Functionalismul

Se incadreaza in teorii ale consensului social si anume prin faptul ca aceste teorii vad normele si valorile ca fundamentale in organizarea societatii, ca centrandu-se pe notiunea de ordine sociala iar schimbul producandu-se in mod ordonat. Atat functiile cat si teoriile complementare ale conflictului se incadreaza in paradigma factorilor sociali( sunt pe sursa durkheimiana).Elementele de gandire si actiune individuala decurg din schema acestor fapte sociale. Ca metoda poti folosi chestionarul, analiza statistica a datelor.Functionalismul structural se centreaza pe notiunea de functie si de structura dar nu se identifica cele doua ( pot fi structuri care san u aiba functie sau invers) ex. Sinuciderea este fenomen dar nu si institutie.

Functionalismul lui Parsons

Functionalismul este un set de activitati indreptate spre realizarea unei nevoi. Dupa Parsons orice sistem contine 4 imperative functionale ( angili)

1. adaptarea-un system trebuie sa faca fata la toate exigentele externe ( are dublu sens – fie se adapteaza mediului, fie adapteaza mediul la nevoi)

Ideea performativitatii sistemului – daca manifesta performanta2. atingerea scopului – trebuie sa-si desfasoare si atinga scopurile pentru care a fost definit3. integrare – un system trebuie sa-si regularizeze relatiile dintre partile componente4. latenta – mentinerea configuratiei, a patternurilor

Fiecarui imperativ functionalist ii corespunde un system de actiune.a) Organismul comportamental care reprezinta sistemul de actiune ce realizeaza functia

de adaptare prin ajustare si transformare a lumii interneb) Sistemul personalitatii prin care se defineste sistemul de scopuri si mobilizarea

resurselor pentru atingerea lorc) Sistemul social se ocupa cu functia de integrare prin controlul partilor componented) Sistemul cultural realizeaza functia de latenta – furnizeaza actorilor normele si

valorile ce-I motiveaza in actiuni ( structurile mele rationale sunt date de stilul de viata) ex: nu poti fi mama exceptionala si profesionista in acelasi timp sau om cult cu ganduri materiale

Sistemul actiunii mediul actiunii Informatia inalta sistem cultural functia inalta Ierarhia functiilor conditionante sistem social ierarhia functiilor de controlEnergie inalta sistem personalitatii energie inalta( conditii)Societati deschise organismul comportamental societati inchise Mediul act-mediu fizic si organic

Nu e vorba de supranatural ci de lumea metafizica ( cum abordeaza societate problema incertitudinii)

Orice instanta trebuie sa aiba in spate un fundament etic sau metafizic. Exista ordine si interdependenta intre parti, sistemele tind spre echilibru, un system are un impact asupra celuilalt sitem, prin aceste elemente sistemele controleaza sursa si controlul schimbarii.Acest agil este mai degraba un instrument metodologic decat o descriere a realitatii.

Sistemul culturalParsons – determinant cultural. Cultura mediaza intre actori si integrarea intre personalitate si sistem social.

1

Fenomenul cultural poate deveni element al altor sisteme; apare in sistemul social dar si in cel al personalitatii prin norme si valori, idei, simboluri. Se transmite prin mecanisme de invatare si socializare in cadrul sistemului personalitatii, fiind simbolica si subiectiva.La nivel de individ se manifesta prin emotii.La nivel de sistem se manifesta prin practici.

Sistemul social – pluralitate de actor ice interactioneaza unii cu altii intr-o situatie care are cel putin un aspect fizic sau de mediu si sunt motivate de tendinta de optimizare a gratificarii si ale caror relatii in situatiile lor sunt definite si mediate de simboluri impartasite.

Interactiunea este studiata de Parsons in termini de status-rol.Status - pozitia structurala in cadrul sistemuluiRol - ce face actorul in pozitia respectiveActorul este vazut in complexul de status –rol pe care il achizitioneaza.

1. pentru a functiona sistemul social trebuie sa coopereze in mod compatibil unele cu altele.2. pentru a supravietui sistemul social trebuie sa aiba suportul celuilalt system.3. sistemul social trebuie sa realizeze nevoile actorilor4. trebuie sa solicite o participare adecvata din partea membrilor sai.5. trebuie sa aiba un minim de control asupra comportamentelor potential distrugatoare.6. sa solicite un limbaj in scop de supravietuire.Parsons se centreaza asupra sistemului social iar cand o face asupra individului, o face din

perspective sistemului.Integrarea configuratiei de valori de catre individ se face prin mecanisme de internalizare si

socializare. Cu alte cuvinte, atunci cand oamenii isi urmaresc interesele ei de fapt servesc interesele sistemului ca intreg.

Prin socializare structura de nevoi si dispozitii modelate de societate leaga copii de sistemul social si furnizeaza mijloacele prin care nevoile si dispozitiile pot fi satisfacute. Nu exista un spatiu acordat creativitatii. Deoarece normele si valorile inculcate in copilarie tind sa fie foarte generale, ele nu pregatesc copiii pt situatii specifice, posibile de intalnit ca adulti si astfel socializarea continua pe parcursul intregii vieti.

Identitatea nu este un dat ci un proiect. Complementar in sistemul de integrare are nevoie de control.Un sistem social puternic trebuie sa fie flexibil.Sistemul social ofera o pluralitate de oportunitati de rol care permit unor personalitati diferentialte sa se exprime fara a ameninta integritatea sistemului.Parsons identifica 4 subsisteme in societati:

economia politica familia comunitateaEconomia – adaptarea la mediu prin munca, productie si alocare.Politica – functia de atingere a scopului prin urmarirea obiectivelor societare catre actori si

internalizarea acestora.Latenta – se realizeaza prin scoala si familie – transmiterea culturala catre actori si

internalizarea acestora.Comunitatea – societala coordoneaza comportamentele variate ale societatii.

Sistemul personalitatii la Parsons - slab dezvoltat si controlat de sistemul cultural si social.Independenta sistemului personalitatii se creeaza prin relatiile sale, caracteristicile propriului organism si prin unicitatea propriei sale experiente.Sistemul personalitatii este definit ca sistemul organizat al motivarii si orientarii actiunii actorului. Componenta de baza este nevoia – dispozitie care se diferentiaza de tendintele innascute ale

2

persoanei si care apartine sistemului biologic. Nevoia dispozitie se achizitioneaza prin procesul actiunii in sine fiind modelata de situatia sociala.Ex: teoria motivatiei – nevoi biologice si de securitate sau se motiveaza pe actiune( autonomie situationala)

Nevoia dispozitie constringe actorii sa accepte sau sa respinga obiectele din mediu, sa caute altele daca cele existente nu-I satisfac partea active.Parsons distige 3 tipuri de baza ale nevoii dispozitie:

1. cel care sileste , constringe actorii sa caute dragostea si aprobarea2. include valori internalizate ce conduc actorii sa observe standarde culturale variate3. sa ofere si sa obtina raspunsuri adecvateParsons – relatiile dintre creative si adaptativ se orienteaza spre adaptativ urmarind integrarea

sistemului personalitatii in sistemul social. El considera ca mai intai de toate actorii trebuie sa invete sa se vada intr-un mod care se potriveste cu locul pe care il ocupa in societate. Ex: cv-ul la angajareIn al doilea rand, asteptarile de rol sunt atasate fiecarui rol de actorul individual.In felul acesta se produce invatarea autodisciplinei, internalizarea orientarilor de valoare.

