REFERAT

SISTEME DE OPERARE ŞI DEZVOLTAREA LOR

CUPRINS

1. Ce este un sistem de operare.

2. Evoluţia şi clasificarea sistemelor de operare.

3. Evoluţia, principalele tipuri de sisteme de operare şi dezvoltarea lor.

Ce este un sistem de operare.

În general, interacţiunea dintre calculator şi utilizator poate fi descrisa la nivel simplist

astfel: primul lansează în execuţie programe, iar cel de-al doilea realizează execuţia propriu-zisa

a acestora, incluzând aici şi rezultatele  obţinute cel mai adesea prin intermediul ecranului, într-o

forma grafica sau textuala.

Din punct de vedere al utilizatorului, calculatorul consta din doua categorii distincte de

componente:

- Hardware: reprezentând circuitele fizice din care este alcătuit calculatorul;

- Software: programele care sunt stocate  de calculator şi care, în urma execuţiei, pot realiza

diferite sarcini specifice.

Desigur, un calculator nu poate  exista fără hardware, dar şi software-ul este la fel de

indispensabil; un calculator oricât de puternic ar fi este complet inutil fără software, el ne ştiind

altceva decât sa execute programe.

Dacă transferurile de date între procesor şi memoria calculatorului se desfăşoară relativ

uşor, comunicaţia cu dispozitivele periferice este mai dificila, din cauza complexităţii unora

dintre ele şi din pricina faptului că exista o sumedenie de tipuri (fiecare cu propriile caracteristici

şi moduri de interacţiune) de astfel de dispozitive .

De asemenea, gestiunea tuturor resurselor unui sistem de calcul este o problema care

prezintă dificultăţii. Fiecare program care se executa pe respectivul sistem ar trebui sa trateze

toate aceste aspecte, ceea ce ar duce la mari complicaţii.

Pentru a evita aceste complicaţii inutile a programelor, s-a recurs la soluţia realizării unui

program intermediar, interpus între hardware şi programele de aplicaţii.

Un asemenea program special, care rulează în permanenţa de la pornirea calculatorului şi

până la oprirea lui este sistemul de operare. Acest program special se ocupa de gestiunea

resurselor sistemului de calcul, oferind diferite servicii aplicaţiilor propriu-zise. Astfel, un

program de aplicaţie nu trebuie sa cunoască  toate  detaliile privind accesul la o anumita resursa,

ci poate solicita ajutorul sistemului de operare, care facilitează accesul la aceasta resursa.

Deoarece toate programele depind de sistemul de operare, o eroare strecurata într-un

sistem de operare poate avea efecte mult mai grave decât o eroare apăruta în cadrul unui program

de aplicaţie, deoarece eroarea va afecta orice program care se executa pe calculatorul având

instalat sistemul de operare în cauza.

Cea mai importantă componenta a sistemului de operare o

reprezintă nucleul. Functionalităţile nucleului pot fi mai extinse sau mai reduse, după cum l-au

conceput realizatorii săi, dar întotdeauna este răspunzător pentru funcţionarea stabila a

calculatorului.

Fragmentele de cod (rutinele) care conţin nucleul au posibilitatea de a interveni direct, în

cazuri extreme, în execuţia programelor de aplicaţii, mergând până la terminarea forţată a

acestora dacă nu se conformează anumitor reguli.

Evident, calitatea nucleului reprezintă un factor critic în funcţionarea în bune condiţii a

sistemului. Un nucleu scris cu erori va conduce aproape sigur mai devreme sau mai târziu, la

blocarea calculatorului şi pierderi de date.  

  Alături de nucleu, sistemul de operare este compus şi dintr-un set de drivere, componente

opţionale care facilitează comunicarea cu diverse periferice.

În afara de nucleu şi drivere, sistemul de operare oferă numeroase utilitare pentru

realizarea diverselor acţiuni de mentenanţă a componentelor sale.

Tot sistemul de operare, pune la dispoziţie un interpretor de comenzi, numit si sheel care

prezinta o interfaţa text sau grafica prin intermediul căreia utilizatorul are acces la resurse şi

poate utiliza diverse comenzi ale interpretorului.

Sistemele de operare oferă şi posibilitatea utilizării unui mediu grafic, acesta fiind o parte

componenta a sistemului sau fiind extern.

