimatul localitatilor, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul si din zonele limitrofe acestora, sa infrumuseteze si sa protejeze peisajul, sa mentina curatenia stradala;   .....................................................................................................................   f) sa adopte elemente arhitecturale adecvate, sa optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa, in conformitate cu planurile de urbanism si amenajarea teritoriului;".   28. Articolul 71 va avea urmatorul cuprins:   "Art. 71. - (1) Schimbarea destinatiei terenurilor prevazute in planurile urbanistice ca spatii verzi amenajate este interzisa.   (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) terenurile proprietate privata, prevazute in planurile urbanistice ca zone verzi, sau spatiile plantate neprotejate a caror destinatie poate fi schimbata numai cu respectarea reglementarilor specifice in vigoare."   29. La articolul 74, dupa litera b) a alineatului (2) se introduce o noua litera, litera b^1), cu urmatorul cuprins:   "b^1) un reprezentant al Agentiei Nationale pentru Ariile Naturale Protejate si Conservarea Biodiversitatii;".   30. La articolul 74, dupa litera n) a alineatului (2) se introduce o noua litera, litera o), cu urmatorul cuprins:   "o) un primar de municipiu resedinta de judet, nominalizat de primarii celorlalte municipii resedinta de judet din regiunea respectiva."   31. La articolul 75, litera n) va avea urmatorul cuprins:   "n) elaboreaza si implementeaza programe si elaboreaza materiale educative privind protectia mediului;".   32. La articolul 75, literele t) si y) vor avea urmatorul cuprins:   "t) se consulta cel putin o data pe an cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei protectiei mediului;   .....................................................................................................................   y) propune, in situatii speciale constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului,

declararea prin hotarare a Guvernului de zone de risc inalt de poluare in anumite regiuni ale tarii si elaboreaza, impreuna cu alte autoritati publice centrale si locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone, care se aproba prin hotarare a Guvernului. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona respectiva este declarata reintrata in normalitate;".   33. La articolul 75, dupa litera y) se introduce o noua litera, litera z), cu urmatorul cuprins:   "z) autorizarea laboratoarelor pentru controlul calitatii mediului."   34. La articolul 87, litera d) va avea urmatorul cuprins:   "d) aproba locatiile si suprafetele pe care urmeaza sa fie cultivate plante superioare modificate genetic, in vederea autorizarii de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;".   35. La articolul 90, litera d) va avea urmatorul cuprins:   "d) sa aiba personal specializat pentru protectia mediului si sa colaboreze in acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;".   36. La articolul 90, litera i) se abroga.   37. La articolul 94, litera r) a alineatului (1) va avea urmatorul cuprins:   "r) asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor detinute cu orice titlu, neocupate productiv sau functional, in special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;".   38. La articolul 94, partea introductiva a alineatului (2) si litera b) vor avea urmatorul cuprins:   "(2) Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza, exploreaza ori exploateaza resursele solului si subsolului au urmatoarele obligatii:   .....................................................................................................................   b) sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau, dupa caz, celelalte autoritati competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol mediul si sa actioneze pentru refacerea acestuia."   39. La articolul 94, litera a) a alineatului (3) va avea urmatorul cuprins:   "a) sa solicite si sa obtina autorizatia din partea autoritatii publice competente pentru agricultura;".   40. La articolul 94, litera b) a alineatului (3) se abroga.   41. La articolul 94, litera a) a alineatului (4) va avea urmatorul cuprins:   "a) sa respecte prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor naturale protejate;".   42. La articolul 94, litera c) a alineatului (4) se abroga.   43. La articolul 96, partea introductiva a alineatului (1) si punctele 12 si 16 vor avea urmatorul cuprins:   "Art. 96. - (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:   .....................................................................................................................   12. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor fizice si juridice, dupa caz, de a adopta si/sau aplica masuri obligatorii cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi, in conformitate cu planurile de urbanism;   .....................................................................................................................   16. obligatia desfasurarii pe suprafata ariilor naturale protejate numai a acelor activitati conforme prevederilor planurilor de management si regulamentelor ariilor naturale protejate;".   44. La articolul 96, punctul 17 al alineatului (1) se abroga.   45. La articolul 96 alineatul (1), dupa punctul 25 se introduc doua noi puncte, punctele 26 si 27, cu urmatorul cuprins:

   "26. obligatia persoanelor fizice de a nu deversa in apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;   27. cultivarea fara autorizare a plantelor superioare modificate genetic."   46. La articolul 96, partea introductiva a alineatului (2) si punctul 1 vor avea urmatorul cuprins:   "(2) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:   1. obligatia persoanelor fizice si juridice de solicitare si obtinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum si a acordului de import/export si a autorizatiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, in termenele stabilite de autoritate;".   47. La articolul 96, punctul 2 al alineatului (2) se abroga.   48. La articolul 96, alineatul (2), punctul 9 va avea urmatorul cuprins:   "9. obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a avea personal specializat pentru protectia mediului si de a colabora in acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;".   49. La articolul 96, punctul 17 al alineatului (2) se abroga.   50. La articolul 96 alineatul (2), punctul 27 va avea urmatorul cuprins:   "27. obligatiile persoanelor fizice si juridice, care prospecteaza, exploreaza sau exploateaza resursele naturale, de a remedia zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate;".   51. La articolul 96, alineatul (2), punctele 32 si 33 vor avea urmatorul cuprins:   "32. obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafata prin spalarea de obiecte, produse, ambalaje, materiale;   33. obligatia persoanelor juridice de a nu deversa in apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid menajere;".   52. La articolul 96, partea introductiva a alineatului (3) si punctele 4 si 9 vor avea urmatorul cuprins:   "(3) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, si de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, incalcarea urmatoarelor prevederi legale:   .....................................................................................................................   4. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a diminua, modifica sau inceta activitatile generatoare de poluare la cererea motivata a autoritatilor pentru protectia mediului;   .....................................................................................................................   9. obligatiile persoanelor fizice si juridice de a realiza in totalitate si la termen masurile impuse, in conformitate cu actele de reglementare si prevederile legale, de persoanele imputernicite cu verificarea, inspectia si controlul in domeniul protectiei mediului;".   53. La articolul 96 alineatul (3), dupa punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 15, cu urmatorul cuprins:   "15. obligatia persoanelor fizice si juridice sa nu deverseze in apele de suprafata sau subterane ape uzate, substante petroliere sau periculoase, ape care contin substante periculoase."   54. La articolul 97, alineatele (1) si (2) vor avea urmatorul cuprins:   "Art. 97. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 96 se realizeaza de:   a) comisari si persoane imputernicite din cadrul Garzii Nationale de Mediu si Administratiei Rezervatiei Biosferei «Delta Dunarii»;   b) autoritatile administratiei publice locale si personalul imputernicit al acestora;   c) Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Apararii Nationale si

Ministerul Administratiei si Internelor prin personalul imputernicit, in domeniile lor de activitate, conform atributiilor stabilite prin lege.   (2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 96 se realizeaza si de personalul structurilor de administrare si custozii ariilor naturale protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate administrate."   55. La articolul 98, partea introductiva a alineatului (1) va avea urmatorul cuprins:   "Art. 98. - (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON) urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:".   56. La articolul 98, partea introductiva a alineatului (2) va avea urmatorul cuprins:   "(2) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:".   57. La articolul 98, punctul 15 al alineatului (2) se abroga.   58. La articolul 102 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins:   "(2) Pana la adoptarea noilor proceduri de reglementare din punctul de vedere al protectiei mediului, emiterea actelor de reglementare se realizeaza conform actelor normative existente la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta."   59. La articolul 104, litera c) va avea urmatorul cuprins:   "c) art. 21 alin. (1) lit. d) si e) si art. 54 care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007."   Art. II. - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin prezenta lege, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

   Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.      Bucuresti, 29 iunie 2006.   Nr. 265.

TEMATICA DE PREGĂTIRE AGENȚI DE SECURITATE

Durata:360 ore din care: 60 ore activități teoretice și 300 ore activtăți practice

Modulul 1:Pregătire general juridică

Durata:9 ore

Instruire teoretică = 6 ore

Activități practice = 3 ore

TEMA 1

Organizarea şi desfăşurarea activităţii de pază în România

1. Reglemtarea juridică

În Romania, paza şi protecţia se realizează prin forţe şi mijloace militare sau civile, de către instituţiile specializate ale autorităţilor administraţiei publice, sau în regim privat, de către propietarii sau deţinătorii obiectivelor, bunurilor sau valorilor, precum şi de către socităţile specialiyate de payă şi protecţie.

Ministerele şi celelate organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, sunt obligate să asigure paza şi securitatea acestora.

Paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotrtiva oricăror acţiuni ilicite care lezază dreptul de propietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot pericilita viaţa, integitatea fiyică sau sănătatea.

Activitatea de pază în România este reglemetată de :

Legea nr.333-2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor; Hotărârea de Guvern nr.1010/2003 privind Metodologia de aplicare a Legii nr.333/2003

privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor şi protecţia persoanelor; Legea 40/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.333/2003;

2. Formele de pază

Conform acestor teglemtări formele de pază sunt:

- Paza cu efective de jandarmi;- Paza cu poliție locală;- Paza proprie;- Paza și protecția prin societăți specializate.

În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii de unități cu sprijinul de specialitate al poliției-pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei-pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, alegând una din formele de pază menționate mai sus.

La unitățile grupate pe un anumit spațiu se poate organiza, cu avizul poliției, paza în comun ( cu poliție locală, pază proprie sau prin socitățile specializate de pază ),conducătorii acestor unități stabilind forma de pază, obligațiile și răspunderile fiecărui beneficiar, inclusiv cele privind întocmirea planului de pază.

La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute:împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.

Paza este obligatorie pentru toate instituțiile și persoanele juridice. Paza este facultativă ( benevolă ) pentru persoanele fizice.

Conducătorii de unități răspund pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei obiectivelor, bunurilor și valorilor pe care le dețin.

3. Paza transporturilor bunurilor și valorilor importante, precum și a transporturiloe cu caracter special.

Prin bunuri și valori importante ne referim la sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale și pietre prețioase.

Produsele cu caracter special pot fii următoarele: arme, muniții, tehnică de luptă, materii explozive, stupefiante, substanțe toxice, materiale nucleare sau alte materii radioactive ori alte materii sau substanțe periculoase.

Paza transporturilor bunurilor și valorilor precum și a produselor cu caracter specia, se asigură cu mijloace de transport anume destinate, se execută potrivit prevederilor planului de pază, de regulă pe timp de zi.

Paza transpoirturilor de bunuri și valori importante se poate asigura de către jandarmi, personal propriu sau cel al unei societăți specializate de pază și protecție.

Paza transporturilor produselor cu caracter special se asigură cu efective de jandarmi, cu excepția celor organizate și executate cu efective ale Ministerului Apărării Naționale.

Paza trasporturilor bunurilor și valorilor sau a a produselor cu caracter special, aflate în tranzit pe teritoriul României, pe cale ferată ori rutieră, se asigură cu efective de jandarmi.

4. Atribuțiile Ministerului Administrației și Internelor ( Poliției )

Ministerul Administrației și Internelor asigură, prin structurile de specialitate, coordonarea, îndrumarea și controlul activităților de pază și protecție pe teritoriul României.

În scopul asigurării pazei și a siguranței obiectivelor, bunurilor și valorilor, Poliției Române îi revin următoarele atribuții principale:

- Avizează planurile de pază ale unităților la care paza nu este asigurată cu efective de jandarmi și stabilește, după caz necesitatea dotării personalului implicat cu armament și muniția aferentă.

- Acordă sprijin de specialitate în organizarea pazei la aceste unități în pregătirea personalului de pază și urmărește executarea în tocmai a măsurilor stabilite prin planul de pază;

- Eliberează licențe de funcționare socităților specializate de pază și emite avizul pentru conducătorii acestora, în condițiile legii;

- Eliberează atestate pentru încadrarea personalului de pază sau retrage atestatul acordat, când nu mai sunt îndeplinite condițiile legale care au stat la baza eliberarii acestuia;

- Avizează proiectele sistemelor tehnice de alarmare contra efracției, propuse a se instala în unități;

- Avizează planurile tematice pentru cursurile de atestare profesională a personalui de pază;

- Îndrumă și supravegheză, după caz, executarea sistemelor de tragere cu armamentul din dotare al personalui de pază și gardă de corp;

- Acordă asistență în organizarea activității de pază și gardă de corp și asigură, în mod gratuit, armamentul necesar în vederea dotării personalului instituțiilor publice autorizate prin lege de înființare, organizare și funcționare să dețină și să folosească arme de foc și muniții, cu excepția celor din sitemul de apărare, ordine publică și siguranța națională;

- Asigură, prin incheierea, contra cost, în limita disponibilitășii, armamentul necesar dotării personalului de pază pentru celelalte unități;

- Controlează modulul ăn care se respectă dispozițiile legale cu privire la paza obiectivelor, a bunurilor și valorilor, precum și a celor privind garda de corp și stabilesc măsurile ce urmeză să fie luate;

- Avizează regulamentele de organizare și funcționare a dispeceratelor de zonă care monotorizează sisteme de alarmă;

- Eliberează licențe de functionare societăților specializate în activități de proiectare, producere, instalare și intreținere a sistemelor de alarmă împotriva efracției sau a componentelor acestora și de monotorizare a alarmelor din obiective, sau retrage livența acestora în condițiile legii;

- Avizează conducătorii și personalul tehnic al societăților specializate sau retrage acest aviz cînd nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege;

- Avizează personalul de pază și garda de corp pentru port armă;- Controlează și îndrumă activitatea societăților specializate;- ține evidența licențelor, atestatelor și a avizelor acordate precum și a celor retrase și

furnizează șa cererea befeciarilor servicii de pază și protecție, date în acest sens.

TEMA 2

ATRIBUȚIILE ȘI DREPTURILE PERSONALULUI DE PAZĂ

Obligații ( Art.47 / Legea 333 ):să cunoască și să respecte îndatoririle ce-i revin, fiin direct răspunzător pentru pază și integritatea obiectivelor, bunurilor și valorilor incredințate.

