Stilurile functionale ale lb. Romane 1. Tehnico stiintific
- corectitudine - precizie - concizie - sobrietate - bazat mai
mult pe ratiune si mai putin pe imaginatie. - caracterul impersonal
al comunicarii - cuvintele folosite cu caracter denotativ (sens
propriu) - folosirea frecventa a neologismelor, a cuvintelor de
specialitate. -evitarea folosirii regionalismelor, arhaismelor,
omonimiei. - TOPICA- nefixa
2.
Beletristic
- opus tehnico-stiintificului - dedicat mai mult imaginatiei si
mai putin ratiunii - texte obiective dar si subiective (
interjectii, vocative, diminutive, vb. La imperativ, interogatii
exclamatii) - caracter majoritar conotativ. - folosirea limbajului
din toate straturile limbii romane - ambiguitate(in poezia moderna)
- topica spectaculoasa - in poezie asistam la dizlocarii
neasteptate ale topicii 3. Publicistic
- stilul cel mai sensibil al inovatiei. - recurge la multe
figuri de stil (hiperbola) - foloseste citatul din surse sigure si
verificabile - folosirea titlurilor socante, eliptice de predicat -
foloseste atat limbaj denotativ, cat si conotativ are functie de
mediatizare a evenimentelor
4.
Juridic administrativ
- obiectiv si impersonal - accesibil - precis - vocabular
pronuntat specializat - forme fixe (articole, alineate, puncte,
sabloane) - specific domeniului public si relatiilor oficiale
institutii
5. Colocvial - grad sporit de subiectivitate - scrisoare, bilet,
text memorativ elemente de ambiguitate
Instantele comunicarii narative Autor: - persoana reala cu
identitate biografica Narator(fictiv):- vocea din text a autorului;
poate fi subiectiv, nonomniscient sau obiectiv omniscient.
Personajul: principal/secundar/episodic Cititor-naratar:-fictiv,
caruia naratorul i se adreseaza si caruia autorul ii proiecteaza un
anumit profil.
