Sfinţi ocrotitori ai familiilor creştine

8/6/2019 Sfinţi ocrotitori ai familiilor creştine

http://slidepdf.com/reader/full/sfinti-ocrotitori-ai-familiilor-crestine 1/226

Sfini ocrotitori ai familiilor cretine

CuprinsFamilia - expresie a iubirii lui Dumnezeu ........................................................... 4

Sfânta Iuliana din Lazarevo,ocrotitoarea familiilor credincioase (2/15Ianuarie) ............................................................................................................... 8

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor cstorii ............. 8

Rugciune ......................................................................................................19

Viaa Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor cstorii ..................21

Sfânta Iuliana din Lazarevo (1604) - sfânta milosteniei, cu 13 copii .............41

Sfânta Iuliana cea milostiv: Soie i mam sfânt ........................................44

Sfinii Cuvioi Martinian i Zoe ± ocrotitorii celor care se lupt împotriva

desfrânrii (13 februarie) ...................................................................................64Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor cstorii (2 martie) .........................74

Paraclisul Sfântului Nicolae Planas,ocrotitorul celor cstorii .......................75

Viaa Sfântului Nicolae Planas ........................................................................87

Din minunile Sfântului Nicolae Planas ........................................................90



Sfântul Nicolae Planas ± inainte-vztorul i ocrotitorul soilor cretini .....92

Sfântul Nicolae Planas, pustnicul Atenei ± Ocrotitorul celor cstorii ..... 103

Viaa Sfântului ............................................................................................ 103

În copilrie, a primit darul înainte-vederii ................................................ 103Sttea ziua întreag în biseric .................................................................. 104

Un fctor de pace ...................................................................................... 105

Bocceluele cu pomelnice ............................................................................ 105

Sufletul în cântar ........................................................................................ 106

Sfântul Simon Zilotul - Grabnic ajuttor al celor care vor s-i întemeieze ofamilie i ocrotitorul celor cstorii (10 mai) ................................................. 108

Acatistul Sfântului Simon Zilotul ................................................................. 109

Rugciune ctre Sfântul Apostol Simon Zilotul ........................................ 120

Viaa i ptimirea Sfântului Apostol Simon Zilotul ..................................... 122

Sfântul Apostol Simon Zilotul, 10 mai ± Cel mai disputat Apostol din lume(Petera din Abhazia ± Vestul Georgiei) ....................................................... 124

Sfântul Simon Zilotul, binecuvântarea tinerilor cstorii .......................... 133

Sfinii Petru si Fevronia de Murom - ocrotitorii tinerilor cstorii i ai

familiei (25 iunie) .............................................................................................. 135

Sfinii Mucenici Adrian i Natalia (26 august) ................................................ 137

Acatistul Sfinì ilor Mucenici Adrian èi Natalia ............................................. 138

Viaa Sfinilor Mucenici Adrian i Natalia ................................................... 148

Sfinii Adrian i Natalia i sensul adevrat al tainei nunii ......................... 163

Sfinii i drepii dumnezeieti prini Ioachim i Ana - ocrotitorii familiilorcretine (9 septembrie) ...................................................................................... 169

Acatistul Sfinilor i Drepilor Dumnezeieti Prini Ioachim i Ana ......... 169

Viaa Sfinilor, drepilor i dumnezeietilor prini Ioachim i Ana ............. 181

Pr. Constantin Mihoc despre relaia dintre so i soie ................................ 189

a) Egalitatea dintre brbat i femeie .......................................................... 189



b) Unitatea soilor în cstorie ................................................................... 190

c) Dragostea i respectul reciproc .............................................................. 191

d) Locul i rolul specific al fiecruia dintre soi în familie, în Biseric i în

societate ....................................................................................................... 192Pr. Constantin Mihoc despre relaiile dintre soii cretini i modul devieuire a mirenilor (II) ................................................................................. 204

Rolul brbatului i al femeii in familie ...................................................... 204

Distraciile celor doi soi, neîngduite i îngduite ................................... 207

Bunurile materiale ...................................................................................... 216

Dumnezeietii Prini Ioachim i Ana ± nsctorii ndejdii noastre .......... 217

Predica a Fericitului Filotei Zervakos la praznicul dumnezeietii maici,Sfânta Ana ...................................................................................................... 222



Familia - expresie a iubirii lui Dumnezeu

Familia - expresie a iubirii lui Dumnezeu. Familia este cea mai veche i,totodat, cea mai puternic instituie uman, cunun a creaiei i expresie a iubiriii comuniunii proniatoare a lui Dumnezeu. Pentru caracterul ei comunitar iatmosfera de sfinenie pe care trebuie s o cultive, ea a fost numit ³biserica deacas´ sau ³mica biseric´. Poate fi considerat i o ³mic coal´, pentru c aicicopiii primesc lecii eseniale de via, nu numai în ³cei apte ani de acas´, dar iulterior.

Familia este recunoscut ca instituie de baz a societii nu doar din perspectiv

religioas, ci i din punct de vedere civil, deoarece în toate rile civilizate familiaeste ocrotit de lege. În România statul ocrotete cstoria i familia, sprijindezvoltarea i consolidarea familiei, apr interesele mamei i copilului imanifest deosebit grij pentru creterea i educarea copiilor.

Familia reprezint factorul cel mai important al educaiei cretine, nu numai alcopiilor, ci al fiecrui membru în parte pentru c fiecare persoan, aparintoare



unei familii, este atât ³factor´ cât i ³subiect´ al educaiei: copiii înva de la prini, bunici, fraii mai mari, dar i invers. De asemenea, ceilali membri aifamiliei înva unii de la alii.

Cuvântul familie are în general dou sensuri.În sens propriu înseamn unirea conjugal dintre cei doi soi, prin Taina Nunii, în vederea naterii de copii, iar în sens duhovnicesc, prin familie se întelege obtea tuturor cretinilor, careformeaz Biserica unic, pe care a întemeiat-o Fiul lui Dumnezeu în lume,

prin moartea i învierea Sa.

S fântul Ioan Gur de Aur arta, prin multe învturi i îndemnuri ale sale, cacolo unde brbatul, femeia i copilul merg pe crarea virtuii, acolo este Iisus

Hristos. Sfântul Ioan Gur de Aur i-a tlmcit întreaga sa oper Sfântului Apostol

Pavel care ne arat modelul ceresc al familiei; el arat Biserica, ³Mireasa lui Hristos´, unit duhovnicete cu Mirele ei ±

Hristos. Când vorbete despre unirea dintre so i soie prin Taina Nunii, arat

unitatea sfânt i tainic dintre Domnul Hristos i Biserica S a. Î n Hristos i în Biseric descoperim valoarea sacr a cstoriei, Taina

Cununiei.Exist i cstorii în afar de cretinism, ele funcioneaz omenete, dar Taina careajut familia s depeasc omenescul din ea, ne-a dat-o doar Domnul nostru Iisus

Hristos i a artat aceasta chiar întru-un mod vzut , venind la Nunta din CanaGalileii; a artat c nunta este cinstit când vine Dumnezeu acolo. S fânta Tain a Cununiei reprezint începutul bun al familiei. Ea reprezint oîncununare a iubirii brbatului i femeii, prin harul divin. Cei doi îi fgduiesciubire pân la sfâritul vieii, dar numai Dumnezeu poate s-i binecuvânteze,

pentru ca iubirea lor s se împlineasc, harul divin primit în ziua cununiei fiindu-le întrire i sprijin de-a lungul vieii, bucurându-se astfel de ocrotirea lui Dumnezeu.Sunt foarte multe familii nereuite, nefericite, multe cazuri de divor cu consecinegrele asupra rodului familiei, care este copilul. Abandonul copiilor nu este altceva

decât eecul familiei, atunci când familia nu se strduiete s aib ceva sfânt în ea. Numai ceea ce este sfânt în familie dinuiete i biruiete prin puterea lui Dumnezeu, prin rabdarea i jertfa noastr.

Familia este celula social prin excelen i factorul de seam în procesul educaiei.Ea are rolul important în creterea i educarea copiilor. Necesitatea educaiei



rezult din faptul c ³omul nu a fost creat perfect, ci perfectibil, cu misiunea de alucra constant în vederea perfecionrii lui .´

Educaia cretin are un rol important în pstrarea sfineniei familiei. Educaia

cretin este optim atunci când iubirea dintre membrii familiei imit iubireadumnezeiasc dintre persoanele S fintei Treimi. Astfel, Tatl i Fiul îi rsfrângiubirea asupra Duhului Sfânt, Tatl i Duhul Sfânt asupra Fiului, Fiul i DuhulSfânt asupra Tatlui. Aa trebuie s fie i în familie: tata i mama s-i îndreptetoat iubirea asupra copilului, tatl i copilul asupra mamei, mama i copilul asupratatlui. Aceast solidaritate de rsfrângere a iubirii este cea mai bun paz deînlturare a egoismului, care poate constitui pentru orice om o mare i grea ispit.

Î n familie, întotdeauna trebuie s se dea întâietate valorilor religioase, în raport cu cele de ordin material, potrivit cuvintelor Mântuitorului: ´Cutai mai întâi

împria lui Dumnezeu i dreptatea Lui i toate acestea se vor aduga vou.´(Matei 6,33). Copiii trebuie învai s se poarte ca oameni duhovniceti, numaterialnici. S gândeasc, s vorbeasc i s se manifeste duhovnicete. Ceamai preioas motenire pe care o putem lsa copiilor notri const nu în celemateriale, ci în cele de ordin spiritual. Principala grij a prinilor este s-i asocieze

pe copii la viaa i rugciunea Bisericii, deprinzându-i s se roage în fiecare zi i smanifeste înelegere fa de semenii lor. Cea mai important datorie a prinilor îneducarea copiilor este deci cultivarea spiritual. Sfaturile bune ale prinilor iexemplul pe care acetia îl dau au o valoare deosebit pentru copii.

Scopul educaiei este pregtirea i formarea copiilor pentru via. S fânta S cripturrecomand prinilor:� s educe copiii în spiritul dreptii. ³ Drepii vor moteni pmântul i îl vor locui în veacul veacului.´ (Ps. 36,29);� s trezeasc în sufletul lor dragostea de munc, s combat lenevia. ³Cea mai scump comoar pentru om este munca.´ (Prov. 12,27);� s cultive ideea de pace; � s cultive sentimentul de dragoste i respect fa de colectivitate. ³Cel ce seînsoete cu cei înelepi ajunge înelept, iar cel ce se întovrete cu cel nebun

se face ru.´ (Prov. 12,20).

Prinii trebuie s cultive de timpuriu aceste virtui. Relaiile dintre prini i copii trebuie s se bazeze pe sinceritate, afeciune i adevr. Î ntre parini i copii trebuie s fie o bun comunicare, deoarece încomunicarea dintre ei st reuita educaiei cretine. Prinii nu vor impunecopiilor propriile dorine, ci îi vor ajuta s-i aleag responsabil viaa.



Deoarece calitatea atitudinii printeti este în anumit msur rezultatulexperienelor premergtoare cstoriei i funciei de printe, educaia viitorilor

prini trebuie fcut înc din copilrie. Educarea viitorilor prini înseamn uncontinuu efort de pregtire pentru viaa adult.Copilul se va dezvolta normal i va deveni un bun cretin, dac îl va întâlni pe

Dumnezeu , la fel ca în Biseric, i în familie.

S copul principal al familiei cretine este ajutorarea reciproc a soilor, pentruuurarea greutilor vieii pmânteti, iubirea si cinstirea reciproc,îmbrbtarea lor în vremea primejdiilor i ispitelor, înfrânarea trupeasc i evitarea cumplitelor pcate ale desfrânrii. Prin aceste scopuri, familia devinecea dintâi Biseric, coal i cas a credinei în Dumnezeu, a sfineniei, anaterii i educrii copiilor în dreapta credin i în frica de Dumnezeu.

Numai o familie care împlinete cu sfinenie aceste scopuri divine pe pmânt, poate fi cu adevrat binecuvântat de Dumnezeu i umbrit de harul Duhului S fânt.

Familia este izvorul divin al vieii pe pmânt, precum însui Dumnezeu estesingurul izvor al vieii cereti i pmânteti. Omul nu poate exista i rodisingur, ci numai în familie.

Familia este casa vieii fireti, aa cum Biserica este casa vieii duhovniceti, cci pe amândou le-a întemeiat Dumnezeu. Una pentru trup, iar cealalt pentru suflet,dar numai unite una cu alta, familia cu Biserica îi au ca izvor i model UnitateaPreasfintei Treimi. Dac familia cretin pstreaz cu sfinenie dreapta credini este iubitoare de Dumnezeu i de Biseric, de rugciune i de toate cele sfinteea formeaz cea mai tare cetate i obte duhovniceasc de pe pmânt.

În concluzie, în familie se cultiv toate virtuile necesare vieii cretine, copilulfiind deprins s asculte, s respecte, s fie recunosctor, modest, harnic, cinstit,iubitor de dreptate, de pace. Putem spune c familia este grupul cel mai important

dintre toate grupurile sociale deoarece ea modeleaz persoana uman.



Sfânta Iuliana din Lazarevo,ocrotitoarea familiilor credincioase

(2/15 Ianuarie)

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor cstorii

Rugciunile începtoare

Î n numele Tatlui i al Fiului i al S fântului Duh, Amin.

S lav ie, Dumnezeul nostru, slav ie!(de 3 ori)

Împrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevrului, care pretutindenea eti i toatele împlineti, Vistierul buntilor i Dttorule de via, vino i Te slluieteîntru noi i ne curete pe noi de toat întinciunea i mântuiete, Bunule, sufletelenoastre.



Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, miluiete-ne pe noi! (de treiori)

Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh, acum i pururea i în vecii vecilor.Amin!

Preasfânt Treime, miluiete-ne pe noi, Doamne, curete pcatele noastre.Stpâne, iart frdelegile noastre. Sfinte, cerceteaz i vindec neputinelenoastre, pentru numele Tu.

Doamne miluiete, (de trei ori)


Tatl nostru care eti în ceruri, sfineasc-se numele Tu, vie Împria Ta, fac-sevoia Ta, precum în cer aa i pe pmânt. Pâinea noastr cea de toate zilele d-ne-onou astzi i ne iart greelile noastre, precum i noi iertm greiilor notri. i nune duce pe noi în ispit, ci ne izbvete de cel ru. Amin!

Apoi:Miluiete-ne pe noi, Doamne, miluiete-ne pe noi, c nepricepându-ne de nici unrspuns, aceast rugciune aducem ie, ca unui Stpân, noi pctoii robii Ti,miluiete-ne pe noi.

Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh!

Doamne, miluiete-ne pe noi, c întru Tine am ndjduit; nu te mânia pe noi foarte,

nici pomeni frdelegile noastre, ci caut i acum ca un milostiv i ne izbvete penoi de vrjmaii notri, c Tu eti Dumnezeul nostru i noi suntem poporul Tu,toi lucrul mâinilor Tale i numele Tu chemm.

i acum i pururea i în vecii vecilor. Amin!



Ua milostivirii deschide-o nou, binecuvântat Nsctoare de Dumnezeu,Fecioar, ca s nu pierim cei ce ndjduim întru tine, ci s ne mântuim prin tine dinnevoi, cci tu eti mântuirea neamului cretinesc.

Apoi Simbolul Credinei:Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatl Atoiitorul,Fctorul cerului i al pmântului, al tuturor vzutelor i nevzutelor.i întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,Unul-Nscut, Care din Tatl S-a nscut, mai înainte de toi vecii.Lumin din Lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat,

Nscut, nu fcut, Cel de o fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut.Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mântuire

S-a pogorât din cerurii S-a întrupat de la Duhul Sfânt i din Maria Fecioarai S-a fcut om.i S-a rstignit pentru noi în zilele lui Poniu Pilat,i a ptimit i S-a îngropat.i a înviat a treia zi dup Scripturi .i S-a suit la ceruri i ade de-a dreapta Tatlui.i iarai va s vin cu slav, s judece viii i morii,A crui Împrie nu va avea sfârit.i întru Duhul Sfânt, Domnul de via Fctorul,Care din Tatl purcede,Cel ce împreun cu Tatl i cu Fiul Este închinat i slvit,Care a grit prin prooroci.Întru-una Sfânt Soborniceasc i apostoleasc Biseric,Mrturisesc un botez întru iertarea pcatelor,Atept învierea morilor i viaa veacului ce va s fie.

Amin !

Psalmul 50

Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta, i dup mulimea îndurrilor Tale, terge frdelegea mea. Mai vârtos m spal de frdelegea mea, i de

pcatul meu m curete. C frdelegea mea eu o cunosc, i pcatul meuînaintea mea este pururea. ie Unuia am greit, i ru înaintea Ta am fcut, aa



încât drept eti Tu întru cuvintele Tale i biruitor când vei judeca Tu. C iatîntru frdelegi m-am zmislit i în pcate m-a nscut maica mea. C iatadevrul ai iubit, cele neartate i cele ascunse ale înelepciunii Tale mi-ai artat mie. S tropi-m-vei cu isop i m voi curi, spla-m-vei i mai vârtos decât

zpada m voi albi. Auzului meu vei da bucurie i veselie; bucura-se-vor oaselemele cele smerite. Î ntoarce faa Ta de ctre pcatele mele, i toate frdelegilemele terge-le. Inim curat zidete întru mine, Dumnezeule, i Duh drept înnoiete întru cele dinluntru ale mele. Nu m lepda de la faa Ta, i Duhul Tau cel S fânt nu-L lua de la mine. D-mi mie bucuria mntuirii Tale, i cu Duhstpânitor m întareste. Î nva-voi pe cei fr de lege cile Tale, i cei necredincioi la Tine se vor întoarce. Izbvete-m de vrsarea de sânge

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptateaTa. Doamne, buzele mele vei deschide i gura mea va vesti lauda Ta. C de-ai fi voit jertf, i-a fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,

duhul umilit; inima înfrânt i smerit Dumnezeu nu o va urgisi. F bine, Doamne, întru bunvoirea Ta, S ionului, i s se zideasc zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptii, prinosul i arderile de tot; atunci vor pune pealtarul Tu viei.

Condacul 1:Pe Sfânta Iuliana cea milostiv, care prin faptele ei a fost icoan vie a lui Hristos ia mrturisit c familia este o cale de sfinenie, biruind cu iscusin curselevrjmaului i ispitele trupeti, s o ludm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând:

Bucur-te, S fânt Iuliana, cunun a familiilor cretine!

Icosul 1:Tu eti bucuria noastr, mângâierea i ajutorul nostru, roab aleas a lui Hristos, cîmpreun-cltoreti pe marea vieii cu cei ce se roag ie, izbvindu-i de vifor iducându-i la limanul cel linitit al raiului, i pentru aceasta îi cântm:Bucur-te, mldi a Bisericii dreptslvitoare,Bucur-te, candel aprins pentru Hristos,Bucur-te, înger al curiei i al rugciunii,

Bucur-te, dreptar al vieuirii cretine în familie,Bucur-te, pild pentru soiile credincioase,Bucur-te, pavz a mamelor cretine i a copiilor lor,Bucur-te, veghetoare asupra tinerilor care vor s se cstoreasc,Bucur-te, artând calea spre mnstire celor care o caut,Bucur-te, mân întins celor ce vor s se pociasc,Bucur-te, ajuttoare celor ce pun început bun mântuirii,



Bucur-te, glas al sfineniei în pustia lumii iubitoare de rtcire, Bucur-te, S fânt Iuliana, cunun a familiilor cretine!

Condacul al 2-lea: Nscându-te într-o familie credincioas, înc din copilrie sufletul tu a râvnitdup frumuseile cereti, ai iubit postul i rugciunea mai mult decât petrecerea cucei de o vârst cu tine i nu te-ai scârbit când erai defimat pentru nevoinele tale,ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:Orfan rmânând de la o vârst fraged, ai cutat s trieti ca o vrednic fiic aMaicii Domnului, i la ea ai cutat sprijin i ocrotire. i, prigonit fiind de rudelecare nu înelegeau asprimea vieii tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bun.Pentru aceasta îi cântm:

Bucur-te, c, între oameni trind, ai ales a fi cu mintea la cele cereti,Bucur-te, c, lipsit fiind de iubirea mamei tale, ai cutat iubirea lui Dumnezeu,Bucur-te, ocrotitoare a orfanilor i a copiilor lipsii de dragostea printeasc,Bucur-te, alinare a suferinelor celor apsai de singurtate,Bucur-te, c frgezimea vârstei nu te-a împiedicat s dobândeti Duhul cel Sfânt,Bucur-te, c nu te înduplecai s renuni la nevoinele tale,Bucur-te, c timpul îl petreceai în lucrri duhovniceti,Bucur-te, c îi ascundeai virtuile cu smerenie,Bucur-te, c prin rbdarea batjocurilor te-ai încununat,Bucur-te, c nu ai cutat înelegere la oamenii slabi în credin,Bucur-te, c nu te-ai dezndjduit când erai dispreuit pentru vieuirea ta,Bucur-te, c pe stânca rbdrii ai stat i te rogi pentru cei lipsii de rbdare,


Condacul al 3-lea:Iubitor de Hristos fiind printele care te-a cununat cu soul tu, dup predaniaSfinilor Prini v-a cluzit s trii în viaa de familie, sporind în iubire, înrugciune i nevoin, ca s cântai împreun cu toi sfinii: Aliluia!

Icosul al 3-lea:Stavil eti celor care defaim cstoria zicând c este o cale a poftelor i a

patimilor, pentru c ai adeverit c nunta este o mare binecuvântare i un mare dar pentru cei care o triesc în Hristos i în Biseric, dup cuvântul Sfântului Pavel,apostolul neamurilor. i drept mulumire îi zicem unele ca acestea:Bucur-te, c ai artat c familia e drum spre rai,Bucur-te, c ai îndeprtat îndoiala de la cei ovitori,



Bucur-te, adeverire a vieii trite dup Evanghelie,Bucur-te, urmtoare a poveelor Sfântului Apostol Pavel,Bucur-te, întrire a celor care aleg s se uneasc în Taina cununiei,Bucur-te, praznic al inimilor care caut s dobândeasc sfinenia,Bucur-te, floare care aduci bunmireasm în casele cretinilor,Bucur-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi,Bucur-te, mrturisitoare a iubirii prin care familia se întrete,Bucur-te, c goneti diavolii semntori de dezbinare,Bucur-te, c izgoneti tulburarea i neînelegerea,Bucur-te, pace a familiilor credincioase,


Condacul al 4-lea:Ai îneles, Sfânt Iuliana, c dac prin femeia credincioas se poate mântui

brbatul necredincios, dac urmeaz credinei i faptelor ei de virtute, cu atât maimult brbatul credincios poate s se foloseasc de vieuirea sfânt a soiei sale i sÎi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!

Icosul al 4-lea:Ai vrut s îl duci i pe soul tu Gheorghe la msura nevoinelor tale, vrând s sevad i în fapte credina sa. Cu pricepere l-ai sftuit s ridice pe umerii si cruceanevoinelor, fcându-te pild pentru soii credincioi ca s se sprijine unul pe altulîn lupta cea duhovniceasc, i pentru aceasta auzi de la noi:Bucur-te, sfenic aprins de Dumnezeu în noaptea îndeprtrii de credin,Bucur-te, c pe soul tu l-ai sftuit cu mult pricepere,Bucur-te, c de la tine înva soii s se ajute în rzboiul duhovnicesc,Bucur-te, sftuire cu pricepere i mustrare blând,Bucur-te, ndejde a celor biruii de dezndejde,Bucur-te, c aduci gândul cel bun în sufletele ovitoare,Bucur-te, c de nepriceperea noastr nu te scârbeti,Bucur-te, c ne ari cum s îi ajutm pe cei de lâng noi,Bucur-te, c nu prin vorbe, ci prin fapte ne învei s îi sftuim,Bucur-te, cuvânt bun spus la vremea potrivit,

Bucur-te, tcere roditoare binecuvântat de Dumnezeu,Bucur-te, rugtoare pentru toi cei ce vor s se mântuiasc,


Condacul al 5-lea:Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, i vie roditoare ai fost, dupcuvântul Psalmistului David. Dar greutile creterii copiilor nu te-au îndeprtat de



lucrarea duhovniceasc, ci i-au fost pricin de înmulire a virtuilor, cci I-aicântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:Cum te vom luda, mam cu mulime de copii i sfânt cu mulime de fiiduhovniceti? C prin faptele tale i-ai ruinat pe cei care fug de crucea facerii decopii i de cea a creterii lor în Hristos, i pentru aceasta îi cântm:Bucur-te, laud a soilor care nu îi îngroap talanii,Bucur-te, urma a sfintelor mame din vechime,Bucur-te, c ai adus pe lume treisprezece copii,Bucur-te, c nu te-ai dezndjduit când Domnul i-a luat la El pe unii din ei,Bucur-te, c i-ai crescut copiii în dreapta credin,Bucur-te, c i-ai învat s triasc pentru Hristos,Bucur-te, c nu i-ai hrnit doar trupete, ci i duhovnicete,

Bucur-te, mrturisitoare a virtuii i osândire a pcatului,Bucur-te, mustrtoare a femeilor care vor s lepede pruncii,Bucur-te, c îi ceri pe soii care nu vor s fac copii,Bucur-te, c, aflând despre faptele tale, unii se pociesc pentru pcatele lor,Bucur-te, c mic biseric a fost familia ta,


Condacul al 6-lea: Nu ne este lesne s înelegem cum, purtând grija familiei, ai gsit vreme s te ocupii de mulime mare de sraci i de orfani, dar ai artat prin aceasta c mulimeatreburilor casei nu trebuie s-i opreasc pe credincioi s Îi cânte lui Dumnezeu:

Aliluia!

Icosul al 6-lea:În loc s asculte poruncile Evangheliei i s poarte de grij sracilor, bolnavilor,orfanilor i tuturor necjiilor, muli cretini se îngrijesc numai de binele lor i alrudelor lor, dobândind buntile pmânteti i pierzând Împria Cerurilor, dar tuai inut poruncile i ai dobândit raiul cel gtit sfinilor. Iar noi, învându-ne din

jertfelnicia ta, îi cântm:

Bucur-te, c te osteneai lucrând nopile pentru a-i ajuta pe sraci,Bucur-te, hrnitoare a celor flmânzi i însetai,Bucur-te, c prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrcat pe cei lipsii,Bucur-te, c i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi,Bucur-te, c aveai grij ca morii s fie înmormântai dup lege,Bucur-te, c nici casnicii ti nu tiau milosteniile tale,Bucur-te, c ai fugit de lauda omeneasc,



Bucur-te, c ai rânduit milosteniile cu dreapt socoteal,Bucur-te, c pentru virtutea ta unii slujitori te ocrau,Bucur-te, c ai rbdat defimrile lor fr s te mâhneti,Bucur-te, chemându-ne s lum de la tine pild de vieuire,Bucur-te, c ne îndemni s îi urmm în milostenie,


Condacul al 7-lea:Ridicându-te la rugciune într-o noapte, vrjmaul diavol te-a înspimântat, iar tu,de fric, ai lsat rugciunea i te-ai dus s te culci, dar nici în somn ispita nu aîncetat, cci ai visat mulime de diavoli care încercau s te omoare. Dar, rugându-teMaicii Domnului i Sfântului Nicolae, ai primit degrab ajutor, i pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:Sfântul Nicolae i-a spus în vis: ÄFiica mea! Fii tare i puternic i nu te înfricoade ameninrile diavolilor, cci Hristos mi-a poruncit s te apr de diavoli i deoamenii cei ri´, iar tu, trezindu-te, l-ai vzut cum ieea ca un fulger din camera ta,dei ua era închis. Te ludm cu toii, cinstit Iuliana, pentru c eti fiicduhovniceasc a sfântului din Mira Lichiei:Bucur-te, c de ispitele întunericului ne ajui s ne ferim,Bucur-te, c celor înfricoai de diavol le aduci pacea,Bucur-te, sprijin al preoilor care se lupt cu puterile întunericului,Bucur-te, c îi ajui s izgoneasc diavolii care îi chinuie pe oameni,Bucur-te, c Domnul i-a dat putere împotriva duhurilor necurate,Bucur-te, c pe cei robii de pcate îi îndrepi spre pocin,Bucur-te, c pentru rugciunile tale nevzutului îneltor îi descoperim cursele,Bucur-te, c ai artat c mirenii pot ajunge la msurile monahilor,Bucur-te, c, precum ai fost ajutat de Sfântul Nicolae, ne ajui i tu pe noi,Bucur-te, c nu numai de diavoli, ci i de oamenii ri te-a aprat sfântul ierarh,Bucur-te, c, cinstindu-i pe sfini, ai fost ajutat de ei,Bucur-te, c acum împreun cu ei Îl slveti pe Dumnezeu,


Condacul al 8-lea:Încercând iar diavolii s te înspimânte, degrab a venit Sfântul Nicolae i i-agonit, dar unul din ei a strigat fugind c la btrânee vei muri de foame i nu veimai putea s ajui pe nimeni dup obicei, dar tu nu te-ai înfricoat, ci I-ai cântat luiDumnezeu cântarea de biruin: Aliluia!



Icosul al 8-lea:Mii i mii de cretini au murit din pricina marii foamete îngduite de Dumnezeu pe

pmântul rusesc, tu îns te-ai strduit s nu lai nici un srac s plece neajutorat dela ua casei tale. i, tiind c nici acum nu îi lai lipsii de ajutorul tu pe ceinecjii, îi zicem:Bucur-te, c în vremuri grele credina nu i s-a împuinat,Bucur-te, c atunci când puin-credincioii se tulburau tu i-ai pstrat pacea,Bucur-te, c în lume ai trit ca i cum nu ai fi fost din lume,Bucur-te, c i-ai îndemnat pe cei de lâng tine s se mulumeasc cu ce aveau,Bucur-te, c rugându-i s nu fure de la alii i-ai învat s cear de la Dumnezeu,Bucur-te, c necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovniceasc,Bucur-te, c în necazuri a fost încercat credina ta,Bucur-te, c ai purtat crucea srciei fr s cârteti,Bucur-te, c rbdând srcia nu L-ai hulit pe Dumnezeu,

Bucur-te, c tiind greutile vieii îi ajui pe cei lipsii,Bucur-te, milostiv ajuttoare în ceasul încercrii noastre,Bucur-te, c te rogi s avem cele de trebuin,


Condacul al 9-lea:Cum oare s vieuim, ca s Îi fim bineplcui lui Dumnezeu? Cine are cu adevratdreapt socoteal, rânduind cum trebuie postul i rugciunea? tiindu-ne micimea,ne rugm ie, Sfânt Iuliana, s te rogi s fim îndrumai prin prinii notriduhovniceti, ca lui Dumnezeu, Care te-a întrit, s Îi putem cânta cu toii cântareade laud: Aliluia!

Icosul al 9-lea: Nu te-ai uitat la neputina firii femeieti, ci ai adugat nevoin peste nevoin,simindu-te acoperit de harul lui Hristos. Nefiind maic, ai artat c mirenii potlua asupra lor jugul asprelor nevoine, ruinându-i pe toi cei care spuneau cvremea nevoinelor a trecut, i pentru râvna ta îi zicem:Bucur-te, c însetai dup cuvintele înelepte ale Sfinilor Prini,Bucur-te, c nu în puterile tale, ci în Hristos i-ai pus ndejdea,

Bucur-te, c ai fugit de lenevie i de împrtierea minii,Bucur-te, c nu ai lsat ispita mândriei s îi intre în suflet,Bucur-te, c ai dispreuit frnicia i purtarea fariseic,Bucur-te, c mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tu,Bucur-te, c îi ajui pe cretini s îi gseasc duhovnici iscusii,Bucur-te, c, ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost i tu ascultat de El,Bucur-te, c nopile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul,



Bucur-te, c, rugciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curit cmara inimii tale,Bucur-te, dascl al rugciunii pentru cei din vâltoarea lumii,Bucur-te, c pe Mirele Hristos L-ai ateptat ca o fecioar îneleapt,


Condacul al 10-lea:Dup ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-i înmuli nevoinele i te-afrmântat gândul plecrii la mnstire. Dar soul tu te-a rugat s rmâi alturi deel, învoindu-se s trii în înfrânare, ca fraii. Iar tu, fiind soie asculttoare imam iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:Ai artat c nu dispreuieti nunta, trind via legiuit cu brbatul tu, îns aiartat i c scopul vieii de familie este dobândirea raiului. Iar dup ce i-ai fcut

datoria de mam, nscând i crescând muli copii, ai vrut s urci mai sus pe scaravirtuilor, i ai trit lâng soul tu ca lâng un frate în Hristos. i pentru aceasta îicântm:Bucur-te, c ai vrut s urmezi cuvioilor prini i cuvioaselor maici,Bucur-te, c, fr s depui voturile clugreti, ai trit ca o maic,Bucur-te, c, rmânând în aceeai camer cu soul tu, ai trit îngerete,Bucur-te, c, dup moartea acestuia, te-ai pregtit pentru propria moarte,Bucur-te, c, fr s pori pe tine haina monahal, ai purtat haina nevoinelor,Bucur-te, c preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoan te-a ludat,Bucur-te, c glasul a mrturisit în chip minunat c Duhul Sfânt slluiete în tine,Bucur-te, c Maica Domnului te-a chemat s te rogi la biseric, nevoindu-te,Bucur-te, c, dei era foarte frig, i-ai dat ascultare, necruându-i ostenelile,Bucur-te, c, srutând tu icoana Nsctoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simit

bunmireasm,Bucur-te, c Împrteasa Cerurilor a cerut s fii cinstit pentru sfinenia ta,Bucur-te, c, pentru evlavia ta, oamenii L-au slvit pe Dumnezeu,


Condacul al 11-lea:

Îmbolnvindu-te în ultimele zile ale vieii tale, nu i-ai împuinat nevoinele, ci aiînmulit rugciunile. i când, slvindu-L pe Dumnezeu, ai prsit aceast lume s-avzut pe capul tu o coroan de aur i o lumin alb, pentru care toi I-au cântatDomnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 11-lea:



Bucurie mare au avut cei care au aflat moatele tale nestricate i de mir izvorâtoare, i au dus de îndat la catedral un vas cu mirul binemirositor, cu careungându-se bolnavii au primit tmduire. Vestind i noi binecuvântarea sfintelor tale moate, îi cântm aa:Bucur-te, c la moartea ta s-a artat pe capul tu o coroan de aur,Bucur-te, c ai fost încununat de Dumnezeu pentru sfinenia ta,Bucur-te, c, dup moarte, ai cerut s fii înmormântat lâng soul tu,Bucur-te, c i prin aceasta ai artat cinstea familiei,Bucur-te, adeverind c taina cstoriei nu se sfârete în lumea aceasta,Bucur-te, c îi chemi pe cretini s se pregteasc pentru viaa cea venic,Bucur-te, c i dup moarte L-ai mrturisit cu putere pe Hristos,Bucur-te, c aflarea sfintele tale moate a fost pricin de bucurie,Bucur-te, c mulimea mirului izvorât a artat mulimea minunilor tale,Bucur-te, c celor care îi întineaz trupurile prin pcate le vdeti rtcirea,

Bucur-te, c celor care dispreuiesc trupul le ari greeala,Bucur-te, c trupul tu a fost templu al Duhului Sfânt,


Condacul al 12-lea:Artându-te dup moarte preotesei Agata, care era bolnav, i-ai zis: ÄMergi la

biseric i srut icoana Sfintei Iuliana´, iar ea, tmduindu-se, a fcut cunoscutminunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea:Mulime mare de minuni ai fcut nou, credincioilor, i pentru aceasta te rugm sstai lâng noi în fiecare zi a vieii noastre, aprându-ne în necazuri i ispite, ca sîi cântm cu inimile pline de bucurie:Bucur-te, c pe preoteasa Agata ai chemat-o s srute icoana ta,Bucur-te, c i pe noi ne chemi s te cinstim ca pe o ajuttoare a noastr,Bucur-te, c pe copiii crora le curgea sânge din mâini i din picioare i-aivindecat,Bucur-te, c pe Iosif l-ai izbvit de moarte când nimeni nu credea c va mai tri,Bucur-te, c el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-i mulumi,

Bucur-te, c din ostenelile lui ne învm i noi s fim mulumitori,Bucur-te, c ai stins focul care se apropia de biseric,Bucur-te, c multe feluri de minuni ai svârit prin harul lui Dumnezeu,Bucur-te, primind puinele noastre cuvinte de laud,Bucur-te, c din Rusia în toat lumea s-a întins lauda ta,Bucur-te, c moatele tale au binecuvântat inuturi îndeprtate,Bucur-te, minune a lui Dumnezeu pentru întrirea adevratei credine,




Condacul al 13-lea:O, Sfânt Iuliana din Lazarevo, comoar a Rusiei dreptcredincioase i a întregiiBiserici, primete acum aceast rugciune care se aduce ie ca mulumire pentruajutorul pe care îl dai neamului cretinesc, i întrete-ne ca pân la sfâritul vieiinoastre s Îi cântm lui Dumnezeu împreun cu tine: Aliluia! (Acest Condac sezice de trei ori. )

Apoi se zice:Icosul 1:Tu eti bucuria noastr, mângâierea i ajutorul nostru, roab aleas a lui Hristos, cîmpreun-cltoreti pe marea vieii cu cei ce se roag ie, izbvindu-i de vifor iducându-i la limanul cel linitit al raiului, i pentru aceasta îi cântm:

Bucur-te, mldi a Bisericii dreptslvitoare,Bucur-te, candel aprins pentru Hristos,Bucur-te, înger al curiei i al rugciunii,Bucur-te, dreptar al vieuirii cretine în familie,Bucur-te, pild pentru soiile credincioase,Bucur-te, pavz a mamelor cretine i a copiilor lor,Bucur-te, veghetoare asupra tinerilor care vor s se cstoreasc,Bucur-te, artând calea spre mnstire celor care o caut,Bucur-te, mân întins celor ce vor s se pociasc,Bucur-te, ajuttoare celor ce pun început bun mântuirii,Bucur-te, glas al sfineniei în pustia lumii iubitoare de rtcire,


Condacul 1:Pe Sfânta Iuliana cea milostiv, care prin faptele ei a fost icoan vie a lui Hristos ia mrturisit c familia este o cale de sfinenie, biruind cu iscusin curselevrjmaului i ispitele trupeti, s o ludm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând:


Apoi se zice aceast:

Rugciune

S fânt Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei i reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugciune cdem ctre tine i te rugm: vezi



necazurile care ne apas, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastr. Nu nelsa, sfânt a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrab, aa cum i S fântul

Nicolae a venit în ajutorul tu când erai înconjurat de diavoli. Nu pregeta,sfânt, s ari puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor

neputincioi.