1. Obligațiile agentului de pază ( Art.48 / Legea 333 ) :

Să cunoască locurile și punctele vulnerabile din obiectiv. Să păzească obiectivul, bunurile și valorile încredințate; Să permită accesul în obiectiv în conformitate cu :

- Reglementările legale;- Dispoziții interne.

Să nu permită accesul în obiectiv a persoanelor în stare de ebrietate sau cu băuturi alcoolice; Să oprească și să legitimeze persoanele despre care există indicii că au săvârșiit infracțiuni; Să-și înștiințeze șeful ierarhic despre evenimentele din obiectiv; În cazul de avarii în obiectiv să ia primele măsuri imediat după constatare; În caz de incendii să ia măsuri de stingere și salvare a persoanelor, bunurilor și a valorilor; Să ia măsuri de salvare a persoanelor, bunurilor și valorilor în caz de dezastre; Să sesizeze Poliția În legătură cu orice faptă de natură să prejudicieze patrimoniul societății; Să păstreze secretul de serviciu ;

Să poarte numai în timpul servicului mijloacele de apărare și protecție și armamentul; Să nu se prezinte la serviciu sub influența alcoolului, să nu absenteze nemotivat; Să execute în raport cu specificul obiectivului orice alte sarcini potrivit planului de pază.

Pe timpul executării serviciului agentului de pază îî este interzis :

Să încredințeze arma altei persoane; Să întreprindă acțiuni care nu au legătură cu îndatoririle de serviciu; Să poarte discuții cu cetățenii în afara celor impuse de natura servicului; Să doarmă în timpul serviciului; Să părăsească postul fără aprobare.A. Obligațiile agentului de pază la intrarea și la ieșirea din serviciu :

Să se prezinte la serviciu odihnit, apt pentru serviciu fiindu-i interzis să consume băuturi alcoolice înainte sau în timpul serviciului;

Să se prezinte la timp pe obiectiv pentru a intra în serviciu; Să fie regulamentar și cu igiena corespunzătoare; Să participe la instructajul făcut de șeful de tură ( obiectiv ); Să semneze în Buletinul Posturilor de luare la cunoștiință a postușui în care va executa

serviciul; Să-și ridice armamentul și muniția semnând în Registrul de predare – primire a

armamentului și muniției, tomfa și după caz documentele și materialele necesare executării serviciului de pază;

Să curețe și să întrețină armamentul și să-l predea împreună cu miniția șefului de tură.B. Primirea și predarea postului de pază fix :

Se face pe bază de proces verbal, agentul care intră în serviciu verifică:

Eexistența și funcționarea aparaturii de alarmare; Dacă ferestrele imobilului sunt închise și grilajele încuiate; Dacă gratiile de la ferestre sunt intacte; Dacă sigiliile de la uși sunt intacte; Dacă nu sunt urme de la spargeri; Dacă nu s-au uitat afară bunuri materiale; Existența bunurilor și materialelor date în dotarea posturilor ( pe bază de opis ).

C. Luarea în primire a postului de pază mobil :

Se parcurge întreg teritoriul zonei de responsabilitate, verificând fiecare obiectiv în parte, se verifică de cei doi agenți ( predator – primitor ):

Ferestrele imobilelor să fie închise și fără urme de forțare; Gratiile de la ferestre ; Grilajele metalice dacă sunt încuiate; Perimetrul și iluminarea sa; Dacă nu au rămas în exterior bunuri ale beneficiarului; Dacă sunt afișate la vedere adresele beneficiarului; Punctele, zonele, vulnerabile din raion sau de responsabilitate

Materialele și bunurile din dotarea postului; Semnează de predare – primire în registrul de procese verbale.

D. Executarea servicului de pază. Executarea serviciului de pază în post fix obligă pe agent să :

- Permită pătrunderea în obiectiv numai în condițiile prevăzute de lege și consemnul particular;

- Asigure ordinea interioară, disciplina și liniștea în postul saă;- Verifice documentele de însoțire ale obiectelor la introducerea sau scoaterea lor din

obiectiv;- Vegheze permanent și să păzească postul încredințat folosind, după caz, procedeele de

luptă adecvate;- Tină legătura permanent cu șeful de tură.

Executarea serviciului de pază în post mobilse face de regulă, prin deplasări, supravegheri, opriri, pânde ( se dau caracteristicile fiecărei modalități de executare a serviciului de pază în post mobil ).

2. Obligațiile șefului de tură ( formație ) Art.49 / Legea 333 : Să organizeze, să conducă și să contoleze activitatea de pază precum și modul de executare a

Serviului de către personalul din subordine; Să informeze conducerea eocietății și Poliția imediat despre evenimentele privind avtivitatea de

pază și să țină evidența lor; Să propună conducerii măsuri de perfecționare a serviciului de pază ; Să țină armamentul și muniția din dotarea personalului, să asigure păstrarea, întreținerea,

depozitarea și folosirea acestora potrivit legii; Să execute programul de pregătire specifică și profesională a personalului din subordine.

3.Obligațiile gărzii de corp Art.50 / Legea 333 :

Să respecte legile în vigoare și să nu lezeze drepturile și libertățile cetățenești; Să poarte în serviciu uniforma cu însemnele de firmă, mijloacele de apărare și protecție cu care

este dotat, inclusiv armamentul autorizat de Poliție; Să apere persoana careia ii asigură garda de corp împotriva atacurilor care-i pun în pericol viața,

integritatea corporală, sănătatea sau bunurile acestuia; Să ia primele măsuri pentru salvarea persoanei beneficiare în caz că a fost rănită; Să nu execute, la cererea beneficiarului, activități care depășesc limita atribuțiilor sale legale; Să coopereze cu Poliția și să informeze Poliția în caz că are informații despre un atac iminent

asupra persoanei beneficiare de gardă de corp; Să se subordoneze autorităților statului și să ajute la prinderea infractorilor, fără a-și încălca

obligațiile față de beneficiar.

Modulul 2

Pregătire profesional specifică

Durata: 301 ore

Instruire teoretică = 36 ore

Instruire practică = 265 ore

TEMA 3

Dotarea agentului de securitate.Materiale și mijloace de autoapărare din postul de pază

Dotarea agentului de securitate ;

Art.42.- Angajatorii sunt obligați să doteze personalul de securitate și garda de corp cu uniformă, însemne distinctive și, după caz, echipament de protecție, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului.

Art.43.- Personalul de securitate sau garda de corp are obligația de a purta în timpul serviciului un ecuson de identificare cu numele și prenumele, precum și cu denumirea unității la care este angajat.

Art.44.-

(1) Uniforma și însemnele se stabilesc de către angajator.Acesta va fi inscripționată numai cu denumirea și sigla societății angajatoare.

(2)Este interzis societășilor private de securitate să adopte însemne, uniforme, accesorii sau denumiri similare ori asemăntoare cu cele ale autoritășilor publice.Societăților private de securitate li se interzice și folosirea de cagule, măști pentru protecția feței și cătușe metalice.

Art.45-

(1) În raport cu importanța și natura obiectivelor, bunurilor și valorilor păzite, cu avizul poliției sau al jandarmeriei, după caz, personalul de securitate sau garda de corp poate fi dotat cu arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare ititant-lacrimogene de capacitate mică și alte mijloace de apărare, autorizate prin lege.

(2)Dotarea cu arme de foc a personalului de securitate sau garda de corp se face numai după avizarea, după caz, de către poliție sau jandarmerie a planului de securitate/protecție a obiectivului/ persoanei ori a transportului de bunuri și valori speciale sau a produselor cu caracter special.

Art.46.-

(1) Armamentul și muniția se asigură prin închiriere, contra cost, de către unitatea de poliție sau jandarmi competentă teritorial.

(2)Cel puțin semestrial, sub supravegherea unităților de poliție sau jandarmi competente teritorial, se vor organiza trageri de antrenament cu personalul de securitate și garda de corp dotat cu arme de foc.

(3)Contravaloarea muniției consumate se suportă de angajator.

Art.50

(1) Angajatorii au obilgația dotării personalului de securitate și garda de corp cu ecusoane de identificare, potrivit art.43 din Lege.

(2) Cu excepția situației în care personalul de securitate și garda de corp nu deține atestat profesional, fiind angajat în condițiile art.41 alin. (2), în ecusonul de identificare se menționaează seria și numarul atestatului profesional.

(3) Ecusonul se poartă în partea stângă superioară a uniformei, la vedere, asigurând vizibilitatea datelor de identificare.

(4) Modelul ecusonului de identificare este prevăzut în anexa nr.6 B.

Art.51

Mijloacele de dotare pot fi folosite, în condițiile legi, în caz de legitimă aparare sau stare de necesitate, precum și pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, a avutului public și privat și oprirea acțiunilor violente ale elementelor turbulente.

Art.52

(1) Personalul de securitate și garda de corp, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, poate fii dotat cu arme de foc, în condițiile legii, bastoane de cauciuc, sau tip tomfe, spray iritant – lacrimogen, dispozitive cu electroșocuri omologate și certficate de instituții abilitate, precum și mijloace de comunicații.

(2) Pentru asigurarea pazei și securității obiectivelor păzite, personalul de securitate poate fii dotat cu animale de serviciu, respectiv cai și câini, special dresați și antrenați, conform prevederilor planului de securitate și protecție.

(3) Este interzisă dotarea personalului de securitate sau garda de corp ori folosirea de către acestea a cagulelor, măștilor pentru acoperirea feței sau a cătușelor metalice.

(4) Sunt interzise montarea sau folosirea de mijloace de semnalizare luminoasă ori acustică, precum și inscripționarea, contrar prevederilor legale, a autovehicolelor utilizate de personalul societățiilor specializate de securitate și protecție.

Art.53

(1) Bastoanele de cauciuc sau tip tomfe pot fii folosite atunci când procedeele de luptă corp la corp nu au dat rezultatele scontate ori mijloacele de atac ale agresorilor nu pot fi anhilate în alt mod.

(2) Sunt interzise dotarea personalului de securitate și garda de corp, precum și folosirea de către acesta a bastoanelor confecțtionate din alte materiale decât cauciucul.

Art.54

Pentru Împiedicarea și oprirea acțiunii persoanelor agresive care atacă personalul de securitate și garda de corp sau alte persoane pot fi folosite spray-urile lacrimogene de mica capacitate, de maximum 100 ml.

Dotarea postului de securitate;

Amenajarea și dotarea postului de pază

Postul de pază trebuie să fie amenajat și dotat cu mijloacele fixe și consumabile, documentele și materialele prevăzute în Legea 333 / 2003 și celalte reglementări în vigoare, pentru a asigura îndeplinire de către agentul de pază a consemnului general și particular.

A. Amenajarea postului de pază este diferită în raport de locul, rolul și importanța lui, astfel:a) Postul de pază dispus în porțile de acces în obiective, depozite, parcuri de mașini, pentru a

permite observarea pe cel puțin trei laturi: in față și lateral stâga – dreapta;b) Posturile de pază care au rol de supraveghere la nivelul solului a unor porțiuni, zone, obiective și/

sau bunuri, etc., sunt amenajate în cabine fixe din zidărie sau cabinete mobile din lemn, tablă sau plastic;

c) Posturile de pază cu rol de supraveghere a perimetrului și bunurilor din incinta obiectivelor și a căilor de acces din exterior către obiectiv, se amenajează în foișoare cu o înălțime de peste 3-4 m, construite din lemn sau zidărie, cu ferestre mari, care să asigure vizibilitatea pe patru direcții : spre exterior, spre interior, în stânga, respectiv în dreapta, de-a lungul perimetrului.

B. Dotarea postului de pază cuprinde:- Mijloace de iluminat fixe și/ sau mobile, în interior și exterior, pe perimetru și pe raza

tuturor suprafețelor prevăzute în consemnul particular;- Mijloace de avertizare sonoră;- Mijloace de încălzire a încăperii;- Surse de curent electric;- Masă cu scaun;- Dulap cu lacăt pentru documente;- Armă cu muniție aferentă;- Stație radio emisie- recepție portabilă;- Lanternă;- Fluier;- Baston sau tomfă de cauciuc;- Ecuson pentru fiecare agent de securitate;- Documente specifice becesare în vederea executării serviciului- registrul buletinul

posturilor;- Registrul de procese verbale pentru predarea- primirea serviciului;- Registrul de procese verbale pentru predarea- primirea armamentului;- Registru de evidență acces persoane( pentru postul control acces);- Registru de evidență acces autovehicole ( unde este cazul )- Registrul de evidență căi ferate uzinale;- Registru de control;- Registru unic de control;- Registru de evenimente;- Raport de constatare;- Foaie colectivă de prezentă;- Graficul cu planificarea lunară în serviciu a agenților de pază;- Uzul de armă;- Atribuțiile pe linia protecției muncii și apărării împotriva incediilor- Regulamente de ordine interioară al obiectivului;- Instrucțiile de acces în obiectiv;- Modele de legitimații;- Mapa cu extras din Legea 333 / 2003;- Consemnul general și particular al postului.

Angajatorii sunt obilgați să ecipeze și să doteze personalul de pază și garda de corp cu uniformă, însemne distinctive și după caz, echipament de protecție, pe care acesta le poartă.

TEMA 4

Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu

1.Asigurarea mijloacelor mecano-fizice de proceție și mijloacelor electronice-reprezintă o obligație a conducătorilor de unități potrivit Legii 333/ 2003

Sistemele de alarmă

Definiție: este un ansamblu de echpamente electronice compus din centrala de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare de prezență, antișoc și acustice, butone și pedale de panică,control acces și televiziune cu circuit închis, cu posibilități de înregistrare și stocare a imaginilor și datelor de natură să asigure o protecție corespunzătoare obiectivelor și persoanelor.

2.Mijloace elctronice:

Beneficiarul si gestionarul mijloacelor tehnice folosite in paza trebuie sa-si realizeze un sistem de vizualizare (pprin care obtine informatii rapid) si un sistem de administrare.

Dispeceratul instalat in obiectiv conduce accesul si miscarea atat a personalului cat si a autovehicolelor.

