14
Studiu de caz: Latinitate si Dacism George Calinescu: Istoria literaturii romane, de la origini pana in prezent Componenta grupei : 1. Banica Florin 2. Dumitrache Florina 3. Panait Nela 4. Radu Georgiana

Studiu de caz - Latinitate si Dacism

Embed Size (px)

Citation preview

Studiu de caz:

Latinitate si Dacism

George Calinescu: Istoria literaturii romane, de la

origini pana in prezentComponenta grupei:

1. Banica Florin 2. Dumitrache Florina 3. Panait Nela 4. Radu Georgiana

Cuprins:• Titlul: Titlul: „Latinitate şi dacism” „Latinitate şi dacism”

• Bibliografie: Bibliografie: Călinescu George – Călinescu George – „Istoria literaturii române”„Istoria literaturii române”

Plan de lucru:Plan de lucru:• Delimitari conceptuale.Delimitari conceptuale.

• Context istoric.Context istoric.• Etapele formarii limbii romane.Etapele formarii limbii romane.

• Substrat vs adstrat, definitii, Substrat vs adstrat, definitii, exemplificari.exemplificari.

• Reflectarea temei in Reflectarea temei in literatura ,,Creanga de aurliteratura ,,Creanga de aur” ” (M. (M.

Sadoveanu )Sadoveanu )• Reflectarea temei in Reflectarea temei in

cinematografie ,, Columna lui cinematografie ,, Columna lui Traian Traian ””

• Concluzii.Concluzii.• Bibliografie.Bibliografie.

Latinitate si DacismLatinitate si Dacism• Pentru o mai buna intelegere a temei de „Latinitate si dacism” este

necesara delimitarea conceptelor ce compun titlul studiului de caz. Astfel, obtinem daua definitii:

• 1. - cea a latinismului, care se enunta astfel: LATINÍSM s. n : Cuvânt/constructie, împrumutate din latină si neintegrate încă.

• Curent în lingvistica si filologia română din sec. XIX, care, continuând ideile fruntasilor scolii Ardelene, din dorinta de a demonstra multilateral, împotriva teoriilor falsei tendentioase, latinitatea poporului românsi a limbii sale, a ajuns la unele exagerări pe linia latinizării formate a limbii; curentul latinist. (< fr.latinis me )

• 2. – cea a dacismului: DACÍSM s. n : (Livr.) Caracter specific dacilor. • Element lexical din limba dacilor. – Dac + suf.–is m. Odata definite cele

doua concepte, putem porni in explicarea conceptului de „Latinitate si dacism”.

• Baza oricărei literaturi naţionale este viaţa spirituală a poporului, iar organul ei de exprimare este limba lui. Născută pentru a servi ca mijloc de comunicare, limba n-a putut să nu atragă atenţia asupra sa. “Orice cultură începe cu un miracol al spiritului : limba.” ( Jacob Burckhardt )

• Temelia limbii şi a poporului român o reprezintă conceptele de latinitate şi dacism.

• Latinitatea, este un curent de idei referitor la originea latină a unui neam.

• Dacismul este un curent ideologic autohton, afirmat la începutul secolului al XX – lea, şi caracterizat prin exagerarea contribuţiei dacilor în etnogeneza românească.

• • Limba română, reprezentantă a latinitaţii răsăritene, a fost de-a lungul timpului,

cântată şi slavită în lucrările lor de mulţi scriitori români, care şi-au închinat viaţa şi munca lor patriei, fiind conştienţi de originea nobilă a acestei limbi, şi de cultura pe care aceasta o presupune.

• Formarea poporului român în spaţiul carpato-danubian şi continuitatea lui în acest spaţiu, constituie un proces asemănător formării şi continuităţii celorlalte popoare romanice europene: francez, italian, spaniol şi portughez.

• La toate aceste popoare, constatăm un element etnic de bază: galii în cazul francezilor, celtiberii în cazul spaniolilor şi portughezilor, galii şi etruscii în cazul italienilor. La români au fost daco-geţii, ramura de nord a tracilor.

• Limba română provine din latina populară vorbită, NU din cea scrisă. Latina populară vorbită a fost numită şi latina vulgară, pentru că în latineşte “vulgaris” = popular.

