STUDIU EVALUARE ADECVATA Balta recuperat1apmgl-old.anpm.ro/files/ARPM Galati/AVIZE/RM_EA/EAPUZBalta.pdfToate componentele construc ţiei sunt dimensionate astfel ... remorci şi ma

2010 STUDIU EVALUARE ADECVATA “PUZ – Construire platform ă de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta Albă extravilan comuna Balta Albă, judeţul Buzău”

SC MEDIU Consulting SRL, Galati 1

STUDIU EVALUARE ADECVAT Ă

“PUZ Construire platform ă de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi

a deşeurilor menajere, satul Balta Albă extravilan comuna Balta Albă

judeţul Buzău”

Beneficiar: Consiliul local al comunei Balta Albă

Elaborator: SC Mediu Consulting SRL, Galaţi



1. Informaţii privind planul propus

1.1. Denumirea planului

Construire platformă de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere,

satul Balta Albă, extravilan comuna Balta Albă, judeţul Buzău.

1.2. Descrierea planului

Prin Plan Urbanistic Zonal, Construire platformă de depozitare şi gospodărire a gunoiului de

grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta Albă extravilan comuna Balta Albă, judeţul Buzău, se

doreşte amenajarea unei platformei de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor

menajere, conducând la organizarea de sisteme de colectare selectivă, compostarea şi aplicarea pe

terenurile agricole a deşeurilor biodegradabile reprezentate în particular de gunoiul de grajd din

gospodăriile rurale, ceea ce va contribui la reducerea depozitării necontrolate a acestuia şi la

reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile care ajung la depozitele de deşeuri menajere finale.

Terenul ce se doreşte a fi introdus în intravilan este situat în tarlaua nr. 48, parcela 425, şi este

poziţionată în partea de sud a satului Balta Albă, pe partea Vestică a drumului DC 13, comuna Balta

Albă, judeţul Buzău. Consiliul Local va introduce în intravilan o suprafaţă de 1,17 ha în vederea

realizării unei platforme de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere.

Colectarea gunoiului de grajd şi dirijarea procesului de compostare se va realiza pe o platformă

comunală, specială construită în acest sens.

Platforma comunală prevăzută în această investiţie va include:

� platformă de formă rectangulară, cu pereţi pe 3 laturi (fără latura frontală). Pardoseala şi

pereţii sunt construite din beton armat. Toate componentele construcţiei sunt dimensionate astfel

încât să reziste sarcinii specifice exercitate de volumele de gunoi de grajd depozitate şi a utilajelor,

forţelor exterioare şi atingerii accidentale a pereţilor de către utilajele de încărcare-descărcare.

Platforma nu va avea pereţi despărţitori interiori pentru a nu stânjeni manevrarea utilajelor şi

dispunerea liberă a grămezilor de gunoi de grajd. Aceasta va permite îndeplinirea cerinţelor proprii

procesului de compostare. Platforma este prevăzută la partea frontală cu un radier din beton, necesar

manevrării utilajelor şi descărcării mijloacelor de transport (căruţă sau remorcă agricolă). Pe toată

lungimea părţii frontale, între platformă şi radier, este prevăzut un canal de colectare a efluentului,

de formă rectangulară, acoperit cu un grătar metalic sau din beton armat.

� un bazin de stocare pentru efluenţi sau precipitaţii. Acesta colectează precipitaţiile şi

efluenţii într-un bazin mare, semi-îngropat, amplasat în imediata apropiere a platformei. Bazinul de

stocare, construit din beton armat, va fi proiectat pentru 30 de zile de precipitaţii medii, deoarece



este prevăzut ca lichidul să poată fi preluat cu o vidanjă şi aplicat pe teren sau să fie deversat peste

gunoiul în fază de compostare la intervale mai frecvente decât intervalele de împrăştiere pe

terenurile agricole a gunoiului compostat.

� 3 (trei) boxe din beton armat, cu capacitatea de circa 15 m3 fiecare, de formă

rectangulară, deschise la partea frontală, destinate colectării celor trei categorii de materiale care vor

ajunge accidental pe platforma de compostare a gunoiului de grajd: sticlă, metal şi plastic/carton.

Boxele vor fi suficient de late pentru a putea fi golite de un încărcător mecanic, deşeurile reziduale

acumulate urmând a fi preluate, în vederea valorificării şi eliminării finale, de către operatorul de

salubritate care asigură colectarea deşeurilor menajere.

� drum de acces betonat în incinta platformei de compostare de la poarta de intrare până la

radierul din faţa platformei şi de la aceasta până la poarta de ieşire. Lăţimea drumului betonat este

de 6,00 m iar lungimea este variabilă, funcţie de lăţimea incintei platformei de depozitare a

gunoiului. Pentru evacuarea apelor pluviale de pe suprafaţa carosabilului, profilul transversal al

drumului betonat are pantă unică de 2% spre canalul colector existent.

� împrejmuire cu gard din plasă de sârmă cu stâlpi de oţel. La intrarea şi la ieşirea din

incintă, împrejmuirea este prevăzută cu porţi pentru acces. De asemenea, a fost prevăzută şi

împrejmuirea bazinului de stocare a efluenţilor. Accesul personalului de deservire la bazin se face

pe o poartă prevăzută cu sistem de încuiere, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate.

� două piezometre (unul aval şi unul amonte), care sunt amplasate în apropierea platformei.

Acestea vor permite monitorizarea periodică a calităţii apei subterane pentru a se asigura că nu are

loc infiltrarea efluenţilor proveniţi de la gunoiul de grajd în apele subterane.

� o cabină pentru administratorul şi paznicul platformei. Cabina este realizată din zidărie

portantă care reazemă pe fundaţii continue din beton simplu, executate pana la adâncimea de îngheţ

din zonă. La colţuri s-au prevăzut sâmburi din beton armat. La partea superioară este prevăzut un

planşeu din beton armat. Acoperişul este tip şarpantă, cu o învelitoare din tablă.

� container cu capac de circa 1 m3 pentru colectarea eventualelor deşeuri periculoase care

ajung accidental la platformă (cutii vopsea, recipienţi, ulei uzat etc.). Deşeurile reziduale acumulate

urmând a fi preluate, periodic, de către un operator de salubritate specializat/autorizat, în vederea

eliminării finale a acestora.

Pentru depozitarea temporară la locul de producere a gunoiului de grajd sunt prevăzute

platforme individuale la nivel de gospodărie. Acestea sunt alcătuite din următoarele elemente:

� placă prefabricată de 2,00 x 2,00 m şi 15 cm grosime;



� patru stâlpi metalici la colţuri, de care sunt sudate profile metalice în care se introduc

dulapi de lemn pe trei laturi şi parţial pe ultima latură;

� un bazin metalic îngropat, cu capacitatea de circa 100 litri, pentru colectarea efluentului.

Echipamentele necesare sistemului de manipulare şi aplicare a gunoiului de grajd compostat

pe terenurile agricole şi incluse în aceste investiţii sunt: încărcător frontal, tractor, remorcă agricolă,

vidanjă, maşină de împrăştiat gunoi.

Încărcătorul frontal serveşte la conducerea procesului de compostare pasivă a gunoiului de

grajd prin dispunerea acestuia în şiruri, răsturnarea periodică a şirurilor în vederea aerării,

sistematizarea gunoiului compostat şi încărcarea în căruţe, remorci şi maşina de împrăştiat gunoi în

vederea aplicării ca fertilizant pe terenurile agricole.

Vidanjă serveşte la manipularea fracţiei lichide care se acumulează în bazinul de stocare fie

prin întoarcerea acesteia peste şirurile de gunoi de pe platformă pentru menţinerea umidităţii

necesare în procesul de compostare, fie pentru irigarea terenului agricol.

Tractoarele au un rol multifuncţional. Tractoarele sunt echipate agricol şi asigură tractarea şi

acţionarea mecanismelor specifice remorcii cisterne vidanjă şi a maşinii de împrăştiat gunoi. De

asemenea tractează remorcile agricole şi acţionează mecanismele de descărcare prin basculare a

gunoiului de grajd.

1.3. Localizarea geografică şi administrativă

Comuna Balta Albă este situată în zona de est a judeţului Buzău. Terenul ce se doreşte a fi

introdus în intravilan este situat în tarlaua nr. 48, parcela 425, şi este poziţionată în partea de sud a

satului Balta Albă, pe partea Vestică a drumului DC 13, comuna Balta Albă, judeţul Buzău.

Consiliul Local va introduce în intravilan o suprafaţă de 1,17 ha în vederea realizării unei platforme

de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere.



Figura nr. 1 – Planul Judeţului Buzău şi încadrarea în teritoriul

a comunei Balta Albă

Zonificare funcţională – reglementări bilan ţ teritorial indici urbanistici

Zona studiată va cuprinde următoarele zone funcţionale:

� Zonă terenuri gospodărire comunală;

� Zonă teren păşune;

� Zonă circulaţie rutieră, (drum comunal DC 13, realizare drum de exploatare acces

platformă);

� Zonă spaţii verzi în incintă.

Zonele funcţionale şi parametri teritoriali ai zonei sunt:



BILAN Ţ TERITORIAL EXISTENT

Nr Crt.

ZONE FUNCTIONALE EXISTENT

Suprafaţă ha Procent % 1 Zonă teren păşune 4,93 ha 97,00 % 2 Zonă căii de circulaţie rutieră 0,15 ha 3,00 % Total teritoriu zon ă studiată 5,08 ha 100 ,00 %

BILANT TERITORIAL PROPUS

Nr Crt.

ZONE FUNCŢIONALE PROPUS

Suprafaţă ha Procent % 1 Zonă teren păşune 3,70 ha 73,00 % 2 Zonă gospodărire comunală 1,06 ha 21,00 % 3 Zonă spaţiu verde 0,11 ha 2,00 % 4 Zonă comunicaţii rutiere 0,21 ha 4,00 % TOTAL teritoriu zon ă studiată 5,08 ha 100 ,00 %

Fondul construit (platforma betonată) se va amplasa la 5,00 m faţă de limita proprietăţii la

drum. Pentru intravilanul propus se dau următorii coeficienţi de ocupare a terenului:

� P.O.T. propus maxim admis = 80 %;

� C.U.T. propus maxim admis = 0,80;

Regimul de înălţime maxim admis este parter.

Conform Certificatului Urbanism nr. 158/24.07.2009, terenul pe care urmează să se

implementeze proiectul propus aparţine consiliului local Balta Albă, având ca şi folosinţă actuală de

păşune.

Tabel nr. 1 Coordonate geografice ale punctelor de contur în proiecţie Stereo 70

Nr crt. Punct X Y

Suprafaţa 12432 ha 1 1 678976.842 424241.944 2 2 679096.945 424268.821 3 3 679111.644 424217.209 4 4 679123.406 424216.778 5 5 679138.655 424217.695 6 6 679159.569 424220.711 7 7 679172.430 424223.894 8 8 679184.998 424227.915 9 9 679203.241 424239.043 10 10 679205.253 424232.992 11 11 679187.571 424221.409



Nr crt. Punct X Y

12 1 679174.606 424216.860 13 2 679161.395 424213.926 14 3 679140.329 424210.890 15 4 679125.079 424211.130 16 5 679113.423 424210.965 17 6 679122.735 424278.268 18 7 679000.406 424249.361

1.4. Modificări fizice realizate prin implementarea planului

Implementarea planului propus are ca obiective realizarea unui sistem de colectare şi tratare

(compostare) a gunoiului de grajd şi a fracţiilor valorificabile care ajunge cu totul întâmplător pe

platformă cu o nouă zonă în suprafaţa de 1,17 ha. Modificările fizice ce decurg din implementarea

planului prin excavarea solului sunt reprezentate de decopertarea solului în vederea realizării

condiţiilor ce vor sta la baza construcţiei platformelor de deşeuri de origine animală, pământul

excavat va fi ulterior refolosit în lucrări de sistematizarea pe verticală a terenului.

Modificările fizice ale amplasamentului au loc în principal în zona de realizarea a platformei

de colectare şi tratare a gunoiului de grajd, acolo unde se vor desfăşura activităţi specifice de

colectare separată a deşeurilor municipale (deşeuri valorificabile, deşeuri periculoase, deşeuri

biodegradabile) care ajung cu totul întâmplător pe platformă odată cu gunoiul de grajd, reducerea

cantităţii de deşeuri biodegradabile de origine animală depozitate, colectarea deşeurilor în

conformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor.

Nu se vor realiza lucrări, care ar putea implica areale extinse ce pot fi afectate de lucrările de

construcţie a platformei.

Totodată înafara platformei de formă rectangulară, cu pereţi pe 3 laturi, cu pardoseală şi

pereţi din beton armat se vor realiza drumuri de acces betonat către aceasta platformă de la poarta

de intrare până la radierul din faţa platformei şi de la aceasta până la poarta de ieşire.

În cadrul organizării de şantier şi în lucrările aferente construcţiei platformei de depozitare a

deşurilor de grajd vor fi angrenate aproximativ 20 de persoane.

Solul va fi afectat doar pe perioada de construcţie a platformei şi a drumurilor aferente, în

măsura în care acesta poate fi influenţat negativ de către lucrările organizării de şantier, însă aceste

poatenţiale efecte negative vor fi diminuate şi ulterior îmbunătăţite prin efectele benefice generate

de implementarea PUZ Construire platformă de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a

deşeurilor menajere, satul Balta Albă, extravilan comuna Balta Albă, judeţul Buzău.



1.5 Resursele naturale necesare implementării planului

Nu sunt implicate în cadrul lucrărilor de construcţie şi ulterior a celor de funcţionare resuse

naturale, care ar putea fi afectate ulterior printr-o gestionare necorespunzătoare.

1.6 Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale protejate de

interes comunitar pentru a fi utilizate la implementarea planului

Nu se vor utiliza resurse naturale provenite din cadrul ariei naturale protejate pentru a fi

utilizate la implementarea planului.

1.7 Emisii şi deşeuri generate de PP (în apă, în aer, pe suprafaţa unde sunt depozitate

deşeurile) şi modalitatea de eliminare a acestora

Principalele surse de emisie a poluanţilor rezultaţi din activităţile desfăşurate în cadrul

platformei de gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere sunt reprezentate de către:

� emisii fixe de gaze şi mirosuri ce se vor degaja din masa de deşeuri depozitate supuse

compostării;

� emisii mobile provenite de la arderea combustibililor: CO, NOx, COV, CH4, N2O, CO2

folosiţi de către utilajele de transport ce tranzitează zona.

Impactul activităţii proiectate asupra aerului din zonă va fi localizat doar în arealul necesar

realizării platformei şi a drumurilor aferente comparativ cu impactul global generat de depozitarea

necontrolată a deşeurilor de origine animal şi lipsa unui sistem de colectare şi tratare a deşeurilor de

origine animală în sistem centralizat la nivelul comunei.

În ceea ce priveşte posibilii poluanţi generaţi din activitatea de colectare şi tratare a

deşeurilor de origine animală cu posibil impact asupra calităţii apelor sunt reprezentaţi de levigatul

considerat efluent rezultat în urma proceselor de fermentaţie şi totodată ca rezultat al percolării apei

pluviale prin masa de deşeuri de origine animală şi posibile scurgeri de produse petroliere de la

autovehiculele ce vor deservi platforma.

Levigatul va fi colectat prin intermediul unui canal colector din beton armat acoperit cu

grătar metalic pentru colectarea efluentului, iar de aici se va stoca într-un bazin de stocare semi-

îngropat construit din beton armat cu o capacitate de 100 l, amplasat în imediata apropiere a

platformei.

Pentru monitorizarea calităţii apelor subterane se vor fora 2 puţuri piezometrice.



Platforma se va dota cu produse absorbante în vederea prevenirii poluării accidentale cu

produse petroliere şi evitarea infiltrării acestora în apele subterane sau de suprafaţă.

Factorul de mediu sol poate fi afectat prin depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor

generate din activitatea operatorilor ce vor deservi platforma, prin eventualele scurgeri de levigat ce

ar putea proveni din deteriorarea platformei, rigolelor şi a bazinului de stocare a levigatului. O altă

sursă de posibili poluanţi poate fi reprezentată de către autovehiculele care pot fi generatoare de

scurgeri accidentale de produse petroliere.

Pentru a elimina aceste cauze se va monitoriza şi verifica periodic calitatea materialelor de

construcţie ale sistemului de colectare, respectiv stocare a levigatului şi se va dota platforma cu

produse absorbante pentru a preveni eventualele poluări accidentale cu produse petroliere.

1.7.1 Deşeuri rezultate etapa de construcţie şi funcţionare

Tabel nr. 2 Deşeuri generate pe amplasament

Coduri deşeuri

HG 856/2002

Denumirea şi tipul caracterul deşeului generat (periculos, nepericulos, inert)

Modul de depozitare temporară

Modalit ăti propuse de gestionare a deşeurilor

rezultate

17 05 04 Pământ excavat Se depozitează în cadrul

organizării de şantier Utilizarea ulterioară la sistematizarea terenului

20 03 01 Deşeuri menajere

amestecate Colectare în pubele PVC

Eliminare prin societate de salubritate

15 01 01 15 01 02 15 01 03 15 01 06

Ambalaje Spaţii special amenajate Valorificare cu societăţi specializate autorizate

02 01 06 Deşeuri gunoi grajd Spaţiu special amenajat (platforme betonate de

compostare) Fertilizarea solului

Spaţiile de depozitare temporară a deşeurilor sunt grupate pe categoriile de deşeuri produse,

colectate separat şi în recipienti adecvaţi stării lor fizice avându-se în vedere în primul rând

asigurarea condiţiilor de protecţie a mediului şi a sănătăţii personalului angajat.

În ceea ce priveşte fracţiile de deşeuri valorificabile ce vor ajunge accidental în masa de

deşeuri de origine animală, acestea vor fi sortate şi grupate în funcţie de categoria acetora, astfel

hârtie/carton, sticlă, materiale plastice, fiind valorificate prin intermediul unor societăţi autorizate

specializate.

În eventualitatea în care în masa de deşeuri ce urmează a fi supuse compostării vor fi

identificate deşeuri periculoase (recipiente cu vopsea, uleiuri, acumulatori, etc.) acestea vor fi



sortate şi depozitate într-un spaţiu special amenajat şi eliminate prin intermediul unor societăţi

autorizate specializate.

Deoarece activitatea ce se va desfăşura în urma implementării planului are ca profil

colectarea şi tratarea deşeurilor de origine animală, în cadrul obiectivului vor fi stocate pe platforme

până la administrarea acestora pe câmpuri ca îngrăşământ, deşeurile de origine animală fiind supuse

procesului de compostare.

1.7.2 Managementul deşeurilor

Managementul deşeurilor produse pe amplasament va ţine seama de categoriile de deşeuri

rezultate: periculoase şi nepericuloase. Astfel pentru toate categoriile de deşeuri vor fi respectate

următoarele prevederi legislative:

� Hotărârea 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând

deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

� Ordin 636/2008 pentru completarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.

1.274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a

deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare

� Hotărâre 349/2005 privind depozitarea deşeurilor

� Ordonanţă de Urgenţă 78/2000 privind regimul deşeurilor

� Hotărâre 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

� Ordonanţă 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală

� Lege 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind

regimul deşeurilor

� Hotărâre 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

� Ordin 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de

ambalaje

Conform Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu

nitraţi din surse agricole distanţa minimă de amplasare a platformei de compostare a gunoiului de

grajd se va amplasa la o distanţă de cel puţin 50 m faţă de locuinţe şi sursele de apă potabilă.



Tabelul nr. 3 Calendarul de interdicţie pentru împrăştierea îngrăşămintelor, conform codului de bune practici agricole

Stadiul ocupării terenului

Îngr

ăşă

mân

t

LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1

Soluri necultivate

* Culturi

înfiin ţate toamna Culturi

înfiin ţate primăvara Culturi de

ierburi perene**

*cu excepţia pajiştilor, păşunilor şi fâneţelor ** înfiinţate de peste 6 luni G - gunoi de grajd M – mraniţă L – dejecţii lichide - perioadă interzisă pentru împrăştierea îngrăşămintelor



1.8 Cerinţele legate de utilizarea terenului, necesare pentru execuţia planului (categoria de

folosinţă a terenului, suprafeţele de teren ce vor fi ocupate temporar/permanent de către PP, de

exemplu, drumurile de acces, tehnologice, ampriza drumului, şanţuri şi pereţi de sprijin, efecte de

drenaj etc.)

Zona studiată va cuprinde următoarele zone funcţionale:

� Zonă terenuri gospodărire comunală;

� Zonă teren păşune;

� Zonă circulaţie rutieră, (drum comunal DC 13 , realizare drum de exploatare acces

platformă);

� Zonă spaţii verzi în incintă.

Zonele funcţionale şi parametri teritoriali a zonei sunt:

BILANT TERITORIAL EXISTENT

Nr Crt.

ZONE FUNCTIONALE EXISTENT

Suprafaţă ha Procent % 1 Zonă teren păşune 4,93 ha 97,00 % 2 Zonă căi de circulaţie rutieră 0,15 ha 3,00 % Total teritoriu zonă studiată 5,08 ha 100 ,00 %

BILANT TERITORIAL PROPUS

Nr Crt.

ZONE FUNCTIONALE PROPUS

Suprafaţă ha Procent % 1 Zonă teren păşune 3,70 ha 73,00 % 2 Zonă gospodărire comunală 1,06 ha 21,00 % 3 Zonă spaţiu verde 0,11 ha 2,00 % 4 Zonă comunicaţii rutiere 0,21 ha 4,00 % TOTAL teritoriu zon ă studiată 5 ,08 ha 100 ,00 %






Conform Certificatului Urbanism nr. 158/24.07.2009, terenul pe care urmează a se

implementa proiectul propus aparţine consiliului local Balta Albă, având ca şi folosinţă actuală de



păşune.

Fig. nr. 2. Utilizare teren în zona de implementare PUZ

PUZ-ul pentru această zonă, constă în aprofundarea şi rezolvarea problemelor urbanistice -

funcţionale, tehnice şi estetice ale zonei.

Amenajările propuse reflectă dinamismul vieţii socio-economice a comunităţii în condiţiile

imperative a anului 2010 şi a urmatorilor ani.

PUZ stabileşte lucrările de amenajare din punct de vedere urbanistic a zonei pentru o mai

bună funcţionalitate şi crearea unui ambient echilibrat corespunzător funcţiunilor zonei în corelaţie

cu Planul Urbanistic General al comunei Balta Albă.

În PUZ sunt necesare a se rezolva urmatoarele obiective principale:

� oportunitatea construirii în zonă a unei platforme de depozitare şi gospodarire a

gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta Albă, extravilan comuna Balta



Albă, judeţul Buzău, în conformitate cu avizul de oportunitate aprobat de Consiliul

Local al Primăriei Balta Albă;

� crearea unei noi unităţi de gospodărire comunală - platforme de depozitare şi

gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta Albă, extravilan

comuna Balta Albă, judeţul Buzău;

� realizarea unui drum de exploatare , acces platformă;

� realizarea utilităţilor necesare funcţiunii.

Aceste construcţii vor corespunde din punct de vedere funcţional şi structural şi se vor încadra

compoziţional şi arhitectural în zonă.

1.9. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea planului (dezafectarea/reamplasarea

de conducte, linii de înaltă tensiune etc., mijloacele de construcţie necesare), respectiv modalitatea

în care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariei naturale de interes

comunitar

Având în vedere specificul activităţii nu sunt necesare servicii suplimentare care să

presupună proiecte de dezafectare/reamplasare de conducte, linii de înaltă tensiune şi alte mijloace

de constructie necesare în implementarea planului propus.

1.10. Durata construcţiei, funcţionării, dezafectării proiectului şi eşalonarea perioadei de

implementare a planului

Implementarea Planului Urbanistic Zonal - Construire platformă de depozitare şi

gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta Albă, extravilan comuna Balta

Albă, judeţul Buzău se doreşte a fi o investiţie durabilă prin măsurile care se vor aplica prin

restrângerea suprafeţelor de depozitare necontrolată a deşeurilor de pe teritoriul comunei şi

direcţionarea lor spre o singură zonă, prin evitarea degradării solului având în vedere că în prezent

comuna se confruntă cu probleme privind depozitarea necontrolată a deşeurilor de origine animală

care reprezintă principala sursă de poluare a solului cu nitriţi, prin realizarea unui sistem de

colectare şi tratare a deşeurilor de origine animală şi a celor din parcuri şi grădini şi introducerea în

intravilan a unei suprafeţe de 1,17 ha cu destinaţie de curţi construcţii.

1.11. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului

Operarea platformelor se va face după cum urmează:

În perioadele în care aplicarea pe câmp a gunoiului de grajd este interzisă conform

Programelor de acţiune pentru zone vulnerabile la nitraţi din surse agricole la nivelul unităţii



administrativ-teritoriale, gunoiul de grajd din gospodăriile individuale va fi colectat la platforma

comunală unde sunt asigurate condiţii de depozitare temporară, corecte din punct de vedere al

protecţiei mediului. Transportul gunoiului se va face fie cu mijloacele proprii ale gospodarilor, fie

cu tractoarele şi remorcile asigurate prin proiect, cu plata unei taxe corespunzătoare.

Înainte de a se permite descărcarea pe platformă, gunoiul de grajd este inspectat de către

administratorul platformei. Dacă gunoiul de grajd este curat, operatorul autorizează descărcarea

acestuia. În situaţia în care se observă că în gunoiul de grajd sunt amestecate accidental deşeuri

menajere anorganice (metal, sticla, plastic) se solicită gospodarului să le separe şi să le depoziteze

în locurile special amenajate, în vederea preluării de către operatorul de salubritate. În situaţia în

care separarea nu este posibilă, întregul transport este respins.

Administratorul platformei ţine un registru de evidenţă al utilizatorilor platformei precum şi a

cantităţilor de gunoi depozitat. Cantitatea de gunoi din fiecare transport se determină prin estimare,

acest lucru fiind suficent pentru scopul propus, iar prevederea unui cântar nu se justifică.

Gunoiul descărcat pe platformă este sistematizat în şiruri şi răsturnat periodic pentru aerare şi

împiedicarea fermentaţiei anaerobe în urma căreia pot rezulta cantităţi importante de gaze cu efect

de seră, în principal metan. Periodic, fracţia lichidă, provenită în principal din precipitaţii, colectată

în bazinul de efluenţi, este împrăştiată cu ajutorul remorcii cisternă vidanjă peste şirurile de gunoi,

în vederea asigurării umidităţii necesare. Apa în exces, dacă este cazul, poate fi utilizată pentru

irigarea unor terenuri agricole.

În perioadele în care aplicarea gunoiului de grajd este permisă, gospodarii care doresc să-şi

fertilizeze terenurile pot să preia de la platformă o cantitate de gunoi proporţională cu cantitatea

depozitată, sau pot să solicite transportul şi împrăştierea pe câmp cu ajutorul echipamentelor

asigurate prin proiect, plătind pentru acest serviciu. Surplusul de compost va fi vândut, dacă există

cereri, sau va fi aplicat pentru fertilizarea păşunilor comunale.

1.12. Caracteristicile PP existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact cumulativ cu

PP care este în procedură de evaluare şi care poate afecta aria naturală protejată de interes

comunitar

În cadrul ariilor naturale protejate pe teritoriul cărora se doreşte dezvoltarea celor trei

planuri reprezentate de platformele de depozitare a deşeurilor de grajd, respectiv platformele

dezvoltate în cadrul unităţii administrativ teritoriale a comunei Balta – Albă, în satele Balta – Albă,

Bălţile şi Amara ceea ce poate genera un impact cumulativ direct cu magnitudine scăzută, dezvoltat



pe areale restrânse referitor la traficul care se va mări în cadrul ariilor naturale protejate prin

activităţile de transport aferente platformelor.

Având în vedere distanţele considerabile dintre cele 3 platforme, fiecare fiind afiliată câte

unui sat, respectiv calitatea actuală a factorilor de mediu, în principal a solului afectat în principal

de către păşunatul intensiv şi de agricultura extensivă practicată anterior a cărei repercursiuni se pot

sesisa prin conţinutul crescut de nitraţi din sol, nu se poate estima un impact cumulativ de proporţii

generat asupra ariei naturale protejate, cu atât mai mult cu cât scopul implementării acestor planuri

este unul pozitiv în conformitate cu legislaţia de mediu privind gestionarea deşeurilor, care vor

conduce la restrângerea zonelor de depozitare neconformă a acestui tip de deşeuri, rezolvarea unei

probleme stringente referitoare la aceste tipuri de deşeuri, care nu au făcut obiectul PJGD Buzău şi

de asemenea va restrânge zonele generatoare de emisii provenite din fermentaţia aerobă a maselor

de deşeuri de grajd.

2. Informaţii privind aria natural ă protejată de interes comunitar afectată de

implementarea planului

2.1. Date privind aria naturală protejată de interes comunitar: suprafaţă, tipuri de ecosisteme,

tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea planului etc.

Obiectivele planului propus PUZ – construirea platformei de depozitare şi gospodărire a

gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta Albă, extravilan comuna Balta Albă, judeţul

Buzău se suprapune cu situl de interes comunitar ROSCI 0005 – Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul

Sărat Câineni şi cu situl de protecţie avifaunistică ROSPA 0004 - Balta Albă-Amara-Jirlău.



Fig. nr. 3 Arii naturale protejate din vecinatatea planului

La o distanţă de aproximativ 500 m, în partea de V a amplasamentului analizat se află situl

de importanţă avifaunistică ROSCI 0005 – Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni şi

respectiv situl de protecţie avifaunistică ROSPA 0004 - Balta Albă-Amara-Jirlău.

Având în vedere obiectivele planul propus pentru implementare – PUZ – construirea

platformei de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta

Albă, extravilan comuna Balta Albă, judeţul Buzău, amplasamentul destinat planului şi natura

activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului prognozăm un impact local, reversibil asupra ariilor

naturale protejate ROSCI 0005 – Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni şi respectiv situl de

protecţie avifaunistică ROSPA 0004 - Balta Albă-Amara-Jirlău.

Obiectivele planului propus nu produc efecte asupra speciilor şi habitatelor de interes

comunitar prezente.



2.1.1. A. Informaţii privind situl de protecţie avifaunistică – ROSPA 0004 - Balta Albă-Amara-Jirlău

Suprafaţa totală a sitului este de 4509.6 ha fiind situat la o altitudine maximă de 100 m, iar

ca regionare geografică aceasta este poziţionată în zona stepică, fiind delimitată de următoarele

coordonate: latitudinea – N 45°10’12’’ şi longitudine 27°13’20’’. Arealul analizat se întinde în

procent 42.1 % pe teritoriul judeţului Brăila şi 57.9% în judeţul Buzău.

Distribu ţia ariei naturale protejate la nivelul judeţului Buzău şi Brăila

Judeţul Buzău: Balta Albă (10%).

Judeţul Brăila: Galbenu (5%), Jirlău (7%), Vişani (5%).

Caracteristici ale sitului

Situl aparţine unei subunităţi de stepă a Câmpiei Române de Est (Câmpia Râmnicului,

Câmpia Bărăganului). Această subunitate prezintă o desfăşurare a vegetaţiei şi solurilor în benzi

orientate de la nord la sud. Este efectul direct al modificării circulaţiei aerului şi manifestării

factorilor climatici sub influenţa curburii Carpaţilor. Există ca tipuri de soluri cernoziomuri,

solonceacuri şi soloneţuri, soluri aluvionare şi aluviuni pe suprafeţe întinse. Pe aceste soluri se

întind terenuri agricole, pajişti stepice, pajişti dominate de specii halofile. Pe acestea din urmă

întâlnim specii ca Salicornia herbaceea, Kochia prostata, Camphorosma annua, etc. Pe lângă

terenurile agricole se găsesc pajişti modificate de firuţă cu bulb (Poa bulbosa), peliniţă (Artemisia

austriaca), alior (Euphorbia seguieriana), bărboasă (Botriochloa ischaemum). Există numeroase

plantaţii de salcâm (Robinia pseudacacia), păduri de luncă, zăvoaie cu tufărişuri de cătină roşie

(Tamarix ramosissima) alături de Hippophae rhamnoides, Rosa canina, Cornus sanguinea şi specii

de arbori, mai ales Populus alba.

Situl se întinde pe o suprafaţă de peste 50 000 ha, suprafaţa fiind constituită din terenuri

agricole, lucii de apă sărăturoase şi salmastre, crânguri, păduri de luncă, islazuri, terenuri degradate

sărăturoase, cursuri de apă dintre care cel mai important este râul Buzău. Formele de proprietate

sunt diverse, de la proprietate publică de stat pentru albiile râurilor, pădurile de luncă administrate

de ocoalele silvice, proprietate publică aparţinând unităţilor administrativ teritoriale (islazuri,

crânguri), proprietate privată aparţinând unităţilor administrative, proprietate privată aparţinând

persoanelor juridice, proprietate privată aparţinând persoanelor fizice.

Importan ţa ariei naturale protejate

Acest sit găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate. Conform datelor

avem următoarele categorii:

a) număr de specii din Anexa 1 a Directivei Păsări: 62



b) număr de alte specii migratoare, listate în Anexele Conventiei asupra speciilor migratoare

(Bonn): 70

c) număr de specii periclitate la nivel global: 7

Situl este important pentru populaţiile cuibăritoare ale speciilor următoare: Egreta alba,

Botaurus stellaris, Ardea purpurea, Platalea leucorodia, Aytya nyroca, Circus aeruginosus,

Charadrius alexandrinus.

Situl este important în perioada de migraţie pentru speciile: Aytya nyroca, Pelecanus

onocrotalus şi crispus, Philomachus pugnax, Anser albifrons şi specii de raţe.

Situl este important pentru iernat pentru păsări de baltă.

In perioada de migraţie situl găzduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă,

fiind posibil canditat ca sit RAMSAR.

Vulnerabilitate

Situl se întinde pe o suprafaţă considerabilă unde există terenuri agricole pe care se practică

agricultură intensivă, bălţi mai mult sau mai puţin colmatate, cursuri de apă din care se remarcă râul

Buzău al cărui curs a fost deviat cu căteva zeci de ani în urmă, izlazuri comunale, terenuri degradate

datorită sărăturilor ( neutilizate de proprietari), crânguri (în special pe braţul vechi al Buzăului),

păduri de luncă.

Pentru ocrotirea păsărilor şi conservarea anumitor specii, consider că situl este vulnerabil la:

extinderea suprafeţelor agricole, utilizarea în practicile agricole de tehnologii noi, utilaje mecanizate

performante, folosirea fertilizatorilor şi a pesticidelor în mod necontrolat, defrişări de pomi răzleţi şi

păduri de lizieră, tăieri necontrolate din pădurile de luncă, colectarea de ciuperci, de melci, broaşte,

colectarea oulelor de păsări sălbatice. Deasemenea braconajul, vânătoarea cu plase sau capcane

neautorizate, masacrarea păsărilor stricătoare zonelor piscicole(în special pelicani şi cormorani),

vânătoarea cu gonaci , vânătoarea în apropierea locurilor de cuibărit sunt realităţi care nu pot fi

neglijate.Numărul păsărilor limnicole poate scădea odată cu decolmatările excesive şi practicarea

pisciculturii intensive şi extensive.Câinii care insoţesc turmele distrug oule, puii şi juvenilii.Arderea

stufului în perioade interzise, arderea miriştilor şi pârloagelor, needucarea ecologică a localnicilor

sunt motive de îngrijorare. Amenajarea unor platforme pentru deşeuri menajere este o urgenţă ca şi

interzicerea deversărilor de substanţe reziduale în bălţi, iazuri, canale, mocirle, gropi neastupate.

Situl va fi vulnerabil la lucrări de infrastructură care vor utiliza utilaje mecanice grele de transport,

la reţelele electrice, centrale eoliene, mori de vânt, căi ferate, aerodroame,la circulaţie intensă de

vehicole motorizate, instalaţii de ventilaţii puternice, exploatări industriale ale peştelui cu utilaje



necorespunzătoare, curse de motociclete sau autovehicole, construirea de localuri publice pentru

distracţie.

Clase de habitat prezente în sit: Râuri şi lacuri (74%), mlaştini şi turbării (24%) şi păşuni

(3%).

2.1.1.1. Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi/sau habitatelor

de interes comunitar prezente, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de

interes comunitar

ROSPA 0004 - Balta Albă-Amara-Jirlău

Habitate prezente în sit conform clasificării după Directiva Habitate:

Prezentul sit este desemnat pentru prezenta unui număr important de specii de mamifere,

specii de amfibieni şi reptile, specii de nevertebrate şi plante enumerate în anexa II a Directivei

Consiliului 92/43/CEE.

Tabel nr.3 – Clasificarea habitatelor prezente în sit

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE

Cod Specie Populaţie: Rezidenta Reproducere Iernat

Pasaj Sit

Pop. Conserv. Izolare Global

A293 Acrocephalus melanopogon 50-60 i D C C C

A229 Alcedo atthis - D C C C

A255 Anthus campestris - C C C C

A089 Aquila pomarina 20-22 i C B B B

A029 Ardea purpurea 120-150 i B B B B

A024 Ardeola ralloides 60-80 i D B B B

A060 Aythya nyroca 800-1000 i C B B A

A021 Botaurus stellaris - D C C C

A396 Branta ruficollis 460-520 i B B B A

A133 Burhinus oedicnemus 30-40 i D B B A

A224 Caprimulgus europaeus 20-40 i D C C C

A138 Charadrius alexandrinus - D B B B

A139 Charadrius morinellus 2-5 i B B B B

A196 Chlidonias hybridus 500-1100 i D B B B

A197 Chlidonias niger 400-500 i D B B B

A031 Ciconia ciconia 200-300 i C B B B

A030 Ciconia nigra 44-61 i C B B B

A081 Circus aeruginosus - D B B B

A082 Circus cyaneus 20-30 i D B B B

A084 Circus pygargus 10-12 i D B B B

A231 Coracias garrulus - D C C C

A122 Crex crex 60-70 i C B B B

A038 Cygnus cygnus 40-50 i B B B B

A429 Dendrocopos syriacus - D C C C

A026 Egretta garzetta 200-500 i C B B B



A098 Falco columbarius 4-5 i D B B B

A103 Falco peregrinus 2-3 i C B B B

A321 Ficedula albicollis 60-70 i D C C C

A002 Gavia arctica - D C C C

A001 Gavia stellata - D C C C

A135 Glareola pratincola 200-220 i D B B B

A127 Grus grus 120-150 i D B B B

A075 Haliaeetus albicilla 2-3 i C B B B

A131 Himantopus himantopus - D B B B

A022 Ixobrychus minutus - D B B B

A338 Lanius collurio - D C C C

A339 Lanius minor - D C C C

A176 Larus melanocephalus 40-50 i C B B B

A246 Lullula arborea - D C C C

A242 Melanocorypha calandra 200-300 i D C C C

A068 Mergus albellus 20-22 i D B B B

A023 Nycticorax nycticorax 120-200 i D B B B

A020 Pelecanus crispus 40-50 i B B B B

A019 Pelecanus onocrotalus 80-200 i C C C C

A393 Phalacrocorax pygmeus 120-140 i C B C B

A151 Philomachus pugnax 1200-1500 i D B B B

A234 Picus canus - D C C C

A034 Platalea leucorodia 120-170 i B B B B

A032 Plegadis falcinellus 60-90 i D B B B

A140 Pluvialis apricaria 80-100 i D B B B

A120 Porzana parva 25-40 p D B B B

A119 Porzana porzana 20-30 i D B B B

A121 Porzana pusilla - D B B B

A132 Recurvirostra avosetta - D B B B

A195 Sterna albifrons 30-40 i D B B B

A193 Sterna hirundo 1200-1500 i D B B B

A170 Phalaropus lobatus 20-30 i D B B B

Nota: Semnificatia abrevierilor din coloana Rezidenta este urmatoarea: R, specie rara; V, specie foarte rara; C, specie comuna; P, semnifica prezenta speciei.

Alte specii importante de flora şi fauna prezente în aria naturală protejată Balta Albă-

Amara-Jirl ău

In aria naturală protejată Balta Albă – Amara – Jirlău sunt prezente şi alte specii importante

de floră şi faună cu date privind populaţia acestora în sit, precum şi motivul pentru care s-a inclus în

listă fiecare specie, respectiv Lista roşie de date naţionale şi Convenţii internaţionale (inclusiv cele

de la Berna, Bonn şi cea privind biodiversitatea).



Tabel nr.4 Specii de floră şi faună prezente în ROSPA 0004

Denumirea specie Date

privind populatia

Motivul inscrierii Denumirea speciei

Date privind

populatia

Motivul inscrierii

Acrocephalus arundinaceus

D C Acrocephalus melanopogon D C

Acrocephalus palustris D C Acrocephalus schoenobaenus D C Acrocephalus scirpaceus D C Alauda arvensis D C Alcedo atthis D C Anas acuta D C Anas clypeata C C Anas crecca C C Anas penelope C C Anas platyrhynchos C C Anas querquedula C C Anas strepera C C Anser albifrons C C Anser albifrons B C Anser anser C C Anser erythropus B C Anser fabalis C C Anthus campestris C C Aquila pomarina C C Ardea cinerea C C Ardea purpurea B C Ardeola ralloides D C Asio otus D C Aythya ferina C C Aythya fuligula C C Aythya nyroca C C Botaurus stellaris D C Branta ruficollis B C Burhinus oedicnemus D C Calidris alpina D C Calidris ferruginea C C Calidris minuta D C Caprimulgus europaeus D C Carduelis cannabina D C Carduelis carduelis D C Carduelis chloris D C Charadrius alexandrinus D C Charadrius dubius C C Charadrius hiaticula C C Charadrius morinellus B C Chlidonias hybridus D C Chlidonias niger D C Ciconia ciconia C C Ciconia nigra C C Circus aeruginosus D C Circus cyaneus D C Circus pygargus D C Coracias garrulus D C Crex crex C C Cuculus canorus D C Cygnus cygnus B C Cygnus olor C C Delichon urbica D C Dendrocopos syriacus D C Egretta alba C C Egretta garzetta C C Emberiza rustica D C Erithacus rubecula D C Falco columbarius D C Falco peregrinus C C Ficedula albicollis D C Fringilla coelebs D C Fulica atra C C Galerida cristata D C Gallinago gallinago D C Gavia arctica D C Gavia stellata D C Glareola pratincola D C Grus grus D C Haliaeetus albicilla C C Himantopus himantopus D C Hirundo rustica D C Ixobrychus minutus D C Lanius collurio D C Lanius minor D C Larus cachinnans C C Larus canus C C Larus melanocephalus C C Larus ridibundus C C Limosa limosa C C Locustella luscinioides D C Lullula arborea D C



Luscinia megarhynchos D C Melanocorypha calandra D C Mergus albellus D C Merops apiaster D C Miliaria calandra D C Motacilla alba D C Motacilla flava D C Muscicapa striata D C Netta rufina D C Numenius arquata C C Nycticorax nycticorax D C Oriolus oriolus D C Parus ater cypriotes D C Pelecanus crispus B C Pelecanus onocrotalus C C Phalacrocorax pygmeus C C Phalaropus lobatus D C Philomachus pugnax D C Phoenicurus ochruros D C Picus canus D C Platalea leucorodia B C Plegadis falcinellus D C Pluvialis apricaria D C Pluvialis squatarola C C Podiceps cristatus D C Podiceps grisegena D C Podiceps nigricollis C C Porzana parva D C Porzana porzana D C Porzana pusilla D C Recurvirostra avosetta D C Remiz pendulinus D C Riparia riparia C C Saxicola rubetra D C Saxicola torquata D C Sterna albifrons D C Sterna hirundo D C Sturnus vulgaris C C Tachybaptus ruficollis D C Tadorna tadorna C C Tringa erythropus C C Tringa glareola D C Tringa nebularia C C Tringa stagnatilis C C Tringa totanus D C Turdus merula D C Turdus philomelos D C Upupa epops D C

Vanellus vanellus C C

Specii de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE

Abrevieri

IUCN - (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources) Lista Rosie IUCN

a Speciilor Amenintate;

CITES - (the Convention on International Trade în Endangered Species of Wild Fauna and Flora) -

Regulamentul Uniunii Europene privind comertul cu specii salbatice de fauna şi flora;

Conventia de la Bonn - CMS (Convention on Migratory Species)- Conventia privind conservarea

speciilor migratoare de animale salbatice;

Conventia de la Berna - Conventiei privind conservarea vietii salbatice şi a habitatelor naturale din

Europa - Appendices I and II of the Bern Convention: strictly protected flora and fauna species,

Appendix III of the Bern Convention: protected fauna species.



Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) – Ordin Passeriformes, Familia Sylviidae.

Cuibăreşte în stufărişuri şi mlaştini cu vegetaţie deasă, adesea în păpuriş. Asemănătoare cu

lăcarul mic, având spatele mai ruginiu crestet şi tectrice auriculare de culoare mai inchisa care

contrasteaza cu spranceana de un alb mai pur, gat alb. Flancurile şi laturile pieptului cu nuante

roscate. Spranceana lata, capatul posterior clar delimitat. Uneori işi ţine coada usor ridicată. Adesea

cântă dintr-un loc vizibil.

Acrocephalus melanopogon este raspândit la scara largă cu precădere în sudul şi estul

Europei, care reprezintă mai puţin de jumătate din gama sa de creştere la nivel mondial.

Rata de înmulţire la nivel European este mare (> 150000 perechi), şi a fost stabilă între

1970-1990. Deşi tendinţa în Rusia în perioada 1990-2000 era necunoscută, populaţiile au fost

stabile în cele mai multe din restul Europei, inclusiv populaţia important din România (24,000 –

40,000 perechi) – speciile au rămas stabile. Prin urmare la nivel european, populaţia de

Acrocephalus melanopogon este evaluată provizoriu ca fiind sigură.

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de privighetoare de baltă este

estimată la 50-60 indivizi aflaţi în pasaj. Specia are o reprezentativitate foarte scăzută în sit,

numărul indivizilor prezenţi în aria protejată reprezintă aproximativ 0,15% din populaţia de

privighetoare de baltă înregistrată la nivel naţional.

Habitat

Privighetoarea de baltă preferă habitate precum: Zone umede (interioare) - Wetlands

(inland), Zone umede (interioare) – mocirlă, mlaştină, bălti, terenuri mlăştinoase, turbării -

Wetlands (inland) - Bogs, Marshes, Swamps, Fens, Peatlands, Zone umede (interioare) – Salină,

mlaştini şi bălti salmastre şi acaline - Wetlands (inland) - Permanent Saline, Brackish or Alkaline

Marshes/Pools.

Conservarea speciei



Specia are un areal estrem de larg de răspândire la nivel global estimat la 20 000 km2.

Conform IUCN – lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populaţia acestei specii nu este

în declin fiind declarată - specie cu risc redus (nepericlitata) „LC - least concern”.

Tendinţa populaţiei pare să fie stabilă şi, prin urmare specia nu se apropie de pragurile de

vulnerabile în temeiul criteriului de tendinţa populaţiei (> 30% declin de peste zece ani sau trei

generaţii). Mărimea populaţiei este extrem de mare, şi, prin urmare nu se apropie de pragurile de

vulnerabile în temeiul criteriului de mărimea populaţiei (<10000 persoane mature, cu un declin

estimat continuă să fie> 10% în zece ani sau trei generaţii, sau cu o structura populaţiei specificat).

Din aceste motive specia este evaluată ca fiind specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least

concern”.

Efectul anticipat al proiectului asupra speciei

Zona destinată realizării proiectului este caracterizată printr-un teren cu o pantă orizontală,

pe care sunt dezvoltate specii de plante ruderale de mici dimensiuni. Terenul este de tip arid şi nu

prezintă potenţial pentru cuibărirea acestei păsări.

În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia nu a fost semnalat nici un

individ aparţinând speciei Acrocephalus melanopogon de asemenea nu au fost identificate locuri de

cuibărire a acestora.

Specificul proiectului şi lucrările efectuate pe perioada de exploatare nu generează un

impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei

existente.

Pescăruş albastru (Alcedo atthis) - Ordinul Coraciiforme, Familia Alcedinidae.

La nivel european efectivul de păsări s-a refăcut după o perioadă în care această pasăre era o

specie periclitată fiind estimată o populaţie de 160000-320000 indivizi. În cadrul ţării noastre se

întâlneşte o populaţie de aproximativ 12 000 – 15 000. (Bird Life International)



Populaţia este puternic influenţată de condiţiile climatice din perioada de cuibărit şi iernat.

În funcţie de condiţiile iernii specia migrează în zonele sudice fiind prezentă pe coasta

mediteraneană a Africii în perioada octombrie – aprilie.

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de pescăruşi albaştri 4-5 perechi.

Specia nu are o reprezentativitate mare în sit, numărul indivizilor prezenţi în aria protejată

reprezintă mai puţin de 0,1% din populaţia de pescăruş albastru înregistrată la nivel naţional.

Habitat

Habitatele specifice dezvoltării speciei sunt reprezentate de maluri ale apelor curgătoare şi

stătătoare unde găseşte hrana formată în principal din peşti, crustacee, mormoloci şi insecte

acvatice.

Conservarea speciei

Specia are un areal foarte mare de prezenta la nivel global estimat la 10 000 000 km2.




Zona destinată realizării proiectului este caracterizată printr-o zonă de plajă cu prundiş şi

nisip fiind lipsită de habitate specifice dezvoltării speciei şi locuri de hrănire. În urma observaţiilor

pe amplasament şi în vecinătatea acestuia nu au fost semnalaţi indivizi ai speciei Alcedo atthis sau

locuri de cuibărire a acestora. Specificul proiectului şi lucrările efectuate pe perioada de exploatare

nu generează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul

populaţiei existente.

Fâsă de câmp (Anthus campestris) - Ordin Passeriformes, Familia Motacillidae.

Caracteristici morfologice. Lungime 16 cm. Prezintă un colorit pal slab dungat atât deasupra

cât şi dedesubt, în general bine conturată, cu vârfurile deschise în penaj. Prezintă dimensiuni mari

comparativ cu celelalte specii din Europa.



Anthus campestris este un vizitator de vară pe scară largă în Europa, care reprezintă mai

puţin de jumătate din gama sa de creştere la nivel mondial. Statutul său european de reproducţie

populaţia este foarte mare (> 1 milion de perechi), dar a suferit un declin mari între 1970-1990. Cu

toate că tendinţele nu au fost favorabile pentru populaţiile-cheie în Spania şi Rusia în 1990-2000,

speciile au scăzut în mare parte în Turcia şi, probabil, a suferit în ansamblu un declin moderat (>

10%). Prin urmare, este provizoriu evaluată ca fiind în declin. La nivel ţării noastre această pasăre

prezintă un efectiv de 150 000 – 220 000 (Bird Life International).

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de fâse de câmp se afla 100-110

perechi. Specia are o reprezentativitate foarte scăzută în sit, numărul indivizilor prezenţi în aria

protejată reprezintă aproximativ 0,1% din populaţia de fâsă de câmp înregistrată la nivel naţional.

Habitat

Fâsa de câmp cuibăreşte în regiuni deschise, aride şi nisipoase cu vegetaţie joasă.

Conservarea speciei

Specia are un areal estrem de larg de răspândire la nivel global estimat la 20 000 km2.



Tendinţa populaţiei pare să fie stabilă şi, prin urmare specia nu se apropie de pragurile de

vulnerabile în temeiul criteriului de tendinţa populaţiei (> 30% declin de peste zece ani sau trei

generaţii). Mărimea populaţiei este extrem de mare, şi, prin urmare nu se apropie de pragurile de



Însă în ceea ce priveşte starea de conservare a fâsei de câmp în Europa, respectiv România,

aceasta este o specie în declin” Moderate continuing decline” (Bird Life International).





pe care sunt dezvoltate specii de plante ruderale de mici dimensiuni. Terenul este de tip arid şi


În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia a fost semnalat patru

indivizi aparţinând speciei Anthus campestris dar nu au foat identificate locuri de cuibărire a

acestora.

Deoarece amplasamentul proiectului necesită racordare la infrastructura de transport şi

ţinând cont că în imediata vecinătate a acestuia este amplasat drumul ce leagă satul Balta Albă de

satul Amara, este greu de prognozat că aceste păsări vor găsi condiţii prielnice de cuibărire lângă o

zonă cu trafic rutier intens.



existente.

Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) - Ordin Falconiformes, Familie Accipitridae.

Caracteristici morfologice. Lungime 57-64 cm, anvergura 145-170 cm. Adultul prezintă un

penaj maro-inchis, cu supraalarele mici şi mijlocii de o nuanţă evident mai deschisă, chiar maro-

galben-sură, cap maro deschis, o pată deschisă deasupra bazei aripei deschise şi o culoare deschisă

pe supracodale.

Aquila pomarina este un vizitator de vară pentru sud-estul Europei, care constituie mai mult

mult de 95% din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia sa de reproducere europeană



este relativ mică (<19000 perechi), dar a fost stabilă între 1970-1990. Deşi speciile au crescut sau a

fost stabilă în mare parte în timpul anilor 1990-2000, populaţia letonă a periclitat foarte mult aceste

specii şi, probabil, de aceea a suferit un declin moderat în ansamblu. Prin urmare, specia este

provizoriu evaluată ca fiind în declin. La nivel ţării noastre această pasăre prezintă un efectiv de

2500 – 2800 (Bird Life International).

Habitat

Cuibăreşte în Estul Europei în păduri de diferite tipuri, deseori în ţinuturi mlăştinoase.

Conservarea speciei

Populaţia globală este apreciată la 13 000 – 16 600 de perechi.

Această specie are o răspândire extrem de mare, şi, prin urmare nu se apropie de pragurile

de vulnerabile în temeiul criteriului de mărimea intervalului (Gradul de apariţie <20000 km2,

combinate cu o scăderi sau fluctuanţii ale dimensiunii gamei, măsura habitatului/calitate, sau

dimensiunea populaţiei şi un număr mic de locaţii sau fragmentare severă). Tendinţa populaţiei nu

este cunoscută, dar populaţia nu este considerată a fi în scădere destul de rapid la abordarea

pragurilor în temeiul criteriului de tendinţă a populaţiei (> 30% declin de peste zece ani sau trei

generaţii). Dimensiunea populaţiei nu este situată sub pragul pentru vulnerabile în temeiul

criteriului de mărimea populaţiei (<10 mii persoane mature, cu un declin estimat continuu să fie>

10% în zece ani sau trei generaţii, sau cu o structură a populaţiei specificate). Din aceste motive,

specii este evaluată ca fiind declarată - specie cu risc redus (nepericlitata) „LC - least concern”.Însă

în ceea ce priveşte starea de conservare a acvilei ţipătoare mici în Europa, respectiv România,

aceasta este o specie în declin” Moderate continuing decline” (Bird Life International).

Aquila pomarina este menţionată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o

specie vulnerabilă.




prezintă potenţial pentru cuibărirea acestei păsări, care are nevoie de spatii împădurite sau

mlăstinoase.

În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia nu au fost semnalaţi indivizi

aparţinând Aquila pomarina şi de asemenea nu au foat identificate locuri de cuibărire a acestora.

Specificul proiectului şi lucrările efectuate pe perioada de exploatare vor genera un climat

favorabil dezvoltării acestei specii de răpitoare prin asigurarea hranei reprezentate de rozătoare mici

ce vor apărea în cadrul activităţii de depozitare şi tratare a deşeurilor de origine animală. Nu se va



genera un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul

populaţiei existente.

Stârc roşu (Ardea purpurea) - Ordinul Ciconiiformes, Familia Ardeidae.

Oaspete de vară la noi în ţară, specie protejată, ameninţată cu dispariţia pe scara globală.

Cele 32-46 de perechi cuibăritoare din aria protejată reprezintă mai puţin de 2% din populaţia

înregistrată la nivel naţional. Specia este în conservare redusă.

Habitat

Specia este prezentă pe timpul verii în regiunile mlăştinoase şi bălţile din Delta Dunării,

toamna migrând către părţile vestice ale Asiei şi Africii.

Stârcul roşu populează habitate de zone umede, cum ar fi mlaştini, trestie, şi malul lacurilor.

Se găseşte la nivelul mării până la o altitudine de aproximativ 1800 m.

Dieta lui este formată din peşte, salamandre, broaşte, insecte, crustacee, păianjeni, moluşte,

păsări mici, mamifere, şerpi şi şopârle. Hrănirea are loc noaptea sau în amurg.

Conservarea speciei

La nivel global specia este prezentă pe un areal foarte mare estimat la 10 000 000 km2.

Populaţia globală este estimată la 270000 – 570000 indivizi (Wetlands International 2002).


în declin fiind declarată – specie cu risc redus (nepericlitata) „LC - least concern.

În România această specie are o reprezentativitate de aproximativ 850 – 1000 de indivizi. (Bird Life

International). De asemenea la nivel european este considerată ca fiind o specie în declin conform



Bird Life International unde este citată ”Moderate continuing decline” şi de asemenea se regăseşte

în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o specie periclitată.


Prin natura proiectului propus nu se vor produce pierderi ale zonelor umede specifice

habitatului acestei specii. De asemeni nu vor rezulta factori induşi care să conducă la micşorarea

arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente de stârc roşu.

În cadrul perioadei de monitorizare nu au fost sesizaţi indivizi de stârc roşu pe

amplasamentul ce va avea ca obiectiv dezvoltarea unei rampe de compostare a deşeurilor de origine

animală şi nici în imediata vecinătate a acesteia ţinând cont că distanţa dintre amplasament şi bălţile

din vecinătate este de 1200 m la Balta Albă, de 500 m la Amara, respectiv 1100 m la Băile.

Stârc galben (Ardeola ralloides) – Ordinul Ciconiiformes, familia Ardeidae.

Stârcul galben apare în Europa, Africa (inclusiv Madagascar) şi Orientul Mijlociu, în estul Iranului,

de reproducere în partea de nord a gamei sale şi a migra la regiunile sudice pentru a petrece iarna.

Habitat

Cuibul este bine construit dintr-o platformă plasată de obicei mai puţin de 2 m (uneori până

la 20 m) de mare lângă sau deasupra apei sau în hăţişuri dense de arbori sau (de exemplu, Salix spp.

salcie sau plop Populus spp.), preferând locuri de cuibărire retrase. Pot trăi singure, retrase sau în

colonii mixte care pot fi până la 2 000 de perechi. În această situaţie îşi pot construi cuiburi vecine

la 5-10 m distanţă (ocazional, cât mai aproape de 0,5 m).



Conservarea speciei

La nivel global specia este prezentă pe un areal mare estimat la <20 000 km2 combinat cu o

fluctuaţie relative crescută a raportului dintre suprafaţă şi numărul de păsări. În pofida acestui tip de

fragmentare a habitatelor specia nu este considerată periclitată.

Această specie cuprinde o largă răspândire estimată la 1.000.000-10.000.000 km². Are o

populaţie mare la nivel mondial estimată a fi 170.000-680.000 conform (Wetlands International

2002).

Conform IUCN – lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populaţia acestei specii

nu este in declin fiind declarata – specie cu risc redus (nepericlitata) „LC - least concern”.

În România Stârcul galben este o specie vulnerabilă citată în Cartea Roşie a Vertebratelor

din România.


Prin natura proiectului propus nu se vor realiza defrişări sau micşorarea luciului de apă, care

s-ar putea răsfrânge asupra habitatului acestei specii. De asemeni amplasamentul se află la o

distanţă considerabilă faţă de luciul de apă aproximativ 1200 m la Balta Albă.

Raţa roşie (Aythya nyroca) - Ordinul Anseriformes, Familia Anatidae.

Specie ameninţată pe scară globală. Extrem de rară în România. In aria naturala protejata

ROSPA 0004 populaţia se afla în conservare redusă fiind semnalate 22-33 perechi în perioada de

cuibărit numărul acestora fiind nereprezentativ la nivel naţional.

Efectivul de păsări de acest tip a fost grupat în patru populaţii recunoscute global, astfel: cele care

trăiesc în SV Asiei, centrul Europe, E Europe, şi nordul Africii.



Habitat

Această specie cuibăreşte în lacurile puţin adânci, mlaştini şi bazine cu vegetaţie amplă.

Perioada de cuibărire este marcată de perioada mai-iunie. În această perioadă femelele realizează un

cuib din stuf, iarbă şi frunze pe care-l ascunde în vegetaţia deasă. În medie după a incubarea de 25-

28 de zile supravieţuiesc între şapte şi zece ouă.

Raţele roşii se găsesc individual sau în grupuri mici. Ele sunt active pe timp de noapte, în căutarea

hranei reprezentată de seminţe, plante acvatice, nevertebrate acvatice, peşti mici, şi amfibieni.).

Conservarea speciei

În Europa, populaţia este estimată la 12.000-18.000 perechi, cu cea mai mare populaţie din

România (5.500-6.500 perechi de reproducţie, concentrate în Delta Dunării).

Raţa roşie este clasificată ca specie aproape periclitată cu risc minim – NT – near Theatened

conform IUCN – Lista roşie, însă la nivel European este considerată specie vulnerabilă. De asemeni

este prezentă în Anexa I şi II a Convenţiei pentru specii migratoare (Convenţia Bonn), anexa III

Convenţia Berna (conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa), Anexa I a

Directivei Păsări şi Anexa 2 a Acordului privind conservarea păsărilor acvatice migratoare.

Raţa roşie este citată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o specie

vulnerabilă.


Deoarece în arealul de exploatare al platformei de compostare şi nici în imediata vecinătatea

a acesteia nu există zone cu vegetaţie deasă sau stufăriş, terenul fiind arid şi acoperit cu o vegetaţie

pitică nu se pot estima posibile efecte negative asupra habitatului acestei specii.

Buhai de baltă (Botaurus stellaris) – Ordinul Ciconiiformes, Familia Ardeidae.

Buhaiul de baltă este oaspete de vară şi rar văzut iarna. Pasare solitara ce cuibărește în

stufărișuri întinse, fiind foarte rar văzut de către om. Parțial diurn, buhaiul de baltă poate fi observat

cel mai uşor dis-de-dimineață, pe timp de vară, atunci când zboară înspre şi dinspre locurile de

pescuit.

Penajul are un colorit general gălbui-roșcat, cu striații fine negricioase. Culoarea sa şi corpul

masiv îl fac semene cu o bufnita.

Masculul, după împrejurări se comportă şi ca pasare poligama, posibil să aibă mai multe

femele. Sezonul de reproducere începe devreme, în zona nordică chiar înainte de dezgheț. în luna

mai, femela depune 4 -6 oua, brun-măslinii, pe care le clocește singură, timp de circa 24 - 25 de

zile. Cuibărește izolat pe plaur ori la marginea apei, în stufărișuri dese.



În caz de pericol îşi întinde ciocul îndreptat în sus, într-o postură rigidă, fiind greu de

observat, deoarece dungile verticale de pe corp imită perfect tulpinile stufărișului între care se află.

Strigătul nocturn foarte sonor al masculului se poate auzi toată primăvara, chiar până în iunie, mai

des în amurg şi înainte de răsăritul soarelui, pe distanţe mari (2-4 km), făcându-şi astfel cunoscută

prezenţa.

Buhaiul de baltă este raspândit la scară largă, în mare parte din Europa, ceea ce reprezintă

mai puţin de jumătate gama sa de reproducţie la nivel mondial.

Rata de înmulţire la nivel European este mare (> 150000 perechi), şi a fost stabilă între

1970-1990. Deşi specia a fost stabilă per ansamblu în perioada 1990-2000, cu tendinţe stabile în

ceea ce priveste tendinţa de creştere în mare parte din Europa (Ucraina fiind o excepţie notabilă),

populaţia încă nu şi-a revenit încă la nivelul la care a început declinul. Prin urmare la nivel

European populaţia de baltă, este evaluată ca fiind în declin.

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de buhai de baltă este estimată la

8-10 perechi rezidente. Specia are o reprezentativitate foarte scăzută în sit, numărul indivizilor

prezenţi în aria protejată reprezintă aproximativ 0,5% din populaţia de buhai de baltă înregistrată la

nivel naţional.

Habitat: Primăvara se găseşte în multe bălti cu stufărişuri din ţară, Delta Dunării fiind locul

preferat. Toamna, migrează în ținuturile nordice, de est şi centrale ale Africii şi în sud-vestul Asiei,

unde iernează. în unele ierni blânde, rămân şi la noi unele exemplare.

Conservarea speciei

Această specie este raspândită la scară largă la nivel mondial, prin urmare nu se apropie de

pragurile de vulnerabile cuprinse în intervalul (coeficientul de acoperire al arealului <20000 km2

combinat cu declinul sau fluctuatia arealului habitatului specific, marimea populatiei sau

fragmentarea severa). În ciuda faptului că tendinţa populaţiei pare să fie în scădere, declinul nu este



considerat ca find suficient de rapid astfel încât să se apropie de pragurile de vulnerabile conform

criteriului tendinţa populaţiei (> 30% declin de peste zece ani sau trei generaţii).

Mărimea populaţiei este extrem de mare, şi, prin urmare nu se apropie de pragurile de



Din aceste motive specia este evaluată ca fiind specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least

concern”.




prezintă potenţial pentru cuibărirea acestei specii.

În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia nu a fost semnalat nici un

individ aparţinând speciei Botaurus stellaris de asemenea nu au fost identificate locuri de cuibărire a

acestora.



existente.

Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) - Ordinul Anseriformes, Familia Anatidae.

Gâsca cu gâtul roșu, cea mai mică şi compactă dintre gâşte, reprezintă una dintre cele mai

rare specii de gâşte sălbatice din lume, fiind dependentă de zonele umede şi agricole. Are penajul cu

cel mai frumos colorit, obrajii, gâtul şi partea anterioară a pieptului sunt cărămiziu-aprins, în rest,

penajul este întunecat, tivit cu dungi sinuoase, albe. Ciocul cenușiu este mult mai mic in comparație

cu al altor specii de gâște. Picioarele sunt tot de culoare cenușie, iar coada este neagră. Se stabilesc,

cu precadere, langa cuiburi de pasari de prada mari (ca vulturul pelegrin), protejandu-se astfel de

pradatori, ca vulpea arctica. In Romania apare doar la sfarsitul lunii octombire si poate fi observata

pana in luna martie. Principalul sit pentru migratie si pentru iernat il constituie Dobrogea.

Branta ruficollis este răspândită în nordul Siberiei, dar> 95% din populaţia global iernează

în jurul Mării Negre, în sud-estul Europei. Populaţia europeană care iernează este relativ mare (>

27000 indivizi), şi a crescut substanţial între 1970-1990. Populaţia de gâscă cu gat roşu a fost în

general stabilă în perioada 1990-2000, dar arealurile de iernat mici (<20000 km2) este ameninţată de

schimbările în utilizarea terenurilor. Ca o consecinţă a arealurilor de dimensiuni reduse, în scădere



şi a numărul redus de site-uri folosite în timpul iernii, această specie ameninţată la nivel global este

evaluată ca fiind vulnerabilă la nivel European

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de gasca cu gat rosu este estimată

la 460 - 520 indivizi aflaţi în pasaj. Specia are o reprezentativitate bună în sit, numărul indivizilor

prezenţi în aria protejată reprezintă aproximativ 2,5% din populaţia de gusca cu gat rosu înregistrată

la nivel naţional.

Habitat Gâsca cu gât roşu preferă regiunile arctice, în tundra Siberiana, de la râul Ob în est, până în

jurul peninsulei Taimir, în perioadele de înmulţire, apoi migrează spre Europa la începutul lui

octombrie şi rămân aici până în martie.

Conservarea speciei

Specia are un areal estrem de larg de răspândire la nivel global estimat la 564,000 km2.

Conform IUCN – lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populaţia acestei specii este în

declin fiind declarată - specie periclitată „Endangered”.

La nivel naţional Branta ruficollis este inclusă în Lista Roşie a vertebratelor din România.

Conform Listei Roşii a vertebratelor din România ca fiind periclitată.

In ultimii ani se constată o tendinţa de scădere a populaţiei, aşa cum reiese din numărătoarea

de la începutul lunii ianuarie 2008, când au fost identificate 15000-16000 de exemplare, fata de

aprox. 30.000 in perioada 2006-2007, iar numărul acestora este in continua scădere, principala

cauza fiind braconajul. In prezent, peste 80-90% din populație se concentrează in aproximativ 5

situri, însă in ultimii 50 de ani păsările si-au schimbat total locația pentru iernat.



pe care sunt dezvoltate specii de plante ruderale de mici dimensiuni. Asa cum a fost prezentat mai

sus gâsca cu gât roşu nu cuibăreşte în zonă, cu atât mai mult implementarea proiectului nu exercită



un impact negativ asupra speciei. În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia nu

a fost semnalat nici un individ aparţinând speciei.



existente.

Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) – Ordinul Charadriiformes, Familia Burhinidae.

Pasăre cu dimensiuni de cca. 40 cm. Este brună cu aripile parţial negre, iar picioarele sunt

galbene. Are un cap mai deosebit, cu ochii foarte mari. În România este oaspete de vară care

cuibăreşte mai ales în Dobrogea, în zone de nisipuri. Este o specie destul de rară.

Burhinus oedicnemus este larg răspândită în mare parte în jumătatea sudică a Europei, care

reprezintă mai puţin de jumătate din întreaga distribuţie globală. Populaţia sa de reproducere este

relativ mică (<78000 perechi), şi a suferit un declin de mare între 1970-1990. Deşi unele populaţii

au fost stabile sau au crescut în 1990-2000, speciile au continuat să scadă în mare parte din Europa

şi a suferit un declin mare (> 30%) în ansamblu. Prin urmare, este evaluată provizoriu ca fiind

vulnerabilă.

În România se întâlnesc aproximativ 400 -800 de exemplare, care trăiesc în special în Dobrogea.

Din efectivul de pe teritoriul României în cadrul sitului se întâlnesc mai puţin de 1,5%,

reprezentând 4-5 perechi.

Habitat

Cuibăreşte pe câmpuri aride sau stepe, adesea pe sol nisipos (grinduri, dune de nisip,

litoralul mării) sau pe prundişuri (insule), mai rar pe terenuri agricole sau pajişti.

Se hrăneşte cu plante ierboase.

Conservarea speciei



La nivel mondial această specie are o gamă extrem de mare de răspândire, şi, prin urmare nu

se apropie de pragurile de vulnerabile în temeiul criteriului de mărimea intervalului (Gradul de

apariţie <20000 km2,. În ciuda faptului că tendinţa populaţiei pare să fie în scădere, declinul nu este

considerat a fi suficient de rapidă să se apropie de pragurile de vulnerabile în temeiul criteriului de

tendinţa populaţiei (> 30% declin de peste zece ani sau trei generaţii). Mărimea populaţiei este

foarte mare, şi, prin urmare nu se apropie de pragurile de vulnerabile în temeiul criteriului de

mărimea populaţiei (<10000 persoane mature, cu un declin estimat continuu > 10% în zece ani sau

trei generaţii, sau cu o structura populaţiei specificat) conform IUCN – Lista roşie. În ceea ce

priveşte conservabilitatea acesteia la nivel european este evaluată provizoriu ca fiind vulnerabilă.

(Bird Life International). În timp ce în România este citată în Cartea Roşie a Vertebratelor din

România ca fiind o specie periclitată.


Menţionăm că specia nu a fost identificata pe amplasament. Mai mult dezvoltarea investiţiei

nu va afecta efectivul indivizilor existenţi pe amplasament cu atât mai mult cu cât amplasamentul

nu reprezintă un mediu prielnic pentru cuibărirea sau hranirea păsării ogorului.

Nu se va genera un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire

sau declinul populaţiei existente.

Caprimulg (Caprimulgus europaeus) – Ordinul Caprimulgiformes, Familia Caprimulgidae.

Caprimulgul trăieşte pe Podişul Transilvaniei, Banat şi Moldova, dar este prezent pe alocuri

şi în munţi până la 1500 m altitudine.

Habitat

Este o specie rară a regiunilor păduroase dechise, aride cu poieni şi rarişti. Preferă pădurile

de conifere cu soluri nisipoase, vegetaţia de stepă cu tufişuri sau copaci mici, dar este prezent şi în

apropierea mlaştinilor mai uscate sau lângă păduri tinere. Evită pădurile mari, inchise.

În Romania cuibăreşte în zonele de deal cu vegetaţie mozaică: are nevoie de păduri pentru

cuibărit si de terenuri agricole cu vegetaţie naturală pentru hrănit.



Conservarea speciei

În Europa cuibăresc aproximativ 0,5-1 milioane de perechi. Specia încă nu a reusit să

compenseze declinul mare din anii 1970-1990, magnitudinea acestui trend negativ a scăzut

semnificativ, dar numărul lor este tot în scădere. Populaţia stabilă din Romania cu cele 12000-

15000 de perechi cuibăritoare este una din cele mai sănătoase de pe continent, astfel este important

pe plan continental.


Habitatele din această zonă nu sunt favorabile pentru caprimulg, neavând în imediata

vecinătate suprafeţe împădurite. Menţionăm că specia nu a fost identificată pe perimetrul

obiectivului, cu atât mai mult cu cât Caprimulgul nu este rezident, ci poate trece doar pasager în

cadrul ROSPA0004.

Prundăraş de sărătură (Charadrius alexandrinus) – Ordinul Charadriiformes, Familia

Charadriidae.

Cuibăreşte pe ţărmurile nisipoase din SE Europei, de asemenea pe lacurile sărate de stepă.

Penajul este de culoare deschisă cu mult alb (dungă întreruptă pe piept), dungă foarte îngustă pe

aripă, la mascul semnele la nivelul capului sunt negre, iar la femela maro.

Această specie are o răspândire mare, prin urmare nu se apropie de pragurile de vulnerabile

cuprinse în intervalul (coeficientul de acoperire al arealului <20000 km2 combinat cu declinul sau

fluctuația arealului habitatului specific, mărimea populației sau fragmentarea severa). În ciuda

faptului că tendinţa populaţiei pare să fie în scădere, declinul nu este considerat ca fiind suficient de

rapid astfel încât să se apropie de pragurile de vulnerabile (>30% declin de peste zece ani sau trei

generaţii).

Mărimea populaţiei este extrem de mare nu se apropie de pragurile de vulnerabilitate

(<10000 exemplare mature, cu un declin estimat continuu > 10% în zece ani sau trei generaţii, sau

cu o structura a populaţiei specifică). Din aceste motive specia este evaluată ca fiind specie cu risc

redus – nepericlitată - „LC - least concern”.

Charadrius alexandrinus este răspândit la scară largă în zonele de coastă din vestul şi sudul

Europei, care reprezintă mai puţin de un sfert din arealul de creştere la nivel mondial.

Populaţia la nivel European este relativ mică (<35000 perechi), şi a suferit o scădere moderată între

1970-1990. Deşi unele populaţii au fost stabile sau au crescut în perioada 1990-2000, specia la nivel

european a scăzut în cea mai mare parte mai ales în Spania şi Turcia şi a suferit o scădere moderată



(> 10%) per ansamblu. Prin urmare la nivel european, specia este provizoriu evaluată ca fiind în

declin.

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de prundăraş de sărătură este

estimată la 12-13 indivizi în perioadele de cuibărit. Specia are o reprezentativitate foarte scăzută în

sit, numărul indivizilor prezenţi în aria protejată reprezintă aproximativ 1,8% din populaţia de

prundăraş de sărătură înregistrată la nivel naţional.

Habitat

In toate anotimpurile specia este predominant de coastă şi este, de obicei este întâlnită pe

nisip, nămol sau suprafeţe uscate cu nămol, în general, evitând să se expună foarte mult pe coastele

oceanice şi stânci. De asemenea, preferă pentru zonele cu vegetaţie săracă şi nisip în perioadele de

reproducere.

Habitatele tipice includ nisip, pietriş sau noroi, dune, lagunele de coastă, mlaştinile de

coastă, ţărmurile tropicale de calcar corali, estuare. Este mai puţin frecvente în apropierea apelor

dulci, chiar şi atunci când migrează, dar frecvent apare în apropierea habitatelor interioare, nu

departe cele costiere, cum ar fi cursuri de apă sezoniere, zone plane deschise lângă lacuri salmastre,

stepele cu apă sărată şi sărace în vegetaţie, deşerturi de nisip, balastiere.

Conservarea speciei

Specia are un areal de răspândire mare la nivel global estimat la 20 000 km2. Conform IUCN

– lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populaţia acestei specii nu este în declin fiind

declarată - specie cu risc redus – nepericlitata - „LC - least concern”.

Tendinţa populaţiei este stabilă având în vedere mărimea populaţiei care este extrem de

mare, fiind evaluată ca fiind specie cu risc redus în ciuda faptului că tendinţa populaţiei pare să fie



în scădere, declinul nu este considerat ca fiind suficient de rapid astfel încât să se apropie de

pragurile de vulnerabile prin urmare nu se impun măsuri de conservare speciale.





În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia au fost semnalată prezenţa

acestei specii (3 indivizi în vecinătatea bălţii).



existente.

Prundăraş de munte (Charadrius morinellus/Eudromias morinellus) – Ordinul Charadriiformes,

Familia Charadriidae.

Habitat

Pajişti alpine şi subalpine. Cuibăreşte la altitudini de peste 2000 m, de preferinţă pe lângă izvoare şi

pârâiaşe.

Conservarea speciei

Eudromias morinellus este un vizitator de vară în nordul Europei, dar apare mai rar şi la sud.

Populaţia de reproducere europeană este relativ mică (<42 000 perechi), dar a fost stabilă

între 1970-1990. Deşi au existat scăderi în Finlanda şi în Regatul Unit



în timpul 1990-2000, populaţiile cheie în Norvegia şi Suedia au fost stabile, dar a scăzut uşor în

ansamblu. Prin urmare, este evaluat provizoriu ca fiind sigur. În România Charadrius morinellus

este citată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o specie periclitată.


Habitatele din această zonă nu sunt favorabile pentru prundăraşul de munte, neavând în

imediata vecinătate suprafeţe montane. Menţionăm că specia nu a fost identificată pe perimetrul

obiectivului.

Chirighita cu obrajii albi (Chlidonias hybridus) – Ordinul Charadriiforme, Familia Laridae.

Chlidonias hybrida este un vizitator de vară pe scară largă, cu o mai mare distribuţie în sudul

şi estul Europei, care reprezintă mai puţin de jumătate din gama sa de reproducţie la nivel mondial.

La nivel european populaţia speciei a suferit un declin între anii 1970 – 1990 ajungând la

87000 perechi. Oaspete de vară, chirighiţa este specie comună zonelor cu lacuri din Deltă dar şi în

zonele umede din Dobrogea. Împreună cu populaţiile existente din Deltă şi din Complexul lagunar

Razelm – Sinoe, specia numără între 6000-10000 perechi pe întreg teritoriul naţional. In aria

naturala protejata ROSPA 0004 populaţia se află în conservare bună fiind semnalate 20 perechi în

perioada de cuibărit, numărul acestora fiind reprezentativ la nivel naţional.

Specia este caracterizată ca oaspete de vară, migraţia realizându-se în stoluri mari începând

cu luna septembrie şi întoarcere în luna aprilie - începutul lunii mai.



Habitat

Pasăre acvatică ce preferă zonele mlăştinoase, bălţile, lacurile bogate în vegetaţie acvatică.

Dieta se bazează în principal pe insecte, peştişori, mormoloci. Cuibăreşte în perioada mai – iunie în

colonii de până la 100 perechi.

Conservarea speciei

Conform IUCN – Lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populaţia acestei

specii nu este în declin fiind declarată - specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least concern”. De

asemeni specia este inclusă în convenţia „CITES”.

În România prezintă un efectiv 8 000 – 12 000 de păsări, astfel în cadrul ROSPA 0004 se

întâlnesc <0,5% din numărul de indivizi.

Conform Bird Life International Populaţia europeană de reproducere a chirighiţei cu obrajii

albi este relativ mică (<87000 perechi), şi au fost supuse unei scăderi moderate între 1970-1990.

Deşi specia a fost în linii mari stabilă per ansamblu în decursul anilor 1990-2000, La nivelul ţării

noastre specia Chlidonias hybridus se află in creştere ceea ce-i acordă statutul de specie cu risc

redus (nepericlitată) „LC - least concern”.


Zona destinată realizării proiectului nu este reprezentată de suprafeţe mlăştinoase şi nici de

zone cu vegetaţie acvatică foarte intens dezvoltată, astfel nu se prognozează un impact asupra

speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente.

Chirighi ţă neagră (Chlidonias niger) – Ordinul Charadriiformes, Familia Laridae.

Chirighiţa neagră este o specie care cuibăreşte în colonii pe mlaştini şi lacuri. Este o specie

migratoare, la noi în tară este oaspete de vară, se hrăneşte cu insecte de pe suprafaţa apei sau din

zbor.

Această specie are o răspândire mare, prin urmare nu se apropie de pragurile de vulnerabile

cuprinse în intervalul (coeficientul de acoperire al arealului <20000 km2 combinat cu declinul sau

fluctuația arealului habitatului specific, mărimea populației sau fragmentarea severa). În ciuda

faptului că tendinţa populaţiei pare să fie în scădere, declinul nu este considerat ca fiind suficient de

rapid astfel încât să se apropie de pragurile de vulnerabile (>30% declin de peste zece ani sau trei

generaţii).

Mărimea populaţiei este extrem de mare nu se apropie de pragurile de vulnerabilitate

(<10000 exemplare mature, cu un declin estimat continuu > 10% în zece ani sau trei generaţii, sau



cu o structura a populaţiei specifică). Din aceste motive specia este evaluată ca fiind specie cu risc

redus – nepericlitată - „LC - least concern”.

Chlidonias niger este oaspete de vară, are o răspândire largă la nivel european, care

reprezintă mai putin de jumătate din rata de creştere la nivel mondial. Creşterea populaţiei la nivel

european este relativ mare (>83 000 perechi), dar a suferit un declin moderat între 1970-1990.

Specia a scăzut în mare parte a Europei (în special partea de est) în perioada 1990-2000, dar

tendinţa în Rusia era necunoscută.

Totuşi, populaţia de chirighiţă neagră în mod clar nu a revenit la nivelul care a precedat

declinul său, prin urmare specia este evaluată provizoriu ca fiind în declin „Depleted”

La nivelul ariei naturale protejate ROSPA 0004 populaţia de chirighiţă este estimată la 400-

500 indivizi în pasaj. Specia are o reprezentativitate foarte bună în sit, numărul indivizilor prezenţi

în aria protejată reprezintă aproximativ 20% din populaţia înregistrată la nivel naţional.

Habitat

Specia cuibăreşte în zone cu apă dulce sau salmastră, cum ar fi bazine mici, lacuri, mlaştini,

şanţuri, canale, pajişti mlăştinoase, turbării şi câmpurile de orez, având o preferinţă pentru zonele cu

vegetaţie bogată cu goluri şi luciu de apă cu nuferi plutitori unde adâncimea apei nu este mai mare

de 1-2 m adâncime. În general evită, zonele mlăştinoase cu mai puţin de 4 ha.

În pasaj specia frecventează zonele umede interne, incluzând bălţi, şanţuri, lacuri precum şi

habitatelor de coastă şi estuare. In timpul iernii este predominant de coastă cu toate acestea,

frecventează estuare, golfuri, linii de coastă şi lagunele de coastă, precum şi apele marine până la

400-600 km distanţă de ţărm.



Conservarea speciei

Specia are un areal de răspândire mare la nivel global estimat la 20 000 km2. Conform IUCN

– lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populaţia acestei specii nu este în declin fiind

declarată - specie cu risc redus – nepericlitata - „LC - least concern”.

Tendinţa populaţiei este stabilă având în vedere mărimea populaţiei care este extrem de

mare, fiind evaluată ca fiind specie cu risc redus în ciuda faptului că tendinţa populaţiei pare să fie

în scădere, declinul nu este considerat ca fiind suficient de rapid astfel încât să se apropie de

pragurile de vulnerabile prin urmare nu se impun măsuri de conservare speciale.





În urma observaţiilor pe amplasament şi în vecinătatea acestuia nu a fost semnalată prezenţa

unor exemplare aparţinând acestei specii .



existente.

Barza alba (Ciconia ciconia) – Ordinul Ciconiiformes, Familia Ciconiidae.

Barza albă europeană are o răspândire mare în Europa, America, Nordul Africii, Asia Mică

şi Orientul mijlociu. Conform ultimului recensământ internaţional al berzei albe, numărul total al



perechilor de berze albe de pe glob se situează în jurul cifrei de 500000 – 520000 (Wetlands

International 2002). Populaţia speciei a scăzut continuu de la începutul secolului trecut, efectivul

stabilizându-se doar în ultimele două decenii. Conform fişei sitului în aria naturală protejată

ROSPA 0004 sunt semnalate 12 perechi de păsări .

Habitat

Pasăre acvatică care trăieşte pe lângă mlaştini sau pe marginea bălţilor. Dieta este formata

din broaşte, peşti şi mici păsări sau mamifere. Se hrănesc în câmp şi în locuri deschise, în general

unde există umiditate; păşind cumpănit în apele puţin adânci sau pe solul pajiştilor, de unde culeg

mici vertebrate şi artropode.