Cititoarele de cartele trebuie sa contina date strict necesare unei evidente si coduruile care sa permita deschiderea portii:

- numele si prenumele;- fotografia;- departamentul unde lucreaza;- codul orar standard;- codul temporar sau permanent;- codul de deschidere a portii;

Se mai pot instala:- camere video ( puncte fixe, zone exterioare, etc.)-sisteme de senzori de miscare ( care declanseaza alarma )- sisiteme de identificare antropometrica recunosc persoanele dupa:

- geometria mainii ;- amprentele digitale;- amprenta vocii;-dinamica semnaturii;-obisnuinta batailor in usi.

3.Dispceratul de monotorizare a alarmelor la efractie:Este un sistem complex cu mai multe componente si dupa rolul indeplinit sunt :

A. de alrma impotriva efractiei;B. de control acces;C. televiziune cu circuit inchis;D.interfonic ( de comunicare );E. iluminare exterioara de securitate:;F. avertizare la umiditate excesiva sau inundatie;G. alarma de incediu.

A.Sistemul de alarma impotriva efractiei – compunere:

- centrala de alrma: - sursa de alimentare;

- communicator de semnale de alrma.

- elementele de detective : - detectoare de prezenta ( de interior si exterior, cu infrarosii pasive si active,

Cu microunde, cu ultrasunete, combinate );

- Detectoare de panica ( butoane si pedale );

B.Subsistemul de control acces-limiteaza accesul in zonele de maxima securitate, realizand si o evidenta a accesului in zona.

C.Subsistemul de televiziune cu circuit inchis-asigura o supraveghere directa precum si o inregistrare de imagini video pentru diferite zone sau trasee din obiectibv.

D.Subsistemul de interfonie- faciliteaza comunicarea din exterior cu personalul de paza din interior, fara a stabili un contact direct ( realizeaza protectia personalului ).Pentru o mai mare siguranta se poat utiliza cu maxima eficienta videointerfonul.

E.Subsistemul de iluminare exterioara de securitate - asigura iluminarea unor zone a intregului perimetru, in special pe timp de noapte.Structura acestui system depinde de:

- -tipul obiectivului unde se instaleaza;- Obiectul care trebuie asigurat ( valori, informatii, instalatii );- Caile de acces:- Categoria, numarul si modul de utilizare a personalului de paza.

Clasificarea dispeceratelor :

I. După mobilitate- fixe ( în clădiri ); -. Mobile ( în maşini ).

II. După mijloacele de comunicare:- radio ( comunicările prin radio ); -. Telefonice ( comunicări prin telefon ); -. Mixte;

III. După aria de complexitate:- local ( un obiectiv puncual ); -.central ( reţea de obiective ).

IV. După poiziţia faţă de proces.

Alarmele ( categorii ):

de efracţie; de panică; de incediu; tehnică; de sabotaj; de avertizare;

falsă; descurajantă.

TEMA 5

Conemne şi procedee de executare a serviciului

Consemnele

Consemnul general – cuprinde totalitatea îndatoririlor unui agent de pază indiferent de postul care îi este încredinţat.

Cele mai importante:

- cele patru „ cele patru reguli de aur” ;- să respecte toate reglementările legale legate de serviciu, precum şi pe

cele referitoare la armament;- să cunoască locurile şi punctele vulnerabile ale obiectivului;- să fie vigilent în serviciu;- să ia măsuri pentru prevenirea incendiilor, exploziilor, inundaţiilor,

verificând sursele care le-ar putea declanşa;- să cunoască modul de comunicare cu şeful de tură şi cu agenţii de pază

din posturile limitrofe;- să sesizeze organelor în drept orice faptă care ar prejudicia obiectivul;- să păstreze secretul de serviciu;- să ştie să folosească mijloacele de comunicare şi alarmare în funcţie de

situaţie.

Consemnul particular – cuprinde totalitatea atribuţiilor specifice fiecărui post de pază:

- denumirea postului şi locul de dispunere a acestuia;- ce are în pază şi protecţie;- cu ce armament şi muniţie execută serviciu;- locul agentului de pază;- sectorul de observare, raionul de patrulare;- procedee de executare a servicului de pază;- cum se face accesul în raza postului (dacă este cazul );- modul cum acţionează dacă este atacat, în cazul de incediu sau dezastre;- mijloacele prin care ţine legătura cu şeful de tură şi ceilalţi agenţi.

Procedee de executare a serviciului:

- procedee de îndeplinire a consemnelor;- tehnica observării şi supravegherii postului;- tehnica deplasării / patrulării în raza postului sau pe un itinerar ;- modalităţi de cooperare în cadrul structurii de securitate proprii şi cooperarea /

colaborarea cu structurile specializate ale statului.

Agentul de securitate se subordonează şefului de tură.El reprezintă elementul de dispozitiv care execută serviciul conform consemnului general şi particular.El este integrat într-un sinstem şi acţionează într-o concepţie unitară, ce vizează asigurarea integrităţii obiectivelor, transporturilor de valori sau bunuri, intrvenţia la alarmare.Lui i se încredinţează un post de care răspunde nemijlocit şi/sau o misiune, având următoarele obligaţii:

- să respecte cu stricteţe prevederile art .48, cap.IV din Legea 333 /2003 ( consemnul general );

- să reprezinte cu demintate, cu eleganţă şi fermitate societatea şi interesele ei, precum şi pe cele ale beneficiarilor;

- să se încadreze riguros în graficul, disciplina şi ritmul programului de lucru şi de pregătire care i-au fost stabilite, la specificul activităţii prestate şi în colectivul de muncă din care face parte;

- să manifeste consideraţie , disponibilitate şi în situaţii limită, spirit de sacrificiu faţă de colegii de muncă, să vegheze la întărirea unităţii şi purităţii dispozitivului în care îşi desfăşoară activitatea;

- să nu admită compromisul şi să fie apt să prevină comiterea actului infracţional;- să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului pentru a

preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudiciu unităţilor păzite;- să păzeazcă obiectivul, bunurile şi valorile primite în securitate şi să asigure

integritatea acestora;- să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale şi

cu dispoziţiile interne;- să efectueze controlul la intrare şi la ieşirea din incinta unităţii a persoanelor,

mijloacelor de transport, materialelor, documentelor şi altor bunuri;- să nu permită accesul în obiectivele păzite a persoanelor aflate în stare de

ebrietate;- să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au

săvârşit infracţiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele interne stabilite prin regulamente proprii, iar în cazul infracţiunilor flagrante, să oprească şi să predea poliţiei pe făptuitor, bunurile sau valorile care fac obiectul infracţiunii sau altor fapte ilicite, luând măsuri de conservare şi securitatea lor, întocmind totodată un proces verbal despre luarea acestor măsuri;

- să încunoştiinţeze de îndată conducerea unităţii şi pe şeful sau ierarhic despre producerea orcarui eveniment în timpul executării serviciului şi despre măsurile luate;

- În caz de avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apă, de combustibil ori substanţe chimice, la reţelele electrice sau telefonice şi in orice alte împrejurări care sunt de natură să producă pagube, să aducă de îndată la cunoştinţa celor în drept asemenea evenimente şi să ia primele măsuri imediat după constatare;

- În caz de incediu, să ia măsuri imediate de stingere a acestuia şi de salvare a persoanelor, a bunurilor şi valorilor, să sesizeze pompierii şi să anunţe conducerea unităţii şi poliţia;

- Să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor, bunurilor şi valorilor în caz de calamităţi;

- Cu acordul conducerii societăţii, să sesizeze poliţia în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul unităţii şi să dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce-i revine poliţiei şi jandrameriei pentru prinderea infractorilor;

- Să păstreze secretul de stat şi de serviciu, dacă prin natura atribuţiilor are acces la asemenea informaţii;

- Să poarte uniforma şi însemnele distinctive numai în timpul serviciului;- Să nu se prezinte la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi nici să nu

consume altfel de băuturi în timpul serviciului;- Să nu absenteze fără motive temenice şi fără să anunţe, în prealabil, conducerea

societăţii despre aceasta;- Să execute întocmai dispoziţiile şefilor ierarhici şi să fie respectuoşi în raporturile

de serviciu;- Să execute în raport cu serviciul securitatea obiectivului, bunurile sau valorile

păzite, orice alte sarcini care i-au fost încredinţate potrivit planului de securitate.

Intervenţia agentţilor de securitate, în timpul serviciului va fi de aşa natură încât să nu depăşească limitele legitimei apărări sau a stării de necesitate, uzând şi în acest scop de toate calităţile şi cunoştinţele teoretice, fizice, psihice şi tehnice pe care le posedă.

La acţiuni în forţă nu se va recurge decât atunci când toate celelalte metode şi procedee nu au dat rezultate sau atunci când se săvârşesc prin surprindere şi pot pune în pericol grav viaţa, integritatea sau securitatea acestora.

Pe timpul executării serviciului agentului de securitate îi este interzis:

- Să încredinţeze arma altei persoane;- Să întreprindă acţiuni care nu au legătură cu indeplinirea îndatoririlor de serviciu;- Să poarte discuţii cu cetăţenii îna afară de cele impuse de natura serviciului;- Să doarmă sau să încredinţeze securitatea postului unei alte persoane;- Să părăsească postul înainte de ora stabilită prin consemn sau înainte de a fi

schimbat, atunci când setrviciul de securitate se execută pe mai multe schimburi.

‚TEMA 6

Modul de acţiune al agentului de pază în diferite situaţii

1.Atac asupra obiectivului

- anunţă şeful de tură ( la rândul său acesta raportează atacul şefului de obiectiv, ofiţrerului de serviciu a societăţii de pază, conducerea societăţii de pază).;

- contactează factorii de decizie din obiectiv şi societatea de pază şi le prezintă situaţia pe scurt;

- anunţă urgent : - Organul de poliţie de care aparţine obiectivul,

- Salvarea, pompierii ( după caz).

- participă la acţiunea operativă a echipei de intervenţie şi a celorlalte forţe ce intră în sprijinul obiectivului;

- întocmeşte raportul de evenimente şi consemnează acţiunea desfăşurată în raportul de evenimente, precizând ora, locul, numarul atacatorilor, modul de acţiune şi măsurile luate de personalul de pază.

2.Încercare de pătrundere frauduloasă în obiectiv

- alarmeză şeful de tură;

- încercă să oprească pătrunderea, folosind tehnici de luptă şi din dotare;

- cooperează cu elemtele de spijin din obiectiv ( sau cele din echipa de intervenţie );

- anunţă organul de Poliţie de care aparţine obiectivul ;

- predă organului de Poliţie infractorii reţinuţi;

- informează conducerea obiectivului şi a societăţii de pază despre măsurile luate;

- se menţionează în registrul de evenimente.

3.Încercarea de sustragere de bunuri materiale şi documente secrete

- anunţă şeful de tură;

- solicită sprijin;

- contactează organul de Poliţie de care aparţine obiectivul;

- predă organului de Poliţie infractorii reţinuţi şi dovezile ce constituie mobilul acţiunii, întocmind un proces verbal de constatare a încercării de sustragere de bunuri materiale ( sau documente secrete);informează conducerea obiectivului şi a societăţii de pază;

- informeză conducerea obiectivului şi a societăţii de pază;

- întocmeşte raportul de evenimente şi consemnează acest lucru în registrul de evenimente menţionând:

- locul de desfăşurare;

- datele personale ale infractorilor;

- relaţia (legătura) pe care o aveau în obiectiv;

- modul de acţiune al infractorilor;

- cantitatea de bunuri sau documente sustrase;

- actele folosite pentru acces

4.Incendii

Ele pot avea loc în obiectiv sau în zone apropiate, pot fi create de elemente teroriste (servind ca diversiune ) sau pot apărea ca urmare a unor neglijenţe ale agenţilor;

La semnalizarea unui incediu, agentul de pază:

- Alarmează Pompierii prezentînd pe scurt situaţia;- Alarmează şeful de tură (care îşî ezecută prerogativele );- Informează conducerea obiectivului şi a scoietăţii de pază;- Foloseţte mijloacele din dotare şi acţioneză pentru stingerea incediului, fără a înceta insă

supravegherea obiectivului;- Stăpâneşte fenomenul de panică şi trece la evacuarea rapidă şi ordonată a personalului obiectivului;- Face tot posibilul pentru salvarea bunurilor materiale;- Ajută Pomperii la acţiunea de stingere a incediului;- Anunţă salvarea ( dacă sunt răniţi );- Întocmeşte raportul de eveniment în registrul de evenimente specificând : locul, ora, natura, şi

urmările incediului.

5.Inundaţii

- Ele pot fi cauzate de dezastre sau de defcţiuni ale sistemului de alimentare cu apă ( inclusiv de acţiuni teroriste sau de diversiune ).