Daca exista posibilitatea ca mai multe persoane să poată avea acces simultan la sistem,

eventual de la distanta, atunci sistemul se numeste multi-user (multi-utilizator).

Daca sistemul permite execuţia mai multor programe simultane la un moment dat, atunci

el este multi-tasking.

Deci, un sistem de operare, (engleză Operating system, prescurtat OS), reprezintă un

produs de tip software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat

computerizat, şi care se ocupă de gestionarea şi coordonarea activităţilor acestuia. Sistemul

computerizat poate fi un computer, o staţie de lucru (workstation), un server, un PC, un

notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigaţie rutieră, un e-book reader sau şi un

alt sistem cu "inteligenţă" proprie. Sistemul de operare joacă şi rolul de gazdă pentru aplicaţiile

care rulează pe echipamentul (hardwareul) respectiv.

Funcţiile sistemului de operare

Pentru a îndeplini rolul de interfaţă între hardware şi utilizatori, un sistem de operare

trebuie să fie capabil îndeplinească următoarele funcţii:

1.Oferirea posibilităţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. În acest sens, sistemul

de operare trebuie să dispună de:

- un editor de texte

- un translator

- un editor de legături

2.Alocarea resurselor necesare executării programelor, se realizează prin identificarea:

programelor ce se execută, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor

privind protecţia datelor.

3.Facilităţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea

bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.

4.Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii, pentru utilizarea eficientă a unitaţii

centrale de prelucrare.

5.Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem calcul-utilizator, atât la nivel

hardware, cât şi la nivel software.

Evoluţia, principalele tipuri de sisteme de operare şi dezvoltarea lor

O analiză cronologică a dezvoltării sistemelor de operare e greu de realizat deoarece

multe din principiile importante au fost analizate şi realizate cu mult timp înainte de a deveni

acceptate şi utilizate. De exemplu: conceptul de memorie paginată şi memorie virtuală au fost

realizate pentru prima dată în anul 1959 în cadrul sistemului ATLAS fiind utilizate la mijlocul

anilor 60 în unele sisteme cu destinaţie specială pentru ca în anul 1972 să fie preluate de firma

IBM în cadrul familiei de calculatoare mari.

Primele sisteme erau caracterizate prin prelucrarea secvenţială a task-urilor. Tipul de

execuţie a acestor programe era relativ mare, instrumentele erau primitive, iar fiecare

programator îşi încărca în mod individual programul de care avea nevoie, apăsa butoane,

controla conţinutul locaţiilor de memorie etc. Sporirea vitezei de calcul, dar şi a preţului

calculatoarelor cerea o utilizare mai eficientă a timpului la calculator.

Au fost propuse programe de monitorizare care treceau de la o lucrare la alta în mod

automat, utilizatorul fiind responsabil doar de organizarea corectă a programelor în cadrul unui

pachet. Acestea au fost primele încercări de prelucrare pe loturi (1956-1959).

Odată cu creşterea complexităţii calculatoarelor au fost propuse sisteme de supervizare

care se aflau în memoria calculatorului şi acordau utilizatorilor servicii referitoare la gestiunea

operaţiilor de intrare şi ieşire (1959-1963).

Apoi au urmat sistemele cu multiprogramare destinate să rezolve problema concordării

vitezei de calcul a unităţii centrale şi a unităţilor periferice. Drept urmare, a apărut o mulţime de

limbaje de control a operaţiunilor de intrare-ieşire.

După anul 1965 au apărut primele sisteme cu partajare a timpului (Time Sharing) care

reprezentau nişte sisteme sofisticate de administrare a informaţiilor.

Acest principiu oferea posibilitatea lucrului interactiv a mai multor utilizatori pentru un

singur calculator, fiecărui utilizator oferindu-se un interval de timp anumit (Time Slot) datorită

căreia utilizatorul putea folosi toate resursele calculatorului.

Memoria virtuală şi maşinile virtuale sunt nişte principii care nici pînă în ziua de astăzi

nu afost exploatate pînă la capăt. Specificaţiile sistemelor de operare au fost în mare măsură

standardizate diversitatea lor devenind tot mai mică.

Memoria virtuală reprezintă un spaţiu de memorie utilizată în timp real care îşi începe

activitatea în momentul conectării calculatorului şi o termină în momentul deconectării. Datorită

memoriei virtuale pot fi analizate sistemele de calcul mari.

