sociologii

8/7/2019 sociologii

http://slidepdf.com/reader/full/sociologii 1/4

Max Weber* pentru a descifra lumea socială, cercetătorul trebuie să înțeleagă oamenii din

punct de vedere al subiectivității lor, al valorilor lor și nu numai pornind de la cauze șiconstrângeri exterioare

* Neutralitatea axiologică – savantul trebuie să evite transformarea valorile care îlcălăuzesc în perceperea realului în judecata de valoare. Altfel spus, convingerile sale

personale nu trebuie să intervină în evaluarea critică pe care o efectuează asupraevenimentelor* Deosebind astfel normele de realități, Weber așează sociologia pe un teritoriu

clar demarcat: cel al realităților* Sociologia este o știință comprehensivă și explicativă* „A înțelege prin interpretare activitatea socială” – acesta este întâiul demers

sociologic* trebuie să adopte un demers specific – metoda comprehensivă* Metoda comprehensivă – urmărește sa reconstruiască sensul pe care indivizii îl

atribuie activității lor; sociologul când aplică metoda comprehensivă nu maiconsideră fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare

* Actiunea socială – este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei înșiși sensacțiunii lor

* Weber sugerează că este necesară distincția între raportarea la valori și judecatade valoare

Formele acțiunii și ale dominației

4 tipuri ideale fundamentale:

* Acțiunea tradițională – ține de tradiție, de obiceiuri; majoritatea acțiunilorcotidiene aparțin acestui tip

* Acțiunea afectivă – determinată de pasiuni; ex: o palmă trasă în mod impulsiv* Acțiunea rațională de valoare – este animată de valori de ordin etic, estetic ori

religios; ex: aristocratul care își apără onoarea prin luptă* Acțiunea rațională de finalitate – este o acțiune instrumentală orientată spre un

scop utilitar și care implică o echivalență între scopuri și mijloace; ex: strategulmilitar care îșsi organizează armata și planul de luptă

Weber adaugă fiecărui tip de activitate un tip particular de dominare.

Dominarea: „ocazie de a găsi o persoana gata să se supună unui ordin cu conținutdeterminat”; determinarea este în mod necesar insoțită de o forma de legitimitate

3 forme de dominare și legitimitate tipice

* Dominarea patriarhală în cadrul familiei, puterea seniorilor în societatea feudală* Dominarea carismatică – ex: liderul carismatic* Dominarea legală – puterea dreptului abstract și impersonal care ține de funcție

și nu de persoană

Émile Durkheim

Unul din aspectele teoretice emise de fondatorul sociologiei franceze este cusiguranță conceptul de „integrare”. De ce și cum sunt integrați indivizii în societate?Integrarea traversează de la un capăt la celălalt cercetările conduse de Durkheim.Încă de la lucrarea sa "Despre diviziunea muncii sociale" (1893), în care pune

8/7/2019 sociologii


problema naturii și a cauzei evoluției societăților moderne spre o mai marediferențiere a funcțiilor sociale, Durkheim ridică problema originii ordinii sociale,contestă explicațiile artificiale, prin convenție, și propune o teorie bazată pe normă șisancțiune, ca fiind condițiile inițiale ale oricărei existențe în societate.

Dacă împrumuta de la Herbert Spencer teza generală a evoluției societăților moderne

către o mai mare diviziune a muncii, în analiză el se îndepărtează de această teorie.Pentru Durkheim, această schimbare macrosocială survine nu pentru că estenecesară și corespunde unei finalități oarecare, ci pentru că este provocată de cauzemecanice precum sporirea volumului, a densității populației și a raporturilor sociale.Aceste idei sunt reluate și aprofundate în Sinuciderea (1897).

O altă lucrare importantă („Formele elementare ale vieții religioase”) defineșteesența religiosului prin sacru. Sacrului trebuie să-i adăugăm credințele, ritualul și oBiserică, simbol al comuniunii credincioșilor. Sacrul este un element colectiv șiimpersonal.

Integrarea este un concept cheie pentru sociologia educației și a familiei, douăinstituții care contribuie la socializarea indivizilor

Auguste Comte

Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimuluistadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin fazateologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare îndezvoltarea omenirii de la copilărie spre maturitatea din cea de a treia fază, aspiritului pozitiv. Pozitivismul, știința și filozofia pozitivă nu mai caută explicareacauzelor obscure ale fenomenelor ci se mulțumește cu studiul datelor experienței.

Acest studiu nu este însă o simplă compilație de date ci tinde să descopere legilecare guvernează grupele de date și fapte care corespund diferitelor științefundamentale.