George Calinescu (n. 19 iunie 1899, București — d.

12 martie 1965, Otopeni ) - Istoria literaturii romane -

• O frumoasa lectura pentru tanara generatie, este capitolul din Istoria Literaturii Romane a lui Calinescu, care se intituleaza “Descoperirea Occidentului”. Acolo, el face un fel de recensamant al romanilor din diferite provincii istorice, care au avut vreodata de-a face cu Europa, si vorbeste de acest vis, care a aparut in mintea romanilor destul de devreme.

• Ne-am vazut oarecum izolati si am privit cu fascinatie lucrurile care se desfasurau in Occident. Nu trebuie sa uitam ca Occidentul incepea pe vremea aceea la Brasov. Daca va uitati la geografia Bisericii Catolice sau la zona de separatie dintre catolicism si ortodoxie, care s-a negociat foarte dificil si surprinzator pana prin sec. XIV si care a cunoscut interesante dezvoltari si mai tarziu, toate acestea au construit o lunga antologie de viziuni epocale romanesti despre lumea aceasta indepartata. Se spune ca intaiele semene de occidentalizare au fost in jurul anului 1700 si se dorea largirea orizontului cultural prin occidentul cultural.Insa Tarile Romane nu au fost niciodata in Europa,inceputurile occidentalizarii dezvaluind o puternica tinuta feudala.

• George Calinescu, ne spune ca Petru Cercel, autor de versuri italiene, este primul care simbolizeaza aceasta occidentalizare. Au mai fost insa incercari de occidentalizare ca cea a lui Eraclid Despotul(1561-1593), care prin intemeierea unei universitati la Cotnar incerca un fel de occidentalizare. Din pacate religia le-a inabusit acest proiect.

• In concluzie putem spune ca Occidentul ne-a fost adus in Romania, daca putem sa ne exprimam asa de catre oameni invatati si s-a facut resimtit cu ajutorul neologismelor, textelor traduse, jurnalelor aparute prin anii 1700-1800,dar mai ales datorita religiei.

Context istoric – dovezi ale latinitatii:

• Dovezi ale latinitatii se regasesc atat sub forma influentelor romanice asupra limbii romane, cat si ca influente in ceea ce priveste cultura.

• Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru aparitia limbii române, a constat în învatarea limbii latine de catre populatia autohtona; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres si de eliminare treptata a limbii materne, traco-daca.

• Aceasta substitutie de limbi s-a produs în cadrul unui proces încet, îndelungat, pasnic si mai ales necesar; numai latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentantii imperiului - soldati, functionari publici, colonisti si comercianti. În astfel de conditii, limba latina era elementul de unitate si de coeziune, situat deasupra diversitatii sociale, politice, etnice si lingvistice.

• Poporul român, plămădit din romanizarea triburilor trace, s-a format în primele veacuri ale erei creştine pe ambele maluri ale Dunării.

• Procesul de romanizare, s-a început cu mult înainte de cucerirea

Daciei de către romani. Începănd cu anul 15 după Hristos, când a fost organizată provincia Moesia Inferior (Dobrogea şi o parte din Ungaria de azi) şi Moesia Superior (aprox. Iugoslavia de azi), geto-dacii vin în direct cu lumea romană. Atunci când Traian a supus Dacia (106), scrie istoricul Vasile Pârvan, “tot malul drept al Dunării era plin de oraşe şi cetăţi romane”.

• Deci procesul de romanizare a fost accelerat de cele două Moesii, provincii care au fost cucerite cu aproape două secole înaintea Daciei, fapt ce a determinat ca procesul de transformare a populaţiei romanizate în populaţie românească propriu-zisă să continue într-un ritm alert.

a) Romanizarea

Etapele formării limbii române

Factorii romanizarii:Factorii romanizarii:

- militarii, care cunosteau limba latina, iar dupa terminarea serviciului militar deveneau veterinari. O parte din ei asezandu-se in Dacia si raspandind cultura.

- colonistii, care erau adusi in numar mare din toata lumea (asezati in sate si orase ajutau la raspandirea limbii latine in randul dacilor).