Vino, S fânt Iuliana, vino i stai lâng inimile noastre apsate de durere i detulburare. Roag-te s ne întrim credina, s prsim pcatele i s punemînceput bun mântuirii. Arat-te pzitoare a curiei i iubirii celor cstorii,îndrumtoare a copiilor i a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor i a celor întristai i grabnic tmduitoare a celor bolnavi, aa cum ai fost i celor careau primit de la tine ajutor minunat în rugciunile lor.

Ai grij de toi cretinii, de copii, de prinii lor, de toi monahii i monahiile, de

toi preoii i ierarhii. Roag-te pentru noi, s nu fim înghiii de duhul lumii acesteia i s nu lepdm credina cea dreapt. Ci s mergem pe calea sfineniei,

pe calea rugciunii i a virtuilor, ca, acoperii de rugciunile tale, s Î l slvim pe Dumnezeu Tatl, Fiul i S fântul Duh, Treimea cea de o fiin i nedesprit,în vecii vecilor. Amin.



Viaa Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor cstorii S ursa din cartea: S fânta Cuvioas Teodora, comoara Tesalonicului. Viaa i

acatistul S finei Iuliana din Lazarevo, ocrototoarea celor cstorii

Binecuvântat este Dumnezeu Tatl cel Atotputernic, Fctorul cerului i al pmântului, al tuturor celor vzute i nevzute. Binecuvântat este Unul-Nscut Fiul S u, Cuvântul lui Dumnezeu cel fr de început i venic, Care din Tatl S -a nscut, Dumnezeu din Dumnezeu, nscut mai înainte de veci, Puterea ceastpânitoare prin Care toate s-au fcut. Binecuvântat este S fântul Mângâietor i de via dttorul Duh, care de la Tatl purcede i S -a artat oamenilor prinFiul; Treimea cea de o fiin i nedesprit, trei Persoane ce una în fiin sunt,o slav, o fiin i o neschimbat împrie. Fiin fr de început, un

Dumnezeu fctor i stpânitor i pzitor al tuturor veacurilor, pe Care puterilecereti Î l binecuvânteaz i cetele îngereti Î l slvesc, Ce druiete înelepciunei judecat celui care cere i nu dispreuiete pe pctosul care se pociete

pentru a afla mântuirea.

Pentru aceasta Îi mulumesc acestui bun i multmilostiv Dumnezeu, pctos i ru precum sunt i nevrednic de a luda buntatea Sa; Lui Îi aduc mrturisirea i laudamea, i m rog s-mi asculte rugciunea în aceast zi când Îl chem i s druiasccuvinte buzelor mele pentru a putea gri despre o via cuvioas, plin de strlucireduhovniceasc. Cuvine-se cu adevrat s-L binecuvântezi i s chemi ajutorul Su;



cci, aducându-mi aminte de mama mea, acea sfânt i plin de virtute doamn,de faptele ei cele sfinte, milosteniile, postirile, metaniile, privegherile cele detoat noaptea, lacrimile neîncetate, rugciunile i toate celelalte virtui ale sale,mi-e team s nu le dau uitrii i tcerii. Cci cuget la acea slug care a fost

pedepsit fiindc, în loc s înmuleasc talantul Stpânului su, l-a îngropat în pmânt. Apoi mi-e team i c cineva, auzindu-m, ar putea crede c încerc sînel doar fiindc e mama mea i c ceea ce am scris nu este adevrat.Dar Domnul Dumnezeul nostru Cel viu, Care cunoate toate lucrurile chiar maiînainte de facerea lor, tie c nu mint, cci griesc adevrul dup cum l-am vzutcu proprii mei ochi i l-am simit cu propriile mele mâini. i s nu îmi fie mie amini despre sfini. Dac unii aud ceea ce am scris i sunt surprini de graiulîmpodobit i nu vor s cread, fie ca Domnul s aib mil de ei, cci ei se gândescnumai la slbiciunea omeneasc i toate cele spuse despre oameni i le închipuierele. Dac unii vor cu adevrat s verifice cinstita i evlavioasa via a sfintei mele

mame Iuliana, s-i întrebe pe cei ce au slujit-o i pe vecinii dimprejur despre ce felde via curat a dus din tineree, cci sunt muli care o tiu i i-o amintesc pefericita Iuliana pe când tria i cunosc lucrrile i faptele sale de virtute. Cci, daclocurile unde a trit fericita Iuliana ar avea gur, nu ar înceta s vorbeascdespre lucrrile i faptele sale de virtute; cci ea cu adevrat a urmat viaa i virtuile sfinilor ce mai înainte au fost bineplcui lui Dumnezeu. Cum a puteavorbi despre cele ce sunt mai presus de puterile mele? Cci sunt pctos inetrebnic. Dar cred c acel suflet curat i milostiv m va povui i m va înva cecuvânt s alctuiesc despre ea, pe mine, care sunt fiul ei dup trup, dar în duh suntrobul ei sau vreo stârpitur nefolositoare. Înelegei aceasta deci toi ce sunteimartorii acestei viei ziditoare, dac graiul meu e îndeajuns de puternic.Cade-se mai întâi s spun câteva cuvinte despre cine erau prinii si, unde i cuma trit i cum a murit. Toate acestea nou ne sunt cunoscute în amnunt. Nou,despre care n-a putea spune c suntem copiii si, ci robii si, cci nevrednic sunt am numi fiu al unei asemenea sfinte femei de vreme ce nu i-am urmat virtutea. Dar v voi spune o minunat istorie despre ceea ce s-a întâmplat în familia noastr. Î n

zilele evlaviosului ar i mare prin Ivan Vasilievici a toat Rusia tria la curteasa regal un om evlavios i milostiv pe nume Iustin Nediurev, ce avea rangul deeconom. Avea o soie care era, la fel ca i el, de Dumnezeu i de sraci iubitoare,

pe nume tefanida, fiica lui Grigorie Lukin din inutul oraului Murom. Ei autrit plini de evlavie i de virtute, având muli fii i fiice, multe bogii i muli robi. Lor li s-a nscut i fericita Iuliana. Pe când avea ase ani, mama sa a

prsit aceast via, iar Iuliana a fost dus în inutul oraului Murom de ctrebunica sa, mama mamei, o vduv pe nume Anastasia Lukina, soia lui Grigorie

Lukin, fiica lui Nichifor Dubenschi. Aceasta a crescut-o în evlavie i virtute timpde ase ani. Când fericita Iuliana avea doisprezece ani, bunica sa a prsit i ea



aceast via i i-a cerut fiicei sale, Natalia Arapova, soia lui Putin Arapov, s oia pe nepoata Iuliana în casa sa i s o creasc cum trebuie i în evlavie, cci mtua sa avea opt fiice i un fiu.

Î nc de când era foarte tânr, fericita Iuliana L-a iubit pe Dumnezeu i pe Preacurata S a Maic. Era plin de respect i supus mtuii i veriorilor si i iubea smerenia i tcerea în toat vremea. S e druia rugciunii i postului i

pentru aceasta era adesea dojenit de mtua sa i batjocorit de veriorii ei, fiindc îi chinuia trupul su fiind atât de tânr. Î n fiecare zi îi spuneau: ÄO, fat nesbuit, de ce îi omori trupul când tu eti atât de tânr i de ce vrei s-i distrugi frumuseea cea feciorelnic?´. Astfel ei încercau adesea s o fac smnânce i s bea dimineaa. Ea nu ceda niciodat, ci primea toate cumulumire i pleca în tcere. Era supus tuturor, cci din copilrie avusese o firedelicat, tcut, linitit i smerit i se lipsea de distracii i orice fel de jocuri.

Dac era silit de copiii de vârsta sa s joace diverse jocuri dearte i s cânte, precum adesea se întâmpla, ea nu se altura niciodat lor, ci se prefcea c nutie s se joace, i astfel îi ascundea virtutea. Î n schimb se ocupa cu torsul i broderia. i sfenicul ei nu se stingea nici noaptea (Pilde 31, 18). Fcea haine

pentru orfanii, vduvele i neputincioii din sat i se îngrijea de cei în nevoi i decei bolnavi, aa încât toi erau uimii de înelepciunea i evlavia sa. i frica lui

Dumnezeu s-a slluit într-însa. Î n acel sat cea mai apropiat biseric era camla dou verste deprtare, aa încât, cât a fost mic, nu a avut ocazia s mearg labiseric pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu sau s aud un preot învând despre mântuire. Astfel încât numai bunul ei sim i-a fost învtor spre virtute,cci, precum spune Sfântul Antonie cel Mare: ÄCei ce au o minte sntoas nuau nevoie de S cripturi´. Fericita Iuliana a urmat acest cuvânt: fr s studiezecri i fr învtor, înc de mic, ea a împlinit toate poruncile i, precum onestemat de mare pre, a strlucit în mijlocul cenuii crescând în evlavie i dorind s aud cuvântul lui Dumnezeu. Dar, cât a fost mic, n-a avut aceastocazie i era batjocorit de cei netiutori pentru faptele sale cele bune. Totui,întunericul vicleniei nu poate vtma în nici un fel frumuseea soarelui, cci eaera ca o cas zidit pe stânc. Râurile au trecut peste ea, vânturile au btut-o,dar n-au putut s o clatine. Precum Apostolul spune: Cine ne va despri pe noi

de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea,sau lipsa de îmbrcminte, sau primejdia, sau sabia? (Rom. 8, 35) Iar dumnezeiescul David zice: Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele S ionului.

Nu se va cltina în veac i Nu va lsa Domnul toiagul pctoilor peste soartadrepilor, ca s nu-i întind drepii întru frdelegi mâinile lor (Ps. 124).



Când fericita Iuliana a împlinit aisprezece ani, a fost dat în cstorie lui Gheorghe Ossorghin, un nobil bogat ce tria în judeul Murom i au fost cununai de preotul Patapie ce slujea în biserica Dreptului Lazr, prietenul lui

Dumnezeu, din satul soului ei. Mai târziu, fiind plin de virtui, acest preot aintrat în mnstirea Ä S chimbarea la Fa´ aflat în de Dumnezeu pzitul ora Murom, unde a luat numele clugresc de Pimen i apoi a ajuns arhimandrit. Acest preot i-a învat frica lui Dumnezeu dup predania S finilor Apostoli i a S finilor Prini, le-a artat cum trebuie s triasc soii cu soiile lor, le-a spusdespre rugciune i post, despre milostenie i alte fapte bune. Ea a ascultat cumare atenie i râvn cuvântul cel dumnezeiesc, învtura i poveele i ceea cea fost sdit în ea precum într-un pmânt bun a crescut i s-a înmulit; ea nunumai c a ascultat învtura, dar s-a i hotrât s pun în practic. i astfel,dup ce preotul i-a învat i le-a dat binecuvântarea sa, au plecat la socrul ei,

Vasile, cci prinii soului ei înc mai triau. S ocrul ei era un om bogat i cunoscut la curtea arului, iar soacra sa era i ea dintr-o familie bun i învat. Aveau doar un fiu i dou fiice, multe sate i robi precum i multe alte

proprieti.Când au vzut c nora lor este din familie nobil, priceput la multe lucruri bune i delicat, s-au bucurat, L-au slvit pe Dumnezeu i au dat în mâinile ei conducerea gospodriei. Ea era cu toat smerenia foarte asculttoare i supuslor, nu ieea niciodat din cuvântul lor, nici nu-i contrazicea vreodat, ci îi respecta foarte mult i îndeplinea fr cârtire toate câte îi spuneau s fac, aa

încât socrii ei se minunau i o respectau mult i ei pentru aceasta. Atunci când rudele sau altcineva o încercau cu diferite întrebri i discuii, ea ddea la fiecare întrebare un rspuns potrivit i plin de îneles, astfel încât toi seminunau de bunul su sim i slveau pe Dumnezeu. Î nc din tineree fericita Iuliana fusese obinuit s se roage îndelung lui Dumnezeu în fiecare sear i s fac o sut sau mai bine de metanii i abia apoi s se culce. De asemenea, în fiecare diminea când se trezea, se ruga mult

Domnului i îl înva i pe soul ei s fac la fel, cci, dup cum spune marele Apostol Pavel: Ce tii tu, femeie, dac îi vei mântui brbatul? (I Cor. 7, 16) i ctre so la fel zicând. i iari: Dac îns te vei însura, n-ai greit (I Cor. 7, 28)

i Cel ce îi mrit fecioara bine face; dar cel ce n-o mrit i mai bine face (I Cor. 7, 38).Fericita Iuliana era mâhnit c nu ajunsese înc la chipul cel mai înalt al vieii feciorelnice, dar a auzit pe acelai apostol care zice: Te-ai legat de

femeie? Nu cuta dezlegare (I Cor. 7, 27), femeia este legat prin lege i nu estestpân pe trupul su, ci brbatul; ea se va mântui prin naterea de prunci, dacs-a inut struitor de tot ce este lucru bun (cf. I Cor. 7, 39; I Tim. 2, 15; 5, 10). i iari se spune în alt parte: ÄViaa omeneasc este împrit în dou stri: cea



clugreasc i cea normal (obinuit); celor din starea obinuit le esteîngduit s se cstoreasc i s mnânce carne, dar în rest trebuie sîmplineasc celelalte porunci ale lui Hristos exact ca monahii´. Ä S e poate strieti în lume cu so i tot s fii plcut lui Dumnezeu´. ÄNu tot cel ce se tunde

în monahism se mântuiete, ci cel care împlinete cele ale clugrului´ i, Ädaccineva triete în lume cu o soie i împlinete legea, este mai bun decât unclugr care nu a împlinit toat legea´ i Äun mirean virtuos este o minune înlume´ .

A cugetat îndelung la toate acestea. Ea se silea dup lege s împlineasc toate poruncile Domnului Iisus Hristos. Nu lsa nici mcar o sear s treac frrugciuni îndelungate, aa încât îi mai rmânea puin vreme pentru somn, dar totui dimineaa se trezea devreme i se ruga mult lui Dumnezeu.

Atunci când soul ei era plecat în slujba arului pentru un an sau doi saucâteodat chiar trei , ea nu mai dormea noaptea, ci spunea rugciuni îndelungate ctre Dumnezeu. S fenicul ei nu se stingea toat noaptea, cci lucracu mâinile din greu la roata de tors i la brodat. Dup ce vindea ce lucrase,ddea cele obinute sracilor sau pentru construirea bisericilor, cci se pricepeala broderii. Fcea mult milostenie, dar pstra totul în tain fa de socrii si. S ingura care tia era o tânr slujnic prin care trimitea milosteniile celor nevoiai. Fcea aceasta în fiecare noapte fr ca cineva s tie. Dup cum spune S fântul Evanghelist Matei i Î nsui Hristos Domnul cu sfintele S ale buze: deci,când faci milostenie, nu trâmbia înaintea ta«, s nu tie stânga ta ce face

dreapta ta i Tatl tu, Care vede în ascuns, îi va rsplti ie (Matei 6, 2-4).

Î n timpul zilei cu osârdie se îngrijea de gospodrie i avea grij de vduve i orfani ca o adevrat mam a lor. Î i spla cu propriile sale mâini, îi îmbrca, îi hrnea i le ddea de but. Î n ea se împlinea cuvântul îneleptului S olomon:Cine poate gsi o femeie virtuoas? Preul ei întrece mrgeanul. Î ntr-însa seîncrede inima soului, iar câtigul nu-i va lipsi niciodat (Pilde 31, 10-11) . Daccineva rmânea în urm, nu se îngrijora, cci toi din casa ei erau îmbrcai i hrnii, i ddea fiecruia de muncit pe msura puterilor. Ura mândria i

semeia i nu îi chema niciodat pe slujitori cu porecle i nici nu-i cerea nici unuia s-i aduc ap s se spele pe mâini sau s-i scoat înclrile, toateacestea fcându-le ea singur. Doar când nevoia o cerea, atunci când veneaumusafiri, o serveau slujitorii ca un lucru ce se obinuia atunci. Dar de îndat ce

plecau musafirii, ea se schimba complet i se ocra neîncetat i cu smereniespunând: ÄCine sunt eu, femeie netrebnic, ca s fiu servit de asemenea



oameni, chipuri ale lui Dumnezeu?´. i slvind pe Dumnezeu pentru acestea,întru toate era chip al virtuii.

Dar unii slujitori erau nesbuii, neasculttori i lenei la slujba lor. Alii secertau cu ea, dar ea rbda toate acestea cu smerenie. Toate le lua asupra sa i seînvinuia spunând: ÄEu însmi pctuiesc pururea înaintea lui Dumnezeu, iar El este rbdtor cu mine, deci ce a putea s le cer acestora care sunt oameni ca i mine; dei Dumnezeu ni i-a încredinat nou spre slujire, sufletele lor sporescmai mult decât ale noastre´. Î i amintea de cuvintele Mântuitorului: Vedei snu dispreuii pe vreunul din acetia mici, c zic vou: c îngerii lor, în ceruri,

pururea vd faa Tatlui Meu Care este în ceruri (Matei 18, 10). Nu învinoveaniciodat pe slujitorii care o ocrau i pentru aceasta era mustrat adesea desocrii i soul ei. Dar pe ea nu o mâhneau nici unele dintre acestea, ci sttea tare,neclintit precum un stâlp, punându-i toat ndejdea în Dumnezeu i în

Preacurata Nsctoare de Dumnezeu.

S e ruga adesea marelui fctor de minuni Nicolae, de la care a primit mult ajutor, dup cum ea însi a povestit. Î ntr-o noapte, pe când soul era plecat, s-aridicat la rugciune ca de obicei, iar diavolul, cel ce urte binele, laolalt cudemonii si au încercat s o împiedice i prin îneltorii au adus mare fric i

groaz asupra ei. Fiind înc tânr i fr experien, ea s-a înfricoat, s-aaezat în pat, s-a acoperit cu o ptur i a adormit degrab. A vzut o mulimemare de demoni venind spre ea cu tot felul de arme, dorind s o omoare. Auînceput s o amenine zicând: ÄDac nu încetezi ceea ce faci, te vom omorî pe

loc´. Atunci, fiind foarte înfricoat, i-a ridicat ochii spre Dumnezeu i ctre Preacurata Maic i l-a chemat în ajutor pe S fântul Nicolae. S fântul a aprut degrab inând în mân o carte mare cu care a început s-i loveasc pe demoni,alungându-i astfel pe toi, iar acetia au disprut precum fumul. Apoi i-a ridicat dreapta i a binecuvântat-o zicând: ÄF iica mea! Fii tare i puternic i nu teînfricoa de ameninrile demonilor, cci Hristos mi-a poruncit s te apr dedemoni i de oamenii cei ri´. Apoi s-a trezit imediat i a vzut foarte limpedecum un btrân cinstit a ieit pe ua camerei iute ca un fulger; s-a sculat i avzut c ua era încuiat bine ca de obicei. Din acea clip înainte ea s-a bucurat

foarte ca i cum a primit un semn, Î l slvea pe Dumnezeu i se minuna în sineaei. Nu a spus altora despre aceasta, ci s-a druit cu i mai mult râvn faptelor bune.

Î n scurt vreme dup-aceea, ca pedeaps pentru pcatele noastre, mânia lui Dumnezeu a lovit pmântul rus: a fost o mare foamete i foarte muli au murit.



Î n acea vreme, ea ddea multe milostenii, dar nu spunea nimnui despreacestea. Lua mâncare de la soacra sa pentru mesele de diminea i prânz i leddea sracilor. Î nc din copilrie, ea nu mânca nimic înainte de prânz i nimicdup prânz pân la masa de sear. Dar când soacra sa a vzut aceasta, i-a zis:

ÄDrag nor, tii ce bucuroas sunt când vd c ai început s mnânci atât dedes, dar sunt uimit c i-ai schimbat obiceiul. Când era pâine din belug, n-am putut s te fac s vii la mesele de diminea i prânz, iar acum, când e lips demâncare în lume, iei i masa de diminea i de prânz´. Nevrând s se dea de

gol, ea i-a rspuns: Ä Î nainte s încep s am copii, nu mi-era foame, dar când amînceput s dau natere pruncilor, am slbit i mi-au sczut puterile i nu m pot satura. Mi-e foame nu numai în timpul zilei, ci i noaptea, dar mi-e ruine s vcer mâncare´. S oacra sa se bucura s aud aceasta i îi trimitea mult mâncares aib nu numai ziua, ci i noaptea. Nu era deloc lips de mâncare în casdeoarece fuseser pstrate multe grâne din anii trecui. Ea primea mâncare de la

soacra sa, dar nu mânca nimic din ea, ci o împrea toat celor care aveaunevoie. Când murea vreun srac, ea pltea pentru a fi splat, aducea haine deînmormântare i trimitea bani pentru a fi înmormântat. Când vedea pe cinevadin satul ei c era înmormântat, fie c îl cunotea sau nu, se ruga mult pentrusufletul aceluia.

La scurt vreme dup ce foametea s-a sfârit, a izbucnit deodat o epidemie groaznic i muli au murit din cauza acestei boli care se numea postrel . Dincauza acesteia, muli oameni nesbuii se încuiau în cas i nu primeau pe cei infectai i nici mcar nu se atingeau de hainele lor. Pe de alt parte, fericita

Iuliana, fr tirea socrilor, spla într-o baie, cu propriile sale mâini, pe muli dintre cei infectai, îi îngrijea i se ruga Domnului pentru însntoirea lor.Când murea vreunul, ea pltea pregtirile de înmormântare, se îngrijea deslujb i îi spla pe cei rmai orfani cu propriile-i mâini. Astfel a trit muli ani cu socrii si, nefiind niciodat neasculttoare sau morocnoas, ci îi cinstea,

precum o fiic cinstete pe prinii si. Când socrii ei, care intraser înmonahism, au murit la o vârsta foarte înaintat, i-a cinstit cu cântri deîngropciune i cu psalmi i cu o înmormântare bineplcut lui Dumnezeu. A

împrit multe milostenii întru pomenirea lor mnstirilor, bisericilor i sracilor. A pltit liturghii pentru ei în multe biserici i a dat mese în casa sa

pentru preoi i clugri, sraci, vduve i orfani i pentru toi cei din nevoi. Adruit mâncare din belug tuturor celor care veneau, rugând pe toi s se roagelui Dumnezeu pentru sufletele celor adormii i a trimis milostenii celor ce erau

prizonieri, pân în a patruzecea zi. S oul ei fiind departe, a dat multe din avuiilelor ca milostenie, nu numai atunci, ci în fiecare an, întru pomenirea celor mori,



cci a auzit în S fintele S cripturi c cele ce le facem aici, aduc mult bine i mângâiere sufletelor celor adormii, i iari: Unge pe altul cu mir i tu vei fi

primul care vei simi mireasma, temându-se de ceea ce spune S fântul Vasile cel Mare: ÄOricine stpânete avuia prinilor i nu druiete nimic din ea lui

Dumnezeu, adic milostenie, este ho i tâlhar; cci nu a dobândit-o prin muncasa, ci prin sudoarea tatlui su´. Deci, temându-se de aceast porunc, fericita Iuliana s-a silit s dea toate avuiile rmase de la socrul su întru pomenirea lor.

Ea însi a început, mai mult decât oricând, s se osteneasc pentru virtute.Atrit astfel muli ani cu soul ei, în deplin virtute i curie, dup cuvântul lui

Dumnezeu i au avut zece fii i trei fiice . Dintre acetia, patru fii i dou fiice

au murit de copii. Au crescut ase fii i o fiic i L-au ludat cu mulumire pe Dumnezeu cci au auzit cuvintele Apostolului Pavel ctre Timotei : S oia se vamântui prin natere de fii (I Tim. 2, 15). Mulumind lui Dumnezeu pentru copiii

care muriser, a zis cuvântul dreptului Iov: Domnul a dat, Domnul a luat (Iov 1,21).

Cci a auzit cuvintele S fântului Ioan Gur de Aur: ÄCopiilor binecuvântai binecuvântat le este odihna. Pentru ce au a rspunde de vreme ce n-au svârit nici un pcat. Cci sunt numrai cu fiii lui Iov i cu copiii ucii de Irod; ei slvesc pe Dumnezeu cu îngerii i se roag Domnului pentru prinii lor´.

Pentru aceasta ea nu s-a mâhnit pentru copiii care au murit i se bucura de cei ce triesc.Dar diavolul, care urte tot ce este bun, a încercat s o tulbure întoate chipurile posibile i a stârnit certuri dearte între copiii si i slujitori. Eavorbea cu ei cu mult înelepciune i delicatee i îi împca. S atana nu putea s-i

fac ei nici un alt ru i, fiindc voia s o aduc la dezndejde i s o despart de Dumnezeu, l-a împins pe unul dintre robi s-l omoare pe fiul ei cel mare. S au,m gândesc, s-ar putea s fi fost voia lui Dumnezeu, cci, dup cum spune

proorocul David: Bine este mie c m-ai smerit, ca s înv îndreptrile Tale (Ps.118, 71) , ca astfel fericita Iuliana s se îngrijeasc de sufletul ei mai mult decât

pân atunci. ÄChiar aurul, se spune, nu este desvârit pân nu este pus laîncercare´ i: ÄDac vezi pe cineva mai tânr decât tine c moare i nu teschimbi, cum te vei mântui?´ i: ÄDac nu poi înva din necazuri, cum poi

înva când i-e bine?´

Când a murit fiul su, fericita Iuliana a fost foarte mâhnit, nu atât pentrumoartea sa, cât pentru sufletul lui, cci a avut o moarte nprasnic. Ea nu i-a

pierdut cumptul, ci cu cuvinte de mângâiere i-a îndemnat soul s nu-i piardndejdea în Dumnezeu i l-au pomenit cu cântri de psalmi, au dat milostenii din belug i au dat srindare pentru el. Dar apoi, puin dup aceea, un alt fiu a



fost omorât fiind în slujba arului. Dei s-a mâhnit puin, a fcut-o în sufletul su i nu în trup, cci nu striga i nici nu-i smulgea prul fr cuviin, precum

fac alte femei, ci ziua i-a pomenit fiii cu milostenii, cu slujbe bisericeti,hrnind sracii, iar noaptea, nedormind, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu

pentru iertarea pcatelor fiilor si adormii.

Apoi a început s-l roage pe soul ei s o lase s plece la mnstire, dar el nuvroia, iar ea i-a zis: ÄDac nu m lai, voi fugi de acas i tot voi scpa´. Atunci soul a rugat-o în numele lui Dumnezeu s nu-l prseasc, c de acum aîmbtrânit i mai sunt i copii mici . I-a citit din crile lui Cosma preotul i alealtor S fini Prini: ÄVemintele negre, zicea el, nu ne mântuiesc dac nu trimdup rânduiala clugreasc i vemintele albe nu ne vor pierde dac vom facecele bineplcute lui Dumnezeu. Cel care merge la mnstire ca s scape de

srcie i pentru c nu vrea s aib grij de copiii si, nici nu vrea s munceasci nici nu caut dragostea Domnului, ci lenevete doar, pe când copii si orfani vor plânge i se vor tângui tot mereu zicând: De ce ne-au prsit prinii notri care ne-au nscut, i ne-au lsat într-aa o srcie i suferin?». Dac avem

porunc s îi hrnim pe orfanii altora, cu atât mai mult nu trebuie s ne lsm proprii copii s moar de foame´.

i i-a citit mai multe sfinte scrieri. Dup ce le-a ascultat, ea a renunat la dorinasa zicând: ÄFac-se voia Domnului!´. Dar l-a implorat pe soul su ca, dac e smai triasc alturi, mcar s nu mai aib relaii trupeti.i astfel i-au fcut

paturi separate în aceeai camer. Pentru so a fcut acelai pat unde dormise i pân atunci, iar pentru sine, precum o pasre ce a scpat dintr-o prinsoare, alepdat toate lucrurile lumeti i din tot sufletul i-a pus ndejdea în Dumnezeui a început s posteasc i s se înfrâneze peste fire. Vinerea nu mânca nimic, seînchidea singur într-o cmru separat din cas i se druia cu totul rugciunii ctre Dumnezeu. Lunea i miercurea mânca o dat pe zi, mâncarenegtit uscat. S âmbta i Duminica punea masa în casa ei pentru preoi,vduve, orfani i pentru slujitorii ei, la care era mâncare din belug. Ea însi îi servea i de dragul lor bea i ea un pahar mic de vin, nu pentru c voia vin, ci

pentru c nu voia s-i mâhneasc pe oaspei. Cci auzise porunca Mântuitorului, care zice: Când faci prânz sau cin, nu chema pe prietenii ti,nici pe fraii ti, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogai, ca nu cumva s techeme i ei, la rândul lor, pe tine, i s-i fie ca rsplat. Ci, când faci un osp,cheam pe sraci, pe neputincioi, pe chiopi, pe orbi i fericit vei fi c nu pot s-

i rsplteasc. Cci i se va rsplti la învierea drepilor (Luca 14, 12-14). S finii Prini, cunoscând slbiciunea omului, i fiind sub insuflarea S fântului



Duh, nu au interzis mâncarea i butura spre slava lui Dumnezeu, ci au zis: ÄCând faci un osp i îi invii pe fraii ti i pe cei slvii, e bine i aa, i frumos; dar mai ales invit-i pe fraii ti cei sraci, ca s nu fii lipsit de nici unadin rspltiri: adic aici vei fi slvit de cei bogai i, pentru milostenia ctre cei

sraci, i se va drui de Dumnezeu venica odihn´. Fericita Iuliana, urmând acest cuvânt, cel mai mult se îngrijea de cei sraci. Dormea doar o or, dou,

seara, pe o sob fr aternuturi. Aeza pe ea lemne cu colurile ascuite înspretrupul ei, ca pern folosea din aceleai lemne i aeza cheile de fier sub coastelesale. Î n acest chip îi pedepsea ea trupul. Fiindc nu vroia s se odihneasc, eadoar se întindea pân ce adormeau slujitorii, pentru ca apoi s se trezeasc i sse roage Domnului toat noaptea pân ce bteau clopotele de Utrenie. Apoi seducea la biseric la Utrenie i la S fânta Liturghie. Î n timpul zilei se ocupa culucrul mâinilor i cu chivernisirea gospodriei într-un chip bineplcut

Domnului. Asigura slujitorilor toat mâncarea i îmbrcmintea necesar i îi

ddea fiecruia de lucru dup puterile lui.

Avea grij de vduve i orfani, îi ajuta pe cei în nevoi în tot felul i era chipul tuturor virtuilor. i, simplu zicând cu cuvintele dreptului Iov, era ochii celui orb, piciorul celui chiop (Iov 29, 15) , adpost pentru cei fr adpost,îmbrcminte pentru cei goi. S uspina dac vedea pe cineva suferind i nici unceretor nu pleca din casa ei cu mâna goal. Pe slujitori îi cluzea ca pe copii.Ura mândria i semeia i, ca o adevrat mam, nu ca o stpân, în loc samenine, era bun cu slujitorii care o suprau, învându-i din dumnezeietile S cripturi fr ameninri sau bti.

Dei nu citise cri, îi plcea s asculte citiri din dumnezeietile cri i tot ceauzea asculta cu atenie, tâlcuind toate pasajele mai grele precum un filosof sauun om învat. Mereu zicea cu lacrimi: ÄCu ce fapte bune putem s ne rugm

Domnului pentru noi înine i cum putem alunga pcatele ce ne amenin? Cum putem pune stavil patimilor i cum putem urma în vremea noastr vieilesfinilor din vechime i cum vom putea face milostiv pe Hristos, nemitarnicul

Judector, la cea de-a doua S a venire?´.

Dup ce s-a îndeprtat cu trupul de soul ei, nu i-a mai splat trupul în baie.

Cu neputin este a descrie toate celelalte fapte bune ale sale i a le pune în scris,cci nu tiu ce bine nu a svârit. Nu jignea i nu supra pe nimeni i se ferea detot rul. Ce cuvinte potrivite s-ar putea gsi pentru a luda toate aceste osteneli?Cine ar putea spune toate cele dobândite de ea? Cine ar putea descrie întristrilesale? Cine ar putea numra milosteniile sale? Unde sunt cei care spun c nu te



poi mântui trind în lume? Dumnezeiescul Efrem zice: ÄCum poi zice c nu ne putem mântui în mijlocul lumii?

Dac vrei, îi voi spune în puine cuvinte: nu locul este cel care ne mântuiete, ci

o inim i o voin întoarse ctre Dumnezeu.

Adam, în rai fiind i în mare pace, s-a pierdut, pe când Lot în mijlocul sodomiilor, ca i cum ar fi fost pe valurile mrii, afost mântuit.Saul, în palatul su fiind, i-a pierdut i viaa aceasta i pe cealalt,

pe când Iov, stând în cenu în mijlocul grelelor necazuri, a primit cununadrepilor´.

Aadar, cel care spune c nu te poi mântui în mijlocul oamenilor nu tie nimic i

are o prere foarte proast despre dumnezeietile sinoade care sunt adunate adesea.Aceste porunci ea le-a împlinit. Fericita Iuliana a trit cu soul ei, a avut copii i slujitori, dar a fost bineplcut lui Dumnezeu i Dumnezeu a numrat-o cusfinii din vechime, precum vom arta mai târziu. Dar s ne întoarcem la cele decare vorbeam înainte.

Fericita Iuliana a mai trit alturi de soul ei înc 10 ani dup separarea lor i când acesta a murit s-a lepdat i mai mult de cele lumeti, zicând cu proorocul

David: Bine este mie c m-ai smerit, ca s înv îndreptrile Tale (Ps. 118, 71) i

porunca Domnului mi-a deschis urechile. ÄNu m voi împotrivi i nici nu voi cârti´, zicea ea. I-a mângâiat pe copii zicând: ÄNu v mâhnii prea mult, copiii mei, cci moartea tatlui vostru este o lecie i o învtur pentru noi pctoii,aa încât vzând-o s tim c i pe noi ne ateapt acelai lucru. Pocii-vmereu, dobândii toate virtuile i, mai ales, dai milostenie cât de mult putei i iubii-v sincer unul pe altul´. I-a învat pe copii multe din dumnezeietile S cripturi i i-a îngropat soul cu psalmi i cântri. S racilor le-a împrit pomeni din belug i a dat i la multe mnstiri i biserici srindare pentrusufletul soului, cci ea nu se îngrijea de împrirea averilor striccioase, ci mai degrab de dobândirea dreptii.

Î n fiecare noapte nu mai dormea, ci se ruga lui Dumnezeu pentru soul ei ca s i se druiasc iertarea pcatelor, cci auzise cuvântul care zice: ÄO soie bun îi mântuiete brbatul chiar i dup moartea acestuia´. Ea urma pe evlavioasaîmprteas Teodora i alte sfinte femei care s-au rugat pentru soii lor dupmoartea acestora.



De atunci înainte a adugat postiri peste postiri, rugciuni peste rugciuni,lacrimi peste lacrimi i ddea milostenie nemsurat, aa încât câteodat nu mai avea în cas decât o moned. Atunci se împrumuta ca s dea obinuita

milostenie la cei nevoiai. Mergea în fiecare zi la biseric s se roage. Când venea iarna împrumuta bani de la copiii ei pentru a-i face haine de iarn, dar leddea sracilor, iar ea rmânea toat iarna fr haine clduroase. Ghetele le

purta direct pe piciorul gol («) chinuindu-i astfel trupul. Muli cunoscui îi ziceau: ÄDe ce îi chinui trupul în halul acesta la vârsta ta?´, iar ea lerspundea: ÄN u tii c trupul ucide sufletul? Aa c îmi voi omorî trupul, astfel încât s-mi mântuiesc sufletul la ziua Domnului nostru Iisus Hristos´ . Iar altora le zicea: Ptimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mrirea care ni seva descoperi (Rom. 8, 18). S au: ÄCu cât se stric mai mult trupul meu aici, cuatât mai puin vor avea viermii de mâncat în viaa viitoare. Ce folos s-i îngrai

trupul dac-i distrugi sufletul?´.

Într-o iarn a fost atât de frig, încât pmântul se crpase din pricina gerului ipentru o vreme ea nu s-a mai dus la biseric ci se ruga acas. Într-o zi, foartede diminea, când preotul a intrat în biserica Dreptului Lazr din sat, a auzitvenind dinspre icoana Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu o voce care zicea:

ÄDu-te i întreab-o pe milostiva vduv Iuliana de ce nu vine la biseric s seroage. Rugciunea ei de acas este bineplcut lui Dumnezeu, dar nu atât demult ca rugciunea din biseric. Dar trebuie s o cinsteti cci are mai puin deaizeci de ani i Duhul S fânt slluiete întru ea´.

Preotul a alergat apoi cu mare spaim la fericita Iuliana, a czut la picioareleei cerând iertare i i-a povestit despre vedenia sa. Ea a ascultat cu multreinere cele spuse, deoarece nu erau spuse în tain, ci de fa cu mult lume iapoi i-a zis: ÄV înelai! Nu cumva e vorba de sfinia voastr? Cine sunt eu, o

pctoas înaintea Domnului, ca s fiu vrednic de o astfel de întâmplare?´. Apoi i-a rugat struitor pe preot i pe cei ce auziser acestea s nu le spunnimnui, nici înainte, nici dup moartea ei. Atât de mare era smerenia sa,

încât nici dup moarte nu vroia s fie ludat de oameni. Imediat dup aceasta

a mers la biseric i a cerut s se fac o rugciune, iar ea s-a rugat mult culacrimi i a srutat icoana Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu. Dintr-o dat,chiar în acel moment, o mireasm minunat s-a rspândit în biseric i în tot satul, încât toi se minunau i Î l slveau pe Dumnezeu. Astfel cuvântul

preaîneleptului P avel ctre Timotei: Pe vduve cinstete-le (I Tim. 5, 3) s-a împlinit, cci însi Maica Domnului, cea mai curat dintre toate fpturile, a



dat mrturie despre aceast vduv i a poruncit ca ea s fie cinstit. Din aceazi fericita Iuliana a început s mearg în fiecare zi la biseric s se roage.

S e obinuise s-i spun rugciunile într-o camer separat ce fusese pstrat pentru primirea cltorilor. Î n acea camer se afla o icoan a Mântuitorului, a Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu i a marelui sfânt Nicolae, fctorul deminuni.

