Embed Size (px)
Citation preview
M.0 Leo nand
BfrtnruL,\
SI ONNDNCUL)
MNOIC
tnaroLuL I
ltlirlenioa,ta dityanilie ot lurBanlholornew tutlle
/\ r. Bartholomew Cuttle nu era genul de om care sl
| | aispari aqa, dintr-odatl. Era genul de om clruia iiU rdmdneau in barbi resturi de omletl si care citea
la masa de searl cirti mari gi vechi. Era genul de omcare-gi pierdea tot timpul cheile Ei nu-qi lua niciodatlumbrela in zilele ploioase. Era genul de tat5. care intArziacinci minute cind trebuia sd te ia de la gcoali, dar de care
puteai fi intotdeauna sigur cd va veni. Mai mult ca orice,Darkus gtia ci tatll lui nu era genul de om care gi-ar fiabandonat fiul in virsti de treisprezece ani.
in raportul poliliei scria ci ziua de 27 septembriefusese o zi de mar{i ca oricare alta. Dr. BartholomewCuttle, un vdduv in vArsti de 48 de ani, il dusese pe fiul
10 M.G. Lroueno
siu, Darkus, la gcoalil qi mersese apoi la Muzeul de IstorieNaturall, unde era director gtiin$fic. iqi salutase secretara,
pe Margaret, la noui qi jum[tate, gi igi petrecuse restuldimine{ii in gedinfe discutdnd chestiuni administrative.Luase prAnzul la ora unu cu un fost coleg, profesorulAndrew Appleyard. Dupi-amiaza coborAse in pivnilelecu coleclii, dupi ce isi umpluse cana la automatul de
cafea de lXngi scarl, aga cum fhcea adesea. Schimbase
apoi cAtevavorbe cu Eddie, paznicul, coborise pe coridorpln[ la pivni]e gi se incuiase intr-una dintre camerele de
entomologie.' in acea seari, vizdndci tatil siu nu mai ajungea acasi,
Darkus alerti vecinii, iar ei au sunat la polilie.Cind polilia sosi la muzeu, camera in care intrase Dr.
Cuttle era incuiati pe dinluntru.Posibilitatea ca profesorul si fi suferit vreun infarct
ori s[ fi avut vreun accident i-a alertat pe to(i, iar uga a
fost sparti cu berbecul.
Camera era goali.Pe masl erau un microscop, nigte hdrtii gi o can[ in
care cafeaua se ricise de mult, iar cAteva sertare in care
se aflau specimene de coleoptere fuseserl deschise. Niciurmd de Dr. Bartolomew Cuttle!
Dispiruse.
Pivnifa nu avea ferestre sau ugi, in afar[ de cea pe care
intrase. Era o camerl inchisi ermetic si cu atmosferdcontrolati.
Cazul omului de gtiin{i dispirut ajunse pe primapagini a ziarelor:
B,Lrerur qr cANo,r.cur MAGrc 11
A DISPARUT UN OM DE $T/INIAI
POLITIA E DEPA$ITA DE SITUATIE!
?RFANUL SE AFLA fur Cnr/a STATULW!
A LNCEPUT CAUTAREA LUI MAXIMILIAN CUTTLE,
STNGURA RUDA it'r WLTA A BATATULUil
ARHEOLOG DTSPAR UT fN DE$ER TrJ L SIN AI !
BAIATULE SINGUR.I
|urnaligtii il oprir[ pe Darkus pe stradi, fhcAndu-i
poze gi strigAnd:
- Darkus, ai luit legltura cu tatll tdu?
- Darkus, tatel ffiu e fugar?
- Darkus, crezi cb tatel teu e mort?
De cAnd ii murise mama, cu cinci ani ln urmi,Darkus nu mai iegea pe afari cu prietenii gi nici nu-i mai
chema in viziti - se inchisese in sine. Esme Cuttle fusese
doboritl de pneumonie, iar tatll lui, coplegit de durere,
zdcea plingind in pat gi se holba la perete, incapabil sivorbeasci. in cele mai rele dintre zile, Darkus ii citea qi
ii aducea'la pat ceai qi biscuifi. Durerea era cu atit mai
mare, cu cAt starea lui Bartholomew il fhcea pe biiat sd
se simtl de parcl qi-ar fi pierdut gi tatil. Darkus fusese
nevoit si invefe s[ se descurce singur.