- limba latina, este factorul essential al romanizarii(folosita in scoli,armata,judecatorii).

- modul de viata roman: imbracaminte, incaltaminte, obiecte de uz casnic si unelte preluate de autohtoni.

- cultura si viata sociala (scolile au influentat spiritualitatea autohtona).

b) Etnogeneza

• Traversarea Dunarii de catre majoritatea slavilor, a condus insa la imputinarea lor in nordul fluviului, astfel incat, pe teritoriul fostei provincii Dacia, amestecul dintre vorbitorii de limba latina si migratori, a inclinat balanta etnica in favoarea romanicilor .

• In ajutorul istoricilor vine si stiinta limbii lingvistice . Cercetarile lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii roamane, dat de lexic si structura gramaticala . Limba romana se aseamana cu celelalte limbi romanice, dar are si particularitati ce demonstreaza formarea sa in spatiul carpato-danubiano-pontic, si nu in peninsula Balcanica, cum afirma Robert Roessler in cartea sa ,,Studii romanesti…" publicata la Leipzig in anul 1871 .

• In lucrarea sa, Robert Roessler, afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa 106 . Este evident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii aveau nevoie de forta de munca si nu el statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou cucerite .

• Au mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000 de localitati iar niste inscriptii din alte provincii romane atesta prezenta soldatilor de origine daca . Din acea perioada dateaza toponimele si hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi (Donaris , Maris ,Alutus etc.) Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut dupa anul 106 ba mai mult si-au continuat existenta in acelasi teritoriu.

• Anul 602 , cand slavii au navalit in imperiul roman de rasarit , stabilindu-se acolo a marcat o data importanta in evolutia romanitatii rasaritene . Stabilirea triburilor slave si apoi a bulgarilor la sudul Dunarii a separat latinitate din peninsula Balcanica de cea nord-dunareana .

• Etongeneza poporului roman si formarealimbiii romane, reprezinta un proces asemanator cu cel care a dus la formarea tuturor limbilor si popoarelor romanice din Europa.

• Etnogeneza romanilor, reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre.

Substrat vs adstrat, definitii, exemplificari

• Substratul, reprezinta totalitatea cuvintelor/fenomenelor lingvistice, pe care o limba neolatina le-a mostenit din sistemul lingvistic.

• Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barza, brusture, catun, galbeaza, gusa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) de cuvinte mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte. Astfel, din slava avem: (aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte) cleste, boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba; din maghiara: chip, fel, gand, oras; din turca: alai, cismea, ciulama, ciubuc; din neogreaca: caramida, a pedepsi, prosop; iar din franceza: bancnota, a defini, geniu, stil etc.

• Adstratul, il reprezinta totalitatea imprumuturilor pe care o limba le-a realizat, si au dus la imbogatirea acestora.

Româna are anumite cuvinte care provin din latină, dar care însă nu au fost moştenite, ci împrumutate din alte limbi, precum slava, germana şi greaca.

Exemple de astfel de cuvinte includ:1. ulei, provenit din slava veche “olei”, împrumutată prin intermediul germanei din latinescul “oleum”. 2. cufăr, din poloneză “kufer”, care vine din germanul “koffer” (cf. englezescul coffer), împrumutat de

la “cophinus” (cf. englezescul coffin) 3. bere, din germană “bier”, cel mai probabil de origine latină, de la “bibere” şi deci provenind din

aceeaşi rădăcină ca şi “a bea” 4. rigă, un cuvânt vechi însemnând rege, împrumutat din greacă, unde a ajuns de la latinescul “rex”.

Reflectarea temei in literatură Creanga de aur (M. Sadoveanu)

• Cu o arhitectură tradiţională, „Creanga de aur” se structurează în 17 capitole, dintre care cel introductiv ar putea îndeplini funcţia de prefaţă. El se pliază pe structura prefeţei ca discurs editorial, folosind motivul manuscrisului încredinţat. Acţiunea se petrece în Dacia prefeudală, şi se desfăşoară între 780 - 797, mutându-şi locul în funcţie de personajul central: pe Muntele Ascuns ( capitolele II-III), în Bizanţ (capitolele IV-XVI), din nou la Munte (capitolul XVII).