Î ntr-o sear a venit în aceast camer pentru a se ruga dup cum îi era obiceiul i dintr-o dat camera s-a umplut cu aa o mulime de demoni, încât de-abiadac mai aveau loc pe u. S e întindeau spre ea cu tot felul de arme vrând s oomoare. Dar ea, punându-i toat ndejdea în puterea lui Hristos, nu s-a temut,

ci i-a ridicat ochii ctre Dumnezeu i s-a rugat cu lacrimi zicând: ÄDumnezeule Atotputernice, nu lsa prad fiarelor un suflet ce se mrturisete ie i nu uitade tot un suflet ticlos, ci trimite pe S fântul Nicolae s m ajute pe mine, slugaTa´. Î n acea clip S fântul Nicolae a aprut inând un b mare în mâna sa i aizgonit duhurile necurate pân au disprut precum fumul. Dar pe unul l-a prinsi l-a chinuit, iar apoi a binecuvântat-o pe sfânt cu crucea i dintr-o dat s-a

fcut nevzut. Demonul suspina zicând: ÄNu a fost zi în care s nu-i fi fcut necazuri Iulianei. Am adus dezbinare între copiii i slujitorii ei, dar nu amîndrznit s m apropii niciodat de ea din pricina milosteniei, smereniei i

rugciunii ei. Ea avea pururea o metanie în mân i zicea rugciunea lui Iisus.Când mânca sau bea, zicea mereu rugciunea lui Iisus, iar când se aeza pe pat buzele i pântecele ei se micau întru lauda lui Dumnezeu. De multe ori amvzut-o dormind, dar mâna tot se mica pe metanie´.

Apoi demonul a fugit strigând: ÄIuliana, multe necazuri am avut azi din pricinata, dar îi voi face ru la btrânee ± o mare foamete ± i nu vei mai hrni pealii, ci tu însi vei muri de foame´. Ea a fcut semnul sfintei cruci i demonul adisprut. Fericita Iuliana a venit la noi foarte înspimântat i schimbat la

chip. Vedeam c este tulburat i am întrebat-o de ce, dar atunci nu ne-a zisnimic, ci numai mult mai târziu ne-a povestit în tain, poruncindu-ne s nu zicem nimnui.

A trit astfel zece ani ca vduv, artând mare buntate tuturor i a dat multedin avuiile sale ca milostenie. A pstrat numai ce era absolut necesar pentru



nevoile casei, chivernisind hrana numai pentru un an, iar ceea ce era în plusîmprind celor nevoiai. Ea a trit pân în vremea domniei lui Boris . Î n acelevremuri a venit o mare foamete peste tot pmântul Rusiei, încât muli dintreoameni ajungeau s mnânce carne stricat sau chiar carne de om i mulimi de

oameni au pierit de foame. Î

n casa fericitei Iuliana erau o mare lips demâncare i de cele necesare, cci grâul pe care-l semnase nici mcar nu ieisedin pmânt, iar vitele i caii ei muriser. S -a rugat de copiii i slujitorii ei s nuse ating de nimic din cele ce aparineau altora sau erau furate. Iar ea, având câteva vite, haine i vase le-a vândut pe toate ca s cumpere mâncare, i-a hrnit

pe slujitori i a dat i milostenie din belug celor care cereau, cci în srcia ei ea nu a renunat la obinuita milostenie i nici mcar un singur ceretor nu

pleca de la casa ei cu mâna goal. Când a ajuns la srcie lucie, încât nu mai avea nici mcar un bob de grâu în toat casa, ea nu s-a îngrijorat, ci i-a pustoat ndejdea în Dumnezeu.

Î n acea vreme s-a mutat într-un alt sat, Vocinevo, din regiunea Nijni-Novgorod, unde cea mai apropiat biseric era la dou verste deprtare. S lbit din cauzavârstei i a srciei, nu mai mergea la biseric, ci se ruga Domnului acas, dar era foarte îndurerat din aceast cauz.

Dar aducându-i aminte de S fântul Corneliu , care nu a fost vtmat fiindc seruga acas, de Iov care sttea pe grmada de gunoi i L-a vzut pe Dumnezeu,de cei trei tineri din cuptor, de Daniel din groap, de Iona din chit, de Ieremia

care se ruga lui Dumnezeu din groap, din aceste pilde fericita Iuliana a cptat mângâiere.

Dar, când lipsa din casa ei a devenit mult mai mare, i-a adunat pe toi slujitorii i le-a zis: ÄVedei i voi c mai e puin i foametea ne va doborî; dac vreunul dintre voi vrea s rabde cu mine, foarte bine, dar dac cineva nu vrea, poate

pleca liber, ca s nu moar de foame pentru mine´. Cei mai ataai au fgduit s rabde cu ea, dar alii au plecat. Le-a dat drumul s plece binecuvântându-i i rugându-se pentru ei, fr s arate nici cea mai mic urm de mânie. Apoi le-a

spus celor rmai s adune o plant numit talpa-gâtii i coaja unui anume fel de plop; din acestea le-a spus s fac pâini din care ea, copiii i slujitorii s-auhrnit. Prin rugciunile ei, pâinea era dulce i nimeni din casa ei nu s-aîmbolnvit din cauza foamei.

Cu aceast pâine ea hrnea sracii i nu lsa pe nici un ceretor s plece dincasa ei fr s-l hrneasc, cci în acea vreme erau nenumrai ceretori.



Vecinii îi întrebau: ÄDe ce v ducei la casa Iulianei, cci ea însi moare de foame?´, dar ceretorii le spuneau c au mers prin multe sate unde au primit pâine bun, dar nicieri n-au mâncat o pâine atât de dulce ca a acestei vduve ± cci muli nu tiau cine era ea. Vecinii ei, care oricum aveau destul pâine, au

trimis la casa ei s cear nite pâine, pe care dup ce au gustat-o au mrturisit i ei c este foarte dulce. U imii fiind, ziceau între ei: Ä S lujitorii ei sunt foarte pricepui la coacerea pâinii´, cci nu îneleseser c pâinea ei era dulce datoritrugciunii. Ar fi putut s-L roage pe Dumnezeu s nu-i lase casa s srceasc,dar nu s-a opus voii lui Dumnezeu, ci a îndurat cu rbdare i mulumire, cci tia c prin rbdare aflm Î mpria cerurilor. A rbdat astfel în srcie vremede doi ani fr s se mâhneasc sau s se tulbure; nici nu s-a vitat, nici a

pctuit cu cuvântul i nici n-a luat numele Domnului în deert. Dar nici nu acedat srciei, ci era mai vesel decât în anii din urm.

Când i s-a apropiat sfâritul, s-a îmbolnvit pe 26 decembrie i a fost bolnavtimp de ase zile. Dar ce fel de boal era? Î n timpul zilei sttea întins în pat rugându-se neîncetat, dar noaptea se ruga lui Dumnezeu stând în picioare frajutorul nimnui. S lujnicele râdeau de ea i ziceau: ÄNu e bolnav cu adevrat:

ziua st întins, iar noaptea se roag în picioare´. Dar ea le explica: ÄDe cerâdei de mine? Nu tii c Dumnezeu cere rugciune chiar i de la cel bolnav?´,

zicându-le i multe altele din dumnezeietile S cripturi.

Î n dimineaa celei de-a doua zi din ianuarie, l-a chemat pe duhovnicul su, preotul Atanasie, i s-a împrtit cu de via dttoarele Taine, cu Trupul i

S ângele lui Hristos Dumnezeul nostru, iar apoi s-a ridicat puin în pat. i-achemat copii, slujitorii i pe toi cei ce triau în sat i i-a învat despre dragoste,rugciune, milostenie i alte fapte de virtute. Apoi a adugat: Ä Î nc din tinereeam tânjit totdeauna dup marele cin îngeresc , dar nu am fost potrivit din cauza

pcatelor i a puintii mele, cci, fiind o biat pctoas, nu am fost vrednic. Dar, fiindc aa a voit Dumnezeu, slav dreptei S ale judeci´. A rugat s se pregteasc o cdelni în care s se pun tmâie; i-a srutat pe toi cei de fadruindu-le pace i iertare, s-a întins, i-a fcut semnul sfintei cruci de trei ori,i-a înfurat metaniile pe mân i a spus ultimele cuvinte: Ä S lav lui Dumnezeu

pentru toate!´ i Ä Î n mâinile Tale încredinez duhul meu. Amin´ . Apoi i-a dat sufletul în mâinile Domnului, pe care L-a iubit din tineree. Î n acea clip toi auvzut pe capul ei o coroan de aur i o lumin alb. Dup ce a fost splat, a fost

pus într-o camer separat, iar în acea noapte au putut fi vzute acololumânri arzând i toat casa era plin de bun mireasm.



Î n acea noapte, s-a artat uneia dintre slujnice i a cerut s fie mutat în inutul Murom i s fie pus în biserica Dreptului Lazr ± prietenul Domnului, lângsoul ei. i dup ce a fost pus trupul ei sfânt i mult ptimitor într-un sicriu de

stejar i dus în inutul Murom, acolo am îngropat-o pe 10 ianuarie 1604, lângbiserica Dreptului Lazr , în satul Lazarevo, unde s-a ostenit i a suferit. Astfel a trit fericita Iuliana. Acestea au fost sfintele sale lucrri i fapte. Nu amspus nimnui despre viaa ei pân ce a murit fiul ei Gheorghe, i, cum spamgroapa lui, am dat peste moatele sfintei pline de mir bine mirositor. Pentru aceastaam simit nevoia s scriu viaa sfintei, cci mi-era team c moartea m va lua iviaa sfintei va fi lsat prad uitrii. Am scris doar pe scurt câteva lucruri dinmulte, aa încât lucrarea mea este scurt atât pentru scriitori cât i pentru cititori.Iar voi, frai i prini, s nu m osândii c am scris, cci sunt netiutor inevrednic i s nu credei c acestea sunt neadevrate fiindc eu [cel care am scris]

sunt rud cu mama. Cci ochiul atoatevztor, Hristos Domnul Dumnezeul nostru,tie c nu mint. S nu-mi fie mie s necinstesc cinstea acestei doamne, mameimele, scriind ceva nscocit de mine.

***

Ä Î n anii ce au urmat , copiii i rudele milostivei Iuliana au ridicat deasupramormântului ei o biseric de iarn închinat S fântului Arhanghel Mihail. Pedata de 8 august 1614, Gheorghe, fiul fericitei, a murit. i începând s pregteascun loc de îngropciune pentru el în cripta familiei Ossorghin, au gsit sicriul

fericitei Iuliana nestricat, dei nu tiau cine se afl în el. Pe 10 august, dup slujbaînmormântrii lui Gheorghe, când cei care luaser parte la slujb au mers la casaadormitului, femeile curioase ale satului au deschis sicriul i au vzut c era plin demir bine mirositor. Când invitaii au plecat de la masa de parastas, femeile le-au

povestit ce au vzut la familia Ossorghin. Copiii milostivei Iuliana au alergat lasicriu i au vzut c femeile au spus adevrul. Au luat cu adânc evlavie un vas demir i l-au dus la Catedrala din Murom poate ca o mrturie a cuvintelor lor. Întimpul zilei, acest mir era ca sucul de sfecl, dar noaptea se îngroa i devenea

precum uleiul ce izvorte din unele flori purpurii. Întru uimirea lor, nu au

îndrznit s cerceteze întregul trup al dreptei Iuliana: au vzut doar c mâinile i picioarele ei erau nestricate; nu i-au vzut capul deoarece o grind ce susineacoul bisericii era aezat deasupra capacului sicriului. În acea noapte, muli auauzit btând un clopot în biserica dreptului Lazr i au alergat la biseric crezândc cineva trage clopotul de incendiu; dar nu era nicieri vreun foc de stins. Cei careau sosit au bgat de seam c sicriul rspândea o mireasm dulce. Vestea despreaceast întâmplare s-a rspândit repede în inuturile înconjurtoare i muli veneau



la sicriul sfintei ungându-se cu mir i primind tmduirea feluritelor dureri.Când mirul a fost împrit aproape tot, bolnavii au început s ia pmânt de subsicriul milostivei Iuliana, atingându-se cu el, i, dup msura credinei lor, primeauuurare în neputinele lor. Astfel, Ieremia Cervev, un locuitor al Muromului, a

mers cu soia sa i cu doi copii bolnavi la sicriul milostivei Iuliana. Fiul i fiicasa aveau o boal datorit creia, de mai mult de doi ani, le curgea sânge dinmâini i din picioare, i nu puteau nici mcar s-i ridice mâinile pân la gur.

Dup ce au fcut un o rugciune i un parastas la sicriul sfintei i i-au atins pecopiii lor cu pmânt de la mormânt, Ieremia i soia sa s-au întors acas. Copiii au dormit o zi i o noapte întreag, iar când s-au trezit, puteau s-i fac semnul crucii singuri. Dup o sptmân erau complet sntoi.

***

Un ran din satul Makarova suferea de o cumplit durere de dini i de mai mult vreme nu mai putea s mnânce, s bea sau s munceasc. La sfatul soiei, a mers singur la sicriul milostivei Iuliana într-o dup-amiaz, s-a rugat

fericitei, a atins puin pmânt de dinii si i s-a întors acas sntos.

***

Î ntr-o noapte, în satul Lazarevo a izbucnit un foc i au ars patru case cuacoperiuri de plumb. Btea un vânt nemaipomenit de tare i focul se apropiadin ce în ce mai mult de biseric. Preotul a alergat la biseric, a luat repede cu

amândou mâinile pmânt de sub sicriul S fintei Iuliana i l-a aruncat în foc. Atunci vântul i-a schimbat direcia, focul a sczut încet-încet i pân la urm s-a stins.

***

Un ran din satul Koledino, pe nume Clement, avea puroi la un picior i îi pricinuia mult durere. Acest bolnav, auzind de minunile svârite de fericita Iuliana, i-a rugat pe prietenii si s-l duc la sicriul ei; acolo a fcut orugciune, a atins cu pmânt de la mormântul sfintei locul care puroia i

grabnic a primit tmduire.

***

Maria, o slujitoare a boierului Matei Cerkasov, ce tria într-o margine a Muromului, orbise. Când prietenii i familia ei au adus-o la racla S fintei Iulianai au fcut o rugciune i un parastas pentru sfânta, a simit cum vederea îi



revenea. Pe drumul de întoarcere în Murom a putut chiar s culeag ciuperci i zmeur.

***

Un biat de zece ani a paralizat i i-a pierdut vederea. A fost dus la biserica Arhanghelului Mihail, unde s-a fcut o rugciune ctre dreapta Iuliana i copilul dintr-o dat a putut vedea o lumânare arzând; dup puin timp i-arecptat sntatea în întregime.

***

Agatha, soia lui Teodor, un preot ce slujea în biserica Arhanghelului Mihail,avea o durere atât de necrutoare la o mân, încât nici nu o putea mica.

Milostiva Iuliana a aprut nefericitei femei i i-a zis: ÄMergi la biserica Arhanghelului Mihail i srut icoana Iulianei!´. Apoi sfânta i-a artat locul unde femeia bolnav ascunsese dou monede i i-a poruncit s le dea preotului s le ating de icoan. Femeia suferind a fcut tot ce i se spusese: a svârit uno rugciune i un parastas, a but aghiazm, a atins pmânt de mâna ei i s-atmduit.

***

Iosif Kovkov, un curtean din Moscova, era atât de grav bolnav, încât toi credeau

c în curând va muri. Dar i-a venit gândul de a trimite pe servitorul su, Anicius, la racla dreptei Iuliana. Acesta a svârit o rugciune pentru sntateastpânului su bolnav i a luat cu el aghiazm i pmânt. Dup ce Kovkov s-astropit cu apa i s-a atins cu pmântul adus, i-a recptat sntatea imediat. Cel vindecat a cltorit apoi pe jos pân în satul Lazarevo pentru a-i mulumi milostivei Iuliana.

Slav Dumnezeului nostru, acum i pururea i în veciivecilor. Amin.

***

Familia avea moate separat de cele distruse de foc. În timpul revoluiei, dup ce aobinut binecuvântarea de la episcopul su, Mihail Mihailovici Ossorghin a prsit

proprietatea familiei cu o prticic din moate aezat într-o icoan mic de metalce se putea deschide i pe care o purta la gât. A plecat din Rusia cu aceste moate



i ajungând în cele din urm la Paris a pus moatele într-o icoan. Aceast icoancu moate se afl în biserica închinat Sfintei Iuliana din Statele Unite aleAmericii, în oraul Santa Fe din New Mexico .

(traducere de Victor Popescu S andu)

Note:

} Ivan al IV-lea, numit Äcel Groaznic´, a domnit între anii 1533 i 1584[n.tr.].

} Iustin este menionat într-un document din sec. al XVI-lea ca fiind angajatal arului în regiunea Vladimir. Familia Sfintei Iuliana fcea parte dinnobilimea acelor vremuri.

} Oraul Murom se afl în regiunea Vladimir, fost Riazan, la sud est deMoscova [n.tr.].} Este vorba de satul Lazarevo care a fost numit aa dup hramul bisericii:

Dreptul Lazr [n.tr.].} Majoritatea acestor citate sunt luate din cartea, celebr în perioada

medieval ruseasc, Izmaragd (Smaraldul). Tema acestei cri de omilii dinSfini Prini este: cum poi s te mântuieti trind în lume i având familie[n.tr.].

} În varianta scurt a Vieii, fiul sfintei spune c acesta era plecat în locurileunde erau rzboaiele conduse de ar. Probabil c este vorba de celeîmpotriva ttarilor duse de Ivan cel Groaznic pentru cucerirea hanatuluiKazanului (1552) i apoi al Astrahanului (1556) precum i cele pentrucucerirea Siberiei (1583) [n.tr.].

} Este vorba de foametea din anul 1570 [n.tr.].} Aceast boal se pare c era o form de anthrax [n.tr.].} Doar cinci dintre acetia au mai trit mai mult decât mama lor: Teodosia

(care a devenit clugri), Calistrat (autorul acestei viei), Gheorghe, Ivani Dimitrie [n.tr.].

} Probabil c se refer la canoanele date de sinoadele Bisericii despre cei ce

defaim cstoria. Iat un asemenea canon: ÄDac cineva ar defima nunta,i pe ceea ce se culc cu brbatul su, credincioas fiind i evlavioas, ar urgisi-o sau ar defima-o, ca i cum nu ar putea intra în împria ceacereasc, s fie anatema´ (Canonul 1 de la Sinodul local de la Gangra)[n.tr.].



} Exprimarea las loc interpretrilor. Vorbind despre omorârea trupului,sfânta se referea la omorârea patimilor i a poftelor trupeti. Trupul nu eru, aa cum înva unii eretici, care dispreuiesc i trupul i familia. Or,sfânta a trit via de familie«

} Aici pare a fi vorba despre legtura dintre respiraie i rugciunea lui Iisus,despre care vorbesc scrierile isihaste.

} Acesta a domnit între anii 1598-1605 [n.tr.].} Este vorba de foametea ce a lovit Rusia între anii 1601-1603, când, datorit

unei crize de secar, preul pâinii a crescut enorm. Se estimeaz c din pricina foametei au murit peste 500.000 de oameni. Oamenii s-au irsculat, fiind cunoscut ÄRscoala foametei Godunov´ [n.tr.].

} Fapte 10, 30-31 [n.tr.].} Este vorba de viaa monahal [n.tr.].} La 400 de ani dup acest ÄAmin´, în Rusia anului 2004, ca urmare a

covâritoarei mrturii cretine pe care a dat-o Sfânta Iuliana prin viaa sa,avea s se instituie Srbtoarea naional a milei: 21 august [n.tr.].

} Tot aici a fost îngropat i fiica sfintei, schimonahia Teodosia.} Aceast continuare se afl numai în varianta scurt a Vieii scris de fiul ei

[n.tr.].} Adresa este: St. Juliana of Lazarevo Russian Orthodox Church, 3877-A

West Alameda, Santa Fe, NM 87507-7623, Phone: 505 471-9075. Site:http://stjuliana.com. Aici este cite un strnepot al sfintei, Mihail OssorghinVII, care a i construit aceast biseric.



Sfânta Iuliana din Lazarevo (1604) - sfânta milosteniei, cu 13 copii

Mrturii minunate despre viaa Sfintei Iuliana cea milostiv Pentru cretini, modelul absolut este ± sau ar trebui s fie ± Hristos, Dumnezeu ± Omul. Dar întrucat în labirintul ispitelor prin care trecem nu reuim de multeori s ne dm seama cum ar fi ales Hristos în locul nostru, ne este de mare foloss citim vieile S finilor. Aceste texte nu trebuie citite doar pentru a ne îmbogaicunostinele religioase, ci mai ales pentru a descoperi anumite marcaje în cltorianoastr duhovniceasc. Printele Justin Popovici, ucenicul Sfântului NicolaeVelimirovici, scria: ³Caut s te gseti pe tine însui în Vieile S finilor; te vei

gsi oricum în ele. Mai multe înc, vei gsi acolo i leacurile cu care poi s tevindeci i s te faci sntos pentru totdeauna´.

Una din problemele reale cu care se confrunta îns cretinii care vor s in seamade un astfel de sfat este c mare parte dintre sfinii canonizai de Biseric au fostmonahi. Încercând s imitm în viaa de familie virtuile monahilor fr s avem



dreapt socoteal ne supunem riscului de a merge pe un drum greit. Iat de cevieile sfinilor cstorii ne sunt mai apropiate...

S fânta Iuliana din Lazarevo este una dintre cele mai mari sfinte canonizate de Biserica dreptslvitoare pentru c a reuit s urce pe culmile rugciunii i ale

nevoinei ducând crucea familiei. Prinii ei au fost oameni foarte bogai, dar bogia lor material era covârit de cea sufleteasc. Când Iuliana avea ase ani,mama ei a trecut la Domnul i ea a fost crescut mai întâi de bunica sa i apoi dealte rude. De foarte tânr, ea a început s duc o via de ascez aspr, fapt

pentru care a fost deseori mustrat. Ea se îngrijea în tain de sraci i de bolnavi i fcea haine pentru orfani.

Dei cea mai apropiat biseric se afla la o distan foarte mare i în copilrie Iuliana nu a luat parte la dumnezeietile slujbe, totui Dumnezeu i-a luminat

mintea spre înelepciune i spre fapte bune. Trind fr s aib un povuitor duhovnicesc, ba chiar fr s citeasc scrierile S finilor Prini despre vieuireaîn sfinenie, ea a reuit totui s urce pe culmile virtuii.

Când a împlinit aisprezece ani, ea a fost dat în cstorie unui nobil bogat, penume Gheorghe Ossorvin. Au fost cununai de un printe care le-a îndrumat cumare atenie paii pe calea familiei. Pentru Iuliana, cstoria nu a însemnat oîmpuinare a nevoinelor. Ea chiar s-a strduit s îl învee i pe soul ei s îi urmeze în nevoin.

Rbdând cu mult trie ispitele ± pentru c uneori slugile i chiar socrii se certau

cu ea, neînelegându-i vieuirea -, ea îi gsea mângâierea în rugciune.

Odat a vzut în vis o mulime mare de demoni înarmai, care vroiau s oomoare. Î nfricoându-se, ea s-a rugat Maicii Domnului i S fântului Nicolae. S fântul Nicolae i-a aprut, lovindu-i pe draci, i a binecuvântat-o: ³Fiica mea!Fii tare i puternic i nu te înfricoa de ameninrile demonilor, cci Hristosmi-a poruncit s te apr de demoni i de oamenii cei ri´ . Ea s-a trezit imediat i a vzut cum un btrân a ieit ca un fulger din camer.

S oii Gheorghe i Iuliana au avut treisprezece copii ± zece fii i trei fiice. ase

dintre ei au murit la o vârsta fraged. Ceilali, ase fii i o fiic, au fost crescui în frica lui Dumnezeu. Când unul dintre fii, care se afla în slujba arului, a fostucis, Iuliana l-a rugat pe soul ei s o lase s plece la mânstire; soul îns nu afost de acord, ci a implorat-o s rmân lâng el. Ea a rmas, dar din acelmoment au trit în paturi separate. În zilele de vineri fericita Iuliana numânca nimic, lunea i miercurea mânca foarte puin, mâncare uscat,



negtit. Dup ali zece ani, soul ei a trecut la Domnul, iar sfânta i-a înmulit nevoinele si rugciunile. Într-o iarn, când din cauza gerului pmântul se crpase i pentru o vreme fericitaIuliana preferase s se roage acas, preotul din sat a auzit o voce venind dinspreicoana Maicii Domnului:´Du-te i întreab-o pe milostiva vduv Iuliana de cenu vine la biseric s se roage. Rugciunea ei de acas este bineplcut luiDumnezeu, dar nu atât de mult ca rugciunea din biseric. Dar trebuie s ocinsteti, cci are mai puin de aizeci de ani i Duhul Sfant slluiete întruea´.Într-o sear, când o mulime de draci au atacat-o pe sfânta i ea a fost ajutat închip minunat de Sfântul Nicolae, unul din draci a spus:´Nu a fost zi în care s nu-i fi fcut necazuri Iulianei. Am adus dezbinare între copiii i slujitorii ei, darnu am îndrznit s m apropii niciodat de ea, din pricina milosteniei,smereniei i rugciunii ei. Ea avea pururea o metanie în mân i zicea

rugciunea lui Iisus. Când mânca sau bea, zicea mereu rugciunea lui Iisus,iar când se aeza pe pat buzele i pântecele ei se micau întru lauda luiDumnezeu. De multe ori am vzut-o dormind, dar mâna tot se mica pemetanie´. Î n ziua de 2 ianuarie 1604, dup ce s-a împrtit i i-a binecuvântat copiii i slugile, S fânta Iuliana a trecut la Domnul. Î n acel moment, toi cei de fa auvzut pe capul ei o coroan de aur i o lumin alb. Noaptea, camera în care

fusese depus trupul ei s-a umplut de bun mireasm. S fânta Iuliana s-a artat unei slujnice i a cerut ca trupul su s fie pus în biserica din Murom, lâng cel

al soului ei...

(Danion Vasile)

(Din ³Viaa S fintei Iuliana din Lazarevo´, traducere de Victor Popescu S andu) - Din revista "Lumea Credinei"



Sfânta Iuliana cea milostiv: Soie i mam sfânt

"Fericii cei milostivi, c aceia se vor milui." (Matei 5, 7)

"i ce este inima milostiv? i a zis: O inim care arde pentru întreaga zidire, pentru oameni, pentru psri, pentru dobitoace, pentru draci i pentru orice

fptur. i când îi aduce aminte de ele, sau când le vede pe ele, lacrimi izvorscdin ochii celui milostiv. Din mila cea mult i mare, care-i stpânete inima i din suferina cea mult, inima omului se mânie i nu poate rbda, sau auzi, sauvedea c vreo fptur este pgubit sau mâhnit. i din pricina aceasta, el înalrugciune cu lacrimi i pentru dobitoace i pentru vrjmaii adevrului i pentrucei ce-l necjesc în tot ceasul, asemenea i pentru fpturile cele târâtoare seroag el, din mare i nemsurata mil a lui, care curge din inima sa, dupasemnarea lui Dumnezeu. El se roag s fie pzit toat firea i iertat." ( S fântul Isaac S irul, "Cuvântul 81despre sfintele nevoine", Filocalia, volum X).

Cum a trit oare sfânta Iuliana i a ajuns s fie atât de bineplcut lui Dumnezeu încât Maica Domnului i sfinii au vizitat-o, demonii au rzboit-o închip vzut i moatele ei au ajuns fctoare de minuni? Cum a reuit o femeie

fr carte s ajung la o asemenea desvârire, încât s cunoasc pe Dumnezeui Î mpria S a, lucru pentru care milioane de oameni se strduiesc de mii de



ani i muli nu reuesc? Despre aceste întrebri fundamentale vom încerca svorbim în cele ce urmeaz cercetând pas cu pas viaa Sfintei Iuliana.

"Doamne miluiete! Doamne miluiete! Doamne miluiete!", ne rugm mereu la

dumnezeietile slujbe. Iar Domnul zice: "judecata este fr mil pentru cel caren-a fcut mil" (Iacov 2, 13). De aceea, i noi, dac vrem s aflm mila laJudecata cea înfricotoare a lui Dumnezeu se cuvine s cercetm vieile sfinilor ce sunt nite oameni "recomandai" de însui Domnul ca pilde de vieuire înaceast scurt cltorie de pe pmânt. S e cuvine s lum aminte la viaa lor

pentru a înva i noi cum au îneles ei, povuii de S fântul Duh, s împlineasc poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La moatele sfintei Iuliana (pe numele ei întreg: Yulianya Ustinovna Osorina)curând dup adormirea ei, oamenii au început s se roage iar Viaa Sfintei,

canonizat de Biserica Ortodox Rus în 1614, a început s fie inclus în coleciilede viei ale fctorilor de minuni din Muromului.

Viaa Sfintei ne st înainte ca o vistierie plin de toate buntile. Din ea se potîmbogi i tinerii i btrânii, i prinii i copiii, i femeile i brbaii, i soii isoiile, i mirenii i monahii, cci fiecare va gsi câte o podoab cu care-i va puteaîmpodobi viaa.

Înc dinainte de naterea ei putem s ne bucurm de o învtur ce ne-o arat

Domnul. Cci un asemenea rod binecuvântat nu a ieit de oriunde, ci precum Maica Domnului a fost rodul unor prini sfini, aa i S fânta Iuliana a fost osfânt odrslit din prini cretini iubitori de Dumnezeu i de aproapele. i, dei nu a avut totui nici un stare sfânt la care s uceniceasc, precum se întâmplîn multe viei de sfini, a avut pe prinii si binecredincioi i apoi pe bunica sa,care au crescut-o în toat evlavia i frica lui Dumnezeu. i, mai ales, a avut drept cluzitor în toat viaa ei pe marele S fânt Nicolae, fctorul de minuni i

grabnic-ajuttorul nostru al tuturor. Deci s nu dezndjduiasc nici mirenii cnu mai sunt duhovnici îmbuntii i nici clugrii c nu mai sunt starei sfini,cci iat cum în mijlocul lumii i al necazurilor i fr nici o carte aproape,

S fânta Iuliana a atins aa culmi ale sfineniei încât Dumnezeu a învrednicit trupul ei ca, dup adormire, s izvorasc mir bine-mirositor. Aadar, s credemcu trie c Domnul are grij de cei ce vor s fac voia S a i le povuiete viaaaa încât s afle un colior de rai.

Deci vedem cum prinii ei sunt pild i ndejde pentru prinii zilelor noastre.Erau ei înii foarte credincioi i plini de fapte bune i dei erau foarte bogai,



fcând parte din boierimea curii imperiale, erau milostivi ctre sraci. i vedem cdatorit vieii lor virtuoase i Sfânta Iuliana a avut de unde s ia pild de viacretineasc aa încât a devenit ea însi sfânt. Cci se tie i din învturileSfinilor Prini mai vechi sau mai noi c, pentru însuirea vieii cretine de ctrecopii, cel mai bun mijloc este însi pilda prinilor.

Înc de când era o copil sfânt deprinsese bun cuviin, smerenia i ascultarea decei mai mari. i ochii Domnului erau asupra ei cci nu a fost mincinos

Dumnezeu când ne-a promis zicând: "Ctre cine caut ochiul meu dac nu sprecel smerit care tremur la cuvântul Meu?" (Isaia 66, 2). Vedem cum sfântaascult de mtua sa cu toat supunerea. Crede cineva c aceasta este o virtutemic? Iat c în zilele noastre aceast sfânt virtute atât de bineplcut lui

Dumnezeu i împlinit de însui Domnul Iisus Hristos care " S -a fcut asculttor pân la moarte" Tatlui ceresc, este întâlnit foarte rar. Înc de acum o sut de

ani Sfântul Ioan de Kronstadt spunea: " Î n împria dracilor este rânduial i supunere a unora dintre duhurile rele fa de altele - a celor aflate mai sus, acelor mai slabe fa de cele mai puternice; iar în statul cretin a pierit oricesupunere, orice autoritate: copiii nu recunosc autoritatea prinilor, supuii -autoritatea educatorilor, studenii nu recunosc autoritatea profesorilor i rectorilor; toi au luat în propriile mâini baghete de dirijor i toi au început scomande în loc s se supun i s învee linitii i fr pretenii, cum eraînainte. De aici iese ceva ciudat, aiurit. Cluzirea duhovniceasc, sfinitaautoritate a Bisericii sunt clcate în picioare, slujbele nu sunt bgate în seam,

propovduirea este neputincioas, moralitatea cretineasc decade din ce în cemai mult, anarhia crete - pân i bieeii i fetiele fac ce poftesc" [ Despretulburrile lumii de astzi, trad. de Adrian i Xenia Tnsescu-Vlas, Ed. Sofia,Bucureti, 2004, p. 159].

Iat de ce sfânta virtute a ascultrii despre care se vorbete atât de mult în Biserica Ortodox a fost practicat cu mult sârg i de S fânta Iuliana. Ierarhia, fie cea din Biseric, cea a conducerii statului, a colilor, a familiei sau a vârstei,este un principiu dumnezeiesc ce a fost lsat de Dumnezeu pe pmânt pentrubun rânduial a lumii i pentru ca fiecare s-i sporeasc darul care i-a fost dat

de Domnul "cci nu toi pot fi cap i nu toi picioare". Ierarhie este în însiSfânta Treime prin faptul c Unul singur este izvorul fiinei dumnezeieti: Tatl.Deci, aa cum este în Sfânta Treime, unde exist un singur izvor al fiinei dar Persoanele sunt perfect egale în cinste, aa trebuie s se vad pe sine atâtconductorii cât i supuii: ca egali dar cu daruri diferite. Învtura despreascultare este învtura despre smerenie fr de care nimeni nu se poatemântui.



De aceea S fânta Iuliana ne este pild nou tuturor prin buna ei cuviincretineasc, ea care s-a supus în toat viaa sa: întâi prinilor, bunicii, mtuii,apoi soului, printelui duhovnic i mai presus de toate s-a supus lui Dumnezeu(primind fr cârtire mulimea nenumrat de necazuri din viaa ei) de unde i-a

luat izvorul smereniei.

Î nc mic fiind cu vârsta, mintea îi era de btrân, cci deja se învase s rabdecu smerenie ocrile. Cci de multe ori veriorii ei i mtua o ocrau pentru viaasa cuviincioas i plin de osteneli pentru dragostea de Dumnezeu. O alt virtute

folositoare este aceea c nu se ls influenat de ce ziceau oamenii, chiar rudele i nici nu se ruina de a practica sfintele virtui i nevoine, chiar dac cei din jur o considerau cam nebun i prea aspr cu sine. Din nefericire acest lucruse întâmpl i azi, când din toate prile apar multe concepii greite despre via.Societatea ne îmbie mai mult la sporirea confortului, la lupt pentru a deveni

cineva i de a strânge averi mai mult decât strictul necesar. Ni se inculc, câteodatchiar fr s ne dm seama, un spirit de competiie cu ceilali oameni, care nu neîndeamn deloc la a-i socoti frai ci competitori în drumul nostru de a avea maimult, de a fi mai bine vzui i altele asemenea. Aadar vedem c S fânta Iulianade mic a stat ca o stânc în faa tuturor acestor ispite i nu i-a schimbat felul de vieuire de dragul oamenilor, ci a socotit precum S finii Apostoli , c mai bine

este s asculte de Dumnezeu decât de oameni (Fapte 5, 29).

Ea de mic i-a dat seama c nu trebuie s caute mângâierile pe care le d

lumea, ci pe cele care vin din slujirea celorlali. i nu a lsat deloc egoismul s ocuprind, ci a fcut problemele celorlali problemele sale: cci ea fcea haine pentru orfani, vduve i neputincioii din sat i se îngrijea de cei în nevoi i decei bolnavi. Având aceast temelie a dragostei de aproapele, ea a reuit s sefereasc mai târziu i de ceea ce s-ar putea numi egoism "familial", adic deatitudinea celui care zice: "s-mi fie bine mie i familiei mele" i de restul s nu-i

pese. Bineîneles c pe primul plan este crucea propriei familii, dar cretinul,tiind de la Domnul c orice om este un chip al S u, este responsabil fa de"întregul Adam", i el încearc, chiar i cstorit fiind, s triasc înc de peacum, acea stare ce va veni dup înviere, când "nici nu se mai însoar, nici nu

se mai mrit, ci sunt ca îngerii în ceruri" "i sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai Î nvierii" (Marcu 12, 25; Luca 20, 36). Sfânta Iuliana a trit aceast stare afrietii "globale" care va fi în "cerul nou i pmântul nou", dup ce "cerul cel dintâi i pmântul cel dintâi au trecut" (Apoc. 21, 1).

În vreme ce în Apus, în anul 1595 aprea piesa lui Shakespeare, Romeo i Julietacare tim c, din pcate, se termin cu sinuciderea celor doi, în Rsritul



dreptcredincios se desfura în Sfânta Tain a Cununiei aceast simpl via sfânt plin de adevrata dragoste - cea întru Hristos Iisus - a doi oameni: Sfânta Iulianai soul ei.

La vârsta de 16 ani ea s-a mritat urmând acea sfânt rânduial din vechime acretinilor de a se cstori devreme pentru a fi curai amândoi soii în momentul acestei S finte i dumnezeieti Taine i pentru a se crea o legtur strâns i curat între cei doi înc de tineri când nu sunt plini de viclenie, ci capabili de odragoste curat. Aceste cstorii se tie c de obicei, dureaz pân la mormânt.Aceasta deoarece, cstoria timpurie, oprete relativizarea relaiei unice so-soiece se realizeaz prin schimbarea multor "parteneri". Orice relaie trupeasc cucineva înainte de cstorie este o înelare a viitorului so, pentru c, dup cum setie, din pcate, de cele mai multe ori, prima iubire nu devine i viitoarea soie.

S fânta, înc de tânr se obinuise s se roage mult, atât dimineaa cât i seara,i acest sfânt obicei nu l-a prsit nici dup ce s-a cstorit, ci a ajuns s facîmpreun cu soul ei Gheorghe aceste rugciuni, precum se cuvine într-o familiece caut mântuirea. De asemenea, i metanii fcea câte 100 i mai multe, cci setie: dac trupul este smerit atunci i sufletul va fi ptruns de o stare de smereniece este atât de bineplcut Domnului.

O alt fapt vrednic de urmat pentru familiile zilelor noastre este aceea c ei aulsat s se nasc toi copiii pe care a îngduit Dumnezeu s-i aib, adic zece fii

i trei fiice.Aceasta fiindc atunci se tia cât de groaznic este pcatul avortului i

cât de mult trebuie s ne ferim de el.

Rbdarea: iat o alt virtute ce aduce mult folos unei familii. Dei soul ei era plecat câteodat chiar pentru trei ani, Sfânta Iuliana nu cârtea, nici nu cerea sdivoreze, i nici nu trda curia acestei Taine Sfinte care este cununia, ci continuas lucreze fapte bune spre folosul ei i al aproapelui.