Construieşte cuibul pe acoperişuri, coşuri stâlpi, în general zone înalte. Se alimentează în câmp şi

locuri deschise, unde există umiditate. Toamna berzele europene zboară în stoluri spre sud, în

Africa, şi primăvara obişnuiesc să se întoarcă la acelaşi cuib abandonat cu şase luni în urmă. În

general, folosesc un singur cuib mai mulţi ani la rând. Specie migratoare, migrează toamna spre

zonele tropicale din Africa şi Orientul Mijlociu.

Conservarea speciei

Ciconia Ciconia este un vizitator de vară pe scară largă pentru o mare parte a Europei, care

reprezintă> 75% din ponderea sa de creştere la nivel mondial. Populaţia de reproducere europeană

este mare (>180 000 perechi), dar a suferit un declin între 1970-1990. Deşi specia a înregistrat o

creştere moderată, per ansamblu în decursul anilor 1990-2000, populaţia încă nu a revenit la nivelul

aşteptat fiind în continuare supusă declinului conform Bird Life International.

În România există un număr de 4 000 – 5 000 de păsări aparţinând speciei Ciconia ciconia

din care în cadrul sitului ROSPA 0004 se regăseşte un efectiv de aproximativ 0,5%. În România

este citată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o specie vulnerabilă.


Zona destinată realizării proiectului este lipsită de habitate specifice dezvoltării speciei şi

locuri de hrănire. Deşi în vecinătatea amplasamentului la distanţe considerabile respectiv la 1200 m,

500 m şi 1100 m se află bălţile ce compun ROSPA0004 Balta Albă – Amara – Jirlău nu se

prognozează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul

populaţiei existente. Mai mult realizarea investiţiei ar putea fi generatoare de hrană pentru berze

reprezentată de către rozătoare mici.



Barza neagră (Ciconia nigra) – Ordinul Ciconiiformes, Familia Ciconiidae.

Capul, gâtul, guşa, aripile şi spatele sunt negre cu luciu verzui cafeniu. Pieptul, abdomenul

si tectricele inferioare sunt albe. Ciocul şi picioarele sunt roşii, la tineri sunt verzui. Răspândit în

centrul şi sudul Europei şi în ţinuturile palearctice ale Asiei. În România, oaspete de vară, din

martie până în octombrie, întâlnit destul de rar în pădurile din vecinătatea apelor. Femela depune 4 -

5 ouă, albe - şters. Specia este ameninţată la scară globală. Este foarte rară în România.

Habitat Cuibăreşte în arbori mari. De obicei este mai solitară decât barza albă. Migrează în grupuri mici. De

asemenea poate vieţui în păduri întinse cu copaci înalţi neafectate de prezenţa umană, în apropierea

unor ape curgătoare sau stagnante. Preferă zona submontană.

Conservarea speciei

La scară mondială are o răspândire destul de largă şi, prin urmare nu se apropie de pragurile

de vulnerabilitate în temeiul criteriului de mărime a intervalului (Gradul de apariţie <20000 km2,

combinate cu o scădere a fluctuanţiei sau dimensiunea gamei, mărimea habitatului/ calitate, sau

dimensiunea populaţiei şi un număr mic de locaţii sau fragmentarea severă). Tendinţa populaţiei nu

este cunoscută, dar populaţia nu este considerat a fi în scădere destul de rapid la abordarea

pragurilor în temeiul criteriului de tendinţa a populaţiei (> 30% declin de peste zece ani sau trei

generaţii) conform IUCN – Lista roşie.

Ciconia nigra este un vizitator de vară pe scară largă în Europa Centrală şi de Est, cu o

distribuţie predominantă în vest şi o populaţie parţial rezidentă în Iberia. Populaţia reproducătoare

europeană este relativ mică (< 7 800 perechi), dar constituie > 50% din populaţia mondială, şi a fost

stabil între anii 1970-1990. Deşi populaţia a crescut în 1990-2000, scade în statele baltice chiar dacă



speciile au rămas stabile în general. Cu toate acestea, mărimea populaţiei sale o face susceptibilă la

riscurile care afectează populaţiile izolate. Prin urmare, este evaluată ca fiind rară.

În ceea ce priveşte răspândirea acesteia pe arealul României se numără un efectiv de 160-

250 de păsări care sunt considerate rare după criteriile de clasificare europeană conform Bird Life

International şi de asemenea este citată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o



Nu s-a identificat pe amplasament. În cadrul ROSPA 0004 Ciconia nigra are caracter

pasager şi de aceea nu a putut fi observată în timpul monitorizării.

Erete de Stuf (Circus Aeruginosus) – Ordin Falconiformes, Familia Accipitridae.

Specia ocupă în mare parte zonele mlăştinoase din nordul Africii şi Eurasia. Cele din sud şi

sud-vestul continentului sunt sedentare, dar cele din nord şi nord est migrează în anotimpul rece

către Nordul Africii. Sunt estimate un număr de 10000 perechi în Europa.

Habitat

Trăieşte prin preajma bălţilor, mai comun fiind în Delta Dunării. Cuibăreşte în stuf.

Depunerea pontei are loc spre sfârşitul lunii aprilie. Iarna, migrează în Africa centrală şi de nord-

vest, precum şi în sud-vestul Asiei. În iernile blânde se întâlnesc la noi unele exemplare nordice.

Conservarea speciei


specii nu este în declin fiind declarată - specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least concern”.

Specia este listată în Anexa I a Directivei Păsări şi Anexa II a Convenţiei de la Berna.



Circus aeruginosus este răspândit în mare parte în Europa, care reprezintă mai puţin de

jumătate din gama sa de reproducere la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie a fost

relativ mică (<140000 perechi), dar a crescut între 1970-1990. Specia este stabilă şi a suferit o

creştere moderată (> 10%) în ansamblu. Prin urmare, este evaluată ca fiind sigură conform Bird

Life International.

Conform fişei sitului în aria naturală protejată ROSPA 0004 au fost semnalate 26-28 perechi

în perioada de cuibărit cu o conservare bună a speciei care reprezintă peste 1% din populaţia din

ţara noastră inventariată la 1700 – 2500 de indivizi.


Având în vedere specificul proiectului nu se prognozează un impact asupra speciei prin micşorarea

arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente.

Erete vânăt (Circus cyaneus) – Ordinul Falconiformes, Familia Accipitridae.

Dimensiuni 45-60 cm. Coloritul penajului este cenuşiu, cu varfurile aripilor negre şi cafeniu

la femelă. Apare doar în trecere prin ţara noastră, cloceşte în nordul Europe şi al Asiei; iernează în

sudul Europei, nord-estul şi nord-vestul Africii şi sud-vestul Asiei. Uneori se întâlneşte la noi şi

iarna.

Habitat

Poate cuibări în regiuni deschise, zone mlăştinoase, plantaţii tinere de conifere. Răpitoarele prezintă

numeroase adaptări în legătură cu hrana, modul de vânare, cu comportamentul de reproducere.

Făcând parte din clasa speciilor răpitoare se hrăneşte cu insecte şi rozătoare mici.

Conservarea speciei

Circus cyaneus este larg răspândită pe o mare parte din Europa Centrală şi de Nord, care

reprezintă mai puţin de un sfert din arealul global.



Populaţia de reproducere este relativ mică (<59000 perechi), şi a suferit un declin de mare

între 1970-1990. Stadiul de conservare european este de declin. În România se poate întâlni rar doar

în pasaj.



zone cu plantaţii tinere de conifere, astfel nu se prognozează un impact asupra speciei prin

micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente.

Nu există informaţii bine fundamentate cu privire la efectivele care iernează în România. Nu

s-a identificat pe amplasament.

Erete sur (Circus pygargus) – Ordin Falconiformes, Familia Accipitridae.

Lungime 41-47 cm, anvergura 110- 116 cm. Aripi lungi, ascuţite (remigele primare 2-4

formeaza varful aripii) creând o silueta care aminteşte de vânturelul roşu. Masculul gri mai închis

decât eretele alb şi cel vânăt, în plus are o dungă neagră în lungul aripii (două pe dedesubtul aripii).

Eretele sur are un zbor vioi, elegant, asemenea cu cel al chirighitei (în special, masculul).

Habitat

Cuibăreşte în mlaştini, pajişti, culturi agricole, plantaţii tinere de conifere. Făcând parte din

clasa speciilor răpitoare se hrăneşte cu insecte şi rozătoare mici.

Conservarea speciei

Circus pygargus are o distribuţie de reproducere pe scară largă, dar neuniformă în Europa,

care reprezintă > 50% din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia europeană de

reproducţie este relativ miciă (<65000 perechi), dar a cunoscut o creştere mare între 1970-1990.



Această tendinţă a continuat în timpul 1990-2000, cu scăderi într-un număr mic de ţări mai

mult decât compensată de tendinţele stabile sau în creştere în marea majoritate a gamei sale

europene. Prin urmare, este evaluată ca fiind în siguranţă. Efectivul present în România reprezintă

0-12 indivizi, iar în cadrul sitului ROSPA 0004 se află doar în pasaj.



culturi agricole, plantaţii tinere de conifere, astfel nu se prognozează un impact asupra speciei prin

micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente. Nu s-a identificat pe

amplasament.

Dumbrăveanca (Coracias garrulus) – Ordin Coraciiformes, Familia Coraciidae.

După aspectul morfologic pasărea nu se poate confunda cu alte specii de păsări de talie

mijlocie (31 cm). Capul partea superioară a aripilor ca şi pieptul şi abdomenul este acoperit de un

penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar

marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puţin încovoiat.

Habitat

Dumbrăveanca preferă luminişurile de la liziera pădurilor ca şi păşunile sau fâneţele unde

trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită şi în parcurile mai mari.

Cuibăreşte în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. Este o

pasăre activă ziua, hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule,

lăcuste, urechelniţe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migraţiei consumă şi

vegetale (în special fructe).

Conservarea speciei

Coracias garrulus este un vizitator de vară pe scară largă în sudul şi estul Europei, care

reprezintă >50% din gama sa de reproducţie la nivel mondial. La nivel european populaţia de

reproducţie este relativ mică (<110 000 perechi), şi a suferit un declin moderat între 1970 - 1990.



Cu puţine excepţii, specia a continuat să scadă în cea mai mare parte a Europei în timpul 1990-2000

şi a suferit, probabil, un declin mare (> 30%) în ansamblu. Prin urmare, este provizoriu evaluată ca

fiind vulnerabilă conform Bird Life International.

În România populaţia este estimată la 4 600 – 6 500 de indivizi, astfel populaţia prezentă în

ROSPA 0004 reprezintă aproximativ 0,3% din totalul naţional şi este clasificată ca fiind

vulnerabilă.


Zona destinată realizării proiectului nu este reprezentată de lizierele pădurilor ca şi păşunile

sau fâneţele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte, astfel nu se prognozează un impact

asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente. Nu

s-a identificat pe amplasament.

Cristel de câmp (Crex Crex) – Ordinul Gruiformes, Familia Rallidae.

Habitat

Cuibăreşte pe păşuni bogate şi lanuri de cereale păioase. A scăzut simţitor ca număr fiind

periclitat de cosit şi secerat. Cristelul de câmp are penajul maroniu cu ruginiu pronunţat pe aripi.

Conservarea speciei

Crex crex este un oaspete de vară cu răspândire largă mai ales în centrul Europei, ce

reprezintă >50% din arealul de cuibărit la nivel mondial. La nivel european populaţia este foarte

mare (> 1.3 milioane de perechi), dar a scăzut substanţial între 1970-1990. Deşi populaţia a crescut

între 1990-2000, speciile au fluctuat în Rusia şi a fost stabilă în general. Cu toate acestea, mărimea

populaţiei totale rămâne cu mult sub nivelul care a precedat declinul. Prin urmare, această specie

ameninţată la nivel global este evaluată ca fiind în declin - ”Depleted” în Europa.



Datele de monitorizare din Rusia (care deţine marea majoritate a populaţiei la nivel

mondial) indică faptul că prezicerea scăderii nu au avut loc şi că numărul populaţiei de crex crex a

rămas stabil din 2002 sau chiar în creştere. Deşi este dificil de prezis cu exactitate tendinţelor

viitoare datorită arealului de extincţie al specie şi condiţiile climatice şi agricole, în diferite regiuni,

se consideră că populaţiile în părţile-cheie ale arealului din Rusia şi Kazahstan sunt puţin probabil

să se schimbe dramatic în viitorul apropiat.

Specia a fost recalificată ca fiind nepericlitată la nivel mondial conform IUCN Red List

datorită scăderii la nivel mondial a populaţiei ca fiind apropiat de 30% (conform previziunilor din

2004) nu au avut loc, şi există puţine dovezi care să sugereze că acest lucru se va întâmpla în

următorii 11 ani (trei generatii).

Reclasificarea s-a realizat pe baza cunoştinţelor îmbunătăţite cu privire la riscul de extincție

al speciei la nivel global, spre deosebire de o recuperare reală a stării de conservare favorabilă în

întregul areal. Specia este clasificată ca având conservabilitate ridicată în areale semnificative (atât

la nivel naţional cât şi regional), şi de asemenea sunt esenţiale intervenţiile de conservare, cercetare

şi monitorizare.









existente.



Lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) –Ordinul Anatidae, Familia Cygnus.

Cea mai mare parte a lebedelor sălbatice care îşi petrec iarna în Marea Britanie şi Irlanda

provin din populaţia că rasele în Islanda. Creşterea populaţiei în ierni nord-vestul Europei în

Danemarca şi regiuni din Germania, şi există două populaţii Siberia de vest de reproducţie; o ierni

în estul Mediteranei, în timp ce alte migrează la zona din jurul Mării Caspice. În Marea Britanie, s-

au găsit câteva perechi, ocazional.

Habitat

Lebedele sălbatice se găsesc într-un număr relativ mare în apropierea terenurilor agricole de

câmpie până la coastă, pe terenuri inundate, terasele nămoloase, lacuri şi iazuri mici şi lacuri şi vă

pasc pe terenurile agricole în iarnă. Se regăsesc în habitate mlăştinoase cu bazine şi lacuri mici, în

cazul în care există o mulţime de stuf şi vegetaţie pentru adăpostire.

Conservarea speciei

Cygnus Cygnus rasă care trăieşte în principal în Islanda, Fennoscandia şi nordul Rusiei, dar

iernile şi într-o mare parte din Europa, care reprezintă > 50% din locurile sale de hibernare.

Populaţie de iernare europeană este relativ mare (>65 000 indivizi) stabilă între 1970-1990. Deşi a

existat o perioadă de declin în 1990-2000, majoritatea populaţiilor europene de hibernare-cheie,

inclusiv cele din Danemarca şi Germania-au fost în general stabile sau au crescut. Prin urmare, este

evaluată ca fiind sigură. Ele se hrănesc cu plante de apă, iarbă şi cereale şi pot mânca cartofi şi

sfeclă de zahăr.

Cu toate acestea, aceasta pasare tinde să se hrănească departe de aceste zone protejate, gestionarea

adecvată în mediul rural din jurul acestor zone trebuie să fie luate în considerare.

Mărimea populaţiei este foarte mare, şi, prin urmare nu se apropie de pragurile de vulnerabilitate în

temeiul criteriului de mărimea populaţiei (<10000 persoane mature, cu un declin estimate > 10% în

zece ani sau trei generaţii). Conform IUCN – Lista roşie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial



populaţia acestei specii nu este în declin fiind declarată - specie cu risc redus (nepericlitată) „LC -

least concern”. În România există un efectiv de 2000 – 4500 de exemplare. Conform Bird Life

International populaţia din cadrul sitului ROSPA0004 se află doar în pasaj şi este nepericlitată.


Având în vedere specificul proiectului nu se prognozează un impact asupra speciei prin micşorarea

arealului de hrănire şi deoarece se poate întâlni doar în pasaj nu există riscul să fir distruse areale de

cuibărire sau declinul populaţiei existente.

Ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus) – Ordinul Piciformes, Familia Picidae.

Dimensiuni 24 cm. A pătruns de mai multe decenii în ţara noastră, venind din sud. Penajul

foarte asemănător cu cel al ciocănitoarei pestriţe mari, dar fără bandă neagră spre roşul cefei.

Trăieşte îndeosebi în ţinuturile joase şi mai ales în vecinătatea aşezărilor omeneşti.

Habitat

Poate cuibări în luna mai, în scorburi săpate în trunchiurile arborilor din parcuri, livezi, vii şi

alei cu plopi. Este o specie sedentară.

Conservarea speciei

Dendrocopos syriacus este un rezident răspândit în întreaga Europă Centrală şi de Sud-Est,

care reprezintă >50% din gama sa globală. Potenţialul european de reproducţie a populaţiei este

mare (> 530 000 perechi), şi a crescut între 1970-1990. Deşi populaţia a crescut sau a fost stabilă în

perioada 1990-2000, s-au înregistrat descreşteri uşoare în ansamblu. Cu toate acestea, scăderea

recentă este încă compensată de creşterea înregistrată anterior, şi, în consecinţă specia este

provizoriu evaluată ca fiind sigură.

Populaţia inventariată pe teritoriul României se ridică la aproximativ 24 000 – 32 000 de

indivizi din care în situl ROSPA 0004 se găsesc 0,25%.




Nu se preconizează un impact asupra acestei specii, mai ales că în vecinătatea

amplasamentului nu există locuinţe sau aşezări omeneşti, care ar putea asigura zone de cuibărire

pentru ciocănitoarea de grădină. Nu s-a identificat pe amplasament.

Egreta mică (Egretta garzetta) – Ordinul Ciconiiforme, Familia Ardeidae.

Specie de pasăre acvatică (oaspete de vară) aflată în continuă creştere datorită încetării

vânării. În România este răspândită mai ales în Delta Dunării, sudul şi estul ţării. Populaţia prezentă

în sit se află în conservare bună fiind semnalate 20-45 perechi în perioada de cuibărit, cu densitate

foarte mica la nivel naţional (populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2 % din populaţia

la nivel naţional).

Habitat

Este pasăre rară, cuibărind în special în Delta Dunării, în colonii mixte formate din cuiburi

aparţinând mai multor specii, precum: cormoran mic, stârc galben, stârc de noapte etc, îndeosebi în

sălciile pitice, ascunse în masa stufului. Preferă zonele umede, formate din mlaştini, lacuri etc.

Cuibul este construit în general din arbori sau arbuşti, uneori pe stuf. Odată cu sosirea toamnei,

migrează spre Marea Mediterană.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de prezenţă cu un factor de acoperire între 1 000 000 şi 10 000 000

km². Reprezintă o populaţie mare în Europa care este estimată la 640 000-3 100 000 indivizi

(Wetlands International 2002), specia nu este în declin fiind evaluată din punct de vedere al

extincţiei ca - specie cu risc redus (nepericlitata) „LC - least concern”.

Egretta garzetta este larg răspândită în sudul Europei, care reprezintă mai puţin de un sfert

din arealul său de creştere la nivel mondial. Reproducerea populaţiei este relativ mică (<94 mii

perechi), dar a crescut între 1970 - 1990. Deşi au existat scăderi în câteva ţări în timpul 1990-2000,



populaţiile în cele mai multe ţări europene au crescut sau au fost stabile, şi, în consecinţă specia este

evaluată ca fiind sigură. În România această specie este considerată periclitată conform Cărţii Roşii

a Vertebratelor din România.


Lucrările propuse în faza de exploatare a proiectului nu generează un impact asupra speciei prin

micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente. Specia nu a fost

semnalată pe amplasament şi în vecinătatea acestuia.

Şoimul de iarnă (Falco columbarius) – Ordinul Falconiformes, Familia Falconidae.

Este o specie care iernează în sit cu o populaţie de 4-5 indivizi, situaţia la nivel naţional este

certificată de un număr de aproximativ 400 -1500 de indivizi ceea ce semnifică faptul că la nivelul

sitului există o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 0,4% din populaţia la nivel

naţional.

Habitat

Cuibăreşte în regiuni deluroase, montane şi mlăştinoase, în cuiburi vechi, în copaci sau pe

vârfuri de stânci, uneori pe sol.

Conservarea speciei

Falco columbarius este larg răspândit în Europa de Nord, care reprezintă mai puţin de un sfert din

arealul său de creştere la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie este relativ mică

(<49000 perechi), dar a fost stabil între 1970-1990. În consecinţă este evaluat ca nepericlitat. Starea

de conservare este bună.




Lucrările propuse în faza de exploatare a proiectului nu generează un impact asupra speciei

prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente, cu atât mai mult

cu cât acesta doar iernează în cadrul sitului într-un număr foarte restrâns de indivizi. Specia nu a

fost semnalată pe amplasament şi în vecinătatea acestuia.

Şoimul călător (Falco peregrinus) – Ordinul Falconiformes, Familia Falconidae.

Este o specie de şoim de talie mare, aproximativ de mărimea unui şorecar. Femela este

considerabil mai mare decât masculul. Silueta este caracterizată prin corp robust, baza cozii late,

coadă relativ scurtă, aripi late şi cap mare. In zbor planat si activ, varful aripii pare mai ascuţit, iar

în timpul rotirii puţin mai rotunjit.

Habitat Cuibăreşte mai ales pe versanţii stâncoşi iarna şi în zone umede. Se hrăneşte cu păsări de

mărime medie pe care le prinde din zbor.

Conservarea speciei

Falco peregrinus este larg răspândit într - o mare parte din Europa, care reprezintă mai puţin

de un sfert din întinderea sa globală. La nivel European populaţia de reproducere este relativ mică

(<25000 perechi), dar a crescut semnificativ între 1970-1990. În consecinţă, această specie este

evaluată ca fiind sigură. La nivel naţional prezintă o populaţie de 8 – 15 indivizi din care în cadrul

sitului se regăsesc păsări doar în pasaj. Se află într-o stare bună de conservare.


Menţionăm că specia nu a fost identificata in perimetrul studiat. Lucrările propuse în faza de

exploatare a proiectului nu generează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire



şi cuibărire sau declinul populaţiei existente, cu atât mai mult cu cât acesta doar se află în pasaj în

cadrul sitului într-un număr foarte restrâns de indivizi.

Muscarul gulerat (Ficedula albicollis) – Ordinul Passeriformes, Familia Muscicapidae.

Prezintă o lungime de aproximativ 13 cm.

Masculul se deosebeşte de masculul de muscar negru prin gulerul alb de pe gat, fruntea alba,

mai mult alb pe aripi. La nivel naţional se află într-o stare bună de conservare.

Menţionăm că specia nu a fost identificată pe perimetrul amplasamentului.

Habitat Muscarul gulerat cuibăreşte destul de frecvent în pădurile cu frunze căzătoare, grădini şi

parcuri.

Conservarea speciei

Ficedula albicollis este un vizitator de vară, în principal, de Est şi Europa Centrală, cu o

gamă largă de reproducţie la nivel mondial, limitată însă pe anumite regiuni. Populaţia de

reproducţie este foarte mare (> 1.4 milioane perechi), şi a fost stabilă între 1970-1990. Specia de

muscar gulerat este evaluată ca fiind sigură. Populaţia din România se ridică la 460 000 – 712 000

indivizi.


Menţionăm că specia nu a fost identificată în perimetrul studiat. Lucrările propuse în faza de

funcţionare a proiectului nu generează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire

şi cuibărire sau declinul populaţiei existente, cu atât mai mult cu cât acesta doar se află în pasaj în

cadrul sitului.



Cufundar polar (Gavia arctica) – Ordinul Gaviiformes, Familia Gaviidae.

Habitat

Cuibăreşte în N Europei şi în Scoţia pe lacuri dulci bogate în peşte, rar pe coasta mării.

Păsări migratoare iernează pe lacuri şi pe mare.

Conservarea speciei

Arctica Gavia este răspândită în întreaga parte a nordului Europei, care reprezintă mai puţin

de un sfert din gama sa de creştere la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie este relativ

mică (<92 000 perechi), şi a suferit un declin mare între 1970-1990. Deşi majoritatea populaţiilor

europene, inclusiv cele importante din Suedia şi Finlanda au fost stabile sau au crescut în 1990-

2000, speciile a continuat să scadă în Norvegia şi Rusia, şi a suferit un declin mare (> 30%) în

ansamblu. Prin urmare, este evaluată provizoriu ca vulnerabilă. În România populaţia inventariată

se ridică la 50 – 500 de indivizi din care în cadrul sitului ROSPA0004 iernează aproximativ 4-9

indivizi.









existente.



Cufundar mic (Gavia stellata) - Ordinul Gaviiformes, Familia Gaviidae.

Habitat

Cuibăreşte în N Europei pe bălţi şi lacuri mici. Deseori zboară pe distanţe mari spre lacuri

mai întinse sau spre mare pentru a pescui. Iernează pe mare.

Conservarea speciei

Gavia stellata este răspândită în nordul Europei şi reprezintă mai puţin de un sfert din gama

sa de creştere la nivel mondial. Populaţia de reproducţie la nivel european este relativ mică (<92000

perechi), şi a suferit un declin mare între 1970-1990, în special în Rusia şi Fennoscandia. Deşi

specia a fost stabilă per ansamblu în decursul 1990-2000, cu tendinţe stabile în majoritatea ţărilor

populaţia în mod clar încă nu a revenit la nivelul care a precedat declinul.

Prin urmare, este provizoriu evaluat în declin.









existente.



Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) - Ordinul Charadriiforme, Familia Glareolidae.

Specie larg răspândită în sudul Europei, populaţie ce reprezintă un sfert din efectivul global.

Populaţia ce cuibărşte în Europa este relativ mică (<18000 perechi) suferind un declin al speciei în

perioada 1970-1990. Populaţia totală în UE este estimată la 5000 perechi.

Habitat

Cuibăreşte în sud-estul Europei în colonii, în regiunile aride (de exemplu noroi uscat de

soare) din ţinuturi întinse mlăştinoase. Se hrăneşte cu insecte pe care le prinde din zbor. În România

sunt estimate 200-350 perechi, majoritatea fiind întâlnite în Dobrogea. Se pot observa colonii ale

acestei specii la Histria. de la sfârşitul lunii aprilie până în septembrie.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distributie cu un factor de acoperire de 1.000.000-10.000.000

km². Populatia globala este estimata la 170.000-600.000 indivizi (Wetlands International 2002).

Conform IUCN – lista rosie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populatia acestei specii nu mai

este in declin (nu fost semnalata o scadere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generatii) fiind

declarata - specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least concern”. Este citat în Cartea Roşie a

Vertebratelor din România ca fiind o specie vulnerabilă.


Având în vedere că această specie nu a fot observată decât în pasaj la nivelul întregului sit,

considerăm că activitatea de compostare a deşeurilor de origine animală nu va influenţa statutul de

conservare al speciei şi nu va influenţa distribuţia speciei la nivel regional.

Cocorul mare (Grus grus) – Ordinul Gruiformes, Familia Gruidae.

Este o pasăre migratoare. În România trăiesc două specii, (114 cm), care cuibăresc în Delta

Dunării şi „Cocorul mic” (Anthrpodes virgo), care atinge 96 de cm inălţime şi poate fi văzut rar



deoarece este numai în trecere, cuibărind în Asia Centrală şi iernând în Delta Nilului. Hrana de bază

a păsărilor constă din insecte, unele seminţe, viermi şi moluste. În sit Cocorul mare se află doar în

pasaj.

Habitat Poate cuibări în stufărişuri dese, greu accesibile, departe de orice prezenţă umană. Nu

cuibăreşte pe teritoriul României decât ocazional.

Conservarea speciei

Grus grus este un vizitator de vară pe scară largă în nordul Europei care deţine > 50% din

populaţia sa de creştere la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducere este relativ mică

(<110000 perechi), şi a suferit un declin de mare între 1970-1990. Deşi specia a crescut în mod

substanţial per ansamblu în decursul 1990 - 2000-cu tendinţe stabile sau în creştere în cea mai mare

parte europene gama-sale populaţia are, probabil, încă de recuperate la nivel european. Prin urmare,

este provizoriu evaluate ca în declin. În Romănia sunt inventariaţi un număr de 0 – 2 indivizi, fiind

menţionată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o specie vulnerabilă.


În cadrul sitului ROSPA0004 nu cuibăresc specii de Grus grus ci se află doar în pasaj.

Menţionăm că specia nu a fost semnalată în zona amplasamentului.

Lucrările propuse în faza de funcţionare a proiectului nu generează un impact asupra speciei

prin micşorarea arealului de hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente, cu atât mai mult

cu cât acesta doar se află în pasaj în cadrul sitului.



Codalb (Haliaeetus albicilla) – Ordinul Falconiformes Familia Accipitridae.

Identificat cu usurinţă prin talia foarte mare, aripile mari, dreptunghiulare si inchise la

culoare. Este o specie cu stare de conservare nefavorabilă a căror populaţie globală nu este

concentrată in Europa. Clocitul este asigurat alternativ de ambii parteneri si durează circa 40 de zile.

Codalbul este sedentar la noi. Iarna mai pot sosi unele exemplare nordice.

Habitat Cuibăreşte rar în regiunile de coastă, lacustre şi riverane bogate în peşte. Cuib enorm de

crengi, construit pe stânci şi în copaci mari. Puţin activ, îşi petrece mult timp stand în copaci şi

privind împrejur. Pe vreme bună zboară la mari înălţimi.

Conservarea speciei

Haliaeetus albicilla este o specie larg răspândită, în nordul, estul şi centrul Europei, care,

probabil, deţine acum > 50% la nivel mondial. Populaţia sa de reproducere europeană este redusă

(cât mai puţine 5.000 de perechi), dar a crescut substanţial între 1970-1990. Cu excepţia a câteva

ţări în sud-estul Europei, speciile au continuat să crească pe întreg continentul în timpul 1990-2000,

şi a suferit o creştere de ansamblu. Haliaeetus albicilla este o specie ameninţată evaluată ca fiind

rară în Europa. Codalbul este citat în cadrul Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o

specie critic periclitată. În România este inventariat un număr de 28 – 33 de indivizi. În cadrul

sitului ROSPA 0004 aceştia se pot întâlni numai în pasaj.


În cadrul sitului ROSPA0004 menţionăm că specia nu a fost semnalată. Lucrările propuse în

faza de funcţionare a proiectului nu generează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de

hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente, cu atât mai mult cu cât acesta doar se află în

pasaj în cadrul sitului într-un număr foarte redus.



Piciorong (Himantopus himantopus) – Ordinul Charadriiformes, Familia Recurvirostridae.

Habitat

Preferă climatul cald, este răspandit în regiunea Mediterană şi zonele mai calde ale Eurasiei

cu climat temperat, dar poate fi intalnit şi în zone cu vegetaţie de stepă şi deşert. Evită climatul rece

şi ploios, dar tolerează bine vântul puternic. Preferă zonele de şes, apele puţin adânci stătătoare sau

lin curgătoare cu productivitate mare, bogate în nevertebrate. Habitatele preferate sunt lagunele,

mlaştinile, delte, estuare, eleştee, terenuri irigate (de exemplu de orez).

Specia se concentrează in parte sudică a ţării, populaţia cea mai mare cuibăreşte în Delta

Dunării; poate folosi ostroavele ca loc de odihnă în migraţie.

Conservarea speciei

Himantopus himantopus este un vizitator de vară pe scară largă în sudul şi estul Europei,

care reprezintă mai puţin de un sfert din gama globală de reproducţie. Populaţia de reproducere

europeană este relativ mică (<64 000 perechi), dar a fost stabilă între 1970-1990. Specia este

evaluată la nivel European ca fiind sigură. În România există un număr de 400 – 600 indivizi din

care în cadrul sitului se pot întâlni în perioada de cuibărire aproximativ 13%. Este citat în Cartea

Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o specie periclitată.


În cadrul sitului ROSPA0004 menţionăm că specia nu a fost semnalată. Lucrările propuse în

faza de funcţionare a proiectului nu generează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de

hrănire şi cuibărire sau declinul populaţiei existente.



Stârc pitic (Ixobrychus minutus) - Ordinul Ciconiiforme, Familia Ardeidae.

Specie migratoare (oaspete de vară) întâlnită în centrul şi sud-estul Europei, efectivul

numărând un sfert din populaţia la nivel global. Populaţia reproducatoare în Europa este relativ

mică (<120000 perechi), efectivul speciei fiind stabil între anii 1990-2000 cu un trend crescător al

numărului de indivizi.

Habitat

Specia populează locuri cu vegetaţie densă în zonele mlăştinoase, de preferinţă stufărişuri.

Cuibăreşte în perechi izolate, în locuri cu vegetaţie densă şi stufărişuri, în zonele mlăştinoase. Este o

specie mai mică, de doar 35 cm. Masculul are spatele, creştetul şi vârful aripilor negre, restul

penajului fiind de culoare bej. Femela este ceva mai deschisă la culoare. În România cuibăreşte în

număr mare, fiind larg răspândit. Migratia speciei are loc catre sud incepand cu luna Octombrie

avand ca destinatie Estul Africii (Maroc, Sudan, Congo, Insulele Canare, Azore).

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distributie cu un factor de acoperire de 1.000.000-10.000.000

km². Populatia globala este estimata la 590.000 indivizi (Wetlands International 2002). Conform

IUCN – lista rosie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populatia acestei specii nu este in declin

(nu fost semnalată o scădere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generaţii) fiind declarată -

specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least concern”. În România populaţia se ridică la 8 500 –

10 000 indivizi din care în cadrul sitului ROSPA0004 se regăsesc aproximativ 1,2%.


Această specie populează în principal zone cu vegetaţie palustră densă şi mlăştinoase.

Datorită faptului că pe amplasamentul analizat şi în vecinătatea acestuia nu au fost identificate astfel



de habitate frecventate de stârcul pitic, putem considera că activitatea nu va perturba perioadele de

cuibărit şi reproducerea speciei.

Sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) - Ordinul Passeriforme, Familia Laniidae.

Lanius collurio este o specie migratoare (oaspete de vară) larg răspândită în Europa, cu o

populaţie ce reprezintî apoape jumatate din efectivul reproducător la nivel global. Populaţia

reproducătoare în Europa este foarte mare (>6.300.000 perechi) fiind stabilă în ultimii ani.

Habitat

Cuibăreşte în regiuni deschise, terenuri agricole cu tufişuri cu spini (măceş, porumbar,

păducel) şi în poieni. Păşunile şi terenurile agricole mărginite de vegetaţie naturală constituie

habitatul ideal pentru sfrânciocul roşiatic. Ocazional, femelele pot avea un colorit mai contrastant şi

pot fi chiar foarte asemănătoare cu masculii, totuşi, partea inferioară a corpului prezintă întotdeauna

liniile caracteristice, iar coada este maro cu puţin alb la baza bordurii rectricelor externe. Dieta

principala consta in insecte, mici mamifere, reptile si amfibieni. Specie migratoare, părăsesc zonele

de cuibărit începand cu luna Septembrie iernează în sud – estul Africii in zona tropicala si revin in

luna aprilie.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distributie cu un factor de acoperire de 10.000.000 km², cu o

populatie globala estimata la 10.000.000 indivizi (Harris and Franklin 2000). Conform IUCN – lista

rosie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populatia acestei specii nu este in declin (nu fost

semnalata o scadere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generaţii) fiind declarată - specie cu

risc redus (nepericlitata) „LC - least concern”.

Specie protejată se găşeste anexa I a Directivei Păsări şi Anexa II a Convenţiei de la Berna.




Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate terenuri agricole tufişuri şi

poieni putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si reproducere

a speciei.

Sfrânciocul cu fruntea neagră (Lanius minor) – Ordinul Passeriforme, Familia Laniidae.

Specie destul de răspândită în sudul şi estul Europei cu un efectiv destul de mare (>620 000

perechi).

Habitat

Cuibăreşte în regiuni deschise cu arbori izolaţi şi tufişuri, de multe ori pe terenuri agricole şi

păşuni, unde îşi construieşte cuibul în arbori. Uneori cuibăreşte arborii de pe marginea şoselelor.

Preferă terenurile agricole înconjurate de vegetaţie natură şi habitatele cu arbuşti şi arbori tineri.

Lungime 20 cm. Deseori stă pe fire de telegraf. Se deosebeşte de sfrânciocul mare prin dimensiunile

mai mici, coada proporţional mai mică, o ţinută mai dreaptă şi fruntea neagra. Se hraneste in

principal cu insecte si ocazional cu anfibieni mici. Arealul de hrănire este caracterizat prin habitate

deschise: pajisti, terenuri agricole. Specie migratoare (în România oaspete de vară), migrează către

Africa la începutul toamnei.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distributie cu un factor de acoperire de 10.000.000 km², cu o

populaţie globală estimată la 10.000.000 indivizi (Harris and Franklin 2000). Conform IUCN – lista

rosie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populatia acestei specii nu este in declin (nu fost

semnalata o scadere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generatii) fiind declarata - specie cu

risc redus (nepericlitată) „LC - least concern”. În România sunt inventariaţi aproximativ 364 000

– 857 000 indivizi din care în cadrul sitului cuibăresc aproximativ 0,02%.




Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate terenuri agricole tufişuri şi

poieni sau zone cu arbori putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de

conservare al speciei.

Pescăruş cu cap negru (Larus melanocephalus) - Ordinul Charadriiformes, Familia Laridae.

Habitat

Lacuri cu apă dulce sau salmastră, situate în apropierea litoralului mării. Cuibăreşte de

preferinţă pe insuliţe pe care se dezvoltă o vegetaţie palustră joasă. Se hrănesc adesea pe culturile

agricole.

Conservarea speciei

Larus melanocephalus are o distribuţie de reproducere pe scară largă, dar foarte neuniformă

în Europa, care cuprinde toata gama de creştere la nivel mondial. Populaţia sa de reproducţie

este mare (> 120000 perechi), şi a crescut între 1970-1990. Specia a continuat să crească în timpul

anilor 1990-2000, şi, prin urmare specia a fost stabilă în ansamblu. Prin urmare, este evaluată

sigură. În România este inventariată o populaţie de 120 – 250 indivizi din care în cadrul sitului se

pot observa doar în pasaj aproximativ 20%. La nivel naţional Larus melanocephalus este inclusă în

Lista Roşie a vertebratelor din România. Conform Listei Roşii a vertebratelor din România ca fiind

periclitată.











existente.

Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) – Ordinul Passeriformes, Familia Alaudidae.

Se aseamănă cu ciocârlia de câmp, însă comparativ cu aceasta are coada mai scurtă. Are un

zbor pronunţat ondulatoriu, văzută de jos seamănă cu un liliac.

Habitat

Are habitat în zone deschise cu arbuşti şi copaci răsfiraţi, liziere, crânguri şi dumbrăvi.

Preferă zone cu microrelief caracteristic respectiv cu microclimat cald. Hrana de bază a ciocârliilor

o constituie seminţele de vegetale. Este larg răspandită în România, însă abundenţa locală diferă

semnificativ între diferitele zone ale ţării. Specia este prezentă cu o populaţie semnificativă peste

15.000 de indivizi datorită prezenţei habitatelor preferate de-a lungul sitului.

Conservarea speciei

Lullula arborea este răspândită în întreaga Europă (cu excepţia nordului), care reprezintă >

75% din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia de reproducere este foarte mare (> 1,3

milioane de perechi), dar a suferit un declin de mare între 1970-1990. Deşi a continuat declinul, în

câteva ţări în anii 1990-2000 specia a fost general stabilă. Cu toate acestea, mărimea populaţiei

rămâne cu mult sub nivelul care a precedat declinul său, şi, prin urmare, specia este evaluată ca

fiind în declin. La nivel naţional sunt inventariate 65 000 – 87 000 de păsări din care în sit sunt

menţionate ca fiind RC (rare comune).


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate arbuşti şi copaci răsfiraţi,

liziere, crânguri şi dumbrăvi putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de

conservare si reproducere a speciei.



Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) – Ordinul Passeriformes, Familia Alaudidae.

Habitat

Cuibăreşte în sudul Europei în regiuni aride şi deschise.

Conservarea speciei

Melanocorypha calandra este răspândită în sudul şi sud-est Europa, care reprezintă mai puţin

de jumătate din gama sa de creştere la nivel mondial. Populaţia de reproducere la nivel european

este extrem de mare (> 10 milioane de perechi), dar a suferit un declin moderat între 1970-1990.

Populaţia a suferit o scădere moderată (> 10%) în ansamblu. Prin urmare, este provizoriu evaluată

în declin. În România există un număr de 85 000 – 105 000 indivizi din care se pot întâlni în pasaj

aproximativ 0,28%.









existente.

Ferestraş mic (Mergus albellus) – Ordinul Anseriformes, Familia Anatidae.

Habitat

Cuibăreşte în taigaua nordică în scorburi de copaci, lângă lacuri mici. Poposesc pe lacuri şi

pe ape marine de coastă, pecuieşte în ape puţin adânci.



Conservarea speciei

Mergellus albellus răspândit în special în nordul Rusiei reprezentând mai puţin de un sfert

din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia de reproducţie este mică (5300 perechi), şi a

scăzut semnificativ între 1970-1990. Deşi majoritatea populaţiilor europene au fost stabile sau au

crescut în 1990-2000, populaţia în Rusia a suferit o scădere moderată (> 10%) în ansamblu.

Prin urmare, este provizoriu evaluată ca fiind în declin. La nivel naţional Mergellus albellus este

inclusă în Lista Roşie a vertebratelor din România. Conform Listei Roşii a vertebratelor din

România ca fiind vulnerabilă.









existente.

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) - Ordinul Ciconiiforme, Familia Ardeidae.

Nycticorax nycticorax larg răspândit în Europa ca oaspete de vară, întâlnindu-se mai ales în

sud-estul Europei cu un efectiv reproducător de 87.000 perechi. Din punct de vedere al populaţiei

efectivul speciei are un trend crescător.



Habitat

Preferă regiunile cu mlaştini şi bălţi dar este frecvent prezent şi în apropierea apelor încet

curgătoare (râuri, canale). Cuibăreşte în colonii simple sau mixte, în sălcii sau stufăriş vechi. Cuibul

cuprinde 3-5 ouă verzi-albăstrui; clocitul este asigurat de ambii parteneri; incubaţia durează 21-22

de zile. Schimbarea soţilor la clocit se face cu un ritual deosebit. Puii se caţără pe crengi înainte de a

deveni capabili de zbor. Coloritul corpului este cenuşiu, creştetul şi spatele fiind negre. Vânează şi

pe întuneric şi în amurg. Stârcul de noapte este un vânător oportunist, dieta lui fiind variată şi constă

în: larve , viermi, insecte terestre şi acvatice, moluşte, peşti, amfibieni, reptile precumş resturi de

deşeuri organice. Habitatul de hrănire îl reprezintă ape cu adâncime mică şi mlaştini. Specia este

migratoare (oaspete de vară), toamna migrând pentru iernare spre continentul african, ocolind

deseurile Sahara şi Kalahari.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distribuţie cu un factor de acoperire de 10.000.000 km², cu o

populatie globală estimată la aproximativ 3.600.000 indivizi (Wetlands International 2002).


