SINUCIDEREA
Sinuciderea, numit i suicid, este actul prin care cineva i ia
singur viaa. n unele religii, sinuciderea este considerat un pcat,
iar n unele state, e un delict. Pe de alt parte, n alte culturi,
sinuciderea este vzut ca o modalitate onorabil de a scpa din
situaii umilitoare, sau prea dureroase.Percepia sinuciderii a fost
astfel influenat de mediul cultural, i de abordarea temelor
existeniale precum religia, onoarea i sensul vieii. n cele mai
multe religii occidentale i asiatice, cretinism, islam, iudaism,
budism i hinduism, sinuciderea este condamnat. n Japonia, n
perioada samurailor, sinuciderea ritual, era vzut ca o modalitate
onorabil de a plti pentru greeli sau eecuri. Sinuciderea mai are
loc i ca form de protest, auto-incendierea de pild. Suicidul a fost
folosit i n scopuri militare, ncepnd cu kamikaze din al doilea
rzboi mondial, i pn la teroritii din prezent.Eutanasia, uciderea
pacientului la cererea sa, sau lsarea lui s moar, este o problem
etic relativ controversat, implicnd oameni bolnavi n faz terminal,
cu dureri prea mari, sau lipsii de posibilitatea de a duce o via la
standarde acceptabile.Sacrificiul, acceptarea morii pentru salvarea
altcuiva, nu e de obicei considerat sinucidere, ntruct lipsete
dorina de a muri.Teoriile sociologice sunt de parere ca actul
sinucigas este un act de vointa in primul rand, iar in al doilea
rand o actiunea a suprasistemului de constiinta. Pe de alta parte,
principala cauza a sinuciderii nu este legata de individ, ci de
grupul de apartenenta. Doctrina sociologica isi are originea in
opiniile exprimate de E. Durkheim (1897) in lucrarea sa de
referinta asupra suicidului. Acesta pretinde ca influenta cauzelor
extra-sociale este foarte redusa in etiologia suicidului, rolul
major revenind constitutiei morale a societatii, care determina in
fiecare moment contingentul de morti voluntare.Teoria anomiei
sociale Pornind de la interpretarea unor date stastistice culese
sistematic, aceasta perspectiva trateaza suicidul in calitate de
constanta a unor grupuri sociale, ceea ce nu permite stricta
individualizare a concluziilor drept explicaii ale actelor
subiective. La nivelul persoanei, condiionarea pare a fi realizat
de un ansamblu de factori familiali, sociali, religiosi etc.De
aceea, frecvena suicidului e invers proporional cu gradul de
integrare a individului n grupul social (familie, societate), n
actul autolitic individualizndu-se cauzele sociale generale. Cele
dou cauze majore ale sinuciderii erau considerate a fi integrarea
social i reglarea social. Integrarea sociala se refera la atasarea
voluntara a indivizilor la grupul sau societatea de care apartin,
iar reglarea sociala presupune interventia coercitiva a grupului
sau a societatii asupra comportamentului membrilor.Durkheim era de
parere ca indivizii care se caracterizeaza printr-un grad prea mare
sau prea mic de integrare sociala, pot in mai mare masura sa comita
suicidul decat cei care se caracterizeaza printr-un nivel moderat
de integrare sociala n aceeasi ordine de idei, cei care sunt supusi
unui nivel prea scazut sau prea inalt al reglarii sociale pot sa
recurga la suicid in mai mare masura decat cei supusi unui nivel
moderat. - suicidul egoist a crui intenie i semnificaie nu
corespunde scopurilor grupului social, ci se manifest n detrimentul
acestora sau n opoziie cu ele;- suicidul altruist semnificnd