La gcoali se infelegea cu toat[ lumea, dar nu avea
prieteni apropiafi. Nu-gi prea exprima sentimentele *ceilalfl copii nu l-ar fi lnleles gi nu era sigur ci ar fi avut
cum si le explice situalia. Singurul lucru care conta era
si aibl grijl de tatil lui qi si-l ajute si fie fericit din nou.
12 M.G. LBoNeno
in cele din urm6, la patru ani dupi moartea mamei,
zilele rele se mai rlriserl, iar Darkus privi cu o bucurierezervatd cum tatel lui se trezi din cogmarul tristefii.Redeveni un tatl aga cum se cuvine, un tati care juca
fotbal'duminica, zimbea la micul dejun gi il tachina dincauza plrului s[u ciufulit.
Darkus era convins ci tatll lui nu ducea o viali dubHgi nu era sinucigag ori fugar. Cu siguran!6, se intimplasealtceva, iar incertitudinea 1l ftcea sd simti un gol in stomac.
Din acest motiv, a hotirAt s6-i ignore pe jurnaligtii care ilderanjau cu intreblri stupide. igi biga mAinile in buzunare,
se uita incruntat la caietele lui 9i refuza s[ r[spund5..
,,BAIETELUL CU INIMA FRANTA NU MAIVORBE$TE!" scrisese rd ziarele lumii.
Cdnd autoritllile luaser[, in sfirqit,leg[tura cu profesorul
Maximilian Cuttle, care se afla in Egipt, acesta lud primulavion spre Londra, pentru a-i purta de griji nepohrlui s[u.
furnaligtii, incapabili sl rezolve misterul omului de gtiin{ldispirut sau si inventeze povegti noi despre acesta, igi
pierduri interesul gi il lisar[ in pace. Unchiul Max il duse
pe Darkus in apartamentul lui de deasupra Mother Earth,
un magazin de hran[ slnitoas[, pierdut printre pr[vdliileingiruite intre Camden Town gi Regent's Park
- Trebuie s[ te avertizez, b5;iete, spuse unchiul Maxin timp ce urcau sclrile, intotdeauna am locuit singur.
inlelegi tu, eu cilitoresc mult. Niciodati nu m-am dat
ln vAnt dupi Anglia, aici ploui mereu gi e o atmosferlmohoritl. Cred c[ mi-ar pllcea mai mult si merg cllarepe cimili prin degertul Sinai.
BAlnrur ;r cAnoecur MAGrc l3
Fdcu o paaz:d ca se-gi recapete r[suflarea.
- in fine, nu sunt obignuit s[ am oaspeti. imi plac, darniciodatl nu gtiu cum s[ m[ comport cu ei; la fel e qi cucopiii.
Darkus intrl in apartament, bucurindu-se s[ audi ovoce care semina atit de mult cu a tatllui s[u.
- Bucltiria.Unchiul Max ar[t[ cu degetul spre o camerl zugrltvltd.
in portocaliu-deschis, apoi in sus, spre niqte trepte dindreapta lui.
- Camera de zi.
TrecAnd prin aceasta, Darkus se holb6la migtile lungidin lemn care atirnau pe perelii bleu, iar migtile se holbar[,
t4 M.G. LeoNenp
Ei ele, la el. Urcard pe sceri, pAn[ la etajul al doilea, unde se
aflau dormitorul unchiului Max qi o baie mare gi roz.
- Pentru cd lucrez in strdindtate aproape tot anul,
universitatea nu mi-a dat un birou, aga c[ aici e atitbiroul meu, cit qi casa mea, spuse unchiul Max in timp
ce urcau in pod, gi, pAni acum, camera in care o si dormi
mi-a servit - hm, ei bine - ca debara.
CAnd ajunseri la etajul al treilea, unchiul Max se
rezemd de perete Ei se plinse ci obosise deja. Scofindu-
gi o batistl din buzunarul c[m[qii, i;i dbdu jos pillria gi
iEi qterse fruntea bronzati gi aspr[.