Nonintegrarea este o problema a sistemului social si care trebuie depasita. Teoria lui Parsons depsre sistemul personalitatii are influente durkheimiene : problema identitatii si freudiene: problema superegoului.Organismul comportamental – se bazeaza pe constitutia genetica, se fundamenteaza pe procesele de conditoonare si invatare ce se produc pe parcursul vietii individului.

Teoria schimbarii

Are influente din biologie, de aceea s-a si numit o paradigma a schimbarii evolutiveNotiunea de diferentiere.

Orice societate este constituita dintr-un set de subsisteme ce difera in termeni de semnificatie functionala si structura. Cu cat societatea evolueaza, cua tat noi sisteme evolueaza in termni de upgradare adaptativa. Societatea isi imbunatateste posibilitatile de a rezolva probleme.Din aceasta perspective rezulta ca ceea ce e important este performativitatea, raportul input-output al sistemului.

Diferentierea genereaza noi probleme ale integrarii. Diferentierea afecteaza si sistemele valorice cu cat societatea se diferentiaza, cu atat sistemele valorice se ordoneaza la un nivel mult mai ianlt pentru a putea legitima o varietate mai larga a scopurilor si functiilor subunitatilor.Acest mecanism de diferentiere nu este unitar, evolutia este pe baza de cicluri. Evolutia sistemului are 3 stadii:

primitiv intermediar modernDiferentierea se face pe baza dimenisunilor culturale. De la primitiv la intermediar se face prin

limbaj( scris) , de la intermediar la modern prin coduri institutionalizatea le codurilor normative. Analiza procesului de evolutie nu se face in termeni de proces ci prin model de explicare comparativa.

Mijloacele generale ale interschimbarii1. banul – mediu simbolic2. putera politica3. influenta4. angajamentle de valoareForta simbolica a acestor medii e mai puternica decat a banilor. Mediile simbolice au

capacitatea de a fi create si de a circula in societatea extinsa.

3

Ele pot in felul acesta sa extinda puterea politica permitandu-i sa circule libera si sa influenteze sistemul social. Prin putere liderii isi intaresc sistemul ploitic precum si societatea in intregul ei.

In mecanismul de utilizare a mediilor generalizate ale interschimbarii antreprenorii de media care la randul lor modifica directiile in are sistemul media se desfasoara. Acestia detin si ei puterea si influenteaza societatea.

Functionalismul lui Merton

Orientarea spre o teorie de rang mediuMerton se detaseaza de unele din postulatele de baza ale functionalismului.

1. cel care sustine ca toate practicile standardizate sunt functionale pt societate ca intreg si pt indivizii din societate. Merton considera ca acest postulat este valabil pt soc mici, pt culturile primitive.

2. cel al functionalismului universal – toate formele si structurile culturale socialmente standardizate au functii pozitive. Merton arata ca e posibil sa avem traditii, idei care nu au functii pozitive.

3. indispensabilitatii – ca toate functiile si structurile din soc ii sunt acesteia necesare. Merton considera ca ar trebui sa admitem existenta unor alternative structurale si functionale in soc pt k altfel nu am putea explica schimbarea.

Critica pe care o face Merton functionalismului clasic este mai degraba empirica, nu teoretica. El pleaca de la a defini ca functie si considera ca functionalismul este acea consecinta observata care produce adaptarea sau ajustarea unui sistem dat.

Orientarea numai asupra consecintelor pozitive este o atitudine ideologica, nu stiintifica. In consecinta, Merton se orienteaza pe disfunctii: orice structura poate avea si consecinte negative asupra sistemului social.

In afara de functii si disfunctii Merton a identificat nonfunctiile – cand consecintele unei structuri asupra mediului social sunt irelevante pt sistem. Pentru a vedea daca fucntiile pozitive prevaleaza in raport cu disfucntiile Merton a introdus conceptul de baalnta neta. Un concept noninstrumentabil dar util pt sociolog in identificarea semnificatiilor problemei.

Conceptul de analiza functionalaDiferenta intre functiile latente si functiile manifeste( fct identificabile) –> consecinte

neanticipate ale actiunii care pot fi: functionale, disfunctionale sau nonfunctionale( nu sunt relevante)

Conceptul de serendipitate – tine de consecinte neanticipate ale actiunii si care obliga la reevaluarea cercetarii.Merton recunoaste ca nu toate strcuturile sunt indispensabile sistemului soc. Pot exista struc disfunctionale care continua sa functioneze. Aceste elemente fac din teoria functionalista si o teorie a schimbarii. Conceptul de consecinte neanticipate ne obliga la reevaluarea actiunii, la fel si serendipitatea; in mod similar structurile disfunctionale ce continua sa existe.

Relatia intre structura sociala si anomiePresupozitia este ca structura sociala exercita o presiune definita asupra unor persoane pt a

se angaja in comportamente nonconformiste si nu conformiste.Cultura – set organizat de valori normative ce guverneaza comportarea si care este comnun membrilor unei societati sau unui grup.

Struc soc reprezinta un set organizat de relatii sociale in care membrii unei societati sau grup sunt implicati in mod variat. Exista doua elemente ale struc soc si culturale:

4

1. consta in scopuri, teluri si interese definite cultural. El cuprinde cadrul refentialului aspirational. Aceste scopuri sunt mai mult sau mai putin integrate si implica grade variate de prestigiu.

2. tine de structura sociala, defineste, regleaza si controleaza modurile acceptabile de realizare a scopurilor.

Fiecare grup social grupeaza telurile cu reglementarile morale sau institutionale ale procedurilor cerute pt indeplinirea telurilor. Aceste norme regulatoare si imperativele morale nu coincid in mod regulat cu normele tehnice sau ale eficientei. Ex: nu ti se spune sa fii corect ci eficientAtunci cand accentul pus pe scopuri variaza independent de accentul pus pe mijloacele institutionale , avem de a face cu o malintegrare culturala: anomie, cand intre norme si capacitati culturale exista o ruptura.

Cultura solicita un anumit tip de comportament iar structura sociala ii blocheaza producerea.Cea de a doua situatie cand oamenii actioneaza potrivita cerintelor institutionale dar nu si in conformitate cu valorile culturale, atunci cand activitatile instrumentale devin scopuri in sine si cand oamenii adera la comporatemnte prescrise ritualist. In acest caz vorbim de societate desacralizata, carecterizata prin neofobie.

Critici asupra functionalismuluia) de natura substantialista sau anistorica. Aceasta limita este legata si de incapacitatea de a

trata problema schimbarii sociale; problema conflictului. Fct are o tendinta de a supraestima relatiile armonioase, consensul, de a dispretui conflictul, dezordinea si schimbarea iar aceasta deriva din rolul secundar acordat individului.

Acesta se integreaza din cauza credintei intr-un standard de valoare, nu din pricina utilitatii sau satisfacerii unui interes personal. Oamenii sunt constransi de fortele culturale si sociale. Ex: societatea romana nu a fost marxista ci functionalista

b) de natura metodologica si logica – teoria este vaga si neclara. Ce ar fi o fct, o structura? Cum putem evalua contributia unei parti la intreg?

- incapacitatea de a permite comparativism sociologic- teleologia si tautologia sunt cele mai importante probleme logice ale fct, considera altii.

Teleologia – perspectiva ca soc ar avea scopuri sau teluri; in intentia de a atinge aceste scopuri societatea isi creeaza institutii si structuri specifice. Din aceasta perspectiva a actiunii ea ar fi teleologica iar din perspectiva logicii avem tautologia , ceea ce urmeaza e derivat din premisa.