în declin (nu fost semnalată o scădere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generatii) fiind

declarată - specie cu risc redus (nepericlitată) „LC - least concern”.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate zone mlaştini şi bălţi putem

afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si reproducere a speciei.



Pelicanul creţ (Pelecanus crispus) – Ordinul Pelecaniformes, Familia Pelecanidae.

Se deosebeşte de pelicanul comun prin partea inferioară a aripii complet deschisă la culoare.

Specie gregară ca şi pelicanul comun. In sit este menţionat ca specie de pasaj cu un număr mic de

indivizi (40-50).

Habitat

Cuibăreşte rar în regiunile mlăştinoase şi lacustre din SE Europei. La ora actuală numărul lor

nu depăseste probabil 500 de perechi clocitoare în Europa. Iarna deseori se mută înspre zonele de

coastă. Cuibăreste în colonii mici.

Conservarea speciei

Pelecanus crispus cuibăreşte la nivelul sud-estului Europei, care reprezintă mai puţin mult de

jumătate din gama sa de creştere la nivel mondial. Populaţia de reproducere europeană este mică

(mai puţin 1 600 perechi), dar a crescut substanţial între 1970-1990. În ciuda scăderii marcate la

nivel global în 1990-2000 a suferit o creştere moderată a specie în Europa. Prin urmare la nivel

global specia este ameninţată, iar la nivel european este evaluată ca fiind rară. Această specie este

inventariată în cadrul Cărţii Roşii a Vertebratelor din România ca fiind critic periclitată.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate zone mlăştinoase şi lacustre

putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si reproducere a

speciei.



Pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus) – Ordinul Pelecaniforme, Familia Pelecanidae.

Specie rară al cărei număr este în scădere. În Europa efectivul speciei numara 3500 – 4000 de

perechi clocitoare.

Habitat

Vara pot fi găsiţi în principal în regiunile lacustre din SE Europei (majoritatea în Delta

Dunării), iarna şi în zone de coastă şi golfuri. Pelicanii sunt păsări migratoare, sosind şi plecând în

jurul echinocţiului de primăvară, respectiv de toamnă. Cartierele lor de iernat sunt în Africa

ecuatorială. Regăsirea inelelor aplicate în România dovedeşte urmărirea unei căi de migraţiune de-a

lungul coastelor vestice a Marii Negre, prin Bulgaria şi Grecia, spre Israel.

Se hrăneşte în principal cu peşte, necesarul de hrană zilnica fiind de 900-1200 grame.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distributie cu un factor de acoperire de 100.000-1.000.000 km² ,

cu o populatie estimata la aproximativ 270.000-290.000 indivizi (Wetlands International 2002).

Conform IUCN – lista rosie a speciilor vulnerabile, la nivel mondial populatia acestei specii nu este

in declin (nu fost semnalata o scadere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generatii; <10000

indivizi maturi si un factor de acoperire <20.000km2) fiind declarata - specie cu risc redus

(nepericlitata) „LC - least concern”. Specia este protejata fiind consemnata in Anexa I si II a

Conventiei pentru specii migratoare CMS (Conventia de la Bonn), anexa II conventia de la Berna,

anexa I a Directivei Păsări şi Anexa II a Acordului African-Eurasiaatic privind migraţia păsărilor

acvatice. Pe plan naţional este citat în Cartea Roşie a vertebratelor din România şi este declarat ca

fiind periclitată.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate regiuni lacustre putem afirma

că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si reproducere a speciei.



Cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) - Ordinul Pelecaniformes, Familia Phalacrocoracidae.

Habitat

Cuibăreşte local în SE Europei, în colonii, în arbuşti pe lângă lacuri şi râuri, unde se află

stufărişuri intinse (deseori împreună cu egrete şi stârci). Este întâlnit numai ca pasăre de vară,

cuibărind îndeosebi în Delta Dunării, în sălciile pitice din marile întinderi ale stufărişurilor.

Cuiburile pot fi foarte apropiate unul de altul întilnindu-se câte 12-14 într-o singură salcie pitică.

Cele 4-5 ouă puse în mai-iunie sunt clocite timp de 27-28 de zile. Toamna, cormoranul mic se

retrage spre locurile de iernare din sudul Mării Negre şi nord-vestul Mării Mediterane.

Conservarea speciei

Phalacrocorax pygmeus se întâlneşte doar în sudul şi sud-estul Europei, şi reprezintă > 75%

din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie este relativ mică (<

39 000 perechi), şi a suferit un declin moderat între 1970 - 1990. Deşi a continuat declinul, în câteva

ţări în perioada 1990-2000, pe plan european au fost stabile sau au crescut moderat. În consecinţă,

în România Cormoranul mic este citat în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind

vulnerabil.

La nivel naţional sunt inventariaţi 11 500 – 14 000 de indivizi din care în cadrul sitului

ROSPA 0004 există 40-70 indivizi doar ca oaspeţi de iarnă.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate zone cu stufăriş des putem

afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si reproducere a speciei.



Bătăuş (Philomachus pugnax) – Ordinul Charadriiformes, Familia Scolopacidae.

Habitat

Cuibăreşte în mlaştinile sau bălţile cu vegetaţie scundă, în număr mai mare în tundra

nordică. În migraţie destul de comun pe ţărmuri, pajişti mlăştinoase, de asemenea pe terenuri

arabileşi regiuni deschise cu iarbă.

Conservarea speciei

Philomachus pugnax este larg răspândit în mare parte în nordul Europei, care reprezintă >

50% din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie este mare (>

200000 perechi), şi a fost stabilă între 1970-1990. Deşi specia a fost stabilă, în câteva ţări în

decursul anilor 1990-2000. Prin urmare, specia este acum provizoriu evaluată ca fiind declin.









existente.

Ghionoaie sură (Picus canus) - Ordinul Piciformes, Familia Picidae.

Dimensiuni - 33 cm. Seamănă cu ciocănitoarea verde, dar capul, gâtul şi partea inferioară

sunt cenuşiu-deschise. Masculul are roşu pe frunte. Este o specie sedentară. Populaţia din Romania

este apreciat a fi intre 45.000 – 60.000 de perechi.



Habitat

Este întâlnită mai frecvent decât cea verde, fiind comună în pădurile de foioase, dar se urcă

şi pe văile râurilor. Femela depune ponta prin mai-iunie, constând din 5—6 ouă albe, lucioase, care

sunt clocite 17—18 zile de către ambii parteneri.

Conservarea speciei

Picus canus este un rezident des întâlnit în mare parte din Europa continentală, care

reprezintă mai puţin de un sfert din gama sa globală. Populaţia sa europeană de reproducţie este

mare (> 180000 perechi), dar a suferit un declin moderat între 1970-1990. Deşi specia a fost stabilă

per ansamblu în decursul 1990-2000 - cu tendinţele stabile sau în creştere în cea mai mare parte a

Europei. Prin urmare, este provizoriu evaluată ca fiind în declin.

În România sunt inventariaţi aproximativ 45 000 – 60 000 de indivizi.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate păduri de foioase putem afirma

că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si reproducere a speciei.

Lopătarul (Platalea leucordia) – Ordinul Ciconiiformes, Familia Threskiornithidae

Habitat

Pasăre migratoare (oaspete de vară), specie rară cu răspândire discontinuă pe lângă ape puţin

adânci, bălţi întinse şi lacuri cu stufăriş, cuibăreşte în colonii mici în stufărişuri dese mai rar în

copaci sau arbuşti. În luna mai depune 3-5 ouă albe, stropite uşor cu pete ruginii la capătul rotund.

Durata clocirii este de 24-26 de zile, aceasta fiind asigurată de ambii parteneri, cu schimbul. Hrana

constă din diferite nevertebrate. Toamna migrează spre valea Nilului, Africa centrală şi de sud-vest.



Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distribuţie cu un factor de acoperire de 100.000-1.000.000 km² ,

cu o populatie estimata la aproximativ 270.000-290.000 indivizi (Wetlands International 2002).



indivizi maturi si un factor de acoperire <20.000km2) fiind declarată - specie cu risc redus

(nepericlitata) „LC - least concern”. Specia este protejata fiind consemnata in Anexa II a

conventiei II CITES. Pe plan naţional această specie este consemnată şi în Cartea Roşie a

vertebratelor din România ca fiind periclitată.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate ape puţin adânci, bălţi întinse şi

lacuri cu stufăriş putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare si

reproducere a speciei.

Ţigănuş (Plegadis falcinellus) – Ordinul Ciconiiformes, Familia Threskiornithidae.

Habitat

Întâlnit în regiuni mlăştinoase, lacuri şi bălţi. Cuibăreşte în colonii în stufărişuri, tufe sau

copaci. Bălţile întinse cu apă puţin adâncă, cu stufăriş şi sălcii. Se hrăneşte în mlaştini, pajişti

inundate, maluri joase.



Conservarea speciei Plegadis falcinellus este un vizitator de vară distribuit în sud şi sud-estul

Europei, care reprezintă un procent mic din gama sa de creştere la nivel mondial. Populaţia sa de

reproducere europeană este relativ mică (<22 000 perechi), şi au fost supuse unei scăderi moderate

între 1970-1990. Deşi populaţiile cheie în Rusia şi Azerbaidjan au fost stabile în cursul anilor 1990-

2000, speciile au continuat să scadă în anumite părţi din sud-estul Europei, şi a suferit o scădere

moderată (> 10%) în ansamblu. Prin urmare, este provizoriu evaluată în declin. La nivel naţional

Plegadis falcinellus este inclusă în Lista Roşie a vertebratelor din România. Conform Listei Roşii a

vertebratelor din România ca fiind vulnerabilă.









existente.

Ploier auriu (Pluvialis apricaria) – Ordinul Charadriiformes, Familia Charadriidae.

Habitat

Cuibăreşte destul de des în regiuni înalte pe terenuri mlăştinoase, lande, mocirle şi turbării.



Conservarea speciei

Pluvialis apricaria este larg răspândită în Europa de Nord, care constituie > 50% din gama sa

de creştere la nivel mondial. Populaţia sa de reproducere europeană este mare (> 460 000 perechi),

şi a fost în general stabilă între 1970-1990. Prin urmare, este evaluată ca fiind provizoriu sigură.









existente.

Cresteţ cenuşiu (Porzana parva) – Ordinul Gruiformes, Familia Rallidae.

Habitat

Cuibăreşte în principal în jumătatea estică a Europei, oaspete rar întâlnit în N şi V. Se

întâlneşte pe bălţi cu stufăriş şi iazuri.



Conservarea speciei

Parva Porzana este un vizitator de vară, distribuit în Europa, care reprezintă > 75% din gama

sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie este relativ mică (<140000

perechi), dar a crescut substanţial între 1970-1990. Deşi tendinţele au fost stabile în mare parte din

Europa în timpul anilor 1990-2000, a scăzut uşor în ansamblu. Cu toate acestea, acest declin este

recent compensat de o creştere, şi, în consecinţă specia este provizoriu evaluată sigură.









existente.

Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) – Ordinul Gruiformes, Familia Rallidae.

Habitat

Clocitor rar în vegetaţia mlaştinilor. Foarte greu vizibil.



Conservarea speciei

Porzana porzana este slab răspândită în Europa, care reprezintă > 50%

din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţiei reproducătoare europeană este relativ mare

(> 120000 perechi), şi a fost stabilă între 1970-1990. Deşi au existat scăderi

în anumite ţări, populaţiile cheie în Rusia, Belarus şi România au fost în general stabile sau au

crescut, astfel specia a rămas stabilă. Prin urmare, este evaluată provizoriu sigură.









existente.

Cresteţ mic (Porzana pusilla) - Ordinul Gruiformes, Familia Rallidae.

Habitat

Cuibăreşte în sudul Europei şi preferă pajiştile mlăştinoase, bălţi şi lacuri mici bogate în

rogoz.



Conservarea speciei

Porzana pusilla este un vizitator de vară larg răspândit în sudul şi estul Europei, care

reprezintă mai puţin de un sfert din gama de reproducţie globală. Populaţia de reproducere

europeană este foarte redusă (cât mai puţine perechi 760), dar a fost stabilă între 1970-1990. Deşi

specia a scăzut într-un număr de ţări între 1990-2000. Cu toate acestea, mărimea populaţiei sale o

face susceptibilă la riscurile care afectează mici populaţii, şi, în consecinţă specia este provizoriu

evaluată rară.









existente.

Cioc întors (Recurvirostra avosetta) - Ordinul Charadriiforme, Familia Recurvirostridae.

Specie larg răspândită în Europa cu o populaţie de 57000 perechi.

Habitat

Cuibăreşte în colonii destul de mari, în golfurile marine puţin adânci, în lagune şi pe lacuri

din stepe (mai ales salmastre). Are circa 43 cm şi se recunoaşte imediat după ciocul lung curbat în

sus. Este mai mult alb, având negru pe cap şi la aripi. Cuibăreşte în colonii mici mai ales în sud-



estul ţării, populaţia având densitatea maximă în partea sudică a complexului Razim-Sinoie. Preferă

porţiunile mâloase şi ţărmurile.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distributie cu un factor de acoperire de 10.000.000 km² , cu o

populatie estimata la aproximativ 210.000-460.000 indivizi (Wetlands International 2002).



indivizi maturi si un factor de acoperire <20.000km2) fiind declarata - specie cu risc redus

(nepericlitata) „LC - least concern”. Este citată în Cartea Roşie a vertebratelor din România ca

fiind o specie vulnerabilă. În cadrul sitului sunt inventariate aproximativ 2,4% din exemplarele

prezente la nivel naţional (300 – 500 indivizi).


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate lagune şi pe lacuri din stepe

(mai ales salmastre) putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare

si reproducere a speciei.

Chira mică (Sterna albifrons) – Ordinul Charadriiformes, Familia Laridae.

Habitat

Cuibăreşte în mici colonii pe coaste întinse, nisipoase cu pietriş, pe ţărmuri marine şi pe lacuri

continentale. Ţărmuri nisipoase de ape dulci sau sărate (lacuri, râuri, mare), mlaştini cu vegetaţie

palustră.



Conservarea speciei

Sterna albifrons este un vizitator de vară pe scară largă în Europa, care reprezintă mai puţin

de jumătate din gama sa de creştere la nivel mondial. Populaţia de reproducere este relativ mică

(<55 000 perechi), şi a suferit un declin moderat între 1970-1990. Deşi specia a fost stabilă sau a

crescut în Europa între anii 1990-2000, s-au înregistrat scăderi moderate (> 10%) în ansamblu. În

consecinţă, aceasta este evaluată ca fiind în declin. La nivel naţional Sterna albifrons este inclusă în

Lista Roşie a vertebratelor din România. Conform Listei Roşii a vertebratelor din România ca fiind

periclitată.









existente.

Chira de baltă (Sterna hirundo) – Ordinul Charadriiforme, Familia Sternidae.

Sterna hirundo este o specie migratoare larg răspândită pe tot continentul European.

Populaţia a fost in declin in anii 1970-1990, la ora actuala semnalanduse 270000 perechi

reproducătoare cu o uşoară creştere a efectivului.



Habitat

Cuibăreşte în perechi izolate sau în colonii mici pe mlaştinile din regiunile de coastă şi pe

ţărmurile lacurilor continentale. La noi este oaspete de vară care cuibăreşte pe lângă apele

curgătoare şi stătătoare interioare şi la ţărmul mării, dar mai ales în zona de câmpie. Se hrăneşte cu

insecte, crustacee şi peşti.

Conservarea speciei

Specia are un areal mare de distribuţie cu un factor de acoperire de 10.000.000 km² , cu o

populaţie estimata la aproximativ 1.100.000-4.500.000 individuals (Wetlands International 2002).


in declin (nu fost semnalata o scădere mai mare de 30% timp de 10 ani pentru 3 generaţii; <10000

indivizi maturi şi un factor de acoperire <20.000km2) fiind declarata - specie cu risc redus

(nepericlitată) „LC - least concern”.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate apele curgătoare şi stătătoare

interioare şi la ţărmul mării putem afirma că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de

conservare şi reproducere a speciei.

Fluierar de mlaştină (Tringa glareola) - Ordinul Charadriiformes, Familia Scolopacidae.

Este o specie nordică destul de comună în mlaştini şi cu rogoz, de asemenea în pădurile

umede de mesteacăn din regiunile montane de pe taiga.



Habitat

De obicei, cuibăreşte pe smocuri de rogoz. Este numeros în pasaj pe malurile mlăştinoase

ale lacurilor, de obicei solitar, dar ocazional în stoluri mici. Nu este o specie cuibăritoare în

Romania.

Conservarea speciei

Tringa glareola este un vizitator de vară pe scară largă în nordul Europei, care reprezintă mai

puţin de jumătate din gama sa de reproducţie la nivel mondial. Populaţia europeană de reproducţie

este mare (> 350000 perechi), dar a suferit un declin moderat între 1970-1990. Deşi specia a fost

stabilă per ansamblu în decursul 1990-2000. Prin urmare, este evaluată ca fiind în declin. Specia nu

a fost semnalată în zona de amplasament.


Datorită faptului că în zona investiţiei nu au fost identificate smocuri de rogoz putem afirma

că activitatea nu va influenţa semnificativ statutul de conservare şi reproducere a speciei.

Notatiţă (Phalaropus lobatus) – Ordinul Charadriiformes, Familia Scolopacidae.

Habitat

Cuibăreşte destul de des în extremul nord, în regiuni mlăştinoase. Aproape întotdeauna este văzută

înotând, fiind foarte dinamică şi vioaie.



Conservarea speciei

Phalaropus lobatus este un vizitator de vară în Europa nordică, care reprezintă mai puţin de

un sfert din gama sa de creştere la nivel mondial. populaţia de reproducţie europeană

este relativ mare (> 85 mii perechi), şi a fost stabilă între 1970-1990. Deşi specia a scăzut în Islanda

şi Finlanda între anii 1990-2000, a rămas stabilă pe o mare parte din gama europeană, şi, probabil, a

scăzut doar uşor în ansamblu. Prin urmare, specia este estimată provizoriu sigură.









existente.

2.1.1. B. Informaţii privind situl de importanta comunitară – ROSCI0005 Balta Albă – Amara –

Jirlău – Lacul Sărat Câineni

Suprafaţa totală a sitului este de 6.411 ha fiind situat la o altitudine maximă de 100 m, iar ca

regionare geografică aceasta este poziţionată în zona stepică, fiind delimitată de următoarele

coordonate: latitudinea – N 45°13’41’’ şi longitudine 27°17’6’’. Arealul analizat se întinde în

procent 53 % pe teritoriul judeţului Buzău şi 47% în judeţul Brăila.

Distribu ţia ariei naturale protejate la nivelul judeţului Buzău şi Brăila

Judeţul Brăila: Galbenu (7%), Grădiştea (11%), Jirlău (9%), Vişani (17%).



Judeţul Buzău: Balta Albă (30%), Boldu (11%).

Caracteristici ale sitului

Lacul Jirlău este situat pe malul stâng al râului Buzău, cuveta lacustră fiind formată din limanele

fluviatile rezultate din acţiunea de anastomozare a gurilor de vărsare (fostele văi succesive ale

Râmnicelului, al cărui curs a urmat mişcările negative ale Câmpiei Române uşor înclinată către

NE). Deci nu are nici o legătură genetică cu râul Buzău. Forma lacului este sinuoasă, iar adâncimea

este de maxim 3,7 m şi minim 2 m. Alimentarea se realizează prin izvoare subterane şi printr-un

canal de aducţiune din râul Buzău, realizat după amenajările în scop piscicol. Are salinitatea cea

mai mare dintre toate bălţile situate pe malul stâng al râului Buzău. Lacul Sărat Câineni aparţine

morfogenetic tipului de lacuri fluviatile, formate în urma depunerii aluviunilor în dreptul punctului

de confluenţă a râului Buzău cu afluenţii secundari.

Alimentarea lacului se realizează pe seama stratului acvifer freatic şi din scurgerile de suprafaţă.

Balta Albă: Localizarea administrativ teritorială: jud. Buzău, comuna Balta Albă Delimitare: în

câmpia de subsidenţă a Râmnicul Sărat, pe stânga râului Buzău, între localităţile Balta Albă,

Grădiştea de Sus şi Grădiştea de Jos. Căi de acces : D.N. – Brăila – Rm. Sărat (la cca. 25 km).

Caracteristici: lacul provine dintr-un liman fluviatil şi este situat în câmpia de subsidenţă a

Rm.Sarat, pe stânga râului Buzău şi este alimentat cu apa dulce de pe pârâul Boldu, afluent al râului

Buzău.

Lacul Balta-Albă a fost considerat un factor balnear, fiind semnalat pentru calităţile sale terapeutice

încă din 1847. Datorită proprietăţilor lor fizico-chimice, atât apa cât şi nămolul se pot folosi pentru

tratarea unor afecţiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, boli ginecologice,

dermatoze cornice. Balta Amara: Localizare: sat Amara, comuna B. Albă, Jud. Buzău; este

mărginită în partea sudică de satele Plăsoiu, din comuna Vişani (jd. Brăila) şi Stăvărăşti din comuna

B. Albă, la 35km de oraşul R. Sărat şi la 25km de oraşul Făurei. Căi de acces: la cca 12 km de la

intersecţia şoselei R. Sărat - Brăila cu satul B. Albă sau pe drumurile judeţene Făurei- Jirlău- Vişani

- Câineni-Plăsoiu, sau Buzău - Vadu Paşii – Săgeata – Robeasca - Jirlău Vişani. Caracteristici:

Lacul face parte din grupa limanelor fluviatile ale râului Buzău, categoria mezoeutrofe, cu folosinţă

piscicolă, având un bazin hidrografic de cca 115 kmp. Suprafaţa sa este de 760 de ha (inclusiv 200

ha stuf), terenul aparţine Companiei de Administrarea Fondului Piscicol.

Importan ţa ariei naturale protejate

Apele stătătoare saline şi salmastre ale celor patru lacuri cu speciile hidrofile şi palustre, au o mare

valoare conservativă. Dintre plantele caracteristice pajiştilor sărăturate de importanţă comunitară

sunt prezente: Aster tripolium, Juncus geraldi, Plantago maritima, Puccinellia distans, Suaeda



maritimă, Triglochin maritimă dar şi alte plante caracteristice tipurilor de habitate R1508 şi R 1509

dintre care amintim: Camphorosma anuua, Artemisia santoricum, Atriplex hastata, Puccinellia

limosa, etc.

Dintre speciile de animale caracteristice acestui tip de habitat sunt prezente: Helicopsis striata

austriaca, Callimorpha quadripunctaria, Lycaena dispar, Microtus oeconomus mehelyi,

Spermophillus citellus, sau păsări precum: Acrocephalus melanopogon, Panurus biarmicus,

Himantopus himantopus, Charadrius alexandrinus etc.

Clase de habitat prezente în sit:

Cod % CLC Clase de habitate N06 52 511, 512 Râuri, lacuri N07 9 411, 412 Mlaştini, turbării N12 8 211 – 213 Culturi (teren arabil) N14 26 231 Păşuni N15 5 242, 243 Alte terenuri arabile

ROSCI0005 Balta Albă – Amara – Jirlău – Lacul Sărat Câineni

Habitate prezente în sit conform clasificării după Directiva Habitate:

Prezentul sit este desemnat pentru prezenta unui număr important de specii de mamifere,

specii de amfibieni şi reptile, specii de nevertebrate şi plante enumerate în anexa II a Directivei

Consiliului 92/43/CEE.

Conform Ord. 1964/2007, Anexei 4 - Lista tipurilor de habitate şi a speciilor de interes

comunitar pentru care a fost declarat fiecare sit de importanţă comunitară, habitatele şi speciile care

au stat la baza includerii ariei pe lista siturilor de importanţă comunitară, sunt:

Tabel nr.5 – Clasificarea habitatelor prezente în sit

Cod Denumire habitat % Reprez. Supr. rel. Conserv. Global

1310 Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care

colonizează terenurile umede şi nisipoase 20 A B B B

1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto sarmatice 40 A B B B

3140 Ape puternic oligo – mezotrofe cu vegetaţie bentonică de

specii Chara 1 B C B B

Specii de mamifere enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Cod Specie Populaţie: Rezidenta Reproducere Iernat Pasaj Sit

Pop. Conserv

. Izolare Global

1335 Spermophilus citellus C C B C B Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Cod Specie Populatie: Rezidenta Reproducere Iernat Pasaj Sit

Pop. Conserv

. Izolare Global

1188 Bombina bombina P D 1220 Emys orbicularis V D



Specii de nevertebrate enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Cod Specie Populatie: Rezidenta Reproducere Iernat Pasaj Sit

Pop. Conserv

. Izolare Global

1145 Misgurnus fossilis P? C B C B 1149 Cobitis taenia P C B C B


Cod Specie Populatie: Rezidenta Reproducere Iernat Pasaj Sit Pop.

Conserv.

Izolare Global

4054 Pholidoptera transsylvanica P B B A B 1060 Lycaena dispar P C B C B

Alte specii importante de floră şi faună prezente în aria naturala protejata Balta Albă

– Amara – Jirlău – Lacul Sărat Câineni

In aria naturală protejată analizată sunt prezente şi alte specii importante de floră şi faună cu

date privind populaţia acestora în sit, precum şi motivul pentru care s-a inclus în lista fiecare specie,

respectiv:

� Lista roşie de date naţionale;

� Convenţii internaţionale (inclusiv cele de la Berna, Bonn şi cea privind biodiversitatea).

Tabel nr. 6 specii de flora şi fauna prezente în ROSCI 0005

Cat Denumirea specie Date

privind populaţia

Motivul înscrierii

Cat Denumirea speciei Date

privind populaţia

Motivul înscrierii

A Bufo viridis C C A Pelobates syriacus V A A Rana esculenta P C A Rana ridibunda P C

B Acrocephalus melanopogon

C C B Alauda arvensis C C

B Anas crecca C C B Aythya nyroca C C B Chlidonias hybridus C C B Chlidonias niger C C B Ciconia ciconia C C B Coturnix coturnix C C B Crex crex C C B Cygnus olor C C

B Fulica atra C C B Himantopus himantopus

A C

B Ixobrychus minutus C C B Larus canus C C B Larus ridibundus C C B Luscinia luscinia C C B Nycticorax nycticorax C C B Panurus biarmicus B Philomachus pugnax C C B Plegadis falcinellus D C

B Porzana porzana C C B Recurvirostra

avosetta C C

B Tadorna tadorna C C B Vanellus vanellus C C I Apatura metis P C M Capreolus capreolus R A

M Lepus europaeus R C M Sus scrofa P A P Alopecurus pratensis RC A P Aster tripolium P C

P Atriplex hastate C P Camphorosma

annua C A

P Festuca pratensis RC A P Halimione verrucifera

C A



Tabel nr. 7 Clasificarea habitatelor prezente în aria naturala protejata ROSCI 0005 după

nomenclatorul românesc

Directiva Habitate, Anexa I Sistemul romanesc de clasificare a habitatelor Cod Denumire Cod Denumire

1310

Comunităţi de Salicornia şi alte specii anuale care

colonizează terenurile mâloase şi nisipoase

R1511 Comunitati vest-pontice cu Crypsis aculeata R1515 Comunitati vest-pontice cu Heleochloa schoenoides

R1518 Comunitati ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea)

prostrata si Suaeda maritima R1527 Comunitati ponto-panonice cu Acorellus pannonicus R1528 Pajisti pontice de Hordeum marinum

1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice

R1508 Comunitati vest-pontice cu Camphorosma annua si

Kochia laniflora

R1509 Comunitati vest-pontice cu Petrosimonia triandra si

Artemisia santonicum

R1512 Comunitati vest-pontice cu Nitraria schoberi si Artemisia

santonicum

R1513 Pajisti vest-pontice de Beckmannia eruciformis si

Zingeria pisidica

R1514 Comunitati vest-pontice cu Trifolium fragiferum,

Cynodon dactylon si Ranunculus sardous

R1516 Comunitati vest-pontice cu Pholiurus pannonicus si

Plantago tenuiflora

R1517 Pajisti vest-pontice de Agropyron elongatum

R1519 Comunitati ponto-sarmatice cu Halimione (Obione)

verrucifera

R1521 Comunitati ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa si

Plantago maritima

R1522 Comunitati ponto-sarmatice cu Plantago maritima si

P Hydrocharis morsus-

ranae P A P Juncus gerardi

P Najas minor P A P Plantago maritima P C

P Plantago

schwarzenbergiana C D P Poa palustris R C A

P Poa pratensis R C A P Potamogeton

crispus P A

P Potamogeton

pectinatus P A P Puccinellia distans P C

P Ranunculus

trichophyllus ssp. trichophyllus

P A P Salicornia europaea

P Spergularia marina P C P Suaeda maritima P A P Triglochin maritima P C P Typha latifolia C D R Lacerta agilis R C A R Lacerta viridis C C R Natrix tessellate V A



Directiva Habitate, Anexa I Sistemul romanesc de clasificare a habitatelor Cod Denumire Cod Denumire

Limonium gmelini

R1524 Comunitati ponto-sarmatice cu Iris halofila

R1525 Pajisti ponto-sarmatice de Juncus gerardii

R1526 Comunitati ponto-sarmatice cu Triglochin maritima,

Aster tripolium ssp. pannonicum, Scorzonera parviflora si Peucedanum latifolium

R1529 Pajisti ponto-panonice de Hordeum hystrix

R1530 Pajisti ponto-panonice de Festuca pseudovina,

Peucedanum officinale si Artemisia santonicum ssp. patens

R1531 Pajisti ponto-panonice de Festuca pseudovina si Achillea

collina

3140 Ape puternic oligo –

mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara

R2201 Comunităţi danubiene cu Chara tomentosa, Nitella

gracilis, Nitellopsis obtusa şi Lychnothamnus barbatus

Tipuri de habitate de interes comunitar şi evaluarea sitului în ceea ce le priveşte

1310 Comunităţi de Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile mâloase şi

nisipoase

1) Formaţiuni compuse mai ales sau predominant din specii anuale, în special Chenopodiaceae, din

genul Salicornia sau graminee, care colonizează porţiunile mâloase sau nisipoase, periodic

inundate, ale mlaştinilor sărăturate marine sau interioare. Thero-Salicornietea, Frankenietea

pulverulentae, Saginetea maritimae.

Subtipuri:

15.11 – Pajişti de brâncă (Thero-Salicornietalia): specii anuale (Salicornia spp.), ghirin (Suaeda

maritima), sau uneori săricică (Salsola spp.). Formaţiuni ce colonizează zonele mâloase, periodic

inundate, ale mlaştinilor sărăturate costiere şi bazinele sărăturate continentale.

15.14 – Comunităţi central eurasiatice de Crypsis: formaţiuni deschise de graminee anuale din

genul Crypsis (Heleochloa), pe soluri de tip solonchak, ce colonizează zonele mâloase în curs de

uscare ale depresiunilor umede ale stepelor şi mlaştinilor sărăturate (15.A) din Eurasia, din regiunea

Panonică până în Extremul Orient.

2) Plante:

15.11 - Salicornia spp., Suaeda maritima;

15.14 - Crypsis spp., Cyperus pannonicus, Spergularia media, S. marina, Salicornia spp., Lepidium

latifolium, Chenopodium spp., Atriplex spp., Dianthus guttatus, Artemisia santonicum.



Ca şi corespondenţă, habitatul 1310 se regăseşte transpus în Habitatele din România

având următoarele codificaţii: R1511, R1515, R1518, R1527, R1528.

Veg Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Ţopa 1939; Heleochloëtum schoenoidis (Soó 1933) Ţopa

1939; Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964; Suaedo- Salicornietum patulae (Brullo et Furnari

1976) Géhu 1984; Acorelletum pannonici Soó 1939; Hordeetum maritimi Şerbănescu 1965;

Suaedetum maritimae Soó 1927; Suaedo-Kochietum hirsutae (Br.-Bl. 1928) Ţopa 1939;

Puccinellio-Spergularietum salinae (Feekes 1936) Tüxen et Volk 1937 atriplicetosum littoralis

Sanda et al. 1977; Salsoletum sodae Slavnič (1939) 1948

R1511 - Comunitati vest - pontice cu Crypsis aculeata

Răspândire: Terenurile sărăturate din Muntenia, Moldova, Dobrogea, Delta Dunării.

Suprafeţe: Circa 5–10 ha.

Staţiuni: Altitudine: 5–150 m. Clima: T = 11– 10,5°C; P = 500 – 550 mm. Relief: teren plan cu

mici denivelări (microdepresiuni). Roci: depozite salifere, loess. Soluri: solonceacuri, nisipuri

marine sărăturate.

Structura: Majoritatea speciilor component sunt plante scunde de 10–15 cm, puţine fiind cele care

depăşesc 20–25 cm înălţime. Dintre componentele etajului superior menţionăm: Aster tripolium ssp.

pannonicus, Dianthus guttatus, Artemisia santonicum, Juncus gerardi, Cynodon dactylon. Speciile

ce realizează etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum, Trifolium fragiferum, Spergularia

maritima.

Valoare conservativă: moderată.

Compoziţie floristică: Specii edificatoare

Crypsis aculeatus – Ghimpări ţă, iarba vătămăturii

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 -20 cm, având o inflorescenţă

mai lungă decăt lată, cu rahis distinct, la bază cu o singură frunză bracteantă,

cu o iflorescenţă cilindrică. Teaca frunzei superioare este mai lungă decât

lamina care este depărtată de inflorescenţă. Perioada de înflorire sau

maturare a acestei specii se realizează în intervalul iunie – august. Această

specie frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar, pajişti umede şi

salinizate.



Heleochloa schoenoides

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 -30

cm, având o inflorescenţă ovoidală. Teaca ultimei frunzei este

dilatată, mai scurtă decât lamina. Perioada de înflorire sau maturare

a acestei specii se realizează în intervalul iulie – septembrie.

Această specie frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar,

locuri mai mult sau mai puţin umede şi sărăturate.

Spergularia maritima

Este o specie perenă, cu o înălţime cuprinsă între 5 -40

cm. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iulie – septembrie. Frunzele sunt

liniare, plane, mucronate, având petalele în intregime roz.

Această specie creşte sporadic, în zona stepică, zona pădurilor

de stejar, pe sărături litorale, în lunci, pe marginea lacurilor

sărate.

Specii caracteristice: Crypsis aculeatus, Heleochloa schoenoides.

Alte specii importante: Aster tripolium, Dianthus guttatus, Artemisia santonicum, Juncus gerardi,

Trifolium fragiferum, Taraxacum bessarabicum, Camphorosma annua, Aeluropus littoralis, Suaeda

maritima, Salsola soda, Agropyron elongatum, Chenopodium glaucum, Atriplex littoralis.

R1515 - Comunitati vest-pontice cu Heleochloa schoenoides

Răspândire: Transilvania, Banat, Muntenia, Moldova, pe terenuri slab sărăturate, microdepresiuni,

crovuri, luncile râurilor inundate primăvara şi uscate în timpul verii.

Suprafeţe: Formează vetre de câteva sute de metri pătraţi. Suprafeţe totale în jur de 35–40 ha.

Staţiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Relief: microdepresiuni,

lunci cu teren plan sau foarte uşor înclinat. Roci: aluviuni, nisipuri. Soluri: lacovişti, soloneţuri,

luvisoluri (crovurile din Muntenia).

Structura: Specia dominantă este o plantă ascendentă de mici dimensiuni (10 – 20 cm) care

alcătuieşte etajul inferior al fitocenozelor, împreună cu: Spergularia maritima, Heleochlo



alopecuroides, Aeluropus littoralis, Lepidium ruderale, Lotus tenuis, Taraxacum bessarabicum,

Cerastium dubium. Etajul superior este slab dezvoltat şi se compune din speciile: Puccinellia

distans, Artemisisa santonicum, Limonium gmelini, Aster tripolium, Juncus gerardi, Atriplex

littoralis, Aster sedifolius, Bupleurum tenuissimum.



Heleochloa schoenoides

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 -

30 cm, având o inflorescenţă ovoidală. Teaca ultimei frunzei este

dilatată, mai scurtă decât lamina. Perioada de înflorire sau maturare

a acestei specii se realizează în intervalul iulie – septembrie. Această

specie frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar, locuri mai

mult sau mai puţin umede şi sărăturate.

Heleochlo alopecuroide


cm, având o inflorescenţă ovoidală. Teaca ultimei frunzei este dilatată,

mai scurtă decât lamina. Perioada de înflorire sau maturare a acestei

specii se realizează în intervalul iunie – august. Această specie

frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar, locuri umede,

aluviuni nisipoase, uneori slab salinizate.

Artemisia santonicum – Pelin

Este o specie perenă, cu o înălţime cuprinsă între 20 - 60 cm.

Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul

august - octombrie. Această specie frecventează zona stepică, zona

pădurilor de stejar, locuri sărăturate.

Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides, Artemisia santonicum.



Alte specii importante: Spergularia maritima, S. salina, Aeluropus littoralis, Puccinellia limosa,

Juncus gerardi, Trifolium fragiferum, Rumex stenophyllus, Chenopodium glaucum, Taraxacum

bessarabicum, Lepidium ruderale, Lotus tenuis, Bupleurum tenuissimum, Chamomilla recutita,

Atriplex tatarica, Rumex maritimus.

R1518 Comunitati ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata si Suaeda maritima

Răspândire: Nisipuri maritime şi continentale, puternic sărăturate, terenuri sărăturate din Câmpia

Română şi Moldova (Lunca Jijiei).

Suprafeţe: Reprezintă un tip de vegetaţie intrazonală şi ocupă suprafeţe de la câteva mii de m² până

la 4–5 ha.

Staţiuni: Altitudine: mici, de 3–4 m până la 200–250 m, în Moldova. Clima: continental, T = 11,5–

10°C; P = 400–450 mm. Relief: teren plan, cu microdepresiuni, unde apa stagnează în timpul

primăverii. Roci: terenuri salifere, nisipuri sau loessuri. Soluri: solonceacuri, cu concentraţie mare

de săruri şi cu umiditate în exces, primăvara.

Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt:

Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Bassia hirsuta, Aster tripolium ssp. pannonicus, Salsola

soda, Pauccinellia limosa, Halimione (Obione) pedunculata. Toate acestea realizează un etaj al

vegetaţiei cu înălţimea de circa 30 cm. Etajul inferior, de cele mai multe ori întins pe sol, este

realizat de speciile: Spergularia salina, S. maritima, Cryspis aculeatus, Aeluropus littoralis.

Valoare conservativă: mare.


Salicornia prostrate – Brânca

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime

cuprinsă între 10 - 40 cm. Este o plantă mai mult sau

mai puţin tărătoare, iar marginea superioară a

segmentelor membranoasă, de 0,1 – 0,2 mm.

Inflorescenţa este reprezentată prin spice aparente,

lungi de 4-8 cm, cu 12 – 30 segmente fertile. Perioada

de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează

în intervalul august - octombrie.



Bassia hirsute

Este o plantă anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10

- 30 cm. Are ramuri florifere drepte, erecte. Apendicii

perigonului în partea superioară, glabri bine dezvoltaţi la

toate cele 5 tepale. Perioada de înflorire sau maturare a

acestei specii se realizează în intervalul iulie - septembrie.

Preferă zona stepică, pe soluri sărăturate, în jurul lacurilor

sărate şi pe litoral (jud. Buzău, Brăila, Ialomiţa, Constanţa,

Tulcea).

Suaeda maritime - Ghirinul

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 50 cm. Frunzele sunt foarte

suculente şi obtuze, canaliculate pe faţa superioară. Seminţele sunt comprimate de culoare negricios

– roşietice. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iulie - septembrie. Frecventează zona stepică,

subetajul gorunului, pe soluri nisipoase şi sarăturate.

Specii caracteristice: Salicornia patula, S. prostrata.

Alte specii importante: Petrosimonia triandra, Plantago maritima,

Limonium gmelini, Artemisia santonicum, Taraxacum bessarabicum,

Aeluropus littoralis, Halimione pedunculata, Puccinellia limosa,

Lotus tenuis, Plantago tenuiflora, Aster tripolium ssp. pannonicus,

Acorellus pannonicus, Chenopodium glaucum, Atriplex littoralis.

R1527 - Comunitati ponto-panonice cu Acorellus pannonicus

Răspândire: Sărăturile din Banat, estul Câmpiei Române, Delta Dunării, Moldova de Nord.

Suprafeţe: Circa 40–50 ha.

Staţiuni: Altitudine: 1–200 m. Clima: T = 10,5–9,5°C; P = 450–600 mm. Roci: în Câmpia Română

şi Moldova: loess, în deltă: nisipuri maritime, aluviuni. Soluri: solonceacuri, lăcovişti sărăturate,

cernoziomuri sărăturate, nisipuri maritime în curs de fixare.

Structura: Specia dominantă Acorellus pannonicus, este cea care realizează acoperirea de 75–85%,

alaturi de aceasta se mai dezvoltă: Chenopodium glaucum, Salicornia europaea (prostrata), Sueda

maritima, Bassia sedoides. În micile excavaţii, cu exces de umiditate, se dezvoltă: Bolboschoenus



maritimus, Rumex maritimus, Polygonum amphibium. O caracteristică, pentru fitocenozele de pe

insula Sacalin (Delta Dunării), este prezenţa speciei Eleocharis parvula, specie rară în flora ţării.



Acorellus pannonicus

Este o plantă anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între

10 - 30 cm. Este o specie oligotrofă. Perioada de înflorire

sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul

august - octombrie. preferă zona stepică, silvostepică,

pajişti pe nisipipuri umede de salinizate.

Crypsis aculeata – Ghimpări ţă, iarba vătămăturii


cm, având o inflorescenţă mai lungă decăt lată, cu rahis distinct, la bază

cu o singură frunză bracteantă, cu o iflorescenţă cilindrică. Teaca

frunzei superioare este mai lungă decât lamina care este depărtată de

inflorescenţă. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iunie – august. Această specie frecventează zona

stepică, zona pădurilor de stejar, pajişti umede şi salinizate.

Specii caracteristice: Acorellus pannonicus.

Alte specii importante: Spergularia maritima, Bassia sedoides,

Puccinellia limosa, Chenopodium glaucum, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Lactuca

tatarica, Polygonum maritimum, Atriplex hastata, Cyperus fuscus, Juncus bufonius, Trifolium

fragiferum, Rumex maritimus, Carex pseudocyperus, Bolboschoenus maritimus, Scirpus triqueter.

