SIMBOLISMUL EUROPEAN

Studiu de caz

Definitie

Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa,ca reacţie împotriva parnasianismului,a romantismului retoric şi a naturalismului, promovând conceptul de poezie modernă.Considerat din perspectiva social-istorică, simbolismul apare ca produs şi expresiea stării de spirit generate de agravarea contradicţiilor societăţii capitaliste de lasfârşitul secolului al XIX-lea. Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moréas,care în 1886 a publicat uncelebru articol-manifest, ‚ ,,Le symbolisme”. În acelaşi an s-a constituit gruparea cares-a autointitulat „simbolist㔺i în fruntea căreia s-a găsit poetul Stephane Mallarme

Termenul de „simbolism”provine din cuvântul grecesc „symbolon ” ,intrat în limbă prin filieră franceză.Simbolul este un substituent,el înlocuieşte expresia directă,vorbirea noţională,mediind cunoaşterea pe calea analogiei şi a convenţiei.O dată cu evoluţia limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se în toate domeniile culturii,iar în literatură este un mod de constituire a imaginii artistice.

Trăsături

•simbolul este un semn – imagine, obiect concret, o cifră, un cuvânt, caresubstituie un element abstract o idee, un concept sau un fenomen.

•cultivarea cu precădere a simbolului şi a sugestiei drept modalităţi de relevare acorespondenţelor către lumea materială si cea spirituală

•se valorifică cultivarea senzaţiilor muzicale,olfactive,coloristice, tactile; cuvântul poetic este magic,aluziv,conotativ

•predispoziţia pentru stări nedefinite, pentru proiecţia diafană si pentru reverie

•muzicalitatea interioară a versurilor (Paul Verlaine afirma “Muzica e înainte detoate”, iar simboliştii se conduc după acest aforism);

•obsesia culorilor:alb,negru,violet,rosu,galben.•preferinţa pentru anumite teme si motive:a. motivul oraşului si al

târgului provincial (monotonia si mediocritatea vieţii); b. motivul instrumentelor muzicale;c. motivul ploii şi al toamnei (mohorâtă, ceţoasă, ploioasă);d. tema naturii, care nu este privită ca peisaj, deoarece ei nu admiră natura, nu vădnimic frumos la ea;pentru simbolişti natura este potrivnică,terifiantă,vrajmaşă;e. tema marilor calatorii

Corespondente

Curentul se diferentiază de alte curente tocmai prin faptul că dă imaginilor poetice functia implicit şi nu explicit simbolică.

Corespondenţele sunt un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale realităţii.Ideea fundamentală a simbolismului constă în exprimarea unor raporturi între eul poetului(universul mic)şi lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivităţii prin simboluri.Ele tind să exprime relaţiile ce există,pe baza unor afinităţi secrete,între părţile componente ale totului cosmic.În categoria corespondenţelor intră şi analogiile dintre senzaţii,emoţii,imagini de naturi diferite.

Cultivarea sinesteziilor. Sinestezia este o figură de stil prin care se pun în relaţie realităţi receptate de simţuri diferite ( auz – văz, auz – miros: „Primăvară – o pictură parfumată cu vibrări de violet” ).

Muzicalitatea: simboliştii pledează pentru muzicalitatea versurilor, ca mijloc de obţinere a inefabilului, a sugestiei: „muzica înainte de toate” (Verlaine ), „arta versurilor este arta muzicii” ( Al. Macedonski ).

Poeţii simbolişti au dat importanţă problemelor de formă,ritm,creând cele mai savantem armonii verbale,pauze,asonanţe si refrenuri.La unii se ajunge la un joc gratuit,de pura virtuozitate,degenerând in formalism,manierism.

“Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseală profundă,dezolare şi tristeţe abstractă,fără ca poetul să ajungă la decepţie şi pesimism propriu-zis,ca în romantism”(Lidia Bote).

Natura:spre deosebire de poezia romantică,natura nu mai este subiect,ci stare sufletească,exprimată muzical ori cromatic,sau decor. Astfel, parcul, gradina, statuiile,orizonturile marine sunt prezentate static.În jurul obiectelor plutesc muzica şi parfumul,în spaţii nedefinite,ca şi în poezia lui Baudelaire;poeţii îşi propun să dezvaluie „corespondentele”din natură

Instrumentele muzicale:simbolismul aduce în poezie o gamă de instrumente muzicale,realizând corespondenţe între emoţie şi instrumentul muzical:vioara,violina exprimă emoţii grave;clavirul-tristeţea şi sentimentul desperat al iubirii;;fluierul este funebru;fanfara trezeşte melancolii; pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare,decorative,alteori vor intra în substanţă şi în atmosfera generală a poeziei.

Motivul ploii şi al toamnei apare la toţi simboliştii. Sentimentul ploii aduce stări depresive, până la enervare exasperantă

Simbolismul românesc

Poezia simbolistă românească apare la sfârşitul

secolului al XIX-lea, perioadămăcinată de adânci contradicţii sociale. Pe fondul înapoierii industriale şi al uneiagriculturi ce mai păstra rămăşiţe feudale, contradicţiile dintre clase se ascut.Creaţia literară de la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostruexprimă o stare de spirit antiburgheză.Scriitorii devin tot mai sensibili la suferinţele„dezmoştenitorilor” , ei dezvăluie exploatarea şi asuprirea, comunică exasperarea provocată de monotonia vieţii provinciale din acea vreme.Ca şi în Franţa, simbolismul este şi la noi produsul oraşului .El se naşte ca urmarea inflaţiei de poezie minoră a epigoniilor eminesciene şi a semănătorismului carefăcea abuz de teme morale, de limbaj ţărănesc, de „ţărănism sectar” (OvidDensusianu).

Reprezentanţi europeni

•Charles Baudelaire (1821-1867)- este considerat poetul care arevoluionat întreaga lirică franceză i europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal(Florile răului"). Va avea o influenă puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.

•Paul Verlaine (1844-1896)- unul dintre cei mai citii dintre poeii francezi, Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufleteti,într-o atmosferă crepusculară i vagă.

•Jean Moréas (1856-1910)-poet, eseist i critic literar grec, a scris în limba franceză. S-a cunoscut i-a fost prieten cu poetul român Ion Minulescu

Paul Verlaine

Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 — d. 8 ianuarie 1896) a fost un poet francez. El aparține curentului simbolist și este unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi. Este privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de “poet blestemat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare. Versurile de început (“Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe din parnasieni și din Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă.

George Bacovia

George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Alexandru Macedonski

Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București, d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.

Bibliografie

Lidia Bote, “Simbolismul românesc”www.scribd.rowww.wikipedia.orgwww.referate.rowww.clopotel.ro

Va multumim!Studiu de caz realizat de :

Burghele AndreiMarian StefanPop Daniela

Turda Evelina

Clasa a XI a FProfesor :

Ardelean Flavia