In acest context ce ar fi familia? – perpetuarea societatii, socializare- rationament circular: explicam familia prin premisa si invers

Neofunctionalismul

Reprezentanti : Jeffrey Alexander si Paul Colomg- se fundamneteaza pe o critica a functionalismului- nucleul dur preluat din fct: societatea este alcatuita din elemente ce interactioneaza unul cu

altul prin patter.Componentele sistemului se coreleaza simbiotic. Interactiunea nu este determinata de o forta

atotcuprinzatoare. Neofunctionalistii refuza orice determinism monocauzal, este deschis si pluralist.Ceea ce urmaresc ei este o posibilitate sociala, nu un fapt realizat. Echilibrul este un punct de referinta, nu un decriptor al vietii indivizilor. Neofct recunoaste rolul personalitatii, culturii si sitemului social dar considera ca interpenetrarea dintre aceste subsisteme produce tensiuni care sunt surse ale schimbarii si controlului.

Procedeele de diferentiere genereaza schimbarea sociala. Ea nu este produsul conformismului si al noului ci mai degraba al constrangerilor institutionale si individuale. Neofct

5

considera ca procesul de diferentiere progresiva poate fi insotit si de fenomene opuse, de nediferentiere.In viziunea lor, diferentierea se leaga de grupuri soc iar schimbarea este in relatii de putere, conflict si contigenta.Unele grupuri militeaza pt o mai mare diferentiere, altele se opun.

Problema efectelor diferentierii era vazuta de fct ca apartinand mecanismului de reintegrare. Neofct considera ca acest aspect este deschis. Efortul de a depasi dilema individ-sistem, neofct au introdus un concept de antreprenori institutionali( influenta weberiana) cei care aflati in pozitii strategice confera directie si impetuozitate procesului de diferentiere.Acesti antreprenori au abilitatea de a cristaliza orietari simbolice, largi in noi moduri, de a articula scopuri specifice si de a organiza cadre organiationale normative noi in scopul lor institutional.

Accentul cade pe coalitia dintre antreprenori sau conflictele. Salveaza notiunea de persoana, de om de actiune. Se deschid spre alte teorii: weberianism, marxism, durkheism.

Societatea civila – campul actiunii, solodaritatii, ce sustine viata publica dincolo de lumea economica si a statului. Societatea civila curpinde individualismul voluntar si solidaritatea colectiva.

Teoria conflictului – Ralph Dahrendorf

La prima vedere este o reactie la functionalism.Presupozitii de baza:

- orice societate este subiectiva in orice moment al schimbarii. Schimbarea este deci pretutindeni.

- Orice societate experimenteaza conflictul social care este pretutindeni- Orice element din societate contribuie la schimbarea ei- Orice societate sta pe constrangerea unor membrii de catre altii.

Fiecare proprietate este opusul uneia din teoria functionalista.Dupa R.D. teoria consensului si teoria conflictlui sunt parti dintr-o teorie socilogica mai

larga, sunt complementare.Conflictul duce la consens si integrare iar aceasta din urma genereaza conflictul. In acest cadru nici termenii fct, nici ai conflictului nu pot avea pretentie de maxima generalitate.Unele probleme sunt atacate in teoria consensului, altelel nu.

Dupa R.D viata sociala prezint o distributie diferita a autoritatii. Autoritatea sta in pozitii, nu rezida pe individ.

Importanta este structura pozitiilor si conflictul dintre ele. Orice autoritate implica subordonare si superordonare.In mod similar, asociate pozitiilor exista asteptari. Autoritatea nu este fenomen social continuu, o persoana detine autoritatea intr-un anumit domeniu, nu si in altul, poate fi pe pozitie superordonata intr-o schema.

Persoana care detine autoritatea intr-o pozitie are interese contradictorii de substanta si directie cu cei aflati in subordonare.

Dpdv al intereselor, ele nu au interese comune; grupurile dominante cauta sa mentina status-quo-ul in timp ce cele subordonate cauta sa-l schimbe. De aceea autoritatea are o legitimitate precara, incat asteptarile asociate pozitiilor sunt diferentiate.Asteptarile asociate de rol sunt de regula inconstiente, interesele latente le numeste R.D

Interesele latente care au devenit constiente -> manifeste.R.D. distinge 3 tipuri de grupuri:

1. cvasigrupuri sau agregat cu pozitii, cu interese de rol identice2. de interes – dispune de o structura, o forma de organizare, program si un personal aferent: se

angajeaza in conflicte de grup3. in conflictR.D. considera ca in conflict mai sunt necesare conditii tehnice( personal adecvat),

politice( climat politic general), sociale( exista legaturi de comunicare)

6

Apropierea de Marx sta in : jocul de suma nula, omul nu intra niciodata in relatie cu altcineva doar ca simplu individ ci ca membru al unui grup, partid; conflictul duce la schimbare si dezvoltare.

Influente de tip Pareto- conceperea conflictului in termeni de putere- ideea inevitabilitatii conflictului

Despartirea de Marx consta in neacceptarea ideii cum ca lumpe proletariatul ar constitui clasa revolutionara , pt ca acest grup este deprivat de notiunea de sansa; sunt mai degraba conservatori.Imbratiseaza o viziune tocquviliana – un grup are de castigat de pe urma unui conflict.

Criticile teoriei lui Ralph DahrendorfI se reproseaza faptul ca este o teorie eterogena si functionalista si marxista; teoria sa este

adaptata situatiilor de conflict in timp ce functionalismul – sistemului de ordine. Conflictul si ordinea apartin aceleiasi realitati.

Randall Collins – considera ca contributia lui R.D la teoria conflictului este ca a adaugat un nivel micro la o teorie macro. Orientarea spre teoria conflictului este data de faptul ca il considera procesul central al vietii sociale. Conflictul nu este bun sau rau, este important.Punctul sau de plecare este individualismul metodologic dar cu considerarea structurilor soc ca fiind indispensabile actorilor, produse de ei, interactiunile sunt esenta lor. Struc soc nu sunt extreme si coercitive, sunt patternuri ale interactiunii.

Fundamentele teoriei lui Collins sunt Marx si Weber dar si fenomenologia sietnometodologia.Omul este vazut ca o fiinta sociabila dar inerent conflictuala in rel soc.

Conflcitul este utilizat in relatii si actiuni. De regula oamenii cauta sa-si maximizeze statusul subiectiv si acest lucru depinde de resursele lor dar si ale aelora cu care trateaza. Omul este interesat de sine iar ciocnirile sunt posibile intrucat seturile de interese sunt inerent antagonice.

Prin ideea de resurse Collins se orienteaza spre notiunea de stratificare.Partea de individualism metodologic se manifesta sub forma a 3 principii:

1. oamenii traiesc in lumi subiective autoconstruite2. alti oameni au puterea sa influenteze, chiar sa controleze experienta subiectiva a individului3. oamenii incearca sa controleze individul care i se opune, de unde si notiune de conflict

interpersonal.Collins incearca sa uneasca perspectiva individualista de cea marxista si cinsidera omul asa cum este, adica o persoana care cauta sa obtina satisfactie si care evita lipsa de satisfactie.Omul nu este o persoana intreg rationala, este vulnerabil la apeluri emotionale in efortul de a gasi satisfactie.

Orientarea spre nivelul macro vizeaza stratificarea in termeni de aranjamente ce afecteaza interactiunea.

1. collins introduce notiunea de resurse pa care le poseda actorii. Actorii cu resurse materiale considerabile pot rezista la constrangere, pot modifica constrangeri in timp ce aceeia cu resurse mai putine sunt predispusi la constrangeri materiale la nivel de ganduri si actiuni.

Caz.1 pot propune scopuriCaz.2 scopurile propuse diferentiaza actiunile oamenilor.