Cu vremea în sufletul sfintei a aprut o dorin de mai mult lepdare de griji lumeti pentru a sluji Domnului i, precum ali sfini ai Bisericii, care dup o via

de familie s-au dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu, i ea dorea s sedesvâreasc urcând înc o treapt i intrând în monahism [O situaieasemntoare se gsete i în viaa S f. Petru Athonitul la care a venit un vântor care vroia s rmân cu el. Acestuia S fântul i-a spus: "Nu gândi acum aa,omule! Cci tu ai acas soie i slugi i hrneti aparintori ai ti dup neam;

pe lâng asta mai ai i mult avere care poate s sature pântecele multor sraci. Aadar, iubite copile, întoarce-te i f-te ajuttor în srcia lor celor cuprini în



ea fr cruare, i nu înceta ajutându-i pân ce vei ajunge tu însui prta unei stri egale cu ei." ( S f. Grigorie Palama, "Cuvânt despre viaa S fântului Petru

Athonitul", în S f. Grigorie Palama, S crieri II, trad. de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, S ibiu, 2005, p. 315)]. Dar, la insistenele soului i datorit copiilor, ea i-a dat seama c aceasta a fost mai degrab o ispit [Despre o asemenea atitudinevorbete i un canon bisericesc (14 de la Gangra) care spune: "Dac vreo femeiear prsi pe brbatul su i ar vrea s se retrag, scârbindu-se de cstorie, s

fie anatema".]- de a-i prsi copiii - decât o dorin bineplcut Domnului i s-a supus voii lui Dumnezeu trind în continuare cu soul dar fr s mai aib nici un fel de legturi trupeti, ci au trit de atunci ca frate i sor pentru înc zeceani. Probabil c acest gând i-a venit i vzând exemplul socrilor si care s-auclugrit spre sfâritul vieii. Aceasta iari nu trebuie s ne mire, cci familiiledin trecut, contiente de apropierea morii i de necesitatea unei pregtiri deosebite pentru Judecata ce are loc imediat dup moarte, se lepdau cât mai

mult de dulceile lumii acesteia i se dedicau mai mult bucuriei ce izvorte pocina, din faptele bune i virtui. Un exemplu contemporan cunoscut este iPrintele Stniloae cu soia sa, despre care Printele Cleopa, duhovnicul lor, a spusc au trit ca frate i sor cu mai mult de treizeci de ani înainte s se mute laDomnul. O alt învtur extrem de necesar zilelor noastre este faptul catunci când soul a adormit, sfânta nu s-a tulburat peste msur, nu a czut îndepresie i nici nu s-a sinucis, ci cu mult credin i brbie i-a continuat viaa rugându-se cu râvn pentru odihn celui adormit. Ca i S fânta Xenia din S ankt Petersburg nici S fânta Iuliana nu i-a idolatrizat soul astfel încât s

ajung la depresie odat cu dispariia lui trupeasc, ci cunoscând c mai presusde toate trebuie pus iubirea de Dumnezeu, ea i-a gsit alinare tot în Î mpratul Ceresc - Mângâietorul, încredinându-se în purtarea de grij atotcuprinztoare a S a. Asemenea i iubiii prsii din ziua de astzi, bine ar fi dac ar pune, precumzice porunca (Luca 10, 27), dragostea lui Dumnezeu pe primul loc în inim i apoi

pe cea pentru so, soie, iubit. Astfel ar putea fi evitate mult mai uor dramele isuferinele teribile ale despririi - fie prin divor, moarte sau alte motive - desprecare tim c sunt atât de frecvene.

Relatarea acestor "cltinri" din viaa Sfintei, ca i în cazul sfinilor apostoli din

scrierile Noului Testament, nu face decât s întreasc autenticitatea scrierii.Aceste scderi omeneti, ne fac s prindem mai mult curaj i s ne dm seamac sfinenia nu este ceva "de basm", o via romanat, utopic la care nimeninu poate ajunge, ci este ceva foarte realist, pe care oricare dintre noi o putematinge, dac vrem cu adevrat. Multe asemenea soii i mame vor fi fost de-alungul istoriei cretinismului i fr îndoial c mai sunt i acum, dar Domnul arânduit c aceast via s ajung "pân la marginile pmântului", rânduind ca un



fiu al sfintei s învee carte i punând în inima sa gândul cel bun i evlavia fa desfinenia mamei sale.

Fr îndoial c atitudinea sa fa de cstorie a fost modelat i de prezena în

contiina locuitorilor Muromului, a vieii sfinilor Petru i Fevronia caretriser acolo cu trei secole în urm i care au fost canonizai chiar în timpul vieii S fintei. Viaa cneazului Petru i a soiei sale a fost caracterizat tot denumeroase fapte de milostenie i a fost încununat, spre sfâritul vieii, de tunderealor în monahism. Ei sunt cinstii astzi în întreaga Rusie ca ocrotitori ai familiilor [Mai multe despre via i minunile acestor sfini se pot gsi în cartea David iMary Ford, Cstoria, cale spre sfinenie, Ed. Sofia, Bucureti, 2001, p. 255.].

Faptele sale bune cine le poate numra? Cci fiul ei ni le descrie cu multlimpezime: îngrijea orfanii, bolnavii, chiar i pe cei cu boli molipsitoare de care

alii se fereau, hrnea pururea pe cei flmânzi, cerceta pe cei din închisori, eraiubitoare de strini pe care îi ospta i îi îngrijea. Într-un cuvânt: a împlinit toatecele despre care vorbete Domnul Iisus Hristos: "Flmând am fost i Mi-ai

dat s mnânc; însetat am fost i Mi-ai dat s beau; strin am fost i M-ai primit; gol am fost i M-ai îmbrcat; bolnav am fost i M-ai cercetat; în temniam fost i ai venit la Mine". (Matei 25, 35)

Ce putem spune despre smerenia sa fa de slujitorii ei în care nu vedea niteslugi, ci vedea alte chipuri ale lui Dumnezeu precum ea însi. Aceasta este

teologia iubirii de aproapele.

Aproapele nu este nicidecum un mijloc care trebuie exploatat pentru nevoilenoastre, ci o persoan unic i irepetabil pentru care Domnul nostru Iisus

Hristos i-a dat via i decât care nici universul întreg nu e mai important.

Porunca de a iubi aproapele a fost îneleas de Sfânta Iuliana în toatcomplexitatea ei: cci nu se mrginea numai la a le da cele necesare vieiitrupeti, ci se i ruga pentru cei adormii, îi i sftuia pe toi câi putea spre ovia cât mai aproape de Dumnezeu. Astzi nu mai exist slugi, dar exist

patroni i angajai i Sfânta Iuliana este pild pentru ce fel de grij ar trebui s aib"efu" fa de cei angajai, mai ales s se asigure de bunstarea lor, s nu le dea smunceasc peste puterile lor, punând profitul mai presus de respectul fa de ei.Sfânta Iuliana a împlinit cu râvn acel cuvânt al Patericului: " S nunesocoteti pe cel ce îi slujete ie, c tu nu tii, c poate cât mai mult Duhul i



darul lui Dumnezeu într-însul decât în tine. Pentru aceea, s nu fim nesocotitori spre cei ce ne slujesc nou" (Cuvinte de la S finii anonimi, X, 23).

Apoi nemanierea ei este peste msur de descris. C, dei fiul ei cel mare fusese înmod brutal omorât de un slujitor, ea nu s-a rzbunat pe acela cu nici cel mai micgest, ci mai degrab s-a întristat pentru sufletul lui bolnav. Ce dovad mai mareexist pentru sfinenia unei persoane decât iubirea de vrjmai? Cci dup cumne spune S fântul S iluan, acesta este criteriul unei viei duhovniceti autentice.

O alt mrturie a vieii sale care ajunsese la o msur foarte înalt de sfinenie estefaptul c Dumnezeu a îngduit ca demonii s i se arate în chip trupesc, adic i-a

putut vedea cu ochii trupeti i noi tim din învturile Sfinilor Prini c numaicei care au trecut de lupta cu patimile ajung la lupt fi cu duhurile necurate

pentru a dobândi i mai multe cununi i experiena duhovniceasc. Înii diavolii

au mrturisit atunci cât de puternice arme sunt smerenia, milostenia i rugciuneaîmpotriva lor.

Dar despre ce rugciune este vorba? Este vorba de rugciunea lui Iisus pe caresfânta o svârea cu mult sârguin i ajunsese la mare sporire în lucrarea ei încât i noaptea în timp ce dormea o spunea, dup cum mrturisete fiul ei. Deaceea în icoane sfânta apare cu iragul de metanii în mân, iar ultimul lucru pe carel-a fcut înainte de moarte a fost înfurarea metniilor pe mân.

Sfinenia Iulianei a fost mrturisit de însi Preacurata Nsctoare deDumnezeu, care atunci când s-a artat preotului din sat a numrat-o peIuliana în ceata sfinilor milostivi numind-o Iuliana cea milostiv. Astfel ea s-aalturat altor sfini din calendarul nostru ortodox ce au fost cinstii cu acest nume: Paulin cel Milostiv - episcop de Nola (23 ian.), Dionisie Milostivul (28 martie), Teofan cel Milostiv - cuvios (29 sept.), Martin cel Milostiv - episcop de Tours (11 noe.), Sfântul Ioan cel Milostiv - Patriarhul Alexandriei (12 noe.), Sfântul Filaret cel Milostiv - cuvios (1 dec.),

Sfântul Bonifatie Milostivul - episcop de Ferentia (19 dec.).

Dar Maica Domnului nu a ludat doar milostivirea sfintei, ci a confirmat i prezena Duhului S fânt în inima ei: "Trebuie s o cinsteti cci are mai puin deaizeci de ani i Duhul S fânt slluiete intru ea".



Acesta este cel mai important semn al sfineniei i atât S fântul S erafim de S arovcât i S fântul S iluan, al i doi mari sfini care au fost cercetai de Preasfânta

Nsctoare de Dumnezeu, spuneau c scopul vieii cretine este dobândirea Duhului S fânt. Aadar, cea care s-a fcut vas ales al Duhului S fânt,

învrednicindu-se a purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, a confirmat la sfânta Iuliana, ceea ce Fiul ei spusese despre sfini: "Dac M iubete cineva, va pzi cuvântul Meu, i Tatl Meu îl va iubi, i vom veni la el i vom face loca la el."(Ioan 14, 23)

Desvârirea S fintei Iuliana iese cu atât mai mult în eviden cu cât ea nu a fost

nici monahie, nici muceni, nici cneaghin, fiind singura femeie de acest fel canonizat de Biserica Ortodox Rus.

Dar s cercetm puin ce a zis Maica Domnului despre aceast sfânt. Pe lângcuvintele ce arat sfinenia Iulianei, Maica Domnului a mustrat-o c nu mai vine la

biseric s se roage. Aceasta este înc o încredinare pentru toi cei care, dinnefericire, cred c se pot mântui nevenind la Biseric, i pretinzând c au o relaiecu Dumnezeu personal, se roag acas sau în mijlocul naturii neavând nevoie denici un mijlocitor între ei i Dumnezeu.Iat c însi Preacurata Fecioar alung toate îndoielile celor careconsider rugciunea de acas la fel cu cea din biseric. În Biseric la sfinteleslujbe, dup cum ne mrturisesc prinii cei duhovniceti ce au vzut acestea,se afl prezena Maica Domnului, cu toi sfinii i îngerii i Însui DomnulIisus Hristos în Sfânta Împrtanie ce se afl în toate zilele pe Sfânta Mas a

bisericilor. S ne aducem aminte numai de Acatistul Acopermântului MaiciiDomnului unde se spune clar cum a fost vzut Maica Domnului în Biseric laslujb acoperind pe credincioi cu sfântul ei omofor. Iat i alte dou mrturii

despre importana rugciunii în biseric:

"Pot, zice, s m rog i în cas! Te amgeti pe tine, omule! C a te ruga în cas poi, îns a te ruga aa precum în biseric, aceasta este cu neputin. Acolo undesunt atâta mulime de prini, acolo unde este strigarea tuturor, dimpreun setrimite rugciunea sus la Dumnezeu. Nu eti auzit când aa, deosebi, rogi pe

S tpânul, ca atunci când te rogi cu fraii ti. Pentru c aici e ceva mai mult,unirea, conglsuirea i legtura dragostei i rugciunile preoilor; c i pentruaceasta stau în Biseric preoii, deoarece rugciunile mulimii fiind slabe, s seapuce de cele ale preoilor i s se suie împreun cu acestea la ceruri" [ S f. IoanGur de Aur, Cuv. 3 despre cele neînelese, în S f. Nicodim Aghioritul, Hristoitia,trad. de Ioan i Antonie S chimonahii, Ed. Bunavestire, Bacu, 1997, p. 513.].



"Unii credincioi gândesc, de ce s mai mergem la biseric, putem s ne rugmi acas. Î ns rugciunea bisericeasc nici nu poate fi comparat cu rugciuneade acas.

Î n biseric vei spune din suflet doar o dat "Doamne miluiete", iar

acas, în schimbul acesteia trebuie s citeti întreaga Psaltire. Î n biseric vei face doar o metanie - acas trebuie s faci o mie. Dac vei sta cu trezvie la S fânta Liturghie, aceasta va înlocui ase mii derugciuni ale lui Iisus, astfel spun Prinii de la Optina. Trebuie s fim oameni bisericeti, s mergem la biseric în fiecare sâmbt seara, duminic i în fiecaresrbtoare. Nefericit este omul care a absentat mcar la o slujb de duminic,cci ea nu se va întoarce niciodat. Pravila Apostolilor spune: cine a absentat dela trei Liturghii consecutiv, fr o cauz bineintemeiat, acela se înstrineaz înmod invizibil de Duhul S fânt, adic se afl deja în afar gardului bisericii i

nimerete sub influena duhurilor rele i vrjitorilor. Biserica este un col de

cer pe pmânt. T recând pragul bisericii, trebuie s tim c trecem de pe pmânt la cer" [Via i învturile S tareului S ava de la Lavra Pecersk din Pskov, trad. de dr. Gheorghe Zapotinschi, Ed. Platytera, Colecia Isihasm, p.212].

Participarea la slujbele Bisericii, ascultarea cu evlavie a scrierilor sfinte, cretereacopiilor în credin, rugciunea lui Iisus, postul, asceza, cinstirea vieii monahale,nenumratele fapte de milostenie, fac din Sfânta Iuliana un model care ne aratcum s ne ferim de acea pietate popular, nebisericeasc, neliturgic, atât de

prezent înc în societatea româneasc i care seamn mai degrab cu superstiiai ignorana decât cu o credin asumat contient, responsabil i din toat inima, în jurul creia s se aeze întreaga via a omului, nu doar câteva momente festive aleei. S fânta Iuliana ne arat c dei nu tia carte, mintea curat dobândit prinvieuirea sa sfânt o ajut s cuprind înelesurile cele mai înalte ale vieii duhovniceti i "tâlcuind toate pasajele mai grele din cri precum un filozof sauun om învat".

O alt bogie duhovniceasc a acestei viei sunt minunile Sfântului Nicolaecare înc o dat ne aduc aminte cât de grabnic ajuttor este acest sfântfctor de minuni i de cât de mare folos ne aduc sfinii în viaa noastrduhovniceasc. Mai ales Sfântul Nicolae care, din pcate, la romano-catolici a fostscos din numrul sfinilor cu cinstire obligatorie rmânând sfânt cu cinstire"local" i "opional". El, Sfântul Nicolae - marele fctor de minuni, de care, deine despart atâtea veacuri i în jurul vieii sale sunt atâtea legende, totui acestea nudiminueaz câtui de puin prezena sa atât de simit în mijlocul nostru [Vezi de



exemplu crile aprute în limba român despre minunile mai vechi saucontemporane fcute de Sfântul Nicolae], poate mult mai simit decât a multor apropiai care refuz s ne ajute la nevoie.

Viaa Sfintei nu a fost una care s impresioneze prin nevoine spectaculoase i nicimcar printr-o via de mnstire. A fost o via simpl cretineasc, dar din caren-au lipsit acele lucruri ce au dus spre mântuire milioane de cretini de-a lungul veacurilor: rugciunea neîncetat, dragostea de aproapele, tierea voii,smerenia, postul, metaniile, lupta cu patimile trupului, cu somnul, cu mânia,osândirea de sine, lipsa de slav deart, rbdarea cu credin, pace i rbdare anecazurilor. De aceea, vzând cum o femeie care nu a vieuit deloc într-omnstire a atins asemenea culmi de sfinenie, ea poate fi pild pentru i pentru ceidin cinul clugresc, contemplarea vieii sale fiind un motiv în plus pentruînstpânirea duhovnicetii umiline în inima monahului. Intelectualii pot înva de

la aceast sfânt netiutoare de carte, c oricât de înzestrai ar fi, nu o pot lua pealt cale spre mântuire, decât pe cea fireasc a slujbelor, spovedaniei,împrtaniei, postului, smereniei, ascultrii de duhovnic etc.

Una dintre virtuile extraordinare a S fintei a fost credina nestrmutat în Dumnezeu. Numai credina în cuvintele Domnului din Evanghelie au fcut-o, deexemplu, s dea aproape toat averea celor sraci, tiind prin credin c Domnulva avea grij de ea. Câteva veacuri mai târziu i S fântul Calinic avea s spun:"nimeni s nu se osteneasc dup moartea mea cercând sau iscodind orice fel de

adunare [avere] a chiliei mele, c eu nici de îngropare, nici de pomenire nu lasceva. Ci cu srcia cea clugreasc, mai mare la sfârit, ca s se arate c lui Dumnezeu cred" (Diata). i numai aceast credin a putut s o întreasc înclipele de dezndejde: la moartea fiilor sau în vremurile cumplite de foamete, frigi boal.

Ca i viaa altor sfini i mai ales cea a Domnului nostru Iisus Hristos i viaasfintei Iuliana a fost o cruce continu pe care a dus-o cu cea mai frumoasrbdare, smerenie i recunotin fa de Tatl ceresc i, de aceea, Dumnezeu aslvit-o dup moarte pstrându-i sfântul trup neputrezit, ba înc izvorâtor de mir

i fctor de minuni.

În vreme ce în Apus în secolul XVI, Renaterea i Reforma îi întindeautentaculele distrugtoare i viaa de nevoin duhovniceasc începuse s se piard,chiar în aceast vreme, în Rsrit aprea înc o sfânt. Înc un om, urmândcuminte tradiionala i mântuitoarea cale de lupt duhovniceasc statornicit desfânta predanie ortodox, se îndumnezeia. În vreme ce Shakespeare se întreba în



Anglia despre "a fi sau a nu fi", Sfânta Iuliana alegea s fie cu Domnul nostru IisusHristos!

Sfânta Iuliana a fost numit cea milostiv. S ne oprim i noi acum

asupra acestei virtui de cptâi: milostenia. Vom începe cu cuvântul Domnului din S fânta S criptur unde ni se arat în multe rânduri c milosteniaeste una dintre faptele cele mai bineplcute Lui i mai folositoare sufletului nostru:

"Toat ziua dreptul miluiete i împrumut i seminia lui binecuvântat va fi" Psalmul 36, 26

"Iar de va fi la tine srac vreunul din fraii ti, în vreuna din cetile tale de pe pmântul pe care i-l d Domnul Dumnezeul tu, s nu-i învârtoezi inima, nici s-i închizi mâna ta înaintea fratelui tu celui srac; ci s-i deschizi mâna ta i s-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui i cu lipsa ce sufer. Pzete-te s nuintre în inima ta gândul nelegiuit i s zici: se apropie anul al aptelea, anul iertrii; i s nu se fac din pricina aceasta [ Î n "anul iertrii" cei careîmprumutaser pe cineva trebuiau s ierte datornicilor întreaga datorie.] ochiul tu nemilostiv ctre fratele tu cel srac i s-l treci cu vederea; c acela vastriga împotriva ta ctre Domnul i va fi asupra ta pcat mare. D-i, d-i i împrumuturi câte-i va cere i cât îi va trebui, i când îi vei da, s nu se întristezeinima ta, cci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tu în toate

lucrurile tale i în toate câte se vor lucra de mâinile tale". Deuteronom 15, 7-10

"Datu-m-am, oare, în lturi, când sracul dorea ceva i lsat-am s se sting de plânsete ochii vduvelor? Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine i orfanului nu-i ddeam din ea? Dimpotriv, din tinereile mele, am crescut peorfan ca un tat i de la natere, am cluzit pe vduv. Dac vedeam unnenorocit fr hain i vreun srac care n-avea cma pe el, nu mbinecuvântau coapsele lui i nu-l înclzea lâna mieilor mei?" Iov 31, 16-20

"Nu tii postul care Î mi place Mie? - zice Domnul. [...] Î mparte pâinea ta cu cel flmând, adpostete în cas pe cel srman, pe cel gol îmbrac-l i nu te ascundede cel de un neam cu tine". Isaia 58, 6, 7

"D milostenie din averea ta i s nu aib ochiul tu prere de ru când vei damilostenie. De la nici un srac s nu-i întorci faa ta, i atunci nici de la tine nuse va întoarce faa lui Dumnezeu. Când ai mult, da mai mult; dac ai puin d



mai puin, dar nu pregeta s faci milostenie. i-i vei aduna prin aceasta vistieriebogat pentru zile grele, c milostenia izbvete de la moarte i nu te las s tecoborî în întuneric. Î n faa Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toi cei ce o fac". Tobit 4, 7-11

"Fiule s nu lai pe cel srac lipsit de hran i ochii celor nevoiai nu-i face satepte. S ufletul flmând s nu-l întristezi i s nu urgiseti pe om când are lips.

Inima necjit nu o tulbura i nu întârzia a da celui lipsit. Rugciunea celui necjit nu o lepda i nu-i întoarce faa ta de la cel srac. De la cel în lips nu-i întoarce ochiul i nu da loc omului s te blesteme. C rugciunea celui ce teblesteam pe tine, intru amrciunea sufletului o va auzi Cel care l-a fcut pe el

[...] Pleac sracului urechea ta i cu blândee rspunde-i cele de pace". Isus S irah 4, 1-6, 8

"Celui care cere de la tine, d-i; i de la cel ce voiete s se împrumute de la tine,nu întoarce faa ta". Matei 5, 42

"Ce folos, fraii mei, dac cineva are credin, iar fapte nu are? Oare credina poate s-l mântuiasc? Dac un frate sau o sor sunt goi i lipsii de hrana ceade toate zilele i cineva dintre voi le-ar zice: Mergei în pace! Î nclzii-v i vsaturai, dar nu le dai cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?" Iacov 2,15-16

"Nu zbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putin s-l ajui. Nu spuneaproapelui tu: "Du-te i vino, mâine îi voi da!", când poi s-i dai acum". Pilde 3, 27-28

"Iar cine are bogia lumii acesteia i uit a fratele su care este în nevoie i îi închide inima fa de el, cum va rmâne în acela dragostea lui Dumnezeu? Fiii mei, s nu iubim numai cu vorba, numai din gur, ci cu fapta i cu adevrul". I

Ioan 3, 17-18

"Aceasta îns zic: Cel ce seamn cu zgârcenie, cu zgârcenie va i secera, iar cel

ce seamn cu drnicie, cu drnicie va i secera. Fiecare s dea cum socotetecu inima sa, nu cu prere de ru, sau de sil, cci Dumnezeu iubete pe cel cared cu voie bun". I Cor. 9, 6-7

Care cretin îi mai poate închide inima fa de sraci, când vede pe marele Apostol Petru care, atunci când la ua templului, un srac i-a cerut milostenie,



el nu l-a refuzat, i neavând bani i-a druit însntoirea cci era olog. (Fapte 3,1-6).

Î n vremea S finilor Apostoli, S fântul Pavel i cu alii organizau strângeri de

milostenii în mai multe ri pe care apoi le trimiteau la mari deprtri unde eranevoie: "Cci Macedonia i Ahaia au binevoit s fac o strângere de ajutoare pentru sracii dintre sfinii de la Ierusalim" (Romani 15, 26); "Cât desprestrângerea de ajutoare pentru sfini, precum am rânduit pentru BisericileGalatiei, aa s facei i voi" (I Cor. 16, 1); "Numai s ne aducem aminte desraci, ceea ce tocmai m-am i silit s fac" (Galateni 2, 10).

O binuindu-ne cu milostenia cea de toate felurile i deci cu mila fa de aproapelenecjit, fie material, fie sufletete, fie de oameni, fie de vrjmaul diavol, vomajunge, cu mila Domnului, ca milostivirea i milostenia s devin parte a sufletului

nostru i nu va mai fi doar o datorie. Trebuie s ajungem milostivi din fire, dar pentru aceasta e necesar s pornim de jos, de pe prima treapt: a da câte puinla toi care ne cer. A fi împreun ptimitori ["Mila este întristarea debunvoie pentru necazurile strine. Mila odrslete din iubire, neputându-se ivi decât din aceasta. Cci împrtirea de cele bune este nzuit de toi la fel, atât de dumani, cât i de prieteni, dar voina de a lua parte la dureri e proprie doar celor stpânii de iubire". ( S f. Grigorie de Nyssa, Opt omilii la Fericiri, trad. de

Pr. S andu. Gh. S toian, Ed. Anastasia, Bucureti, 1999, p. 68.)] cu cel necjit,aceasta este lucrarea iubirii - cea mai mare porunc din Evanghelie.

Cretinul când face milostenie "nu se tie cine d i cine primete", dup cumspunea f ilozoful C. Noica. Deoarece aparent doar cel srac primete ceva, dar închip tainic i sufletul celui ce druiete primete binecuvântarea i harul

Domnului, îmbogindu-se neîncetat în dragostea de oameni.

Milostenia trebuie fcut, dup cum ne înva i Avva Dorotei, pentru dragostea luiDumnezeu "c unul care voiete s-L slujeasc pe El însui, care voiete s-Lcinsteasc i s-L odihneasc în el însui", deci "pentru binele însui, ptimindîmpreun cu alii, precum cu mdularele noastre".

Deci nu dm milostenie:nici pentru a scpa de chinurile iadului (cci atunci suntem în starea derobi),nici pentru a lua plata (cci atunci suntem simbriai),ci pentru binele însui, ca s fim în starea fiului care din dragoste de Tatlface binele.



i cu atât mai puin nu dm milostenie pentru a ne binecuvânta Dumnezeuafacerile, casa, pentru pzirea averilor sau a rudelor sau în cel mai ru caz

pentru a dobândi laude de la oameni [ "Când faci milostenie, nu trâmbiaînaintea ta, cum fac farnicii în sinagogi i pe ulie, ca s fie slvii de

oameni; adevrat griesc vou: i-au luat plata lor. Tu îns, când faci milostenie, s nu tie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta s fieîntr-ascuns i Tatl tu, Care vede în ascuns, îi va rsplti ie". Matei 6,2-4].

Dumnezeu ne rspltete i milostenia fcut pentru a dobândi acestea, dând fiecruia ce a cerut, cci cu nimic nu ne rmâne dator, dar acestea n-au nici olegtur cu sufletul nostru i nici nu ne vor ajuta vreodat s ajungem la stareade fii iubii ai lui Dumnezeu sau s ne învrednicim de a-L chema cu dragoste pe

Dumnezeu: TATA!

Nu trebuie s uitm c milostenia noastr o facem în numele Domnului,pentru c aa ne-a poruncit Domnul Iisus Hristos i nu în numele vreunuiumanism fr Dumnezeu. De aceea milostenia trebuie mereu legat, pe cât se

poate, i de propovduirea cuvântului mântuitor, cci, dup cum spunemrturisitorul lui Hristos, Sfântul Maxim, "dragostea se face cunoscut nunumai prin druirea de bani, ci cu mult mai mult prin împrtirea cuvântului lui Dumnezeu" [Cap. 26 din "Întâia sut a capetelor despre dragoste" în: Filocaliavol. II, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Ed. Harisma, Bucureti, 1993, p.64].

Modelul Sfintei Iuliana este cu atât mai relevant astzi când se vorbete atât demult de implicarea social a Bisericii, deoarece ne arat cum se poate face lucrarefilantropic într-un chip bineplcut Domnului: a face lucrare de caritate intru-unmod liturgic i nu unul umanist. A sluji oamenilor în fel i chip i în acelai timp aspori i în rugciunea inimii. Acest lucru este posibil, mrturie fiind i S fântul

Ioan de Kronstadt , care dei participa la nenumrate opere de binefacere, fiind un "manager" desvârit "avea în el din belug pe Duhul S fânt Care aprindeasufletul lui s iubeasc pe Dumnezeu i acelai Duh lucra prin el asupraoamenilor. Era atât de smerit, c nu pierdea harul Duhului S fânt i de aceea îl

iubea atât de mult norodul, iar el ducea minile oamenilor spre Dumnezeu", nespune Sfântul Siluan [Între iadul dezndejdii i iadul smereniei, trad. de diac.Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 212]. Aadar milostenia cretin nu duce doar trupurile oamenilor spre bunstare,ci i sufletele spre Dumnezeu. Sfânta Iuliana întrupeaz tradiia bimilenar aBisericii care a tiut s preuiasc omul în întregul su, suflet i trup, neczând



niciodat în extrema desconsiderrii uneia dintre cele dou, ci îmbinând în chipulcel mai fericit grija de cele duhovniceti, cu grija de cele materiale.

În continuare vom încerca s aflm, folosind cuvântul S fintei S cripturi i al

S finilor Prini, care trebuie s fie atitudinea noastr fa de sraci i ceretori .

Una dintre atitudinile necretineti a oamenilor este aceea de a cuta la faaceretorului i de nu da decât celui care consider ei c merit. Nu aa neînva Domnul! Ci, precum Domnul "face s rsar soarele peste cei ri i pestecei buni i trimite ploaie peste cei drepi i peste cei nedrepi" (Matei 6, 45) la fel trebuie s dm i noi milostenie nedeosebind pe cei lenei de cei cu adevrat neputincioi. Ci s urmm cuvântul Domnului care spune clar: "Oricui îi cered-i" (Luca 6, 30). Iat i dumnezeiescul printe Maxim Mrturisitorul ce neînva:

"Cel ce face milostenie imitând pe Dumnezeu nu cunoate deosebire între ru i bun, între drept i nedrept, când e vorba de cele ce sunt de trebuin trupului, ci împarte tuturor la fel, dup trebuin, chiar dac cinstete mai mult, pentru bunaplecare a voii, pe cel virtuos decât pe cel lene" (Cap. 24).

Iar lumintorul lumii, S fântul Ioan Gur de Aur, ne mustr spre folosul nostru zicându-ne c, dei S fântul Pavel ne cere s ne îmbrcm cu "milostivirile

indurrii", (Coloseni 3,12) "noi facem cu totul invers, cci de s-ar apropiacineva cerând un ban, îl batjocorim, îl vorbim de ru i-l numim arlatan. i nute înfricoezi, omule, nu i-e ruine s-l numeti arlatan fiindc îi cere un col de pâine? Dar dac el d nval asupra ta, tocmai pentru aceasta este vrednic dea fi miluit fiindc este atât de flmând încât este silit a se îmbrca cu o asemeneamasc. Dar i aceasta este tot vina cruzimii noastre, fiindc dac noi nu suferima le da cu uurin, atunci i ei se vd silii a inventa tot felul de metode ca samgeasc neomenia noastr, i s înmoaie slbticia care ne stpânete. Dealtfel, dac i-ar cere argint i aur poate c ai avea cuvânt de îndoial. Dar când el îi cere hran de trebuin, de ce mai filozofezi degeaba, de ce-l mai descoi în

zadar, acuzându-l de lene i trândvie? Dac ar trebui s se spun acestea, apoi nu altora, ci nou înine ar trebui s ne fie spuse. [...] Cu toate acestea,

Dumnezeu n-a zis niciodat ctre tine astfel de vorbe, precum: "Fugi, pleac deaici, cci eti un arlatan de vreme ce, intrând în biseric i auzind poruncile

Mele, totui când te duci în târg tu preferi înaintea poruncilor aurul, i cârdianecurat i pofta i toate celelalte ruti. Acum, când te gseti înaintea Mea,



eti smerit, îns dup rugciune eti insolent, crud i neomenos!" De acestea, zici de mai mari decât acestea am fi vrednici s auzim din partea lui Dumnezeu, i totui pe nimeni n-a batjocorit în aa fel, ba mai mult, îndelung rabd i toatecele ale S ale le împlinete, i ne d chiar mai multe decât cerem. Acestea

cugetându-le, iubiilor, s potolim foamea sracilor, chiar de ar da naval când cer, i s nu-i mai descoasem, cci i noi avem nevoie de mântuire, de iertare, deiubire i de mil mult. [...] Când noi miluim pe sraci, ne miluim mai cu seam

pe noi care am pctuit în fapte neiertate i astfel vom strânge i pentru noi oastfel de mil. Deci, cum nu este absurd ca noi, care avem atât de mare nevoie deiubirea Lui de oameni, s ne facem controlori aspri ai frailor notri i s lucrmcu totul împotriva lor? Prin asemenea fapt, tu nu doar l-ai declarat pe acela canevrednic de binefacerea ta, pe cât te-ai declarat singur ca nevrednic de iubireade oameni a lui Dumnezeu. Cel ce controleaz cu amnunime pe fratele su, cuatât mai mult va fi el însui controlat i cercetat de Dumnezeu. Deci, s nu grim

împotriva noastr prin asemenea vorbe, ci când sracii se apropie de noi, fiestpânii de lene sau trândvie, noi s le dm. Fiindc i noi pctuim de multeori din cauza lenevirii, ba chiar totdeauna, i totui Dumnezeu nu ne pedepseteimediat, ci ne acord un timp de pocin, hrnindu-ne în fiecare zi, certându-ne, învându-ne i toate inlesnindu-ni-le ca astfel i noi s imitm mila Lui ceamare. S sfârim deci cruzimea aceasta, s scoatem din noi slbticia, cci mai mult nou înine ne facem bine decât altora. Acestora le dm poate argint, pâinei haina îns nou ne strângem mai dinainte slava aceea pe care nici nu e cu

putin a o descrie prin cuvânt" [Omilia XIV în Omilii la epistola ctre Romani,trad. de PS Teodosie Atanasiu, revizuita i îngrijit de Cezar Pavalascu i CristianUntea, Ed. Christiana, Bucureti, 2005, p. 279]. Sau în alt parte: "Dumnezeu i-a

poruncit s-i miluieti i s-i scapi de srcie pe cei nevoiai, nu s le ceri socoteal i s-i ocrti! Vrei s le îndrepi i purtrile, s-i scapi de lene i s-i

faci pe cei lenei s munceasc? D-le mai întâi, i apoi mustr-i, ca s nu fii bnuit de cruzime i s i se spun c eti aspru, ci s fii ludat pentru purtareata de grij. S racul urte, e scârbit i nici nu vrea s vad pe cel care nu-i d, ci numai îl mustr. i pe bun dreptate, c socotete c-l mustr nu pentru c vreas-l îndrepte, ci pentru c nu vrea s-i dea. i acesta e adevrul. Dar cel caremustr pe srac dup ce-i d, face ca sfaturile lui s fie bine primite, cci nu

mustr din pricina neomeniei lui, ci din pricina purtrii de grij ce-o are fa decel srac. ... Prin urmare, faci bine, chiar când dai celui lene" [ S fântul IoanGur de Aur, "Despre milostenie", în Despre schimbarea numelor , trad. de Pr.D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Buc., 2006, p. 293].

O alt atitudine necretineasc este atunci când spunem c nu avem de undes miluim. Dar la aceast minciun ne rspunde Cuviosul Ava Dorotei: " Nimeni



nu poate spune: sunt srac i nu am de unde s miluiesc. Cci, chiar dac nu poi da, ca bogaii aceia care aruncau darurile lor în vistierie, d doi bnui, cavduva aceea srac i-i va primi Dumnezeu pe ei mai mult decât darurileacelea. Nu ai nici atâta? Dar ai putere i poi s miluieti prin slujire pe cel

bolnav. Nu poi nici aceasta? Miluiete-l deci prin cuvânt i ascult pe cel ce zice: "cuvântul bun e mai presus de daruri" ( Î nelepciune. S irah 18,17). S presupunem c nu poi s foloseti altuia nici prin cuvânt, dar poi s faci milcu fratele tu, când se înfurie, rbdându-l pe el în vremea tulburrii lui,vzându-l ispitit de vrjmaul comun; cci în loc de a-i spune un cuvânt ru i de a-l tulbura i mai mult, taci i îl miluieti pe el i sufletul lui, smulgându-l dinstpânirea vrjmaului. Poi iari, de-i greete ie fratele tu, s-l miluieti peel i s ieri pcatul lui, ca s iei i tu iertare de la Dumnezeu. i te vei afla

fcând mila sufletului fratelui tu, iertându-i cele ce i-a greit ie. i dac nu poi milui trupul, poi milui sufletul lui. Cci precum sufletul e mai cinstit decât

trupul, aa i mila fcut sufletului e mai mare decât cea fcut trupului" [" Î nvturi de suflet folositoare", IX, 10, în Filocalia vol. IX, trad. de Pr. Prof. Dr. D. S tniloae, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1980, p. 630-631].

O a treia atitudine necretineasc asupra creia trebuie s ne oprim este aceeade a da milostenie nu din cele câtigate prin munca noastr, ci din cele furate

într-un fel sau altul. Despre acest fel de milostenie urât de Dumnezeu nevorbete Sfântul Isaac Sirul: "Cel milostiv de nu e i drept, e orb. Prin aceastaîneleg c el trebuie s dea altuia din cele câtigate prin ostenelile sale i nu din

cele dobândite prin minciun, nedreptate i meteugiri. De voieti s semeni încei sraci, seamn din ale tale; iar de voieti s semeni din ale altora cunoatec ceea ce semeni e mai amar decât neghina" [Cuvântul XXIII", din "Cuvintedespre sfintele nevoine", în Filocalia vol. X, trad. de Pr. Prof. Dr. D. S tniloae,

Ed. IBMBOR, Bucureti, 1981, p. 123].

Cea de a patra problem legat de binecuvântata milostenie se refer lapomenile date pentru cei adormii. Acestea nu trebuie date celor ce au deja ci celor care au nevoie de o pâine, de o mas cald, de o hain sau altele asemenea.

Iat ce ne spune Î nsui Domnul despre aceasta:

"Când faci prânz sau cin, nu chema pe prietenii ti, nici pe fraii ti, nici perudele tale, nici vecinii bogai, ca nu cumva s te cheme i ei, la rândul lor, petine, i s-i fie ca rsplat. Ci, când faci un osp, cheam pe sraci, peneputincioi, pe chiopi, pe orbi, i fericit vei fi c nu pot s-i rsplteasc. Cci

i se va rsplti la învierea drepilor". Luca 14, 12-14



Aadar nu trebuie s fim lenei, ci s cutm sraci i flmânzi i lor s le dmmilostenia noastr urmând pe Sfântul Calinic Cernicanul care avea o list de sracidin oraul su i oricând primea nite bani la vreo slujb, erau luai de un apropiatal su care îi ducea la unul dintre acei srmani de pe lista sfântului.