- Of, se strAmbl el, orice-ai face, s[ nu imbltrAnegti,
bliete. Numai Dumnezeu stie cum o s[ mai cobor. Poate
m[ cari tu in spate!
Chicoti, ca s[ arate ci glumea, dat vlzind c[ Darkus
nu avea nicio reacfie, zimbi trist gi dldu din cap.
- Oi fi ar[tind tu ca mama ta, dar te compor{i exact ca
Barty. Esme rAdea intotdeauna la glumele mele, mai ales
la cele care nu erau amuzante.
Darkus incerci si fie politicos gi s[ zimbeasci, dar
ii ieqi o grimas[. ConEtient de privirea cercet[toare a
unchiului Max, igi strinse puloverul verde gi prea larg pe
lingl corp Ei se uitl in jos, la blugii sii rupfi in genunchi.
Din cauza pielii negricioase, a plrului negru qi a ochilor
ca ticiunele, ceila\i spuneau ci avea infbligarea spaniol[
a lui Esme, dar, cAnd se gAndea la mama sa, prima dat[ iivenea in minte felul ei de a zimbi, ce sem[na atAt de mult
cu al lui. Atunci cind bliatul observase c[ zdmbetul siuii intrista tatll, iqi spusese s[ nu mai zAmbeascl.
B-Lmrul gr cANoecur MAGrc 15
- Ce s-a-ntAmplat cu perul teu?
- M-au ras la orfelinat.
Darkus igi frecS plrul tuns foarte scurt. Nu voia si-ispuni unchiului c[ in prima noapte petrecutl acolo unbitdug il risese pe cap.
* Aveam ou[ de plduchi, murmur[ el.
- inleleg. Presupun ci aqa a fost prudent.
Unchiul Max se incrunti, punAndu-gi batista inapoi
in buzunar.* Bine. Acolo e o toalet6, zise el, arltind spre inclperea
din fa{a 1or. Iar asta e camera ta.
Unchiul Max ii zAmbi jenat lui Darkus, inainte de a
deschide uq"a.
- Ta-da!
O bucatd de h6rtie umplutl cu un scris neglijent fupurtati de curenhrl de pe coridor qi ateriz[ la picioarele luiDarkus. Podeaua miculei camere era acoperitl de teancuri
de hirtii gi cutii fhrl capac, in care se aflau obiecte infigurate
inziar. Mirosul de mucegai gi praf se simlea in aer.
Darkus strinuti.- Gesundhelfr, spuse unchiul Max, aprinzind lumina.Dincolo de cutii era un zidcudulapuri. Citeva sertare
erau pe jum[tate deschise, cu hArtii iegind in afara 1or.
Deasupra erau hirli gi atlase, aruncate care-ncotro, iarlucarna din tavan avea geamul atAt de murdat incdt
umplea camera de umbre.
- Se pare c[ nu-fi place s[-!i faci ordine printre dosare,
constati Darkus.I Sdndtate (in Iimba germani)
t6 M.G. LroNeno
- Ei bine, da, cred ce au trecut cAliva ani, tugi unchiul
Max. Dac[ m[ gAndesc bine, nu gtiu sigur cAnd am intrat
ultima oari aici... poate chiar inainte si te nagti tu.
Darkus zAmbi timid, nevrind sd parl nepoliticos.
incintat ci nepotul ii arita mai multi c[ldurl, unchiul
Max ridicl o carte dintr-o cutie deschisi.
- O istorie intelectuald a canibalismului - chiar oclutam pe asta.
igi ridicl sprd'ncenele de doul ori gi trinti cartea la loc
in cutie, ceea ce didu naEtere unui nor de praf carc ajunse
direct pe fala lui Darkus.
Biiatul strlnutl gi incerci si se curefe, ins[, cindauzi risul contagios al unchiului Max, nu putu rezista gi
incepu s[ rAd[ gi ei.
- Biiete, ideea e c[, daci ne apuclm de treabl, putem
face din inciperea asta un soi de dormitot lns[ n-o sifie uqor... declari unchiul Max, in timp ce-i intindea o
batisti curatl.Darkus iqi puse valizajos, pe hol.