O prezentare succintă a evoluţiei sistemelor de operare facilitează înţelegerea

caracteristicilor calculatorului personal. În 1983 a fost standardizat protocolul TCP/IP care

reprezintă protocolul de transmisiune a datelor în reţelele de calculatoare cu utilizarea sistemelor

de operare de tipul BSD UNIX, adică în această perioadă a început dezvoltarea sistemelor de

operare UNIX cu utilizarea protocolului TCP/IP. Acest protocol poate funcţiona individual în

orice tip de reţea. Tot în această perioadă a fost dezvoltate cîteva versiuni a sistemului UNIX

(UNIX System III, UNIX System IV). Pe lîngă acestea se mai dezvoltă sistemele de operare

MSDOS a firmei Microsoft, PSDOS a firmei IBM şi NOVELDOS a firmei Novel.

Primul sistem de operare DOS pentru calculatoarele personale era MSDOS 1.0 care lucra

cu 160Kb, apoi MSDOS 2.0 care împreună cu IBM au format o versiune nouă care avea mai

multe funcţii. De exemplu: MSDOS 1.1 ce permitea utilizarea a 100Mb din memoria ROM. În

1983 se dezvoltă PCDOS 2.1 a firmei IBM, în 1984 au apărut minicalculatoarele pe baza

procesorului 286, pe baza căruia s-a dezvoltat MSDOS 3.0 bazat pe utilizarea simultană atît pe

memoria ROM, cît şi a memoriei RAM. În 1985 apare versiunea MSDOS 3.1 care lucrează cu

reţelele Microsoft şi tot în acest an apare Microsoft Windows.

Microsoft Windows este numele unei serii de sisteme de operare create de

compania Microsoft. Microsoft a introdus Windows pe piaţă pentru prima dată în

noiembrie 1985, ca un supliment la MS-DOS, deoarece interfeţele grafice erau din ce in ce mai

apreciate. Microsoft Windows a ajuns cu timpul să predomine pe piața de calculatoare mici,

întrecând Mac OS, care fusese introdus pe piață mai înainte de către compania Apple

Computers, astăzi numită Apple Inc.. La conferinţa IDC Directions din 2004, vicepreşedintele

IDC Avneesh Saxena a constatat că Windows deţine aproximativ 90 % din piaţa de sisteme de

operare.

Versiunea cea mai nouă de Windows pentru staţii de lucru existentă pe piaţă

este Windows 7, cu mai multe ediţii (subvariante), pusă în vânzare în octombrie 2009.

Versiunea curentă de Windows Server este "Windows Server 2008", urmaşul lui "Windows

Server 2003".

Versiunile Windows 16 biţi includ: Windows 1.0 (1985), Windows 2.0 (1987), Windows

Server. Versiunile vechi de Windows erau deseori considerate doar o îmbunătăţire sau variantă

grafică a sistemului de operare MS-DOS. Spre deosebire de MS-DOS, Windows permite

utilizatorilor să execute simultan aplicaţii complexe, prin utilizarea aşa-numitului

„multitasking cooperativ”. Un factor nou este utilizarea unei interfeţe grafice cu utilizatorul de

tip GUI. În Windows a mai fost implementată o schemă de memorie virtuală, care permite să se

ruleze aplicaţii mai mari decât memoria de lucru fizică: atunci când memoria fizică devine

insuficientă, segmentele de cod și resursele necritice se mută temporar pe un disc dur. La

momentul necesar ele se reîncarcă în memoria fizică.

Versiunile pe 16 biți ale Windows cuprind Windows 1.0, Windows 2.x și ruda sa apropiată,

Windows/286.

Windows/386 a introdus un kernel (miez) scris pe 32 de biţi și un monitor al maşinii

virtuale. Pentru durata sesiunii Window, a creat una sau mai multe medii virtuale de tip Intel

8086 şi a asigurat virtualizarea pentru placa grafică, tastatură, maus, ceasul de control.

Consecinţa văzută de utilizator a fost faptul că multitasking-ul putea fi realizat în ferestre

separate, chiar dacă aplicaţiile grafice MS-DOS aveau nevoie de modul full screen. De

asemenea, aplicaţiile Windows erau executate în regim de multitasking cooperativ în interiorul

unui mediu 8086 virtual.