De aceea s dm sracilor, fiindc oricum, nu dm din ale noastre ci din ale Domnului cci: "al Domnului este pmântul i plinirea lui, lumea i toi cei ce

locuiesc într-însa" (Psalmul 23,1); i s nu ne temem de srcire, cci zis-a Domnul prin psalmistul S u: "Tânr am fost i am îmbtrânit i n-am vzut pecel drept prsit nici seminia lui cerând pâine". Psalmul 36, 25

Iat i alte mrturii despre milostenie de la diferii prini contemporani i sfini:

"Mil de sraci ai? S nu-i judeci, tat! De-i poi ajuta, ajut-i! i chiar dac nule dai un ban, ai mil de ei! Iar dac ai, d! F milostenie cu lucrul su cu

cuvântul! F tot ce poi! Nu-i da prea mult ca s nu-i par ru! Dar s nu-i judeci niciodat! i dac dai, s fugi cât poi de mândrie! S zici în gândultu: "Parc eu, dac le dau, ce, le dau de mil? Le dau ca s scap de ei. Ei,

parc cine tie ce am fcut! Au fost sfini care-i ddeau i hainele de pe ei. Euce mare lucru am fcut?"" (Printele Paisie Olaru de la Sihla).

" Î n lumina S fintei S cripturi sracul n-ar trebui desconsiderat i socotit ca

ptura murdar a societii ci ar trebui socotit ca cel mai valoros al unei societi cretine având în vedere c prin el Dumnezeu lucreaz mântuirea cretinilor.Sracii sunt dai în lume ca s se încerce inimile tuturor de sunt buni sau ri,de triesc i împlinesc Legea cea Sfânt" [ Printele Ilarion Argatu, în Pr.Argatu V. Ioan, Ne vorbete Printele Ilarion Argatu, Ed. "Mila cretin",Flticeni, 2004, p. 201.].

" S tareul ddea o mare importan milosteniei. Pentru el milostenia era uncriteriu ca s cunoasc dac cineva este sau nu vrednic de mil dumnezeiasc i de mântuire. " S e poate ca cineva, spunea S tareul, s fie indiferent, dar dac îl doare pentru un bolnav, dac face milostenie, s nu te temi pentru el"" [ Printele Paisie Aghioritul în: Ieromonahul Isaac, Viaa Cuviosului PaisieAghioritul, trad. de Ieroschim. Stefan Nutescu, Ed. Evanghelismos, Bucureti,2005, p. 497].



"Dac cellalt este escroc, om ru i lene, trebuie s-i dau milostenie?- Oarenoi meritm toate aceste daruri i milostenii pe care ni le d Dumnezeu? S au

plcem noi lui Dumnezeu? i, cu toate acestea El ne miluiete. Trebuie s ne plac cineva ca s-l ajutm? Ce spune Psalmul? "Nu dup pcatele noastre a fcut nou, nici dup frdelegile noastre ne-a rspltit nou" " [ Printele Paisie Aghioritul în: Atanasie Rakovalis, Printele Paisie mi-a spus..., trad. deIeroschim. Stefan Nutescu, Ed. Evanghelismos, Bucureti, 2002, p. 110].

" Î i zice contiina: "Mi omule, a întins mâna un om necjit. D-i ceva!". i tu poate ai ceva s-i dai, cât de puin; dar iubirea de sine zice: " S dau bani la toi golanii? S se duc s munceasc!". i nu-i dai nimic. Aceasta este bucuriadracilor! Trebuie mcar câte puin s-l mângâi, s-i dai, c Evanghelia spune:"Cine cere de la tine d-i". Dar tu, cu iubirea de sine, zici: "Las, c am copii,am femeie, am eu cui da!". i nu-i dai.

Poi s dai canon la oameni s fac milostenie. Dar nu la cei care sunt bogai. C eiau buzunarele doldora, vin i-i pun un teanc de bani pe mas i zic: "Gata! M-ammântuit". Dar Împria lui Dumnezeu nu se cumpr cu bani! S le dai s

posteasc, s fac metanii, s privegheze. C atunci se ostenesc i au plat de laDumnezeu. Milostenie îi dai s fac la unul mai srac. C el ca s fac rost de banitrebuie s se osteneasc, c aa are plata de la Dumnezeu.

S ne amintim de Printele Vichentie Malau, mare duhovnic la

S ecui Agapia. Când venea câte un srac la chilia lui i nu mai avea ce s-i dea, se

ducea la prini sau maici i le zicea: "V rog, împrumutai-m cu osut de lei, c a venit Hristos la mine i nu am ce s-i dau!".

Aa fceau prinii notri. Aa s facem i noi!

S nu plece nimeni de la voi nemiluit, mam! N-ai un ban, d-i un cartof,un col de pâine, o batist, d-i ceva cât de puin. Dac dai puin, dar îi pare ru

c n-ai dat mai mult, ca fulgerul ajunge la Dumnezeu milostenia ta. De ce? S -auunit dou mari virtui: milostenia cu smerenia" [ Printele Cleopa, Îndrumriduhovniceti pentru vremelnicie i venicie, ediie realizat de Ioan Ginsca, Ed.Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 155-156].



Sfinii Cuvioi Martinian i Zoe ± ocrotitorii celor care se lupt împotriva desfrânrii (13 februarie)

Alturi de Sfinii cstorii, Apostoli i Mucenici Acvila i Priscila, Biseric nedruiete astzi, 13 februarie, tocmai în plin freamt al manifestrii dezlnuite adesfrânrii din lume, al smintelii generalizate a copiilor i a tinerilor i în mijlocul

propagandei de pe toate canalele mediatice i din toate locurile comerciale pentruneruinare i curvie ± sub pretextul aa-zisei zile a unui Sfânt Valentin (de care defapt nimeni nu tie astzi nimic, numele su fiind utilizat prin abuz i sacrilegiu,spre a ne legitima patimile ³fireti´) ± ali doi sfini care s ne fie modele i ocrotitori i prin pilda lor, s ne însufleeasc i s ne i druiasc un sprijin tarei concret în propria noastr lupta de pstrare nealterat a curiei, a fecioriei sau de ieire din pcat i de lupt pentru pocin. E vorba de istoria S fântului Cuvios Martinian i a S fintei Zoe, cea care a devenit, datorit rezistenei i rugciunii acestuia, din unealta diavolului, sluga lui Hristos, ba chiar vasul

fctor de tmduiri al Duhului S fânt.



Zbovind asupra vieii lor, vom avea mare folos, pentru c vom vedea csfinii nu sunt nite supra-oameni care nu sunt încercai de dorinele i detentaiile care ne împresoar i pe noi, îi vedem i în slbiciune, în ezitare sauchiar în cdere, dar îi vedem mai ales în lupta hotrât i pân la sânge cupcatul, în credina cu care alearg grabnic la rugciune i cer ajutorul luiHristos în ceasul ispitei i în seriozitatea cu care fac acel lucru de care noiastzi nu ne prea mai atingem cu adevrat i care se numete pocin,schimbarea total a vieii.

Cei tineri au nevoie cu deosebire de ajutorul acestor Sfini cu atât mai mult astzi,când curvia face legea în lume i ne este înfiat ca singura opiune posibil

pentru orice tânr i când atâia frai surori se rnesc tragic de sgeata pcatului idezndjduiesc sub povara sa.

Cei care mai iubesc curia sau care vor s o redobândeasc sincer, râvnind s seelibereze de sub sclavia i de sub scârba pcatului, cu siguran îi vor gsi însfinii de astzi nite prieteni apropiai sufletului lor i nite puternici mijlocitori,împreun cu Prea Curata Fecioar, înaintea lui Dumnezeu pentru întrirea lor intruvirtute.

Aceti sfini sunt i adevratele flori de crin pe care Biserica ni le druiete înaceste zile, spre a ne bucura inimile cu parfumul sfineniei«



³ Aproape de cetatea Cezareei Palestinei este un munte, care se numete loculCorabiei, în care s-au nevoit muli vieuitori în pustie. Î ntr-acela a fost fericitul i vrednicul de laude S fântul Martinian, monahul, cel plin de dumnezeiescul har i care din copilrie bine s-a deprins cu viaa monahiceasc pentru c, dintineree iubind pe Dumnezeu, în mare nevoin a intrat, luptînd asupravrjmaului . El era tînr i frumos cu trupul, avînd 18 ani. Atunci a lsat cetatea, pe cei ce locuiau într-însa i toat gîlceava lumeasc i a mers în acel munte, la via linitit i pustniceasc, i acolo a petrecut 25 de ani, avînd viaîngereasc. De aceea s-a învrednicit a lua de la Dumnezeu darul tmduirii i muli se tmduiau de multe nevoine cu sfintele lui rugciuni. Chiar i cei ce

erau îndrcii, venind la dînsul în munte, se izbveau de muncirea diavoleasc. i multe alte minuni fcea el, ascultînd Dumnezeu rugciunile plcutului S u. Deci sporea fericitul Martinian din zi în zi în nevoinele sale cele frumoase i întoate prile ieise vestea despre sfînta via a îmbuntitului brbat i, toi cei ce auzeau, veneau la dînsul pentru folos.



Vrjmaul diavol, care urte neamul omenesc, n-a suferit s vad pe tînrul monah care avea fapte bune. Mai întîi a început a aduce asupra lui felurite ispitei cu nluciri în multe chipuri îl înfricoa. Apoi a ascuit asupra lui arma ceaveche, prin care a izgonit pe Adam din Rai, vrînd ca i pe acesta s-l izgoneasc

din viaa cea pustniceasc, linitit, i de la scopul cel bun s-l împiedice. Deci,într-una din zile, fericitul Martinian, cîntînd psaltirea, diavolul s-a închipuit înbalaur mare i, bgîndu-se sub peretele chiliei, a început a spa pmîntul cudinadinsul, vrînd s sape pe dedesubt peretele i s rstoarne chilia peste sfînt.

Fericitul, fr fric i fr tulburare svîrind cîntarea, s-a plecat peste ferstruie i a zis ctre acel balaur: ³Cu adevrat se cuvine s te tîrti pe pmînt. Pentru ce te osteneti tu în deert, o! ticlosule, fiindc pe mine nu mînfricoeaz nlucirile tale, de vreme ce am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care-mi ajut i, biruind înfricorile, calc puterea ta³. Diavolul, auzind acestea, s-a

prefcut în vifor întunecos i, fugind, zicea: ³ Ateapt, ateapt c tiu eu cumte voi surpa, c am asupra ta un meteug prin care, ca pe un robit, te voirpi, i-i voi spulbera ndejdea ta. Apoi voi aduce asupra ta o ispit pe caretu nu o vei putea suferi în chilia ta, te voi izgoni i te voi îndeprta ca pe ofrunz purtat de vînt; atunci voi vedea cine Îi va ajuta ie!³. Acestea zicînd diavolul a alergat de la dînsul.

Brbatul cel tare, S fântul Martinian, atît era de panic în sine i de nefricos, cai cum n-ar fi vzut nici o nlucire. Ci linitit se veselea i luda pe Dumnezeu,îndeletnicindu-se cu gîndirea de Dumnezeu i cu înelegerea dumnezeietilor

cuvinte, prin citirea crilor. Dup aceasta, s-a întîmplat c, umblînd niteoameni prin cetatea Cezareei i vorbind între dînii despre viaa fericitului

Martinian, cea plin de fapte bune, mirîndu-se prea mult de brbia i derbdarea lui.

Dar o femeie desfrînat auzind cuvintele lor i îndemnat fiind de diavolul, s-aapropiat de dînii, zicînd: ³ Cine este acela de care v mirai voi, care sînt isprvilei cum este viaa lui? Pe acesta, de voi vrea, ca pe o frunz din copac îl voi scutura. Care este scornirea laudei lui? C s-a închis ca o fiar în pustie, neputînd s

rabde în cetate poftele trupeti i smintelile? Ce minune este aceasta c este fr patim? Cci nu vede femeie niciodat. Î ns, s tii toi c, nefiind foc, nu arde fînul. Dar, de s-ar pune lîng foc i nu s-ar arde, atunci ar fi lucru mare i vrednic de mirare. Aa i de dînsul se cuvine a zice: de voi merge eu la dînsul i m va vedea, iar el nu se va clti, nici se va sminti de mine, nici se va rpi gîndul lui la podoaba mea, atunci va fi minunat, nu numai înaintea oamenilor, ci i înaintea lui Dumnezeu i a îngerilor Lui ³.



Acestea zicîndu-le, i cu brbaii aceia fcînd rmag pentru lucrul acesta s-a dusla casa sa. Apoi, dezbrcîndu-se de podoabele cele desfrînate, s-a îmbrcat în haine

proaste i rupte i a pus trene vechi pe calul su; dup aceea s-a încins cu o sabiei luînd o traist a pus într-însa toate podoabele sale cele frumoase, hainele cele de

mult pre, salbele, inelele cele de aur, mrgelele i altele cu care se amgesc ochii i minile celor tineri i a ieit seara din cetate, ducîndu-se la muntele cel pustiu încare locuia cuviosul, fiind vînt cu furtun i ploaie mare în noaptea aceea.

Cînd s-a apropiat femeia de chilia lui Martinian, a început cu glas umilit i cususpinuri a se ruga de dînsul, zicînd: ³ Miluiete-m, robul lui Dumnezeu, i num lsa pe mine, ticloasa, spre mîncarea fiarelor, c am rtcit pe drum iam czut în pustia aceasta i nu tiu unde voi merge. Nu m trece cu vederea,c sînt într-atîta primejdie i nu te îngreoa de mine pctoasa, c i eu sînt alui Dumnezeu zidire. M rog sfiniei tale nu m lepda pe mine, rtcita,

cinstite i sfinte printe!³.

Acestea i mai multe grind ea cu plîngere i cu suspinuri, Martinian a deschis fereastra i, privind, a vzut-o într-o îmbrcminte rupt i udat de ploaie, apoi cltindu-se cu mintea, a zis în sine: ³Vai mie, ticlosul pctos, iat cum îmi stde fa ispita, c ori de porunca lui Dumnezeu s ascult, Care zice s fimmilostivi, sau din monahiceasca mea fgduin s cad. Pentru c de nu voi

primi în chilie pe femeia ce este în primejdie, fiarele o vor mînca, sau de rcealmare de va muri, voi îngreuna sufletul meu i voi fi ca un uciga. Iar de o voi

primi pe ea, m tem s nu fiu ispitit, i atunci îmi voi îngreuna sufletul i trupul

i m voi arta necurat înaintea Domnului meu. Deci nu tiu ce s fac³. i,întinzîndu-i mîinile spre cer, a zis: ³ S pre Tine, Doamne, am ndjduit, s nu

m ruinezi în veac nici s-i rîd de mine vrjmaii mei; nu m lsa s fiu ispitit i stpînit de îneltorul i vicleanul diavol, ci, precum voieti, pzete-m înceasul acesta, cu mîna Ta cea tare, acoper-m de asupririle vrjmaului, cbinecuvîntat eti în veci ³.

Astfel, rugîndu-se, a deschis ua i a primit-o înuntru, apoi, aprinzînd foc, a poruncit s se înveleasc i, aducînd ceva, i-a dat ei s mnînce, pentru c erau doi

finici afar de chilia lui, i a zis ctre dînsa: ³Femeie, mnînc i te înclzeteaici, iar mîine diminea s te duci în pace³. Apoi, lsînd-o în cea mai dinafarchilie, el a intrat în cea dinuntru i a închis ua. Apoi cîntînd psalmi în ceasul altreilea din noapte i rugîndu-se, s-a culcat pe pmînt dup obicei. Î n acea noapte l-a tulburat satana foarte mult cu pofta trupeasc. Iar femeia, sculîndu-se lamiezul nopii, a scos toate podoabele sale din traist i s-a împodobit spre



înelarea sfîntului , iar cele rupte le-a pus în traist i atepta pîn ce va iei ladînsa Martinian.

Fcîndu-se ziu, a ieit sfântul din chilia sa cea mai dinuntru, vrînd s libereze pefemeie ca s se duc la locul su. Dar, vzînd-o împodobit, nu a cunoscut-ospimîntîndu-se, tcea. Dup aceea, a zis ctre dînsa: ³Cine eti tu i de unde ai venit, i ce este acest chip diavolesc ce vd la tine?´ Iar ea, rspunzînd, i-a zis lui:³ E u sînt, st pîne al meu³. Zis-a ei sfântul: ³ Pentru care pricin i-ai schimbat îmbrcmintea? Cu cea de asear preai mai srac, acum eti luxoas³.

Femeia i-a zis: ³ Eu, stpîne al meu, sînt din Cezareea Palestinei i auzind detinereile tale, de frumuseea ta trupeasc i de buna podoab a feei tale, iar inima mea fiind foarte aprins de dorina ta, am venit s te vd i s m satur de

frumuseea ta, cci nu în deert am suferit atîta cale, ci într-adins am venit

pentru tine. Ce este atîta înfrînare i pentru ce trupurile voastre le obosii cu postul cel mare? Î n ce cri scrie s nu mnînci, nici s bei i s nu ai femeiedup lege? Chiar Apostolul Pavel a zis: ³Cinstit este nunta i patul neîntinat´.Care din prooroci nu s-a însoit cu femeie i nu s-a artat motenitor Î mpriei cerului? Enoh cel mare i minunat, oare nu fiind însurat s-a ridicat spre cer i n-a vzut moartea pîn astzi? Asemenea i minunatul Avraam, oare n-a avut trei femei i s-a numit prieten al lui Dumnezeu i s-a învrednicit a primi pe

Dumnezeu în trei fee în cortul su? Isaac, oare n-a avut femeie i s-a fcut chipal lui Hristos? Iacov oare n-a avut dou femei i a putut cu îngerul a se lupta,iar pe Dumnezeu L-a vzut fa ctre fa? Moise cel mare, capul proorocilor i

slujitorul lui Dumnezeu, oare n-a avut femeie i a vorbit cu Dumnezeu? Apoi neamul evreiesc l-a eliberat din mînia cea amar a Egiptului i s-a învrednicit Î mpriei cerului? Asemenea David, ceilali prooroci i sfinii brbai,însoindu-se cu legiuita însurare i nscînd fii, s-au slluit în cereascaîmprie³.

Astfel grind i slbind fericitul, l-a luat de mîini i a început a-l trage spreprpastia pierzrii, tulburîndu-i gîndul cel bun. Iar Martinian i-a rspuns:³ Dac te voi lua de femeie, unde te voi duce i cu ce te voi hrni, neavînd nimic?

Cci eu, precum vezi, necîtigînd nimic, viaa mea este lipsit i astfel am petrecut toate zilele vieii mele pîn acum³. Femeia rspunse: ³ Domnul meu, ste învoieti s fii cu mine i s m îndulcesc de tinereile tale; iar despre cele detrebuin pentru viaa noastr nu te îngriji, c am eu cas i averi, aur i argint,slugi i slujnice i peste toate te voi face stpîn³.



Grind acestea femeia, sau mai bine zis diavolul, care de la început este ucigade oameni, vorbind prin buzele ei i amgind pe Sfântul Martinian, el a început ase aprinde de pofta trupeasc i a se învoi cu dînsa. Apoi începu a vorbidespre pcat, cum s-l svîreasc. Deci a zis ctre dînsa: ³Femeie, ateapt

puin, cci unii au obicei a veni la mine pentru binecuvîntare! M duc s m uit în cale, ca nu cumva s vin cineva i s ne vad fcînd fapta aceasta, cci dacnu putem s tinuim înaintea lui Dumnezeu pcatul nostru, apoi cel puin deoameni s-l tinuim, ca s nu fim de vorb i de ocar³. Zicînd acestea, a ieitdin chilie i, stînd pe o piatr înalt ce era acolo, privea spre cale cu dinadinsul.

Dar iubitorul de oameni, Dumnezeu, Cel ce nu voiete pierzarea nimnui, n-atrecut cu vederea ostenelile lui fcute din tineree i nu i-a defimat rugciunile, cii-a ajutat i i-a schimbat inima de la gîndul cel ru spre cel bun; deci, pogorîndu-seel de pe piatr, a gsit nite vreascuri uscate pe care, luîndu-le, le-a dus în chilie,

le-a pus în mijloc i le-a dat foc i, fcîndu-se flacr mare, i-a scos înclminteai srind a stat în mijlocul focului, apoi a început a-i arde trupul; deciarzîndu-se foarte i durîndu-l picioarele, a ieit din foc i, ca i cum certîndu-se pesine, zicea: ³Ce, Martiniane, îi place s te arzi în focul acesta vremelnic i înaceast cumplit muncire? Dac vei putea s-l suferi, apoi apropie-te i de

femeia aceasta, pentru c ea, i printr-însa diavolul, îi mijlocete focul cel venic. Dar nu este ea vinovat, ci vechiul vrjma, care a îndemnat-o asu pra ta,

vrînd s se îm potriveasc voinei tale celei bune. Gîndete-te la munca aceea,srace Martiniane, i s ai în minte focul cel venic , pentru c acest foc

vremelnic, se stinge cu a p i cînd arde, lumina este într-însul, iar focul cel venic

nu are strlucire i toate rîurile i mrile ce sînt sub cer nu-l vor putea stinge. De

poi rbda focul cel nestins, a pro pie-te de femeie i svîrete pcatul ³.

Acestea le gria ctre sine, aducîndu-i aminte de venica munc. Apoi, slbindu-l puin durerile, a srit iari în foc i stînd în mijloc se ardea foarte, pîn ce nu-i maiera cu putin s rabde mai mult. Ieind din foc, a czut la pmînt i suspinînd dintoat inima, a zis cu lacrimi ctre Dumnezeu: ³ Doamne, Dumnezeul meu, fiimilostiv mie pctosului, iart robia minii mele i învoirea ctre pcat. Tu,Care cerci inimile i rrunchii, tii inima mea c Te-am iubit din tinereile

mele i pentru Tine mi-am dat trupul în focul acesta. Iart-m, Stpînul meu,Doamne, Tu, fiind bun i milostiv, eti binecuvîntat în veci³. Acestea le gria,zcînd la pmînt, pentru c nu putea s stea de cumplita ardere a focului. Apoi aînceput a cînta: ³Cît este de bun Dumnezeul lui Israil celor drepi la inim, iar mie puin de nu mi-au alunecat picioarele, puin de nu s-au rtcit paii mei ³.



Femeia, vzînd ceea ce fcea i privind la fericitul cum îi ddea trupul foculuipentru mîntuirea sa, a venit i ea întru cunotina rutii sale i, ca din somn,s-a deteptat. Deci, dezbrcînd hainele cele scumpe i toate podoabele sale, le-aaruncat în foc i luînd pe dînsa zdrenele, a czut la picioarele Sfântului Martiniani a început a gri cu lacrimi: ³ Iart-m, robul lui Dumnezeu, pe mine pctoasai ticloasa, pentru c tu tii stpîne c multe sînt meteugurile i amgirilediavolului. Acela m-a amgit i m-a îndemnat s vin asupra ta. Deci, roag-te

pentru mine, cuvioase, ca prin rugciunile tale s se mîntuiasc sufletul meu cel pctos i aceasta s-o tii cu încredinare, o! printe, c de acum nu m voi mai întoarce în cetatea mea, nici voi mai intra în casa mea, nici voi mai vedea pecineva din neamul meu, nici la lucrurile mele cele rele nu m voi mai întoarce;ci m voi mîntui. Î nc s mai tii i aceasta, stpîne, c în ce chip m-a îndemnat diavolul a lupta asupra ta, aa i eu pctoasa m voi înarma asupra lui, cunumele Domnului Iisus Hristos i-l voi ruina. Pentru c îneltorul, ridicîndu-

m asupra ta, m-a rsculat asupra lui însui i, voind ca prin mine s te biruiasc,va fi biruit el de ctre mine, cu ajutorul Stpînului nostru, Care i pe desfrînate le

primete la pocin³.

Acestea grind, vrsa neîncetat lacrimi din ochi. Iar fericitul i-a rspuns: ³ Domnuli Dumnezeul meu s te ierte de pcate, o! femeie. Mergi în pace i, precum aizis, nevoiete-te pentru mîntuirea ta, ostenete-te asu pra patimilor, prin

pocin, ca astfel s poi ruina pe cel viclean³. Iar ea a grit lui: ³ M rog ie sm povuieti la mîntuire. S pune-mi unde s m duc ca s m pociesc?´ El i-arspuns: ³ Mergi la Betleem i caut pe o sfânt fecioar, anume Paulina, care a

zidit acolo o sfînt biseric i, mergînd la dînsa, s-i spui toate cele ce i s-auîntîmplat i la dînsa poi s te mîntuieti!³. Femeia s-a sculat, s-a închinat i azis lui: ³ Roag-te, printe, pentru mine, pctoasa!³.

Sfântul s-a sculat de la pmînt cu mult durere trupeasc, i-a dat puine finice pecale, a scos-o din chilie, i-a artat calea care duce spre Ierusalim i i-a zis: ³ M ergi

cu pace, femeie, i mîntuiete-i sufletul, nevoindu-te prin pocin, i vezi s nu temai întorci înapoi, pentru c nimeni, punînd mîna pe plug i cutînd înapoi, nueste îndreptat în împria lui Dumnezeu. Singur, deci, s iei aminte ca s nu fi

batjocorit iari de vrjmaul, ci neslbindu-te, s petreci întru pocin, pentruc Dumnezeu primete pe cei ce se pociesc³. Ea, auzind acestea, mai mult i-alungit plîngerea, zicînd: ³ Ndjduiesc i eu spre Acela, spre Care au ndjduit neamurile i nu s-au ruinat. Ndjduiesc c de acum diavolul nu va mai avea

parte de mine³. Fericitul Martinian, însemnînd-o cu semnul crucii, i-a zis:³ Domnul Dumnezeul meu s-i pzeasc sufletul i s te fereasc pîn la sfîrit ³.



Astfel femeia, închinîndu-se robului lui Dumnezeu, s-a dus, iar sfântul, întorcîndu-se în chilia sa, a czut la pmînt, suspinînd i rugîndu-se.

Ea mergea plîngînd i rugîndu-se lui Dumnezeu, ca s-o povuiasc la mîntuire.Mergînd o zi, a sosit noaptea i neputînd s treac limea pustiei i lungimea cii,a rmas la un loc unde a înserat. Dimineaa, sculîndu-se, iari mergea tînguindu-sei rugîndu-se i a ajuns la Betleem seara, foarte tîrziu, unde a intrat în mnstireafecioarei Paulina, creia, închinîndu-se, i-a spus cu de-amnuntul toate cele cefcuse. Paulina, auzind acestea, a preamrit pe iubitorul de oameni Dumnezeu i a

primit-o tînguindu-se. Apoi în toate zilele o înva pe ea, povuind-o la mîntuire.Iar ea atît de mult se nevoia în postire, încît de multe ori fericita Paulina îispunea: ³Cru-i trupul tu, fiic, ca s nu slbeasc, ci s ai nevoin pîn lasfîrit ³. Dar ea mai mult petrecea întru pustnicetile osteneli. La sfîritulzilelor sale, fericita Zoe ± c astfel era numele ei ± a cerut de la Dumnezeu

acest dar, ca s o adevereze dac este primit pocina ei. Iar iubitorul deoameni Dumnezeu, spre încredinarea milei sale, i-a dat darul tmduirii.

Într-una din zile o femeie ce o dureau cumplit ochii, a venit în mnstire s cîtigetmduire. Iar fericita Paulina, vrînd s încerce pocina Zoei, i-a zis: ³ Roag-te,fiic, pentru aceast femeie, c doar prin rugciunile tale Domnul îi va datmduire³. Deci, rugîndu-se Zoe pentru cea bolnav, în puine zile i-a tmduitochii i aceea s-a fcut clugri în mnstirea lor. Fericita Zoe a împlinit 12 ani

în pocin i a adormit cu pace întru Domnul. Dar în toi anii întoarcerii salen-a but nici vin, nici a gustat unt, nici poame, fr numai pîine i ap, uneori,

dup dou zile. Apoi odihna ei era pe pmîntul gol. Aceasta era nevoina sfinteii astfel a fost sfîritul ei.



Acum iari s ne întoarcem la minunata povestire a Cuviosului Martinian.Fericitul Martinian, dup apte luni, abia tmduindu-se de rnile ce le fcuse dinarderea focului, a început a gîndi în sine, zicînd: ³ De nu m voi duce de aici în locnetiut, nu m va lsa vicleanul vrjma i nu-mi va da odihn. Drept aceea, de

acum mi se cade ca în locul acela s locuiesc, unde va fi cu neputin s vie parte femeiasc>>. Astfel gîndind, s-a sculat i s-a rugat, zicînd: ³ S tpîne al cerului i al pmîntului i Fctorule al mrii, d-mi cele folositoare, nu m

prsi pe mine i s nu lai sufletul meu s piar pîn în sfîrit, ci ajut-m, Doamne, Dumnezeul puterilor i fii mie cale, via, toiag, traist i pîine! Acestea zicînd i îngrdindu-se cu semnul crucii, a ieit din chilia sa i a mers lamare. («)

Cine nu se va minuna de acest nevoitor viteaz i cine nu va ferici rbdarea luinebiruit i viaa lui cea cu bun îndrzneal? Cum pîn în sfîrit s-a nevoit pentru

mîntuirea sufletului i prin mucenicie aducîndu-se Domnului. Pentru c, nefiind atunci prigonire asupra cretinilor, singur i-a aflat mucenicie i pe fa cudiavolul s-a luptat i a clcat vicleugul lui. S ingur i-a fost prigonitor, judector i muncitor, fcîndu-i chinuire de bun voie. Cu adevrat se cuvine a-l numi mucenic i viteaz ptimitor, cci de foc n-a bgat seam i prin focul cel vremelnic a stins focul cel venic. Diavolul a pornit asupra lui pe femeie, iar el,

prin rugciunile sale, a fcut-o roab lui Dumnezeu´.



Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor cstorii (2 martie)

Întreaga via a sfântului Nicolae Planas a fost una caracterizat de jertf. El a tritîn mijlocul oamenilor, fiind o pild vie de vieuire cretin. S fântul Nicolae

Planas este cunoscut ca ocrotitor al celor cstorii deoarece multe sunt familiilecare, în urma rugciunilor ctre sfânt, au dobândit linitea. Acest fapt nuînseamn neaprat c atunci când îi cerem ajutorul în rugciune, vom fi ferii deispite, ci mai degrab, s avem credina c prin ajutorul sfântului, vom avea

puterea de a le birui.



Paraclisul Sfântului Nicolae Planas,ocrotitorul celor cstorii

Dup rugciunile începtoare, se zice:




Împrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevrului, care pretutindenea eti i toatele împlineti, Vistierul buntilor i Dttorule de via, vino i Te slluieteîntru noi i ne curete pe noi de toat întinciunea i mântuiete, Bunule, sufletelenoastre.



Preasfânt Treime, miluiete-ne pe noi, Doamne, curete pcatele noastre.



Stpâne, iart frdelegile noastre. Sfinte, cerceteaz i vindec neputinelenoastre, pentru numele Tu.






Doamne, miluiete-ne pe noi, c întru Tine am ndjduit; nu te mânia pe noi foarte,nici pomeni frdelegile noastre, ci caut i acum ca un milostiv i ne izbvete penoi de vrjmaii notri, c Tu eti Dumnezeul nostru i noi suntem poporul Tu,toi lucrul mâinilor Tale i numele Tu chemm.


Ua milostivirii deschide-o nou, binecuvântat Nsctoare de Dumnezeu,Fecioar, ca s nu pierim cei ce ndjduim întru tine, ci s ne mântuim prin tine din

nevoi, cci tu eti mântuirea neamului cretinesc.

Apoi Simbolul Credinei:Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatl Atoiitorul,Fctorul cerului i al pmântului, al tuturor vzutelor i nevzutelor.i întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,



Unul-Nscut, Care din Tatl S-a nscut, mai înainte de toi vecii.Lumin din Lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat,

Nscut, nu fcut, Cel de o fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut.Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mântuire

S-a pogorât din cerurii S-a întrupat de la Duhul Sfânt i din Maria Fecioarai S-a fcut om.i S-a rstignit pentru noi în zilele lui Poniu Pilat,i a ptimit i S-a îngropat.i a înviat a treia zi dup Scripturi .i S-a suit la ceruri i ade de-a dreapta Tatlui.i iarai va s vin cu slav, s judece viii i morii,

A crui Împrie nu va avea sfârit.i întru Duhul Sfânt, Domnul de via Fctorul,Care din Tatl purcede,Cel ce împreun cu Tatl i cu Fiul Este închinat i slvit,Care a grit prin prooroci.Întru-una Sfânt Soborniceasc i apostoleasc Biseric,Mrturisesc un botez întru iertarea pcatelor,Atept învierea morilor i viaa veacului ce va s fie.

Amin !

Psalmul 142

Doamne, auzi rugciunea mea, ascult cererea mea, întru credincioia Ta, auzi-m,întru dreptatea Ta. S nu intri la judecat cu robul Tu, c nimeni din cei vii nu-idrept înaintea Ta. Vrjmaul prigonete sufletul meu i viaa mea o calc în

picioare; fcutu-m-a s locuiesc în întuneric ca morii cei din veacuri. Mâhnit eduhul în mine i inima mea încremenit înluntrul meu. Adusu-mi-am aminte dezilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-

am gândit. Întins-am ctre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pmânt însetoat.Degrab auzi-m, Doamne, c a slbit duhul meu. Nu-i întoarce faa Ta de la mine,ca s nu m asemn celor ce se coboar în mormânt.F s aud dimineaa mila Ta,c la Tine îmi este ndejdea. Arat-mi calea pe care voi merge, c la Tine amridicat sufletul meu. Scap-m de vrjmaii mei, c la Tine alerg, Doamne. Înva-m s fac voia Ta, c Tu eti Dumnezeul meu. Duhul Tu cel bun s m



povuiasc la pmântul dreptii. Pentru numele Tu, Doamne, druiete-mi via.Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.

F buntate de stârpete pe vrjmaii mei i pierde pe toi cei ce necjesc sufletulmeu, c eu sunt robul Tu.

Tropar

Sltai acum, popoare btând din palme cu trie i primii pe Sfântul cel vestit întresfini, pe Nicolae Naxiotul, pe primitorul cel clduros al tuturor celor ce i se roagi pârga cea dumnezeiasc a tuturor preoilor; pe cel care în vremurile din urm a

bineplcut lui Dumnezeu.

Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh!i acum i pururea i în vecii vecilor.

Amin!

Nu vom tcea, Nsctoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noinevrednicii. C de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbvit pe noidintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi pzit pe noi pân acum slobozi? Nu ne vomdeprta de la tine, Stpân, c tu izbveti pe robii ti pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta, i dup mulimea îndurrilor Tale, terge frdelegea mea. Mai vârtos m spal de frdelegea mea, i de pcatul meu m curete. C frdelegea mea eu o cunosc, i pcatul meuînaintea mea este pururea. ie Unuia am greit, i ru înaintea Ta am fcut, aaîncât drept eti Tu întru cuvintele Tale i biruitor când vei judeca Tu. C iatîntru frdelegi m-am zmislit i în pcate m-a nscut maica mea. C iatadevrul ai iubit, cele neartate i cele ascunse ale înelepciunii Tale mi-ai artat mie. S tropi-m-vei cu isop i m voi curi, spla-m-vei i mai vârtos decât

zpada m voi albi. Auzului meu vei da bucurie i veselie; bucura-se-vor oaselemele cele smerite. Î ntoarce faa Ta de ctre pcatele mele, i toate frdelegile

mele terge-le. Inim curat zidete întru mine, Dumnezeule, i Duh drept înnoiete întru cele dinluntru ale mele. Nu m lepda de la faa Ta, i Duhul Tau cel S fânt nu-L lua de la mine. D-mi mie bucuria mntuirii Tale, i cu Duhstpânitor m întareste. Î nva-voi pe cei fr de lege cile Tale, i cei necredincioi la Tine se vor întoarce. Izbvete-m de vrsarea de sânge

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptateaTa. Doamne, buzele mele vei deschide i gura mea va vesti lauda Ta. C de-ai fi



voit jertf, i-a fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,duhul umilit; inima înfrânt i smerit Dumnezeu nu o va urgisi. F bine,

Doamne, întru bunvoirea Ta, S ionului, i s se zideasc zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptii, prinosul i arderile de tot; atunci vor pune pe

altarul Tu viei.

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând ca pre uscat i din rutatea Egiptenilor scpând Israiliteanul,striga: Izbvitorului i Dumnezeului nostru s cântm.

Stih: S finte Printe Nicolae, roag-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vlstarul cel ales al Naxului i motenitorul cel sfinit al Raiului, sdit fiind demic, Printe, în curile Domnului cele sfinte, ai adunat cu îmbelugare, belug deroade nemuritoare.

Chemat ai fost din pruncie , spre a Domnului slujire, i fr murmur ai purtat, ca un preot adevrat, jugul cel uor i bun al Preablândului Stpân.

S lav Tatlui i Fiului i S fântului Duh.

Druiete-mi harul tu, Printe, înelepciune i luminarea minii, ca s laud încântri ale tale îndurri.

i acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.

Fiind bun i milostiv, Printe Nicolae, roag-te neîncetat de Dumnezeu Nsctoarei, s ridice de pe sufletele noastre, sarcina mulimii de pcate.

Cântarea 3

Irmos: ³Doamne, cel ce ai fcut cele de deasupra crugului ceresc i ai ziditBiserica, Tu pe mine m întrete intru dragostea Ta, c tu eti marginea doririlor i credincioilor întrire, Unule, Iubitorule de oameni.´

Fcându-te asemenea Serafimilor prin slujba privegherilor i trind ca unneagonisitor, te-ai îmbogit cu rodul ostenelilor.



Umplându-te de dumnezeiasc râvn, ai svârit Liturghia cea sfânt, pe care înfiecare zi vreme de cincizeci de ani neîncetat o ai înlat.


Pâraie de lacrimi vrsând, i vpaia patimilor tale stingând, ai ajuns la limanul cellin, de unde te roag, Cuvioase, pentru sufletele noastre.


Stpân de Dumnezeu Nsctoare, mângâierea celor ce sunt în întristare, nu încetaa te ruga pentru noi, cei cufundai în nevoi, ca s dobândim prin tine, sufletelor mântuire.

Urmtoarele stihiri se zic dup Cântarea 3 i 6:

Printe Nicolae Cuvioase, primind har de la Dumnezeu, cere nou îndreptare isufletelor luminare.

Dumnezeiescule Printe, a Naxului odrasl sfânt, caut spre întinciunea inimiimele i terge urâciunea pcatelor mele.

Cântarea 4

Irmos: ³Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, îneles-am lucrurile Tale i am

preaslvit Dumnezeirea Ta. ´

Toat mâhnirea ai alungat când Dumnezeu te-a încercat, cci rmânând fr soie,ai ales o alt-nsoire, a monahilor vieuire.Lepdând întinciunea cea trupeasc, împreun i pe cea sufleteasc, petrecut-aivia îngereasc, i te-ai ridicat mai presus de lume, pe care nu o uita în rugciune.

