Studiul 12 pentru 21 martie 2015

În capitolul 30 din Proverbe, Agur ne îndeamnă să fim smeriți – să evităm mândria –, meditând la Dumnezeu și la lucrarea Sa.

1. EVITAREA MÂNDRIEI

Nebunie și îngâmfare (v. 32)

Faptele celui mândru (v. 11-20)

2. CUM SĂ DOBÂNDIM SMERENIA

Privind la Dumnezeu (v. 3-6)

Solicitând cele de trebuință (v. 7-9)

Învățând din natură (v. 18-19, 24-28)

«Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură»

(Proverbe 30:32)

A te făli, a te lăuda sau a te îngâmfa înseamnă să acționezi ca un nebun [în evreiește, nabal].

Cel mai clar exempu biblic despre un nebun care se credea superior este Nabal; «cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal îi este numele şi este plin de nebunie.»(1 Samuel 25:25).

Problema celui mândru este că are impresia că știe sau are totul; că nu are nevoie de nimic. Astfel, la fel ca și fariseul din parabolă (Luca 18:9-14), nu poate obține iertarea și nici să atingă înțelepciunea pe care Dumnezeu dorește să i-o dea.

Proverbe 30:11-20 ne prezintă trei fapte demne de dispreț, rodul mândriei. Astfel, ne prezintă (uneori foarte dur) rezultatele unui asemenea comportament.

Blestemarea părinților

• «Sunt unii oameni care îşi blestemă tatăl şi nu-şi binecuvântează mama. … Ochiul care disprețuieşte un tată şi desconsideră ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de puii de vultur.» (Proverbe 30:11, 17 NTV.

Justificarea păcatului

• «Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.… Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”» (Proverbe 30:12, 20).

Disprețuirea celor din jur

• «Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi țin pleoapele sus. Este un neam de oameni ai căror dinți sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiți dintre oameni.» (Prov. 30:13-14).

«Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui?Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său?Ştii tu lucrul acesta?» (Proverbele 30:4)

Orice motiv de mândrie piere atunci când contemplăm lucrarea lui Dumnezeu, de la vastul univers și până la lumea microscopică.

Privind măreția lui Dumnezeu, așa cum i se prezintă lui Iov (Iov 38-39), nu putem decât să spunem și noi, ca și David: «Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?» (Psalm 8:4).

Astfel, studiind adevărul descoperit (Biblia), trebuie să o facem cu o atitudine umilă. Pentru că înțelegerea noastră, chiar și asupra lucrurilor simple din natură, este acoperită de nori și plină de mister, cine suntem noi ca să sfidăm Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult în lucrurile în fața cărora rămânem perplecși sau ne frământă?

«Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!» (Proverbe 30:7)

Care sunt cele două lucruri pe care le-a cerut Agur (v. 8)?

1. «Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos;»

2. «nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie.»

În primul rând, el îi cere lui Dumenzeu să îl îndepărteze de orgoliu și de minciună. Iar apoi îi cere să îl ajute oferindu-i strictul necesar.

În versetul 9, ne explică motivul acestei cereri:

Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?”

Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.

Isus ne învață să-i cerem lui Dumnezeu lucrurile necesare pentru a trăi: «Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi» (Luca 11:3)

Calea vulturului pe

cer

Calea șarpelui pe stâncă

Calea corăbiei în mijlocul

mării

Calea unui bărbat cu o

fecioară

Care patru lucruri erau de neînțeles pentru Agur (Proverbe 30:19 NTR)și ce ne învață?

Privind natura suntem conștienți de ignoranța noastră. Aceasta ne umple de umilință.

Privind natura suntem conștienți de ignoranța noastră. Aceasta ne umple de umilință.

furnicile, nişte creaturi cu o mică putere, dar care îşi adună mâncarea vara;

viezurii de stâncă, nişte creaturi cu o mică forță, dar care îşi fac casa în stânci;

lăcustele, care deşi nu au un rege, ele înaintează împreună în şiruri,

şi şopârla pe care o poți prinde cu mâna, dar care se găseşte totuşi şi în palatele regilor.

Ce lucruri putem învăța de la animalele mici (Proverbe 30:25-28 NTR)?

«În varietatea imaginilor din natură se află, pentru toți ceicare au învățat să comunice cu Dumnezeu, lecții despreînțelepciunea divină. Priveliștile ce se etalau în străluciredeplină privirii primei perechi de oameni din Eden suntumbrite acum. Peste minunăția creațiunii s-a așternut opâclă. Și, totuși, oriunde ne-am întoarce, auzim glasul luiDumnezeu și-I admirăm lucrarea mâinilor.»

E.G.W. (Sfaturi pentru părin ți, educatori și elevi, pag. 54)