Subarboretul

• Subarboretul este etajul de vegetaţie care integrează totalitatea arbuştilor ce cresc şi se dezvoltă în pădure. Prezintă un rol cultural important, contribuind la ameliorarea şi protecţia solului, participând la început la constituirea stării de masiv, servind de adăpost pentru păsările folositoare din pădure.

• În mod obişnuit, descrierea subarboretului se referă la următoarele caracteristici:

• compoziţia subarboretului, care se exprimă prin enumerarea speciilor participante înscrise în ordine descrescătoare a proporţiei de participare apreciată vizual;

• modul de răspândire. Depinzând foarte mult de natura şi uniformitatea structurală a arboretului, subarboretul poate să lipsească în arboretele tinere constituite din specii de umbră sau poate avea o răspândire uniformă, grupată ori izolată doar spre lizieră şi acolo unde arboretul este de regulă mai rărit;

• suprafaţa ocupată se apreciază în zecimi din suprafaţa arboretului întreg.

• De remarcat că existenţa subarboretului poate fi considerată până al o anumită limită ca o stare normală şi necesară de structurare a etajelor de vegetaţie în pădure, dar un subarboret prea bogat şi cu o stare de vegetaţie foarte activă grevează asupra capacităţii de producţie de biomasă lemnoasă, ca şi asupra condiţiilor bioecologice de regenerare.