S lav Tatlui i Fiului i

S fântului Duh.

Umblând prin ropot de ape multe, neudat ai ajuns la biserica ta, Sfinte, unde te-aiînlat prin rug sfânt, ca un vultur ce spre ceruri se avânt.




Milostivete-te spre robii ti, o, Maic a milostivirii, i ne scoal pe noi din somnulcel greu al nesimirii, i roag-te cu îndrznire pentru a noastr mântuire.

Cântarea 5

Irmos: ³Lumineaz-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale i cu braul Tu cel înalt,

pacea Ta d-ne-o nou, iubitorule de oameni.´

Pentru multa ta smerenie i mai mult osteneal, dobândit-ai ctre Domnulminunat îndrzneal; de aceea nu înceta din sfinita rugciune pentru pace întreoameni i bunvoire-n lume.

N-ai dat somn ochilor ti, nici genelor dormitare, pân ce n-ai adunat visteriinemuritoare. De care ne-mprtete i pe noi cei srcii, care suntem în pcate ide patimi istovii.


Dreptar te-ai fcut, Printe, prin învturile tale, care s-au fcut tuturor fclii spreluminare. Arat-mi i mie calea, care, prin ascultare, nertcit s m conduc, lavenica cmar.


De râvna cea bun, Stpân, umple inima mea, ca s m ostenesc i eu pentrumântuirea mea. i-mi întrete sufletul, cu bun sprijinire, ca s m ridic i eu dinmult lenevire.

Cântarea 6

Irmos: Rugciunea mea voi vrsa ctre Domnul i Lui voi spune necazurile mele,cci s-a umplut sufletul meu de ruti i viaa mea s-a apropiat de iad i ca Ionam rog: Dumnezeule, din stricciune scoate-m.

Slujind Înaintemergtorului i lui Elisei Proorocul, te-ai învrednicit de har i de binecuvântarea lor, iar mie, celui ce îndrznesc în laude s te cinstesc, druiete-micu-ndurare, a ta binecuvântare.Rogu-te pe tine, Sfinte, ca prin rugciunile tale, de cursele vrjmaului cele multe,degrab s aflu uurare. i m pzete nevtmat de ele cu a ta aprare.



Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh.

Slobozete-m de patimi, Sfinte, i de a ispitelor felurime, de bolile ce mchinuiesc, de moarte i de stricciune, druindu-mi sntate trupului i sufletului

neptimire. i acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.

Preasfânt Nsctoare de Dumnezeu, cu rugciunile tale, cere nou de la Fiul tu,iertare de greale i dumnezeiasc întrire, s scpm de a lumii împtimire.

Apoi troparele de dup Cântarea 3

Printe Nicolae Cuvioase, primind har de la Dumnezeu, cere nou îndreptare isufletelor luminare.Dumnezeiescule Printe, a Naxului odrasl sfânt, caut la întinciunea inimiimele i terge urâciunea pcatelor mele.

Doamne miluiete (de trei ori)

Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh. i acum i pururea i în vecii vecilor.

Amin.

(de trei ori)

Printe de trei ori fericite, slujitor neobosit al tainelor celor sfinte, priveghetor neobosit la rugciune i liturghisitor plin de râvn al Jertfei fr de sânge, stâlp alrbdrii i al srmanilor Printe, pild de smerenie i pentru lume rugtor fierbinte,nu inceta Nicolae Sfinte, milostiv a-L face pe Cerescul Printe, pentru sufletelenoastre cele prihnite.

Evanghelia (Luca, 13, 1-9)

Pilda galileienilor. O femeie vindecat în ziua sâmbetei. Pilde i cuvinte despreîmpria lui Dumnezeu. Ierusalimul i jalea-i viitoare.

1. i erau de fa în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al cror sângePilat l-a amestecat cu jertfele lor.



2. i El, rspunzând, le-a zis : Credei, oare, c aceti galileieni au fost ei mai pctoi decât toi galileienii, fiindc au suferit aceasta ?

3. Nu ! zic vou ; dar dac nu v vei poci, toi vei pieri la fel.

4. Sau acei optsprezece ini, peste care s-a surpat turnul în Siloam i i-a ucis,gândii, oare, c ei au fost mai pctoi decât toi oamenii care locuiau înIerusalim?

5. Nu ! zic vou ; dar de nu v vei poci, toi vei pieri la fel.

6. i le-a spus pilda aceasta : Cineva avea un smochin, sdit în via sa i a venit scaute rod în el, dar n-a gsit. Is. 5, 2. Ier. 8, 13. Mat. 21, 19. Marc. 11, 13-14.

7. i a zis ctre vier : Iat trei ani sunt de când vin i caut rod în smochinul acestai nu gsesc. Taie-l ; de ce s ocupe locul în zadar ? Mat. 21, 19.

8. Iar el, rspunzând, a zis : Doamne, las-l i anul acesta, pân ce îl voi spaîmprejur i voi pune gunoi.

9. Poate va face rod în viitor ; iar de nu, îl vei tia.

Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh..

Pentru rugciunile Cuviosului tu, Nicolae, Milostive, curete mulimea grealelor noastre.

i acum i pururea i în vecii vecilor. Amin..

Pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, Milostive, curete mulimea grealelor noastre.

Stih: Miluiete-ne, Dumnezeule, dup mare mila Ta i dup mulimea

îndurrilor Tale curete frdelegile noastre.

Din fraged copilrie i-ai afierosit inima lui Dumnezeu pe care L-ai iubit i dorind

s petreci via îngereasc ai primit slujire preoteasc, i covârind pe muli în

nevoina privegherii, la cer te-ai ridicat prin virtutea rbdrii. Pe Dumnezeu roag-

L, preabunule Printe, s ne pzeasc de nevoi i de ispite.



Cântarea 7

Irmos: ³Tinerii cei au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credina Treimii,vpaia cuptorului au clcat-o cântând: Dumnezeul prinilor notri, bine eticuvântat.´

Celor ce te ludm pe tine, purttorule de Dumnezeu Printe, f-te grabnic ajutor idin primejdii izbvitor, ca s cântm noi, pctoii: Bine eti cuvântat, Dumnezeul

prinilor notri.

Lepdându-te de bogiile vieii, Printe, ai umblat pe urmele Domnului celeSfinte, Cruia cu credin I-ai cântat: Dumnezeule, bine eti cuvântat.


Inima ta cea curat, de dragostea Domnului învpiat, ca o fclie în întuneric s-aartat i cu vrednicie a cântat: Dumnezeule, bine eti cuvântat.


Stpân de Dumnezeu Nsctoare, roag-te împreun cu Sfântul Nicolae, lui

Hristos bine s-I plac i s-I cânt neîncetat: Dumnezeule, bine eti cuvântat.

Cântarea 8

Irmos: ³Pe Împratul ceresc, pe Care Îl laud otile îngereti, ludai-L i-L

preaînlai întru toi vecii.´

Smerindu-i trupul, Printe, prin posturi i privegheri i ptimiri multe, ai ajuns prin vzduh mergtor i cu îngerii împreun vorbitor.

Cum ne vom minuna noi smeriii, de credina ta cea mare, Sfinte? Cci închinându-te sfinilor din biserica ta i ale lor picioare neajungând a le sruta, aceia cudragoste spre tine coborau.

Binecuvântm pe Tatl i pe Fiul i pe S fântul Duh, Dumnezeu.



Pe cei ce se închin în biserica ta i pe toi cei ce-i cinstesc pomenirea, nu ne trececu vederea, Printe, ci ne druiete binecuvântare i întrire.


Caut, Fecioar de Dumnezeu Nsctoare, spre duhovnicetii fii ai Printelui Nicolae i te roag Fiului tu s-i pzeasc de ispita celui ru.

Cântarea 9

Irmos: ³Cu adevrat, Nsctoare de Dumnezeu, te mrturisim pe tine Fecioar

curat, noi cei izbvii prin tine, slvindu-te cu cetele fr de trup.´

Împreun locuitor cu îngerii te-ai fcut când cu moarte cuvioas ctre Domnul aitrecut, pe care roag-L, Printe Nicolae, s ne druiasc iertare de greale.

A credincioilor aleas mulime ce de pretutindeni alearg la tine, îi cânt i telaud neîncetat, ca pe un prieten al lui Hristos adevrat.

S lav Tatlui i Fiului i S fântului Duh. În toat latura dreptmritoare a ajuns vestea isprvilor tale, pentru aceasta cu toiialearg la tine, micai de dragoste fiiasc, ca de mângâiere dumnezeiasc s seînvredniceasc.


O, Maic Preacurat, primete-mi ruga cea srac i o du pe ea Fiului tu, rugându-L s m izbveasc de înelciunea celui ru.

Apoi: Cuvine-se cu adevrat s te fericim pe tine Nsctoare de Dumnezeu, cea

pururea fericit i prea nevinovat i Maica Dumnezeului nostru.Ceea ce eti mai cinstit decât Heruvimii i mai slvit fr de asemnare decâtSerafimii, care fr stricciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nscut, pe tine, cea cuadevrat Nsctoare de Dumnezeu, te mrim.

Pe cel minunat între preoi i neobosit între slujitori, pe cel care vreme de jumtatede veac, Jertfa cea fr de sânge o ai înalat, pe Nicolae cel nou, toi s-l ludm.



Pe lstarul cel nou al Naxului i liturghisitorul cel sfinit al atenienilor, pe NicolaePlanas, Printele nostru i bineplcutul lui Dumnezeu, cu laude i cântri acum s-lîntâmpinm.

Pe pstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul sracilor, pe iubitorul de privegheri, peîmpreun Vorbitorul cu îngerii, toat obtea dreptcredincioilor cu dragoste s-lludm.

Pe râvnitorul cel nou, pe tinuitorul Domnului, pe cel ales între preoi, peliturghisitorul cel neobosit, pe mijlocitorul pctoilor, pe Sfântul cel de curândartat, cu dragoste ludându-l, s-l cinstim.

Cu Nsctoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergtorul Domnului, cu apostolii, cumucenicii, cu cuvioii i cu toi sfinii, roag-te lui Dumnezeu, Printe Nicolae,

pentru sufletele noastre.

Apoi se face otpustul.

Pentru rugciunile S fântului Printe Nicolae Planas, Doamne Iisuse Hristoase , miluiete-m i m mântuiete pe mine,pctosul.



Viaa Sfântului Nicolae Planas

Sfântul Nicolae Planas s-a nscut în anul 1851 în insula Naxos, într-o familie decretini practicani. Înc de mic, a îndrgit viaa liturgic a Bisericii învând

singur cântrile auzite la slujbe, iar, mai apoi, învând s citeasc din "Psaltire´ idin "Vieile Sfinilor´. Dup ce la vârsta de 19 ani a rmas fr tat, s-a mutatîmpreun cu mama sa în Atena, în apropiera bisericii Sfântul Ioan. Cu toate ctânrul Nicolae, înseta dup Dumnezeu, acesta nu a ales calea monahismului, cicalea familiei, cstorindu-se cu tânra Eleni Provelegiou, cu care a avut un singur copil: Ioan.

A fost hirotonit diacon în anul 1879 la Biseric "Schimbarea la Fa³ din Atena,iar, în anul 1884, a fost numit preot în Biserica Proorocului Elisei. Moartea soiei

sale, care a survenit între timp, a fcut ca el s îmbrieze viaa monahal, fapt cea reprezentat o continuare a vieii sale de nevoin pentru Hristos.

Slujete pentru o perioad în parohia închinat Sfântului Pantelimon, din care estealungat prin uneltirile fcute de preotul pe care îl invitase s slujeasc împreun cuel i de epitropii bisericii. Dup aceast întâmplare, printele Nicolae va sluji laBiseric Sfântul Ioan vreme de 50 de ani.

Pictorul Fotios Kontoglu, care l-a cunoscut pe printele Nicolae, mrturisea astfel:"Cunosc un preot în Atena. E cel mai smerit dintre preoi i cel mai simpludintre oameni. Pentru orice slujb, dac-i dai o drahm sau cincizeci de bani îi ia. Dac nu-i dai nimic, nu cere. Pentru trei drahme face priveghere de toatnoaptea cu Liturghie, Pavecernia, Vecernie, Utrenie i Ceasuri, toate acesteadurând nou ore. Orice pomelnic cu numele morilor odat luat îl ine pentrutotdeauna. La fiecare proscomidie pomenete 2.000-3.000 de nume. Nu se

plictisete niciodat³.



Biserica S fântul Ioan

Dei nu rostea cuvinte meteugite în cuvântrile sale i nu avea o voce care strezeasc admiraia, printele Nicolae predica mai ales prin viaa sa. Printeleajunsese un adevrat înger în trup, fapt pentru care Dumnezeu a revrsat asuprasa darul facerii de minuni. Nu o dat, printele a fost vzut slujind deasupra

pmântului, ridicându-se asemenea Sfintei Maria Egipteanca.

Rugciunea era mângâierea printelui Nicolae, iar lumânarea harului pe care o primea prin ea îl ajuta s descopere în sufletele celor ce-l cutau, patimile i pcatele cele mai ascunse, de care nici cei venii la spovedanie nu-i ddeauseama. În bisericua în care slujea regulat veneau credincioi din toate colurileAtenei. Oriunde cunotea familii nevoiae, se ducea, fr ca s-l vad cineva, i leajuta cu tot ceea ce aveau nevoie. A cstorit multe fete srace, a sprijinit studeni,

pltind cursurile i crile celor nevoiai, toate fcute în desvârit discreie.



Moatele S fântului Nicolae Planas

Odat, ducându-se s împrteasc un lepros, acestuia i-a czut din gur SfântaÎmprtanie. Fr s ovie, sfântul s-a aplecat i a luat cu gura sa Împrtaniacare czuse. Iat cât evlavie fa de Sfintele Taine, iat cât dragoste de Hristos.Printele ar fi putut s le ard, dar nu a fcut-o. i nu s-a îmbolnvit de lepr, aacum s-ar atepta cei care hulesc împrtirea cretinilor din aceeai linguri.

Un apropiat al Sfântului Nicolae Planas, printele Lambropulos, îl caracterizeazîn felul urmtor: "Fr rutate i panic, netiind a spune cuiva nu, se ofereatuturor celor ce aveau nevoie de el. De multe ori, cdea victim celor vicleni.

Cum era i firesc, acest om sfânt era cu neputin s aib vrjmai. Chiar dacunii l-ar fi ocrât i l-ar fi furat la artare, el, cu surâsul buntii pe buze, îi ierta i îi binecuvânta³.

S fântul Nicolae Planas a adormit în Domnul la 2 martie 1932. Cultul su a fost recunoscut de ctre Patriarhia Ecumenic în anul 1992.



Din minunile Sfântului Nicolae Planas

" Dup ce a fost alungat de la biserica S fântul Pantelimon, S fântul Nicolae, s-a

mâhnit mult, dar pe când mergea plângând spre cas i s-a artat un tânr, carel-a întrebat de ce e trist. Printele i-a spus pricina i, pentru c nu-l cunotea pecel din faa lui, i-a cerut s-i spun cum îl cheam. Acesta i-a zis: "Eu sunt

Pantelimon i locuiesc în Lumea Nou. Nu te mâhni, eu voi fi mereu cu tine³.Sfântul Pantelimon , ocrotitorul cartierului Lumea Nou, a disprut dup acestecuvinte."

***

"O femeie avea de muli ani neînelegeri cu brbatul ei. Dup ce a reuit s fac

rost de nite mânecue de la o pereche de veminte cu care slujise sfântul, le-a pus în casa ei într-o cutiu pe care o inea pe un iconostas. Dup ce s-a rugat sfântului, linitea binecuvântat a venit i în familia ei."

***

"O tânr tria de nou ani în desfrâu cu un brbat care nu vroia s o ia desoie. S fântul, înelegându-i frmântarea ± o, i cât de tare sufer fetele aflate înaceast situaie - a spus c vrea s îl cunoasc pe acest om. Cum au ajuns în faa

printelui Nicolae, brbatul a spus: ÄVreau s m cstoresc!´. Lanurilediavolului care îl inuser legat atâia ani s-au sfrâmat la vederea robului lui

Dumnezeu. Cât de mare a fost bucuria fetei, i cât de mare este bucuria tuturor fetelor i femeilor care, dup ce ani de zile încearc s îi conving pe cei cu caretriesc în pcat s se cstoreasc, îi vd ateptarea împlinit..."

***

"O fat suferea de o boal psihic i, pentru c vreme de dou luni nu dormise,ajunsese la epuizare. Î n cele din urm, dup ce a fost acoperit cu un palton al

sfântului, palton care dup moartea sfântului rmsese la rudele sale, fata aczut într-un somn adânc. S -a însntoit i, dei atunci când era bolnavdoctorii îi spuseser c nu poate avea copii sntoi i îi interziseser s secstoreasc, cu ajutorul lui Dumnezeu i pentru rugciunile sfântului s-amritat i a avut copii foarte sntoi."

***



"Odat, când fiul printelui era bolnav, având temperatur mare - provocat de

faptul c era foarte necjit din cauza problemelor materiale - a luat o vest vechea sfântului i s-a rugat, ca i cum i-ar fi vzut tatl în faa ochilor: ÄTat, dac

m iubeti, ori roag-te s m fac bine, ori ia-m la tine...´ O astfel de rugciuneni s-ar putea prea ciudat. Cum s te rogi tatlui tu? Totui, fiul tia c printele su ajunsese la msura sfineniei. tia de mulimea vindecrilor sale. i a primit rspuns la rugciune dup credina sa: când medicul a venit a doua zi, a vzut c bolnavul se însntoise, dei din punct de vedere medical tmduirea nu putea fi explicat."



Sfântul Nicolae Planas ± inainte-vztorul i ocrotitorul soilor cretini

Danion Vasile: Cuvânt la prznuirea S fântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor

cstorii sursa: Rzboiul nevzut

³ Î n numele Tatlui, i al Fiului, i al S fântului Duh, Amin.

Iubii credincioi, ne-am adunat astzi pentru a-l prznui pe Sfântul NicolaePlanas, ocrotitorul familiilor cretine. El, chiar dac a trit în mijlocul lumii, senumr împreun cu aceia despre care se spune c, aa cum auzim în Scriptur, lumea nu era vrednic.

În tinereea sa, sfântul Nicolae Planas nu a ales calea monahismului, ci caleafamiliei. Chiar dac, dup moartea soiei sale, el a intrat în monahism, aceastanu a însemnat o schimbare radical a vieii sale, o trecere de la moarte lavia, ci o continuare a vieii sale de nevoin pentru Hristos.

Viaa sa de diacon de mir a fost o via sfânt. El nu a avut nevoie, precumsfântul Alexie din Bortsurmani, de vreo vedenie dumnezeiasc pentru a prsi



trândvia i pentru a purta crucea lui Hristos. Nu, pentru sfântul Nicolae Planas întreaga via a fost o via de jertf.

El a trit în mijlocul oamenilor, fiind o pild vie de vieuire cretin. Vrjmauldiavol încearc s ne conving de faptul c în lume nu se poate tri pentruHristos, c cel care vrea s in poruncile Sfintelor Evanghelii nu poate rezista

în lume. Diavolul încearc s arate mnstirea drept singurul lca în care se poateduce o via bineplcut lui Dumnezeu.

S fie oare diavolul un apologet al monahismului? S aib oare vreun folos dinfaptul c, în fiecare veac, mnstirile au rodit sfini care prin puterea lui Dumnezeuau spulberat lucrrile întunericului? Care este motivul pentru care îngerii czui ar arta mnstirea drept singurul loc de vieuire duhovniceasc?

Rspunsul nu este greu de aflat.

Hristos vrea ca toi oamenii s se mântuiasc. Dac numai în mnstiri s-armântui oamenii, ar însemna c lumea este teritoriul Satanei. Diavolul tocmai aceasta vrea: s îi conving pe oameni c nu exist mântuire decât în mnstire,i c viaa de familie este o via de pierzare, o via de împlinire a tuturor

patimilor i poftelor.

Diavolul ar vrea ca toi cei care cred în Dumnezeu s fug în mnstiri tocmai pentru c vrea s îi rmân lui restul lumii. Diavolul vrea s stpâneasc din ce în ce mai mult, vrea s Îl izgoneasc pe Dumnezeu din lume.



În acelai timp îns, ca un tat al vicleniei, se lupt s îi goneasc pe monahi dinmnstiri, punându-le în inimi gânduri de dezndejde: c mai mult bine ar fi

putut face în lume, c ar fi putut ajuta sracii, ar fi putut îngriji bolnavii, ar fi putut crete copii în credina cea dreapt. Nu ne vom opri îns asupra modului încare diavolul încearc s îi îndeprteze pe monahi de mnstire, ci vom insistaasupra faptului c oamenii trebuie s îneleag c viaa de familie este, sau mai

bine zis poate fi, o via de sfinenie.

Nu e nevoie de mult vorbrie: faptul c tânrul Nicolae Planas, care înseta dupDumnezeu, a ales calea familiei, arat cât se poate de bine valoarea cstoriei.

Trebuie s insistm asupra alegerii fcute de el tocmai pentru c, în vremurilenoastre, muli tineri cretini se cstoresc crezând c viaa de familie este ovia a satisfacerii tuturor poftelor trupeti.

Ei cred c numai mnstirea este locul în care se nevoiesc iubitorii de Dumnezeu.Dar nu este aa. Familia cretin este o cale de mântuire tocmai pentru c soiiduc lupta cea bun împotriva patimilor i a poftelor.

Dup învtura ortodox familia este o mic biseric. Aceasta este familia pecare a cutat-o S fântul Nicolae. Nu familia modern, în care soii sunt obsedai numai de satisfacerea iubirii de sine, de desftri trupeti care degenereaz înîmpreunri împotriva firii, când plcerea animalic ia locul unirii trupeti binecuvântate de Dumnezeu spre facerea de prunci. O astfel de familie ar fi fost

respins de un tânr cu inima curat precum Sfântul Nicolae Planas.

Familia este o mic biseric. Asta trebuie s îneleag toi cretinii care triesc înlume. S-ar putea vorbi mult numai despre importana hotrârii Sfântului NicolaePlanas de a alege calea familiei, tocmai pentru c el este un model pentru toi

cretinii ortodoci, i mai cu seam pentru toi tinerii care se pregtesc pentruslujirea preoeasc.

Vom vorbi îns acum despre slujirea preoeasc a printelui. i vom începe cu unmoment nu foarte plcut. O femeie care era paracliser la biseric se purta urât

cu printele Nicolae. Nimic neobinuit. Cei care sunt cretini numai cu numele nuse sfiesc s îi batjocoresc pe preoii care duc via sfânt.

Neobinuit a fost îns faptul c, dup ce într-o zi femeia i-a vorbit urâtsfântului, noaptea l-a visat pe Sfântul Ioan Boteztorul, care i-a dat o palmatât de puternic, încât atunci când femeia s-a sculat avea obrazul vânt.Înelegându-i greeala, femeia s-a dus i i-a cerut iertare printelui.



Am povestit aceast întâmplare nu pentru a pune în valoare una sau alta dinvirtuile printelui. Ci pentru a arata c printele era un om al lui Dumnezeu. i luiDumnezeu nu Îi place s vad c slujitorii Si sunt defimai, c suntbatjocorii.

Cu prea mult uurin oamenii din ziua de astzi trec cu vederea faptelebune pe care le fac preoii, i caut numai pricini de sminteal. Aa cum a fost

judecat Sfântul Nicolae Planas, aa sunt judecai astzi i ali preoi cu viasfânt. i, chiar dac Dumnezeu nu face minuni pentru a-i împiedica pe hulitoriidin lucrarea lor, va veni vremea când aceti vor da socoteal pentru fiecare cuvântrostit.

Tot pentru unii hulitori, i mai ales pentru cei care spun în chip neruinat c

preoii nu trebuie s dea cretinilor S fintele Taine folosind aceeai linguri la

împrtire, pentru ca nu cumva s se îmbolnveasc, v voi spune o întâmplaredin viaa S fântului Nicolae Planas.

Ducându-se s împrteasc un lepros, acestuia i-a czut din gur S fânta Î mprtanie. Fr s ovie, sfântul s-a aplecat i a luat cu gura sa Î mprtania care czuse.



Iat cât evlavie fa de Sfintele Taine, iat cât dragoste de Hristos. Printele ar fi putut s le ard, dar nu a fcut-o. i nu s-a îmbolnvit de lepr, aa cum s-aratepta cei care hulesc împrtirea cretinilor din aceeai linguri.

V voi spune acum mai multe despre viaa acestui preot sfânt. Nu o dat printelea fost vzut slujind deasupra pmântului, ridicându-se precum oarecândSfânta Maria Egipteanca. Printele ajunsese un adevrat înger în trup. Ce sspun despre vindecrile minunate care s-au svârit prin rugciunile sale?

Iat o minune: o fat suferea de o boal psihic i, pentru c vreme de dou luni nu dormise, ajunsese la epuizare. Î n cele din urm, dup ce a fost acoperit cuun palton al sfântului, palton care dup moartea sfântului rmsese la rudelesale, fata a czut într-un somn adânc. S-a însntoit i, dei atunci când era

bolnav doctorii îi s puseser c nu poate avea co pii sntoi i îi interziseser s

se cstoreasc, cu ajutorul lui Dumnezeu i pentru rugciunile sfântului s-amritat i a avut copii foarte sntoi.

Tot aa odat, când fiul printelui era bolnav, având temperatur mare ± provocat de faptul c era foarte necjit din cauza problemelor materiale ± a luat o vest veche a sfântului i s-a rugat, ca i cum i-ar fi vzut tatl în faa ochilor: ÄTat, dac m iubeti, ori roag-te s m fac bine, ori ia-m la tine«´

O astfel de rugciune ni s-ar putea prea ciudat. Cum s te rogi tatlui tu?Totui, fiul tia c printele su ajunsese la msura sfineniei. tia de mulimea

vindecrilor sale. i a primit rspuns la rugciune dup credina sa: cândmedicul a venit a doua zi, a vzut c bolnavul se însntoise, dei din punctde vedere medical tmduirea nu putea fi explicat.

Atunci când citim viaa unui sfânt, o minune ni se pare mai frumoas decât alta.Unii se simt atrai de o vindecare minunat, alii de ajutorarea celor srmani.Fiecare preuiete mai mult ceea ce este mai apropiat sufletului su i nevoilor sale.

V voi spune acum o minune a sfântului, o minune care pare legat numai derzboi. De fapt, ar trebui s vedem în ea faptul c, ori cât de grele ar fi încercrile

prin care trecem, sfinii ne pot ajuta s le depim.

Î ntr-un rzboi, un electrician a fost trimis s aranjeze nite cabluri aflate înspatele liniilor inamicului. Deodat, în faa sa au aprut aptesprezece soldai din tabra duman, care, spre surprinderea sa, au ridicat mâinile în sus i s-au

predat. Electricianul a fost cuprins de mirare, i mirai au fost i superiorii si,când l-au vzut aducând prizonierii.



Electricianul i-a adus aminte c în gulerul de la veston avea cusut o bucicdintr-un vechi epitrahil al printelui Nicolae, printe sfânt pe care totdeauna

îl chema în rugciunile sale. Sfântul i-a artat ajutorul într-un modneateptat i l-a izbvit din primejdia în care se afla.

S înelegem de aici c, dac ne aflm în încercri din care nu credem cputem scpa, Dumnezeu ne poate izbvi în chip minunat. i s mai înelegemc dac am tiut s avem dragoste fa de sfinii Si, aceti sfini ne vor ajutas trecem cu bine prin toate încercrile.

Sfinii nu sunt limitai s fac numai un anumit gen de minuni. Este adevratc exist sfini care poart în chip deosebit numele de sfini doctori fr deargini, dar ei nu au fost singurii sfini care i-au ajutat pe cei bolnavi. Am

putea spune c toi sfinii, prin puterea lui Dumnezeu, sunt doctori fr de

argini.

Totui, fiecare sfânt a primit de la Dumnezeu o harism într-o msur maimare decât celelalte. Sfântul Nicolae Planas are faima de ocrotitor al celorcstorii. Multe sunt familiile în care, în urma rugciunilor ctre sfânt, a aprutlinitea.

O femeie avea de muli ani neînelegeri cu brbatul ei. Dup ce a reuit s facrost de nite mânecue de la o pereche de veminte cu care slujise sfântul, le-apus în casa ei într-o cutiu pe care o inea pe un iconostas. Dup ce s-a rugatsfântului, linitea binecuvântat a venit i în familia ei.

Oare cine poate spune c în familia sa totul este perfect? Nimeni, saunumai cei care se mint singuri, fiind plini de mândrie. Pân i în cele mai



cucernice familii exist uneori mici tensiuni, provocate de faptul c diavolul vreadezbinare, nu suport s vad c oamenii triesc în pace i dragoste. Dac îns înfamiliile cucernice astfel de tensiuni sunt rare, i focul aprins de diavol este stinsînainte s se întind, în celelalte familii domin neînelegerea, rutatea, cearta,mânia.

Sunt familii în care diavolul a ucis orice urm de dragoste. Soii, dei nu audivorat, nu mai simt nimic unul pentru altul. O astfel de familie este moart.Dac îns mcar unul dinte soi are credin în Dumnezeu, lucrurile se potschimba.

Cine crede în Dumnezeu nu trebuie s se lase îngenuncheat de încercri. Chiar dac nu întotdeauna ajutorul nu vine aa cum ne-am dori, el nu întârzie s apar.

Ce înseamn oare c Sfântul Nicolae Planas este ocrotitor al celor cstorii?

C în toate familiile în care este chemat prin rugciune se ajunge ladragoste i înelegere?

Este foarte important s înelegem cum stau lucrurile. De multe ori ateptm de la Dumnezeu lucruri care nu ne sunt de folos, iar alteori ateptm lucruri cuneputin.

Poate fora Dumnezeu un om beiv i desfrânat s prseasc pcatul în caretriete i s se poarte frumos cu soia sa?

Ä Dumnezeu poate face orice, sfinii Si fac tot ceea ce le cerem s pre slava lui

Dumnezeu´, ar putea spune cineva. La Dumnezeu toate sunt cu putin, însDumnezeu nu foreaz pe nimeni. Dac Dumnezeu ar putea s îi foreze peoameni s se pociasc, astfel încât toi s se mântuiasc i iadul s rmânpustiu, ar face-o. Numai c, dei Dumnezeu vrea mântuirea tuturor, nu toi semântuiesc. Cei care aleg rul culeg roadele alegerii lor.

Tot aa este i cu îndreptarea soilor sau a soiilor care triesc în pcat.Nimeni nu îi poate obliga s se îndrepte. Dumnezeu nu foreaz pe nimeni.

Atunci de ce mai este numit S fântul Nicolae Planas ocrotitor al celor cstorii,dac nici Dumnezeu nu Î i poate fora pe pctoi s se pociasc?



Rspunsul este simplu: chiar dac Dumnezeu nu calc libertatea pe care adruit-o oamenilor, de multe ori, pentru rugciunile altora, i-a adus pepctoi la pocin. Fr s le foreze libertatea.

Unii au fost mustrai de propria contiin i s-au pocit, alii au fost mustrai de propria contiin, dar nu s-au pocit. Unii au fost mustrai de preoi i s-au pocit,alii au fost mustrai de preoi, dar nu s-au pocit. Unii au avut anumite vedenii is-au pocit, alii au avut vedenii i tot nu s-au pocit.

O tânr tria de nou ani în desfrâu cu un brbat care nu vroia s o ia desoie. Sfântul, înelegându-i frmântarea ± o, i cât de tare sufer fetele aflate

în aceast situaie ± a spus c vrea s îl cunoasc pe acest om. Cum au ajuns înfaa printelui Nicolae, brbatul a spus: ÄVreau s m cstoresc!´ . Lanurilediavolului care îl inuser legat atâia ani s-au sfrâmat la vederea robului lui

Dumnezeu. Cât de mare a fost bucuria fetei, i cât de mare este bucuria tuturor fetelor i

femeilor care, dup ce ani de zile încearc s îi conving pe cei cu care triesc în pcat s se cstoreasc, îi vd ateptarea împlinit«

Ce vom înelege îns? C toate fetele care triesc în pcat vor avea parte de aceeaiîmplinire?

Sau ce vom înelege, c dac Sfântul Alexie din Bortsurmani s-a rugat pentru

femeia pe care soul o btea fr mil, i din acea zi soul a lsat-o în pace, astaînseamn c toate femeile btute de soii lor vor fi izbvite dup ce se vor rugaSfântului Alexie?

Biserica nu este o fabric de farmece, sfinii nu fac minuni în serie. Aa cum nuexist nici un sfânt care s vindece pe toi bolnavii, tot aa nu exist nici unsfânt care s ajute pe toate femeile nemritate s se mrite, sau altul care s leajute pe toate femeile s scape de btaie.

Aa cum Dumnezeu tie c unor bolnavi le este mai de folos s rabde boala

care cur de pcate decât s se vindece i s triasc în pcat, sau striasc având sufletele rnite de cine tie ce pcat, tot aa tie de ce unor fetenu le este de folos s se mrite cu cei care li se par potrivii.

Oricum, cei care triesc în pcatul desfrâului, spre deosebire de cei bolnavi,pot prsi de îndat pcatul i se pot poci. Bolnavii nu pot prsi boala, nu stîn libertatea lor s fac aceasta. Dar pctoii pot prsi pcatul.



Cum vom înelege dar faptul c S fântul Nicolae Planas este ocrotitor al familiei?

Citim c soia unui om care rmsese fr serviciu a alergat la bisericua lacare slujea sfântul i c, la rugciunile acestuia, chiar a doua zi brbatul ei agsit de lucru. S înelegem deci c toi omerii îi vor gsi de lucru imediat ceîi pun ndejdea în rugciunile sfântului?

Am pus mai multe întrebri astzi, întrebri care au avut rostul de a v ajuta sînelegei mai bine modul în care cretinii sunt ajutai de sfini, s înelegei cumtrebuie s înelegem faptul c sfinii sunt ocrotitorii cretinilor drept-credincioi.

Credina ortodox nu ne înva s mutm munii din loc, ci ne înva cum s îitraversm. Este adevrat c cei care au credin cât un bob de mutar pot muta imunii, numai c nu fac aceasta. Sunt situaii limit în care Dumnezeu face

minuni pentru a veni în ajutorul credincioilor: este de ajuns s ne gândimnumai la minunile fcute de ctre sfinii mucenici, atunci când trupurile lorerau sfârtecate de prigonitori.

De cele mai multe ori Dumnezeu ne ajut nu risipind norii încercrilor, ci dându-ne puterea de a înfrunta încercrile i necazurile. Nu rareori sfiniifctori de minuni sufereau de boli grave, dei pe alii îi vindecau prinrugciune ctre Dumnezeu.

Uneori, Dumnezeu nu vrea s ne izbveasc de necazuri, pentru c vrea s ne

mântuiasc. Un printe al pustiei a spus: ÄRidic încercrile, i nimeni nu se vamai mântui´. Omul are nevoie de examenul ispitelor, pentru a se cura depcate i pentru a se mântui.

S înelegem dar c sfântul Nicolae Planas este ocrotitor al celor cstorii nu în sensul c oamenii care i se vor ruga vor fi ferii de ispite, ci în sensul c,prin ajutorul sfântului, vor avea puterea de a le birui.

Totui, nu trebuie nici s înelegem c singura lucrare a sfinilor este de a ne ajutas rbdm ispitele fr ca ei s intervin în mod vdit. De multe ori, de foarte

multe ori, sfinii fac minuni pentru a ne feri s fim biruii de pcat sau dedezndejde.

Câte femei nu au scpat de btaia soilor lor beivi, prin rugciuni ctre sfini, ctreMaica Domnului sau ctre Dumnezeu« Câi soi nu au avut bucuria de a-i vedeasoiile întoarse acas, dup ce au plecat cu ibovnicii lor« Câi copii nu au vzut c

prinii lor, dup ani de zile de certuri i neînelegeri, au ajuns la pace i înelegere?



Sau câi prini nu i-au vzut fiii risipitori sau fiicele pctoase cerându-i iertarei începând o via curat?

Acestea sunt minuni, minuni care de obicei sunt trecute cu vederea. Dar ar trebuis ne dm seama c fiecare întoarcere a unui pctos pe drumul cel bun este odovad a dragostei lui Dumnezeu, este o minune.

Cât despre binefacerile minunate pe care unii le primesc de la sfini, maitrebuie spus c fiecare primete dup credina sa. De multe ori nu primimajutorul sfinilor tocmai pentru c nu avem credin c ne pot ajuta. Ateptm svin vremuri mai bune fr s cerem ajutor lui Dumnezeu, sau sfinilor, cipentru c avem impresia c viaa are o roat a norocului care se întoarce de lasine. i, dac vedem c nu se întoarce, ne lsm biruii de dezndejde.

Nu exist nici noroc, nici soart, nici întâmplare. Toate cele bune le rânduieteDumnezeu spre mântuirea noastr, binele nu vine de la sine.

S avem ndejde în mijlocirea sfinilor, s ne rugm lor cu frângere de inim,i nu vor pregeta s ne ajute.

S fim prieteni cu sfinii, s fim urmtori sfinilor, s trim ca i cum am fiucenici ai sfinilor, i mare rsplat vom avea.

S fântul Ioan Gur de Aur ne spune c, dup moarte, drepii se cunosc între ei.



Înainte de a termina acest cuvânt, v voi spune ce i s-a întâmplat Victoriei,ucenica apropiat a Sfântului Nicolae Planas. Ea ducea o via de nevoindeosebit: în Postul Mare, în zilele de luni, miercuri i vineri nu mânca nimic,iar marea i joia mânca o bucic de pâine. Numai sâmbta i duminica

dezlega la untdelemn.

La adormirea Victoriei, câteva surori stteau la cptâiul ei i îi citeau la Psaltire. Când s-a terminat citirea, una dintre surori a avut o vedenie: a vzutdeasupra sicriului rposatei un norior alb, din care a rsunat o voceputernic, plin de bucurie: Ä S orooo, l-am aflat pe printele Nicolae!´

Ucenica s-a întâlnit cu povuitorul su. Copilul cu printele duhovnicesc.