2. un alt element, o situatie de inegalitate este aceea in care cei ce controleaza resursele vor incerca sa exploateze pe cei ce nu au resurse.

3. macanismul este unul obiectiv in urmarirea propriilor interese ( influente marxiste).4. dupa Collins ar trebui sa privim fen culturale precum credintele, idealurile din pdv al

intereselor, resurselor si putriiGrupul care detine resurse si putere isi poate impune ideile de sistem asupra intregii societati.

7

Propozitii de bazaExperientele de tipul a da ordine si a primi ordine reprezinta principalele determinante ale

conceptiilor si comportamentelor individului.Cu cat cineva este in stare sa dea ordine, cu atat este el mai asigurat formal, se id cu

idealurile organizatiei in numele careia isi justifica ordinele.Cu cat cineva primeste ordine, cu atat este mai servil, fatalist, alienat, conformist in raport

cu exteriorul, neincrezator in ceilalti, interesat doar de recompensa externa( salariu), amoral.

Prescriptii metodologiceSociologii ar trebui sa faca studii complete si comparative despre statificare. Sociologii

trebuie sa caute cauza/le unui fenomen social.El a aplicat modelul pe conflictul dintre sexe si generatii.

Familia – o arena a conflcitului sexuala in care barabtii sunt victoriosi iar femeile supuse unui tratament discriminatoriu.

Collins considera ca adultii dispun de resurse ca: experienta, marimea, puterea, abilitatea de a satisface nevoile fizice ale tinerilor.

Tinerii au resurse ca: atractivitatea fizica.Din cauza distribuirii inegale, adultii ii domina pe tineri. Pe masura ce acestia se maturizeaza ei achizitioneaza noi resurse si rezista dominatiei - apare conflcitul intre generatii.

In mod similar si organizatiile sunt arene ale conflcitului iar una din strategiile cle mai des utilizate este controulul prin recompensare materiala. Orientarea lui Collins a fost de a construi o teorie explicativa de natura holistica.

Interactionismul simbolic ( i.s )

Reprezentanti : George M. Mead Charles Cooley

W. Thomas Herbert Blumer Erving Goffman

Radacini istorice:1. pragmatismul: nu exista o realitate adevarata dicolo de lumea reala. Aceasta lume reala este

creata in mod activ pe masura ce actionam in si spre lume – oamenii isi reamintesc si-si fundamenteaza cunoasterea pe ceea ce s-a dovedit util lor.

Definitia pe care o dam obiectelor sociale si fizice este in functie de utilizarea pe care o dam acestora. Prin urmare, daca dorim sa analiam modul in care actorii actioneaza trebuie sa ne bazam intlegerea pe ceea ce ei fac in mod concret in lume.Din pragmatism, i.s preia:

- centrarea pe interactiunea om-lume- perspectiva dinamica asupra omului si asupra lumii- importanta atribuita abilitatii omului de a interpreta lumea.2. behaviorismul – radical care a fost interesat de comportamentele observabile ale individului

si s-a centrat pe stimulii ce solicita raspunsuri/ comportamenteI.s pune accent pe aspectele ascunse ale comportamentului. Orice act contine atat aspecte

deschise, cat si aspecte ascunse ale actiunii umane, iar atentia , perceptia, imaginatia, ratiunea, emotia sunt vazute ca parti ale actului si sunt implicate in activitati umane.

8

Ideile fundamentale ale lui George MeadMead critica punctul de vedere al psihologiei sociale traditionale care se orienteaza pt

explicarea experientei sociale spre psihologia individului. Mead considera prioritar in explicarea experientei sociale lumea sociala.

Intregul ( soc) este prioritar partii ( individului). Intregul precede spiritul individului, atat logic cat si istoric, temporal.

Elementul cheie este actul, unitatea primitiva a teoriei sale. Act- luat de la behavioristi ca oportunitate, ci nu ca o constrangere: Mead identifica 4 stadii de baza si interactionare ale actului:

1) stadiul impulsului – exprima stimularea imediata senzuala. Actorul ar putea raspunde pe negandite si imediat la stimuli; dar e mult mai probabil ca va lua in calcul situatia, experienta anterioara si rezultatele anticipate viitoare ale actorului.

2) Perceptia in care actorul cauta si reactioneaza la stimuli. Perceptia implica stimuli de intrare, precum si imagini mentale pe care le creeaza. Omul reflecta asupra stimulilor, ii evalueaza mental. Perceptia si obiectul nu pot fi separate una de alta( denumirea se identifica cu obiectul)

3) Manipularea – se construieste actiunea in raport cu obiectul. Construim alternativele actiunii.

4) Consumul – satisfacerea impulsului initialStadiile nu sunt liniare, se intrepatrund.

Al II-lea element – gesturile – mecanism de baza in interactiun. Tin mai degraba de comportamentul nonverbal si nu sunt specific umane. Exista conversatii de gesturi – semnificante si nonsemnificante.

Gest semnificant – gest vocal, dar nu in totalitatea lor. Limbajul este gestul vocal semnificant al omului. Poate fi auzit. Putem avea un oarecare control asupra lor. Ele pot afecta atat emitatorul, cat si receptorul. Ele au furnizat contextul pt organizarea sociala in societate.

Exista gesturi fizice – forme de comunicare care nu pot fi vazute de toti si nu avem control asupra lor.

Simboluri semnificante – acel gest pe care numai fiinta umana il poate face, numai cand dispunem de simboluri semnificante putem avea o comunicare adevarata, in termeni de limbaj.

Limbajul este un transfer in care un simbol raspunde la semnificatie in experienta primului individ si solicita semnificatii la cel de al 2lea. In orice conversatie sunt transferate semnificatii. Limbajul sau simbolurile semnificative solicita aceleasi raspunsuri la oameni, stimuleaza in acelasi mod si permit astfel oamenilor sa fie stimulatorii propriilor actiuni.

- proces de tipizare a experienteiTransmiterea de limbaj se produce printr-o conversatie de gesturi. Functia gestului este de a face

ajustarile posibile intre persoanele implicate in conversatie. De regula, noi suntem mai atenti la simboluri si gesturi semnificante si mai putin la cele nesemnificative. Nu luam in seama limbajul trupului si nu ne ajustam comportamentele la limbajul trupului celuilalt.

Mead – prin simboluri semnificante sunt posibile procesele mentale. Numai prin limbaj este posibila gandirea. Gandirea este o conversatie pur si simplu internalizata sau implicita a individului cu sine prin mijloacele unor asemenea gesturi.Prof. exista indivizi care nu pot aprecia info adverse si le efrica sa ia, sa accepte info pe care nu le pot intelege – pb de conversatie interioaraNu te poti intelege cu el pt k subiectul acela ii genereaza o frica formidabila si se blocheaza.

Gandirea este in acelasi timp si o conversatie cu ceilalti. Exista un proces mai mul behaviorist, nu psihologic. Gandirea e un proces de raspuns. ( la ce simboluri semnificante se blocheaza celalalt? Exista niste traume)

9

Procese mentale si spirit la Mead

Mead defineste inteligenta in sensul cel mai larg – ajustare mutuala a actelor diferitelor organisme. Si animalele dispun de o astfel de inteligenta, printr-o converatie a gesturilor se adapteaza unele la altele.

Oamenii se pot adapta prin simboluri semnificante sau nesemnificante. Capacitatea lor de adaptare e mai mare. Ceea ce este crucial pt inteleigenta reflexiva a fiintelor umane este abilitatea de a-si inhiba temporar actiunea, de a-si amana reactiile la un stimul – 3 componente ale acestui fapt de amanare.