Windows 8 este cea mai recentă versiune a sistemului de operare Microsoft Windows.

Windows 8 extinde suportul pentru o plajă mai largă de dispozitive, incluzând, dar nelimitându-

se la computere desktop, computere protabile şi tablete, ediţiile ce se pot executa pe aceste

dispozitive depinzând de arhitectura procesorului sistemului: x86, x64 sau ARM.

Windows 8 va fi disponibil în patru ediţii generale, două dintre acestea fiind disponibile

pentru publicul larg spre achiziţionare: Windows 8 (denumit şi Windows 8 Core), destinat

utilizatorilor de computere ce nu au nevoie de funcţionalităţi avansate pe computerele pe care le

posedă, precum BitLocker, şi Windows 8 Pro, conceput pentru utilizatorii ce au nevoie de

instrumente avansate în lucrul pe computer. De asemenea, vor mai fi disponibile două ediţii ale

Windows 8: Windows 8 Enterprise, disponibil doar prin licenţierea în volum pentru firme şi

Windows RT, preinstalat de către producătorii de echipamente pe dispozitive ce sunt motorizate

de procesoare ARM. Windows 8 nu mai include componentele media precum Windows Media

Center regăsite în versiuni precedente ale Windows în niciuna dintre ediţiile sale. Deşi Windows

RT împarte acelaşi cod sursă cu celelalte versiuni ale Windows 8, această versiune nu va putea

rula aplicaţii desktop, exceptând o versiune specială a Microsoft Office 2013. Ediţiile Windows

8 Core, Windows 8 Pro şi Windows 8 Enterprise sunt divizate în versiuni pentru sisteme cu

procesoare x86, respectiv x64. De asemenea, aceste 3 versiuni posedă şi ediţii cu funcţionalitate

redusă disponibile pentru diferite pieţe (de exemplu, ediţiile N ale Windows 8 nu includ

Windows Media Player şi componentele asociate). Windows 8 va permite upgrade-ul de la

oricare versiune anterioară de Windows, începând de la Windows XP.

Windows 8 include în toate ediţiile interfaţa grafică cu utilizatorul Modern şi posibilitatea

de instalare de la Windows Store şi de folosire a aplicaţiilor concepute pentru această interfaţă.

Interfaţa Modern reprezintă modul implicit de interacţionare cu Windows 8 şi nu poate fi

dezactivată în niciuna din ediţiile Windows 8. Pe de altă parte, regulile de design şi

interfaţă Windows Aero incluse în Windows 8 au fost modificate pentru îmbunătăţirea

autonomiei dispozitivelor mobile şi uşurinţa în utilizarea cu degetul: ferestrele nu mai au cadru

transparent în tema Aero, iar ferestrele au butoane de acţiune mari, simplificate şi nu mai au

margini rotunjite. De altfel, numele Aero nu mai este folosit în denumirile funcţiilor ce fac parte

din această caracteristică (de exemplu Aero Peek e redenumit Peek).

Windows 8 este disponibil către publicul larg începând cu 26 octombrie 2012. Finalizarea

versiunii a avut loc în data de 1 august 2012 (build 9200), atunci când Windows 8 a fost trimis

către diverşi producători de computere şi alte echipamente digitale. Începând cu 15 august 2012,

Windows 8 a devenit disponibil spre descărcare demonstrativă, sub formă de trial, către

abonaţi Reţelei de dezvoltatori Microsoft (Microsoft Developer Network).

Aplicaţiile concepute pentru interfaţa Modern vor putea fi rulate pe toate ediţiile şi

procesoarele suportate de Windows 8. Aplicaţiile desktop sunt suportate numai de ediţiile

Windows 8 Core, Windows 8 Pro şi Windows 8 Enterprise (cu excepția Microsoft Office 2013ce

rulează pe Windows RT) şi depind de arhitectura procesorului computerului astfel: ediţiile pe 32

de biţi ale Windows 8 rulează aplicaţii pe 16 şi 32 de biţi, dar nu şi pe 64 de biţi; ediţiile pe 64 de

biţi ale Windows 8 rulează aplicaţii pe 32 şi 64 de biţi, dar nu şi pe 16 biţi.