S ne ajute Bunul Dumnezeu s prsim înelepciunea cea deart a acestui

veac, s ducem lupta cea bun împotriva patimilor i a poftelor, i, dup trecereadin viaa aceasta, s ne întâlnim cu sfinii la care am avut evlavie, cu sfinii crora le-am cerut ajutorul i de la care am primit ajutor , i împreun cu ei s Î l slvim în vecii vecilor pe Dumnezeul cel în Treime ludat. Amin!´



Sfântul Nicolae Planas, pustnicul Atenei ± Ocrotitorul celor cstorii

Viaa Sfântului

Când în sufletul unui om îi dau întâlnire credina în Dumnezeu, smerenia i iubirea de semeni, acolo îi face lca Duhul S fânt, care aduce cu S ine un noiande daruri. Oriunde îi va îndrepta paii, acel om va fi un martor al virtuilor cucare l-a înzestrat Dumnezeu. O astfel de prezen a fost, în Grecia secolului alXIX-lea, Sfântul Nicolae Planas, numit Äpustnicul din Atena³.

ÄFr rutate i panic, netiind a spune cuiva nu, se oferea tuturor celor ceaveau nevoie de el. De multe ori, cdea victim celor vicleni. Cum era i firesc,acest om sfânt era cu neputin s aib vrjmai. Chiar dac unii l-ar fi ocrât i l-ar fi furat la artare, el, cu surâsul buntii pe buze, îi ierta i îi binecuvânta³.

Acesta este portretul pe care printele Lambropulos, un apropiat i cunoscut al preotului Nicolae Planas, îl fcea prietenului su.

Pe la 1851, în insula Naxos, tinerilor Ioan i Augustina li se ntea un fiu. I-au pusnumele Nicolae. De mic, a îndrgit biserica ce se afla pe moia prinilor si iadesea venea aici pe ascuns pentru a rosti singur cântrile auzite la slujb. Lâng

preotul Gheorghe Melissourgos, Nicolae a învat primele litere i a început sciteasc ÄPsaltirea³. În altar, nepotul era atent la toat rânduiala liturghiei i îlînsoea pe bunicul su oriunde mergea acesta pentru a sluji.

În copilrie, a primit darul înainte-vederii

Motenind de la tatl i de la mama sa sufletul simplu i curat, Nicolae a fost uncopil deosebit. Într-o sear de iarn, pe când stteau în jurul sobei, i-a zis printeluisu: ÄTat, în clipa aceasta s-a scufundat corabia noastr, Evanghelistria, lângConstantinopol³. Ioan, cuprins de fric, a întrebat-o pe soia sa: ,,Femeie, ce spunecopilul nostru?³. Într-adevr, corabia naufragiase în aceea clip.

La 19 ani a rmas fr tat. Mama lui a hotrât s-i duc familia, stabilindu-se înapropiere de biserica Sfântului Ioan, unde locuiau i câiva compatrioii din insula

Naxos, venii la munc în capitala Greciei. Situaia familiei lui Nicolae era dificil.În aceste condiii, el s-a cstorit cu tânra Eleni Provelegiou din Kythira cucare a avut un singur copil: Ioan. În 1879 a fost hirotonit diacon la BisericaÄSchimbarea la Fa³ din Atena, pentru c cinci ani mai târziu s fie rânduit preot



în Biserica Proorocului Elisei. Între timp, tânra lui soie a murit. Lovit de aceast pierdere, s-a încredinat împreun cu fiul su Ioan milei lui Dumnezeu i acontinuat lucrarea de slujire fa de enoriaii si. Parohia sa, închinat SfântuluiPantelimon, era foarte srac. Avea doar 13 familii. Cu toate acestea, printele

Nicolae era fericit. Oamenii îl iubeau. S implitatea i buntatea sufletului su,evlavia i neiubirea de argini, pe care le arta pstoriilor si, îi atrgea labiseric pe nesimite.

A fost alungat îns de la biserica sa prin uneltirile fcute de preotul pe care îl invitase s slujeasc împreun cu el i de epitropii bisericii. S -a necjit mult, dar

pe când mergea plângând spre cas i s-a artat un tânr, care l-a întrebat de ce etrist. Printele i-a spus pricina i, pentru c nu-l cunotea pe cel din faa lui, i-acerut s-i spun cum îl cheam. Acesta i-a zis: ÄEu sunt Pantelimon i locuiescîn Lumea Nou. Nu te mâhni, eu voi fi mereu cu tine³. S fântul Pantelimon,

ocrotitorul cartierului Lumea Nou, a disprut dup aceste cuvinte.

Sttea ziua întreag în biseric

Dup episodul amintit, printele Nicolae a slujit Biserica ÄSfântul Ioan³ timp decincizeci de ani. Fotie Kontoglu, care i-a fost ucenic, îl descria astfel: ÄCunosc un

preot în Atena. E cel mai smerit dintre preoi i cel mai simplu dintre oameni. Pentru orice slujb, dac-i dai o drahm sau cincizeci de bani (o sum derizorie)

îi ia. Dac nu-i dai nimic, nu cere. Pentru trei drahme face priveghere de toatnoaptea cu Liturghie, Pavecerni, Vecernie, Utrenie i Ceasuri, toate acesteadurând nou ore. Orice pomelnic cu numele morilor odat luat îl ine pentrutotdeauna. La fiecare proscomidie pomenete 2-3.000 de nume. Nu se plictiseteniciodat³.

Dei nu rostea cuvinte meteugite în cuvântrile sale i nu avea o voce care strezeasc admiraia, printele Nicolae predica mai ales prin viaa sa.

Pentru aceasta, credincioii din parohia sa spuneau: ÄNe place mult printele. Estesimplu, virtuos i amabil. Este vrednic de prima fericire a Mântuitorului³. Iubindatât de mult biserica, printele Planas petrecea de diminea pân seara în sfântullca.



Vzând aceasta, un negustor l-a întrebat: ÄDar de ce stai atât de mult înbiseric³? Rspunsul a venit prompt: ÄTu, când îi deschizi magazinul, nu stai toat ziua în el? Acelai lucru este pentru mine biserica³, a rostit încet btrânul.

Un fctor de pace

Rugciunea era mângâierea printelui Nicolae, iar luminarea harului pe care o primea prin ea îl ajuta s descopere în sufletele celor ce-l cutau patimile i pcatele cele mai ascunse, de care nici cei venii la spovedanie nu-i ddeauseama.

O cretin evlavioas, bârfit de una dintre rudele sale a hotrât s rceasc

relaia cu ea i mergând la spovedanie i-a spus printelui c vrea doar s osalute dar s nu mai aib legtur cu acea femeie bârfitoare. ÄCredeam cduhovnicul o s m aprobe în ceea ce-i mrturisisem. Dar nu a fost aa. Papa

Nicolae mi-a spus: Nu, fiic! Nu. Pân aici E nevoie s mergi acas la ea, sstai la mas, s dormi o noapte în casa ei, deoarece înuntrul tu triete

patim!». Cuvintele lui au czut ca un trznet asupra mea. A fi vrut s beaumedicamentul cel mai amar, cel mai urât mirositor, decât s fac ceea ce mi sespusese. Cu picioare tremurânde m-am îndreptat spre casa rudei mele. Luptasufleteasc pe care o triam nu se poate imagina. Dup-amiaz, am dormit încamer cu ruda mea. Î ndat ce am adormit am vzut alturi un diavol care-mi

spuse: «Aici ai venit proasto s dormi? Piei de aici!». M-am deteptat înfricoati uimit de clarviziunea printelui. De atunci, am reînnoit relaiile i acum amrmas, cu ajutorul lui Dumnezeu, legate una de alta³, mrturisea femeia.

În bisericua în care slujea regulat veneau credincioi din toate colurile Atenei.Oriunde cunotea familii nevoiae, se ducea, fr ca s-l vad cineva, i le ajuta cutot ceea ce aveau nevoie. Ddea tot ce avea. A cstorit multe fete srace, asprijinit studeni, pltind cursurile i crile celor nevoiai, toate fcute îndesvârit discreie. Printele Nicolae a ajuns, fr s-i propun, preotul întregii

Atene. Privegherile la care slujea papa Nicolae erau de neuitat. Când intra în biseric, se bucura de o primire fulminant. Toi cei aflai acolo îi srutau rasa,mâinile, alii capul, deoarece era mic de statur.

Bocceluele cu pomelnice



La Proscomidie, printele Nicolae, printre mulimea de nume de pe pomelnice,avea i patriarhi i mitropolii. Pentru c el pstra toate pomelnicele pe carecredincioii i le ddeau, Proscomidia dur aproape dou ore. Ca s-l odihneasc,ucenicii îi luau pomelnicele vechi pe ascuns i le rupeau. Unii, vzându-l cu

pomelnicele în dou boccelue, îl întrebau: Ce ai acolo, printe? S unt actele i contractele mele, rspundea serios papa Nicolae. Buntatea iradiat în jurul su,zâmbetul lui permanent, fr vicleug, srcia sa vdit i mrturisit, calmul dulcedin vorba sa, dragostea fr margini i înelepciunea sa i-au impresionat pe toi,vzând în aceast prezen împlinite toate fgduinele lui Dumnezeu. Preaîntruchiparea apoftegmei lui Solomon: Ä Drepii vor lua împria podoabei i diadema frumuseii din mâna Domnului³.

Sufletul în cântar

Papa Nicolae era foarte rbdtor i indulgent cu cei ce veneau la el s sespovedeasc. Dar, în acelai timp, râvna lui fa de cele sfinte era ceva peste carenu se putea trece nicidecum.

Î ntr-un an, fiind luni din prima sptmân a Postului Mare, la biserica undeslujea sfântul a venit o femeie pentru a cere binecuvântarea de a se împrti însâmbta ce urma. Printele a întrebat-o: ÄFiic, ai mâncat carne în S ptmâna

Brânzei? La care ea a rspuns cu îndrzneal: ÄAm mâncat i astzi, printe!³. Nicolae rmase trznit la cuvintele femeii. Vzând uimirea de pe faa preotului, femeia a continuat cu nonalan: ÄDar, ce printe, ar fi trebuit s aruncmmâncarea?³. Atunci btrânul îi spuse: ÄFiic, ai pus într-o parte a cântarului mâncarea i în cealalt sufletul tu. A cântrit mai mult mâncarea? Du-te de

postete tot postul i te vei împrti la Pati«³.

S fântul Nicolae Planas este unul din sfinii contemporani cu noi pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis în aceste vremuri grele pentru ca prin exemplul tririi sale

s s ne ajute s urcm drumul spre Mântuire.

Preot de mir, bucuria sa a fost s adore pe Dumnezeu prin svârirea de Liturghii(timp de 50 de ani a liturghisit zilnic de la opt dimineaa pân la trei dup amiaza),

privegheri, Vecernii, paraclise, aghiasma, Sfinte Masluri, Parastase.



Msura sfineniei sale a fost dovedit înc din timpul vieii atât prin minunile pecare le-a svârit, cât prin faptul c s-a învrednicit de întâlniri cu sfinii sau cuîngerii. Au fost cazuri în care îngerii slujeau Liturghia împreun cu smeritul

printe, iar copii i tinerii l-au vzut fie ridicat de la pmânt, fie scldat în

lumin.

Printele Nicolae Planas este un exemplu c astzi când mass-media arunc cu piatra în Biseric, când apostazia câtig din ce în ce mai mult teren, când muli aazii cretini spun c nu merg la biseric din cauza anumitor slujitori ai altarului,exist preoi cu via sfânt care ne întresc în credin prin exemplul vieii

personale. S merit, blând, rbdtor muli dintre ucenici i-l aduc aminte crând pachete dehârtie înglbenit care conineau pomelnice, ³contractele mele´ ± aa cum lenumea printele, pentru c S fântul Nicolae Planas, pstra pomelnicele primite i

le pomenea în continuare mult timp.

Fie ca i prin rugciunile sale s putem face fa ispitelor, s ne putem duceCrucea pentru a da slav lui Dumnezeu i în Rai.



Sfântul Simon Zilotul - Grabnic ajuttor al celor care vor s-i întemeieze o familie i ocrotitorul celor cstorii (10 mai)



Acatistul Sfântului Simon Zilotul


În numele Tatlui, i al Fiului i al Sfântului Duh. Amin.

S lav ie, Dumnezeul nostru, S lav ie !

S lav ie, Dumnezeul nostru, S lav ie ! S lav ie, Dumnezeul nostru, S lav ie !

Împrate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevrului, care

Pretutindenea eti, i toate le implineti, Vistierul buntilor i

Dttorule de via, vino i te salaluiete întru noi, i ne curete pe

noi de toat intinaciunea, i mântuiete, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fr-de moarte, miluiete-ne

pre noi.


pre noi.




pre noi.

Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh. i acum i pururea i în vecii

vecilor. Amin.

Preasfânt Treime, miluiete-ne pe noi; Doamne, curete pcatelenoastre; S tpâne, iart frdelegile noastre; S finte, cerceteaz i vindec neputinele noastre, pentru numele Tu.

Doamne, miluiete !

Doamne, miluiete ! Doamne, miluiete !

S lav Tatlui i Fiului i S fântului Duh. i acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.

Tatl nostru, Care eti în ceruri, sfineasc-se numele Tu, vieîmpria Ta, fac-se voia Ta precum în cer aa i pe pmânt. Pâinea

noastr cea spre fiin d-ne-o nou astzi. i ne iart nou grealelenoastre, precum i noi iertm greiilor notri. i nu ne duce pe noi înispit, ci ne izbvete de cel ru.

Pentru rugciunile Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, ale S finilor Prinilor notri i ale tuturor S finilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe noi. Amin.

Condacul 1Pe cel ce cu râvn apostoleasc, a aezat în suflete oamenilor învturileînelepciunii cu laude s-L fericim pe Simon de Dumnezeu gritorul. C înainteaScaunului Slavei st i împreun cu ceilali Apostoli în ceruri se veselete,rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-L cinstim i ne închinm Sfintelor saleMoate cântându-i: Bucur-te S finte Apostole S imone, de Dumnezeu râvnitorule.





Bucur-te, cel ce minunea vzând de apostoleasc râvn te-ai umplut;Bucur-te, cel ce îndat pe Hristos L-ai urmat;Bucur-te, cel ce Apostol al Domnului ai fost ales;Bucur-te, al învturilor lui Hristos propovduitorule;Bucur-te, cel ce pentru Hristos, casa i prietenii ai lsat;Bucur-te, cel ce împreun cu ceilali apostoli în ogorul Domnului ai lucrat;Bucur-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;Bucur-te, al nostru ctre Domnul Dumnezeul rugtorule;

Bucur-te, S finte Apostole S imone, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 3-leaSimone cel minunat, lauda Apostolilor, învtorul cel luminat al pgânilor, care cuînvturile primite de la Hristos, i-ai adpat pe toi cei ce doreau cu cldurcunotin de Dumnezeu, mulumire aducem ie, iar Mântuitorului nostru cântarea:

Aliluia.

Icosul al 3-leaStrlucirea Duhului peste tine s-a pogorât în chip de foc i dumnezeiesc vas te-afcut pe tine Apostole, cel ce cu osârdie ai alungat negura pgântii iar lumea ailuminat cu învtura lui Hristos i cu strlucirea prea îneleptelor tale cuvinte laadevrata credin pe muli i-ai adus. Pentru aceea i noi te ludm pe tine cântând:Bucur-te, Simone, de Dumnezeu înelepite i preafericite;Bucur-te, cel ce prin via curat, ales al Domnului te-ai artat;Bucur-te, propovduitorule al tainelor lui Hristos;Bucur-te, ritorul cel bine-gritor al Bisericii;Bucur-te, mare învtor al neamurilor;Bucur-te, al credincioilor nsctor, prin râvna propovduirii;Bucur-te, prin cuvântul cruia întunericul s-a alungat;Bucur-te, prin care lumea s-a luminat;Bucur-te, lumina celor întunecai cu pgântatea;Bucur-te, lumintorul ceretilor cunotine;Bucur-te, lumin mai strlucitoare decât soarele;Bucur-te, primitorul Duhului Sfânt, care i-a druit strlucirea;


Condacul al 4-leaLa Cana Galileii, Apostole Nsctoarea de Dumnezeu era alturi de tine, iar lanunt au fost chemai i Iisus i Ucenicii Si i pentru c nu mai era vin, Maica luiDumnezeu L-a rugat pe Hristos s fac minunea, drept pentru care te socotim pe



tine mare i întâi rugtor al Maicii Domnului. Pentru aceasta împreun cu toi ceice te cinstesc pe Tine îi cântm: Aliluia.

Icosul al 4-leaDup porunca Maicii lui Dumnezeu, cei ce slujeau au adus vasele cele fcute din

piatr, care luau fiecare câte dou sau trei vedre, i dup cum le-a zis, cu ap petoate pân sus le-au umplut. Apoi dup ce Mântuitorul apa în vin a prefcut,început al minunilor s-a petrecut, drept pentru care pe tine pricinuitorul minunii teludm zicând:Bucur-te, mirele sufletelor curate;Bucur-te, cel ce pe Hristos la nunt L-a primit;Bucur-te, mirele din Cana, cel pururea binecuvântat;Bucur-te, cel ce la cererea Maicii Domnului, primitor al minunii te-ai artat;Bucur-te, cel ce nunt cu alai dumnezeiesc ai primit;

Bucur-te, cel ce, ca mire, de Nsctoarea de Dumnezeu ai fost ocrotit;Bucur-te, cel ce mire prea cinstit te-ai artat;Bucur-te, cel ce împreun cu naii te-ai minunat;Bucur-te, c împreun cu naii vinul cel dumnezeiesc ai gustat;

Bucur-te, cel ce dai binecuvântarea ta, celor ce pentru bucuria nunii ie cucredin se roag;Bucur-te, cel ce ocrotitor al mirilor te-ai artat;Bucur-te, cel ce dezlegi inimile tuturor celor ce prin tine se roag pentru nuntacinstit;

Bucur-te, S finte Apostole

S imone, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 5-leaSfinte Apostole, dup ce Mântuitorul a svârit la Cana Galileii minunea, inima tas-a lipit de dragostea lui i te-ai învrednicit a-I fi ucenic cu mult zel pentru toatviaa i i-ai artat râvna i strdania de a-I sluji prin cuvânt i cu viaa ta

bineplcut, pentru care noi cei ce ne plecm genunchii înaintea sfintelor taleMoate, mulumind cântm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 5-lea

Râvnitorul propovduitor Apostol al lui Hristos, înaintea pgânilor i tiranilor ai predicat pe Dumnezeu Cuvântul ajungând pân în Egipt i Mauritania i aprinzândîn sufletele oamenilor, candela nestins a mrturisirii lui Hristos. Drept aceea toite socoteau pe tine, mare ucenic al Domnului, pentru care noi te cinstim i neînchinm sfintelor tale Moate zicând:Bucur-te, cel ce pe locuitorii Egiptului i-ai încretinat;Bucur-te, cel ce în Mauritania Cuvântul lui Dumnezeu cunoscut L-ai fcut;



Bucur-te, cel ce peste tot ca i cunosctor al minunilor lui Hristos ai propovduit;Bucur-te, cel ce familii de cretini ai format;Bucur-te, cel ce peste tot pe miri i-ai binecuvântat;Bucur-te, cel ce aduci binecuvântarea în familii;

Bucur-te, cel ce eti ocrotitorul familiilor cretine;Bucur-te, cel ce pretutindeni ai insuflat ndejdea mântuirii;Bucur-te, cel ce pe prini i pe copii la Hrisos i-ai adus;Bucur-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;Bucur-te, cel ce ai izbvit pe oameni de închinarea la idoli;Bucur-te, al minunilor lui Dumnezeu bun lucrtor;


Condacul al 6-leaCu darul dat ie de Dumnezeu, intrutot ludate Apostole Simone, duhurile cele rele

care învrjbesc pe oameni, cu cuvântul tu se izbvesc i toate neînelegerile dinfamilii se izgonesc, bolile fug, mulimea patimilor sufleteti se îndeprteaz, drept

pentru care cântm lui Dumnezeu alturi de tine: Aliluia.

Icosul al 6-leaPrin darul dat ie de Dumnezeu, Sfinte Apostole Simone, i-a poruncit ie cu limbnou, cu care niciodat nu ai grit, s vesteti Cuvântul pân în Britania, dup careîntorcându-te în prile rsritului, în ara Perilor ai propovduit pe Dumnezeu Celdin Treime mrit, pentru care-i cântm unele ca acestea:Bucur-te, cel ce pân în Britania Cuvântul lui Dumnezeu L-ai fcut cunoscutneamurilor;Bucur-te, cel ce în limbi noi ai grit;Bucur-te, cel ce peste erpi i scorpii ai clcat;Bucur-te, cel ce neamurile le-ai botezat;Bucur-te, cel ce bolnavi ai tmduit;Bucur-te, cel prin care durerile sufleteti s-au tmduit;Bucur-te, cel ce pe cei din întuneric i-ai izbvit;Bucur-te, cel ce pe demoni cu puterea lui Hristos i-ai izgonit;Bucur-te, c în numele lui Hristos alese minuni ai fcut;

Bucur-te, prin care lumea de cel ru s-a mântuit;Bucur-te, prin care întunericul s-a risipit;Bucur-te, c împreun cu îngerii eti lui Dumnezeu ludtor;


Condacul al 7-lea



Vzând înmulirea cretinilor în a lor ar, persanii ce nu cunoteau adevratacredin, prinzându-te Apostole te-au supus la nenumrate chinuri i patimi pe carele-ai rbdat cu mult brbie în timp ce slveai pe Dumnezeu i cântai: Aliluia.

Icosul al 7-lea Mrgritarul cel de mare pre, cel ascuns al inimii tale, în lume l-ai pus înainte S finte Apostole S imone i tuturor l-ai propovduit, c Nsctoarea de Dumnezeu fiind alturi la nunta ta din Cana Galileii, i-a pricinuit minunea prefacerii apei în vin, învându-i pe toi c mult poate rugciunea Maicii spre îmblânzirea S tpânului, pentru care i noi aducem cântare grind:Bucur-te, al Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu ludtor;Bucur-te, c împreun cu Apostolii pe Maica lui Dumnezeu ai cinstit;Bucur-te, cel ce cu Apostolii Nsctoarei de Dumnezeu împreun v-ai rugat;Bucur-te, cel ce Fecioarei Maria cântri de mulumire i-ai adus;

Bucur-te, cel ce ai artat c Maica Stpânului pe cele în lips le împlinete;Bucur-te, cel ce pe Maica Domnului, ca pe izvorul buntilor ai vestit;Bucur-te, prin care lumea pe Stpâna Cerurilor a cunoscut;Bucur-te, cel prin care credina s-a rspândit;Bucur-te, cel ce la rstignirea Fiului pe mama Lui Iisus ai sprijinit;Bucur-te, cel ce galileean fiind de Sfânta Fecioar apropiat ai fost;Bucur-te, cel ce ai artat oamenilor folosul rugciunilor fcute ctre MaicaDomnului;Bucur-te, prtaule al tainelor lui Dumnezeu;

Bucur-te, S finte Apostole

S imone, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 8-leaÎntre cei de sus stând înaintea Stpânului, Celui ce te-a preamrit pe tine, i luminatucenic al Su te-a artat, Apostole Simone, îndrepteaz viaa noastr cu puterearugciunilor tale i lumineaz-i pe toi cei care se închin Sfintelor Tale Moate isvâresc cu credin pomenirea ta ludând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia.

Icosul al 8-leaArtat te-ai fcut marginilor lumii cu lumin strlucind i focul Duhului Sfânt

luând, în chip luminos oamenilor te-ai artat Apostole a lui Hristos Simone, cel ceai zis celor ce te chinuiau: "râvnind patima ta Hristoase, sufr moarte pe crucerstignire rbdând" pentru care cu umilin cântm:Bucur-te, cel cei ai urmat i în ptimire pe Hristos Domnul;Bucur-te, intâiule mire care mrturisind pe Hristos ai fost rstignit;Bucur-te, cel ce i în Africa ai fost prigonit;Bucur-te, cel ce pe Hristos în Britania L-ai vestit;



Bucur-te, cel ce în Rsrit te-ai întors;Bucur-te, cel ce în ara Perilor prigoane ai rbdat;Bucur-te, cel ce peste tot mânia pgânilor i-ai atras;Bucur-te, cel ce în Persia ai fost pentru ultima oar întemniat;Bucur-te, cel ce în oraul Snanir credincioii te-au slvit;Bucur-te, cel ce i în temni pe Hristos L-ai vestit;Bucur-te, cel ce muli ucenici în Persia ai avut;Bucur-te, c muli dintre ei împreun cu tine au ptimit;


Condacul al 9-leaCel ce pe Hristos L-ai mrturisit Apostole Simone, cel ce urmarea Lui în toatviaa ta ai cutat, Evanghelia pretutindeni cunoscut fcând, ai fost întru totulurma al Domnului i ca i ceilali Ucenici la moarte ai fost osândit, pe cruce

rstignit i apoi îngropat ca unul ce ai avut râvn fierbinte ctre învtorul, pentrucare te ludm i împreun cântm: Aliluia.

Icosul al 9-leaS ludm, s binecuvântm i cu cântri s cinstim pe Apostolul i ucenicul luiHristos, pe preacinstitul Simon, care pretutindeni a slvit minunile Domnului icare cu moarte pe cruce s-a proslvit, Stpânului Su pân la moarte urmând i calela ceruri fcându-i, drept pentru care laude ca acestea îi aducem:Bucur-te, cel ce prin rstignirea ta ai urmat întru toate pe Domnul;Bucur-te, purttorule al rnilor lui Hristos;Bucur-te, cel ce în cuie pentru credina în Hristos ai fost btut;Bucur-te, c Domnul Hristos a pus pe capul tu cununa scump;Bucur-te, c dumnezeiescul tu suflet la cer s-a dus;Bucur-te, c cetele îngerilor te-au primit cu cântri;Bucur-te, c sufletul tu pe Domnul, ca pe o jertf l-a primit;Bucur-te, c apostolia prin mucenicie i-ai sfinit;Bucur-te, al patimilor Domnului urmtorule;Bucur-te, c înainte de rstignire ai fost chinuit;Bucur-te, c toate chinurile Lui în trupul tu le-ai închipuit;

Bucur-te, cel ce în afara cetii Snanir ai ptimit; Bucur-te, S finte Apostole S imone, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 10-leaJertfind lui Dumnezeu, prea desvârit jertfa cea fr de sânge, te-ai jertfit pentruDânsul Apostole Simone, fcându-te pe tine propovduitor al neamurilor, apostol,învtor i cu râvn cuvânttor de Dumnezeu. Pentru aceasta alturi de învtorul



stai i împreun cu cei ce te cinstesc i se închin Moatelor tale câni luiDumnezeu: Aliluia.

Icosul al 10-leaSicriul moatelor tale, cu dumnezeiescul Dar, izvorte râuri de tmduiri celor ceau trebuin i izbvete de patimi, dezleag suferinele cele amare, cur de

patimi i îneac duhurile cele necurate ale tuturor celor ce cu credin se roag i-iaduc laude ca acestea:Bucur-te, Sfinte Ucenice, al lui Hristos propovduitorule;Bucur-te, cel ce prin minuni i-ai întrit propovduirea;Bucur-te, c pentru propovduire i-ai atras rstignirea pe cruce;Bucur-te, cel ce ai izgonit diavolii prin cuvântul tu;Bucur-te, c la rstignirea ta cununa lui Hristos ai primit;Bucur-te, cel ce patimile Domnului ai iubit;

Bucur-te, c vzând rbdarea ta mulimea în Hristos a crezut;Bucur-te, ziceau cei ce patima ta au vzut;Bucur-te, cel ce te rogi pururea pentru noi;Bucur-te, al tinerilor cstorii ocrotitor;Bucur-te, cel ce pentru familiile credincioilor mijloceti;Bucur-te, cel ce-i împaci pe cei învrjbii;


Condacul al 11-leaCa un ucenic prea ales al celui ce de bun voie pe Cruce S-a pironit, Stpânului tu

pân la moarte urmând, Sfinte Apostole, te-ai rugat pentru cei ce te prigoneau,întrind prin rbdarea ta pe cei ce cu tine ludau i Cântau lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 11-leaSfinte Apostole Simone, dumnezeiescul râvnitor, cel ce ai strlucit cu luminacununii tale când pe cruce ai fost rstignit, primind chipul cel luminos almuceniciei, ai luminat inimile celor ce împreun cu tine mrturiseau pe Hristos.Drept aceea pe toi cei ce se închin Sfintelor tale Moate, puterea mrturisirii odruieti i-i învei pe toi s-i cânte:

Bucur-te, Apostole Simone, nume prea scump i de mare pre al credincioilor notri;Bucur-te, ocrotitorul acestui Sfânt lca;Bucur-te, c de mânia viitoare izbveti pe cei ce te cinstesc;Bucur-te, povuitorul tinerilor;Bucur-te, ajuttorul btrânilor;Bucur-te, împlinirea rugciunilor fecioarelor;



Bucur-te, cel ce pzeti i cluzeti paii pruncilor;Bucur-te, al celor lipsii ajuttor;Bucur-te, al celor în necazuri sprijinitor;Bucur-te, alinarea cea blând a bolnavilor;Bucurase, îndrepttor al celor rtcii;Bucur-te, cel ce druieti celor legai slobozire;


Condacul al 12-leaBolile cumplite, neputinele i necazurile de tot felul alung-le, Sfinte ApostoleSimone, de la toi cei ce te cheam cu credin i cinstesc Sfintele tale Moate,oprind nvlirile vrjmailor, curând pe oameni de cumplitele lor patimi i dândtmduiri tuturor celor ce ludându-te pe tine, cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-leaÎntre cei de sus stând înaintea Stpânului, Celui ce te-a preamrit

pe tine i ucenic al Su luminat te-a artat, Apostole Simone, cel ce aimil i îndurare de la Maica Dumnezeului Nostru, cu dumnezeietile talerugciuni strluceti i cu dumnezeiasc lumin, cea neapus, luminezi

pe toi cei ce se închin i cinstesc sfintele tale Moate, ludându-te pe tine aa:Bucur-te, Sfinte Apostole Simone, propovduitorul veniciei;Bucur-te, cel ce în chip de limbi de foc pe Duhul Sfânt ai primit;Bucur-te, cel ce din izvorul dumnezeiesc ai but;Bucur-te, cel ce adapi sufletele credincioilor;Bucur-te, cel ce eti podoab preacinstit a Apostolilor;Bucur-te, mijlocitorule i folositorule al tuturor credincioilor;Bucur-te, sntatea trupeasc a celor bolnavi;Bucur-te, curenia gândurilor noastre cele rele;Bucur-te, pricinuitorul nunii celei tainice;Bucur-te, ndejdea tinerilor ce ateapt binecuvântarea nunii;Bucur-te, podoaba bisericii noastre;Bucur-te, cel ce patronezi, ajui i aperi Sfânt locaul acesta;


Condacul al 13-lea O, intru tot ludate Sfinte Apostole Simone, cel cu nume de râvn numit, avândfierbinte dragoste pentru Hristos, ai rbdat, prigoana, chinurile i rstignirea pecruce. Pentru aceasta alturi de Domnul Hristos fiind i cu cetele cele înaltelocuind, ucenice al Mântuitorului i al nostru pzitorule, roag-te neîncetat s neizbveasc pe noi din nevoi, cere pace la toat lumea, iertare de greeli, mântuire i



biruin asupra celui ru, iar pe noi toi, cei ce ne închinm Sfintelor Moatelor tale, ne învrednicete venicei împrii ca împreun cu tine s cântm luiDumnezeu: Aliluia.(Acest Condac se zice de 3 ori).

Apoi:

Icosul 1 Împreun cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte dechemarea ta la Apostolat, buna învtur primind i legea cu fric respectând, aifcut parte din tagma Zeloilor. La vârsta cstoriei ajungând, mireasa i-ai ales inunt la Cana Galileii ai fcut, unde Domnul împreun cu Maica Sa i Ucenicii Siau venit, iar apa în vin a prefcut minune pe care vzând-o L-ai urmat pe Hristos

pentru care noi te ludm, zicând:Bucur-te, cel ce din Cana Galilei împreun cu Domnul ai fost;

Bucur-te, cel ce dintre zeloi la Apostolat ai fost chemat;Bucur-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;Bucur-te, cel mai cinstit dintre toi câi în Cana Galileei au fost;Bucur-te, cel ce i-ai bucurat pe toi cei ce la nunt au venit;Bucur-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;Bucur-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;Bucur-te, c atunci bucuria minunii Dumnezeirii ai aflat;Bucur-te, cel dintâi gritorule al minunilor lui Hristos;Bucur-te, cel ce Nunta prin venirea lui Hristos, Tain ai artat;Bucur-te, între miri, cei dintâi de Hristos binecuvântat;Bucur-te, cel ce la nunta ta i pe Apostoli i-ai chemat;


Condacul 1Pe cel ce cu râvn apostoleasc, a aezat în suflete oamenilor învturileînelepciunii cu laude s-L fericim pe Simon de Dumnezeu gritorul. C înainteaScaunului Slavei st i împreun cu ceilali Apostoli în ceruri se veselete,rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-L cinstim i ne închinm Sfintelor saleMoate cântându-i: Bucur-te S finte Apostole S imone, de Dumnezeu râvnitorule.



Rugciune ctre Sfântul Apostol Simon Zilotul

S finte Apostole S imone, cel ce de dumnezeiasc dragoste te-ai umplut i prinviaa ta cea sfânt i prin sfâritul tu de chinuri muceniceti, batjocoriri i moarte ai primit, ie S finte cu umilin i cu cldur, înlându-ne gândurile, nerugm caut din înlimea cea plin de slav a cerurilor, unde alturi de S tpânul i Domnul nostru Hristos slluire venic i-ai dobândit, izbvete dela noi patimile, necazurile i bolile noastre sufleteti i trupeti.

Pe tine, cel ce ai îndrznire la Maica Domnului, te rugm mijlocete pentru toi cei ce au trebuin de mil i ajutor. Ascult rugile noastre, fii nou dupnevoile noastre ale fiecruia: celor nelinitii - linititor, celor asuprii - aprtor,celor în primejdii - izbvitor, celor învluii în pcate - îndrepttor, bolnavilor -

deplin vindector, tinerilor - îndrumtor i lumintor al minilor, celor sraci -bogie neîmpuinat i tuturor celor ce se roag ie - grabnic ajuttor.

Roag-te pentru noi, S finte Apostole, iubitorului de oameni Dumnezeu, ca s nune lase s rtcim prin rspântiile pcatului, ci s ne lumineze mintea i inima,cu lumina harului S u, pentru ca întrii fiind cu acest har, s ne învrednicimca, în cealalt parte a vieii noastre s slluim în locaurile drepilor.

S finte Apostole S imone, ai propovduit izbvirea de sub pcat prin unirea cu Hristos, artând c acela care nu este mânat de pcat, acela nu este robit de patimile sufleteti i trupeti, pe tine dar te rugm întrete-ne în aceast lupt a fiecruia dintre noi cu patimile, încredinându-ne prin ajutorul tu c nusuntem singuri.

S finte Apostole, Tu, mirele cel din Cana Galileii, ocrotete prin puterea ta toate familiile i îndeprteaz toate neînelegerile vieii casnice, ajut-i pe tinerii caredoresc s întemeieze familii cretine s scape de orice legtur pus asupra lor cu rutate i ur i ascult-i pe toi cei ce se roag pentru nunt cinstit i frde pcat. Roag-te lui Hristos, s trimit familiilor noastre harul S u, ca s

înceteze cugetele noastre cele rele i aprinde în noi evlavia primilor ti credincioi ca astfel s biruim meteugirile diavoleti i fcându-ne prtai dumnezeiescului har, s ne întrim familiile noastre i s sporim în viaa ceaneprihnit.

S finte Apostole S imone, ndejdea credincioilor notri i mijlocitorul nostru,apr-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine i nu încetm a te ruga s domneasc



între noi pacea, unitatea i înelegerea; s fie între noi dragoste, între pstori i oi, între clerici i mireni, între întâistttori i supui; roag-te S finte Apostole sse îndeprteze de la noi smintelile, tulburrile, schismele - pentru c toateacestea sunt duntoare sufletelor caselor noastre i la toat obteasca vieuire

cretineasc.

Te rugm, S finte Apostole S imone, ca pe toi cei pe care Dumnezeu ni i-a dat spre cluzire; s-i ai întotdeauna spre mila ta cea îndurtoare, spre a gusta dinslava cea nevetejit a sfinilor i drepilor în Î mpria lui Dumnezeu, cea gtitlor, dup cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cruia I se cuvine toatmrirea, cinstea i închinarea, împreun i Celui fr de început al S u Printei Prea S fântului i Bunului i de via Fctorului S u Duh, în vecii vecilor.

AMIN.



Viaa i ptimirea Sfântului Apostol Simon Zilotul(extras din Mineiul lunii Mai)

(extras din Proloagele - Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991)

"Întru aceast lun în 10 zile, ptimirea Sfântului Apostol Simon Zilotul -adic - râvnitorul.

Stih: S e vede Hristoase c S imon acesta zice: râvnind patima Ta, sufr moarte pe cruce, în a 10 zi S imon cel cu suflet mare, pe lemn a suferit rstignire.

Acesta este S imon care i Natanail se numete, cel ce a fost mire la nunta

cea din Cana, la care nunt a fost chemat Hristos cu ucenicii S i i a prefcut apa

în vin. Deci vzând Simon minunea aceasta a lsat mireasa, nunta i casa i a urmat peHristos prietenul i fctorul de minuni i aductorul de mireas i Mirele sufletelor celor curate.

i a fost cu ceilali apostoli în foior, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip delimbi de foc, i umplându-se de Acesta i înconjurând mai tot pmântul, a ars toatînelciunea mulimei dumnezeilor celor pgâni, i trecând prin toat Mauritania i

prin Africa, a propovduit pe Hristos i dup aceea mergând în Britania i luminând pemuli cu cuvântul Evangheliei a fost rstignit de cei necredincioi i îngropat acolo; i



precum a avut râvn fierbinte spre Atotiitorul Dumnezeu, a dobândit i numele dupchipurile i obiceiurile sale."

***

Acesta a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului i era Galiileean. I sed numele de Canaanitul i de Zilotul, spre a-l deosebi de Sfântul Petru i de sfântulSimeon "fratele Domnului", urmaul Sfântului Iacob la E piscopia Ierusalimului.Tradiia scrie c el a fost mirele de la nunta din Cana, unde Mântuitorul a prefcut

apa în vin, ceea ce vzând, S imon s-a lipit de Iisus i s-a învrednicit a-I fî ucenic, cu

mult zel, pentru toat viaa. Evangheliile îi dau numele de Canaanitul (Matei cap. 10

verset 4), cel de fel din Cana, i Zilotul (Luca 6,15), artând râvna i strdania lui de asluji, prin cuvânt i cu viaa, Evanghelia mântuirii tuturor oamenilor vestit de Hristos

Domnul. Dup alt tradiie, S fântul S imon, înainte de a se întâlni cu Mântuitorul, ar

fi fcut parte din partida evreilor zeloi, care ridicau poporul la rzvrtire i nu

plteau tribut romanilor. Este, trecutul, su, cu alte cuvinte pe care Simon, ca i alii,1-a prsit, devenind "pescar de oameni", în slujba lui Hristos.