sacrificiul de sine realizat n virtutea unor convingeri ferme, a
unui ideal n alt sau crez;-suicidul anomic (socio-genetic) realizat
ca urmare a pierderii statutului, ori a schimbrii rolului
social;-suicidul fatalist specific societii sclavagiste, reprezint
o categorie inoperabil actualmente.Raportat la situaia zilelor
noastre, mai ales la nivel naional, se constat c teoria anomiei
sociale are o anumit valoare explicativ, dac ar fi s ne gndim la
creterea cauzelor de anomie social de tip macrosocial (criza
economic) i la influenele lor la nivel instituional (corupie) i
microsocial (familia disfuncional).Anual, aproximativ un milion de
oameni se sinucid.De asemenea, n fiecare an au loc ntre 10 i 20 de
milioane de tentative de suicid. Brbaii n vrst au cea mai mare
frecven de suicid, dei frecvena n rndurile tinerilor este n
cretere.Oamenii vorbesc uneori cu team sau jen despre sinucidere
cand cineva cunoscut lor s-a sinucis i i pun n oapt ntrebarea "de
ce?". Rspunsul la aceast ntrebare este "depresia".Cand vorbim
despre depresie nu vorbim despre "lipsa de chef" sau "tristee" ci
vorbim despre o tulburare serioas care afecteaz felul n care o
persoana gandeste, simte sau acioneaz. Afecteaz atat de mult ncat
sinuciderea nu mai apare ca absurd ci pare o alternativ real, ca un
rspuns posibil la problemele persoanei n cauz, probleme reale sau
imaginare.Poate uneori ne intrebam ce ii determina cu adevarat pe
acesti oameni sa recurga la astfel de practici atat de drastice,
sau avem de-a face pur si simplu cu o dilema cum ca am putea fi
intr-o oarecare masura complici. Ce i-a determinat pe aceti oameni
s-i doreasc moartea, s renune la tot ceea ce inseamn via? Ce au
simit?Ce i-au dorit i nu au avut? Pot fi doar cateva dintre
intrebrile care rman fara raspuns.Omul intra intr-o depresie, de
unde nu vede alta iesire decat a se sinucide. Sinuciderea este dupa
unii psihologi o tulburare serioasa care afecteaza felul in care o
persoana gandeste, simte sau actioneaza. Persoanelor care n-au
intrat niciodata intr-o depresie le este greu sa creada cum ar
putea cineva sa se simta atat de singuri incat sa-si i-a singuri
viata. Ideea de sinucidere nu apare niciodata brusc, parcurg un
lung sir de depresii, sunt inchise in ele. De multe ori persoanele
apropiate lor nu-si dau seama de ce trec si zic ca ESTE O FAZA, II
TRECE s-au ceva de genu. Multe persoane stiu sa-si ascunda emotiile
si sa se prefaca ca totul e OK.In anul 2000, aproximativ 815.000 de
persoane din intreaga lume si-au pus capat zilelor. Aceasta cifra
inseamn o rat a mortalitii de circa 14,5 la 100. 000 de locuitori,
sau un deces la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea reprezint a 13-a
cauz de deces in lume, iar pentru grupa de varst 15-44 de ani,
autornirea reprezint a patra cauz de deces i a asea de afectare a
sntii.Sinuciderea a constituit dintotdeauna un moment cu
semnificaie diferit pentru filosofi, medici, sociologi, psihologi,
dar i pentru diversele religii sau chiar pentru oamenii
obinuii.Unii au acceptat-o ca pe o form a eliberrii omului de
povara vieii sau a manifestrii spiritului de libertate, iar alii au
condamnat i au blamat persoana care recurge la un asemenea act
extrem.Dac am analiza toate definiiile sinuciderii, am observa c
elementul cheie alacestora este reprezentat de hotrarea de a muri.