Acţiunele agentului de pază:

- Alarmează şeful de tură;- Se anunţă dispeceratul obiectivului pentru aducerea personalui caificat în vederea reparaţiilor;- Evacuează agajaţii obiectivului ăn afară obiectivului ( în caz de inundaţii locale ) sau spre niveluri

superiare ale imobilul ( în caz de calamitate de proprţii );- Ia măsuri de salvare a bunurilor obiectivului;- Întocmeşte raportul de eveniment şi-l trece în registrul de evenimente;

6.Dezastre

Fenomen natural de amploare care poate provoca mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

Cel mai frecvent fenomen: cutremurul

Acţiunea agentului de pază în caz de cutremur:

- Se adaposteşte într-un singur loc singur;- La terminarea cutremurului verifică dacă sunt accidentaţi şi ia primele măsuri de prim ajutor ( după

caz);- Rămâne în paza pentru evitarea prodecrilor de furturi şi stăpâneşte fenomenul de panică organizând

evacuarea ordonată a personalului obiectivului;- Contactează după caz:

- Popierii;- Salvarea;- Poliţia ;

- Întocmeşte raportul de eveniment şi-l trece în registrul de eveniment;7.Apariţia unor grupuri turbulente în apropierea obiectivului-anunţă şeful de tură;- se deplasează la locul unde a apărut grupul de turbulenţi şi încearcă să rezolve situaţia paşnic sau folosind mijloacele din dotare ;- anunţă organul de Poliţie;- predă Poliţiei persoanele oprite întocmind proces verbal de constatare la care adaugă şi declaraţiile persoanelor implicate în incident.- informează conducerea obiectivelor şi a societăţii de pază;- întocmeşte raportul de eveniment şi-l trece ăn registrul de evenimente precizând : locul, ora şi acţiunile întreprinse de personalul de pază;8.Confilctele de muncă în obiectivul păzitÎn astfel de situaţii agentul de pază evită folosirea forţei,înecrcând aplanarea situaţiilor tensionate, fiind recomandate următoarele:- Păstrarea stăpânirii de sine ( calm);- Afişarea unei atitudini de siguranţă firească;- Manifestarea unei înalte şi active vihilenţe în timpul sau după manifestările perturbatoare;- Promptitudine şi consecvenţă în dispoziţiile date sau chemarea la ordine, pentru a nu se pierde

controlul situaţiei;- Ascultarea cu atenţie a tuturor persoanelor care pot sprijinii concret şi pot ajuta la elucidarea sitaţiei;- Respectarea demnităţii persoanelor prin imbinarea obiectivităţii şi intransigenţei cu spiritul umanitar;- Tratarea cu foarte mult tact a persoanelor cu afecţiuni psihice sau agitate;- Adoptarea unei atitudini atente şi protectoare faţă de femei şi persoane defavorizate;- Evitarea afirmaţiilor bazate pe incertitudini şi fără temei legal ( afirmaţii jignitoare, culpabilizări

nedrepre sau neîntemeiate, insistenţe pe fapte minore sau nesimnificative );- Abţinerea de la reacţii faţă de unele manifestări ironice;- Adaptarea unei ţinute ireproşabile (controlul gestului, mâinile degajate, d- dialogul constructiv, convingător care să liniştească şi să nu incite);- Să evite pe cât posibil, folosirea forţei;- Să se evite la maximum posibil folosirea forţei în cazul mulţimii care pot determina riposte dintre cele

mai violente, precum şi cometarii nefavorabile asupra societăţii de pază.

TEMA 7

Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată

1.Buletinul posturilor (folosit la obiective la care dispozitivul de pază are cel puţin 3 posturi), cuprinde:

- Număr curent;

- Numărul şi felul postului ( fix sau mobil );

- orele de executare a serviciului;

- numele şi prenumele în clar a agenţilor de pază;

-semnătura ( la intrarea şi la ieşirea din post ).

2.Registrul de procese verbale pentru –primirea serviciului de pază ( de regulă se întocmeşte între şefii de tură la intrarea şi ieşirea din serviciu).

Procesul verbal este actul în baza căruia egentul predă, respectiv primeşte, postul cu tot ce se află în el;conţine şi constatările scrise ale evenimentelor care au avut loc în postul respectiv.

Cuprinde:

- Data întocmirii;- Numărul postului care se predă ( se ia în primire);- Numele şi prenumele agentului care predă;- Numele şi prenumele agentului care ia în primire;- Materiale conform opisului din registru;- Constsatări în timpul serviciului;- „am predat” şi „ am primit”.

3.Registrul de procese verbale pentru predarea- primirea armamentului

( de regulă se completează de şeful de tură sau obiectiv), fără ştersături sau adăugiri.

Cuprinde:

- Număr curent;- Nume şi prenume agent de pază;- Semnătură la rubrica „ am predat” sau „ am primit”;- Data, ora ( ziua, luna şi anul);- Tipul armamentului;- Seria armei;- Numărul de încărcătoare;- Numărul de cartuşe;- Accesoriile;

4.Registrul de evidenţă acces persoane ( aici se trec toţi vizitatorii care vin în obiectiv)

Cuprinde:

- Număr curent;- Numele şi prenumele persoanei;- Seria şi numărul actului de identitate;- Unde merge;- Ora sosirii;- Ora plecării;- Obesrvaţii;

5.Registrul de evidenţă acces autovehicole ( care conţine date referitoare la toate autovehiculele care intră şi ies din obiectiv, precizându-se şi ce transportă ).

Cuprinde:

- Număr curent;- Număr auto;- Numele şi prenumele conducătorului auto sau a delegatului;- Seria şi numărul actului de identitate;- Ora sosirii;- Ora plecării ;- Numărul avizului sau al facturii ( dacă are marfă);- Obesrvaţii.

6.Registrul de evidenţă acces căi ferate uzinale

Este un act doveditor pentru a ţine evidenţa materialelor care intră (ies) ăn (din) obiectiv.

Cuprinde:

- Număr curent;- Ora sosirii;- Specificaţia din scrisoarea de trăsură;- Numărul vagonului (vagoanelor);- Existenţa sigiliului;- Numărul şi seria scrisorii de trăsură;- Capacitatea mărfii;- Observaţii.

NOTĂ:În cazul îmn care marfa din vagoane nu corespunde cu ce este înscris în documentul de transport, agentul de pază va întocmi un proces verbal în care se specifică plusul sau minusul mărfii.

7.Registrul de evidenţă a mişcării armamentului

Se află în permanenţă în camera de armament.

Cuprinde:

- Număr curent;- Denumirea şi seria armei;- Număr de cartuşe;- Data şi ora primirii;- Numele şi prenumele primitorului;- Semnătura de primire;- Data şi ora restituirii;- Numele şi prenumele ;- Semnătura persoanei care i se restituie;- Observaţii

8.Registrul de control

Cuprinde constatările făcute de reprezentanţoo beneficiarului sau ai prestatorului de servicii de pază.

Se completeazănumai de cei care au funcţii de conducere.Cuprinde:

- Număr curent;- Data şi ora controlului efectuat;- Numele, prenumele şi funcţia celui care face contolul;- Constatări;- Semnătură.

9.Registrul unic de control

În el se vor scrie concluziile în urma controalelor desfăşurate de reprezentanţii Poliţiei şi Jandarmeriei.

Cuprinde:

- Număr curent;- Data şi ora controlului efectuat;- Numele, prenumele şi funcţia persoanei care contolează;- Constatări;- Semnătură;

10.Registrul de evenimente

În el se trec evenimetele care au loc în obiectiv, în special cele legate de atacuri teroriste, pătrundere frauduloasă, sustragere de bunuri, incedii, inundaţii, cutremur, etc.

Cuprinde:

- Numele şi prenumele celui care a constat evenimentul;- Funcţia constatatorului;- Postul în care îşi desfăşoară serviciul de pază;- Data întocmirii;- Numele şi prenumele persoanelor care au fost găsite săvârşind fapte ilicte;- Fapta comisă, bunurile recuperate şi măsurile care s-au luat;- Persoana sau forum care a fost sesizat;- Semnătura celui care a constat evenimentul.

TEMA 8

Activitatea agentului de securitate la predarea/ primirea serviciului

MODULUL 3

NORME GENERALE DE MUNCĂ

Durata : 50 ore

Instruire teoretică = 18 ore

Activități practice = 32 ore

Aplicarea normelor de sănătate și securitate în muncă

TEMA 9

Reglermentări generale privind securitatea și sănătatea în muncă

- Normele de securitate și sănătate în muncă;- Obligațiile generale ale angajaților și salariaților;- Riscuri specifice activității de securitate;- Echipamente de protecție ;- Proceduri de urgență și evacuare.

1.Noțiune

Securitatea și sănătatea în munca reprezintă un concept internațional care înseamna arta și știință de a ” anticipa, recunoaște, evalua și controla” pericolele și riscurile ce pot aparea la locul de muncă.

Securitatea lucrătorilor urmărește eliminarea/ reducerea pericolelor și a riscurilor ce pot cauza accidente de munca sau boli profesionale.Sănătatea lucrătorilor este asigură confort fizic/ psihic și social la locul de muncă.Sănătatea ocupațională este definită la ora actuală de către Organizația Mondială a Sănătații ca fiind ” promovarea și menținerea celui mai înalt grad de bunăstare fizică, mentală și socială a muncitorilor de toate ocupațiile, prin prevenirea perturbărilor cauzate sănătății acestora de către condițiile muncii, protejarea în muncă față de riscurile rezultate din prezența agenților nocivi pentru sănătatea lor, plasarea și menținerea muncitorului într-o muncă adecvată aptitudinilor fiziologice și psihologice”.

Dreptul la viață, la integritatea fizică și psihică a tuturor persoanelor, dreptul la protecția socială a muncii precum și munca în condiții sigure și sănătoase sunt drepturi fundamentale, garantate prin Constituția României în art.22 și art.34.

Securitatea și sănătatea muncii- drept fundamental al tuturor particpanților la procesul de muncă.

Constituția României, afirmând dreptul la protecția socială, face referire și la măsurile de securitate și igienă a muncii ( art.38 alin.2). Mai concret, Legea 319/2006, a securității și sănătății în muncă( art.2 ) stabilește ” principii generale referitoare le prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc li accidentare, informarea, consultarea, particpiarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor și a reprezentanților lor, precum și direcțiile generale pentru implementarea acestor principii”, care sunt ” aplicabile tuturor particpanților la procesul de muncă” și stabilesc prin lege.

LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006 securităţii în muncă(extras)M.Of. 646/ 2006

Domeniu de aplicarePrezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice , cât şi private.Prevederile prezentei legi se aplică angajaţilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

- Sănătatea şi securitatea în muncă ( CODUL MUNCII ) extras

Obligaţiile angajatorului

(1) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariatilor în toate aspectelor legate de muncă.

(2) Dacă un agajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.

(3) Obligaţiile salariaţilor în domeniulk securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului.

(4) Măsurătorile privind securitatea şi sănătatea ăn muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.

Reglemtări speciale

(1) Dispoziţiile prezentului titlu se completeză cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.

(2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabilii: Măsuri genrale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale, aplicabile tuturor angajtorilor; Măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi; Măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii speciale de asigurare a securităţii

şi sănătăţii în muncă.

Măsuri şi principii

(1) În cadru propriilor responsabilităţi agajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor mecesare acesteia.

(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin.(1) se va şine seama de următoarelor principii genreale de prevenire:

Evasluarea riscurilor care nu pot fii evitate; Combaterea riscurilor la sursă; Adaptarea muncii la om, în speciaş în ceea ce priveşte proiecatrea locurilor de muncă şi alegerea

echpamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuarii, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetetive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;

Luarea în cosiderare a evoluţiei tehnicei; Adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;

Obligativiatatea instruirii salariaţilor

(1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi ăn domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul său, după caz, cu reprezentţii salariaţilor.

Controlul securităţii şi sănătăţii în muncă

(1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia ablitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru slariaţi.

(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul meicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite organismelr competente, contra cost, analize şi expertive asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoşte compoziţia acestora şi efectelor pe care le-ar putea produce asupra organisumui uman.

TEMA 10

Noţiuni de prim ajutor

- Consideraţii genrale;- Cauzele vurente ale rănilor;- Primul ajutor în caz de urgenţă;- Trusă de prim ajutor;- Alte materiale necesare acordării primului ajutor;- Măsuri de precauţie generală.

În caz de accident în primul rând este necesar să ştim ce trebuie şi ce nu trebuie făcut.Dacă persoana care acordă primul ajutor nu are aceste cunoştinţe se poate întâmpla ca, în loc să ajute, dimpotrivă, să accentueze suferinţa,putând chiar provoca apariţia unor complicaţii care să întârzie vindicarea.Dar nu numai atât, un ajutor incorect acordat pate aduce la pierderea defenitivă parţială sau chiar totală a capacităţii de muncă a accidentatului.

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să dea dovada de calm şi stăpânire de sine.Este necesar să fie îndepărtate persoanele care provoacă panică şi împiedică astfel acordarea rapidă a măsurilor adecvate de prim ajutor.Dacă cel care acordă ajutor nu a fost de faţă la momentul producerii accidentului el trebuie să se orienteze asupra naturii acestuia, cerând informaţii fie de la perosnele din jur, fie, în măsura ăn care este posibil, chiar de la cel accidentat.Această informare este deosebit de importantă deoarece indică măsurile rapide care trebuie să se adreseze simptomelor principale prezentate de accidentat.

În acordarea primului ajutor este recomandabil să limităm pe cât este posibil orice manevră care accentuează suferinţa accidentatului sau bolnavului, mişcărilestrict necesare trebuie să fie blânde, precise şi simple.De exemplu, transportul unui accidentat trebuie organizat cu prudenţă şi îndemânare, astfel încât să nu zdruncine, să nu agrvaze suferinţa.În caz de traumatism ( lovitură, violenţă, cădere ) este absolut necesar să nu se mobilizeze, regiunea traumatizată, să nu se se efectueze tracţiuni sau manevre asupra ei.Nu sunt indicate nici încercările de a pune osul în poziţia normală în cazul de fracturi.Acestea sunt manevre dificile care necisită o pregătire specială.

În condiţiile practicării crescânde a sporturilor de munte accidentul a devenit un fapt inerent, căruia trebuie să-i dăm o atenţie din ce în ce mai sporită.Pentru ca intervenţia să fie promptă şi să poatî fii acordat un prim ajutor de calitate, anunţarea unui accident trebuie să cuprindă : locul, posibilităţi de acces, condiţii meteo, ora la care s-a petrecut accidentul, numărul accidentaţilor, diagnostic prezumtiv, dacă până la ora anunţării i-a fost acordat primul ajutor, datele celui care anunţă accidentul (nume şi prenume, adresa, locul de la care se face comunicarea).Odinea urgenţei acordării primului ajutor , în caz că avem de-a face cu un grup de accidentaţi, este următoarea : cazurile de asfixie, hemoragiile, politraumatisme şi fracturi, urgenţe medico-chirurgicale (otrăviri, abdomen acut etc. ).Avînd în vedere că în majoritatea cazurile accidentului ne surprinde pe munte şi acţionăm fără să avem asupra noastră materiale tehnice de transport, este absolut necesar să cunoaştem cîteva din mijloacele improvizate folosite la transportul accidentatului.Aacestea pot fi confecţionate din : o coardă ce se va folosi pentru transportul în spate al accidentatului, confecţionarea din coardă sau cordelină împletită a unei tărgi, confecţionarea unei corzi dintr-un hanorac în care s-au introdus beţe rezistente, o raniţă căreia i s-au făcut două găuri pentru transportul în spate al accidentatului, o cracă solidă ce poate fi folosită la transport prin târâre etc.