R1528 - Pajisti pontice de Hordeum marinum

Răspândire: Muntenia, Moldova, Dobrogea.

Suprafeţe: Ocupă vetre de dimensiuni reduse, de 500–1000 m2 până la 1–2 hape terenurile

secundar sărăturate.



Staţiuni: Altitudine: 50–250 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 450–600 mm. Relief: teren plan sau

foarte lin înclinat. Roci: terenuri salifere. Soluri: soloneţuri mai mult sau mai puţin solodizate,

umede primăvara şi uscate vara.

Structura: Planta dominantă, Hordeum marinum este scundă (10–15 cm) şi realizează stratul

inferior al fitocenozelor împreună cu: Taraxacum bessarabicum, Pholiurus pannonicus, Myosurus

minimus, Lotus tenuis, Plantago tenuiflora, Cerastium dubium, Trifolium ornithopodioides,

Spergularia maritima, Trifolium fragiferum, T. retusum. Stratul superior este alcătuit din specii

înalte de 35–45 cm dintre care mai representative sunt: Artemisia santonicum, Carex distans,

Puccinellia distans, P. limosa, Atriplex littoralis, Aster tripolium, Limonium gmelini, Scorzonera

cana, Juncus gerardi, Festuca pseudovina, Alopecurus pratensis, Cynodon dactylon, Poa bulbosa,

Atriplex tatarica.



Hordeum marinum - Orz

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă

între 10 - 40 cm, având tulpina îngroşată la bază,

spic liniar, dens, comprimat de 5 – 15 cm, lung, cu

spiculeţe laterale bărbăteşti. Perioada de înflorire

sau maturare a acestei specii se realizează în

intervalul mai – iulie. Această specie frecventează

zona stepică şi silvostepică, pajişti mai mult sau mai

puţin sărăturate şi mai mult sau mai puţin

ruderalizate.

Puccinellia distans - Iarbă sărată

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între 15 -

50 cm, având frunzaele conduplicat – convolute, de 0,5 – 0,8 mm

laţime. Ambele epiderme ale laminei cu papile dense, evidente.

Spiculeţele de 5 – 7 mm lungime. Perioada de înflorire sau maturare

a acestei specii se realizează în intervalul iunie – iulie. Această specie

frecventează zona stepică etajul gorunului, pajişti umede şi salinizate.



Festuca pseudovina - Păiuş

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă

între 15 - 35 cm, având teci deschise, sclerenchimul format

din 3 cordoane principale şi adesea încă 2 mai mici, laterale,

nu confluează. Spiculeţele sunt de 8 -15 cm, cu 4 – 7 flori.

Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul mai – iunie. Această specie

frecventează etajul gorunului, etajul fagului, pajişti şi în zone

calcaloare.

Specii caracteristice: Hordeum marinum.

Alte specii importante: Pholiurus pannonicus, Lotus tenuis, Taraxacum bessarabicum, Plantago

tenuiflora, Artemisia santonicum, Puccinellia limosa, Aster tripolium, Limonium gmelini,

Scorzonera cana, Alopecurus pratensis, Cynodon dactylon, Atriplex tatarica.

1530* - Pajişiti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto sarmatice

1) Stepe, depresiuni, lacuri superficiale şi mlaştini sărăturate panonice şi pontosarmatice, care sunt

influenţate în mare măsură de un climat panonic cu temperature extreme şi ariditate estivală.

Îmbogăţirea în săruri a solului se datorează evaporării intense a apei freatice în timpul verii. Aceste

tipuri de habitate au origine parţial naturală şi parţial determinată de influenţa distinctă a

păşunatului bovinelor. Vegetaţia halofitică constă în comunităţi de plante din depresiuni şi stepe

sărăturate uscate, pajişti sărăturate umede, şi comunităţi de plante anuale din lacurile sărate,

periodic inundate, cu zonare tipică.

2) Plante: Artemisia santonicum, Lepidium crassifolium, Puccinellia peisonis, Aster tripolium,

Salicornia prostrata, Camphorosma annua, Plantago tenuiflora, Juncus gerardii, Plantago

maritima, Cyperus pannonicus, Pholiurus pannonicus, Festuca pseudovina, Achillea collina,

Artemisia pontica, Puccinellia limosa, Scorzonera cana, Petrosimonia triandra, Peucedanum

officinale, Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Aeluropus littoralis, Limonium meyeri, L.

gmelini, Nitraria schoberi, Carex distans, C. divisa, Taraxacum bessarabicum, Beckmannia

eruciformis, Zingeria pisidica, Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,

Agropyron elongatum, Halimione verrucifera (syn. Obione verrucifera), Lepidium latifolium,

Leuzea altaica (syn. L. salina), Iris halophila, Triglochin maritima, Hordeum hystrix, Aster

sedifolius, Scorzonera austriaca var. mucronata, Festuca arundinacea subsp. orientalis.



Animale: Moluşte - Helicopsis striata austriaca; Insecte – Callimorpha quadripunctaria, Lycaena

dispar; Mamifere - Spermophilus citellus; Păsări - Botaurus stellaris, Platalea leucorodia, Porzana

parva, Ixobrychus minutus, Acrocephalus melanopogon, Aythya nyroca, Ardea purpurea, Panurus

biarmicus.

Ca şi corespondenţă, habitatul 1530* se regăseşte transpus în Habitatele din România

având următoarele codificaţii: R1508, R1509, R1512, R1513, R1514, R1516, R1517, R1519,

R1521, R1522, R1524, R1525, R1526, R1529, R1530, R1531.

Vegetaţia Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Ţopa 1939; Aeluropo-Puccinellietum limosae

Popescu et Sanda 1975; Limonio-Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992; Caricetum divisae

Slavnič 1948; Carici distantis-Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999; Taraxaco bessarabici-

Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978; Caricetum distantis Rapaics 1927; Camphorosmetum

annuae (Rapaics 1916) Soó 1933; Artemisio-Petrosimonietum triandrae Soó 1927; Limonio

gmelini-Artemisietum monogynae Ţopa 1939 (syn.: Staticeto- Artemisietum monogynae

(santonicum) Ţopa 1939 inclusiv subas. Asteretosum oleifolii Ştefan et al. 2007); Nitrario-

Artemisietum maritimae Mititelu et al. (1979) 1980; Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó

1930 (syn.: Agrostio-Beckmannietum (Rapaics 1916) Soó 1933); Zingerietum (Agrostietum)

pisidicae Buia et al. 1959; Trifolio fragiferi-Cynodontetum Br.- Bl. et Balas 1958; Ranunculetum

sardoi (Oberd. 1957) Pass. 1964; Pholiuro- Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927)

Wendelberger 1943; Agropyretum elongati Şerbănescu (1959) 1965; Halimionetum (Obionetum)

verruciferae (Keller 1923) Ţopa 1939; Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae (Rapaics 1927)

Soó 1957; Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933; Plantaginetum maritimae Rapaics 1927;

Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae Sanda et al. 1998; Iridetum halofilae (Prodan 1939 n.n.)

Şerbănescu 1965; Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl 1934) Wendelberger 1943;

Triglochini maritimae-Asteretum pannonici (Soó 1927) Ţopa 1939; Triglochini palustris-

Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979; Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943;

Peucedano officinalis-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968 (syn.: Peucedano

officinalis-Asteretum sedifolii Soó 1947 corr. Borhidi 1996); Artemisio santonici-Festucetum

pseudovinae (Magyar 1920) Soó (1933) 1945; Achilleo-Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr.

Borhidi 1996; Puccinellio-Salicornietum Popescu et al. 1987; Aeluropo- Salicornietum Krausch

1965; Aeluropo-Puccinellietum gigantei Ştefan et al. 2000; Limonio bellidifolii-Puccinellietum

convolutae Ştefan et al. 2001 (inclusiv subas. parapholietosum incurvae Ştefan et al. 2001);

Puccinellietum distantis Soó 1937; Bassietum sedoidis (Ubrizsy 1948) Soó 1964; Camphorosmetum

monspeliacae (Ţopa 1939) Şerbănescu 1965; Plantaginetum schwarzenbergianae-cornuti Borza et



Boşcaiu 1965; Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957; Heleochloëtum alopecuroidis Rapaics

ex Ubrizsy 1948.

R1508 - Comunitati vest-pontice cu Camphorosma annua si Kochia laniflora

Răspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlnişte, Buzău, Călmăţui), Moldova.

Suprafeţe: 30–40 ha în Muntenia, 10–15 ha în Moldova.

Staţiuni: Altitudine: 60–200 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–550 mm. Roci: loess şi depozite

aluviale. Soluri: soloneţuri şi solonceacuri, lăcovişti sărăturate, cernoziom levigat şi sărăturat.

Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sărace în specii datorită condiţiilor extreme

în care se dezvoltă acestea (exces de umiditate primăvara, uscăciune puternică şi sărăturare în

timpul verii). Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua, Juncus

gerardi, Puccinellia limosa, Plantago maritima, P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum. În

microdepresiuni, cu concentraţie sporită în săruri, se instalează: Suaeda maritima, Spergularia

maritima, Crypsis aculeatus, Artemisia santonicum.



Camphorosma annua - Ciulei


40 cm, având frunze liniar - subulate mai mult sau mai puţin

cărnoase. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iulie – septembrie. Această specie

frecventează zona stepică, etajul gorunului, pe soluri

sărăturate, adesea inundate primăvara, în lunci.

Puccinellia limosa





a acestei specii se realizează în intervalul iunie – iulie. Această



specie frecventează zona stepică etajul gorunului, pajişti umede şi salinizate.

Specii caracteristice: Camphorosma anuua.

Alte specii importante: Plantago maritima, P. tenuiflora, Taraxacum bessarabicum, Suaeda

maritima, Spergularia maritima, Juncus gerardi, Lepidium crassifolium, Artemisia santonicum,

Bassia sedoides, Hordeum marinum, Puccinellia distans, Lepidium cartilagineum, Artemisia

santonicum, Limonium gmelini, Petrosimonia triandra, Atriplex littoralis, Crypsis aculeata,

Acorellus pannonicus, Lepidium ruderale, Chamomilla recutita, Gypsophila muralis, Plantago

lanceolata, Poa bulbosa, Cynodon dactylon, Atriplex hastata.

R1509 - Comunitati vest - pontice cu Petrosimonia triandra si Artemisia santonicum

Răspândire: Transilvania (Băile Sărate Turda), Oltenia şi Muntenia (Bărăgan).

Suprafeţe: Se estimează la circa 15–20 ha.

Staţiuni: Altitudine: 60–250 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–650 mm. Relief: teren plan cu

mici denivelări. Roci: loess în Muntenia, Oltenia, depozite salifere în Transilvania. Soluri:

soloneţuri, solodii, cernoziomuri sărăturate.

Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puţine specii, toate halofile.

Specia dominantă, Petrosimonia triandra, realizează etajul superior, înalt de circa 35 cm, împreună

cu: Artemisia santonicum, Puccinellia distans, Limonium gmelini, Atriplex littoralis, Bassia

sedoides. Etajul inferior este mai slab reprezentat, fiind alcătuit din taxonii: Halimione verrucifera,

Lepidium ruderale, Spergularia maritima, Myosurus minimus.



Petrosimonia triandra

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 35 cm,

florile au 3 tepale şi 3 stamine, având frunzele de 1 mm grosime.

Ambele epiderme ale laminei cu papile dense, evidente. Spiculeţele

de 5 – 7 mm lungime. Perioada de înflorire sau maturare a acestei

specii se realizează în intervalul iunie – iulie. Această specie





Este o specie perenă, cu o înălţime cuprinsă între 20 -

60 cm. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul august - octombrie. Această specie

frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar, locuri

sărăturate.

Specii caracteristice: Petrosimonia triandra, Artemisia

santonicum.

Alte specii importante: Suaeda maritima, Salicornia europaea, Salsola soda, Atriplex littoralis,

Spergularia maritima, Puccinellia limosa, Bassia sedoides, Halimione verrucifera, H. pedunculata,

Camphorosma annua, Aeluropus littoralis, Puccinellia distans, Atriplex littoralis, Limonium

gmelini, Scorzonera cana, Juncus gerardi, Artemisia asutriaca, Atriplex tatarica, Lepidium

ruderale, Poa bulbosa.

R1512 - Comunitati vest-pontice cu Nitraria schoberi si Artemisia santonicum

Răspândire: Comunitatea edificată de Nitraria schoeberi, în codominanţă cu Artemisia

santonicum, este răspândită în judeţul Buzău, pe cuprinsul Rezervaţiei Policiori – Pâclele, în zona

vulcanilor noroioşi.

Suprafeţe: 2–3(5) ha, în jurul vulcanilor noroioşi.

Staţiuni: Altitudine: 300–350 m. Clima: T = 10–9,50C; P = 450–500 mm. Relief: pante mediu

înclinate. Roci: marne salifere. Soluri: salifere, uscate în timpul verii, iar în lungul văii Pâclele

aluviuni salifere, provenite din noroiul vulcanilor din zonă.

Structura: vegetaţia este alcătuită, în principal, de Artemisia (maritima) santonicum, Halimione

verrucifera, Taraxacum bessarabicum, Carex distans, Camphorosma annua, Puccinellia limosa,

Lepidium latifolium, Bupleurum tenuissimum, Aster tripolium, Limonium gmelini, Scorzonera cana,

Festuca pseudovina. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: Spergularia maritima,

S. salina, Trifolium angulatum, Lepidium ruderale. Arbustul Nitraria schoberi are densitate mică,

dar este bine reprezentat în zonă, realizând, împreună cu plantele mai sus menţionate, fitocenoze

caracteristice numai acestor locuri.

Valoare conservativă: foarte mare.




Nitraria schoberi - Gărdurariţa

Este un arbust, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 0,2 - 5

m, frunzele sunt simple, întregi, oblanceolate, sessile şi

cărnoase. Această specie frecventează zona silvostepică

pajişti puternic salinizate.



Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează

în intervalul august - octombrie. Această specie frecventează

zona stepică, zona pădurilor de stejar, locuri sărăturate.









calcaloare.

Specii caracteristice: Nitraria schoberi, Artemisia santonicum.

Alte specii importante: Halimione verrucifera, Carex distans, Taraxacum bessarabicum, Hordeum

marinum ssp. hystrix, Puccinellia limosa, Lepidium latifolium, Bupleurum tenuissimum, Limonium

gmelini, Achillea setacea f. salina, Dianthus guttatus, Atriplex tatarica, Lepidium ruderale.



R1513 - Pajisti vest - pontice de Beckmannia eruciformis si Zingeria pisidica

Răspândire: Apare sporadic în Transilvania, Muntenia (pădurile Frasinu, Spătaru, judeţul Buzău).

Suprafeţe: Ocupă spaţii mici de la câteva sute de m2 până la 1–2 ha.

Staţiuni: Altitudine: 100–300 m; Clima: T = 10,5–90C; P = 400–700(800) mm; Relief: teren plan

sau foarte uşor înclinat. Roci: depozite salifere. Soluri: salifere, gleizate, soloneţuri, lăcovişti

salinizate.

Structura: Specia dominantă şi caracteristică, Beckmannia eruciformis, realizează etajul superior,

care poate depăşi 50 cm înălţime. Alături de aceasta, în puţine exemplare, mai pot să apară:

Oenanthe silaifolia, Alisma lanceolatum, Mentha pulegium, Gratiola officinalis, Eleocharis

palustris. Etajul inferior, bine reprezentat, cuprinde speciile: Carex praecox, Lysimachia

nummularia, Agrostis stolonifera, Alopecurus geniculatus, Ranunculus lateriflorus.



Beckmannia eruciformis – Ierboi de bahnă


150 cm, având tulpina mai mult sau mai puţină bulbiformă îngroşată la

bază. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează

în intervalul iunie – august. Este o specie sporadică zona sptepică ,

etajul gorunului, pajişti înmlăştinate, locuri umede şi sărăturate.

Zingeria pisidica

Este o specie perenă, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 30 cm. Perioada de înflorire sau

maturare a acestei specii se realizează în intervalul mai – iulie. Este o specie sporadică zona

sptepică , etajul gorunului, pajişti umede, ruderalizate şi pe marginea şanţurilor.



Agrostis stolonifera – Iarba câmpului

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între 20

- 60 cm, având tulpina tărătoare, puternic ramificate, cu lăstari

stoloniformi epigei şi lăstari rizomiformi, hipogei. Perioada de

înflorire sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul

iunie – iulie. Este o specie sporadică zona sptepică, pajişti umede,

adesea înmlăştinate, lunci.

Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis, Zingeria pisidica.

Alte specii importante: Carex melanostachya, Ranunculus sardous,

R. lateriflorus, Gratiola officinalis, Trifolium fragiferum, Rorippa

kerneri, Plantago tenuiflora, Lysimachia nummularia, Rorippa sylvestris, Lepidium latifolium,

Aster tripolium, Taraxacum bessarabicum, Alopecurus pratensis, Juncus gerardi, Puccinellia

distans.

R1514 - Comunitati vest-pontice cu Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon si Ranunculus

sardous

Răspândire: Câmpia Munteniei, Dobrogea, Moldova, în luncile râurilor.

Suprafeţe: De la 400–500 m2 până la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie.

Staţiuni: Altitudine: 80–150 m; Clima: T = 10,5–9,50C; P = 500–600 mm; Roci: depozite aluviale,

nisipuri, loessuri; Soluri: faeoziomuri, lacovişti, cu acumulări de săruri în profunzime.

Structura: Majoritatea plantelor component sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre

care mai reprezentative sunt: Lolium perenne, Juncus gerardii, Puccinellia limosa, Aster tripolium,

Gypsophila muralis, Ranunculus sardous, Consolida regalis, Atriplex hastata, Anthemis austriaca.

Aceste plante realizează etajul superior al vegetaţiei, care atinge 30–35 cm înălţime. Al doilea etaj

este format din plante scunde, în general repente, cum sunt: Spergularia maritima, Taraxacum

bessarabicum, Polygonum aviculare, Spergularia rubra, Trifolium arvense, Plantago major.

Valoare conservativă: redusă.




Cynodon dactylon – Pir gros

Este o specie perenă, geoofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 30

cm. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează

în intervalul iunie – august. Este o specie regăsită în zona sptepică,

etajul gorunului, pajişti, locuri ruderale şi culture de sol cu textură

uşoară, uneori slab sarăturate.

Buruiană de culturi, cu spic digitat. Rizomii conţin amidon,

zaharuri şi cinodină — principiu activ care îi conferă proprietăţi

diuretice, dar incomparabil mai slabe decît ale pirului medicinal.

Ranunculus sardous – Piciorul cocoşului

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 30

cm, având florile cu 3 sepale şi 8-12 petale galbene, nectarii fiind

acoperiţi de solzi. Perioada de înflorire sau maturare a acestei

specii se realizează în intervalul mai – iulie. Este o specie ce

frecventează zona sptepică, subetajul fagului, locuri mai mult sau

mai puţin umede.

Trifolium fragiferum – Trifoi frăguţ

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 30

cm, având frunzele sunt compuse, trifoliate, cele bazale lung peţiolate, în

timp ce pedicelele frunzelor superioare sunt mai scurte. Foliolele sunt

ovate, obovate sau eliptice, cu marginea dreaptă, puţin păroase pe dos,

fiecare având câte o pată (maculă) triunghiulară, mai deschisă la culoare,

care se centrează spre mijlocul limbuluiflorile. Perioada de înflorire sau

maturare a acestei specii se realizează în intervalul iunie – septembrie.

Este o specie ce frecventează zona sptepică, subetajul fagului, pajişti,

locuri mai mult sau mai puţin umede, pe malul apelor, adesea în locul

mai mult sau mai puţin sărăturate.

Specii caracteristice: Cynodon dactylon, Ranunculus sardous,Trifolium fragiferum.



Alte specii importante: Gypsophila muralis, Trifolium arvense, Vicia villosa, Rumex crispus, Juncus

bufonius, Rorippa austriaca, Agrostis stolonifera.

R1516 - Comunitati vest-pontice cu Pholiurus pannonicus si Plantago tenuiflora

Răspândire: Oltenia (Sadova, Tâmbureşti, Piscu), Dobrogea (Eforie), Muntenia (sărăturile din

Câmpia Bărăganului).

Suprafeţe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol, suprafeţele s-au diminuat foarte mult. În

prezent sunt estimate la circa 10 ha.

Staţiuni: Altitudine: 10–100 m; Clima: T = 11–10,50C; P = 450–550 mm. Relief: teren plan cu

unele microdepresiuni. Roci: nisipuri, în Oltenia, loess în restul ţării. Soluri: soloneţuri,

cernoziomuri sărăturate, nisipuri marine.

Structura: Pholiurus pannonicus vegetează în microdepresiunile cu sol sărăturat, acolo unde apa

stagnează până spre sfârşitul primăverii. Preferă sărăturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8,5. În

cadrul fitocenozelor domină plantele anuale (therofite), dintre care mai frecvente sunt: Plantago

tenuiflora, Hordeum marinum, Myosurus minimus, Cerastium dubium, Gypsophila muralis,

Zingeria pisidica. Toate aceste plante realizează etajul inferior al fitocenozelor. Etajul superior,

înalt de 25–35 cm, este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans, Alopecurus

pratensis, Artemisia santonicum, Limonium gmelini, Juncus gerardi, Beckmannia eruciformis.


Compoziţie floristică: Specii edificatoare:

Pholiurus pannonicus

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 5 - 15 cm.

Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează în

intervalul mai – iunie. Este o specie sporadică ce frecventează zona

sptepică, zona pădurilor de stejar, pajişti mai mult sau mai puţin umede şi

salinizate.



Plantago tenuiflora - Pătlagină

Este o plantă perenă, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 5 - 15

cm, având frunzele de cel puţin 4-5 mm lăţime, cu spicul dens,

cu rădăcini foarte subţiri. Perioada de înflorire sau maturare a

acestei specii se realizează în intervalul mai – iunie. Este o

specie sporadică ce frecventează zona sptepică, etajul gorunului,

pajişti umede şi salinizate.

Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus,

Plantago tenuiflora. Alte specii importante: Hordeum marinum, Puccinelia distans, Artemisia

santonicum, Limonium gmelini, Atriplex littoralis, Halimione verrucifera, H. pedunculata,

Scorzonera laciniata, Myosurus minimus, Juncus gerardi, Zingeria pisidica, Beckmannia

eruciformis, Trifolium angulatum, T. retusum, T. fragiferum, Rorippa kerneri, Cynodon dactylon.

R1517 - Pajisti vest-pontice de Agropyron elongatum

Răspândire: Muntenia, Dobrogea.

Suprafeţe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupă suprafeţe restrânse, de 500 până la 700–

1000 m2, în microdepresiuni unde concentraţia sărurilor este mare.

Staţiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima: T = 11–100C; P = 450–500 mm. Relief: plan cu mici

oncavităţi, unde bălteşte apa în timpul primăverii. Roci: terenuri salifere, gleizate. Soluri:

soloneţuri, solodii, băltite în sezonul ploios.

Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite,

majoritatea halofile. Vegetaţia este etajată, speciile înalte depăşesc 80–100 cm, realizând o

acoperire de 50–60%. Alături de specia dominantă, Agropyron elongatum, se mai dezvoltă:

Puccinellia distans, Juncus gerardi, Artemisia santonicum, Agropyron repens. Stratul inferior este

mai bogat în specii, dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis, Camphorosma annua,

Halimione verrucifera, Bupleurum tenuissimum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima,

Taraxacum bessarabicum, Heleochloa alopecuroides, Spergularia maritima, Trifolium fragiferum.

Valoare conservativă: moderată-mare.




Agropyron elongatum

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între

50 - 100 cm. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii

se realizează în intervalul mai – iunie. Este o specie sporadică ce

frecventează zona sptepică, etajul gorunului, pajişti umede şi

salinizate.



cm, având frunzaele conduplicat – convolute, de 0,5 – 0,8 mm laţime.

Ambele epiderme ale laminei cu papile dense, evidente. Spiculeţele de 5

– 7 mm lungime. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iunie – iulie. Această specie frecventează zona

stepică etajul gorunului, pajişti umede şi salinizate.

Artemisia santonicum - Pelin



intervalul august - octombrie. Această specie frecventează zona stepică,

zona pădurilor de stejar, locuri sărăturate.

Specii caracteristice: Agropyron elongatum, Puccinellia distans.

Alte specii importante: Camphorosma annua, Halimione verrucifera,

Bupleurum tenuissimum, Salicornia prostrata, Limonium gmelini,

Artemisia austraica, Taraxacum bessarabicum, Spergularia maritima,

Juncus gerardi, Trifolium fragiferum, Plantago schwarzenbergiana, Poa bulbosa, Achillea collina.

R1519 - Comunitati ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera

Răspândire: Moldova (Lunca Jijiei), Muntenia (Bărăgan) şi Dobrogea.

Suprafeţe: Aproximativ 50–60 ha.



Staţiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima: T = 10,5–9,50C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu

mici excavaţii unde se adună apa şi după secare concentraţia sărurilor este mai mare. Roci: loess,

depozite aluviale, în lunci. Soluri: soloneţuri, solonceacuri sulfato-sodice, reavăne la suprafaţă şi

umede în profunzime.

Structura: Deşi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie mică şi mijlocie, putem

diferenţia două straturi ale vegetaţiei. Stratul superior, de 30–35 cm, este alcătuit din: Halimione

verrucifera, Artemisia santonicum, Camphorosma annua, Puccinellia limosa, Petrosimonia

triandra, Aster tripolium, Limonium gmelini, Juncus gerardi, Achillea setacea.



Halimione verrucifera

Este o plantă anuală, cu o înălţime cuprinsă între 20 - 80 cm, având

frunzaele pedicelate. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iulie - septembrie. Această specie frecventează zona

stepică şi silvostepică.


Este o specie perenă, cu o înălţime cuprinsă între 20 - 60 cm. Perioada de

înflorire sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul august -

octombrie. Această specie frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar,

locuri sărăturate.

Puccinellia limosa




Spiculeţele de 5 – 7 mm lungime. Perioada de înflorire sau maturare a



acestei specii se realizează în intervalul iunie – iulie. Această specie frecventează zona stepică etajul

gorunului, pajişti umede şi salinizate.

Specii caracteristice:Halimione verrucifera.

Alte specii importante: Camphorma annua, C. monspeliaca, Aster tripolium, Petrosimonia

triandra, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Scorzonera canna,

Spergularia maritima, S. salina, Juncus gerardi, Achillea setacea f. salina.

R1521 - Comunităţi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa şi Plantago maritima

Răspândire: Terenuri sărăturate: Câmpia Română, Dobrogea, inclusiv pe litoral, Moldova, lunca

Jijiei.

Suprafeţe: Cele mai multe fitocenoze ocupă terenurile moderat sărăturate, inapte pentru

agricultură, cu suprafeţe de cel mult 2–3 ha (jud. Brăila, lunca Iencii, Moldova, lunca Jijiei).

Staţiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea şi Delta Dunării până la 200 m Moldova de Nord. Clima:

temperată, T = 11,5–100C; P = 400–500 mm. Relief: terenuri plane cu mici denivelări

(microdepresiuni). Roci: depozite lutoase, loessuri (Moldova), aluviuni (în Deltă). Soluri:

solonceacuri sulfatclorurice, soloneţuri, lăcovişti.

Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relative mare de fixare a

substratului. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa, P. convoluta, Aeluropus littoralis,

Halimione pedunculata, Taraxacum bessarabicum, Carex distans, Atriplex littoralis, specii care

alcătuiesc etajul superior al vegetaţiei. Etajul inferior, bine reprezentat, este alcătuit din Spergularia

salina, S. maritima, Cryspis aculeatus, Scorzonera parviflora, Plantago maritima.



Puccinellia limosa






specie frecventează zona stepică etajul gorunului, pajişti umede şi

salinizate.




Este o specie perenă, cu o înălţime cuprinsă între 20 - 60 cm. Perioada

de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul august -

octombrie. Această specie frecventează zona stepică, zona pădurilor de

stejar, locuri sărăturate.

Speciile caracteristice: Puccinellia limosa.

Alte specii importante: Limonium gmelini, Plantago maritima, Suaeda

maritima, Juncus gerardi, Centaurium pulchellum, C. spicatum, Rumex

maritimus, Lactuca tatarica, Agrostis pontica, Cynodon dactylon, Chenopodium glaucum,

Triglochin palustris, Juncus bufonius, Daucus guttatus, Silene conica.

R1522 - Comunităţi ponto-sarmatice cu Plantago maritima şi Limonium gmelini

Răspândire: Terenuri sărăturate din Transilvania (Băile Sărate Turda), Muntenia (Câmpia

Bărăganului), Moldova, Dobrogea, Delta Dunării.

Suprafeţe: Ocupă suprafeţe din ce în ce mai mici, deoarece, prin drenaje şi spălări, sunt redate

agriculturii. În Lunca Călmăţuiului (Buzău – Costeşti) şi Ianca – Traian (Brăila) suprafeţe de zeci de

ha sunt folosite ca pajişti.

Staţiuni: Altitudine: 80–250 m; Clima: T = 11–9,50C; P = 450–500 mm; Relief: teren plan cu mici

escavaţiuni şi microdepresiuni unde se acumulează apă. Soluri: soloneţuri şi solonceacuri, moderat

sărăturate, cu exces de umiditate. În Transilvania soluri gleice.

Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni, unele depăşind 50–70 cm cum sunt:

Agropyron elongatum, Bolboschoenus maritimus, Puccinellia limosa, P. convoluta, Aster tripolium,

Artemisia santonicum, Limonium gmelini, L. meyeri. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus

littoralis, Halimione pedunculata, Plantago maritima, Scorzonera parviflora. În Delta Dunării

(Sulina şi Sf. Gheorghe) se dezvoltă copios Plantago coronopus. La nivelul solului se întind

speciile: Spergularia maritima, S. salina, Salicornia prostrata etc.





Plantago maritime

Este o specie perenă, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 15 - 30 cm.


iulie – octombrie. Este o specie sporadică ce frecventează zona sptepică,

etajul gorunului, locuri mai mult sau mai puţin sărăturate.

Camphorosma annua - Ciulei


40 cm, având frunze liniar - subulate mai mult sau mai puţin

cărnoase. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul iulie – septembrie. Această specie

frecventează zona stepică, etajul gorunului, pe soluri

sărăturate, adesea inundate primăvara, în lunci.

Speciile caracteristice: Plantago maritima,

Puccinellia limosa. Alte specii importante: Halimione verrucifera, Lepidium cartilagineum, Aster

tripolium, Carex distans, Taraxacum bessarabicum, Chenopodium glaucum, Crypsis aculeata,

Juncus gerardi, Plantago schwerzenbergiana, Samolus valerandi, Scorzonera laciniata. Specii rare:

Leuzea altaica, Serratula bulgarica, Chartolepis glatifolia.

R1524 - Comunităţi ponto-sarmatice cu Iris halofila

Răspândire: Muntenia, în lunca Ialomiţei între Urziceni şi Slobozia, Moldova, în bazinul inferior

al Jijiei.

Suprafeţe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiţei şi circa 5 ha în Moldova).

Staţiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima: T = 10,5–100C; P = 500 mm. Roci: aluviuni, nisipuri.

Soluri: soloneţuri, lăcovişti sărăturate, nisipoase.

Structura: Iris halofila, este cea care realizează etajul superior, înalt de aproximativ 40–45 cm.

Alături de Iris halofila se mai dezvoltă Puccinellia limosa, Camphorosma annua, Limonium

gmelini, Artemisia santonicum, Daucus carota, Achillea setacea, Carex extensa. Etajul inferior este

bine reprezentat, fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm, dintre care semnalăm: Plantago

tenuiflora, Bassia sedoides, Trifolium fragiferum, Cerastium dubium, Taraxacum bessarabicum. În

cadrul fitocenozelor, pe terenurile slab sărăturate, se dezvoltă speciile suportant halofile cum sunt:



Poa pratensis, Plantago media, Lamium amplexicaule, Bromus commutatus, Dactylis glomerata,

Rorippa sylvestris, Festuca pratensis, Agrostis stolonifera.



Iris halofila

Este o specie perenă, geofită, cu o înălţime cuprinsă între

40 - 80 cm. Perioada de înflorire sau maturare a acestei

specii se realizează în intervalul mai – iunie. Această specie

frecventează zona stepică, zona pădurilor de stejar, pajişti

din lunci.

Scorzonera cana

Este o specie perenă, geofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 40 cm,

având ligule egale sau depăşesc foarte puţin involucrul, fiind galbene

la exterior. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii se

realizează în intervalul mai – iulie. Această specie frecventează zona

stepică, etajul gorunului, pajişti însorite mai mult sau mai puţin

sărăturate.

Taraxacum bessarabicum - Păpădia

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între 5 - 15 cm.


intervalul iulie – septembire. Această specie frecventează zona stepică,

etajul gorunului, pajişti umede şi sărăturate.

Specii caracteristice: Iris halofila, Trifolium retusum, Scorzonera cana.

Alte specii importante: Puccinellia limosa, Bassia sedoides,

Camphorosma annua, Artemisia santonicum, Limonium gmelini.

Numeroasele plante mezofile care se instalează pe terenurile unde creşte

Iris halofila indică un proces de desalinizare a acestora şi evoluţia vegetaţiei spre cea de luncă cu:

Poa pratensis, Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Agrostis stolonifera.



R1525 - Pajişti ponto-sarmatice de Juncus gerardii

Răspândire: Banat, Muntenia (Bărăgan), Moldova, Dobrogea (zona litorală), Delta Dunării.

Suprafeţe: De la 400–500 m până la 2–3 ha.

Staţiuni: Altitudine: 10–200 m; Clima: T = 11–9,50C; P = 450–600 mm; Relief: teren plat; Roci:

depozite argilo-lutoase, uneori pe loessuri. Soluri: solonceacuri, nisipuri sărăturate, lăcovişti cu

concentraţie de săruri în profunzime.

Structura: Vegetaţie relativ bine încheiată, cu acoperire de până la 90%, alcătuită din speciile:

Juncus gerardi, J. compressus, Crypsis aculeata, Puccinellia distans, Suaeda maritima, Carex

distans, C. divisa, care alcătuiesc etajul superior, înalt de 35 cm. În stratul inferior, se găsesc

speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus, Hordeum marinum, Crypsis aculeata, Spergularia salina,

S. maritima, Taraxacum bessarabicum, Lotus tenuis, Trifolium fragiferum.



Juncus gerardi

Este o specie perenă, geofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 40 cm, având

frunzele aproape cât lungimea tulpinei, auricule lungi, obtuse alburii.


mai – iulie. Această specie frecventează zona stepică, etajul gorunului,

pajişti însorite mai mult sau mai puţin sărăturate.






a acestei specii se realizează în intervalul iunie – iulie. Această specie


Specii caracteristice: Juncus gerardi.



Alte specii importante: Carex distans, Aster tripolium, Plantago cornuti, Taraxacum bessarabicum,

Atriplex hastata, Bupleurum tenuissimum, Agropyron elongatum, Artemisia santonicum, Triglochin

palustris, Plantago maritima, Festuca pseudovina, Scorzonera parviflora, Salicornia europaea,

Suaeda maritima, Trifolium fragiferum, Teucrium scordium, Lotus tenuis, Juncus bufonius, Agrostis

stolonifera.

R1526 - Comunităţi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima, Aster tri polium ssp.

pannonicum, Scorzonera parviflora şi Peucedanum latifolium

Răspândire: Transilvania, Oltenia (Murta, Dobreşti, Glavacioc), Muntenia (Caragele, jud. Buzău;

Lunca Iencii, Lutu Alb, jud. Brăila).

Suprafeţe: Circa 10 ha în total.

Staţiuni: Altitudine: 80–150 m. Clima: T = 10,50C; P = 450–500 mm. Relief: teren plat, cu mici

excavaţii, unde se acumulează apa în timpul sezoanelor umede. Roci: loess, nisipuri (în Oltenia).

Soluri: lăcovişti sărăturate.

Structura: Cele două specii dominante, Triglochin pannonicus şi Aster tripolium ssp. pannonicum,

realizează etajul superior al vegetaţiei, înalt de 35–40 cm. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltă:

Artemisia santonicum, Acorellus pannonicus, Puccinellia distans, P. limosa, Camphorosma annua,

Juncus gerardi, Scorzonera parviflora. Etajul inferior, bine reprezentat, are în componenţă speciile:

Spergularia maritima, Suaeda maritima, Taraxacum bessarabicum, Trifolium fragiferum.



Triglochin maritima


cm, având rizomi stoloniferi, Frunze de 1-2 mm lăţime, 3 carpele fertile,

frunze cilindrice, attenuate la bază de 7–10 mm. Perioada de înflorire sau

maturare a acestei specii se realizează în intervalul mai – august. Această

specie frecventează zona stepică etajul boreala (al molidului), pajişti

înmlăştinate şi sărăturate.



Triglochin palustris – Broscări ţă, iarba şerpilor


între 15 - 60 cm. Perioada de înflorire sau maturare a acestei

specii se realizează în intervalul iunie – iulie. Această specie

frecventează zona stepică etajul boreala (al molidului), pajişti

umede, lacovişti şi microdepresiune salinizate.

Aster tripolium ssp. pannonicum - Albăstrica

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între 20 - 60 cm, având achene egale,

uniforme, florile ungulate uneori lipsesc, fiind şi o plantă suculentă. Perioada de înflorire sau

maturare a acestei specii se realizează în intervalul iunie – septembrie. Această specie frecventează

zona stepică, subetajul gorunului, pajişti umede şi sărăturate.

Specii caracteristice: Triglochin palustris, T. maritima, Aster tripolium

ssp. pannonicum, Puccinellia limosa.

Alte specii importante: Plantago cornuti, Scorzonera parviflora, Juncus

geradii, Acorellus pannonicus, Taraxacum bessarabicum, Spergularia

maritima, Trifolium fragiferum, Camphorosma

annua, Artemisia santonicum, Crypsis aculeata, Trifolium fragiferum,

Suaeda maritima.

R1529 - Pajişti ponto-panonice de Hordeum hystrix

Răspândire: Transilvania, Crişana, Banat şi, în mai mică măsură, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea

şi Moldova.

Suprafeţe: circa 30–40 ha în Crişana şi Banat.

Staţiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunării, 200 m în Crişana. Clima: T = 11,5–9,50C; P = 350–650

mm. Relief: teren plan cu microdenivelări şi microdepresiuni unde se acumulează apa şi sărurile

minerale mai concentrate. Roci: depozite salifere, lăcovişti. Soluri: soloneţuri mai mult sau mai

puţin solodizate, cu pH cuprins între 6,5–8. În profunzime sărăturarea este sulfo-sodată, cu reacţie

bazică.



Structura: Hordeum hystrix ocupă terenurile lipsite de vegetaţie, umede în timpul primăverii, dar

uscate în sezonul secetos. Specia caracteristică formează pajişti scunde de circa 15 cm. Alături de

Hordeum hystrix se mai dezvoltă: Pholiurus pannonicus, Cerastium dubium, Gypsophila muralis,

Scleranthus annuus, Trifolium parviflorum, Camomilla recutita, Scorzonera cana, Plantago

tenuiflora, Lepidium ruderale, Trifolium retusum. Toate aceste plante formează etajul inferior, care

realizează o acoperire relativ mare. Etajul superior este format din puţine specii, dintre care mai

reprezentative sunt: Puccinellia limosa, Alopecurus pratensis, Lolium perenne, Limonium gmelini,

Bromus hordeaceus, Achillea collina.



Hordeum hystrix

Este o specie anuală, terofită, cu o înălţime cuprinsă între 10 - 40 cm, având

glumele spiculeţelor laterale diferite ca formă, cea inferioară, arisitiformă,

lema spiculeţului mijlociu este fertilă, cu tecile frunzwlorinferioare glabere

sau cu flori foarte scurţi, până la 0,25 mm. Perioada de înflorire sau maturare

a acestei specii se realizează în intervalul mai – iulie. Această specie

frecventează zona stepică, pajişti uscate, ruderalizate şi slab salinizate.

Puccinellia limosa






specie frecventează zona stepică etajul gorunului, pajişti umede şi

salinizate.

Specii caracteristice: Hordeum hystrix.

Alte specii importante: Pholiurus pannonicus, Plantago tenuiflora, Artemisia santonicum, Lepidium

ruderale, Kochia prostrata, Taraxacum bessarabicum, Scorzonera cana, Carex stenophylla,

Cerastium dubium, Lotus angustissimus, Scleranthus annuus.



R1530 - Pajişti ponto-panonice de Festuca pseudovina, Peucedanum officinale şi Artemisia

santonicum ssp. patens

Răspândire: Transilvania, Crişana, Banat, Muntenia, Moldova.

Suprafeţe: În vestul ţării 200–300 ha, în rest mai reduse.

Staţiuni: Altitudine: 200–400 m. Clima: T = 10–9,50C; P = 600–700 mm. Relief: pante uşor

înclinate cu expoziţii sudice. Roci: roci salifere, loess în Moldova şi Muntenia. Soluri: lăcovişti,

soloneţuri slab sărăturate, umede primăvara, aride vara.

Structura: Fitocenoze halofile în componenţa cărora participă speciile moderat până la slab

halofile, cum sunt: Festuca pseudovina, Peucedanum officinale, Artemisia santonicum ssp. patens,

Achillea setacea, Limonium gmelini, Ranunculus pedatus, Lotus angustissimus, Trifolium striatum,

Bupleurum tenuissimum, care realizează stratul superior al vegetaţiei. Plantele scunde sunt

numeroase şi întocmesc stratul inferior, dintre acestea menţionăm: Trifolium angulatum, Plantago

schwerzenbergiana, Rorippa kerneri, Trifolium fragiferum, Hordeum hystrix, Taraxacum

bessarabicum.




Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între 15

- 35 cm, având teci deschise, sclerenchimul format din 3 cordoane

principale şi adesea încă 2 mai mici, laterale, nu confluează.

Spiculeţele sunt de 8 -15 cm, cu 4 – 7 flori. Perioada de înflorire

sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul mai – iunie.

Această specie frecventează etajul gorunului, etajul fagului, pajişti

şi în zone calcaloare.








Achillea setacea – Coada şoricelului


40 cm, având Frunze cu limbi nedivizat, fin separate pe margini.


intervalul iunie – august. Această specie frecventează zona stepică,

subetajul gorunului, pajişti uscate.

