Odat, demult, m plimbam mpreun cu tatl meu cnd, la o cotitur, el
se opri deodat. Dup o clip de tcere, m ntreb:
- n afar de ciripitul psrelelor, mai auzi i altceva?
mi ascuii auzul i, dup cteva secunde, i rspunsei:
- Aud zgomotul unei crue...
- Aa este, spuse tatl meu. Este o cru goal.
l ntrebai:
- Cum de tii c este o cru goal, dac nc nu o putem vedea?
Iar el mi rspunse:
- E foarte uor s tii cnd o cru este goal, e din cauza
zgomotului. Cu ct este mai goal, cu att face mai mult zgomot.
Astzi, adult fiind, cnd vd o persoan care vorbete prea mult,
ntrerupnd conversaia celorlali, dovedindu-se inoportun, ludndu-se
cu ceea ce posed, simindu-se atotputernic i dispreuindu-i pe cei
din jurul ei, nc mi se pare c mai aud vocea tatlui meu, spunnd:
"Cu ct este mai goal crua, cu att mai mult zgomot face".
Smerenia const n a trece sub tcere virtuile noastre i de a le
permite altora s le descopere.
Nu uitai c exist oameni att de sraci, nct nu au nimic altceva
dect bani.
Nimeni nu este mai gol la suflet, dect cel care este plin de
sine nsui.
S fim ca ploaia linitit i blnd, care ptrunde n tcere pn la
adncimea rdcinilor, hrnindu-le.