• Tema romanului este regresia în timpul şi spaţiul primordial. Această temă se manifestă în cele trei motive fundamentale : iubirea, călătoria iniţiatică şi religia (sacrul).

• Povestea istorică începe în anul 780 d.Hr, când „bătrânii legii vechi”, monahii lui Zamolxis urcă pe „muntele cel ascuns” spre peştera Magului, al treizeci şi doilea Decheneu, preot al Daciei vechi.

• Locul este sacru, tăinuit şi nimeni, în afara celor aleşi, nu poate pătrunde în aria lui. Spre a întreţine magia locului, Sadoveanu nu dezvăluie numele muntelui, dar este vorba, evident, de Kogaionon, muntele sacru din mitologia geto-dacică, unde se afla sanctuarul lui Zamolxis sau locuinţa marelui preot dac.

• Mâhnit de înlocuirea religiei vechi cu creştinismul, bătrânul preot păgân îl alege, dintre ucenicii săi, pe Kesarion Breb spre a-l trimite într-o expediţie iniţiatică, pregătitoare pentru numirea sa ca al treizeci şi treilea Decheneu.

Reflectarea temei in cinematografie Reflectarea temei in cinematografie

Columna lui TraianColumna lui Traian• Columna lui Traian, este un monument antic

din Roma, construit din ordinul împăratului Traian, care s-a păstrat până în zilele noastre.

• Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în 113, basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. De aceea, columna lui Traian joacă un rol deosebit de important pentru întelegerea modului cum a luat nastere poporul român.

• Columna are o înăltime de aproximativ 30 de metri si contine 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone.

• Initial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul al XVI-lea, cu o statuie a Sfântului Petru.

“Columna si forul lui Traian”

1.(1.( Dacii Dacii ))

3.(3.( Romanii Romanii ))

2.(2.( Dacii liberi Dacii liberi ))

4.(4.( Colummna lui Traian Colummna lui Traian ))

Concluzii proprii:

• In primul rand, pe plan cultural, Romania era in urma cu multe aspecte, si de aceea dupa anul 1700, dorinta romanilor de a pleca la studii in occident a fost mult mai mare. Un exemplu ar fi, asa cum spune si George Calinescu, educatia data la Constantinopol, nu a fost mai satisfacatoare decat cea din occident, deci eductia apuseana era undeva la mijlocul acestor doua extreme, majoritatea preferand sa studieze in occident.

• In al doilea rand, ideea de literatura occiddentala a patruns foarte greu. De ce? Pentru ca aceasta trebuia sa isi pregateasca foarte bine intrarea, adica sa isi faca foarte bine temele, pentru a putea patrunde printre moravurile romanilor. (Secolul XVIII, aduce o imbogatire a lexicului, neologismele fiind considerate acum imprumuturi mai vechi. )

• In al treilea rand, ca si concluzie a occidentalismului, cartile de gramatica se inmultesc: Gramatica Romaniei - Radu Tempea (1797).

• In al patrulea rand, sustinem ideea lui G.Calinescu, in privinta textelor traduse, deoarece s-au facut traduceri romanesti, mai ales din literatura occidentala in Principatele unite si in Ardeal. Traducerile circulau mai ales sub forma de manuscrise sau se publicau, iar contactul cu occidentul se vede cel mai bine in literatura tradusa.

• In concluzie, putem spune ca Occidentul ne-a fost adus in Romania, daca putem sa ne exprimam asa de catre oameni invatati, si s-a facut resimtit cu ajutorul neologismelor, textelor traduse, jurnalelor aparute prin anii 1700-1800, dar mai ales datorita religiei.

• In ceea ce ne priveste, consideram ca religia a avut un rol foarte important, deorece cultura orientala este bazata in principal pe religie, iar din punctual nostru de vedere, din cauza religiei, occidentalizarea s-a produs asa tarziu si nu in anul 1700, cand s-a incercat prima data aceasta metoda.

Bibliografie:

• http://www.referat.ro/http://www.referat.ro/

• http://ro.wikipedia.org