Limonium gmelini - Sică

Este o specie perenă, hemicriptofită, cu o înălţime cuprinsă între

20 - 60 cm, având spice de 2-3 cm lungime, cu spiculeţe laxe cu

1-2 flori, care abia se ating. Perioada de înflorire sau maturare a

acestei specii se realizează în intervalul iunie – septembrie.

Această specie frecventează zona stepică, subetajul gorunului,

pajişti în sărăturicontinentale.

Specii caracteristice: Festuca pseudovina, Artemisia

santonicum ssp. patens, Peucedanum officinale.

Alte specii importante: Ranunculus pedatus, Lotus

angustissimus, Trifolium angulatum, T. striatum,

Carex stenophylla, Camphorosma annua, Myosurus minumus, Lotus tenuis, Bupleurum

tenuissimum, Aster tripolium, Trifolium fragiferum, Juncus gerardi, Hordeum hystrix.

R1531 - Pajişti ponto-panonice de Festuca pseudovina şi Achillea collina

Răspândire: Crişana, Banat, Muntenia, Moldova, Dobrogea şi Delta Dunării.

Suprafeţe: Pe islazurile, din luncile Călmăţuiului şi Jijiei, ocupă suprafeţe de 10–15 ha.

Staţiuni: Altitudine: 50–250 m, în zonan Vulcanilor Noroioşi de la Berca (jud. Buzău) altitudinea

este de circa 400 m. Clima: T = 11–9,50C; P = 400–500 mm. Relief: terenuri plane sau cu pante

foarte uşor înclinate. Roci: depozite salifere, gleizate. Soluri: soloneţuri deficitare hidric.

Structura: Etajul superior, de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina, în amestec cu

Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brăila şi Galaţi, domină Artemisia pontica. Alături de

acestea mai notăm: Achillea collina, Trifolium strictum, Puccinellia limosa, Scorzonera cana,

Petrosimonia triandra. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt:

Gypsophila muralis, Arenaria serpyllifolia, Lotus tenuis, Erodium cicutarium. O notă aparte oferă



fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior, Pâclele, judeţul Buzău, în împrejurimile

vulcanilor noroioşi, unde vegetează specia Nitraria schoberi, plantă foarte rară în flora României,

cunoscută la noi numai din aceste locuri. Alături de aceasta se mai dezvoltă: Plantago

schwarzenbergiana, P. cornuti, iar spre periferie se instalează vegetaţia caracteristică clasei Festuco

– Brometea.











calcaloare.

Achillea setacea – Coada şoricelului


între 20 - 40 cm, având Frunze cu limbi nedivizat, fin separate

pe margini. Perioada de înflorire sau maturare a acestei specii

se realizează în intervalul iunie – august. Această specie

frecventează zona stepică, subetajul gorunului, pajişti uscate.




Este o specie perenă, cu o înălţime cuprinsă între 20 - 60 cm. Perioada

de înflorire sau maturare a acestei specii se realizează în intervalul



Speciile caracteristice: Festuca pseudovina, Artemisia santonicum.

Alte specii importante: Puccinellia limosa, Camphorosma

monspeliaca, C. annua, Lotus angustissimus, Trifolium angulatum, T.

micranthum, Plantago schwarzenbergiana, Aster sedifolius, Carex

stenophylla, Kochia prostrata, Bupleurum tenuissimum, Hordeum

marinum. Specii rare: Nitraria schoberi.

3140 - Ape puternic oligo – mezotrofe cu vegetaţia bentociă de specii Chara

1) Lacuri şi bălţi destul de bogate în baze dizolvate (pH adesea 6-7) (21.12) sau cu ape majoritar

albastre-verzui, foarte limpezi, cu conţinut sărac (către moderat) de nutrienţi, bogate în baze (pH

adesea >7.5) (21.15). Fundul acestor ape nepoluate este acoperit cu carofite, Chara şi Nitella,

covoare de alge. În regiunea boreală acest tip de habitat include mici bălţi turboase (‘gyttja’) oligo-

mezotrofe bogate în calciu, cu un covor dens de Chara, adesea înconjurate de diverse mlaştini

eutrofe şi turbării cu pin silvestru.

2) Plante: Chara spp., Nitella spp.

Ca şi corespondenţă, habitatul 3140 se regăseşte transpus în Habitatele din România având

următoarea codificaţie: R2201

Vegetaţie - Nitelletum gracilis Coriolan 1957; Charetum braunii Coriolan 1957; Tolypelletum

proliferae Krause 1969; Lychnothamnetum barbati IonescuŢeculescu 1967.

R2201 - Comunităţi danubiene cu Chara tomentosa, Nitella gracilis, Nitellopsis obtusa şi

Lychnothamnus barbatus

Răspândire: Bazinele acvatice, permanente, din lunca Dunării, Dobrogea şi Delta Dunării.

Suprafeţe: 2.000–4.000 m2 în Deltă.

Staţiuni: Altitudine: 0,5–40 m. Clima: T = 11–10,50C; P = 450–550 mm. Relief: bazine acvatice

permanente, şanţuri de drenaj cu apă stagnantă sau foarte lin curgătoare. Substrat: depozite aluviale,

nisipuri, luturi, argile.



Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse, cu acoperire de 40–60%, dintre care mai

reprezentative sunt: Nitella Lychnothamnus barbatus, Chara aspera, C. tomentosa, C. fragilis, C.

vulgaris. La suprafaţa apei se dezvoltă, în puţine exemplare, specii natante, nefixate cum sunt:

Lemna minor, L. trisulca, Spirodela polyrhiza, Salvinia natans, Azolla caroliniana. În zonele unde

apa este puţin adâncă se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris, Schoenoplectus palustris, Alisma

plantago-aquatica, Butomus umbellatus, Phragmites australis.



Chara braunii, Chara Canescens, Chara tomentosa,Chara fragilis,Nitella gracilis, Tolypella

syncarpa.

Specii caracteristice: Chara braunii, C. fragilis, Nitella gracilis, Tolypella prolifera.

Alte specii importante: Tolypella syncarpa, Lychnothamnus barbatus, Lemna minor, L. trisulca,

Spirodela polyrhiza, Salvinia natans, Azolla caroliniana, Myriophyllum spicatum, Ceratophyllum

demersum, Najas minor, N. maritima, Potamogeton pectinatus, Utricularia vulgaris, Ranunculus

trichophyllus.

Specii de mamifere: enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Abrevieri

IUCN - (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources) Lista Rosie IUCN

a Speciilor Amenintate;

CITES - (the Convention on International Trade în Endangered Species of Wild Fauna and Flora) -

Regulamentul Uniunii Europene privind comertul cu specii salbatice de fauna şi flora;

Conventia de la Bonn - CMS (Convention on Migratory Species)- Conventia privind conservarea

speciilor migratoare de animale salbatice;

Conventia de la Berna - Conventiei privind conservarea vietii salbatice şi a habitatelor naturale din

Europa - Appendices I and II of the Bern Convention: strictly protected flora and fauna species,

Appendix III of the Bern Convention: protected fauna species.

Spermophilus citellus (Popândău, Şuiţă)

Specie protejată inclusa în Lista rosie a mamiferelor din Romănia fiind clasificată ca specie

vulnerabilă- VU, inclusă în anexa II a convenţiei de la Berna.



Cunoscut şi sub denumirile de suita sau tastar,

popandaul este o specie apartinad familiei veveritelor - Sciuridae

şi singurul reprezentant european al genului Spermophilus. La fel

ca toate veveritele, acest animal face parte din ordinul

rozatoarelor. Popandaul are corpul suplu şi alungit, fara a depasi

22 cm., capul usor tesit în regiunea frontala, botul scurt şi obtuz,

pavilioanele urechilor mici şi rotunjite, ca niste cute tegumentare

acoperite de peri scurti. Coada are 5,5-7,5 cm lungime şi este

bine imbracata în blana. Greutatea corpului este cuprinsa intre

230 şi 340 g. Membrele sunt scurte, cele anterioare avand cate 4

degete, iar cele posterioare cate 5, prevazute cu gheare lungi,

puternice, mai mult sau mai putin ascutite, adaptate pentru sapat. Blana are peri scurti şi aspri;

culoarea de fond pe fata superioara a corpului este canusie-galbuie-bruna, cu reflexe negre şi

ruginii, insulare, inchise la culoare, cu aspect de pete fine. Pe partile laterale ale corpului blana

prezinta nuante sulfurii. Pe cap culoarea este uniforma şi fara pete, iar în jurul ochilor se contureaza

un inel galben deschis; barbia şi gatul sunt albe, pieptul, abdomenul şi fata interna a membrelor sunt

galben sulfuriu. Coada este mai deschisa pe partea ventrala şi prezinta peri mai intunecati la culoare

pe partea terminala.

Masurile de protecţie a speciei sunt reprezentate prin păstrarea islazurilor şi a habitatelor

specifice speciei, limitarea fragmentarii habitatelor.

Specii de amfibieni şi reptile enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Bombina bombina- (buhai de baltă cu burta roşie)

Specie aproape ameninţata inclusă în lista roşie a vertebratelor din România şi în anexa II a

convenţiei de la Berna. La nivel european este clasificată ca aproape nepericlitată (Least Concern)

conform IUCN Red List 2004.

Descriere: similara în aspect cu broasca râioasa cu

pete galbene, aceasta broasca are pete negre şi roşii pe partea

inferioara a corpului. Sunetul scos de mascul este, de

asemenea, similar, dar mai încet şi mai tânguitor. Acolo unde

aria de răspândire a acestor broaşte coincide, broasca cu pete

roşii tinde sa ocupe mai mult regiunile joase. Atunci când este



atacata, sare de jos în sus, expunandu-şi abdomenul, pentru a-i preveni pe duşmani ca pielea sa

conţine substanţe otrăvitoare.

Habitat: la fel ca şi broasca cu burta galbena, dar la altitudini mai mici. Mărime: pana la 5

cm. Hrana: de obicei, nevertrebate. Raspandire: din estul Europei pana în vestul Germaniei şi al

Sloveniei. Specii similare: broasca cu burta galbena.

Emys orbicularis - Broasca testoasa de apa europeana

Specie inclusă în lista roşie a vertebratelor din România şi în anexa II a convenţiei de la

Berna. Conform Listei roşii a vertebratelor din România, această specie este vulnerabilă, iar la nivel

european este clasificată ca aproape periclitată

(Near Threatned) conform IUCN Red List 2004.

Broasca testoasa europeana este de talie

mica spre mijlocie, prezentand varietati cuprinse

intre 15-25 cm. Formatul corporal este diferit in

functie de categoria de varsta, evoluand de la o

forma relativ rotunda la tineret, la o forma ovala

la materialul adult.

Membrele ţestoasei de apa sunt foarte

puternice, in forma de coloana, cu labe puternice si palmate, prevăzute cu gheare lungi si puternice,

in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ca particularitate,putem mentiona ca

ghearele sunt unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa.

Corpul este bine închis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura

cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa.

De ambeleparti ale cozii, pe partea interna a coapselor, sunt prezenti cate un tubercul conic cornos.

Specii de peşti enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE

Misgurnus fossilis - Varlarul

Specie neinclusă în lista roşie a vertebratelor din România dar se regăseşte în anexa II a

convenţiei de la Berna. La nivel european este clasificată ca aproape nepericlitată (Least Concern)

conform IUCN Red List 2004.

Vrlarul face parte din supraclasa pestilor ososi, osteichthyes, clasa actinopterygii, subclasa

neopterygii, infraclasa teleastei, supraordinul ostariophysi, ordinul cypriniformes, familia cobitidae.



Varlarul are lungimea de 15-25 de cm. Are

140-180 de solzi in lungul corpului si in gura 14

dinti faringieni. Are corpul mai mult sau mai

putin cilindric. Pedunculul codal este turtit lateral.

Inaltimea maxima se cuprinde de la 7 pana la 8

ori in lungime fara coada. Gura varlarului este

mica, cea inferioara are cu 10 mustati din care 4

pe bot, doua la colturile gurii, iar 4 pe barbie. Sub

ochi si ascuns sub piele are un tep mic. Toate

inotatoarele sunt mici, mai mult sau mai putin rotunjite. In jumatatea posterioara dintre are cate o

muchie adipoasa. Solzii sunt foarte mici si acoperiti de un mucus foarte alunecos. Corpul are in

general culoarea galbena. Pe spate are numeroase pete verzi-negricioase pe fond cafeniu. Pe laturi

are o dunga mai lata, întunecata si deasupra si dedesubtul ei alte doua dungi mai inguste,

incomplete, formate din numeroase puncte si pete. Abdomenul este galben-portocaliu. Toate

inotatoarele varlarului sunt galbui. Masculii varlari au inotatoarele triunghiulare. In timpul

reproducerii ii apare o dilatare adipoasa, ingusta, cu aspect de coasta, in urma careia corpul este

brusc turtit lateral.

Cobitis taenia - Zvârluga

La nivel european este clasificată ca aproape nepericlitată (Least Concern) conform IUCN

Red List 2004.

Zvârluga face parte din supraclasa peştilor osoşi, osteichthyes, clasa actinopterygii, subclasa

neopterygii, infraclasa teleastei, supraordinul ostariophysi, ordinul cypriniformes, familia cobitidae,

genul cobitis .

In genul cobitis , corpul peştilor

este uşor turtit lateral. Înălţimea acestor

peşti este variabilă. Au cate 5-17 pete

laterale, de mărime şi aspecte foarte

variabile. În lungul musculaturii

laterale, septul nu apare ca o dungă

longitudinală neagră, nu este vizibil

prin transparenţa tegumentului, iar



petele laterale nu se contopesc cu el. La baza totdeauna are cate o pata, dorsala si ventrala, mica. In

apele noastre, specia este reprezentata prin mai multe subspecii.

Zvârluga are lungimea intre 8 si 11 cm. Corpul sau este foarte turtit lateral, având aspect de

panglică. Înălţimea sa maximă cuprinzându-se de 5-8 ori în lungime fără coadă. Solzii zvârlugii

sunt, foarte mici, şi se acoperă unii pe alţii, dar lipsesc în lungul liniei laterale, care se observă

numai în parte anterioară a corpului. Pe penduculul codal, se observa o muchie adipoasa. Are gura

mica, pe cea inferioara are 6 mustati scurte din care 4 pe bot si doua la colturile gurii. Buza

inferioara este bilobata, fiecare lob fiind divizat in 2 lobuli foarte mici . Ochii zvarlugii sunt mici si

asezati catre ceafa. Sub ochi are cate un spin tare, bifid. Narile anterioare sunt prelungite intr-un

tubusor scurt. Coloratia zvarlugii este în general, cafenie-cenusie sau galbuie. Spatele are 21-29 de

pete cafenii, mici, formand o linie mediana continua. De o parte si de alta a acestei linii medianeare

doua linii mai inguste, formate dintr-o serie de pete mici, aproape contopite. Pe mijlocul laturilor se

vad clar 12-20 de pete mari, alungite longitudianal, care uneori sunt unite intr-o singura dunga

continua care uneori e si intrerupta.


Pholidoptera trassylvanica – Cosaşul transilvănean

Este o specie comună în fâneţele din zona montană, fiind

endemică pentru lanţul carpatic. Are aripi regresate şi colorit

închis (Cenuşă, 2009).

Lycaena dispar - Fluturele de foc

Specie protejată cu risc al micşorării efectivului clasificată

ca aproape periclitată (near threatned) NT fiind inclusă în

lista roşie a speciilor periclitate – IUCN.

Specie comuna trăieşte în zonele umede, fiind periclitat

datorită distrugerii habitatelor naturale prin desecarea

bălţilor şi a mlaştinilor.

Distribuţia speciei este mare, fiind întâlnită în centrul şi

estul Europei.



2.1.1.2. Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar afectate (suprafaţa, locaţia, speciile caracteristice) şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar învecinate şi distribuţia acestora

Monitorizarea speciilor sau habitatelor prezente în perimetrul implicat în dezvoltarea

planului şi în zona învecinată a planului, pe lângă informaţiile pe care le oferă despre starea lor de

conservare sau despre rezultatul diferitelor măsuri de management activ, face posibilă şi

identificarea timpurie a unor tendinţe dinamice având un rol important în predicţia modificărilor

structurale şi funcţionale, fapt ce permite luarea unor masuri, în timp util, pentru conservarea

acestora. Cunoaşterea bazata pe informaţiile obţinute în cadrul programelor de monitorizare asigura

o mai bună înţelegere a problematicii analizate, fapt ce determină o îmbunătăţire a şanselor ca

deciziile luate să fie bine documentate şi corecte. Pe lângă aplicaţiile practice, monitorizarea

ecologică are şi o importanţă teoretică, informaţiile obţinute având un rol deosebit de important în

descifrarea legităţilor care determină structura, funcţiile şi dinamica ecosistemelor.

Acţiunile de monitorizare a habitatelor nu s-au făcut la întâmplare, ci s-au realizat într-o

manieră standardizată. Planificarea acţiunilor de monitorizare a reprezentat o etapă importantă a

programului de monitorizare

Monitorizarea habitatelor s-a realizat pe baza unor protocoale (planuri) de monitorizare care

permit colectarea şi analiza datelor într-o forma standardizată, astfel încât datele colectate de

persoane diferite la intervale de timp diferite să fie comparabile între ele şi să aibă aceeaşi valoare

informaţională.

Obiectivele urmărite au constat în:

� monitorizarea parametrilor şi indicilor care caracterizează fitocenozele din cele mai

reprezentative ecosisteme, decelarea pe termen lung a eventualelor modificări ale factorilor

de mediu globali (schimbări climatice, modificări ale factorilor de mediu (apa, aer, sol)

prin aportul proiectului de investiţie);

� cunoaşterea mai bună a biodiversităţii floristice a regiunii ecologice, asociaţii vegetale,

tipuri de ecosistem şi speciile determinante ale ecosistemelor prezente;

� schimbările pe termen lung a factorilor globali şi locali de mediu;

� evidenţierea prezentei şi evoluţiei florei endemice din ecosistemele prezente.



Tabel nr.8 Perioade favorabile pentru monitorizare

Ian Feb Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Sept Oct Nov Dec

Flora Păsări

cuibăritoare

Păsări sedentare Păsări de pasaj

Păsări care iernează

Amfibieni, reptile

Mamifere Nevertebrate

terestre

Analiza asociaţiilor vegetale, habitatelor, florei şi faunei din perimetrul implicat

A. Analiza florei şi vegetaţiei

Metoda de lucru

Studiul de monitorizare a habitatului a presupus ca mărimea suprafeţelor de probă să fie

direct proporţională cu complexitatea structurii habitatului studiat. Astfel alegerea suprafeţei

eşantioanelor s-a bazat pe conceptul de areal minim care este definit ca suprafaţa minimă pe care

trebuie efectuat releveul de vegetaţie pentru a surprinde majoritatea speciilor care intră în

compoziţia fitocenozelor (Cristea et al. 2004). Astfel aplicând metoda clasica de estimare a mărimii

suprafeţei de proba, s-a reuşit o oarecare standardizare a mărimii eşantioanelor, stabilindu-se

limitele intre care pot sa varieze în funcţie de tipul de vegetaţie (tabel nr 8).

Tabel nr. 9 Mărimea suprafeţelor de probă pentru diverse tipuri de vegetaţie

(Cristea et al. 2004)

Tip de vegetaţie Suprafaţa de proba (mp) Păduri 1000-10000

Tufărişuri 100 Pajişti 20-200

Mlaştini oligotrofe 5 Mlaştini eutrofe 50 Grupări ruderale - Grupări segetale 100-200

Stâncării -

B. Perioada optimă de colectare a datelor

Alegerea perioadei optime pentru colectarea datelor pe teren trebuie să ţină cont de obiectivele

propuse şi atributele şi variabilele care trebuie măsurate. In tabelul 9 sunt redate perioadele optime



pentru monitorizarea compoziţiei floristice a principalelor tipuri de habitate din zona temperată

(Ivan et Spiridon, 1983 modificat Cristea, 1993) (Cristea et al. 2004).

Tabel nr. 10 Perioadele recomandate pentru efectuarea releveelor floristice in diferite tipuri de fitocenoze

FORMAŢIA VEGETAL Ă

TIPUL DE FITOCENOZ Ă

ASPECTUL SURPRINS

PERIOADA OPTIM Ă

PĂDURI

de silvostepă vernal III-IV estival V-VI

de stejar şi gorun vernal IV-V estival VI-VII

de fag şi amestec vernal V estival VII

de molid estival VII-VIII de luncă şi zăvoaie estival VI-VII

PAJIŞTI

de stepă şi silvostepă vernal III-IV estival V-VI

de dealuri şi coline vernal III-IV estival VI-VII

de muncei şi munţi vernal V estival VII

subalpine şi alpine vernal V-VI estival VII-VIII

halofile şi de luncă estival VII-VIII

MLA ŞTINI oligotrofe estival VI-IX

eutrofe estival VI-VIII

BURUIENI ŞURI

din culturi de păioase estival V-VI din culturi de prăşinoase

estival VII-IX

din locuri ruderale vernal V estival VII-VIII

alpine estival VII-IX

Metodele de studiu al numărului de exemplare ca şi a evoluţiei fenologice a florei din

habitatul perimetrului implicat, identificat pe amplasamentul analizat sunt: metoda Braun-Blanquet,

numită şi metoda releveelor pătrate de 100 mp.

Cercetările s-au efectuat prin metoda observaţiei, în cadrul perimetrelor permanente (quadrant),

având punctele de contur determinate pe teren prin pozitionare GPS (s-a determinat cu ajutorul

GPS GARMIN, coordonatele fiind inregistrate in sistem de proiecţie geografică). Datele

observaţiilor pe teren au fost consemnate în releveuri fitocenologice.

Stabilirea numărului de exemplare al speciilor de plante din flora spontană identificate în

perimetru şi în exteriorul acestuia s-a făcut prin metoda Braun- Blanquet delimitându-se un număr

de 6 de cuadrate a cate 100 mp dispersate pe laturile şi în interiorul perimetrului pe de o parte şi a



unui număr de 3cuadrate a câte 100 mp în exteriorul zonei solicitate pentru depozitarea gunoiului de

grajd.



Fig. nr 4 - Planul de distribuţie al releveelor de monitorizate în perimetrul şi vecinatatea planului propus



Speciile de plante prezente în perimetru au fost stabilite după recoltarea clasificarea şi

determinarea unor exemplare reprezentative.

Cercetările asupra florei au cuprins două etape:

� etapa de teren;

� etapa de laborator.

Etapa de teren a presupus deplasări pe amplasamentul propus implementării planului în

două perioade ale anului pentru a identifica specii în diferite faze fenologice.

Pentru a identifica toate speciile vernale, estivale, inventarierea florei s-a realizat pe decursul

a 2 luni: 12 -14 aprilie 2010; 17-19 august 2010.

Rezultatele programului de monitorizare

În vederea analizei florei şi vegetaţiei s-au efectuat deplasări în perimetrul de referinţă în

perioada aprilie – august 2010 şi inventarieri floristice în habitatele zonei pentru a surprinde

diversitatea floristică, evaluarea populaţiilor de plante, identificarea asociaţiilor vegetale pe baza

analizei speciilor edificatoare, caracteristice şi diferenţiale. Studiul vegetaţiei s-a axat pe

identificarea şi analiza asociaţiilor vegetale ale căror fitocenoze sunt prezente în teritoriul cercetat.

S-a utilizat metoda lui J. Braun – Blanquet adaptată de către Al. Borza şi N. Boşcaiu la

particularităţile covorului vegetal din ţara noastră.

Perimetrul supus programului de monitorizare este situat în partea de E a satului Băile.

Ca urmare a observaţiilor efectuate în teren şi a analizei morfologice şi fiziologice a

exemplarelor reprezentative de plante recoltate din teren s-au stabilit:

- speciile prezente, numărul de exemplare/specie, suprafaţa ocupata în perimetrul analizat;

- speciile prezente, numărul de exemplare/specie, suprafaţa ocupată în exteriorul perimetrului

analizat;ok

- gradul de corespondenţă între speciile din interiorul perimetrului şi cele din exteriorul

perimetrului.

Aceste date au fost obţinute prin analiza pătratelor delimitate în interiorul perimetrului şi în

exteriorul acestuia, pe cele 5 zone stabilite.

Zonele delimitate în interiorul şi în exteriorul perimetrului de studiu au fost următoarele:

zona mediana, zona estică, zona sudică, zona nordică, zona vestică.



Foto 1. Zona mediana

Foto 2. Zona estică



Foto 3. Zona sudica

Foto 4. Zona nordică



Foto 5. Zona vestică

Speciile de plante care au fost identificate pe suprafaţa care face obiectul prezentului plan sunt

prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 11 Specii de plante identificate pe suprafaţa perimetrului analizat - 2010 Nr. Crt.

Specia Denumire populară

1 Suaeda maritime Ghirinul 2 Hordeum marinum Orz 3 Puccinellia distans Iarbă sărată 4 Festuca pseudovina Păiuş 5 Camphorosma annua Ciulei 6 Artemisia santonicum Pelin 7 Trifolium fragiferum Trifoi fr ăguţ 8 Halimione verrucifera - 9 Taraxacum bessarabicum Păpădia 10 Aster tripolium ssp. pannonicum Albăstrica 11 Hordeum hystrix - 12 Achillea setacea Coada şoricelului 13 Matricaria chamomilla Muşeţel 14 Polygonum aviculare Troscotel



Gradul de acoperire cu vegetatie: ~ 90 %.

Înălţimea medie a covorului vegetal: 35 cm.

Releveul R1 - se identifica în apropierea drumului DC 13, fiind un habitat specific

Comunităţilor ruderale (antropice) dezvoltate mai ales în zona căilor de acces (drumuri exploatare

agricolă) pe amplasament şi de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere. Perioada de monitorizare s-a

realizat in două etape 12 - 14 aprilie 2010, 17 - 19 august 2010, pentru a se evidenţia compoziţia

floristică specifică zonei în diferite faze fenologice.

Tabelul nr. 12 Specii de plante identificate - Releveul R1

Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm

Nr. mediu plante/100

mp 1 Hordeum marinum Orz 40 20 2 Festuca pseudovina Păiuş 35 50 3 Artemisia santonicum Pelin 60 12 4 Trifolium fragiferum Trifoi frăguţ 30 16 5 Taraxacum bessarabicum Păpădia 15 13 6 Matricaria chamomilla Muşeţel 50 22 7 Polygonum aviculare Troscotel 50 18

Releveul R2 - se identifică în partea de NE a amplasamentului, fiind un habitat specific

zonelor cu soluri sărăturate. Perioada de monitorizare s-a realizat în două etape 12 - 14 aprilie 2010,

17 - 19 august 2010, pentru a se evidenţia compoziţia floristică specifică zonei în diferite faze

fenologice.


Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm


mp 1 Halimione verrucifera Limba mielului 80 50 2 Festuca pseudovina Păiuş 35 28 3 Artemisia santonicum Pelin 60 6 4 Camphorosma annua Ciulei 40 16 5 Suaeda maritime Ghirinul 50 35

Releveul R3 - se identifica în partea de SE a amplasamentului, fiind un habitat specific



fenologice.




Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm


mp 1 Halimione verrucifera Limba mielului 80 50 2 Festuca pseudovina Păiuş 35 12 3 Artemisia santonicum Pelin 60 16 4 Camphorosma annua Ciulei 40 40 5 Suaeda maritime Ghirinul 50 60

Releveul R4 - se identifica în partea centrală a amplasamentului, fiind un habitat specific



fenologice.


Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm


mp 1 Artemisia santonicum Pelin 60 16 2 Suaeda maritime Ghirinul 50 37 3 Halimione verrucifera Limba mielului 80 60 4 Camphorosma annua Ciulei 40 68 5 Festuca pseudovina Păiuş 35 18

Releveul R5 - se identifica în partea de NV a amplasamentului, fiind un habitat specific



fenologice.


Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm


mp 1 Artemisia santonicum Pelin 60 8 2 Suaeda maritime Ghirinul 50 50 3 Halimione verrucifera Limba mielului 80 57 4 Camphorosma annua Ciulei 40 60 5 Festuca pseudovina Păiuş 35 20 6 Hordeum marinum Orz 40 12 7 Puccinellia distans Iarbă sărată 50 15



Releveul R6 - se identifica în partea de SV a amplasamentului, fiind un habitat specific



fenologice.


Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm



Releveul R7 - se identifica în partea de N a amplasamentului, în afara perimetrului ce

urmează a se implementa planul, fiind un habitat specific zonelor cu soluri sărăturate. Perioada de

monitorizare s-a realizat în două etape 12 - 14 aprilie 2010, 17 - 19 august 2010, pentru a se

evidenţia compoziţia floristică specifică zonei în diferite faze fenologice.


Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm


mp 1 Artemisia santonicum Pelin 60 10 2 Suaeda maritime Ghirinul 50 35 3 Halimione verrucifera Limba mielului 80 70 4 Camphorosma annua Ciulei 40 50 5 Festuca pseudovina Păiuş 35 6 6 Hordeum marinum Orz 40 5

Releveul R8 - se identifica în partea de V a amplasamentului, în afara perimetrului ce







Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm



Releveul R9 - se identifica în partea de S a amplasamentului, în afara perimetrului ce





Nr. Crt.


Inaltimea maxima

cm


mp 1 Artemisia santonicum Pelin 60 8 2 Suaeda maritime Ghirinul 50 66 3 Halimione verrucifera Limba mielului 80 50 4 Camphorosma annua Ciulei 40 41 5 Festuca pseudovina Păiuş 35 39 6 Hordeum marinum Orz 40 17

Concluzii:

Prin observarea populaţiilor şi înregistrarea datelor ca şi prin recoltarea probelor de plante

reprezentative s-au putut stabili: gradul de acoperire cu vegetaţie şi dinamica populaţiilor pe

parcursul perioadei de efectuare a studiului, aspectele fenologice ale exemplarelor din speciile

identificate în teren.

Tipul de habitat prezent în perimetrul analizat şi din zona adiacenta este de comunităţi cu

salcicornia şi alte specii anuale şi ponto sarmatice cu mici influenţe de pajişti panonice şi ponto

sarmatice şi cu influenţe de comunităţi ruderale antropice cu o valoare conservativă atât redusă în

mare parte cât şi cu o valoare conservativă mare, formata din populaţii de plante care prezintă o

variabilitate fenotipica scăzută ca urmare a acţiunii constante a temperaturilor excesive şi a

precipitaţiilor reduse, dar şi ca urmare a păşunatului excesiv în zonă.



Resursele genetice din zona observata sunt reduse, biodiversitatea zonei este caracteristică

solurilor sărăturate cu un deficit de umiditate accentuat, în special datorita climatului secetos

dominant în ultimii ani şi a temperaturilor excesive din timpul verii, care au determinat o accentuare

a selecţiei unor exemplare rezistente din speciile definitorii ale habitatului: Artemisia santonicum ,

Hordeum marinum,Festuca pseudovina, care de sunt într-un număr redus.

Avand in vedere structura vegetaţiei de pe perimetrul analizat pentru care se solicita avizul

pentru PUZ (păşune, inconjurata de terenuri agricole), precum şi componenţa floristică (în special,

specii comune), apreciem că impactul asupra biodiversităţii va fi nesemnificativ, pe durata

implementării şi funcţionării.

În concluzie considerăm că impactul produs asupra biodiversităţii prin realizarea

obiectivului de investiţie este nesemnificativ, fără urmări grave pe termen lung asupra florei şi

faunei locale. Prin implementarea planului din totalul de 6411 ha, cât are situl de importanţă

comunitară ROSCI0005 Balta Albă – Amara – Jirlău – Lacul Sărat Câineni, suprafaţa de 1,17 ha

aferent PUZ, va restrânge suprafaţa totală a sitului cu 0,8%.

În urma monitorizării efectuate în perioada 12-14 aprilie şi 17-19 august s-a constatat ca

habitatele şi speciile prezente pe perimetrul analizat nu sunt de interes comunitar şi nu constituie

elemente rare cu areale restrânse. De asemenea speciile prezente în perimetrul destinat, marea

majoritate au o valoare conservativă redusă cu posibilităţi de regenerare în scurt timp.

C. Analiza faunei

Metoda de lucru

Metode de monitorizare a Nevertebratelor

Monitorizarea populaţiilor de nevertebrate s-a făcut prin observaţii directe ale speciilor de

nevertebrate, perimetrul împărţindu-se în transecte pentru fiecare grup sistematic şi s-au calculat

indicii structurali ai populaţiilor urmărite.

S-a acordat o atenţie deosebita populaţiilor de gasteropode terestre cu rol de bioindicatori,

dar şi altor grupe de nevertebrate cu caracteristici similare din acest punct de vedere (trichoptere,

plecoptere, efemeroptere, chironomide, odonate, etc.).

Metoda de colectare a informaţiilor pentru entomofauna este reprezentată prin observaţia

directă (marsrut) în perimetrul destinat implementării planului.



Rezultate:

Entomofauna prezentă este specifică zonelor cu vegetaţie de stepă.

Fauna de insecte a zonei este deosebit de bogată în special datorită caracteristicilor

habitatului de pajişte cu ierburi semi-înalte (20-50 cm), unde domină populaţiile de orthoptere

(lăcuste, cosaşi), alături de specii comune.

Lepidoptera (Fluturi) este reprezentată prin specia Lycaena dispar (5 exemplare).

� Lycaena dispar - Fluturele de foc

Specie protejată cu risc al micşorării efectivului clasificată

ca aproape periclitată (near threatned) NT fiind inclusă în

lista roşie a speciilor periclitate – IUCN.

Specie comuna trăieşte în zonele umede, fiind periclitat

datorită distrugerii habitatelor naturale prin desecarea

bălţilor şi a mlaştinilor. Distribuţia speciei este mare, fiind

întâlnită în centrul şi estul Europei.

Prin implementarea planului speciile de Lycaena dispar nu

vor avea de suferit, deoarece în zona analizată sunt identificaţi ca fiind într-un număr restrăns (5

exemplare).

Metoda de monitorizare a Herpetofaunei:

Pentru monitorizarea herpetofaunei perimetrului implicat în realizarea proiectului s-a utilizat

metoda observaţiei directe (marsrut) pe relevee de 100 mp dispuse de-a lungul unor transecte pe

lungimea perimetrului implicat.

Principiul acestei metode constă în faptul că, în ecosisteme deschise sau acoperite, în tot

cursul anului, pe o fâşie (transect), de o lungime şi o lăţime dinainte stabilite, se numără indivizii

unei singure specii sau indivizii mai multor specii, care trăiesc, cuibăresc sau se afla în trecere pe

suprafaţa acestui biotop.

Rezutate:

În perimetrul studiat a fost identificată specii de animale aparţinând unei clase mari şi

anume: Reptile: Lacerta viridis: 2 ex., Lacerta agilis 1 exemplare;



Ecologia speciilor prezente

REPTILE

� Lacerta viridis (guşterul)

Specie comuna este inclusă în categoria risc redus cu preocupare de conservare minima

conform IUCN Red List, consemnată în anexa II a Convenţiei de la Berna şi anexa IV a Directivei

Habitate. Această specie nu este consemnată în cartea roşi a vertebratelor din România.

Descriere: Lungimea totală 30-40 cm, din care coada 20-26 cm; 26-32 serii transversale de

gastrostege; 11-21 pori femurali de fiecare parte. Are un pliu la gât; gulerul (colare) cu marginea

posterioară denticulată, formată din 7-12 plăci.

Solzii dorsali carenaţi, egali mai mult sau

mai puţin mari. Coada cilindrică la mascul, lăţită la

bază, mai lungă la femelă; gâtul la mascul cafeniu.

Tinerii, dorsal, cafenii sau cafenii-cenuşii, cu o

bandă dorso-laterală albă sau galbenă şi sub ea un

şir de puncte gălbui mai mult sau mai puţin

distincte, care pot persista. Femelele, ventral,

albicioase. Masculii adulţi verzi cu nuanţe până la albăstrui sau albastru, pe cap şi gât cu pete negre

(var. punctata). Femelele adulte mai mult cenuşii cu diferite nuanţe până la cafeniu, cafeniu

întunecat şi negru, de obicei cu două şiruri de pete mai albe (var. maculata) sau corespunzând cu

dungile longitudinale de pe fiecare parte a trunchiului (var. bilineata), ce dispar treptat pe coadă.

Alte femele verzui cu liniile egale şi cu dungile albe, adesea tivite cu negru; uneori pot fi verzi

uniform (var. concolor). La masculii tineri, coada pe partea dorsală cafenie, iar la cei bătrâni verde,

ca şi trunchiul.

Reproducerea: prin mai-iunie, femela depune cate 6-12 oua în nisip sau pamant moale,

ponta putandu-se repeta la cateva saptamani. Ouale sunt albe-murdar, lungi de 15-18 mm şi cu

diametrul de 8-11 mm. Clocirea variaza, în functie de caldura şi umiditate, de la 2,5 la 3,5 luni.

Hrana: Se hraneste cu coleoptere, himenoptere (gandaci, viespi, albine, furnici)

Habitat: Destul de comun în tara noastra, traieste prin luminisurile şi lizierele padurilor de

stejar sau pe malurile insorite şi cu vegetatie ale Dunarii şi lacurilor.



� Lacerta agilis (şopârla cenuşie)

Specie comuna este inclusă în categoria risc

redus cu preocupare de conservare minima conform

IUCN Red List, consemnată în anexa II a Convenţiei de

la Berna şi anexa IV a Directivei Habitate. Această

specie nu este consemnată în cartea roşi a vertebratelor

din România.

Descriere: Masculii au o lungime totala de 20-

23 cm, din care coada 13-15 cm. Femelele au o lungime totala de 15-17 cm, din care coada 10-13

cm. Masculii adulţi sunt verzi-galbui sau verde clar. Pe partea dorsala au o culoare cenusiu-cafenie,

rar exemplare verzi, prezentand pe laturile corpului şi ventral pete cu negru sau cu oceli mai clari.

Uneori, prezinta spatele rosu-caramiziu sau cafeniu-rosiatic fara pete. Femelele adulte prezinta

dungi deschise bine pronuntate. Dorsal cafenii-verzui sau cenusii cu pete mari cafenii intunecat, cu

sau fara o pata centrala alba, rotunda sau o dunga clara. Exemplarele tinere, sunt pe spate cafenii cu

o dunga lata intunecata de-a lungul sirei spinarii, incadrata de doua dungi albe sau galbui şi de doua

randuri de oceli albiciosi marginiti de negru pe laturile corpului.

Reproducerea: în iunie, femelele depun 5-14 oua albe-galbui. Clocirea dureaza 40-60 zile,

uneori ajungand la 90 zile, daca temperatura nu este favorabila. Puii ies prin august – septembrie.

Hrana: Se hrăneşte cu râme, muşte, omizi.

Habitat: se întâlneşte prin pajişti, tufişuri, prin vii, pe coastele ierboase ale dealurilor, pe

malurile ierboase ale bălţilor.

Având în vedere numărul de indivizi izolaţi semnalaţi putem concluziona că această specie

nu are importanta faunistica la nivel local, astfel prin implementarea planului nu va afecta posibilii

indivizi din zonă.

AMFIBIENI

Pe amplasamentul analizat nu au fost identificate specii de amfibieni.

Metode de monitorizare a mamiferelor

Monitorizarea populaţiilor de nevertebrate s-a făcut prin observaţii directe ale speciilor,

perimetrul împărţindu-se în transecte. Pentru monitorizarea mamiferelor metoda observaţiei directe

(marsrut) s-a făcut pe transecte dispuse lungimea perimetrului implicat. Metoda transectelor este

mai utila pentru densităţi mici ale speciilor, specii mai mobile şi ecosisteme omogene.



Rezultate:

� Lepus europaeus (iepurele de camp) - 2 ex;

Specie comuna este inclusă în categoria risc redus cu preocupare de conservare minima

conform IUCN Red List.

Descriere: Lungimea corpului variază între 60 cm şi 70 cm, greutatea între 4 – 4,5 kg. Bine

camuflat, culoarea se confunda mai totdeauna cu mediul. Spatele este cafeniu-gălbui, pătat cu

negru. Laturile mai mult galbene-ruginii. Abdomenul este albicios. Gatul este galben-cafeniu cu

inserţii de alb. Coada, deasupra, cenuşie întunecat cu aspect de pata neagra, dedesubt alba.

Reproducerea: Femela naşte după o perioadă de gestaţie de 42 de zile, 2-4 pui, mai rar 6 pui.

Din primăvară până în toamnă, naşte 3-5 generaţii.

Hrana: Se hrăneşte exclusiv cu vegetale, ierburi, lujeri, frunze, mu¬guri, coaja unor pomi

fructiferi sau arbori tineri.

Habitat: Este răspândit din Delta până la munte, deţinând din acest punct de vedere, al

amplitudinii ecologice, primul loc dintre toate speciile de vânat. Trăieşte în egală măsură în câmpul

agricol cultivat, cât şi în pădurile cu sau fără subarboret. Cea mai mare densitate o înregistrează în

câmpiile situate la altitudinea de 100—250 m. Evita locurile mlăştinoase, cu apă stagnantă.

Prin implementarea PUZ, nu se va genera un impact negativ, asupra speciei de Lepus

europaeus, deoarece fiind în imediata vecinătate a DJ203A, datorită traficului din zonă, şi a supra

păşunatului, zona analizată nu este un habitat propice pentru această specie.

În zona perimetrului analizat nu au fost semnalate specii sau habitate propice pentru

popândăi (Spermomophilus citellus).

Metoda de monitorizare a Avifaunei

Observarea şi evaluarea populaţiilor avifaunei s-a efectuat prin observaţii directe şi

observaţii asupra locurilor de cuibărit şi de hrănire. Pentru monitorizarea avifaunei locale

perimetrului implicat în realizarea proiectului s-a utilizat metoda observaţiei directe (marsrut) pe

relevee de 100 mp dispuse de-a lungul unor transecte pe lungimea perimetrului implicat. Metoda

transectelor este mai utila pentru densităţi mici ale speciilor, specii mai mobile şi ecosisteme

omogene.

Pentru determinarea speciilor s-au folosit determinatoarele de teren realizându-se fişa de

observaţie pe baza datelor meteorologice (temperatura, direcţia şi intensitatea vântului, vizibilitatea,

proporţia acoperirii cerului, precipitaţia), specia şi numărul de exemplare observat.