Boli de vară

Vacanţa de vară, precum şi activităţile din sezonul cald ne predispun la o serie de boli specifice sezonului canicular.

Deshidratarea

Desihidratarea apare atunci când corpul pierde prea multe lichide.

ATENŢIE!Deshidratarea poare apărea la orice vârstă, dar este foarte gravă în cazul nou-născuţilor, copiilor şi a vârstnicilor.În cazul în care un copil sau un vârstnic prezintă simptome ale deshidratării este bine să sunaţi la 112!Pierdem zilnic apă atunci când respirăm, transpirăm urinăm sau facem efort fizic.Pe lângă acestea, mai există câţiva factori care duc la deshidratare : diareea, vărsăturile, diabetul şi arsurile.Primul semn al deshidtatării este, desigur, starea de sete.Un aport de apă scăzut poate cauza : urină concentrată, de culoare galben închis, gura uscată, ochi uscaţi, crampe musculare, ameţieli stări de vomă şi ăn momentul ăn care organisuml este deshidratat, acestea nu mai poate asigura necesarul de lichid pentru ca sângele să circule, normal, iar victima poate intra în stare de şoc.În caz de deshidratare severă, se instalează halucinaţii, iar în final, totul culminează cu colapsul organelor interne.Decesul este iminent dacă nu se intervine rapid.

Prevenţie!

Este bine sa se consume 8-10 pahare de lichid pe zi; Nu se recomandă consumul de cafea, sucuri dulci sau alcool, inclusiv bere sau vin; Evitarea regimurilor hiper-proteice şi a celor conţin multă sare; Se roecomanda purtarea unui singur rând de haine uşoare, deschise la culoare; În cazul efortului fizic se recomandă consumarea unei cantităţi mai mari de apă în timpul şi după

exerciţiile fizice, oprirea acestora în cazul apariţiei ameţelii sau a aoboselii foarte mari şi folosirea unui echpament adecvat sportului.

Iritaţii ale pielii şi aluniţe

Vara reprezintă un moment prielnic pentru concedii petrecute pe plajă, însă cei care au multe aluniţe pe corp sau au pielea foarte albă trebuie sa evite soarele pe cât posibil.

Tov vara, unele persoane se confruntă cu mici erupţii de culoare roşie sub forma unor iritaţii, la nivelul pielii.Uneori aceste iritaţii pot lua forma unor băşici pline cu apă şi pot cauza o senzaţie de siconfort deoarece crează mâncărimi.Cauza acestor iritaţii poate fi expunerea îndelungată la soare.De asemenea, sunt persoane care pot prezenta astfel de iritaţii pur şi simplu pentru ca sunt alergice la temperaturile ridicate.

ATENŢIE! Rănile, bătăturile, arsurile, tăieturile şi zgîrieturile se infectează foarte uşor vara.

Conjunctivita, otita şi bolile de piele

Pentru că vara este sezonul băilor la piscină sau la ştrand riscul de conjunctivită sau otită este ridicat.De asemenea apele contaminatempot fi cauăa unor boli de piele, precum psoriazisului, dermatită, eczemele sate infecţii fungice( candida, herpes, etc ).

Aveţi grijă cum vă alegeţi bazinele şi evitaţi să vă udaţi capul dacă nu sunteţi sigur de calitatea apei.

Infecţii provocate de aerul condiţionat

Din cauza temperaturilor ridicate vara, tot mai multe persoane recurg la răcoarea data de aer condiţionat.Puţină lume ştie însă ca, folosite necorespunzător, acestea sunt periculoase pentru sănătate.Filtrul aparatului de aer condiţionat trebuie curăţat periodic pentru a evita depunerea bacteriilor care pot cauza infecţii, unele chiar serioase, precum penumonii, amigdalite, sinuzite,rinite etc.

În plus, nevralgiile sunt cauzate de şederea prelungită în încăperile cu are condiâionat sau de trecerea bruscă de la cald la rece.Acestea se manifestă prin dureri de cap şi maxilo – faciale, amorâeli ale gâtului şi braţelor, iar, uneori, se pot produce pareze.

Pentru a evita nevralgiile, se recomanda să staţi la o distanţă de 6-9 metri din locul în care este montat aparatul de aer condiţionat, iar temperatura de reglare a acestuia sa fie cu 5-6 grade Celsius mai mică decât cea de afară.

ATENŢIE!Persoanele care suferă de afecţiuni cardiovasculare trebuie să fie foarte atente atunci când intră într-o cameră în care funcţionează aerul condiţionat-Inima trebuie să depună un efort mai mare pentru a se acomoda la o temperatură mai mică, aşa că acestea riscă stop cardiovascular.

Înecul

Înecul reprezintă asfixia ( sufocarea) unei persoane datorată umplerii cu apă a cailor repiratorii. În cazul unui pacient aproape înecat, cu căt este salvat mai rapid şi ăncepută resuscitarea cardio –pulmonară, cu atât şansele sale de supravieţuire cres.

ATENŢIE!

Salvarea unei victime aflate pe punctul de a se îneca necesită mai eforturi fizice şi o bună cunoaşterii a tehnicii de înot.

Scoaterea victimei la mal

O persoană care nu ştie să înoate sau nu stăpîneşte foarte bine tehnica înotului nu ar trebui să intre în apă, dar poate solicita ajutor calificat, sunând la 112 sau poate ajuta la efectuarea resuscitării cardio-repiratorii după aducerea victimei la mal.

În unele situaţii, puteţi ajuta victima înecului cu o vâslă, un băţ, o frânghie sau un obiect plutitor de care se poate agăţa.Dar dacă victima şi-a pierdut cunoştinţa, este prea departe de mal sau nu-şi mai poate scoate capul la suprafaţa apei, cineva trebuie să înoate până la ea.

ATENŢIE!

Salvatorul trebuie să ţină întotdeauna cont că, de cele mai multe ori victima este panicată.Ea se zbate, se agaţă de orice, iar salvatorul se expune şi el pericolului de înec dacă nu ştie cum să prindă victima.Se recomadă apropierea prin spatele victimei şi ăncercarea de liniştire a acesteia.

Salvatorul ar trebui să îşi treacă un braţ pe sub bărbia victimei şi să încerce să îi menţină capul şi gâtul pe umărul său.Apoi, va aduce victima la mal, înotând fie pe spate, fie pe burtă, cu o singură mână şi ţinând cu cealaltă mână victima, cu faţa deasupa apei.

ATENŢIE!Victimele unui înec pot avea şi fractură de coloană cervicală.De acea se vor mişca foarte puţin şi se va păstra poziţia orizontală.Ideal ar fi ca victima să fie scoasă din apă pe o targă rigidă şi să fie menţinută în poziţie orizontală până la soţirea ambulanţei, astfel ăncât să nu se agravzeye posibilile leziuni ale coloanei.

Dacă victima nu respiră în momentul în care salvatorul ajunge la ea, acesta trebuie să înceapă maneverele de resuscitare chiar din apă.În timpul deplasării către mal a victimei se va asigura ventilaţia victimei la fiecare 5 secunde.Compresiile toracice sunt dificil de efectuat în apă, aşa că se vor efectua când victima este scoasă la mal.

Primul ajutor

Odată scoasă la mal, victima trebuie poziţionată cu faţa în sus ca să i se poată evalua funcţiile vitale.

În care dintre situaţiile de mai jos se află victima?

VICTIMA ESTE CONŞTIENTĂ ŞI NU EXISTĂ SUSPICIUNEA UNEI FRACTURI DE COLOANĂ

Poziţia laterală de siguranţă

Aşezaţi braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă de corp, cu antebraţul îndoit în sus.Treceţi celălalt braţ al victimei peste torace şi aţezaţi dosul palmei pe obrazul victimei.

Ridicaţi apoi genunchiul opus dumneavostră şi menţineţi talpa pe pământ.

Întoarcerea corpului

Cu o mână prindeţi umărul opus dumneavoastră şi cu cealaltă genunchiul pacientului.Întoarceţi victima lateral către dumneavoastră.Asiguraţi-vă că victima se sprijină pe ghenunchi şi pe cot, rearanjaţi capul în

hiperextensie şi ridicaţi bărbia victimei.Sunaţi la 112 şi reevaluaţi periodic starea victimei până la sosirea ajutorului calificat.

ATENŢIE!Chiar dacă aparent e bine, victima trebuie totuşi transportată la spital, unde va fi examinată şi supravegheată de personal calificat.

VICTIMA NU ARE SEMNE VITALE( NU RESPIRĂ )

Stabiliţi starea victimei

Dacă victima nu are semne vitale, înseamnă că a intrat în stop cardiorepirator, iar salvatorul trebuie să înceapă de urgenţă manevrele de resuscitare,

Executaţi respiraţiile artificiale şi compresiuni toracice externe.

Tehnica ventilaţiei artificiale

Înghenuncheaţi lângă victimă.Cu capul victimei în hiperextensie, menţineţi gura acesteia uşor întredeschisă cu o mână în timp ce cu cealaltă îi susţineţifruntea şi îi pensaţi nasul.Inspiraţi profund aer, aşezaţi etanş gura pe gura vitimei şi expiraţi timp de 2-3 secunde-În acelaşi timp cerificaţi dacă toracele se ridică în timp ce insuflaâi aer.

ATENŢIE! Fiecare insuflaţie trebuie să fie suficient de puternică pentru ca toracele victimei să se ridice.Ţineţi apoi capul în hiperextensie cu bărbia victimei uşor ridicată şui lăsaţi toracele să-şi revină.

Compresiunile toracice externe.

Aşezaţi victima pe un plan dur şi localizaţi punctul de compresiune situat în centrul toracelui, în jumătatea inferioară a sternului .Aşezaţi cealaltă mână peste mâna situată pe stern, fără ca degetele să se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse şi braţele sprijinite perpendicular pe stern, începeţi compresiunile astfel încât să înfundaţi sternul cu 4-5 cm.Compresiile şi decompresiile trebuie să fie de 80-100 de compresiuni pe minut.

Ventilaţiile artificiale

După 30 de compresiuni se efectuază două ventilaţii artificiale.

ATENŢIE!Dacă dintr-un motiv sau altul, nu puteţi efectua ventilaţiile artificiale, este vital să efectuaţi măcar compresiunile toracice.

Tehnica HELP ME

- Hiperextensia capului, pentru acces uşor la căile aeriene- Eliberarea căilor respiratorii de evetualele corpuri străine care se pot afla în gura victimei;- Luxarea mandibulei.Se deschide mandibula, cât de tare ne permite, astfel, se elimină şi riscul ca

limba accidentatului să acopere căile respiratorii („ să înghită limba”);- Pensarea nasului (prinderea nasului între degete) şi începerea ventilaţiilor;

- Masaj cardiac extern, prin compresia toracelui

Primul ajutor în cazul arsurilor

Arsura este o leziune provocată de acţiunea căldurii asupra teuturilor;o temperatură care depăşeşte 46 grade celsius este nociva pentru tesuturi.

Arsurile pot fi de diferite tipuri:

- Arsuri termice;- Arusri chimice;- Arsuri electrice;- Arsuri prin radiaţii;

Măsuri de siguranţă Pentru ca salvatorul să nu devină el insuşi o victimă trebuie să aibă în vedere câteva măsuri de siguranţ:

- Se va întrerupe sursa agresiunii;- Se va îndepărta victima din mediu ( incediu ) sau din apropierea sursei de căldură;- Dacă este vorba de măsuri electrice, salvatorul trebuie să-şi ia măsuri de siguranţă suplimetare:să

nu atigă victima cu mâinile goale ci să folosească materiale electroizolante;- Se va îndepărta victima dintr-o zonă cu risc de explozie;- În cazul unui incediu se va încerca evitarea inhalării fumului, fie prin folosirea unor măşti

speciale, fie prin aplecarea capului la intrarea în clădire;- Focul se stinge cu apă, stingător CO2 sau, de la caz la caz, cu pături, zăpadă, pământ etc.- În cazul unei vicitme ale cărei haine au luat foc,aceasta va fi oprită sa alerge (deşi aceasta este de

obicei rfeacţia victimelor), se va culcala sol şi eventual se va acoperi cu o pătură.- Evaluarea arsurilor

În funcţie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 4 grade de acţiuni:

- Gradul I : când este afectat doar stratul superficial al tegumetului (epidermul);pielea este roşie, inflamată şi dureroasă;

- Gradul II : când este afectat şi dermul ( stratul mijlociul al pielii ); pielea este roşie, inflamată, foarte dureoasă şi acoperită de flictene cu conţinut clar (băşicuţe cu lichid gălbui )

- Gradul III : pielea albă cu cu flictenele au conţinut sangovinolent şi durerea este mai puţin intensă, datorită distrugerii terminaţiilor nervoase;

- Gradul IV: când sunt distruse toate straturile pielii, apărând necroza, cruste negre, ţesăturile fiind complet carbonizate.

Aprecierea gravităţii stării victimei se face în funcţie de gradul arsurii şi de suprfaţa corporală arsă.

Aprecierea suprafeţei corporale afectate se poate face cu „ regula lui 9”, astfel:

- Membrul superior = 9%- Membru inferior = 18% (la copil 14 % )- Trunchiul anterior sau trunchiul posterior = 18 %- Capul şi gâtul = 9% ( la copil 18%)

- Organele genitale 1%

Sau condiserând aria palmei victimei ca reprezentând 1% din suprafaţa corporală.

De reţinut!

În faţa unei victime cu arsuri, trebuie acţionat ca şi în faţa unui politraumatizat, deoarece de multe ori aceasta poate prezenta leziuni organice mult mai grave decât leziunea de la suprafaţa pielii.De exemplu în cazul unui incendiu victimele pot prezenta pe lângă arsuri cutanate şi intoxicaţii cu CO sau leziuni determinate de inhalarea fumului.

De aceea, primul gest va fi evaluarea funcţiilor vitale (ABC) şi dacă e nevoie resuscitarea cardio-repiratorie şi abia apoi se vor evalua arsurile.

Gravitatea arsurilor

Aprecierea prognosticului arsurilor se face tinând cont de gradul arsurii, suprafaţa corporală afectată, leziunile asociate, vârsta şi starea de sănătate a victimei înainte de acest incident.