1) Oamenii sunt capabili sa organizeze in spiritele lor aria posibilelor raspunsuri la o situatie. Capacitatea de a construi strategii alternative.

2) Sa testeze mental, printr-o conversatie interioara cu sine, variatele posibilitati ale actiunii. Animalele nu dispun de aceasta capacitate, de aceea ele utilizeaza un sistem de incredere – eroare. Omul care dispune de acest mecanism, are capacitatea sa evite reactionarea la primul stimulus, sau cel mai important el are posibilitatea sa aleaga dintr-un set de alternative – va mari p% ca alegerea facuta sa se potriveasca situatiei.

Inteligenta este in mare masura o problema de selectivitate.Cele 2 sensuri ale constiintei:

a. Cel subiectiv – la care numai actorul are accesb. Cel al inteligentei reflexive, al modului in care reflectam asupra lumii sociale.Constiinta nu este localizata in creier, nu este substantiala, este functionala. Ea apartine lumii

obiectie, este o caracteristica a mediului in care ne gasim. In creier nu se produce decat fenomen fiziologic.Imaginile menatale nu sunt localizate in creier, ci sunt fenomene sociale. Imaginea mentala este o isotire a memoriei. Asemenea iamgini care, ca simboluri, joaca atat de mult ca parte de vorbire apartinand mediului.

Meaning – sens / inteles rezida in cadrul actului social. El este raspandit in comportament si devine constient cand este asociat cu simboluri. Astfel, oamenii se pot angaja in comportamente cu sens chiar daca nu sunt constienti de sens. Ex: managerul general care n-a citit mail-ul profului

Precum constiinta si spiritul este definit de Mead ca proces si nu ca lucru: o conversatie interioara cu sinele si care se regaseste in rel sociala ( o persoana spirituala e o persoana care e macinata de un adevar care-I transforma comportamentul)

Adevaruri interioare care se traduc in conversatia cu sinele. Spiritul se naste si se dezvolta in cadrul procesului social si este parte integranta a lui. Procesul social precede spiritul si nu este asa cum cred unii, un produs al spiritului. O caracteristica distincta a spiritului este abilitatea individului nu pur si simplu un simplu raspuns al celuilalt , ci raspunsul comunitatii ca intreg.

Acest lucru confera individului ceea ce numim spirit. A face orice inseamna acum un anumit raspuns organizat. Daca cineva are in sine acel raspuns, el are ceea ce numim spirit.Cand dai raspunsul in calitate de sine, in spatele sau se afla raspunsul comunitatii ca intreg – numai atunci esti spirit.

- asumarea intregului – comunitatea ca intreg.

Sinele

Weber – asumarea raspunsului pt ceilalti - bogatia – sursa si raspundere pt ceilaltiSinele este fundamentat pe abilitatea de a se lua pe sine ca obiect.( atat subiect cat si obiect)

Sinele presupune comunicarea cu oamenii; el se produce prin dezvoltare si prin activitate si relatii sociale. Sinele nu se naste in afara experientei, dar odata aparut, el poate exista in absenta contactului social, dar asta nu inseamna ca se manifesta in toate momentele vietii. Sinele se interrelationeaza cu spiritul.

10

Pe de alta parte, sinele si reflexivitatea sunt esentiale in dezvoltarea spiritului. Trupul nu este sine decat atunci cand spiritul s-a dezvoltat.Daca gandim sinele, acesta este un proces social, parte a procesului social general. Ex: chisinau –frumusetea si rafinamentul fetelor ca proces de spiritualizare. Valorile culturale dominante devin proiect.

Mecanismul general pt dezvoltarea sinelui este reflexivitatea (abilitatea de a se pune in locul celorlalti si de a reactiona precum reactioneaza ei ( totala trasnparenta – comunicare)

Oamenii sunt capabili sa se examineze pe sine asa cum ceilalti i-ar examina. Prin mijloacele reflexivitatii, intoarecerea experientei individuale asupra sinelui, intregul proces social este transferat la nivelul experientei indivizilor implicati in el. Prin asemenea mijloace care permit individului sa ia in calcul atitudinea celorlalti fata de sine individual devine constient capabil sa se ajusteze la acest proces si sa modifice procesul rezultat in orice act social dat, in termenii ajustarii la el. Numai asa se poate naste conversatia, in calitate de sine, nu de eu.

Oamenii ajung sa se examineze impersonal, obiectiv si fara emotii pt ca se pun in aceleasi campuri ale experientei. Oamenii nu se pot experimenta in mediul direct decat prin intermediul altora. Numai asumandu-ne valorile celorlalti suntem capabili sa ne intoarcem la boi.Dupa Mead exista 2 stadii ale genezei sinelui:

1. stadiul simularii – copilul invata sa devina atat subiect cat si obiect si incepe sa fie capabil sa-si construiasca sinele. Copilul interpreteaza un anume rol. Ex: jocul de a mama si tata

2. stadiul jocului – copilul poate prelua orice rol din joc si rolurile au relatii definite intre ele. Copiii devin capabili sa functioneze in …ex: copilul cu pb speciale – stigmatul il impiedica sa interactioneze

Se produce in acest stagiu “altul generalizat”; se contureaza atitudinea intregii comunitati. Abilitatea de a interpreta rolul “altul generalizat” este esentiala pt sine. In felul acesta se dezvolta gandirea abstracta si obiectivitatea si, prin aceasta, devenim noi, prin reflexie individuala a modului sistematic general al caomportamnetului de grup/ social. In timp ce simularea solicita numai parti ale sinelui, jocul solicita un sine coerent si intreg. Acest ‘ag” este important si pt dezvoltarea activitatiilor in acord cu atitudinea “ag”. Prin ‘ag” grupul influenteaza copm indivizilor.

Prin intermediul sinelui individul devine membru eficient al societatii pt ca prin sine suntem mult mai capabili sa facem ce se asteapta de la noi, faciliteaza cooperarea si coordonarea in sco.

Sinele are o structura comuna dar este unic gratie biologicului pt ca in soc nu exista un singur ag ci exista numerosi ag.In plus, noi nu luam comunitatea ca atare ci incercam sa o si modificam, acest ag are un trecut dar si un viitor, se modifica datorita capacitatii individului de a-l influenta. Exista doua componente ale sinelui: Eu si Mie, care sunt procese, nu lucruri.

Eul = raspunsul imediat al individului la ceilalti, creativul, impredictibilul, imprevizibilul din sine. Acest eu este cel care modifica ag-ul, este sursa noutatii. Tot aici se localizeaza cele mai importante valori si prin urmare definirea personalitatii.Marile personalitati sunt guvernate de eu, in detrimentul lui mie.

Mie = set organizat de atitudini ale celorlalti pe care cineva si le asuma, adaptarea la ag care implica responsabilitatea constienta si conformismul, dominatia societatii.Exista o evolutie in istorie dinspre soc primitive centrate pe mie, spre cele moderne, centrate pe eu.In acelasi spirit, autocritica nu este altceva decat forma de control social. Ex: spovedi – reintegrare in societate

Mecanismele autocriticii – proces organizat al experientei si comportamentului in care e implicat individul.Mie permite individului sa traiasca confortabil in soc in timp ce eul aduce schimbarea in soc.

Despre societate

11

Societatea este pt Mead procesul continuu ce precede atat spiritul cat si sinele. La un alt nivel societatea reprezinta setul de raspunsuri ce apartine individului sub forma de mie. Institutiile reprezinta raspunsul comun in comunitate sau habitusurile de viata ale comunitatii, modul identic in care comunitatea actioneaza asupra indiviului.