Totui, trebuie menionat c specialitii sunt inc departe de a se pune
de acord cu terminologia cea mai potrivit care s descrie un
comportament suicidar.Din perspectiv psihanalitic, sinuciderea este
tratat ca o form deautoagresiune, un potenial agresiv care nu se
poate manifesta asupra unui obiect extern, centrandu-se asupra
propriului eu i sfarind prin a-l distruge.Totodata cu dezvoltarea
acestui fenomen, au aparut si mituri privind actul propriu-zis, pe
care le vom prezenta in cele ce urmeaza.Miturile
sinucideriiPersoanele care vorbesc despre sinucidere nu ajung
niciodat s se sinucid.Se recomand s nu se ignore ameninrile cu
sinuciderea pentru c datele au dovedit c apropape toi aceia care
s-au sinucis sau au incercat s o fac au dat anterior semnale de
avertizare de tipul o s-i par ru cand o s mor sau nu vd alt cale de
a rezolva decat..., indiferent de cat de ocazionale sau disimulate
sub forma unei glume nevinovate, ele pot indica o ideaie suicidar
serioas;Oricine incearc s se omoare este mai mult ca sigur nebun.
Aceasta perceptie este, din nou, greit in ceea ce privete
sinuciderea. Muli dintre cei care s-au sinucis nu erau psihotici,
nu sufereau de tulburri mentale. De cele mai multe ori este vorba
de persoane suprate, copleite de durere, disperate, iar suprarea,
suferina emoional, disperarea extrem nu sunt in mod necesar
apanajul unor boli mentale.Dac o persoan este decis s-i curme viaa,
nimeni i nimic nu o poateimpiedica s o fac. Total neadevrat, pentru
c chiar i cei foarte depresivi au sentimente amestecate legat de
moarte, osciland pan in ultimul moment intre dorina de a tri i cea
de a muri. Muli sinucigai nu vor de fapt ca ei s moar, ci ii doresc
ca suferina de care se simtcopleii s inceteze;Sinucigaii sunt
persoane incapabile s caute ajutor. i acest lucru esteinfirmat de
diverse studii pe victime ale sinuciderii care au probat c muli
dintre ei au apelat anterior la ajutor medical, chiar cu ase luni
inainte;Dac se vorbete mult i insistent despre sinucidere, se poate
intampla ca unor persoane s le i vin ideea s o fac. Neadevrat
pentru c, numai comunicand deschis cu persoanele cu ideaie
suicidar, le poi oferi ajutorul de care au nevoie.Apartenena la
acelai grup etnic pare sfie i ea asociat cu ratele de sinucidere
similare. S lum spre exemplu cazurile Estoniei, Finlandei
iUngariei, ri unde rata sinuciderii sunt foarte ridicate, chiar dac
Ungaria estedestul de deprtat geografic de celelalte dou ri. De
asemenea, grupuri entice diferite, chiar dac triesc in aceeai zon,
prezint rate de sinucidere foarte diferite. In Singapore, de
exemplu, rata sinuciderii este evident mai mare la populaia de
origine chinez i indian decat la cea malaez..Sinuciderea in
Romaniai acum 100 de ani rata sinuciderilor in randul bucuretenilor
era destul deridicat, dei nu existau nici televiziune i nici
radiouri. Iar motivele pentru care oamenii ii luau viaa semnau
izbitor de mult cu cele din timpurile noastre.Aparent, sinuciderea
ar fi un rezultat legat organic de modernizarea intr-un ritm
accelerat al unei societi. Potrivit unui studiu realizat de Nicolae
Minovici pentru perioada 1891-1902, in Bucureti predomina
sinuciderea prin spanzurare - 136 de cazuri. Apoi, in ordine, urmau
armele de foc - 120 barbati i opt femei - i otrvirile - 46 barbati,
71 femei. Alte modaliti folosite pentru sinucidere erau: aruncarea
in faa trenului sau pe fereastr, precum i asfixierea cu monoxid de
carbon rezultat din arderea incomplet a carbunilor. Cei mai muli
dintre sinucigai aveau varsta cuprins intre 30 si 60 de ani, erau
divorai, vduvi sau celibatari.