Rezultate:

Fâsă de câmp (Anthus campestris) – 4 exemplare

Chirighita cu obrajii albi (Chlidonias hybridus) – 3 exemplare

Barza alba (Ciconia ciconia) – 10 exemplare

Ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus) – 1 exemplar

Muscarul gulerat (Ficedula albicollis) – 3 exemplare

Sfrânciocul cu fruntea neagră (Lanius minor) – 5 exemplare

Prundăraş de sărătură (Charadrius alexandrinus) – 3 exemplare

Chira de baltă (Sterna hirundo) – 1 exemplar

Corbul sau cioara de câmp (Corvus frugilegus) - 10 exemplare

Graurul (Sturnus vulgaris) - 7 exemplare

Vrabia de casă (Passer domesticus) - 14 exemplare

Stăncuţa (Corvus monedula) - 5 exemplare

În perimetrul desemnat realizării platformei de compostare a deşeurilor de origine animală

nu s-au semnalat cuiburi de păsări şi habitate de cuibărit pentru păsările inventariate în zonă.

Ecologia speciilor prezente

Chirighita cu obrajii albi (Chlidonias hybridus)


specii nu este în declin fiind declarată - specie

cu risc redus (nepericlitată) „LC - least

concern”.

Descriere: Chlidonias hybrida este un

vizitator de vară pe scară largă, cu o mai mare

distribuţie în sudul şi estul Europei.

Specia este caracterizată ca oaspete de

vară, migraţia realizându-se în stoluri mari

începând cu luna septembrie şi întoarcere în luna aprilie - începutul lunii mai.

Pasăre acvatică ce preferă zonele mlăştinoase, bălţile, lacurile bogate în vegetaţie acvatică.

Reproducere: Cuibăreşte în perioada mai – iunie în colonii de până la 100 perechi.

Hrana: Dieta se bazează în principal pe insecte, peştişori, mormoloci.



Fâsă de câmp (Anthus campestris)

Prezintă un colorit pal slab dungat atât deasupra cât şi dedesubt, în general bine conturată,

cu vârfurile deschise în penaj. Prezintă dimensiuni

mari comparativ cu celelalte specii din Europa.

Conform IUCN – lista roşie a speciilor vulnerabile, la

nivel mondial populaţia acestei specii nu este în

declin fiind declarată - specie cu risc redus

(nepericlitata) „LC - least concern”.

Descriere: Anthus campestris este un vizitator de

vară pe scară largă în Europa. Ea trăieşte în poieni,

luminişuri sau la liziera pădurilor unde vegetaţia este

deasă, la depistarea ei ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care

iernează în savanele din Africa Centrală şi Africa de Vest.

Reproducere: Fâsa de câmp cuibăreşte în regiuni deschise, aride şi nisipoase cu vegetaţie joasă.

Barza albă (Ciconia ciconia)

Barza albă sau cocostârcul, cu denumirea ştiinţifică Ciconia ciconia, este singura pasăre de

talie mare din ornitofauna ţării noastre care s-a apropiat de om şi îşi construieşte cuibul în

vecinătatea acestuia. În România este citată în Cartea Roşie a Vertebratelor din România ca fiind o


Descriere: Barza albă europeană

are o răspândire mare în Europa, America,

Nordul Africii, Asia Mică şi Orientul

mijlociu. Ciconia Ciconia este un vizitator

de vară pe scară largă pentru o mare parte a

Europei, care reprezintă> 75% din

ponderea sa de creştere la nivel mondial.

Pasăre acvatică care trăieşte pe lângă

mlaştini sau pe marginea bălţilor.

Reproducere: Construieşte cuibul

pe acoperişuri, coşuri stâlpi, în general zone înalte. Se alimentează în câmp şi locuri deschise, unde

există umiditate. Toamna berzele europene zboară în stoluri spre sud, în Africa, şi primăvara

obişnuiesc să se întoarcă la acelaşi cuib abandonat cu şase luni în urmă. În general, folosesc un



singur cuib mai mulţi ani la rând. Specie migratoare, migrează toamna spre zonele tropicale din

Africa şi Orientul Mijlociu.

Hrana: Dieta este formata din broaşte, peşti şi mici păsări sau mamifere. Se hrănesc în

câmp şi în locuri deschise, în general unde există umiditate; păşind cumpănit în apele puţin adânci

sau pe solul pajiştilor, de unde culeg mici vertebrate şi artropode.

Ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus)

Dimensiuni 24 cm. A pătruns de mai multe decenii în

ţara noastră, venind din sud. Penajul foarte asemănător cu cel

al ciocănitoarei pestriţe mari, dar fără bandă neagră spre roşul

cefei.

Descriere: Trăieşte îndeosebi în ţinuturile joase şi mai ales în

vecinătatea aşezărilor omeneşti.

Reproducere: Poate cuibări în luna mai, în scorburi săpate în

trunchiurile arborilor din parcuri, livezi, vii şi alei cu plopi.

Este o specie sedentară.

Hrana: Hrana consta în special din insecte şi larve. Unele consumă seminţe, fructe, şi sevă. Altele

fac rezerve de hrană pentru timpul neprielnic. Prin distrugerea insectelor daunătoare sunt foarte utile

în pomicultură şi silvicultură.

Muscarul gulerat (Ficedula albicollis)

Prezintă o lungime de aproximativ 13 cm.

Masculul se deosebeşte de masculul de muscar negru prin

gulerul alb de pe gat, fruntea alba, mai mult alb pe aripi.

La nivel naţional se află într-o stare bună de conservare.

Descriere: Masculul se deosebeşte de masculul de

muscar negru prin gulerul alb de pe gât, fruntea albă, mai

mult alb pe aripi şi târtiţa alb-cenuşie. Nu este niciodată

maroniu.

Reproducere: Cuibareşte destul de frecvent în pădurile cu frunze căzătoare, grădini şi parcuri.

Cuibăreşte în rarişti şi păduri de foioase, în arbori bătrâni, cu cavităţi în care îşi construiesc cuibul.

Hrana: Se hrăneşte cu insecte vânate din zbor, dar şi cu larve şi fluturi existenţi în coroana

arborilor.



Sfrânciocul cu fruntea neagră (Lanius minor)

Cuibăreşte în regiuni deschise cu copaci izolaţi şi

tufişuri. Deseori stă pe fire de telegraf. De multe ori îl

întâlnim pe plopurile de pe marginea şoselelor. Sunt

favorizaţi de zonele calde, de şes.

Descriere: Se deosebeşte de sfrânciocul mare prin

dimensiunile mai mici, coada proportional mai mică, o

ţinută mai dreaptă şi fruntea neagră.

preferă zonele mai calde şi cu altitudini mai mici.

Preferă terenuri agricole cu vegetaţie naturală, habitate

cu tufe şi arbori tineri.

Reproducere: Cuibăreşte în regiuni deschise cu arbori izolaţi şi tufişuri, de multe ori pe terenuri

agricole şi păşuni, unde îşi construieşte cuibul în arbori. Uneori cuibăreşte arborii de pe marginea

şoselelor.

Chira de baltă (Sterna hirundo)

Descriere: Prezintă penajul asemănător cu pescăruşul, fruntea albş, crestetul negru, cioc de culoare

galben cu varful negru. Chira de balta, are talia mai mare decât chira mică, penaj asemănător, ciocul

este rosu cu varful negru.

Reproducere: Cuibăreşte în perechi izolate sau în colonii mici pe mlaştinile din regiunile de coastă

şi pe ţărmurile lacurilor continentale.

Hrana: Se hrăneşte cu insecte, crustacee şi peşti. În perimetrul desemnat nu s-au semnalat cuiburi

de păsări şi habitate de cuibărit pentru păsările observate în zonă.

Prundăraş de sărătur ă (Charadrius alexandrinus)

Descriere: este foarte evident chiar şi de la depărtare datorită culorii deschise cu mult alb şi un cioc

foarte mare şi puternic.

Habitat: pe ţărmuri nisipoase sau sărate cu vegetaţie de

sărătură tipică acestor ecosisteme. Mai rar în terenuri

aride, cu vegetaţia sărăcăcioasă, pe lângă ape dulci.

În România este oaspete de vară. Apare în număr mai

mare în timpul pasajului de toamnă. Cuibăreşte în

colonii pe sol pe ţărmurile nisipoase, de asemenea şi pe

lacurile de stepă.

Corvus frugilegus (corbul sau cioara de câmp)



Specie comună făcând parte din genul Corvus al familiei Corvidae, conform IUCN specia este

nepericlitata.

Descriere: Este larg răspândită şi constituie o

specie foarte bogată în indivizi. Cuibăreşte în regiuni de

câmpie, în colonii mari, mai rar în regiuni deluroase.

Penajul este negru cu intense reflexe violacee.

Reproducere: Cuiburile le instalează în arbori,

adesea mai multe pe acelaşi copac. Depunerea pontei are

loc încă din luna martie. Ouăle, în număr de 5, sunt verzui-murdare, pătate cu brun şi sunt clocite

numai de femelă, 18—19 zile.

Hrana: Ciorile consuma hrana de natura vegetala şi animala, de la viermi, gasteropode,

insecte, larve, mamifere mici, sau ocazional păsărele sau ouăle acestora, consuma de asemenea

cadavre, fructe, diferite seminţe vegetale ca şi cele de pe semănătură pe care le scot cu ciocul din

pământ, de aceea este o specie dăunătoare economiei agricole, putând fi capabila de distrugere în

masa a culturilor.

Toamna, o parte a populaţiilor clocitoare la noi se deplasează spre sud-vestul Europei; în

schimb vin cârduri mari din regiunea nord-estică a arealului speciei. Vestul Europei, nord-vestul

Africii şi sud-vestul Asiei formează cartiere de iernare mai ales pentru populaţiile nordice.

Au fost identificate în zbor tranzitând zona analizata de la NE spre SV, un număr de 10

exemplare. Specificul proiectului şi lucrările efectuate pe perioada de exploatare nu generează un


existente.

Sturnus vulgaris (graurul) - Gen: Sturnus, Familia: Sturnidae

Specie comună cu un areal larg de răspândire (coeficient de acoperire a arealului < 20000

km2). Populaţia la nivel global este destul de mare fiind

inclusă în categoria risc redus cu preocupare de conservare

minima (Least Concern) conform IUCN Red List.

Descriere: Primăvara penajul masculului este negru,

cu nuanţe de verde şi purpuriu. Penele partii anterioare a

corpului au varful galben deschis, iar aripile sunt negre-

cenușii, cu o margine maro-roşcata. Femela, care poate atinge

cca. 20 cm. în lungime, nu este la fel de sclipitoare şi lucioasa



ca masculul. După năpârlire, toate penele au vârfurile de culoare cafeniu deschis, iar pieptul este

acoperit de vârfuri albicioase, astfel încât pasarea are un aspect punctat.

Habitat: Deşi cea mai mare parte a graurilor trăieşte în pădurile mari, o parte considerabila

s-a obişnuit sa convieţuiască cu omul, în special datorita faptului ca acesta le oferă ocazii de cuibărit

în curţi şi grădini.

Reproducere: Graurii îşi instalează cuibul în scorburi, pe lângă case, în crăpăturile zidurilor

sau sub căpriori, iar acesta consta intr-o aglomerare dezordonata de paie, iarba şi pene moi. Femela

depune o ponta de 5-6 oua, de un albastru palid, lucioase şi lunguieţe, pe care le cloceşte vreme de

14 zile.

Au fost identificate în zbor tranzitând zona analizata de la S spre V, un număr de 7



existente.

Passer domesticus (vrabia de casă) – familia Passeridae, ordinul Passeriformes.

Descriere: Una dintre cele mai cunoscute şi mai frecvente

păsări ce se întâlnesc atât în natură, cât şi în preajma locuinţelor

ca specie antropofilă. Masculii au în general penajul mai colorat

de un cafeniu pătat pe spate. În rest domină culoarea cenuşie cu

dungi mai închise, femelele fiind de o culoare cenuşie striată.

Habitat: Este abundentă în regiunile joase ale ţării, urcă

şi în regiuni muntoase, în localităţi. Este tipic sedentară.

Reproducere: Face cuiburi sferice în arbori, în special în plopi şi salcâmi, atât între crengi,

cât şi în scorburi; în urma pătrunderii în localităţi şi a devenirii ei antropofile, a început să-şi

instaleze cuiburile şi în diferite locuri din construcţii.

Au fost identificate în zbor tranzitând zona analizata de la NE spre SV, un număr de 14



existente.

Corvus monedula (stancuţa) – Ordinul Passeriforme, Familia Corvidae

Specie comună, foarte larg răspândită fiind clasificată în categoria risc redus cu preocupare

de conservare minima (Least Concern) conform IUCN Red List.



Descriere: Este cea mai mică specie a familiei Corvidae. Are un penaj închis la culoare

(negru) cu pete mai deschise în zona pieptului şi a

capului (cenuşii). Masculii, femelele şi tineretul sunt

asemănători la penaj.

Habitat: Cuibăreşte în mediul urban pe clădiri, în

scorburi de copaci, în parcuri şi păduri.

Hrana: Stăncuţa consumă în general insecte,

larve, fructe şi seminţe.

Au fost identificate în zbor tranzitând zona

analizata de la NV spre SE, un număr de 5 exemplare. Specificul proiectului şi lucrările efectuate pe

perioada de exploatare nu generează un impact asupra speciei prin micşorarea arealului de hrănire şi

cuibărire sau declinul populaţiei existente.

Tabelul nr. 21 Lista taxonomică, fenologia şi originea gorgrafică a speciilor de păsări identificate în

perimetrul analizat

Specia Modul de observare Categoria fenologică Originea

geografică (după Vouss)

Regim trofic Zbor Cuibărire Hr ănire S-E OV P OI

Corvus frugilegus ◙ - - *** - - - PAL MIXT Sturnus vulgaris ◙ - - *** - - - EU-TK MIXT Passer domesticus ◙ - - *** - - - PAL MIXT Corvus monedula ◙ - - *** - - - PAL MIXT Anthus campestris ◙ - - - ** - - EU INS Ciconia ciconia ◙ - - - *** ** - PAL ZOO Chlidonias hybridus ◙ - - - *** - - LV ZOO Dendrocopos syriacus

◙ - - * - - - MED INS

Ficedula albicollis ◙ - - - * * - EU INS Lanius minor ◙ - - - *** - - EU-TK INS Sterna hirundo ◙ - - - - * - CO ZOO Charadrius alexandrinus

◙ - - - * - - CO ZOO

Legenda: Categoria fenologica: S - E – specie sedentara sau sedentar eratica; OV – oaspete de vara, P – specie de pasaj, OI – oaspete de iarna; ** apariţie comună; *** efective numeroase; Regimul trofic: MIXT – specie omnivora; ZOO – specie zoofaga (considerând aici cele care se hrănesc cu diferite

nevertebrate, nespecializate.

Originea geografică: PAL – specie cu raspandire palearctica; EU-TK – specii de tip europeoturkestanic;

EU – specii de tip european;



Concluziile observaţiilor ornitologice:

� Numărul speciilor observate este mic, cu o importanţă scăzută din punct de vedere al

biodiversităţii;

� Nu au fost observate locuri preferate pentru păsări, acestea fiind dispersate neuniform;

� A fost observată o singura specie citată în anexa 1 a Directivei Păsări: Ciconia ciconia,

Aceasta specie se regăseşte şi în formularul standard al ROSPA004 Balta Albă – Amara -

Jirlău.

� Datorita lipsei habitatelor de hrănire şi cuibărire în perimetrul destinat realizării planului, se

estimează un impact nesemnificativ asupra păsărilor din zonă.

2.1.1.3. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar

Nu există habitate şi specii de interes comunitar în perimetrul destinat implementării

planului. Habitatul identificat nu reprezintă un habitat de interes comunitar, are o stare de

conservare bună şi o capacitate de regenerare a speciilor prezente foarte mare.

Speciile de flora şi fauna identificate în zona de implementare a planului şi în vecinătatea

acesteia nu sunt cuprinse în anexele OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Luând în considerare gradul de conservare al structurilor şi funcţiile tipului de habitat

prezent în zona de implementare a PUZ precum şi posibilităţile de refacere se poate considera ca

zona studiată (perimetrul necesar implementării planului) nu se preconizează un impact negativ

asupra avifaunei din zonă, ba chiar va îmbunătăţi situaţia actuală, deoarece va crea un mediu

propice pentru hrana răpitoarelor prin reproducerea rozătoarelor, în plus se vor restrânge zonele de

depozitare haotică a gunoiului de grajd şi direcţionarea acestuia spre platforma de compostare.

Specii de pasari de interes comunitar de pe teritoriul judetului Buzău:

� Specii care necesita o protectie stricta: corcodelul mare, corcodelul pitic, uliul pasarar, uliul

porumbar, sorecarul comun, fugaci (Calidris alpina, Calidris ferruginea, Calidris minuta,

Calidris temminckii), prundarasii (Charadrius dubius, Charadrius hiaticula), Numenius

arquata, Tringa erythropus, Tringa nebularia, Tringa ochropus, Sterna albifrons, Sterna

hirundo, Mergus albellus, cucul, huhurezi (Strix uralensis, Strix aluco), ciuf (Asio otus),

pantarusul, ciocanitoarea verde, ciocanitoarea pestrita mica, ciocanitoarea pestrita mare,

capântortura, filomela, privighetoarea, maracinarul sur, maracinarul negru, privighetoarea

roscata, pietrarul sur, lacarul mare, lacarul de stuf, lacarul de pipirig, lacarul de lac,

frunzarita cenusie, frunzarita galbena, silvia porumbaca, silvia de zavoi, silvia mica,

muscarii (sur, gulerat, negru, mic), pitigoii (de bradet, cu cap albastru, motat, sur, de munte,



codat), cojoaica de padure, sfranciocii (mic, rosietic), presura galbena, cinteza (Fringilla

coelebs), mugurarul (pyrrhula pyrrhula).

� Specii de pasari de interes comunitar care fac obiectul masurilor de management: garlita

mare, gasca de semanatura, gasca de vara, rata fluieratoare, rata mare, rata pitica, rata

lingurar, rata pestrita, rata sulitar, rata caraitoare, rata motata, rata sunatoare, rata cu ciuf,

rata neagra, ierunca, cocosul de munte, potarnichea, fazanul, gainusa de balta, lisita, nagatul,

becatina mica, becatina comuna, sitarul de mal, batausul, culicul mare, porumbelul de

scorbura, porumbelul gulerat, gugustucul, turturica, ciocarlia de camp, gaita, cotofana,

stancuta, cioara de semanatura, cioara griva, graurul comun, sturzul cantator, sturzul de

vasc, sturzul de vii, cocosarul.

� Specii de pasari de interes national de pe teritoriul judetului Buzau care necesita o protectie

stricta: corcodelul mic, vanturelul rosu, cocorul, fugaciul de mlastina, pietrusul, striga,

cucuveaua, pupaza, prigaria, ghionoaia verde, capintortura, codobatura, pescarelul negru

(Cinclus cinclus), brumarita de stanca, brumarita de padure, macaleandru, codrosul de

munte, codrosul de gradina, mierla de piatra, boicusul, greusel (Locustella luscinioides),

pitulicea mica, pitulicea sfrâitoare, auselul sprancenat, muscarul sur, pitigoiul de stuf,

pitigoiul codat, toiul, alunarul, corbul, presura sura, sticletele, florintele, inarita, botgros.

� Specii de pasari de interes national care fac obiectul masurilor de management de pe

teritoriul judetului Buzău: cormoranul mare, starcul cenusiu.

� Specii de mamifere din judeţul Buzău care necesită desemnarea ariilor de conservare:

Rhinolophus hipposideros (liliacul mic cu potcoava), Rhinolophus mehelyi (liliacul cu

potcoava a lui Mehely), Myotis myotis (liliacul comun), Spermophilus citellus (popandaul),

Sicista subtilis (soarecele saritor de stepa), Canis lupus (lup), Ursus arctos (ursul brun),

Mustela versmani (dihorul de stepa), Vormela eregusna (dihorul patat), Lynx lynx (rasul).

� Specii de mamifere de interes comunitar care necesita o protecţie stricta: Muscardinus

avellanarius (parsul de alun), Spermophilus citellus (popandaul), Sicista subtilis (soarecele

saritor de stepa), Canis lupus (lup), Ursus arctos (ursul brun), Lutra lutra (vidra), Mustela

eversmani (dihorul de stepa), Vormela peregusna (dihorul patat), Lynx lynx(rasul), Felis

silvestris (pisica salbatica).

� Specii de mamifere de interes comunitar care necesita masuri de management speciale:

Martens martens (jder de copac), Mustela putorius (dihor de casa), Rupicapra rupicapra

(capra neagra).



� Specii de mamifere de interes naţional care necesită protectie stricta: Vespertilo murinus

(liliacul bicolor) 1 specie posibila.

� Specii de mamifere de interes national care necesita masuri de management speciale: Lepus

europaeus (iepurele de camp), Oryctolagus cuniculus (iepurele de vizuina), Sciurus vulgaris

(veverita), Vulpes vulpes (vulpe), Martens foina (jderul), Mustela nivalis (nevastuica),

Meles meles (viezure), Capreolus capreolus (caprioara), Cervus elaphus (cerb), Dama dama

(cerb lopatar), Sus scrofa (mistretul).

� Specii de amfibieni/reptile pentru care se desemneaza arii de protectie speciale: Triturus

cristatus (tritonul cu creasta), Triturus dobrogicus (tritonul dobrogean), Triturus montandoni

(tritonul carpatic), Bombina bombina (buhai de balta cu burta rosie sau izvoras de balta cu

burta rosie), Bombina variegata (buhai de balta cu burta galbena).

� Specii de amfibieni de importanta comunitara cu protectie stricta: Triturus cristatus (tritonul

cu creasta), Triturus montandoni (tritonul carpatic), Bombina bombina (buhai de balta cu

burta rosie sau izvoras de balta cu burta rosie), Bombina variegata (buhai de balta cu burta

galbena), Hyla arborea (brotacel), Rana dalmatiana (broasca de padure), Pelobates syriacus

(broasca de pamant dobrogeana), Bufo viridis (broasca raioasa verde).

� Specii de amfibieni de interes comunitar care necesita planuri de management: Rana

ridibunda (broasca mare verde de lac), Rana temporaria (Broasca rosie de munte).

� Specii de amfibieni de interes national care necesita o protecţie stricta: Triturus alpestris

alpestris (tritonul de munte), Salamandra salamandra, (salamandra), Bufo bufo (broasca

raioasa bruna), Rana lessonae (broasca verde de balta), Rana temporaria (Broasca rosie de

munte).

� Reptile pentru care se desemneaza arii de protectie speciale: Emys orbicularis.

� Reptile de interes comunitar cu protecţie strictă: Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă),

Lacerta agilis (şopârla cenuşie), Lacerta viridis (guster), Podarcis muratis (şopârla de zid),

Coronella austriaca (şarpele de alun), Natrix tessellata (şarpele de apă).

� Reptile de interes national care necesita o protectie strictă: Lacerta praticola (soparla de

lunca), Vipera berus( vipera comuna).

� Peşti pentru care se desemnează arii speciale de protecţie: Aspius aspius (avat), Barbus

meridionalis (moioaga), Gobio uranoscopus (petroc), Cobitis taenia (zvarluga), Misgurnis

fossilis (tipar), Cottus gobio (zglavoc).

� Peşti de interes comunitar care necesita planuri de management: Thymallus thymallus

(lipanul), Barbus barbus (mreana), Barbus meridionalis (moioaga).



� Nevertebrate de interes comunitar care necesită o protecţie strictă: Carabus variolosus,

Cerambyx cerdo(croitor), Lucanus cervus (radasca), Rosalia alpina (croitorul alpin), Apatura

metis, Callimorpha quadripunctaria, Colias myrmidone, Euphydryas aurinia, Lycaena dispar,

Lepidea morsei, Maculina teleius, Isophya stysi, Pholidoptera transsylvanica, Saga pedo,

Maculina arion, Proserpinus proserpina, Zerynthia polyxena.

� Nevertebrate de interes naţional care necesită o protecţie strictă: Apatura metis, Maculinea

alcon.

� Nevertebrate de interes comunitar care necesită planuri de management: Helix pomatia

(melcul de livada).

Specii de fauna ocrotite pe raza judetului Buzau pe baza Hotărârii Consiliului Judetean nr. 13

din 1995:

1. Râsul ( Lynx lynx) - Culmile Siriului, Pădurea Milea Viforata, Pădurea Hartagu.

2. Barza albă (Ciconia ciconia) - Zona de câmpie.

3. Egreta mare ( Egreta alba) - Balta Amară.

4. Egreta mica ( Egreta garzetta) - Balta Amara.

5. Scorpionul ( Euscorpius carpatichus) - Platoul Meledic

6. Cocosul de munte (Tetrao urogallus) - Culmile Siriului, Pădurea Milea Viforâta,

Padurea Hartagu.

7. Termite ( Reticulitermes) - Dealul cu lilieci, Platoul Meledic

8. Cerbul lopatar ( Dama dama) - Lopatari- Bisoca

9. Ciocanitoarea verde (Picus viridis) - Culoarul Sibiciu – Lopatari

10. Capra neagra (Rupicapra rupicapra carpathica) - Culmile Siriului, Malâia, Colţii

Bocarnei.

2.1.1.4. Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate (evoluţia numerică a

populaţiei în cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar, procentul estimativ al populaţiei

unei specii afectate de implementarea PP, suprafaţa habitatului este suficient de mare pentru a

asigura menţinerea speciei pe termen lung)

Implementarea proiectului nu va afecta numeric şi structural nici una dintre populaţiile

floristice şi faunistice din habitatele prioritare ale ariei naturale.

Planul propune o ocupare a terenului pe o suprafaţă totală de 1,17 hectare. Din tarlaua 48,

parcela 425 beneficiarul investiţiei a alocat o suprafaţă de 1,17 ha în vederea realizării a unei



platforme de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, satul Balta

Albă, extravilan comuna Balta Albă, judeţul Buzău.






Implementarea planului nu va avea un efect direct asupra habitatelor prioritare din compoziţia

sitului.

Amplasarea perimetrului analizat la extremitatea NV, a ariei naturale protejate nu va produce

fragmentari ale habitatelor. Toate speciile prezente pe amplasament cât şi în imediata vecinătate

sunt cu risc redus cu preocupare de conservare minimă.

Evaluând aceste date considerăm că habitatul este suficient de mare şi de stabil pentru a

asigura menţinerea tuturor speciilor prezente pe termen lung, planul propus nepericlitând în vreun

fel existenţa speciilor de flora sau de faună.

2.1.1.5. Relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea ariei naturale

protejate de interes comunitar

Având în vedere că în acest moment nu există custode, planuri de management, sau

documentaţie publică relevantă pentru ariile protejate de interes comunitar, singurele date

referitoare la Aria Naturală Protejată sunt informaţiile din Formularul Standard Natura 2000. O dată

cu realizarea prezentului studiu, pentru planul analizat, plan ce se află amplasat la extremitatea NV

a siturilor ROSCI005 Balta Albă – Amara – Jirlău – Lacul Sărat Câineni, respectiv ROSPA0004

Balta Albă – Amara – Jirlău s-au elaborat o serie de observaţii în teren relevante pentru

amplasamentul analizat. De remarcat este că amplasamentul analizat ce se suprapune cu Situl

ROSCI005, respectiv ROSPA0004, reprezintă un proces infim (0,01 din fiecare sit), iar o raportare

a suprafeţei analizate la întreaga suprafaţă a ariilor naturale protejate de interes comunitar nu este

relevantă, cu atât mai mult cu cât condiţiile de mediu biotic variază pe întreaga suprafaţa a acestora.

Obiectivele definite în prezentul plan, sunt o necesitate pentru dezvoltarea durabilă a

comunei, venind astfel în sprijinul îndeplinirii obligaţiilor pe care le are Guvernul României privind

alinierea la cerinţele Directivei 676/91/CEE – Directiva Nitraţi – privind protecţia resurselor de apă

împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. Aceste obiective sunt complementare cu

cele prevăzute în Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor şi respectiv în Planul Regional de

Gestionare a Deşeurilor aferent fiecărei regiuni.



Prin urmare, activitatea privind depozitarea, de altfel punctiformă la scara sitului nu este

generatoare de fragmentare a habitatelor prezente, nu distruge relaţiile structurale sau funcţionale

din cadrul sitului şi nu va periclita integritatea acestuia. Echilibrul sitului este generat de mozaicul

de habitate determinat de o mare varietate staţională. O activitate la scară restrânsă, cum este cea

prognozată în cadrul platformei de compostare ce se va desfăşura pe termen lung, nu va afecta

integritatea şi stabilitatea sitului natural.

2.1.1.6. Obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, acolo unde au

fost stabilite prin planuri de management

Pentru siturile Natura 2000 ROSCI 005 – Balta Albă – Amara – Jirlău – Lacul Sărat

Câineni, respectiv ROSPA0004 Balta Albă – Amara – Jirlău nu există până în prezent un plan de

management ce stabileşte obiective de conservare şi măsurile ce se vor lua pentru integritatea ariei

naturale protejate.

În aceste condiţii, măsurile pentru protecţia ariei de interes comunitar care este avută în

vedere pentru implementarea proiectului vor avea ca scop conservarea habitatelor şi speciilor de

floră şi faună prioritare de interes comunitar a căror măsuri de conservare a dus la instituirea ariilor

naturale protejate.

2.1.1.7. Descrierea stării actuale de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar,

inclusiv evoluţii/schimbări care se pot produce în viitor

In cazul habitatului natural, starea sa de conservare este dată de totalitatea factorilor ce

acţionează asupra sa şi asupra speciilor caracteristice şi care îi poate afecta pe termen lung

răspândirea, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor caracteristice. Această stare se

consideră „favorabilă” atunci când sunt îndeplinite condiţiile:

� arealul natural al habitatului şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt

stabile sau în creştere;

� habitatul are structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen

lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare;

� speciile care îi sunt caracteristice se afla într-o stare de conservare favorabilă (aşa cum

aceasta este definită în continuare).

Pentru menţinerea, refacerea sau îmbunătăţirea stării de conservare favorabilă, se vor lua

cele mai potrivite măsuri respectând însă realităţile economice, sociale şi culturale specifice zonei.

În urma monitorizării arealului implicat în implementarea planului propus şi a habitatelor

învecinate specifice ariei naturale protejata se constată o stare de conservare bună a speciilor şi lipsa



factorilor ce acţionează asupra integrităţii ariei naturale protejate şi care pot influenţa pe termen

lung răspândirea şi abundenţa populaţiilor speciei respective la nivel comunitar.

Starea se consideră „favorabilă” deoarece sunt îndeplinite condiţiile:

� datele privind dinamica populaţiilor speciei indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să

se menţină pe termen lung, ca o componentă viabilă a habitatului natural;

� arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul apropiat;

� exista un areal suficient de vast pentru ca populaţiile speciilor caracteristice să se menţină pe

termen lung.

Putem concluziona astfel că implementarea planului nu va avea un efect direct asupra

habitatelor prioritare din compoziţia sitului. De asemenea amplasarea perimetrului analizat la

extremitatea NV a ariilor naturale protejate nu va produce fragmentări ale habitatelor. Toate speciile

prezente pe amplasament cât şi în imediata vecinătate nu sunt cu risc redus cu preocupare de

conservare minimă. Habitatul prezent, are o valoare de conservare redusă şi o capacitate de

regenerare mare datorită suprafeţei mari de întindere.

2.1.1.8. Alte informaţii relevante privind conservarea ariei naturale protejate de interes comunitar,

inclusiv posibile schimbări în evoluţia naturală a ariei naturale protejate de interes comunitar

Este important de subliniat că situl conservă fitocenozele ce au servit pentru descrierea

fitocenologică iniţială a majorităţii asociaţiilor forestiere şi a numeroase asociaţii de pajişti şi

tufărişuri caracteristice pentru Dobrogea (Dihoru, Doniţă, 1970) conservarea acestora fiind deosebit

de importantă din punct de vedere ştiinţific.

Habitatul 62CO* este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea stepică în care este situat

situl, de aceea este important de detaliat anumite aspecte referitoare la acesta

Ameninţările majore privind speciile şi habitatele de interes comunitar specificate şi în

Formularul Standard Natura 2000 al ariilor protejate sunt:

� vânătoare, mai mult de jumătate din suprafaţa sitului fiind inclus în fonduri de vânătoare.

� scăderea biodiversităţii pădurilor prin derivare (datorită concurenţei dintre speciile de

Quercus şi cele de amestec) favorizată de managementul forestier - cele mai fragile în acest

sens fiind habitatele din tipul 91YO şi mai puţin 91M0.

� perspectivele extinderii carierelor şi parcurilor eoliene – cele mai fragile/ameninţate habitate

fiind cele din tipurile 62C0*.

� plantarea habitatelor stepice – cele mai fragile/ameninţate habitate fiind cele din tipurile

6290 şi mai puţin 40DO.



� construcţii şi amenajări în extravilanul localităţilor - cele mai fragile/ameninţate habitate

fiind cele din tipurile 6290 şi mai puţin 40DO.

Lucrările silvice deşi nu se desfăşoară pe suprafeţe apreciabile, în cazul în care se desfăşoară

în habitate protejate, cum sunt majoritatea zonelor de păduri, în special în arboretele nederivate sau

parţial derivate, pot fi considerate ca având o influenţă negativă medie deoarece sunt urmate în cea

mai mare parte a cazurilor de o scădere relativă a biodiversităţii şi a caracterului reprezentativ al

habitatelor, întrucât favorizează înlocuirea speciilor din genul Quercus de către alte specii de

amestec. Este de subliniat însă că, în afară de pierderea speciilor de stejar, restul speciilor din

compoziţia tipică a habitatului nu sunt eliminate în mod semnificativ, de obicei. Astfel, chiar şi

arboretele total derivate provenite integral din regenerare naturală sunt mai reprezentative pentru un

habitat protejat, în raport cu arboretele în care s-a intervenit parţial cu plantaţii, chiar dacă sunt

efectuate cu specii locale.

O altă ameninţare importantă o constituie extinderea construcţiilor legale sau ilegale în afara

intravilanului localităţilor existent în prezent în cuprinsul unor habitate protejate din sit. În prezent

suprafeţele sunt reduse dar există perspective de extindere a acestora.

Alte activitati cu impact negativ asupra speciilor şi habitatelor din siturile în care se inscrie

amplasamentul planului propus sunt: incendii asupra vegetatiei uscate, pradarea statiunilor

florisitice, utilizarea pesticidelor, pasunatul excesiv, impactul generat de turismul dezorganizat.

3. IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI

Acest capitol descrie condiţiile fizice şi biologice, culturale şi resursele socio-economice

existente în zona de impact a planului (zonele afectate) şi analizează impactul direct şi indirect a

surselor asociate implementării planului urbanistic zonal. Consecinţele asupra mediului în situaţia

alternativei de neimplementare vor fi de asemeni analizate.

3.1. Impactul actual

Perimetrul destinat implementării PUZ este localizat în partea de sud a satului Balta Albă,

pe partea Vestică a drumului DC 13, comuna Balta Albă, judeţul Buzău.

Consiliul Local va introduce în intravilan o suprafaţă de 1,17 ha în vederea realizării unei platforme

de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere.

Impactul actual constă în surse de emisie provenite de la circulaţia autovehiculelor ce

tranzitează zona pe drumurile învecinate şi desfăşurarea organizării de şantier pentru construirea

rampei de compostare a deşeurilor de origine animală.



In urma exploatării corecte a platformei şi prin natura materialului ce se va depozita,

material organic şi biologic nu se vor produce fenomene negative care ar putea afecta structura

factorilor de mediu implicaţi.

3.2. Impactul prognozat prin implementarea planului asupra factorilor de mediu

Formele de impact prognozate a se produce în urma extinderii perimetrului de exploatare a

rocilor utile sunt următoarele:

• Impactul asupra topografiei zonei şi fiziologiei a reliefului;

• Impactul asupra calitătii factorilor de mediu: apa, aer, sol, zgomot;

• Impactul asupra biodiversitătii locale;

• Impactul asupra mediului social şi economic.

3.2.1. Impactul asupra topografiei zonei şi a fiziologiei reliefului

Prin implementarea PUZ, zona propusă pentru dezvoltarea planului nu va suferi schimbări

substanţiale. Impactul direct asupra topografiei zonei şi fiziologiei reliefului constă în îndepărtarea

stratului de sol vegetal şi a stratului de loess pentru realizarea fundaţiilor şi infrastructurii ce va

deservi punctul de lucru analizat.

Impactul potenţial indirect constă în fenomene de eroziune şi alterare a subsolului, fenomene

întâlnite strict în zona de depozitare a solului excavat, până la folosirea acestuia în sistematizarea

terenului.

Un impact direct asupra investiţiei pentru amenajarea platformei de depozitare şi

gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere, conduce la organizarea de sisteme de

colectare selectivă, compostarea şi aplicarea pe terenurile agricole a deşeurilor biodegradabile

reprezentate în particular de gunoiul de grajd din gospodăriile rurale, ceea ce contribuie la

reducerea depozitării necontrolate a acestuia şi la reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile

care ajung la depozitele de deşeuri menajere finale.

3.2.2. Impactul asupra calităţii aerului

Sursele actuale de poluare sunt reprezentate de către surse mobile (autovehicule) care

tranzitează comuna, respectiv artera de circulaţie – DC 13- rezultă emisii, specifice de la arderea

combustibililor: NOx, SOx, CO, pulberi, etc. În ceea ce priveşte asigurarea energiei termice în

cadrul comunei, aceasta se realizează cu ajutorul combustibilului solid, nefiind disponibile în zonă

reţelele de gaze. Investiţia nu necesită alimentare cu gaze naturale.

O altă sursă existentă de poluare poate fi reprezentată de către depozitarea necontrolată a

deşeurilor menajere în lipsa existenţei unor depozite ecologice.



Atmosfera este cel mai larg vector de propagare al poluanţilor, efectele acestora pot fi

observate atât în mediul natural cât şi în cel antropic. Calitatea aerului fiind influenţată de

colectarea, transportul, depozitarea deşeurilor menajere, tratarea şi valorificarea deşeurilor.

Măsuri de diminuare a impactului

Pentru ca gunoiul de grajd să nu producă mirosuri neplăcute pe o perioadă îndelungată, şi

pentru a nu constitui o sursă pentru apariţia insectelor sau altor specii de animale, în special

rozătoare şi păsări sunt necesare următoarele măsuri generale:

� adăugarea de compost maturat peste fiecare nouă încărcătură de material proaspăt într-o

proporţie de circa 1 la 4;

� amestecarea diverselor tipuri de materiale (gunoi de grajd, resturi menajere, vegetale,

fragmente de lemn) pentru obţinerea unui raport C:N favorabil şi a unei consistenţe solide;

� produsele gătite sau alte materiale ce pot atrage insecte trebuie acoperite imediat cu alte

materiale pentru a împiedica insectele să depune ouă;

� aerarea suficientă a grămezii pentru evitarea fermentaţiei anaerobe, de exemplu prin aşezarea

la bază a unui strat de vreascuri sau alte materiale lemnoase;

� pentru diminuarea discomfortului produs de mirosurile datorate proceselor de compostare

anaerobă s-a prevăzut plantarea unei perdele de arbori perimetrale.

3.2.3. Consecinţe asupra calităţii solului prin implementarea planului

Poluarea solului în zonă este determinată de activităţile agricole şi zootehnice, ca urmarea a

utilizării unor tehnologii de fertilizare inadecvate tipului de sol din zonă, respectiv utilizarea unor

doze mai mari de fertilizanţi fără să fie realizate studii pedologice şi agrochimice, depozitarea

gunoiului de grajd pe platforme neamenajate (platforme neimpermeabilizate prevăzute cu sistem de

colectare a levigatului).

Conform prevederilor Ordinului 1552/743 din 2008 emis de MMDD şi MADR pentru

aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole, comuna

Balta Albă este nominalizată în lista zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi.

Calitatea factorului de mediu sol este afectată de către depozitările necontrolate de deşeuri sau

chiar şi de cele care se realizează în depozite neconforme care nu respectă reglementările în vigoare,

fără strat de impermeabilizare sau sisteme de colectare a levigatului.

De departe factorul de mediu sol este cel mai afectat, deoarece până în prezent eliminarea

deşeurilor s-a realizat prin depozitare direct pe sol, fără a se lua măsuri necesare pentru protejarea

acestuia, atât în mediul rural cât şi în cel urban.



Prin implementarea planului în zona propusă se va genera un potenţial impact asupra

factorului de mediu sol de tip:

� Direct – impact fizic negativ asupra solului, incluzând modificarea echilibrului

existent al solului şi impactul datorat traficului din zonă în timp ce ambele tipuri de

impact sunt inevitabile, ambele sunt reversibile în aceeaşi măsură;

� Indirect – impact fizic negativ datorat eroziunii şi alterării subsolului în urma

lucrărilor de amenajare a terenului.

Măsurile constructive de diminuare a impactului vor consta în depozitarea solului vegetal

decopertat şi a substratului de loess în spaţii special amenajate pentru evitarea impurificării

acestora, realizându-i o pantă de scurgere cât mai lină pentru eliminarea eroziunii datorate

posibililor precipitaţii.