UNIX este un sistem de operare iniţiat de un grup de programatori de la AT&T Bell

Labs, printre care Ken Thompson, Dennis Ritchie,Brian Kernighan, Douglas McIlroy şi Joe

Ossanna. Astăzi există mai multe variante ale sistemului, acestea fiind dezvoltate atât de firme

comerciale cât şi de indivizi şi organizaţii non-profit (precum Free Software Foundation).

Trademark-ul UNIX aparţine organizaţiei The Open Group care îndeplineşte rolul de

standardizare şi certificare. Oficial, poate fi numit UNIX doar un sistem de operare care a trecut

de certificarea Single Unix Specification a acestei organizaţii. O mare parte din producători (mai

ales cei non-profit) au ales, atât din cauza preţului cât şi din cauza dezvoltării foarte rapide a

distribuţiei lor, să nu-şi certifice sistemele. Acestea, cu toate că sunt perfect sau aproape perfect

compatibile cu standardul, sunt numite în mod comun "compatibile UNIX", U*ix sau *nix.

Astfel de sisteme nu sunt cu nimic inferioare celor certificate, iar în momentul de faţă deţin

supremaţia din punct de vedere al bazei instalate.

Spre sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980, influenţa sistemului de operare UNIX

în mediile academice a dus la o răspândire explozivă a sistemului (în principal varianta BSD,

provenită de la universitatea Berkeley din California). Sistemul a fost preluat şi dezvoltat mai

departe ducând la apariţia unor variante precum Solaris, HP-UX şi AIX. Pe lângă sistemele

certificate, întâlnim astăzi o serie de descendenţi BSD (FreeBSD, NetBSD şi OpenBSD) precum

şi sisteme mai noi cum ar fi Linux. Termenul UNIX tradiţional este folosit pentru a descrie un

sistem cu caracteristici similare cu Version 7 UNIX sau UNIX System V.

Sistemul de operare Unix este folosit pe scară largă atât pentru servere cât şi pentru staţii

de lucru. Mediul de dezvoltare Unix şi modelul de programare client-server au fost esenţiale în

dezvoltarea Internetului şi trecerea de la sistemele de calculatoare individuale la sistemele de

calculatoare în reţea.

Atât Unix-ul cât şi limbajul de programare C au fost dezvoltate de AT&T şi distribuite

guvernului şi instituţiilor academice, ceea ce a dus la portarea lor pe un număr mai mare de

calculatoare diferite decât orice alt sistem de operare. Astfel, UNIX-ul a devenit în informatică

sinonim cu noţiunea de sistem deschis (open sistem).

Sistemul de operare UNIX a fost conceput de la bun început ca portabil, multi-user şi

multi-tasking, şi este caracterizat de următoarele concepte informatice de bază: datele sunt

stocate în format text simplu într-un sistem de fişiere ierarhic; dispozitivele şi toate

elementele IPC (inter-process communication) sunt văzute ca fişiere; se foloseşte pe larg linia de

comandă; în loc de programe monolitice masive se preferă programe simple care au o singură

funcţie, aceste programe fiind cascadate folosind facilitatea pipe pentru a obţine funcţionalitatea

dorită.

Sistemul UNIX constă din totalitatea acestor programe şi a unui program master care

controlează sistemul. Acest program poartă numele de nucleu sau kernel şi oferă servicii precum:

pornirea şi oprirea altor programe; accesul la sistemul de fişiere; gestionarea resurselor şi

dispozitivelor hardware, etc.

UNIX oferă utilizatorilor accesul la o serie extinsă de programe, atât servere cât şi

aplicaţii. Practic, sunt acoperite toate domeniile de activitate, de la IDE-uri pentru programare,

servere web şi calcul ştiinţific până la browsere, procesoare de text şi jocuri - spre exemplu, o

parte din distribuţii vin cu browserul Firefox.

Mac OS (Mac Operating System) este un sistem de operare produs de firma Apple Inc.

(Apple) pentru computerele sale.