Educatia este procesul prin care habitusurile comune ale societatii( institutiile) sunt internalizate la actor. Institutiile pot functiona fara sa blocheze creativitatea individului. Cu toate acestea exista institutii ultraconservatoare, opresive si nu exista nici o ratiune inevitabila pentru ca ele sa fie astfel. Institutiile ar trebui sa defineasca oameniilor cadrele generale ale actiunii lasand un spatiu semnificativ pentru creativitate.

Conceptul de emergenta - intregul este mai mult decat suma partilor, o reorganizare ce aduce ceva nou, care nu a fost inainte. Spiritul si sinele sunt vazute de Mead ca procese emergente in procesul general. Ceea ce I se reproseaza lui Mead este absenta unui simt macrosocial adevarat, teoria asupra societatii nu este foarte clar conturata.

Interactionism simbolic

Trasaturi generale- fiintele umane sunt dotate cu capacitatea de a gandi care este modelata de interactiunea

sociala.In interactiunea sociala oamenii invata sensurile si simbolurile ce le permit sa exercite in mod distinct capacitatea de actiune.

- oamenii sunt capabili sa modifice sau sa schimbe sensurile si simbolurile pe care le utilizeaza in actiuni si interactiuni pe baza interpretarii situatiei.

- oamenii sunt capabili sa faca schimbarile datorita abilitatii lor de a interactiona, ce le permite sa examineze cusuri posibile ale actiunii, sa evalueze avantaje si dezavantaje relatice si sa aleaga una din ele.

Intrepatrunderea de actiuni si interactiuni creeaza grupuri si societatea. Ex: sa traiti domnu’ student

Despre interactionismul simbolic la Erwing Goffman

Conceptia lui Goffman asupra sinelui se datoreaza influentei lui Mead, a distinctiei dintre eu si mie, sinele uman si sinele socializat.

In mare masura noi ne confruntam cu cererea de a face ceea ce se asteapta de la noi si in efortul de a ne mentine imaginea de sine favorabila oamenii realizeaza comportamente in raport cu influenta sociala la care cuns supusi. Si de aici orientarea lui Goffman asupra dramaturgiei. Sinele nu mai reprezinta un atribut al actorului ci mai degraba produsul unei interactiuni dramatice intre actor si audienta.“el este un efect dramatic ce se naste pe o scena in care este prezentat”

Chiar daca multe din realizarile sale au succes, sinele este amanintat cu sciziunea. In fapt, in orice interactiune omul incearca sa prezinte un sine care sa fie acceptat de ceilalti.

In cadrul interactiunii oamenii se asteapta ca sa fie impiediati in actiunile lor si sa controleze audienta. Audienta va incerca sa-l influenteze potrivit propriilor asteptari. Ex: inmormantarea , bocetul, mitinguri electorale

Ceea ce conteaza este managementul impresiei. Actorul utilizeaza anumite tehnici pt a genera impresiile in abordarea problemelor pe care se asteapta sa le intalneasca, anumite metode sa le faca fata.Notiuni folosite:

- scena frontala – fixata in anumite reguli , situatie din care poate fi urmarita performanta- locul care desemneaza scena fizica- frontul personal – itemi ai comportamnetului expresiv, id cu performerul si se asteapta sa fie

purtati pe durata reprezentatieiFrontul se imparte in aparenta si maniera

12

Aparenta ne indica statusul socaial al performeruluiManiera spune audientei ce fel de rol va juca performerul intr-o situatie.Cele 2 trebuie sa fie consistente.

Fronturile sunt reprezentate de Goffman ca realitati institutionale, un fel de reprezentari colective.Pe Goffman il intereseaza sa arate modul de realizare a interactiunii:

1. se constata ca oamenii doresc sa prezinte o imagine idealizata a lor in performantele lor, pe scena frontala.

2. incercam sa ascundem anumite lucruri in performanta, un interes, o placere secreta, o nerealizare, pasii care nu s-au facut, erorile.

3. oamenii tin sa promoveze numai produsele finale si ascund procesele implicate in producerea lor. Ex: jurnalul de creatie

4. oamenii ascund partea de munca urata implicata in produsul final.In procesul dramatic actorii tin sa trasnmita impresia ca sunt mult mai aproape de audienta decat

sunt in realitate, ca este cea mai importanta performanta a lor si ca este singura.Actorii sunt interesati ca audienta sa fie segregata ca falsificarea sa nu fie descoperita.

Audienta doreste sa creada si sa simta ca ea e rezervorul unic al trairilor. Tehnica mistificarii: actorii incearca sa-si ascunda performanta prin restrictionarea contactelor intre el si audienta, impun o distanta sociala pein care se produce respect si teama, astfel ca audienta sa nu puna intrebari.

Managementul impresiei impune actiuni intentionale precum cele legate de realizarea unei scene dar si actiuni de aparare impotriva unor comportamente neasteptate, a apasilor eronati , a inoportunitatilor. Pentru a realiza acest deziderat actorii vor realiza mai multe lucruri:

a. vor produce un set de metode implicand actiuni generatoare de loialitate dramaturgica: schimbarea audientei periodic. Prevenirea membrilor echipei de a se identifica cu audienta.

b. Gestiunea autocontrolului si a expresiilor facialec. Circumspectia dramaturgica: derularea psilor, selectarea audientei favorabile, prevenirea

accesului audientei la info privata, fixarea unei agende complete in cazul unor elemente neprevazute. Ex: proiectul managerial nereusit – n-a citit mailul

Notiunea de distanta de rol – gradul in care un individ imbratiseaza un rol datCu cat nr de roluri este mai mare, cu atat sunt mai putini oamenii care sunt integrati intr-un rol dat.

Exista o relatie intre status si distanta de rol. Oamenii cu un status scazut sunt mai defensivi in actiunea lor de distantare de rol, iar cei cu status inalt sunt mai ofensivi.“Analiza cadrului” – eseu asupra organizarii experientei, in care Goffman se indeparteaza de interactionismul clasic si se indreapta spre studiul structurilor micro ale socialului.

Considera ca definitia lui Thomas este mult mai putin importanta in viata reala( profetia de autorealizare). Definitiile nu creeaza situatii, nu duc nicaieri, inseamna ca lumea nu se reduce la o scena sau teatru.

Daca orice situatie care o definitie, aceasta definitie nu este inventata de aceeia care sunt implicati, chiar daca se acrediteaza acesta idee.

Goffman considera ca actiunea este definita printr-o aderenta mecanica la reguli decat printr-un proces negociat, activ si recreativ ( situatia este cea de la sah – distribuire de roluri precis executate, nr aparent nelimitat de situatii, nr mic de reguli si practici). Prin urmare, aducerea la lumina a unui amsamblu finit de reguli constituie un mijloc decisiv pt analiza vietii sociale. In acest sens anumite acte sunt considerate deviante intrucat ele ameninta inteleigibilitatea asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru.

Atunci cand cei ce participa la o activitate joaca roluri diferite si acest lucru se produce frecvent, pdv-urile lor asupra a ceea ce se produce au mari sanse de a fi diferite unele de altele. Interesele diferite vor contine pertinente motivationale diferite. Cum se construieste ordinea organizationaal/ sociala in acest context?

13

Isi propune sa izoleze cateva cadre fundamentale care sa-I permita sa inteleaga evenimentele si sa inteleaga particularitatile. Daca un lucru in anumite circumstante poate fi o realitate, in alta poate fi o gluma, vis, iluzie, neintelegere, o prezentare teatrala.Concepte precum:

- secvente – actiuni reale sau fictive infatisate din pdv-ul acelora care sunt, subiectiv vorbind, angajati.