Măsurile prevăzute în PUZ pentru diminuarea impactului asupra solului şi subsolului sunt:

� realizarea unei platforme de formă rectangulară, cu pereţi pe 3 laturi (fără latura frontală);

Pardoseala şi pereţii sunt construite din beton armat;

� platforma nu va avea pereţi despărţitori interiori pentru a nu stânjeni manevrarea utilajelor şi

dispunerea liberă a grămezilor de gunoi de grajd. Aceasta permite îndeplinirea cerinţelor proprii

procesului de compostare;

� platforma este prevăzută la partea frontală cu un radier din beton, necesar manevrării

utilajelor şi descărcării mijloacelor de transport (căruţă sau remorcă agricolă). Pe toată lungimea

părţii frontale, între platformă şi radier, este prevăzut un canal de colectare a efluentului, de

formă rectangulară, acoperit cu un grătar metalic;

� colectarea levigatului şi a apelor meteorice se va face într-un bazin semiîngropat, amplasat

în imediata apropiere a platformei de stocare, având o capacitate de 100 l, lichidul din bazin va

fi preluat cu vidanja şi aplicat pe teren sau să fie folosit la umectarea gunoiul în fază de

compostare;

� construirea a trei boxe din beton armat, având capacitatea de circa 15 m3 fiecare, de formă

rectangulară, deschise la partea frontală, destinate colectării celor trei categorii de materiale

valorificabile: sticlă, metal şi plastic/carton care, vor ajunge în mod accidental pe platforma de

compostare a gunoiului de grajd. Boxele vor fi suficient de late pentru a putea fi golite de un

încărcător mecanic, deşeurile reziduale acumulate urmând a fi preluate, în vederea valorificării

şi eliminării finale, de către operatorul de salubritate care asigură colectarea deşeurilor

menajere;



� accesul la platforma de compostare se va face printr-un drum de acces betonat de la poarta

de intrare până la radierul din faţa platformei şi de la aceasta până la poarta de ieşire, lăţimea

drumului betonat este de 6,00 m, ocupând o suprafaţă de 445 m2;

� pentru evacuarea apelor pluviale de pe suprafaţa carosabilului, profilul transversal al

drumului betonat va avea o pantă unică de 2% spre canalul colector existent;

� amplasamentul platformei se va împrejmui cu gard din plasă de sârmă cu stâlpi de oţel la

intrarea şi la ieşirea din incintă, împrejmuirea va fi prevăzută cu porţi pentru acces, de

asemenea, a fost prevăzută şi împrejmuirea bazinului de stocare a efluenţilor. Accesul

personalului de deservire se face pe o poartă prevăzută cu sistem de încuiere, pentru a preveni

accesul persoanelor neautorizate;

� amplasarea unui container cu capac de circa 1 mc pentru colectarea eventualelor deşeuri

periculoase care ajung accidental la platformă (cutii vopsea, recipienţi, ulei uzat etc.). Deşeurile

reziduale acumulate urmând a fi preluate, periodic, de către operatorul de salubritate care

asigură colectarea deşeurilor menajere în comună, în vederea valorificării, eliminării finale prin

depozitare sau incinerare;

� se va realiza două puţuri de observaţie (unul aval şi unul amonte), acestea vor permite

monitorizarea periodică a calităţii apei subterane pentru a se asigura că nu are loc infiltrarea

efluenţilor proveniţi de la gunoiul de grajd în apele subterane;

� se va amplasa o cabină pentru adăpostirea unui administrator şi paznicul platformei;

� echipamentele necesare sistemului de manipulare şi aplicare a gunoiului de grajd compostat

pe terenurile agricole care vor deservi punctul de lucru analizat vor fi: încărcător frontal, tractor,

remorcă agricolă, vidanjă, maşină de împrăştiat gunoi;

� încărcătorul frontal serveşte la conducerea procesului de compostare anaerobă a gunoiului

de grajd prin dispunerea acestuia în şiruri, aerarea periodică a şirurilor, sistematizarea gunoiului

compostat şi încărcarea în căruţe, remorci şi maşina de împrăştiat gunoi în vederea aplicării ca

fertilizant pe terenurile agricole;

� vidanja va fi utilizată la manipularea fracţiei lichide din bazinul de stocare fie prin

umectarea şirurile de gunoi pentru menţinerea umidităţii necesare în procesul de compostare, fie

pentru irigarea terenurilor agricole.



3.2.4. Consecinţe asupra calitătii surselor de apă

În comuna Balta Albă, localitatea Balta Albă nu sunt în prezent surse majore de poluare a

apelor datorate lipsei sistemului de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate.

Astfel aceste utilităţi nu vor putea fi disponibile nici în vederea asigurării infrastructurii

necesare platformei de depozitare şi gospodărire a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere.

Caracterizarea calităţii apei freatice trebuie evaluată prin compararea valorilor indicatorilor

determinaţi cu limitele admise din Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile. Cele mai grave

situaţii de poluare a stratului acvifer (zone critice) se pot înregistra datorită depăşirii de mai multe

ori a limitei maxime admise a substanţelor organice, amoniului, fosfaţilor şi azotaţilor.

Modificările calităţii apei din stratul freatic sunt produse de:

� evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate provenite de la localităţile

arondate bazinului hidrografic;

� lipsa sau insuficienta reţea de canalizare menajeră;

� infiltraţiile din canalele de desecare, canale folosite în mod frecvent pentru

descărcarea apelor uzate de la unităţile zootehnice;

� depozitarea şi administrarea incorectă pe terenurile agricole a îngrăşămintelor

chimice şi a pesticidelor;

� evacuările de dejecţii provenite de la complexele de creştere a animalelor;

� depozitări de nămoluri şi gunoi menajer necontrolat.

Impactul prognozat asupra calităţii surselor de apă

Lucrările preconizate pentru implementarea planului propus nu vor presupune crearea pe

plan local a unui dezechilibru în regimul apelor de suprafaţă şi/sau subterane, datorită lipsei unor

cursuri de apă (cartate, permanente). Nu se pune problema afectării unor reţele de utilităţi (apǎ

potabilǎ şi/sau canalizare) prin executarea lucrărilor dat fiind faptul că astfel de reţele nu există în

zona de implementare.

Impactul prognozat asupra factorilor de mediu apă:

� Direct negativ – rezultat ca urmare a spalarii amplasamentului în perioada de exploatare

de către apa din precipitătii şi antrenarea de sedimente;

� Indirect negativ şi rezidual – ca urmare a afectării calităţii apelor de suprafaţă datorate

apelor pluviale şi apelor uzate menajere rezultate din activitătile fiziologice ale

salariaţilor.



Măsuri de diminuarea impactului

Planul Urbanistic Zonal prevede următoarele măsuri de asigurare a protecţiei surselor de apă

împotriva poluării, degradării şi epurării lor, respectiv:

� la amplasarea facilităţilor de compostare a gunoiului de grajd s-au luat în considerare

caracteristicile legate de apele de suprafaţă şi freatice. Este foarte importantă adâncimea apei

freatice şi distanţa faţă de posibilele ape de suprafaţă din zonă şi nu în ultimul rând prezenţa

structurilor de alimentare cu apă potabilă cum ar fi, puţurile, rezervoarele, bazinele etc.;

� amplasamentul platformei de compostare a gunoiului de grajd, se află la o distanţă

considerabilă faţă de Lacul Balta Albă, respectiv aproximativ 1300 m;

� întreaga suprafaţă de depozitare/compostare va fi betonată; pe toată lungimea părţii frontale,

între platformă şi radier, este prevăzut un canal de colectare a efluentului din beton armat de

formă rectangulară acoperit cu un grătar metalic;

� pentru colectarea levigatului şi a apelor pluviale s-a prevăzut realizarea unui bazin semi-

îngropat, amplasat în imediata apropiere a platformei de stocare, având o capacitate de 100 l.

Bazinul de stocare, construit din beton armat, va fi proiectat pentru 30 de zile de precipitaţii

medii, deoarece este prevăzut ca lichidul să poată fi preluat cu vidanja şi aplicat pe teren sau să

fie folosit la umectarea gunoiul în fază de compostare;

� pentru evacuarea apelor pluviale de pe suprafaţa carosabilului din interiorul platformei de

compostare s-a prevăzut pantă unică de 2% spre canalul colector existent;

� s-a prevăzut forarea a două puţuri de observare (unul aval şi unul amonte), acestea vor permite

monitorizarea periodică a calităţii apei subterane pentru a se asigura că nu are loc infiltrarea

efluenţilor proveniţi de la gunoiul de grajd în apele subterane;

� dotarea platformei de compostare cu o vidanjă ce va deservi la manipularea fracţiei lichide care

se va acumula în bazinul de stocare fie prin umectarea gunoiului pentru menţinerea umidităţii

necesare în procesul de compostare, fie pentru irigarea terenului agricol.

3.2.5. Impactul produs prin zgomot şi vibraţii

Caracteristicile surselor de producere a impactului caracterizat prin zgomot şi vibraţii

asociate platformelor de compostare a deşeurilor de origine animală vor include:

� utilizarea autovehiculelor pentru transportul materialelor ce vor fi supuse compostării;

� utilizarea unor utilaje ce vor realiza operaţiile de aerare a masei de compost în vederea

accelerării proceselor biochimice de fermentaţie aerobă.



Receptorii potenţiali ai zgomotului şi vibraţiilor vor consta în specii de faună caracteristice

biodiversităţii locale şi receptori umani.

Receptorii umani pot fi clasificaţi în 2 grupe şi anume:

� lucrătorii din cadrul platformei şi beneficiarii de servicii;

� populaţia localitaţilor din exteriorul limitelor zonei de protecţie sanitară.

Impactul prognozat ca urmare a surselor de zgomot şi vibraţii este:

� impact negativ direct – cu acţiune directă asupra biodiversităţii locale şi factorului uman

datorită expunerii la zgomotul rezultat ca urmare a desfăşurării activităţilor de transport şi

depozitare a deşeurilor de origine animală.


Măsurile de diminuare implementate de regulă pentru astfel de surse de zgomot şi vibraţii în

cadrul platformelor de depozitare a deşeurilor de origine animală, includ următoarele:

� stabilirea unei zone tampon sau a unor limite ale platformei de depozitare a deşeurilor de

origine animală faţă de amplasamentele zonelor locuite şi ale receptorilor sensibili în

vederea maximizării distanţei dintre surse şi receptori;

� controlul tehnologic şi managementul surselor de zgomot şi vibratii şi implementarea unor

programe de monitorizare şi a unor procese de corecţie.

3.2.6. Impactul proiectului asupra ariei naturale protejate şi integrităţii sitului

Impactul generat prin implementarea planului în zonă este caracterizat printr-o serie de

efecte:

• modificarea suprafeţelor biotopurilor de pe amplasament;

• restrângere a suprafeţei protejate cu 0,02%, fără afectarea suprafeţei habitatelor existente;

• modificări a populaţiilor de plante, dar fără afectarea unor specii de interes comunitar sau a

unor specii cu regenerare dificilă;

• nu se vor modifica principalele habitate prioritare destinate cuibăririi sau condiţiilor de

rezidenţiat.

Suprafaţa afectată de proiect şi structurile asociate vor fi de 1,17 ha, reprezentând doar o

pondere infimă de 0,017% din suprafaţa totală a sitului ROSCI 0005 – Balta Albă – Amara – Jirlău

– Lacul Sărat Câineni, respectiv 0,02% din suprafaţa totală a sitului ROSPA0004 Balta Albă –

Amara – Jirlău.

Introducerea în intravilan a unei suprafeţe de 1,17 ha destinat proiectului analizat, nu va

afecta integritatea sitului Natura 2000. Prin implementarea planului suprafaţa care se modifică pe

termen lung este de 1,17 hectare, ceea ce reprezintă un impact direct negativ, de lungă durată,



parţial ireversibil, local, dar de foarte mică amplitudine. Pe respectiva suprafaţă va fi inlăturată

vegetaţia ierboasă şi se va excava solul pentru realizarea fundaţiilor şi a infrastructurii adiacente.

Considerăm că suprafaţa afectată este foarte restrânsă în raport cu întreaga suprafaţă a

fitocenozei şi totodată habitatul prezent nu este unul de referinţă cu o valoare conservativă redusă,

neadăpostind specii de plante şi animale de interes comunitar, prin urmare zona de depozitare şi

compostare a gunoiului de grajd nu va afecta major resuresele de biodiversitate. Vegetaţie specifică

perimetrului analizat se regenează foarte bine în condiţiile de sol şi climatice date.

Având în vedere inexistenţa habitatelor cu valoare de conservare mare şi a faptului că nu va

avea loc o fragmentare a habitatelor ariilor naturale protejate, apreciem că impactul asupra ariilor

protejate va fi nesemnificativ.

Prin implementarea proiectului propus s-au prevăzut următoarele măsuri pentru factorul de

mediu biodiversitate:

� tratarea controlată a deşeurilor de origine animală în spaţii special amenjate, acest lucru va

conduce la diminuarea depozitării haotice a deşeurilor de origine animală;

� platforma de compostare va fi complet betonată, iar eventualele scurgeri vor fi colectate prin

intermediul unui canal colector şi acesta va fi dirijat spre un bazin betonat vidanjabil;

� perimetral amplasamentul analizat va fi împrejmuit cu o perdea forestieră.

3.2.6.1. Impactul prognozat asupra populaţiilor de plante şi animale

Modificarea/reducerea spaţiilor pentru adăposturi, de odihnă, hrană, creştere, sunt

determinate în general prin modificarea habitatelor şi se diferenţiază punctual în cazul fiecărei

specii avifaunistice sau faunistice.

Zona analizată este destinată păşunatului intensiv fiind situată relativ apropiată de satul balta

Albă, comuna Balta Albă. Odată cu creşterea impactului asupra habitatelor şi speciilor prezente în

zonă, o reacţie normală a acestora a fost de retragere către zonele mai puţin afectate din apropiere,

iar alte specii, antropofile, s-au adaptat prezenţei omului şi a activităţilor industriale pe care acesta

le desfăşoară, astfel ca în habitatele din zona se evidentiază prezenţa speciilor cu capacitate de

regenerare mare şi conservare redusă.

Mobilitatea speciilor este un factor foarte important în stabilitatea acelor populaţii de floră şi

faună supuse presiunii antropice şi impactului.

Cu toate acestea impactul este nesemnificativ, deoarece zona destinată platformei de

compostare nu afectează populaţiile de plante şi animale ce se se regăsesc în lista speciilor de

interes comunitar.



Având imaginea biodiversităţii şi habitatelor din prezent de pe amplasamentul perimetrului

analizat putem prognoza impact asupra biodiversităţii locale în 2 etape: faza de amenajare şi faza de

exploatare.

3.2.6.2. Impactul prognozat în faza de amenajare

Nevertebrate

În faza de amenajare a platformei de compostare se va inregistra un impact negativ minor asupra

nervertebratelor, deoarece microhabitatele din sol vor fi afectate total prin lucrări de decopertare a

stratului de sol vegetal pentru sistematizarea pe verticală a terenului, realizarea fundaţiilor, a căilor

de acces, etc de pe întreaga suprafaţă ce urmează a se implementa proiectul, respectiv1,17 ha. Acest

impact va fi compensat prin perioada mare de exploatare.

Impactul negativ direct este local asupra nevertebratelor, în special asupra celor nezburătoare sau a

celor cu mobilitate redusă va fi punctual, nu va afecta decât o mică fraciţiune a populaţiilor, care de

altfel aparţin unor specii comune cu valoare conservativă redusă şi capacitate de înmulţire mare a

indivizilor. Cum populaţiile mari de nevertebrate nu sunt strict localizate în zona de impact sau

dependente de un habitatul ce se va fi restrânge la nivel local sau regional impactul va fi doar

punctual fără să determine pierderi iremediabile de biodiversitate.

Impact pozitiv - Nu este cazul.

Vertebrate

Pentru principalele principalele grupe de vertebrate inventariate se poate prognoza următorul

impact:

Amfibieni şi reptile

Impactul negativ direct

Speciile de amfibieni şi reptile a căror prezenţă se presupune a fi în vegetaţia prezentă în

zona de studiu sunt strâns legate de habitatul în care conveţuiesc. Aceste specii se vor refugia odată

cu începerea decopertării în zona de amenajare a platformei de compostare fiind afectate de zgomot,

de vibraţii prin urmare eventualele pierderi diminuându-se. În urma observaţiilor din teren speciile

de amfibieni şi reptile identificate aparţin unor specii comune, fără interes conservativ şi nu necesită

acţiuni de relocare.

Impactul negativ indirect poate fi prognozat printr-o restrângere a habitatului existent cu efect în

migrarea speciilor reptile şi anfibieni către zonele din jur cu habitate care oferă condiţii mai bune de

hrănire şi reproducere, numite habitate „receptori”.



Impact pozitiv - Speciile de amfibieni şi reptile se vor refugia odată cu începerea sistematizării pe

verticală a terenuluiîn zonele învecinate, existând posibilitatea dezvoltării în condiţii mai bune de

hrănire şi reproducere.

Păsări

Păsările, fiind specii cu o mobilitate ridicată, şi nesemnalându-se zone de cuibărit în zona de

impact, vor avea mai puţin de suferit de pe urma deschiderii platformei de compostare. O pozibilă

perioadă critică este perioada de reproducere şi creştere a puilor, în care sunt strâns legate de

locurile de cuibărit, însă în zona amplasamentului analizat, în urma perioadei de monitorizare nu au

fost semnalate astfel de zone.

Impactul negativ direct prognozat în faza de amenajare a platformei de compostare a gunoiului de

grajd este datorat în special disconfortului creat asupra speciilor din cauza zgomotului şi prafului,

rezultat în urma activităţilor/utiloajelor ce vor deservi amplasamentul.

Se vor aplica măsuri de reducere a impactului care vor diminua impactul negativ asupra acestor

specii. Datorită faptului că nu există specii strict localizate exclusiv în habitatul specific zonei

proiectului, şi habitatul din zona de impact este larg reprezentat în imediata apropiere, speciile de

păsări prezente nu vor fi afectate la nivel local, regional şi/sau naţional.

Impactul negativ indirect poate fi prognozat printr-o restrângere a habitatului cu efect în migrarea

speciilor de păsări către zonele din jur cu habitate care oferă condiţii mai bune de hrănire şi

cuibărire, numite habitate „receptori”.

Impactul pozitiv - Nu este cazul.

Mamifere

Impact negativ direct

Mamiferele de talie medie şi mică, ex. iepure, rozătoare au o mobilitate mare şi vor părăsi zona de

influenţă a proiectului stabilindu-se în zonele din jurul amplasamentului care conţin acelaşi tip de

habitat. O bună gospodărire a habitatelor limitrofe va atenua impactul asupra populatiilor de

mamifere existente. Liliecii pot fi afectaţi în special de distrugerea habitatelor de hrănire şi

reproducere dar în acest caz zona de referinţă nu prezintă habitate specifice populaţiilor de lilieci.

Impact pozitiv - Nu este cazul.

Concluzii

În zona de implementare a proiectului efectele directe şi indirecte cu impact potenţial asupra faunei

de vertebrate sunt limitate, rezumându-se în general la deranjul potenţial creat pe perioada

amenajării, ce va fi însă resimţit local, pe o scurtă durată, nefiind în măsură a destabiliza populaţiile



ce fac obiectul protecţiei, respectiv speciile de inters comunitar care au stat la baza desemnării

siturilor Natura 2000. Habitatele speciilor identificate urmează a fi afectate însă limitat din punct de

vedere spaţial (1,17 ha).

3.2.6.3. Impactul prognozat în faza de exploatare

Problemele cu care se confruntă mediul rural în domeniul gestionării gunoiului de grajd

provenit de la creşterea animalelor din gospodăriile populaţiei au un impact major asupra societăţii,

reprezintă o ameninţare directă la adresa sănătăţii şi au un efect advers asupra calităţii vieţii. Cel

mai adesea, în localităţile rurale, gunoiul de grajd este depozitat în condiţii improprii atât la nivelul

gospodăriilor individuale cât şi la nivelul localităţilor, fără a exista nici o măsură împotriva

scurgerilor şi infiltra ţiilor fracţiilor lichide (urină plus ape din precipitaţii). Acest fapt afectează

mediul înconjurător, în special solul şi apele subterane sau de suprafaţă. Mai mult, de cele mai

multe ori, gunoiul de grajd este amestecat cu resturi menajere nedegradabile ceea ce face improprie

utilizarea pe terenurile agricole. Ca urmare, este necesară aplicarea unui sistem durabil privind

gestionarea gunoiului de grajd, ceea ce implică schimbări majore în practicile actuale, în vederea

conformării cu cerinţele noilor reglementări naţionale şi europene. Obiectivele respective, proprii

dezvoltării durabile a comunei, vin astfel în sprijinul îndeplinirii obligaţiilor pe care le are Guvernul

României privind alinierea la cerinţele Directivei 676/91/CEE – Directiva Nitraţi – privind protecţia

resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. Aceste obiective sunt

complementare cu cele prevăzute în Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor şi respectiv în

Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor aferent fiecărei regiuni.

În faza de exploatare nu se preconizează un impact negativ asupra biodiversităţii din zonă.

Prin măsurile adoptate (platforme betonate, canale pentru colectarea levigatului şi a apelor pluviale,

bazin de stocare a levigatului, boxe pentru selectarea deşeurilor ajunse accidental în dejecţiile

menajere, etc).

Măsuri de diminuare a impactului asupra biodiversitatii locale

Pentru diminuarea impactului creat asupra biodiversitatii locale prin implementarea planului

analizat s-au stabilit următoarele măsuri de diminuare impactului:

� limitarea traseelor autovehiculelor şi utilizarea retelei de căi de acces existente pentru

evitarea poluării cu particule în suspensie a habitatelor din imediata proximitate precum şi a

diminuării deranjului unor specii;

� plantarea unor arbori specifici zonei locale, pentru diminuarea

zgomotului/vibraţiilor/mirosului rezultat în urma procesului tehnologic;



� plantarea unei zone de tampon, perimetral zonei analizate;

� respectarea prevederilor planului în ceea ce priveşte protejarea biodiversităţii;

� reducerea suprafeţelor de sol perturbate sau ocupate definitiv;

� reducerea poluării solului, apei şi a aerului cu substanţe chimice, ape uzate, praf şi emisii

poluante;

� se interzice depozitarea deşeurilor de orice fel pe suprafaţa sau vecinătatea perimetrului

obiectivului de investiţie în alte locuri decât cele special amenajate;

� organizarea de şantier se va desfăşura astfel încât să nu producă perturbarea în plus a

ecosistemelor

3.3. Cuantificarea impactului asupra biodiversitatii locale pe baza indicatorilor cheie

Procentul din suprafaţa habitatului care va fi pierdut

Din analiza efectuată, situl de importanţă comunitară ROSCI0005 – Balta Albă – Amara –

Jirlău – Lacul Sărat Câineni, prin impelementarea PUZ-ului propus, se vor ”pierde” 0,017% din

suprafaţa totală a Sitului Natura 2000, iar în cazul ROSPA0004 Balta Albă – Amara – Jirlău se vor

”pierde” aproximativ 0,02%.

Procentul ce va fi pierdut din suprafetele habitatelor folosite pentru necesitatile de hrană,

odihnă şi reproducere ale speciilor de interes comunitar - nu au fost semnalate specii de interes

comunitar în zona destinată implementarii planului

Suprafeţele habitatelor colaterale sunt suficiente ca să compenseze necesităţile de hrănire,

odihnă şi reproducere a speciilor de faună;

Fragmentarea habitatelor de interes comunitar (exprimata în procente) - prin activitatea

propusă nu va avea loc fragmentarea niciunui habitat de interes comunitar;

Durata sau persistenta fragmentarii - nu este cazul.

Durata sau persistenta perturbarii speciilor de interes comunitar, distanta faţă de aria

naturală protejată de interes comunitar

Durata estimată de exploatare a perimetrului se doreşte a fi pe cât posibil de lungă durată, nu

se poate preconiza un impact negativ asupra speciilor de floră şi faună de interes comunitar, ci mai

mult prin dezvoltarea platformei de deşeuri provenite din resturile de origine animală se va

înregistra un impact pozitiv prin generarea unui mediu propice pentru hrănirea unor păsări răpitoare.

Schimbari în densitatea populaţiilor (nr. de indivizi/suprafat ă)

Densitatea indivizilor vegetali în zona de implementare se va modifica mai ales în etapa de

decopertare. Nu sunt cuantificate posibile exemplarele de faună care să se retragă de pe suprafaţa



obiectivului şi astfel nu se poate discuta despre modificarea semnificativă a densităţii populaţiilor în

zonele adiacente.

Scara de timp pentru inlocuirea speciilor/habitatelor afectate de implementarea PP

Nu este cazul.



Bibliografie:

� Beldie Al. 1977-1979, Flora României, I, II, Bucureşti;

� CIOCIA V. 1992, Pasarile clocitoare din România, atlas, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;

� CIOCÂRLAN V. 2000. Flora Ilustrată a României. Pterydophyta et Spermatophyta.

Bucureşti: Edititura Ceres;

� COMBROUX I. & SCHWOERER C. 2007. Evaluarea statutului de conservare al

habitatelor şi speciilor de interes comunitar din România. Ghid metodologic. Timişoara:

Edititura Balcanic;

� Doniţă, N et al., 2005, Habitate din România, I-II, Edit. Tehnică Silvică Bucureşti;

� Chifu T., Mânzu C., Zamfirescu O., 2006, Flora şi vegetaţia Moldovei, Editura Universităţii

Al. I. Cuza, Iaşi;

� Ciochia V., 1984, Dinamica si migraţia pasărilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;

� Ciochia V.,1992, Păsările clocitoare din România, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;

� Hodor C 2007. The Retezat National Park Biodiversity Monitoring Plan, in Tansylvanian

Review of Systematicall and Ecological Research, Sibiu;

� Ionela A, Manoliu Al., Zanoschi V, 1986 – Cunoaşterea şi ocrotirea plantelor rare, Editura

Ceres Bucureşti;

� Rudescu L. 1958, Migraţia păsărilor, Editura Ştiinţifică;

� Mohan Gh. & Ardelean A. 1993, Ecologia şi protecţia Mediului, Editura Scaiul, Bucureşti;

� Mohan Gh. & Ardelean A. 1993, Rezervaţii şi monumente al naturii din România, Editura

Scaiul, Bucureşti;

� Negrean G, 1975, Protecţia unor plante endemice rare din România, „Ocrotirea

naturii”19(2), Bucureşti;

� Olteanu M., Negrean G., Popescu A., Roman N., 1994, Lista roşie a plantelor superioare din

România, Academia Română, Institutul de Biologie Bucureşti;

� Oprea A. 2005, Lista critică a plantelor vasculare din România, Editura Univ. AL.I.Cuza,

Iaşi;

� Pârvu C., 1983, Plante şi animale ocrotite din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti;

� Prodan I. 1939, Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România, Cluj;

� Sârbu I., Ivănescu L., Ştefan N., Mânzu C., 2001, Flora ilustrată a plantelor vasculare din

estul României, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi;



� *** 2007, Ordinul 1964/2007 privind declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte

integrantă din reţeaua europeană Natura 2000 în România;

� *** 2007, HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca

parte integrantă din reţeaua europeană Natura 2000 în România;



CV- Lista persoanelor participante la elaborarea studiului

Curriculum vitae Informaţii personale Nume / Prenume Caldararu Aurelia Costela Telefon(oane) 0740 843041 E-mail(uri) [email protected] Naţionalitate romana Data naşterii 21.01.1978 Sex F Experienţa profesională Perioada 1.08.2008 - prezent Funcţia sau postul ocupat Doctorand „Stiintele mediului” Activităţi şi responsabilităţi principale Cercetare stiintele mediului,ecologie Numele şi adresa angajatorului Universitatea „Dunarea de Jos” Galati, Facultatea de Stiinte,

Departamentul European de Mediu

Tipul activităţii sau sectorul de activitate Invatamant universitar, cercetare in domeniul ecologiei si protectiei mediului Perioada 9.08.2007 - 1.10.2009 Funcţia sau postul ocupat Inginer ecologie si protectia mediului, responsabil de mediu Activităţi şi responsabilităţi principale Managementul si monitorizarea impactului activitatii firmei, asupra mediului Numele şi adresa angajatorului S.C. Beyler S.A. Galati, loc. Vanatori, jud. Galati Tipul activităţii sau sectorul de activitate Productie tamplarie metalica si pvc, constructii Perioada 1.09.2002 – 23.06.2007 Funcţia sau postul ocupat Profesor ecologie si protectia mediului Activităţi şi responsabilităţi principale Predare, coordonare activitate didactica Numele şi adresa angajatorului Inspectoratul Scolar Judetean Galati Tipul activităţii sau sectorul de activitate Didactic, invatamant pre-universitar Educaţie şi formare Perioada 1.10.2007 – 1.07.2009 (curs la zi) Calificarea / diploma obţinută: Master „Managementul si monitorizarea mediului”



Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite: Managementul sistemelor cu risc, Programe si strategii de

mediu, Tehnologii cu impact redus asupra mediului, Energii regenerabile, Tratamentul apelor uzate, Controlul poluarii industriale, Managementul mediului, Strategii educationale in domeniul mediului, Poluarea fizica, Audit si evaluarea impactului asupra mediului, Transportul si difuzia poluantilor in mediu, Meteorologie si factori de mediu, Legislatia interna si internationala in domeniul mediului, Directive europene, Procese de bioconversie a deseurilor organice, Managementul mediului (ISO 14.000, EMS)

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare Universitatea „Dunarea de Jos”, Facultatea de Stiinte, Galati

Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională Nota diploma 10 Perioada 1.10. 2003 – 1.07.2007 (facultate la zi) Calificarea / diploma obţinută Licenta „Ecologia si protectia mediului” Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite: Citologie si histologie animala, Biofizica, Biochimie,

Hidrologie, Morfologia plantelor, Zoologia nevertebratelor, Climatologie si elemente de meteorologie, Elemente de geologie, Geomorfologie, Zoologia vertebratelor, Ecotoxicologie, Cartografie, Microbiologie,Ecofiziologie animala si vegetala, Taxonomie vegetala, Ecologie, Genetica, Fitopatologie, Pedologie,Legislatia protectiei mediului, Amenajarea si gestionarea resurselor de apa, Conservarea biodiversitatii, Managementul proiectelor de mediu

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare: Universitatea „A.I. Cuza”, Facultatea de biologie, Iasi Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională: Diploma de licenta cu media 10 Perioada 1.10. 2003 – 1.07.2007 Calificarea / diploma obţinută Licenta „Ecologia si protectia mediului” Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite Numele si tipul institutiei de invatamant /

Furnizorul de formare

Aptitudini şi competenţe personale: Chimie organica, Citologie si histologie animala, Biofizica, Biochimie, Chimie analitica, Hidrologie, Morfologia



plantelor, Zoologia nevertebratelor, Climatologie si elemente de meteorologie, Elemente de geologie, Geomorfologie, Zoologia vertebratelor, Ecotoxicologie, Cartografie, Microbiologie, Ecofiziologie animala,vegetala, Ecologie, Genetica, Fitopatologie, Pedologie, Legislatia protectiei mediului, Amenajarea si gestionarea resurselor de apa, Conservarea biodiversitatii, Managementul proiectelor de mediu

Menţionaţi separat fiecare forma de învăţământ şi program de formare profesională absolvite, începând cu cel mai recent. 1.10.2004 – 1.03.2007 Profesor Psihologie, pedagogie, sociologie Universitatea „Dunarea de Jos”, Galati, Departamentul pentru pregatirea personalului didactic Limba maternă romana Limba(i) străină(e) cunoscută(e)

În ţelegere Vorbire Scriere

Ascultare Citire Participare la conversaţie

Discurs oral Exprimare scrisă

A2 Utilizator elementar










Apartenenta la societati profesionale Membru BENA 2009 Membru Asociatia Romana de Mediu 1998 Competenţe şi aptitudini organizatorice Analiza sistemelor acvatice - Ancona, Italia, 2010 . Ecologie aplicata

Advanced training course: “Ecological Modelling of aquatic ecosystems” (Prof. Sven Erik Jorgensen), Universitatea Salento, Lecce, Italia, 2010

Experienta acumulata in programe/proiecte nationale/internationale Proiecte internationale 1.Proiect bilateral Romania-Italia - Conservarea şi gestionarea ecosistemelor acvatice de tranziţie: Consolidarea iniţiativei comune pentru formarea tinerilor cercetători în România si Italia Parteneri,Universitatea ′′Dunarea de Jos′′ Galati, Universitatea Salento, Lecce Rol - membru/doctorand 2.WISER – Water bodies in Europe: Integrative Systems to assess Ecological Status and Recovery, University of Duisburg-Essen;Germany, director Daniel Hering Partener - University of Salento USALENTO Italy , 2009-2010, Alberto Basset Rol – Cercetator



3. CIRCLE-MED (Climate Impact Research Coordination for a Larger Europe – Mediterranean)

Coordinator, Marie Mojaïsky, Montpellier – France

Partener - University of Salento USALENTO Italy , 2009-2010, Alberto Basset Rol – Cercetator 4. MIRAGE WP4 (M editerranean Intermittent River ManAGEment)

Coordinatori : DANIELA DIETER, DANIEL VON SCHILLER, KLEMENT TOCKNER, IGB BERLIN, GERMANY

Partener - University of Salento USALENTO Italy , 2010, Alberto Basset

Rol - cercetator

Proiecte nationale 1. ECORES - PN2, 32121/ 01.01.2008, Eco-tehnologii de reabilitare si reconstructie ecologica a solurilor a solurilor contaminate in zona depozitelor de deseuri urbane si industriale, conducator - USAMV Bucuresti, partener 3; UDJG, responsabil partener: M Voiculescu Rol - membru/doctorand 2. TERESOL - PN2, 32102/01/01/2008 – Cercetari privind determinarea proceselor si parametrilor optimi pentru imbunatatirea gradului de remediere a solurilor contaminate cu hidrocarburi Conducator - UPB BUCURESTI, Partener 2; UDJG, responsabil partener: M. Voiculescu Rol- membru/doctorand

Publicatii

Reviste ISI 1. „Dispersion of some pollutants coming from Galati municipal wastewater in Danube River”, 2009, L.P. Georgescu, M. Voiculescu, S. Dragan, A. Caldararu, M. Timofti; International Conference Management and Sustainable Protection of the Environment, B.E.N.A. Association; 6-7 may, Alba-Iulia, Romania-Poster presentation International Conference Management and Sustainable Protection of the Environment, B.E.N.A. Association; 6-7 may, Alba-Iulia, Romania-Poster presentation

2. „Dispersion study on some pollutants in Danube River, taking into account the affluents in lower Danube area”; 2009, L.P. Georgescu, M. Voiculescu, S. Dragan, A. Caldararu, M. Timofti International Conference Management and Sustainable Protection of the Environment, B.E.N.A. Association; 6-7 may, Alba-Iulia, Romania-Poster presentation

3. „Study of spatial and temporal variations of some chemical pollutants of Lower Siret River”, 2009, L.P. Georgescu, M. Voiculescu, S. Dragan, A. Caldararu, M. Timofti; International Conference Management and Sustainable Protection of the Environment, B.E.N.A. Association;



6-7 may, Alba-Iulia, Romania-Poster presentation International Conference Management and Sustainable Protection of the Environment, B.E.N.A. Association; 6-7 may, Alba-Iulia, Romania-Poster presentation REVISTE NATIONALE 1. „An introduction to monitoring aquatic ecosystems” - A. Caldararu, L. P. Georgescu, M. Voiculescu, Seminar stiintific: Metode avansate de analiza si control, Scoala Doctorala de Stiinte Aplicate, Facultatea de Stiinte, 4-5 iunie 2009, SCOO2, Galati, Romania, Oral presentation

2. „Toward a new software tool for flood assesmnet GIS system”; A. Caldararu,V. Gogoncea, G. Murariu, L. P. Georgescu, M. Praisler, I. Stoian, Seminar stiintific: Metode avansate de analiza si control, Scoala Doctorala de Stiinte Aplicate, Facultatea de Stiinte, 4-5 iunie 2009, SCOO2, Galati, Romania, Oral presentation

3. „2D numerical simulation for specific diffusion processes”, A. Caldararu,G. Murariu, L. P. Georgescu, M. Praisler, I. Stoian; Seminar stiintific: Metode avansate de analiza si control, Scoala Doctorala de Stiinte Aplicate, Facultatea de Stiinte, 4-5 iunie 2009, SCOO2, Galati, Romania, Oral presentation

4. „Comparison between anthropogenic effects of some chemical pollutants of lower Siret and Prut Rivers”; M. Timofti, M. Voiculescu, L. P. Georgescu, S. Dragan, A Caldararu, Seminar stiintific: Metode avansate de analiza si control, Scoala Doctorala de Stiinte Aplicate, Facultatea de Stiinte, 4-5 iunie 2009, SCOO2, Galati, Romania, Oral presentation 5. „Comparison between anthropogenic effects on some physico–chemical parameters of Lower Siret and Prut Rivers”, S. Dragan, M. Voiculescu, l.P. Georgescu, M. Timofti, A. Caldararu, Seminar stiintific: Metode avansate de analiza si control, Scoala Doctorala de Stiinte Aplicate, Facultatea de Stiinte, 4-5 Iunie 2009, SCOO2, Galati, Romania, Oral presentation



Curriculum vitae Europass

Informatii personale

Nume / Prenume ENE, ADRIAN

Adresa(e) str. Dimitrie Cantemir nr. 21, Tecuci, judetul Galati

Telefon(oane) +40743645956

Fax(uri) -

E-mail(uri) [email protected]

Nationalitate romana

Data nasterii 16.01.1983

Sex masculin

Locul de munca vizat / Domeniul ocupational

Experienta profesionala

Perioada 01/2007 � prezent

Functia sau postul ocupat Analist protectia mediului

Activitati si responsabilitati principale

Elaborare documentatie de autorizare protectia mediului si consultanta in probleme de mediu, abilitati de lucru pe platforma GIS, prelevare, conservare si pregatire probe apa, sol in vederea efectuarii analizelor fizico/chimice complete, prelevarea probelor de zgomot, pulberi si interpretarea lor

Numele si adresa angajatorului

SC MEDIU Consulting SRL Galati

Tipul activitatii sau sectorul de activitate

Consultanta probleme de mediu



Educatie si formare

Perioada 01/10/2006 – 15/06/2008

Calificarea / diploma obtinuta Masterat in mediu actual si dezvoltare durabila

Disciplinele principale studiate / competente

profesionale dobândite

Reciclarea deseurilor si a reziduurilor, Amenajarea terenurilor degradate, Dezvoltarea durabila si problemele de mediu, Managementul ecosistemelor natural, Chimia mediului, Meteorologia poluarii. Schimbari climatice, Amenajarea teritoriului, urbanismul si calitatea mediului, etc

Numele si tipul institutiei de invatamânt / furnizorului de

formare

Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi – Facultatea de Geografie si Geologie Postuniversitar

Perioada 01/10/2002 - 15/06/2006

Calificarea / diploma obtinuta Licentiat in geografia mediului

Disciplinele principale studiate / competente

profesionale dobândite

Chimia mediului, Biogeografie, Botanica, Zoologie, Ecologie, Hidrologie, Climatologie cu elemente de meteorologie, Managementul mediului, Tehnologie general de adaptare la protectia mediului, Geografia mediului, Metodologia intocmirii studiilor de impact, Calitatea mediului si starea de sanatate a populatiei, Politica si legislatia mediului, Monitoringul Calitatii mediului, Poluarea si protectia mediului, Teledetectie si fotointerpretarea geografica, Cartografie cu elemente de topografie, etc

Numele si tipul institutiei de invatamânt / furnizorului de

formare

Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi–Facultatea de Geografie si Geologie Universitar

Limba(i) materna(e) Romana

Limba(i) straina(e) cunoscuta(e)

Autoevaluare Intelegere Vorbire Scriere

Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la conversatie

Discurs oral Exprimare scrisa

Engleza B1

Utilizator independent

B1 Utilizator

independent A2


B1 Utilizator

independent A2


Franceza A1


A2 Utilizator

independent A1


A2 Utilizator

independent A1


(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinta Pentru Limbi Straine



Competente si abilitati sociale

Spirit de echipa Comunicare foarte buna in cadrul echipei de lucru Flexibilitate in preluarea de sarcini suplimentare Dinamism

Competente si aptitudini organizatorice

Bune aptitudini organizatorice Capacitatea de utilizare a resurselor materiale pentru atingerea obiectivelor propuse in vederea atingerii maximei eficiente profesionale Capacitate de a oferi informatii pertinente. Capacitate de a mobiliza resursele echipei de lucru si de a motiva munca celorlalti.

Competente si aptitudini tehnice

Abilitati tehnice cu diferite tipuri de echipamente mecanice, electrice si electronice. Intelegere rapida a echipamentelor mecanice, calculatoare. Capabilitati de reparare

Competente si aptitudini de utilizare a calculatorului

Competente temeinice software (utilizarea solutiilor de Sisteme Informationale Geografice ESRI Arcview, procesare date - MICROSOFT OFFICE, soft-uri de modelare a dispersiei gazelor, etc.

Competente si aptitudini artistice

-

Alte competente si aptitudini -

Permis(e) de conducere Categoria B obtinut in octombrie 2008

Informatii suplimentare ANMEM - Asociatia Nationala a Managerilor si Evaluatorilor de Mediu EGEA - European Geography Association - EGEA Iasi SOR – Societatea Ornitologica din România



Cuprins:

1. INFORMAŢII PRIVIND PLANUL PROPUS ......................................................................... 2

1.1. Denumirea planului .............................................................................................................. 2

1.2. Descrierea planului .............................................................................................................. 2

1.3. Localizarea geografică şi administrativă ............................................................................... 4

1.4. Modificări fizice realizate prin implementarea planului ........................................................ 7

1.5 Resursele naturale necesare implementării planului ............................................................... 8

1.6 Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale protejate de ........................ 8

interes comunitar pentru a fi utilizate la implementarea planului ................................................. 8

1.7 Emisii şi deşeuri generate de PP (în apă, în aer, pe suprafaţa unde sunt depozitate deşeurile)

şi modalitatea de eliminare a acestora ......................................................................................... 8

1.8 Cerinţele legate de utilizarea terenului, necesare pentru execuţia planului (categoria de

folosinţă a terenului, suprafeţele de teren ce vor fi ocupate temporar/permanent de către PP, de

exemplu, drumurile de acces, tehnologice, ampriza drumului, şanţuri şi pereţi de sprijin, efecte

de drenaj etc.) ............................................................................................................................ 12

1.9. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea planului (dezafectarea/reamplasarea de

conducte, linii de înaltă tensiune etc., mijloacele de construcţie necesare), respectiv modalitatea

în care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariei naturale de interes

comunitar .................................................................................................................................. 14

1.10. Durata construcţiei, funcţionării, dezafectării proiectului şi eşalonarea perioadei de

implementare a planului ............................................................................................................ 14

1.11. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării planului................................... 14

1.12. Caracteristicile PP existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact cumulativ cu PP

care este în procedură de evaluare şi care poate afecta aria naturală protejată de interes

comunitar .................................................................................................................................. 15

2. INFORMAŢII PRIVIND ARIA NATURAL Ă PROTEJATĂ DE INTERES

COMUNITAR AFECTAT Ă DE IMPLEMENTAREA PLANULUI .................................... 16

2.1. Date privind aria naturală protejată de interes comunitar: suprafaţă, tipuri de ecosisteme,

tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea planului etc. ...................... 16

2.1.1. A. Informaţii privind situl de protecţie avifaunistică – ROSPA 0004 - Balta Albă-Amara-

Jirlău ...................................................................................................................................... 18



2.1.1. B. Informaţii privind situl de importanta comunitară – ROSCI0005 Balta Albă – Amara

– Jirlău – Lacul Sărat Câineni ................................................................................................ 89

3. IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI ......................................................... 164

3.1. Impactul actual ................................................................................................................ 164

3.2. Impactul prognozat prin implementarea planului asupra factorilor de mediu .................... 165

3.3. Cuantificarea impactului asupra biodiversitatii locale pe baza indicatorilor cheie ............ 176

Bibliografie: ................................................................................................................................ 178

Documents

STUDIU EVALUARE ADECVATA Balta recuperat1apmgl-old.anpm.ro/files/ARPM Galati/AVIZE/RM_EA/EAPUZBalta.pdfToate componentele construc ţiei sunt dimensionate astfel ... remorci şi ma