Lansat în 1984 împreună cu primele calculatoare de tip Macintosh, Mac OS a fost primul

sistem de operare cu succes comercial şi bazat pe o interfaţă grafică cu utilizatorul (Graphic User

Interface, GUI). Mac OS, sau Macintosh Operating System, reprezintă o serie de sisteme de

operare cu interfaţă grafică, proiectată de firma Apple (nume anterior: Apple Computer) pentru

gama sa de computere de tip Macintosh. A fost introdus pentru prima dată la modelul Macintosh

128K în anul 1984. Prin introducerea sistemului de operare Mac OS, computerele Apple au

devenit mai prietenoase pentru utilizatori decât cele cu sisteme de operare MS-DOS. Termenul

“Mac OS” nu a existat cu adevărat până când a început să fie oficial utilizat la mijlocul anilor

1990. De atunci, acest termen a fost folosit pentru a distinge toate aplicaţiile sistemul Mac de

celelalte sisteme de operare.

Primele versiuni erau compatibile doar cu Macintosh-urile bazate pe microprocesorul

Motorola 68000, iar versiunile mai noi erau compatibile şi cu arhitectura PowerPC. Recent, Mac

OS X a devenit compatibil şi cu arhitectura Intel x86, care stă la baza tuturor PC-urilor.

Primele SO Machintosh constau din două elemente software numite “System” şi

“Finder”, fiecare având versiunea sa. System 7.5.1 a fost primul care includea logoul Mac OS (o

variaţie a iconiţei de startup a lui Finder - “Happy Mac” smiley face), iar Mac OS 7.6 a fost

primul numit “Mac OS”.

Până la apariţia sistemelor bazate pe microprocesorul PowerPC G3, părţi importante ale

sistemului de operare erau păstrate în memoria fizică ROM pe placa de bază, scopul fiind

evitarea utilizării cu limitări a spaţiului oferit de floppy disk, luând în considerare că primele

Mac-uri nu aveau hard disk.

Mac OS poate fi divizat în două categorii de sisteme de operare:

Mac OS Classic - sistemul care era livrat împreună cu primul Macintosh în 1984, inclusiv

urmaşii săi, culminând cu Mac OS 9.

Noul Mac OS X (“X” este un 10 roman). Mac OS X include elemente de OpenStep şi

Mac OS 9.

Pentru Mac OS Classic este caracteristică lipsa liniei de comandă; el este un SO în

întregime bazat pe interfaţa grafică. Cu toate că era uşor de utilizat, era criticat pentru single

tasking (la primele versiuni) şi pentru multitasking cooperativ (în versiunile mai noi, pentru

administrarea limitată a memoriei, lipsa memoriei protejate). Iniţial Mac OS utiliza sistemul de

fişiere Machintosh, un sistem plat - cu un singur nivel de mape. Acesta a fost înlocuit cu un

sistem de fişiere ierarhic, care avea un adevărat arbore de mape.

Mac OS X este o familie de sisteme de operare cu interfaţă grafică, proiectate, promovate

şi vândute de firma Apple, ultima versiune fiind instalată la toate computerele Macintosh livrate

în prezent. Spre deosebire de versiunile anterioare, Mac OS X este un sistem de operare multi-

user, multitasking, de tip Unix.

Mac OS X 10.8 cu numele de cod 'Mountain Lion' a fost lansat pe 25 iulie 2012. Apple a

lansat OS X 10.8 Mountain Lion pentru 19.99 dolari pe Mac App Store. Cea mai recentă

versiune OS X oferă o serie de noi caracteristici împrumutate de la iOS şi unele specifice Mac.

Deci, sistemul de operare Windows a cucerit o foarte mare parte a pieţii, fiind la ora

actuală cel mai răspândit sistem de operare din lume. Se estimează că astăzi peste 91 % din

calculatoarele de tip Personal Computer (PC-uri cu procesor de la compania Intel, sau compatibil

cu Intel, ca de exemplu de la firma AMD) rulează Windows. Cu toate acestea, celelalte sisteme

de operare precum Linux, MacOS, FreeBSD, NetBSD, Solaris, HP-UX etc. au recuperat în

ultimii ani o parte a pieţei, reducând astfel monopolul aproape total al companiei Microsoft, care

în 1999 avea o cotă de piaţă de peste 95 %. Companii de succes ca de ex. Apple sau Canonical

Ltd. sprijină desigur permanent orice tendinţă de migrare dinspre Windows spre platformele

software ale lor.

Bibliografie

 1. Enciclopedia liberă Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_operare

2. Windows 8 Is Windows 6.2 http://news.softpedia.com

3. Apple to release OS X 10.8 Mountain Lion this week. Chris Martin. PCAdvisor UK. 23

iulie 2012.