- cadru – orice definite a situatiei este construita conform pricipiilor de organizare care stuctureaza evenimente cu caracter social si propriul nostru angajament subiectiv.

Goffman se orienteaza asupra anecdotelor si istoriei.Un eveniment devine o stire nu pt ca este tipica sau reprezentativa pt un set de evenimente ci

pt ca este extraordinara dar care se caracterizeaza prin unitate, coerenta si semnificatie, lucru greu de gasit in viata de zi cu zi.Fiecare istorie este o intalnire dintre un experiment crucial si un spectacol. Forma acestor evenimente raspunde la ceea ce asteptam de fapt, nevoia de tipizare.

Recitarea istoriilor ilustreaza cum inteligenta noastra conventionala are puterea de a face fata la ce este bizar in viata sociaal. In consecinta, ceea ce parew sa ameninte inteligibilitatea lumii se releva a nu fi decat un mecanism ingenios pt a o proteja, noi semanam aceste istorii in toata lumea si in schimb ele protejeaza stabilitatea universului si a noastra.

Scopul lui Goffman este sa id cadre de intelegere pt a da sens evenimentelor, pt a id structuri care guverneaza orice situatie din spate. Aceste situatii reprezinta scheme de interpretare care-I permit individului sa localizeze, sa perceapa, sa identifice si sa eticheteze ocurentele din cadrul social.

Prin semnificarea acestor ocurente cadrele asigura functionarea si organizarea experientei si ghideaza actiunea.Cadrele sunt principii de org ce definesc experientele noastre. Ele sunt presupuneri despre ceea ce vedem in lumea sociala.Cadre primare: naturale si sociale

Cadrele naturale – un eveniment este explicat gratie unor determinante naturale, nici o constiinta nu a intervenir ca si cauza sau intentie. A te conforma adevarului stiintei, a avea o atitudine stiintifica inseamna a raspunde imperativelor acestor ordini intocmai cum insemnele de pietate raspund ordinii religioase revelate de teologie.

Cadrle sociale – sunt animate de o vointa sau de un obiectiv ceea ce presupune stapanirea unei inteligente, un agent uman care realizeaza actiuni pilotate. Actiunile pilotate solicita doua tipuri de intelegeri, una care se refera la lumea naturala, cealalata la universul social al pozitiilor si opozitiilor care exista.

Fiecare cadru social isi are propriile reguli. Noi percepem evenimetele conform cadrelor primare iar tipul de cadru pe care il utilizam pt a-l intelege ne permite sa-l descriem.

Goffman considera ca viata sociala este org intr-un asemenea mod incat noi sa putem intelege ceea ce ni se intampla: ar exista un izomorfism intre perceptie si org a ceea ce este de perceput.Cadrele primare ale unui grup constituie elemetul central al culturii unui grup si ne permit intelegerea a 5 tipuri de fenomene:

1. stupefiante – cele care pun in discutie modul nostru general de raportare la lume ( inventam noi agenti, puteri extraordinare, forte naturale necunoscute). Toate evenimentele isi gasesc un loc si sunt analizabile intr-un sistem; noi toleram inexplicatul dar nu inexplicabilul.

2. interesul pe care il purtam legilor universului si care da nastere la evenimente de divertisment calificate ca tururi de forta. Circ, jonglerie, acrobatie, rezistenta la durere – tot ce tine de curiozitate atinge legile universului dar sunt arondate simtului comun, nu stiintificului.

3. rateuri – ocazii in care corpul nostru sau un instrument pe care credem ca il stapanim scpa controlului de la cursul sau avand drept consecinta sa rupa cursul linistit al existentei. Ex: accident( masina, tren, avion)

14

4. fortuitul – hazard, coincidenta, sansa. Nici o responsabilitate nu este solicitata. Totul se petrece ca si cum ar fi un cadru natural asupra caruia actioneaza fortele naturale asupra unor actiuni socialmente pilotate : consecinte intamplatoare sau nu, justificarm derapaje, contingente, nedeterminari

5. problema segregarii cadrelor – noi suntem capabili sa ne facem imagine dupa cadrul care prevaleaza si aici exista posibilitatea ca o alta perspectiva sa se suprapuna perspectivei oficiale. Ex: corpul – cand mergi la medic – cadru medical si sexual; la fel si la karate

Etnometodologia

Are 2 surse, premise: Functionalismul de tip Parsons Fenomenologia lui Schutz

Importanta intelesurilor impartasite si prescriptiilor normativeo Nu impartasesc ideea functionalista cum ca ordinea normativa ar fi o entitate

separata ce controleaza prin socializare comp individualo Mai preia de la Weber notiunea non-reificatoare despre societate iar de la Durkheim

idea de studiu concret al societatii; faptele sociale ar fi, spre deosebire de Durkheim care le vede actiuni externe si coercitive, ca produse ale activitatii individului.

Garfinkel considera ca realitatea sociala este produsa in mod endogen, este natural organizata, evaluata reflexiv, continua, este realizata practic, omniprezenta, este intotdeauna exacta si intreaga ca munca oamenilor, fara timp exterior, fara posibilitate de evadare. In consecinta, este un fenomen fundamental sociologic.

Teza realitatilor multiple a lui Garfinkel cauta sa descrie in primele sale lucrari regulile de productie ale uneilumi de un tip sau altul, ceva similar unui joc de sah, in care apare o distributie de roluri executate intr-un nr aproape infinit de situatii diferite.Cunoasterea ansamblului finit de reguli constituie un mijloc decisiv pt analiza vietii sociale. Sa punem in lumina regulile constitutive ale comportarii cotidiene, inseamna sa realizam alchimia sociologului.

Prin urmare, etnometodologia reprezinta un corp de cunostinte ale simtului comnu si aranjarea proceselor si consideratiilor( metodelor) prin care membrii obisnuiti ai societatii dau sens, isi gasesc drumul si actioneaza in circumstante in care se afla ei insisi.In felul acesata modelele de explicatie si intelegere sunt foarte apropiate. Ei pun un accent deosebit pe conversatie, pe felul in care gandesc, acorda atentie detaliilor existente, marile probleme sunt atacate si analizate plecand de la acest pdv al vietii cotidiene.

Conceptele cheie- practica sau realizare – etnometodologia este cercetarea empirica a metodelor pe care

indivizii le utilizeaza pt a da sens si a realiza actiuni cotidiene , a comunica, a lua decizii, a rationa.Credintele si consecintele comp simtului comun sunt considerate drept constituenti necesari ai oricarei conduite.

Din pdv al cercetarii stiintifice conduitele, fen cotidiene sunt deformate cand sunt studiate cu ajutorul descrierilor stiintifice traditionale.

Stiiinta traditionala presupune apriori ca un sistem stabil de norme si semnificatii impartasite de actori ar guverna orice sistem social. Ca ar putea exista o lume semnificativa exterioara si independenta de interactiunile sociale precum cea presupusa de stiinta traditionala sub ideea de model care ar avea drept scop cupridnerea obiectului ca obiect constant, pe cand din perspectiva etnometodologiei avem de a face cu un proces.Realitatea sociala este constant creata de actori, nu este un dat preexistent.

- indexicalitate – concept lingivistic, cuvintele au o semnificatie trans-situationala dar au

15

totodata si o semnificatie distincta in orice situatie particulara in care sunt utilizate; viata sociala se constituie prin limbaj si prin urmare cuvintele sunt indexate la o situatie de schimb lingvistic. Ex: eu, voi, acesta au o semnificatie particulara in situatie

Semnificatia unui cuv vine din discursul biografic al celui care vorbeste, relatia unica cu auditoriul, conversatiile trecute.