- O s[ fie bine, unchiule Max. Mulpmesc.
- Bineinleles ci o s[ fie, spuse unchiul, betendu-l
pe Darkus pe spate. O si arate intr-un mare fel cindisprivim, n-am ce zice. Mai intii, haide s[ mutim totulpe hol, pentru ci trebuie si cur6
Bi,urur Er ci.nolcur MAGrc 17
si tArascl o cutie grea prin camere. CAnd o ridicl, se
impiedici gi c[zu pe spate, iar cartonul se rupse, d6nd la
iveali o grlmadl de dosare marcate ,,Proiectul Fabre" gi
nigte obiecte care plreau dinli umani.
- imi pare r[u... se bilbAi el.
- Ah, dinlii lui Nefertiti. Ar trebui s[-i punem intr-unloc sigur, nu-i aga? propuse el, adunAndu-i cu grij[.
- Chiar sunt dinlii lui Nefertiti? intrebi Darkus cu
ochii mari. Vorbegti serios?
- Foarte serios. I-am descoperit mormintul. O si totauzi cb, e pierdut, dar eu l-am gisit. Acegti dinfl, spuse eI,
ridicind mina de parc[ ar fi linut un trofeu, sunt smulgi
din craniul infamei qi frumoasei regine a Egiptului.* I-ai smuls din craniul ei?!
Unchiul Max ridici din umeri.
- Ei bine, oricum nu-i mai foloseau la nimic.
Darkus ridicl un dinte r[t[cit.- N-ar trebui si fie lntr-un muzeu?
- Ar fi fost lntr-un muzeu, biiete, dac[ m-ar fi ascultat
cineva, dar nu, nici n-au vrut si audi. Un arheolog
incepltor s[ faci o descoperire atit de importanti?! Un
simplu b[iat?! Au spus c[ era imposibil, dar s-au lngelat.
Doar pentru c[ o persoani e tin[ri nu inseamnl ci nu
are curiozitatea, hotlrirea Ei curajul s[ fac[ lucrurile pe
care le face un adult, nu-i aga? pufni unchiul Max. CAnd
o s[ se hotdrascl, in sfirgit, s[ giseascl mormAntul [la -gi o sl-l glseasci, pentru ci le-am spus unde e - bitrAna
Nefertiti va fi qtirb6, iar frumuselile astea vor dovedi cieu am ajuns primul acolo.
18 M,G. Lrou.q.no
Puse cu griji dinlii intr-un plic, pe care il inchise.
- Trecutul reuqeqte intotdeauna si te ajungi din urm[,biiete, relui el, chiar qi cAnd nu vrei s[ se intAmple asta.
in{elegi tu, a fost una dintre primele mele slpituri inEgipt. Eram in primii ani de munc[ qi nu inlelegeam
regulile jocului. Darkus, viala de adult poate fi ingrozitor
de urAt[, te forleazl mereu s[ faci compromisuri gi sigdndegti la rece...
Unchiul Max continu[ si trinc[neasc[ despre neajun-
surile asociate cu meseria de arheolog, iar Darkus d[dudin cap in timp ce curilarl, miturari gi gterserl praful
din camerl impreunl. Improvizar[ o masi dintr-o pinzirmarocani viu colorat[, aruncatl peste patru cutii cu
cir(i, iar nigte recipiente aEezate unul peste altul urmau
s[ fie folosite drept rafturi pentru haine.
Unchiul Max se urcl pe un sc[unel gi freci geamurile
lucarnei cu un ziar imbibat cu o!et. CAnd igi intinse minas6 deschidi fereastra gi sd o curele pe dinafari, Darkus
vdzu cevanegru pe sticll. O creaturi... cu qapte picioare...
sau erau gase?... gi un corn?
- Stai! strig[ Darkus.
Dar unchiul Max trase fereastra, iar creatura siri inaer, zamzlind in deplrtare.
- Ce-a fost aia? intrebi Darkus, vrind si se urce pe
scaunul unchiului Max Ei s[ vadi mai bine.* Ce-a fost ce?
Unchiul Max se uit[ in sus, dar vietatea, orice-ar fi fost
ea, disp[ruse.