Arsuri grave, cu un prognostic rezervat, sunt arsurile :

- De gradul III-IV cu afectarea a peste 10% din suprafaţa corporală- De gradul I-III cu afectarea a 15-25% din suprafaţa corporală dacă survine la vârste sub 10 sau

peste 50 ani.- Arsurile care afectează : palmele, faţa, organele genitale;- Arsurile asociate cu leziuni de inhalare a fumului şi altor substanţe toxice;- Arsurile asociate cu alte leziuni : traumatismr, fracturi, plagi;- Arsurile survenite la nou-născuţi, la vârstnici sau persoane tarate (cu afecţiuni cronice cardiace,

pulmonare, diabet, etc );- Arsurile electrice.

Arsurile medii sunt arsurile:

- De gradul III-IV cu afectarea a sub 10% din suprafaţa corporală;- De gradul I-II, cu afectarea a 15-25% din suprafaţa corporală sau 10-20% din suprafaţa corporală

dacă survine la vârste sub 10 sau peste 50 anii.

Arsurile uşoare sunt arsurile:

- De gradul III-IV cu afectarea a sub 2% din suprafaţa corporală;- De gradul I-II, cu afectarea a sub 15% din suprafaţa corporală sau sub 10% dacă survine la vârste

sub 10 sau peste 50 ani.

Primul ajutor în arsurile termice

Arsura de gradul I şi II

În cazul arsurilor uşoare ( gradul I şi II) primul ajutor se limitează la expunerea zonei afectate sub un jet de apă rece ( 20 min ) după care se pansează cu comprese sterile.Se pot aplica eventual spray-uri speciale pentru arsuri.

Arsura de gradul III-IV

În cazul arsurilor grave ( gradul III şi IV):

- În cazul arsurii cu flacăra se va stinge cat mai rapid flacăra. De preferat prin culcarea vitimei la pământ şi acoperirea cu o pătură sau o haină; se va împiedica victima să alerge deoarece curenţii de aer întreţin focul;

- Nu se va dezbrăca victima dacă hainele sunt lipite de pielea arsă;- Se va stropi cu apă rece ( sau cu zăpadă ) şi se vor aplica comprese cu apă rece pe zonele lezate;- Se va transporta victima la spital cât mai rapid:- Nu se vor sparge flictenele şi nnu se vor aplica creme sau alte substanţe pe leziuni.

Primul ajutor în arsurile chimice

În cazul arsurilor determinate de substanţe chimice primul ajutor consta în limitarea contactului substanţei chimice cu ţesuturile şi diminuarea concentraţiei substanţei.În acest scop:

- Se indepărtează rapid hainele imbibate în substanţa rapidă;- Se spală suprafaţa afectată cu jet de apă timp de 20-30 minute;- Excepţie face arsura cu varul nestins, în care nu se toarnă niciodată apă, deoarece varul se

activează în prezenţa apei.

De reţinut!

Nu este indicat să se incerce neutralizarea substanţei chimice deoarece în urma reacţiei de neutralizare se elimină o mare cantitate de căldură care poate agrava leziunile.Abia după spălarea cu apă se poate eventual încerca aplicarea atidotului: apa bicarbonată în cazul arsurilor cu acizi sau oţet în cazul arsurilor cu baze.

Arsuri electrice

Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare şi la cel de ieşire ( marca electrică )dar provoacă leziuni profunde ale organelor ( tulburări de ritm, leziuni neurologice, vasculare, musculare ) chiar şi stop cardiac.

În caz de electrocutare:

- Se va îndepărta sau opri sursa de curent electric înainte de a atinge vitima, fie de la întrerupător fie îndepărtând cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc sau folosind mănuşi de cauciuc pentru autoprotecţie;

- Nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mâinile neprotejate;- Dacă victima este în stop cardio-respirator se va face masaj cardiac şi respiraţie artificială.

Orice victimă care a suferit o electrotraumă trebuie transportată ţi internată în spital pentru câteva zile, indiferent de starea victimei.

Primul ajutor în caz de hemoragie

Generalitîţii

Sângele este un lichid care transportă oxigenul şi substanţele nutitive la ţesuturi şi organe şi colectează produşii reziduali pentru a-i transporta la diverse organe care-i elimină din organism.De asemenea, sângele este şi purtătorul a numeroase tipuri de celule, cu roluri foarte importante în organism.Aşadar sângele numit şi „ lichidul vieţii” este indispensabil funcţionării organisumului.El se află permanent în miscare, circulând printr-un sistem de vase sanguine.Când unul sau mai multe vase de sânge sunt lezate, sângele se scurge din sistemul vascular, fenomen numit hemoragie.

Hemoragia poate fi externă sau internă.

În funcţie de volumul de sânge pierdut, hemoragia se poate clasifica astfel:

- Mică: când se pierde mai puţin de 500 ml de sânge- Medie : când se pierde 500 – 1000 ml de sânge;- Mare : când se pierde 1000 – 1500 ml de sânge;- Masivă : cînd se pierde peste 1500 ml se sânge.

În funcţie de vasul se sânge lezat, hemoragia poate fi :

- Arterială: sângele este de culoare roşu aprins şi curge pulsatil;- Venoasă: sângele are o culoare vişinie şi curge lent;- Capilară: sângele se scurge egal de pe totă suprafaţa plăgii.

Simptome

În cazul unei hemiragii, ca urmare a scăderii oxigenului în celule şi ţesuturi, se declanşează o reacţie de apărare a organisului : creşte frecvenţa cardiacă ( pulsul arterial se accelerează), tegumentele şi mucoasele devin palide, pielea este acoperită de transpiraţii şi victima se simte ameţită, slăbită.Simptomele şi semnele care însoţesc o hemoragie, variază în funcţie de volumul sangvin pierdut, de viteza de pierdere a sângelui şi de starea de sănătate a organisumulu înainte de hemoragie.

Hemoragia mică :

- Starea generală este bună;- Tensiunea arterială ( TA ) normală;- Frecvenţa cardiacă (FC) normală.

Hemoragia medie :

- Senzaţie de slăbiciune, emeţeli la ridicarea în ortostatism;- Paloare tegumentară;extremităţi reci;- TA sistolică se menţine încă peste 100 mmHg;- FC sub 100 bătăi/minut.

Hemiragia mare :

- Confuzie sau chiar pierderea conştiinţei;- Hipotensiune (TA sub 70 mmHG);- Puls slab, greu perceptibil.

În hemoragiile cronice, care se produc treptat, în decurs de zile-săptămâni, simptomatologia poate fii absentă mult timp.În hemoragiile acute, când se pierde o cantitate mare de sânge în timp scurt, starea de sănătate se alterează rapid, putându-se ajunge în scurt timp, starea de sănătate se alterează rapid, putându-se ajunge în scurt timp la şoc hemoragic.

Recunoaşterea hemoragiei

Hemoragia externă este uţor de recunoscut : sângele se scurge înafara corpului.Uneori hemoragia se produce în interior dar se exteriorizează ulterior prin ulterior prin orificii anatomice.

- Epistaxiul: hemoragia nazală;- Hemoptizia : hemoragia din arborele respirator,când sânge roşu,aerat, spumos, este eliminat în

timpul tusei;- Hematemeza: hemoragiile din tubul digestiv superior;- Melena: hemoragie în tubul digestiv;- Rectoragia: hemoragia provenind din tubul digestiv inferior ( anus, rect )- Metroragia: hemorgaia de la niveluol uterului exteriorizată prin vagin;- Hematuria : hemoragia de la nivelul tractului urinar.

Însă uneori, hemoragia poate fi internă, caz în care nu se evidenţiază nici o sângerare la suprafaţa corpului, sângele acumulându-se în interior.În acest caz apar doar semnele clinice ale pierderii de sânge: paloare, extremităţi reci, ameţeală, hipotensiune,tahicardie (accelerarea frecvenţei cardiace ), tahipnee (respiraţii rapide ) şi starea generală a victimei se alterează progresiv.

Hemoragia internă este o urgenţă şi trebuie anunţat serviciul 112; singura măsură de prim ajutor în astfel de cazuri este, aşezarea victimei în poziţie culcat, cu picioarele mai sus decât capul şi hidratarea victimei, dacă este conştientă, până la sosirea echipei medicale.

Realizarea hemostazei

Primul ajutor în cazul unei hemoragii externe, constă în :

- Mimitarea sângerării :aşezarea vicitimei în poziâie de repaus cu segmentul sângerând în poziţie ridicată;

- Oprirea sângerării : procesul de oprire a sângerării se numeşte hemostază.

Organismul umna are capaitatea de a reliza o hemostază spontană, prin agrefarea tromocitelor şi coagularea sângelui la locul leziunii vasculare, cu formarea unui cheag (tromb).Când aceste mecanism este insuficient, este necesară relizarea hemostazei artifical.

Hemostaza artificaială se realizează se realizează mai simplu print-o compresie aplicată pe vasul sangvin lezat, ţinînd cont de sensul curgerii sângelui, astfel încât să se oprească sângerarea.Această comnpresie

asigură o hemostază provizorie, până la sosorea echipei medicale sau până la ajungerea ăntr-un serviciu medical unde se poate realiza hemostaza definitivă.Dacă victima este conştientă va fi încurajată să consume lichide.

Compresia hemostatică se poate realiza :

- Cu degetul aplicat pe vasul sangvin: compresia digitală;- Cu pansament compresiv;- Cu garoul.

Pansamentul compresiv

Pansamentul compresiv este cel mai simplu mod de a realiza hemostaza; se acoperă rana cu mai multe comprese sterile sau în lipsa lor cu bucăţi de pânză curată (batiste, haine etc.) care se comprimă cu podul palmei sau cu faşa.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un pansament compresiv sunt:

- Să comprime suficient ţesuturile pentru a asigura hemostaza;- Să fie făcut în condiţii de asepsie pentru a preveni infecţia;- Să nu stânjenească circulaţia de dedesubt;- Să fie făcut în aşa fel încât sa poată fi menţinut 48 de ore.

Primul ajutor în caz de stop cardiac

Respectă etapele de acţiune în evacuarea funcţiilor vitale:

- Căile aeriene

Trebuie menţinute deschise pentru a se permite circulaţia aerului între organism şi mediul înconjurător.Eliberează căile respiratorii prin ridicarea bărbiei şi hiperextensia capului (înclinarea spre spate) apăsând pe frunte.Pune-ţi una dintre mâini pe fruntea victimei.În acelaşi timp cu două degete de la mâna cealaltă ridică bărbia victimei.Dacă victima este inconştientă este posibil ca limba să-i cadă în spate, spre faringele posterior, blocând astfel căile aeriene superioare.

Făcând o hiperextensie a capului şi ridicând bărbia, limba se ridică şi se eliberează căile aeriene.

Eliberează gâtul de eventualele haine strânse.Îndepărtează orice cauză de obstrucţie din gură : dinţi rupţi, proteze dentare rupte, saliva, sânge etc.

Respiraţia

Menţinerea respiraţiei prin care pătrunde aerul în plămâni şi se eliberează dioxidul de carbon.

Aplecă-te deasupra victimei cu faţa către torace şi ascultă respiraţia la nivelul cavităţii bucale a victimei.Încearcă să simţi dacă există schimb de aer apropiind obrazul de nasul şi gura victimei.Observă mişcările pieptului pentru a decide dacă respiră.Încearcă să detectezi dacă respiră timp de 5-10 secunde.

Circulaţia

Asigurarea circulaţiei sângelui prin organism prin efectul de pompă al inimii.

Avaluarea circulaţiei se face prin verificarea pulsului.Pulsul se poate simţi cel mai bine pe artera carotidă care este situată în şanţul format de unul din muşchii gâtului şi mărul lui Adam.Degetele arătător şi mijlociu localizează mărul lui Adam şi vor aluneca lateral pe gât până se simte pulsul în vârful acestora.Pulsul poate fi palpat pe ambele părţi ale gâtului dar niciodată ân acelaşi timp.Această etapă poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.

O trusă de prim ajutor trebuie să se regăsească în orice casă, maşină, punct de control acces...Aaceasta trebuie să fie bine aprovizionată şi păstrată mereu la îndemână.Este bine să aveţi o trusă de prim ajutor şi în maşină sau în bagaj, atunci când sunteţi în vacanţă.

De asemenea, verificaâi constant termenele de valabilitate ale produselor şi înlocuiţi-le pe cele expirate.

Puteţi achiziţiona o trusă de prim ajutor de la farmacii sau o puteţi alcătuii chiar voi.Ar fi bine să includeţi următoarele lucruri în kit-ul vostru de prim ajutor:

- Comprese sterile de tifon sau tanpoane de vată sterile;- Faşă de tifon;- Banfaje adezive de mai multe dimensiuni;- Leucoplast;- Banfaj elastic;- Foarfece;- Alcool medicinal sau apă oxigenată sau o loţiune dezinfectantă;- Mănuşi.

După caz, se mai pot adăuga în trusa de prim ajutor :

- Tensiometru;- Termometru;- Pensă;- Câteva medicamente pentru afecţiuni uzuale- analgezice, antialergice şi antiinflamatoare,lanternă

şi baterii, pătură sau folie de supraveţiure.

Respectarea normelor de protecţie a mediului

TEMA 10

REGLEMENTĂRI PRIVIND NORMELE GENERALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI

Din punct de vedere etimologic, cuvântul mediu îşă are originea în latinescul mediumcare desemnează totalitatea factorilor ţi condiţiilor care formeazp cadrul general în care se defăşoară viaţa materială a societăţii omeneşti.Noţiunea de mediu este considerată ca fiind o noţiune fundamentală şi cuprinzătoare prin care se întelege lumea vie şi cea neînsufleţintă, în principiu, aproape tot ce înconjoară omul.

Noţiunea de mediu stă la baza ecologiei ca ştiinţă, definită de biologi ca fiind „ studiul relaţiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale şi mediul lor organic şi anorganic.”

Ecologia este definită în doctrina de specialitate ca fiin ştiinţa ecositemlor şi a relaţiilor dintre acestea, cu rol în stabilirea de legături între societatea umană şi mediu.

Ca ramură distinctă a sistemului de drept, dreptul mediului reglementează acele relaţii sociale care iau naştere în procesul de protecţie, conservare şi dezvoltare a calităţilor naturale ale mediului.