Din acest pdv etnometodologia critica instrumentele standard precum chestionarul unde se utilizeaza un limbaj presupus a avea aceeasi semnificatie pt toti. Limbajul natural nu poate avea sens independent de conditiile sale de utilizare si enuntare. Orice forma simbolica exprima o incompatibilitate care dispare cand aceasta forma se produce, realizand o noua incompletitudine. Cicourel arata prospectiv, retrospectiv caracterul evenimentelor.

Expresii vagi, ambigue sau trunchiate sunt identificabile de actori care le ofera semnificatii contextuale si transcontextuale gratie caracaterului retrospectiv, prospectiv al evenimentelor pe care aceste expresii le descriu.Enunturile prezente ale faptelor descrise ce comporta nuante ambigue sau previzibile pot fi examinate prospectiv de locutor-auditor in sensul viitorului potential presupunand astfel ca completitudinea semnificatiilor si a intentiilor prezente se va manifesta mai tarziu.Inteligibilitatea schimbarilor noastre in loc sa sufere din cauza naturii indexicale, depinde mai mult de aceasta si doar cuv circumstantelor enuntului ne permit sa-i atribuim un sens precis.

- reflexivitate – desemneaza practicile care simultan descriu si constituie un cadru social. In cursul activitatilor noastre cotidiene noi nu acordam atentie faptului ca vorbind noi construim in acelasi timp sensul, ordinea, rationalitatea a ceea ce suntem pe cale sa facem in acel moment.

Desemneaza achivalenta intre a descrie si a produce o interactiune intre comprehensiune si expresia acestei comprehensiuni.Garfinkel – reflexivitatea presupune ca activitate prin care membrii produc si gireaza situatiile vietii organizate cotidiene sunt identice cu procedurile utilizate pt a face aceste activitati descriptive. Procedurile de intelegere a realitatii sunt duplicitare ( situatii la drept)

- descriptibilitate – actiunile se raporteaza la un scop, sunt inteligibile, descrise si evaluate sub aspectul rationalitatii lor.Ce tip de actiune putem descrie?

A spune ca lumea este descriptibila , inseamna ca ea este inteligibila, raportabila si analizabila. Descrierea realitati nu se face prin evaluarile pe care le fac actorii( viziune de tip weberian)Analiza a ceea ce actorii fac este utila metodologilor doar daca actorii reconstruiesc in permanenta o ordine sociala fragila si precara. Exista vreo sfera de actiune care nu poate fi interpretata?R: Nebunia( dispare problema rationalitatii, a adevarului) adevarul nu are functie de delimitare.

- membru – stapanire a unui limbaj, nu apartenenta sociala. Un actor intrucat detine un limbaj este angajat in producerea si prezntarea obiectiva a cunoasterii simtului comun a facerilor cotidiene ca fenomene observabile si cognoscibile. Comunitati virtuale( dispozitive, coduri)membrul – persoana dotata cu un ansamblu de proceduri, metode, activitati de cunoastere care o fac capabila sa inventeze dispozitive de adaptare pt a oferi sens lumii inconjuratoare.

Aspecte metodologiceGarfinkel – experiment - a pus microfoane in camera jratilor si a descoperit ca oamenii fara

studii de drept puteau distinge A de F si puteau analiza argumentele avocatilor.Etnometodologia= maniera in care un membru al societatii dispune de cunoasterea comuna din societatea sa in calitate de cunoscator a ceea ce sunt.

Metodologia acopera ceea ce Garfinkel numeste rationamente sociologice practice utilizate de membrii obisnuiti ai societatii, obs in gestiunea curenta a afacerilor cotidiene.Etnometodologia devine studiul metodelor pe care actorii le utilizeaza in viata cotidiana, care le permite sa traiasca impreuna inclusiv conflictul si care misca raporturile soc pe care le intretin. Ea

16

este interesata de modul de producere a vizibilitatii socialului care trece printr-o obiectivitata si care nu este monopolul activitatii stiintifice.

Pt etnometodolog activitatea stiintifica este ea insasi produsul unui mod de cunoastere practic.Modul de cunoastere practic este facultatea de interpretare pe care orice individ, savant sau om obisnuit, o poarta si o pune in lucru in rutina activitatilor sale practice cotidiene.Interpretarea este nedisociata de actiune si in mod egal impartasita de actorii sociali.

Critica obiectivismul. In societatea clasica se produce o separare intre observator si observatie iar aceasta separare este necesara asigurarii obiectivitatii observatiei iar subiectivitatea cercetatorului este negata, suspendata, pusa in paranteze in timpul cercetarii.-in chestionar- adevarul trebuie captat, este dincolo(test de validitate si fidelitate)

Adevarul este limbaj de actiune, nu exista rupere intre subiect si obiect. „ei nu stiu dar o fac”Obiectivismul este asociat cu abordarea cantitativa si cu viziunea ca ordinea soc e prestabilita iar actorii nu sunt constienti de semnificatiile actelor lor, sociologul trebuie sa scoata la lumina ceea ce e ascuns( in viziunea sociologiei clasice)

Obiectul nu mai este o entitate izolata , el esre intotdeauna in interrelatie cu cel pe care-l studiaza, subiectivitatea apartinand campului consiedrat iar roulu sociologului este de a rationa, intelege, interpreta actiunile actorilor.Institutiile sunt produse ale actiunii indivizilor si exista o identitate de metode intre sociologia profana si cea profesionista.

Postmodernism

Ulrich Beck – soc moderna este industriala– soc actuala este soc a riscului Soc actuala este o soc industriala caracterizata prin risc. Aceasta soc este denumita modernitate

reflexiva in sensul ca oamenii devin, se elibereaza de constrangerile structurale si sunt mai liber sa se autoconstruiasca in mod reflexiv pe ei si lumea lor.

Oamenii opereaza pe cont propriu si se formeaza relatiile si retelele sociale alese in mod individual.Legaturile sociale si eel se remodeleaza reflexiv.Structura relationala este opera individului, a capacitatii sale de a mentine relatia.

Soc anterioara se caracteriza prin bogatie si distributia acesteia, noua soc este definita de risc si modul in care se distribuie el, prevenit, monitorizat, minimalizat sau condus.Idealul societatii clasice este egalitatea iar a celei noi sifuranta. In soc industriala clasica solidaritatea urmarea egalitatea, astazi securitatea.

Riscurile sunt produse de sursele bogatiei intr-o mare masura. Nu sunt restrictionate in spatiu si timp. Exista o relatie intre risc si bogatie si structurile sociale in sensul ca tarile, grupurile bogate isi pot garanta siguranta intr-o p% mai mare dar nu pot scapa in totalitate de pericol.Aduce in discutie problema reflexivitatii si oamenii devin experti in evaluarea riscului - stiinta a devenit protectoarea contaminarii globale a naturii soc. Stiinta si-a facut praf reputatia istorica de rationalitate.

Se modifica relatia om-natura, distinctia soc-natura dispare.natura=soc si soc=naturaNatura a devenit politizata, obiect de disputa politica si de putere iar prin globalizare guvernarea pierde din putere in timp ce subpoliticile crsc( sfera marilor companii si laboratoare stiintifice care decid structurile noii soc in raport cu progresul cunoastere nu in opozitie cu sist parlamentar ci prin ignorarea lui.)

Politicul nu mai apartine guvernarii centrale ci devine din ce in ce mai mare, provincia unor lucruri variate, ca si a unor indivizi.

17