Gustave Le Bon

Psihologia mulțimilor

Gustave Le Bon este primul om de știință care s-a ocupat de studiul mulțimilor și alcomportamentului lor. Înaintea sa, subiectul fusese abordat doar de Gabriel Tarde, încadrul studiilor sale de antropologie criminală (studiile de psihologie socială ale lui

Tarde au fost publicate după lucrarea lui Le Bon) și Scipio Sighele care seconcentrase asupra tendințelor de violență criminală ale mulțimilor.

„Psihologia mulțimilor” a fost publicată în 1895. Editorul ei, Félix Alcan publicaseanterior lucrări ale unor sociologi iluștri ca Henri Bergson și Émile Durkheim. Le Bonse ocupă de comportamentul grupurilor pe care le numește „mulțimi psihologice”. Elarată că în anumite circumstanțe date, și numai în aceste circumstanțe, oaglomerare de oameni ajunge să posede caracteristici noi, complet diferite de celeale fiecărui individ care o compune. Elementul specific mulțimilor psihologice este căau un fel de suflet colectiv, fără îndoială având un caracter tranzitoriu, darprezentând caractere foarte nete. Acest suflet îi face pe indivizii care compun

8/7/2019 sociologii


mulțimea să simtă, să gândească și să acționeze în mod cu totul diferit de cel în carear simți, gândi sau acționa în mod independent. Colectivitatea devine astfel omulțime psihologică sau o mulțime organizată, care formează o singură ființă și sesupune legii unității mentale a mulțimilor.

Există anumite idei și sentimente care nu apar și nu se transformă în acțiuni decât în

cadrul unei mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă dinelemente heterogene, sudate la un anumit moment dat. O mulțime psihologică seconstituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc la formarea mulțimii fiind:

* sentimentul de putere, datorit numărului mare de indivizi care formeazămulțimea, amplificat prin dispariția sentimentului de răspundere personalăindividuală, ca urmare a anonimatului mulțimii;

* contagiunea mentală, care determină pe fiecare individ în parte să-i imite peceilalți, chiar dacă această comportare a sa este evident împotriva propriului interes;

* sugestia care este de natură hipnotică, sentimentele și gândurile fiind orientate în sensul determinat de hipnotizator.

Le Bon enunță următoarele teze:

* Mulțimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecățicritice. Individul din cadrul unei mulțimi nu mai este el însuși, ci un automat pe carepropria sa voință nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-omulțime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, își pierdecapacitatea de a judeca critic și se comportă în mod afectiv, având chiar manifestăriprimitive și barbare. În consecință, judecățile morale ale unei mase suntindependente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

* Mulțimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și extreme.Opiniile, ideile și credințele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în blocși considerate ca adevăruri sau erori absolute. Le Bon consideră că aceastăcaracteristică este specifică tuturor convingerilor care sunt generate prin sugestie(de exemplu, convingerile de natură religioasă) și nu pe baza unui raționament.

* Mulțimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmațiile cele maineverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acționându-se asupra imaginației lor.Ca urmare a credulității lor, mulțimile sunt ușor excitabile și nu pot fi convinse prinargumente;

* Mulțimile sunt capabile de a acționa împotriva interesului unora sau tuturorindivizilor care o compun;

* Mulțimile își schimbă foarte încet convingerile de bază;

* Mulțimile sunt capabile de asasinate, de incendii și de multe alte crime. În acelașitimp, mulțimile sunt capabile de acte de sacrificiu și de o dezinteresare mult mairidicate decât cele de care este capabil un individ izolat.

Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în modparticular pe Revoluția franceză. [12] [13] [14]

Dacă Le Bon arată care este puterea maselor, el nu este un admirator al mișcărilorde masă. În această privință modul său de gândire nu diferă de cel al lui Alexis de

8/7/2019 sociologii


Tocqueville care percepe mulțimile ca o adunare de individualități diverse care setransformă în mulțime printr-o omogeneitate anterioară, anume cea produsă prindemocratizare.[15].

Lucrarea lui Le Bon despre psihologiei maselor a fost publicată în numeroase ediții șitradusă în majoritatea limbilor de mare circulație, nu numai în perioada în care a trăit

ci și recent, în ediții critice.

Teorii ale lui Herbert Spencer

Traduceri ale lucrărilor sale s-au realizat în română, germană, ebraică, italiană,spaniolă, franceză, rusă, japoneză și chineză; i s-au oferit numeroase premii înEuropa și America de Nord. Filosofia sa s-a dovedit utilă pentru politicieniiconservatori, nu numai prin aplicabilitatea ei către ierarhia claselor sociale, dar șipentru concepția ei asupra justiției sociale care punea accent pe responsabilitateaindividului pentru natura și acțiunile sale. Spencer a fost un sustinator al "legiilibertății egale", un principiu de bază al liberalismului care susține că orice individeste liber să facă ce dorește atâta timp cât nu îi dăunează altui individ.

Documents

sociologii