Specificul obiectului reglementării juridice constă în legătura directă a relaţiilor sociale reglemetate de normele dreptului mediului cu protecţia mediului, care este o activitate umană conştientă, fundamentată ştiinţific, îndreptată spre realizarea unui scop concret, constatând în prevenire şi combaterea poluării şi menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.

Principii fundamentale ale dreptului mediului

Principiile dreptului mediului sunt acele reguli esenţiale, de maximă aplicabilitate, care stau la baza ramurii de drept.În funcţie de amploare şi influenţa asupra conţinutului reglementărilor în domeniu, principiile dreptului mediului se clasifică în : principii generale şi principii fundamentale.

Principiile fundamentale ale drepturilor mediului, sunt consacrate la toate mivelurile acestuia şi privesc întregul domeniu, constituind structura care îi conferă unitate coerenţă, stabilitate şi unicitate.

Principiile generale sunt consacrate la nivelul dreptului mediului şi domină materiile tradiţionale ale acestuia ( drept intern, drept comunitar, drept internaţional) şi exprimă specificul acestora.

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului (aprobată prin Legea 265/2006 ), principiile şi elementele strategice ce stau la baza regelemtării juridice privind protecţia mediului şi a activităţilor practice consacrate asigurării unei dezvoltări durabile sunt:

a) Principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale;b) Princpiul precauţiei în luarea deciziei;c) Principiu acţiunii preventive;d) Principiul reţinerii poluanţilor la sursă;e) Principiul „poluatorul plăteşte);f) Principiul conservării biodeiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;g) Utilizarea durabilă a resurselor naturale;h) Informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în

problemele de mediu;i) Dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

Principiul participării publicului la elaborarea şi aplicarea deciziilor de mediu

Ca şi componente principale a participării publicului la procesul decizional al problemelor privind protecţia mediului, Constituţia României garantează, în primul rând, libertatea de exprimare (art.30) şi dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public (art.31).În completarea textului constituţional, Hotărârea de Guvern nr 878/2005 privind accesul liber la informaţia privind mediul asigură dreptul de acces la informaţiile de exercitare a acestui drept.

Principul informării şi cooperări între state în domeniul protecţiei mediului

Necestitatea cooperări statelor pentru protecţia şi conservarea mediului a fost sublineată la Conferinţa ONU de Stockholm (1972), conferinţa care a constituit un prim semnal de alrmă asupra politicii statelor în ceea ce priveşte protecţia mediului.

Declaraţia finală asupra mediului, care porneşte de la premisa că omul este, în acelaşi timp, creatorul şi distrugătorul ambianţei care îi oferă suportul fizic al vieţii şi nposibilitatea de a se dezvolta din punct de vedere social, intelectual, moral şi spiritual.Totodată, declaraţia sublinează legătura organică dintre protecţia mediului şi progresul economic şi social al popoarelor , în contextul eliminării efectelor negative ale subdezvoltării.În ceea ce priveşte cooperarea statelor în domeniul protecţiei mediului, în Declaraţie se arată că: „Chestiunile internaţionale raportându-se la protecţia şi ameliorarea mediului ar trebui să fie abordate într-un spirit de cooperare de către toate ţările mari sau mici, pe picior de egalitate.O cooperare printr-un sistem de acorduri multilaterale sau bilaterale sau prin alte mijloace apropiate şi indispensabile pentru a limita în mod eficace, a preveni, a reduce şi elimina atingerile aduse ,ediului rezultând din activităţile exercitate în toate domeniile şi din respectul suveranităţii intereselor tuturor statelor.”

Procedurile preventive

În această categorie se înscriu proceduri precum : implantarea activităţilor, omologarea produselor şi aparatelor, informarea administratică şi publică, bilanţul de mediu, precum şi instrumentele de gestiune aposteriori a poluărilor.

Implantarea activităţilor

Este una dintre cele mai vechi metode de acţiune împotriva activităţilor poluării rezultate în urma unor anumitor activităţi astfel încât să se evite, pe cât posibil, potenţialele consecinţe negative asupra zonelor locuite sau ariilor protejate.

În acest sens se acţionează prin:

- Intermediul regulilor de urbanism care stabilesc modul de ocupare al terenurilor şi regulile de amplasare a cosbtrucţiilor;

- Instituirea regulilor de sănătate publică;- Instituirea unor zone speciale de protecţie împotriva poluării atomosferice.

Prevenirea şi combaterea poluării reprezintă o activitate complexă, desfăşurată în mai multe faze, fiecare dintre acestea având obiective proprii şi instrumente şi mijloace specifice de realizare.Printre acestea, controlul şi planurile de urgenţă în caz de accident.

TEMA 12

CUNOAŞTEREA PROCEDURILOR DE URGENŢĂ ŞI EVACUARE

TEMA 13

COMUNICAREA ÎN ACTIVITATEA DE SECURITATE PRIVATĂ

Definiţia comunicării

Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei colectivităţi umane indiferent de natura şi mărimea ei.Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vedere şi implicit de acţiune, prin armonizarea cunotinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv, emoţional şi motivaţional.

Comunicarea este un proces care. Din perspectiva ştiinţei comuniării, dispune de patru componente fundamentale:

1. Un emiţător;2. Un canal;3. O informaţie;4. Un receptor.

Într-o formă extrem de simplă, procesul de comunicare sau comunicarea poate fi redat( sau redată) astfel :

Informaţie informaţie

Emiţător---------------canal------------------ receptor

Din această schemă se poate înţelege că procesul comunicării presupune mai mult decât un participant;anume, pe lângă emiţător ( sau emitent), unul sau mai mulţi receptori potenţiali.Esenţa procesului stă în deplasarea, transferul sau transmiterea informaţiei de la un participant la celălalt.

În mod frecvent, circulaţia are loc în dublu sens.Astfel spus, este biderecţională.Acesta este, bunăoară, cazul dialogului, al unei discuţii dintre două persoane care, alternativ, joacă rolul de emiţător (vorbitor) şi receptor ( ascultător).Alteori, circulaţia informaţiei poate avea loc doar într-un singur sens, adică este uniderecţională.Este cazul monologului, al cuvântărilor, al comunicării din presă, radio sau televiziune.

Comunicarea nu se încheie o dată cu preluarea sau receptarea mesajului.Informaţia poate exercita p influenţă efectivă asupra opiniilor, ideiilor sau comportamentelor celor care o receptează.Procesul poartă numele de efect al comunicării şi se bucură în ştiinţa comunicării de o atenţie deosebită.Prin urmare, modelul elementar al comunicării trebuie extins:

Infomaţie informaţie

Emiţător-----------------canal-----------------receptor----------------efect

Modelul elementar al comunicării, inclusiv „efectul”.

În această a doua schemă, comunicarea se aseamănă procesului „stimul-reacţie” ( receptorul reacţionează la stimulii proveniţi din partea emiţătorului)

X y x+y x’

Emiţător—-codare--- canal---decodare---receptor---efect---zgomot de fundal

Modelul fundamental al comunicării

Modelul poate fii citit relativ simplu.Dacă un emiţător doreşte să transmită o informaţie(x) unui receptor, informaţia trebuie să fie inteligibilă.De aceea, înainte de toate, emiţătorul trebuie să aibă grijă să se facă înţeles, să işi găsească cuvintele, fie că procesul de comunicare ar looc în scris sau oral.Pasul doi îl reprezintă codarea mesajului.O dată codat, acesta este transpus în semnale ( y ) CARE POT STRĂBATE CANALUL SPRE RECEPTOR.Receptorul trebuie să decodeze mesajul transpus în semnale şi să-l interpetreze (x’).În fine, comunicarea poate fi ăngreunată de un surplus irelevant de informaţie (z) sau de zgomotul de fond.

Comunicarea- Proces de influenţă

Aproape fiecare problemă, fiecare conflict şi fiecare neînţelegere are la bază o problemă de comunicare.Prin urmare, ce este comunicarea?Comunicarea este abilitatea oamenilor de a transforma spusele fără noimă, în cuvinte vorbite şi scrise, prin care ei sunt capabili să îşi facă cunoscute nevoile, dorinţele, ideile şi sentimentele.De ce avem nevoie să comunicăm?Pentru că:

a) Suntem fiinţe sociale;b) Trăim într-o lume în care milioane şi milioane de alţi oameni vieţuiesc;c) Avem nevoie unii de alţii pentru siguranţa noastră, pentru confortul nostru, pentru prietenie şi

dragoste;d) Avem nevoie unii de alţii pentru a ne maturiza prin dialog;e) Avem nevoi unii de alţii ca să ne îndeplinim scopurile şi obiectivele.

Comunicăm ca să:

1. Ne cunoaştem;2. Ne împărtăşim emoţiile unii altora;3. Schimbăm informaţii;4. Convingem pe alţii să înţeleagă punctul nostru de vedere;5. Construim relaţii.

Atunci când comunicarea este inefcientă cuzează singurătate, conflicte, probleme în familie, instaisfacţii profesionale, stres psihologic, boli fizice etc.

Putem să ne îmbunătăţim abilităţile de comunicare?

Specialiştii cred că :

Fiecare dintre noi poate învăţa să comunice mai bine; Fiecare dintre noi se poate schimba.De fapt, schimbarea este inevitabilă.Legea schimbării spune

că: lucrurile nu rămân neschimbate;dacă nu se schimbă în bine, atunci se vor schimba în rău.Oamenii care înţeleg procesul comunicării au mai mare control asupra schimbărilor şi mai puţine eşecuri.

Obstacolele în calea comunicării eficiente provin din :

a) Felul în care mintea noastră funcţioneză;b) Comportamentele emiţătorului;c) Comportamentele receptorului.

Cum să depăşim obstacolele din calea comunicării eficiente:

a) Ascultând;b) Cititd, interpretând limbajul corporal;c) Vorbind.

Obstacolele din calea comunicării eficiente provin din felul în care mintea noastră funcţioneză.Percepţiile reprezintă propria noastră realitate, modul în care noi interpretăm şi înţelegem acestă realitate.Percepţiile se formează parcurgând următoarele etape:

Colectăm informaţii, dar:a) Colectăm doar o mică parte din informaţiile realităţii- nu putem înregistratoate informaţiile

detectate de simţurile noastre.b) Colectăm informaţiile într-un mod selectiv;c) Colectăm informaţiile într-o anumită ordine. Aşezăm informaţiile în categorii.Aranjarea pe categorii a informaţiilor este foarte folositoare,

fiind o modalitate de apune ordine în relitatea haotică din jurul nostru, tocmai pentru a o putea înţelege.Dar aranjarea per categorii este, în acelaşi timp , periculoasă, deoarece aceste categorii creează anumite preupuneri sau predicţii.

Creăm propria noastră realitate, dar fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte diferite.

Aceste diferenţe cauzează adesea neînţelegeri şi conflicte.

Stereotipuri şi prejudecăţi;

Stereotipurile au patru caracteristici principale:

a) Sunt mult mai simple decât realitatea;b) Se obţin mai degrabă de la „mediatori culturali”decât prin proprie expreinţă;c) Sunt false prin însăşi natura lor;d) Atunci când sunt dobândite în copilărie sunt foarte greu de schimbat şi rămân cu încăpăţânare în

mintea noastră, colorând percepţiile şi comportamentele noastre. Percepţiile asupra relaţiilor;

Comportamentul emiţătorului (conducător de campanie, şef ierarhic, organele de control ale poliţiei sau jandarmeriei, formator, etc.)

Sensuri diferite ale cuvintelor

Adeseori nu suntem capabili să alegem cuvintele potrivite pentru ceea ce am dori să exprimăm.De recarcat că, pentru persoanele diferite, acelaşi cuvânt poate să aibă sensuri diferite.

Ascunderea sentimetelor şi a gândurilor.Aşa cum armata codifică mesajele pe care le transmite, pentru motive de siguranţă naţională şi noi putem hotrî să ne codificăm mesajele pentru motive de securitate personală.

Unul din motivele principale ale unei comunicări defectuase este obiceiul de a face presupuneri, de a ghici.Putem observa cu uşurinţă comportamentul unei persoane, putem să îi auzim cuvintele şi faptele dar

putem doar presupune, putem doar să ne imaginăm ce înseamnă cuvintele şi faptele respective, ce gânduri şi sentimete se ascund în spatele lor.

Emiţătorul poate fi orb la emoţiile sale sau poate fii orbit de acestea

Emoţiile ne ajută să ne conturăm valorile, să ne stabilim direcţia şi scopul în viaţă.Sunt o parte fundamentală a motivaţiilor noastre.Este important să ne recunoaştem propriile sentimente, să fim conştienţi de bogăţia noastră interioară.Această abilitate ne poate ajuta să depăşim multe probleme de comicare.Uneori, în loc să fim orbi la propriile noastre emoţii, suntem orbiţi de către acestea. Sentimentele intense pot bloca capacitatea noastră raţională.Situaţia o numim „ a fi sub impactul unor emoţii puternice”.

Comportamentul receptorului(agentul de securitate în cazul nostru)

Auzim propriile noastre filtrea) Avem multe filtre care distirsionează ceea ce auzim;b) Avem filtre de atenţie care ne ajută să nu fim compeşiţi de cantitatea în creştere de sunete şi de

informaţii;c) Avem filtre emoţionale care blochează sau ne distorsionează înţelegerea realităţii;d) Avem propriile noastre aşteptării, care ne deformeză comportamentul. Atenţia receptorilor poate fi cu uşurinţă distrasă.Atunci când emiţătorul vorbeşte, muţi reptori

sunt neatenţi.Unul din motivele care stau la baza unei ascultări neatente este acela că oamenii gândesc mai repde decît vorbesc.

Reacţii care blochează comunicarea

Deseori, receptorii reacţionează în moduri în care, potrivit cercetătorilor, conduc la blocarea coumicării, la creşterea distanţei emoţionale între oameni şi la descreşterea eficienţei celorlalţi de a rezolva problemele.

COMUNICAREA ORGAZIŢIONALĂ

Conceptul de comunicare organizaţională

Planificarea obiectivelor şi a resurselor, elaborarea strategiilor, adaptarea deciziilor şi declanşarea acţiunilor nu reprezintă procese liniare.Multitidinea de obiective, complexitatea intereselor, ineditul situaţiilor, reacţiile neaşteptate ale oamenilor, dar şi cele ale mediului, fac ca deciziile cele mai elaborate şi acţiunile cele mai organizate să devină, uneori, derizorii.Fără intervenţia managerilor de a sincroniza şi armoniza timpul şi spaţiul acţiunilor, judecăţile şi faptele, dorinţele şi realităţile prin intermediul funcţiei de coordonare, procesul de management ar fi lipsit de coeziunea, continuitatea şi dinamismul care-i permit realizarea obiectivelor specifice.Componenta de bază a funcţiei de coordonare este comuncarea.Ca proces ce permite schimbul de mesaje între oameni, ea face, în acelaşi timp, posibilă realizarea acodului, dar şi apariţia dezacordului, manifestarea şi impunerea puerii, ca şi negocierea şi consensul.

Aşadar, comunicarea semnifică un fapt simplu : practicând-o, omul încearcă să stabilească cu alte persoane o relaţie prin care pot fi difuzate informaţii, idei, atitudini.A comunica nu înseamnă, însă, doar a emite sunete şi cuvinte, ci înseamnă în acelaşi timp, a gândi, a cunoaşte.

Raportata la acţiuni şi situaţii, la multitudinea formelor şi nivelurilor de relaţii umane pe care le mijloceşte, comunicarea poate căpăta o mulţime de sensuri, cu o infinitate de nuanţe.În cazul organizaţiei, comunicarea se defineşte ca proces prin care are lor schimbul de mesaje în vederea realizării obiectivelor individuale şi comune ale membrilor ei.

METODE ŞI TEHNICI DE PERFECŢIONARE ŞI DEZVOLTARE A COUMNICĂRII ORGANIZAŢIONALE

Preocupările privind facilitatea şi imbunătăţirea comunicării au existat din cele mai vechi timpuri.Deşi regulile unei comunicări eficiente par foarte simple şi la îndemâna oricui, ele fiind rodul unei îndelungate experienţe comunicaţionale, practica relevă faptul că aplicarea lor este frecvent încălcată.

Reguli de bază privind comunicarea eficientă

Exprimate sintetic, acestea sunt:

Regula cantităţii; Regula calităţii; Regula relaţiei; Regula semnificaţiei; Regula stilului; Regula receptivităţii.

TEMA 14

Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private

- Noţiuni generale de legislaţia muncii;- Drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi ale salariaţilor;- Specificul relaţiilor de muncă în domeniu securităţii private;- Reglemetări proprii şi ale beneficiarilor;- Tipul conflictelor de muncă şi cauzele declaşării lor;- Criterii de avaluare a agentului de securitate.

Codul Muncii Actualizat 2015 ( prin legea 12/ 2015 )

CAPITOLUL I: Domeniul de aplicare

Art. 1

(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Art. 2

Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:

a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România;

b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;

c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;

d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;

e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;

f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;

g) organizaţiilor sindicale şi patronale.

CAPITOLUL II: Principii fundamentale

Art. 3

(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze.

(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.

(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) -(3) este nul de drept.

Art. 4

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.

(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:

a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu

b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;

c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;

d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.

Art. 5

(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.

(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.

(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2) , care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.

(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2) , dar care produc efectele unei discriminări directe.

Art. 6

(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare.

(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.

Art. 7

Salariaţii şi angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea intereselor lor profesionale, economice şi sociale.

Art. 8

(1) Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe.

(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii şi ale contractelor colective de muncă.

Art. 9

Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte.

CAPITOLUL I: Încheierea contractului individual de muncă

Art. 10

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 11

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

Art. 12

(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 13

(1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.

(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.

(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.

(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 14

(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.

(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.

(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.

Art. 15

Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.

Art. 16

(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

(2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.

(5) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.

(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesionala fara plata, acordate in conditiile art. 155 si 156.

(Alineatele 5 si 6 introduse prin Legea 12/2015)

Art. 17

(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

(2) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.

(3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente:

a) identitatea părţilor;

b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;

c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;

d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;

e) criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;

f) riscurile specifice postului;

g) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;

i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;

j) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;

k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;

l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;

m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;

n) durata perioadei de probă.

(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.

(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege.

(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, oricare dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7) .

(7) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.

Art. 18

(1) În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (3) , precum şi informaţii referitoare la:

a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;

b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;

c) prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate;

d) condiţiile de climă;

e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;

f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală;

g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) şi c) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.

(3) Dispoziţiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile specifice de muncă în străinătate.

Art. 19

În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.

Art. 20

(1) În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.

(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:

a) clauza cu privire la formarea profesională;

b) clauza de neconcurenţă;

c) clauza de mobilitate;

d) clauza de confidenţialitate.

Art. 21

(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.

Art. 22

(1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c) , e) , f) , g) şi i) , ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Art. 23

(1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

Art. 24

În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

Art. 25

(1) Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.

(2) Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual de muncă.

Art. 26

(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.

Art. 27

(1) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.

(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de muncă.

(3) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.

(4) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă.

(5) La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice.

Art. 28

Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:

a) la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;

b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă condiţiile de muncă;

c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;

d) în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;

e) periodic, în cazul celor care lucrează în în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;

f) periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;

g) periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.

Art. 29

(1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.

(2) Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.

(3) Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.

(4) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la activităţile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauză.

Art. 30

(1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.

(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1) .

(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncă se face prin examen.

(4) Condiţiile de organizare şi modul de desfăşurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 31

(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.

(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

(4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

(5) Pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepţie acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârşitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu o adeverinţă, care este vizată de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială de competenţă acesta îşi are sediul.

(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prevăzut la alin. (5) se reglementează prin lege specială.

Art. 32

(1) Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

(2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

(3) Perioada de probă constituie vechime în muncă.

Art. 33

Perioada în care se pot face angajări succesive de probă ale mai multor persoane pentru acelaşi post este de maximum 12 luni.

Art. 34

(1) Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă a salariaţilor.

(2) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se va înregistra în prealabil la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află domiciliul, respectiv sediul angajatorului, dată de la care devine document oficial.

(3) Registrul general de evidenţă a salariaţilor se completează şi se transmite inspectoratului teritorial de muncă în ordinea angajării şi cuprinde elementele de identificare ale tuturor salariaţilor, data angajării, funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă, salariul, sporurile şi cuantumul acestora, perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, perioada detaşării şi data încetării contractului individual de muncă.

(4) Registrul general de evidenţă a salariaţilor este păstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând să fie pus la dispoziţie inspectorului de muncă sau oricărei alte autorităţi care îl solicită, în condiţiile legii.

(5) La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.

(6) În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenţă a salariaţilor se depune la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.

(7) Metodologia de întocmire a registrului general de evidenţă a salariaţilor, înregistrările care se efectuează, precum şi orice alte elemente în legătură cu întocmirea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 35

(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.

Art. 36

Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă, eliberată/eliberat potrivit legii.

CAPITOLUL II: Executarea contractului individual de muncă

Art. 37

Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.

Art. 38

Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Art. 39

(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare şi consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;

j) dreptul la protecţie în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;

l) dreptul de a participa la acţiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;

n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;

d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;

e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu;

g) alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Art. 40

(1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;

b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii;

c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;

d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern;

f) să stabilească obiectivele de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a realizării acestora.

(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;

b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;

c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;

e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;

f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;

g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;

h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;

i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.

CAPITOLUL III: Modificarea contractului individual de muncă

Art. 41

(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condiţiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.

Art. 42

(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.

(2) Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.

Art. 43

Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.

Art. 44

(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni şi se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancţionarea disciplinară a acestuia.

(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Art. 45

Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.

Art. 46

(1) Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an.

(2) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni.

(3) Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.

(4) Salariatul detaşat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Art. 47

(1) Drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detaşarea.

(2) Pe durata detaşării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detaşat.

(3) Angajatorul care detaşează are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detaşarea să îşi îndeplinească integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat.

(4) Dacă angajatorul la care s-a dispus detaşarea nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detaşarea.

(5) În cazul în care există divergenţă între cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu îşi îndeplineşte obligaţiile potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) , salariatul detaşat are dreptul de a reveni la locul său de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite.

Art. 48

Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

CAPITOLUL IV: Suspendarea contractului individual de muncă

Art. 49

(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.

(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.

(3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2) , dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

(4) În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă din calitatea sa de salariat.

(5) De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.

(6) În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.

Art. 50

Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:

a) concediu de maternitate;

b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;

c) carantină;

d) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;

e) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;

f) forţă majoră;

g) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;

h) de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;

i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Art. 51

(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:

a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

c) concediu paternal;

d) concediu pentru formare profesională;

e) exercitarea unor funcţii elec elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului;

f) participarea la grevă.

(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.

Art. 52

(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:

a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;

b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

c1) în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă;

d) pe durata detaşării;

e) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) , dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

(3) În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Art. 53

(1) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate, beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 52 alin. (3) .

(2) Pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare prevăzute la alin. (1) , salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.

Art. 54

Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale.

Art. 55

Contractul individual de muncă poate înceta astfel:

a) de drept;

b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;

c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.

SECŢIUNEA 1: Încetarea de drept a contractului individual de muncă

Art. 56

(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept:

a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii;

b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică;

c) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data comunicarii deciziei medicale asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de gradul I sau II;

d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;

e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;

f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;

h) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;

i) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;

j) retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani.

(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) - j) , constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, şi se comunică persoanelor aflate în situaţiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.

(Art. 56 alin. 1 lit. c modificat prin Legea 12/2015)

Art. 57

(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.

(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.

(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.

(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.

(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.

SECŢIUNEA 2: Concedierea

Art. 58

(1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Art. 59

Este interzisă concedierea salariaţilor:

a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală;

b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.

Art. 60

(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:

a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;

b) pe durata suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei;

c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

d) pe durata concediului de maternitate;

e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;

h) pe durata efectuării concediului de odihnă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA 3: Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului

Art. 61

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:

a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;

b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală;

c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;

d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Art. 62

(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) -d) , angajatorul are obligaţia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.

(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a) , angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252.

(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.

Art. 63

(1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.

(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

Art. 64

(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d) , precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e) , angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.

(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1) , acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.

(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1) , pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) , precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2) , angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.

SECŢIUNEA 4: Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului

Art. 65

(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Art. 66

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.

Art. 67

Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.

SECŢIUNEA 5: Concedierea colectivă. Informarea, consultarea salariaţilor şi procedura concedierilor colective

Art. 68

(1) Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:

a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;

b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;

c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.

(2) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1) , se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri.

Art. 69

(1) În cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, acesta are obligaţia de a iniţia, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, cu privire cel puţin la:

a) metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi;

b) atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.

(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1) , pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligaţia să le furnizeze toate informaţiile relevante şi să le notifice, în scris, următoarele:

a) numărul total şi categoriile de salariaţi;

b) motivele care determină concedierea preconizată;

c) numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere;

d) criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;

e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;

f) măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile ce urmează să fie acordate salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;

g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;

h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi.

(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.

(4) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se menţin indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luată de către angajator sau de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului.

(5) În situaţia în care decizia care determină concedierile colective este luată de o întreprindere care deţine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) , de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a furnizat informaţiile necesare.

Art. 70

Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă la aceeaşi dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.

Art. 71

(1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.

(2) Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1) , în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.

Art. 72

(1) În situaţia în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, potrivit prevederilor art. 69 şi 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligaţia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante cu privire la intenţia de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2) , precum şi rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, prevăzute la art. 69 alin. (1) şi art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor, numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.

(3) Angajatorul are obligaţia să comunice o copie a notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, la aceeaşi dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă şi agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă.

(4) Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.

(5) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1) , fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.

(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în termen de 3 zile lucrătoare angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevăzute la alin. (1) , precum şi cu privire la motivele care au stat la baza acestei decizii.

Art. 73

(1) În perioada prevăzută la art. 72 alin. (1) , agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă trebuie să caute soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate şi să le comunice în timp util angajatorului şi sindicatului ori, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.

(2) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu consultarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la data stabilită în notificarea de concediere colectivă prevăzută la art. 72 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.

(3) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în scris angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra amânării momentului emiterii deciziilor de concediere, precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii, înainte de expirarea perioadei iniţiale prevăzute la art. 72 alin. (1) .

Art. 74

(1) În termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă.

(2) În situaţia în care în perioada prevăzută la alin. (1) se reiau aceleaşi activităţi, angajatorul va transmite salariaţilor care au fost concediaţi de pe posturile a căror activitate este reluată în aceleaşi condiţii de competenţă profesională o comunicare scrisă, prin care sunt informaţi asupra reluării activităţii.

(3) Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin. (2) , pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.

(4) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante.

(5) Prevederile art. 68-73 nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice.

(6) Prevederile art. 68-73 nu se aplică în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată, cu excepţia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.

SECŢIUNEA 6: Dreptul la preaviz

Art. 75

(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d) , al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d) , care se află în perioada de probă.

(3) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art. 51 alin. (2) .

Art. 76

Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d) , numai în cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.

Art. 77

Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

SECŢIUNEA 7: Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale

Art. 78

Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

Art. 79

În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Art. 80

(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.

SECŢIUNEA 8: Demisia

Art. 81

(1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.

(2) Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.

(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.

(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.

(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele.

(6) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.

(7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv.

(8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.

CAPITOLUL VI: Contractul individual de muncă pe durată determinată

Art. 82

(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1) , angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.

(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.

(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile prevăzute la art. 83, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.

(4) Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.

(5) Contractele individuale de muncă pe durată d determinată.

(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.

Răspunderea disciplinară

Art. 247

(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Art. 248

(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;

e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

(3) Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.

Art. 249

(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

Art. 250

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;

b) gradul de vinovăţie a salariatului;

c) consecinţele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a salariatului;

e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251

(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a) , nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Art. 252

(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3) , nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Răspunderea patrimonială

Art. 253

(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

(2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

(3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 254 şi următoarele.

Art. 254

(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3) , nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Art. 255

(1) Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

(2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.

Art. 256

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

Art. 257

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.

(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv.

Art. 258

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.

(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.