Dup pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Simon n-a pregetat a cltori îninuturi îndeprtate, pentru a lumina popoarele cu lumina Evangheliei, mergând înEgipt si în Mauritania si aprinzând în suflete candela nestins a mrturisirii lui Hristos.

Pretutindeni, pe unde i-a purtat paii, pe urmele lui s-au înfiripat în inimi, ndejdi noi,au crescut bucurii duhovniceti, a rodit mântuirea, începând înlarea oamenilor spreDumnezeu. Tradiia spune c ar fi mers pân i în Britania. întorcându-se, îns, în

prile Rsritului, Sfântul Simon a mers în ara perilor. Mult împotrivire a întâlnit

propovduirea lui în sufletul pgânilor, vzând înmulirea numrului cretinilor în

ara lor. Acetia prinzând pe S fântul Apostol, 1-au rstignit în oraul S nanir, din

Persia.

i aa, printr-o ptimire, dup acelai chip cu al Mântuitorului Hristos,

Sfântul Apostol Simon Zilotul i-a svârit viaa rstignit de necredincioi.

O parte din S fintele sale Moate se afl i sunt depuse în Biserica Podeanu

din Bucureti (str. Dornei nr. 70 sect. 1), fiind donate acestui S fânt loca de

Episcopul Valerian, Zaharia (+1996). Cu alctuirea Acatistului S fântului s-a ostenit

Pr. Vasile Ailioaei, la anul mântuirii 1998, ziua de 10 mai, întru pomenirea

S fântului Apostol S imon Zilotul.



Sfântul Apostol Simon Zilotul, 10 mai ± Cel mai disputat Apostol din lume(Petera din Abhazia ± Vestul Georgiei)

O lucrare de cercetare ± Lcauri ortodoxe 2010

Patriarhia Georgiei precizeaz, într-un scurt istoric al Bisericii OrtodoxeGeorgiene, c ÄMaica Domnului este considerat principalul protector imijlocitor al Georgiei´, Biserica Ortodox Georgian fiind fondat de SfiniiApostoli. Dintre acetia sunt numii, ca predicatori pe teritoriul georgian: SfântulApostol Andrei i Sfântul Simon Zilotul în partea de vest, Sfântul Apostol Matia ± în sud-vest, Sfinii Apostoli Bartolomeu i Tadeu ± în est.



ÄCltoriile lor i predicile lor au fost pstrate în scris, în cronicile georgiene,dar i în cele cu autori greci i latini, spre exemplu: Origen (sec. II-III),

Episcopul Doroteu din Tir (sec. IV), Episcopul Epifanie din Cipru (sec. IV), Nichita al Paflagoniei (sec. IX), Ecumen (sec. X) etc.´ In plus, exist i doveziarheologice, despre cretinismul georgian timpuriu, din sec. I-III.

Cu toate acestea, alte surse, atât ortodoxe, cât i catolice, indic diferite locaii pentru mormântul S fântului Apostol S imon Zilotul (Zelotul) dintre cei 12,implicit pentru locul i felul sfâritului vieii sale pmânteti:

rstignit pe Cruce în Britania (la Caistor, azi Lincolnshire);



tierea capului în Georgia (la Weriosphora sau, potrivit altor versiuni, la Noul Athos);

rstignit în Persia (la S uanir); rstignit în S amaria;

sau chiar mort cu pace, la Edessa.

Acatistul S fântului Apostol S imon Zilotul (Zelotul, Canaanitul) indic încondacul al 5-lea:Ä S imone prealudate, dumnezeiesc purttor de Duh te-ai fcut i, îmbrcându-tecu putere de S us, ai alergat ducând propovduirea Evangheliei în Iudeea, S iria,

Egipt, Mauritania, S pania, Britania, Persia, Iviria (Georgia) i Armenia, vestind oamenilor care erau întru întunericul necredinei lumina cea mântuitoare a lui

Hristos Dumnezeu i credina cea dreapt în El´ , iar în Icosul al 8-lea se cânt:



ÄToat Biserica Iviriei se cinstete, Apostole S imone, ca pe un întemeietor i acoperitor al ei, c ai zidit-o pe necltinata temelie a credinei în Hristos i ai înrourat-o cu cinstitul tu sânge spre buna-rodire duhovniceasc, din care închip minunat au odrslit cete de sfini ce prznuiesc acum dimpreun cu tine încer.´



Acatistul, publicat cu binecuvântarea P.S. Laureniu Streza al Caransebeului, nulas dubii cu privire la locul martirizrii Sfântului Apostol Simon Zilotul. Cel mai probabil este c S fântul S imon a propovduit în toate rile numite i c amurit în Georgia, dar fiindc a lsat urme prin toate locurile pe unde au fost, erevendicat ca S fânt care i-a dat viaa, ca Ä S fânt al lor´ în majoritatea acestor

ri. Î n acest sens, e cel mai Ädisputat´ dintre S finii Apostoli.



S fântul S imon Zilotul, mirele de la nunta din Cana Galileii, a fost

binecuvântat s vad i s primeasc prima minune a Domnului nostru Iisus Hristos, transformarea apei în vin. Se zice c Simon Zilotul era atât de srac,încât i vinul s-a terminat la jumtatea nunii.

Î n urma prefacerii, i sufletul lui S imon s-a transformat, iar el a devenit Apostol, urmtor al lui Hristos. Legendele care circul în vestul Georgiei - Abhazia, despre S fântul Apostol S imon Canaanitul, susin c era taumaturg,



vindecând orice boal numai prin atingerea cu mâinile ori prin stropirea cuagheazm, sau prin rugciune.

Conform tradiiei locale, mânstirea ridicat în cinstea S fântului S imon Zilotul ÄNoul Athos´ - kum se afl chiar pe locul martiriului S fântului Apostol. Pe acel loc au venit cu secole în urm câiva clugri de la Muntele Athos i auridicat prima biseric unde erau sfintele moate, pe malul stâng al râului Psirki, în

perioada sec. XI-XIII. Biserica a fost reconstruit de mai multe ori, datoritdistrugerilor sau devastrilor ei de ctre musulmani i sovietici, devenind catedral,în eparhia kum.



Exist un mare pelerinaj anual, în cinstea S fântului Apostol S imon Zelotul, lahramul bisericii. Lâng biseric se afl i o peter unde a trit i s-a rugat în

ultimii ani apostolul, în jurul anului 50 d.Hr.. Este o peter natural, ÄCheile Psirki´, împodobit cu icoane, mozaicuri, cruci, inscripii, candele. Pustnicii care au vieuit în ea dup S fântul S imon au spat dalele din faa cesteia. Peteraa fost sfinit oficial în 1884 i muli credincioi vin s se roage pentru vindecarei linite sufleteasc. Petera este deci foarte aproape de locul martiriului S fântului, iar una dintre pietre poart o urm lsat de Apostolul S imon, mirelede la nunta din Cana Galileii.



Noul Athos este un ora în regiunea Gudauta din Abhazia (vestul Georgiei), la 22km de Sukumi, cunoscut anterior cu numele de Nicopole, Anakopia, Absara,Psirki. Abhazienii îl consider pe S fântul Apostol S imon drept primul apostol

care le-a adus vestea Î nvierii Domnului i îl cinstesc în mod deosebit, alturi de

S fântul Andrei.



Sfinte moate ale Sfântului Apostol Simon Zilotul se afl i

în Toulouse ± Frana,basilica S fântului Petru din Roma ± Italia, dar... i la Biserica Podeanu din Bucureti, sfantul fiind sarbatorit si cinstit indata de 10 mai, conform calendarului ortodox.

Sfântul Simon Zilotul, binecuvântarea tinerilor cstorii

În fiecare an, în a zecea zi a lunii mai, Biserica Ortodox îl prznuiete pe SfântulSimon Zilotul. Biserica Podeanu din Bucureti, care adpostete moatele acestuia,

devine la aceast dat neîncptoare pentru credincioii venii s-l cinsteasc peunul dintre cei 12 apostoli ai lui Hristos.

S fântul S imon este mirele din Cana Galileii, unde Mântuitorul a prefcut apa învin. Vzând aceast minune, S imon las totul în urma sa i îl urmeaz pe

Hristos, propovduind cuvântul Evangheliei pân în Africa. Are parte de omoarte martiric, fiind rstignit în Britania, în timp ce le împrtea oamenilor



învtura lui Dumnezeu. Numele de ÄZilotul³ l-a dobândit ca recunoatere pentru zelul cu care i-a luminat pe cei care l-au ascultat, umplându-le sufletelede credin.

Moatele Sfântului Simon au fost aduse la biserica Podeanu de Prea SfinitulValerian Zaharia, episcop al Oradei înc din 1971. Nu a fost lsat s slujeascîns, decât dup 1990, odat cu venirea ca paroh al bisericii a Preotului VasileAilioaei. E piscopul a trecut la cele venice în martie 1996, lsând motenireBisericii Podeanu nepreuitele moate. Tot aici este adpostit i o bucic din S fânta Cruce pe care a fost rstignit S fântul Apostol. Cu ocazia acestui mare praznic, ea este scoas din S fântul Altar i adus spre închinare credincioilor.

Sunt, de asemenea, cunoscute minunile care se fac aici. Enoriaii Bisericii Podeanusunt cei mai entuziati povestitori ai acestora. Vindecri miraculoase, prunci

druii la btrânee, divoruri stopate sunt îmbrcate de fiecare în cuvinte plinede evlavie. Adesea, tinerii care doresc s se cstoreasc vin s se roage S fântului Apostol S imon Zilotul i, aducând prunci pe lume, hotrsc ca acetias poarte numele lui. Fetele de mritat îi îndreapt i ele rugciunile ctre S fântul S imon, sperând c acesta le va scoate în cale ursitul.

Dei mai puin cunoscut, S fântul Apostol S imon Zilotul este, fr îndoial, unul dintre marii sfini ai neamului, care aduce alinare i binecuvântare în sufletelecredincioilor.



Sfinii Petru si Fevronia de Murom - ocrotitorii tinerilor cstorii iai familiei (25 iunie)

Cneazul Petru a trit în inutul Murom, ajungând domnitorul su în 1203. Laînceputul domniei sale s-a îmbolnvit foarte ru. Unii dintre cei de la curte auziser

despre fiica unui priscar ce era vestit pentru iscusina de a-i ajuta pe cei bolnavicu ierburi de leac, astfel c au chemat-o s-l vindece pe cneazul suferind. TânraFevronia era foarte frumoas i smerit.

Îngrijit de ea, tânrul cneaz i-a recptat sntatea. Ajungând a o cunoate în totacest rstimp, el s-a îndrgostit de fermectoarea i îneleapta Fevronia. Dei nuera cneaghin, ci o fa de rând, cneazul a dorit s se însoare cu ea, ceea ce s-a iîntâmplat.

Dar boierii nu se împcau cu gândul c o femeie de rând s ajung cneaghin;

simeau c cneazul trebuia s se fi însurat cu cineva din rândurile lor. Au ajunschiar s-i cear cneazului s o lase. Când cneazul a refuzat, boierii i-au alungat dincetate.

Tânra pereche a pornit la drum într-o barc. Cneazul era foarte mâhnit de celeîntâmplate, dar soia îl îmbrbta i îl mângâia. Curând, multe nenorociri au czutasupra cetii Muromului, iar norodul socotea c ele se datorau relei lor purtri fa



de cneaz i soia lui. Deci pocindu-se, au cerut cneazului Petru i cneaghineiFevronia s vin înapoi.

S fânta pereche s-a întors la Murom, druindu-se facerilor de bine i milosteniei,

lucrând mai ales intru folosul sracilor, lucru pentru care au fost foarteîndrgii. La apropierea morii, ei s-au tuns în cinul monahicesc, fiind cunoscui i sub numele lor de clugri: David i Evfrosinia.

Ei s-au rugat s moar în aceeai zi i au cerut s fie înmormântai în acelai sicriu,doar cu o despriture între trupuri. Au murit în aceeai zi: 25 iunie 1228 i au fost

proslvii de un sinod al Bisericii Ruse, în anul 1552.

Ei sunt socotii ocrotitorii tinerilor cstorii.



Sfinii Mucenici Adrian èi Natalia (26 august)



Acatistul Sfinì ilor Mucenici Adrian èi Natalia

Troparul Sfântului Mucenic Adrian,Troparul, glasul al 3-leaCredina cea mântuitoare comoar nerpit ai socotit-o, de trei ori fericite,

pgântatea cea printeasc prsind-o i, urmând Stpânului, te-ai îmbogit cudarurile cele dumnezeieti. Adriane mrite, roag pe Hristos Dumnezeu s

mântuiasc sufletele noastre.

Condac 1:Aleilor slujitori ai lui Dumnezeu i prealudai mucenici ai lui Hristos, pentru

iubirea Lui ai dispreuit deertciunea lumeasc, punându-v viaa ca o jertfcurat, dorind s primii mai degrab chinuri, decât s v lepdai de Dumnezeulcel adevrat, cu dragoste v ludm sfinilor Adrian i Natalie. Deci, ca cei ce stailâng Tronul cel de har al Domnului desftându-v, rugai-v pentru cei ce cucredin i evlavie v implorm, i cu mulumire v cântm aa: Bucura i-v

sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici ai lui Hristos.



Icos 1:Cu o iubire îngereasc te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericit, cas-i lumineze mintea întunecat a soului tu i s o întoarc spre cunoaterea

Fctorului i Stpânului tu, pân când au fost auzite rugciunile tale; harul s-aatins de inima lui Adrian, care a crezut i plin de curaj a suferit chinuri i chiar moartea. Admirând râvna i dragostea voastr pentru Hristos, cu evlavie v cântmaa: Bucurai-v lumini ale dragostei Dumnezeieti;Bucurai-v stâlpi necltii de relele pgâneti;Bucurai-v, c ai purtat crucea drept i cu rbdare;Bucurai-v c cu aceasta ai învins pe demon i vicleniile sale;Bucurai-v c de Domnul voi ai fost încununai;

Bucurai-v c la Tronul ceresc, pentru noi v rugai; Bucura i-v sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici al lui

Hristos!

Condac 2:Vzând Domnul curia inimii tale, preacinstite Adriane, mcar c era umbrit de

politeism, dar gata s primeasc Adevrul, te-a chemat la Lumina Sa,deschizându-i uile împriei Sale, pentru rugciunile soiei tale; împreun cucare ai cântat lui Dumnezeu cântare de laud: Aliluia!

Icos 2:Înelegerea adevratei cunotine de Dumnezeu, i-a umplut sufletul Adriane, când,ca notar, scriai numele sfinilor mucenici, osândii la chinuri i moarte pentrunumele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce rsplat au s primeascei de la Domnul în împria Sa, pentru martirajul lor, iar ei au rspuns c, limbanu poate spune i mintea nu poate cuprinde, ce a pregtit Dumnezeu celor ce-Liubesc pe El. Îndat ai prsit religia cea pgâneasc i din toat inima ai strigat:Ä i eu sunt cretin!´. Ludând întoarcerea ta ctre Soarele Dreptii, te rugm

primete, împreun cu soia ta, sfânta Natalia, de la noi pctoii laudele acestea:

Bucurai-v ai adevratului Dumnezeu sfini slujitori;Bucurai-v ai voiei Lui sfinte buni împlinitori;Bucurai-v c în locul frumuseii pe Hristos L-ai iubit;Bucurai-v c iubirea conjugal, Lui o ai druit;Bucurai-v c ne zicei, s nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus;Bucurai-v c-n neputine, s urcm ne ajutai nespus;



Bucura i-v sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i si neînvini mucenici al lui

Hristos!Condac 3:Întrit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoine si chinuri dorind s mori pentru

Domnul i Mântuitorul tu. Soia ta, Natalia, cu rugciuni i îndemnuri îi ajuta sridici crucea rânduit de Domnul i s primeti cununa nestricciunii, pregtit ieîn ceruri i cu îndrzneal s câni lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:Având s te prezini la nelegiuita judecat a lui Maximian, ai fost închis în temni,unde cu ceilali mucenici, ai petrecut toat noaptea în rugciuni, cântri i sftuiriduhovniceti. Soia ta, dispreuind iubirea fireasc i neputina femeiasc, în totchipul te convingea s nu prseti credina în Hristos, ci s rmâi pân la sfâr it

un mrturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea,ca adevrailor ostai ai lui Hristos, cu bucurie sufleteasc v cântm:Bucurai-v curajoi râvnitori ai credinei celei adevrate;Bucurai-v neînfricai mustrtori ai credinelor dearte;Bucurai-v c cu rbdarea ca cu o arm v-ai îmbrcat;Bucurai-v c Crucea ca pe un scut puternic în mâini ai luat;Bucurai-v c chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat;Bucurai-v c prin voi numele Domnului e binecuvântat;

Bucura i-v sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici ai lui

Hristos!

Condac 4:Viforul îndoielii i al fricii de la inima ta ai gonit, slvite Adriane i spre nevoinamuceniceasc te-a întrit fericita soia ta Natalia, toat noaptea vorbind desprersplata viitoare ce a pregtit-o Dumnezeu celor ce îi pun viaa pentru El,spunându-i astfel: ÄFericit eti domnul meu, c ai aflat comoara cea nepre uit,

mrgritarul cel preascump ± pe Hristos Domnul!´ Nu te mai întoarce iar labezna idoleasc, ci rmâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine , cântându-I dintoat inima: Aliluia!

Icos 4:Auzind Natalia, fiind acas, c te-ai întors din temni i gândindu-se c te-aiînfricoat de chinuri i te-ai lepdat de Hristos, plângea amarnic i, întâmpinându-te în ua casei, te dojenea c te-ai lepdat de credin. Dar tu, bucurându-te în duhi mai tare intrindu-te în suferin, cu lacrimi i-ai povestit ei, c nu numai nu te-ai





diavoleasc o ai defimat, i pentru acest mrturisire i defimare ai suferitgroaznice bti i chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia!

Icos 6:

Lumina slavei cereti a strlucit pe faa ta înelepte ptimitorule, când, fiind btutîn mod barbar peste pântece, de îi curgeau mruntaiele, dar nu încetai s slveti pe Hristos în faa poporului i s mrturiseti Numele Lui. Iar fericita Natalia,vzând rbdarea i brbia ta, se ruga ca s nu slbeasc sufletul tu, ci s rmâi

pân la sfâr it slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi v cântm aa:Bucurai-v c sfinte lcauri ale Duhului Sfânt ai fost;Bucurai-v vase slvite ale Harului lui Hristos;Bucurai-v c-n suflet i trup, v-a ptruns Dumnezeiasca Lumin;Bucurai-v c Împratul-Hristos v-a dat înelepciunea divin;

Bucurai-v c cu puterea Dumnezeirii Lui ai fost întrii;Bucurai-v c fr de fric, ai primit s fii muncii; Bucura i-v sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici ai lui

Hristos.

Condac 7:Vrând prigonitorul împrat s te cheme din nou la judecat, fericite Adriane, te-aînchis în temni cu ceilali mucenici, unde a venit Natalia i, fericindu-te, teîntrea zicând: ÄFericit eti domnul meu, c te-ai învrednicit de starea sfin ilor

mucenici ai lui Hristos, i cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu:

Aliluia!

Icos 7: Nou tortur a nscocit chinuitorul, poruncind ostailor s interzic intrareafemeilor, la cei întemniai, care veneau s-i mângâie i s le uureze chinurile.Atunci i ie, fericit Natalie, i s-a interzis s-l vizitezi i s-l serveti pe soul tu;dar dispreuind porunca împrteasc, îmbrcat în haine brbteti, veneai laînchisoare, ca i mai înainte i pe soul tu îl întreai ca, brbtete s mearg lachinuri i moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie v ludm,cântându-v acestea:Bucurai-v a slujitorilor lui Hristos, podoab luminoas.Bucurai-v, a mrturisitorilor Lui, frumusee aleas.Bucurai-v c ne-ai artat calea îngust, pe care voi v-ai pornit.Bucurai-v c pe dânsa ai ajuns la limanul linitit.Bucurai-v c acuma în slav i venic fericire v aflai.Bucurai-v c cu rugile voastre, de nenorociri ne aprai.




Hristos.

Condac 8:

Privelite stranie i stranic a fost în temni, unde erai închis cu ceilali, Adriane,când dup porunca tiranului chinuitor, au vrut s-i zdrobeasc fluierele picioarelor. Atunci soia ta i-a ridicat picioarele i le-a pus pe nicoval, ca s fiezdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând s te uneti cu Domnul iMântuitorul tu, cruia Îi vei cânta: Aliluia!

Icos 8:Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai rbdat pân la fericitaadormirea ta, când curatul tu suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de multai suferit, încât i mâna i-a fost tiat. Cinstind cu credin sfâr itul tumucenicesc, ie i sfintei Natalia, v cântm acestea:Bucurai-v c chinuri sufleteti, pentru Hristos ai rbdat;

Bucura i-v c pe aripile iubirii spre Dumnezeu a i zburat;

Bucurai-v, c ca vulturii spre Soarele Dreptii v-ai ridicat; Bucura i-v c din valea plângerii, spre Lumin v-a i înl at;

Bucurai-v c-n ceata mucenicilor, prin chinuri ai intrat;Bucurai-v, c cu toti sfinii, imne lui Dumnezeu ai cântat;


Hristos!

Condac 9:Toat mândria chinuitorului tiran a fost ruinat, când o ploaie puternic a stinsflacra focului, i n-a lsat s ard osemintele mucenicilor lui Hristos, ba înc icetatea a inundat-o cu ap, i lumea necredincioas a fost înfricoat cu tunete ifulgere, iar fericita Natalia, plin de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate leiconomisete: Aliluia!

Icos 9:

Retorica pmânteasc nu-i în stare s laude îndeajuns nevoinele voastre sfinilor mucenici Adrian i Natalia, cci unul prsind slava pmânteasc, i-a pus sufletulsu pentru credina în Hristos, iar cealalt, învingând neputina fireasc, brbtetes-a luptat, întrindu-i soul în chinurile lui i bucurându-se de fericitul lui sfâr it.Faptele bune ale voastre, netiind cu vrednicie a le preui, cu dragoste v cântmacestea:



Bucurai-v c Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri ai dus;Bucurai-v c greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a rpus;Bucurai-v c patimile Domnului, voi îniv le-ai imitat;Bucurai-v, c patimi i pofte, cu voie le-ai crucificat;

Bucurai-v c pild de dragoste i blândee v-ai artat;Bucurai-v c sarcina unul altuia s purtm ne-ai învat; Bucura i-v sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici ai lui

Hristos!

Condac 10:Vrând s izbveasc trupurile sfinilor mucenici de batjocur i dispre, a venit unoarecare binecredincios brbat cu soia sa la Natalia i ceilali frai cretini i i-arugat s le dea sfintele moate ca s le duc în Bizan, pân când va trece prigoana

lui Maximian-pgânul. Cretinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugmintea ile-a încredinat aceast comoar de mare pre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:Ca i cu un zid, suntem înconjurai cu rugciunile voastre sfinilor Adrian i

Natalie, cci în orice npaste i nenorocire, totdeauna ne ajutai, cu atât mai multcând cu dragoste v serbm amintirea, slvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeulnostru. Fiind noi pzii de sfintele voastre rugciuni, v ludm cu acestea:Bucurai-v c în dragoste, suntei grabnicii notri ajuttori;Bucurai-v bunii notri mijlocitori i învtori;Bucurai-v c pentru noi la Dumnezeu mereu v rugai;Bucurai-v, ca s trim plcut lui Dumnezeu ne învai;Bucurai-v prieteni îngduitori, ce-n necaz pild ne dai;Bucurai-v c pe culmile inocenei i curiei ne ridicai;


Hristos!

Condac 11:Cântare lui Dumnezeu din toat inima ai adus, fericit Natalie, când te-a scpat dinmâna tribunului, ce voia s te ia în cstorie. Tu ca o soie credincioas soului tu ± mucenicul lui Hristos, Adrian, n-ai voit s te recstoreti, ci, rugându-te te-ai duscu corabia la Bizan, unde a fost dus trupul sfântului soului tu. Ajungând încetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:



Far luminos a devenit corabia cu care ai cltorit pe mare, având ca un mrgritar de pre - mâna soului tu, cu a cruia rugciuni ai scpat de urmrirea tribunului iai ajuns cu bine la Bizan, cu sufletul plin de bucurie, srutând trupul fericituluidomnului tu, cu adânc umilin i-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slvind

plecarea ta la Domnul, împreun cu sfântul Adrian, v cântm acestea:Bucurai-v soi fericii, în via i moarte nedespr ii;Bucurai-v prieteni ai Domnului, ce lâng Tronu-I-L slvii;Bucurai-v c de vederea Feii Lui pururea v îndulcii;Bucurai-v c fericirea venic, pe totdeauna o primii;Bucurai-v c în locaul celor drepi la odihn v aflai;Bucurai-v c moatele cele sfinte, spre vindecare ni le lsai;


Hristos!

Condac 12:Vase pline cu har s-au artat cinstitele voastre moate, druite nou de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugciunile voastre sfinilor mucenici ai luiHristos, cptm dezlegarea pcatelor, din toat inima cântând lui Dumnezeu:

Aliluia!

Icos 12:Cântând cinstitele voastre patimi i fericita adormire, prin care v-ai urcat la celede Sus cu toi sfinii din veac bineplcui lui Dumnezeu, v ludm preaslviimucenici ai lui Hristos, Adrian i Natalie, i v rugm sârguincios, s ne pomeniineîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce v fericim aa:Bucurai-v ostai rbdtori de chinuri i purttori de biruin;Bucurai-v alei lupttori pentru adevrata credin;Bucurai-v lumintori aprini ai virtuii cretineti;Bucurai-v crbuni aprini ai dragostei Dumnezeieti;Bucurai-v cuplu, ce întrii legturile cstoreti;Bucurai-v c ai fost încununai cu bunurile cele cereti;


Hristos!

Condac 13:O, sfin ilor mucenici ai lui Hristos, Adrian i Natalie, fericii soi i purttori dechinuri strlucii. Auzii-ne pe noi cei ce ne rugm cu lacrimi, venind la biseric,ruga i-L pe S tpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, s ne druiasc



nou tuturora: pace în familie, sntate trupeasc i sufleteasc, mântuirea

sufletului , ca întotdeauna s-I cântm Lui: Aliluia. (de trei ori)

Apoi:

Icos 1:Cu o iubire îngereasc te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericit, cas-i lumineze mintea întunecat a soului tu i s o întoarc spre cunoatereaFctorului i Stpânului tu, pân când au fost auzite rugciunile tale; harul s-aatins de inima lui Adrian, care a crezut i plin de curaj a suferit chinuri i chiar moartea. Admirând râvna i dragostea voastr pentru Hristos, cu evlavie v cântmaa: Bucurai-v lumini ale dragostei Dumnezeieti;Bucurai-v stâlpi necltii de relele pgâneti;Bucurai-v, c ai purtat crucea drept i cu rbdare;Bucurai-v c cu aceasta ai învins pe demon i vicleniile sale;Bucurai-v c de Domnul voi ai fost încununai;Bucurai-v c la Tronul ceresc, pentru noi v rugai;

Bucura i-v sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici al lui

Hristos!

Condac 1:Aleilor slujitori ai lui Dumnezeu i prealudai mucenici ai lui Hristos, pentruiubirea Lui ai dispreuit deertciunea lumeasc, punându-v viaa ca o jertfcurat, dorind s primii mai degrab chinuri, decât s v lepdai de Dumnezeulcel adevrat, cu dragoste v ludm sfinilor Adrian i Natalie. Deci, ca cei ce stailâng Tronul cel de har al Domnului desftându-v, rugai-v pentru cei ce cucredin i evlavie v implorm, i cu mulumire v cântm aa: Bucura i-v

sfin ilor Adrian i Natalie, prealuda i i neînvini mucenici ai lui Hristos.

Rugciune ctre Sfinii Mucenici Adrian i Natalia

O, sfin it Cuplu, sfin ilor mucenici ai lui Hristos, Adrian i Natalie, ferici i so i i strluci i purttori de chinuri! Asculta i-ne pe noi ce ne rugm i mijloci i

pentru noi, ca s ni se dea toate cele de folos trupurilor i sufletelor, i ruga i pe

Hristos Dumnezeu, s ne miluiasc i s fac cu noi dup îndurrile S ale, ca s

nu pierim în pcatele noastre.



Aa sfin ilor mucenici, primi i glasul rugciunilor noastre i cu mijlocirile

voastre, izbvi i-ne de foamete, de cium, de cutremur, de potop, foc i grindin,

de sabie i de nvlirea celor de alt neam, de rzboiul cel dintre noi, de moartea

cea npraznic i de toate nenorocirile, scârbele i durerile; ca întotdeauna prinmijlocirile voastre fiind întri i, s slvim pe Domnul Iisus Hristos, Cruia I se

cuvine toat slava, cinstea i închinciunea, cu Cel Fr de început al S u

Printe i Preasfântul Duh, acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.



Viaa Sfinilor Mucenici Adrian i Natalia(Proloagele S fin ilor i a S fintelor)

Marele prigonitor al Bisericii lui Hristos, pgânul împrat Maximian, omorând

pretutindeni muli cretini, a mers în Nicomidia, cetatea Bitiniei, i a intrat maiîntâi în capitea idoleasc, de s-a închinat necurailor zei. Apoi, czând cu faa în jos înaintea idolilor, a adus necuratele lor jertfe, împreun cu toi cetenii. Dupaceea a poruncit ca pe cei ce cred în Hristos, s-i caute i s-i aduc la chinuire.Îngrozirea lui era înfricoat asupra acelora ce ar ascunde un cretin; iar acelora cear ti undeva un cretin ascuns i ar spune sau îl va prinde singur i-l va aduce la

judecat, îi fgduia daruri i cinste.

Atunci se ddeau la moarte vecini pe vecini i tat pe fii; pe de o parte, temându-sede îngrozirea împrteasc, iar pe de alta, ateptând plata. Pentru aceea, oarecare

din pgâni, apropiindu-se de mai marii otilor, au zis: "Iat, cretinii s-au ascuns în peter. Eu i-am auzit acolo în noaptea aceasta, cântând i rugându-seDumnezeului lor". Atunci îndat s-au trimis ostai, care, alergând degrab iajungând la acea peter, au prins pe toi cretinii câi au fost în ea, adic 23 debrbai, i, legându-i cu lanuri de fier, i-au adus în cetate ca s-i pun înainteaîmpratului.



În vremea aceea împratul mergea la jertfe cu careta spre capitea idoleasc. Pecale l-au înâmpinat ostaii, care duceau pe acei cretini legai, i i-au zis: "O,împrate, iat acetia sunt potrivnicii poruncii tale, care batjocoresc pe mai mariinotri zei". Iar împratul, oprind careta, a poruncit s-i aduc mai aproape de el pecei legai; deci i-a întrebat: "De unde suntei?" Iar ei au rspuns: "Suntem nscuiaici, iar cu credina suntem cretini". Zis-a împratul ctre ei: "N-ai auzit oare cefel de chinuri sunt pregtite acelora ce se numesc cretini?" Rspunser sfinii:"Am auzit i am rîs de nebunia ta i chiar de satana cel ce lucreaz în fiiinecredinei i crora tu le eti începtor".

Mâniindu-se, împratul a zis: "O, ticloilor, îndrznii a m numi pe mine nebuni a rîde de mine? M jur pe mai marii zei, c voi sfrâma trupurile voastre cuchinuri amare". i a zis ctre ostai: "Întindei-i i btei-i cu toiege, i atunci vomvedea de va veni Dumnezeul lor s-i ajute i s-i scoat din mâinile mele". Astfel

sfinii mucenici au fost btui de ostai.

Deci, au adus trei muncitori care au btut pe sfini cu vine de bou pe trupul gol.Btându-se, mucenicii ziceau ctre împrat: "Vrjma al lui Dumnezeu, mai puneînc ali trei ca s ne chinuie; pentru c, cu cât vei înmuli numrul chinuitorilor ivei aduga chinuri multe, cu atît vei înmuli cununile noastre". Zis-a împratulctre dânii: "O, ticloilor mai mult decât toi oamenii, eu voi lua capetele voastrei voi mai ateptai cununi! Lepdai-v de credina voastr cea deart i nu v

pierdei singuri prin nebunia voastr!" Atunci mucenicii au rspuns: "Te va pierde pe tine Dumnezeu, pentru c îi chinuieti pe robii Si fr vin, care nu i-au fcut

nici un ru!"

Zis-a împratul ctre slujitori: "Btei-i cu pietre peste gur". Atunci slujitorii,luând pietre, i-au btut peste gur pe mucenici, dar nu i-au vtmat pe dânii, ci peei înii; deoarece, înnebunind, îi sfrîmau flcile cu aceleai pietre unul altuia.Sfinii au zis ctre tiranul Maximian: "Pe noi, cei ce nu i-am greit nimic, ne baifr mil; i pe tine s te bat îngerul lui Dumnezeu i toat casa ta cea necurat so piard, nelegiuitule i ocrâtorule de Dumnezeu! Nu poi s te saturi de chinurilecu care ne chinuieti de atîtea ceasuri, mâniindu-te asupra noastr? Dar mai mari

chinuri decât acestea te ateapt pe tine, deoarece n-ai socotit c suntem îmbrcaii noi cu acelai trup ca i tine, afar numai c trupul tu este blestemat i necurat,iar al nostru este curit i sfinit prin Sfântul Botez".

Chinuitorul Maximian, aprînzându-se cu mânie mai mare, a zis: "M jur pe mariizei c voi porunci s v taie limbile, ca i ceilali care privesc la voi s se învee anu se împotrivi stpânilor si". Iar mucenicii lui Hristos au zis: "Ascult, chinuitor



pgân, dac tu urti i chinuieti acei robi, care sunt potrivnici trupetilor stpâni, pentru ce pe noi ne sileti ca s ne împotrivim Domnului Dumnezeului nostru?Oare voieti ca s lum i noi aceleai chinuri care-i sunt gtite ie?"

Chinuitorul a întrebat: "Spunei-mi ce chinuri îmi sunt pregatite mie?" Sfinii aurspuns: "Acelea pe care Dumnezeu le-a pregtit diavolilor i îngerilor lui. Aceleasunt pregtite i vou, care suntei vase diavoleti. Ele sunt: focul cel nestins,viermele cel neadormit, chinuirea cea neîncetat, pedeapsa cea venic, groapa

pierzrii iadului, întunericul cel din afar i tartarul, unde este plîngerea iscrînirea dinilor, i alte chinuri nenumrate". Zis-a chinuitorul: "Cu adevrat vvoi tia limbile". Sfinii au rspuns: "Nebunule, mcar de ne vei tia limba, cu careludm pe Dumnezeu, îns suspinele noastre se vor sui mai bine la Domnul iinimile noastre cu mai mare glas vor striga ctre Dânsul. Asemenea i sângelenostru cel vrsat o s strige ca o trâmbi ctre Stpânul nostru, c ptimim acestea

fr vin".

Astfel grind sfinii, împratul a poruncit s-i lege cu fiare i s-i arunce în temni;iar numele i cuvintele s le scrie în cartea cea de judecat. Când s-au dus sfinii în curte pentru scrierea numelui, unul dintre mai marii curii, brbat cinstit,anume Adrian, inând de elineasc pgânatate i privind la rbdtoarea i vitejeasca ptimire a acelor mucenici, s-a apropiat de ei i le-a zis: "V jur pe

Dumnezeul vostru, pentru care ptimii toate acestea, spune-i-mi adevrul: Ce fel de rspltire ateptai de la Dumnezeul vostru pentru aceste chinuri? Pentruc mari i minunate trebuie s fie acelea care le ndjduii de la Dânsul" .

Rspunser sfinii mucenici: "Nici gura noastr nu poate s mrturiseascacele bucurii, nici auzul tu s-l încap, nici mintea nu poate s le ajung; cciateptm s lum de la Stpânul nostru cel drept rspltitor, daruri mari ipreaslvite".

Zis-a Adrian: "N u v-ai întiinat de ele prin legea voastr, de la prooroci i dincrile celorlali pe care-i avei?" Dar sfinii au rspuns: "Nici proorociisinguri n-au putut s îneleag desvârit acele bunti venice, pentru coamenii care au cinstit pe Dumnezeu prin bun credin, prin fapte bune i

prin cele ce au luat de la Duhul Sfânt, pe acelea le-au grit. Iar pentru slav ipentru rspltiri, pe care le ndjduim este scris: Ochiul nu le-a vzut,urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit. Acelea le-a gtit

Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El ". Auzind Adrian acestea, a stat în mijloc i a zis ctre scriitorii, cei ce scriau numele mucenicilor: " S scriei i numele meucu aceti sfini, c i eu sunt cretin i, bucurându-m, voi muri i eu cu dânii



pentru Hristos". Îndat scriitorii, ducându-se la împrat i-au zis: "Adrian s-a fcutcretin i cere s i se scrie numele lui în numrul celor osândii".

Auzind împratul de acestea, s-a mirat i s-a mîniat i îndat a chemat pe Adrian ladânsul, zicând: "Adriane, oare ai înnebunit? Vrei i tu s sfâreti ru?" Rspuns-a

Adrian: "Nu am înnebunit, dar m-am întors din acea nebunie mult, sprecunotina cea sntoas". Zis-a împratul: "Nu gri multe, ci cere-i iertare i smrturiseti înaintea tuturor c ai greit, ca astfel s tergi numele din numrulcelor osândii". Rspuns-a Adrian: "De acum voi începe a ruga pe adevratul

Dumnezeu ca s-mi ierte greelile pe care le-am fcut petrecând în îneltoareartcire a închinrii de idoli". Mâniindu-se, împratul Maximian a poruncit s-lferece cu fiare i s-l arunce în temni la ceilali mucenici, hotrând ziua în careavea s-l scoat la chinuire cu ceilali.

Una din slugile lui Adrian, alergând degrab acas, i-a spus Nataliei, stpânei sale, femeia lui Adrian: "Pe stpânul nostru l-au dus în temni legat în obezi".

Auzind ea de aceasta, s-a spimântat i a plâns cu tânguire. Deci, rupându-i haina de pe sine, a zis ctre slug: "Care este pricina pentru care soul meueste aruncat în temni?" Sluga a rspuns: "Adrian, stpânul meu a vzut peoarecare oameni chinuindu-se pentru numele unui oarecare, ce se numete Hristos,i, nesupunându-se s se lepede de El i s aduc jertfe zeilor, domnul nostru a zisscriitorilor ca i numele lui s-l scrie între acei osândii la moarte, pentru c voietes moar cu ei".

Natalia iari a întrebat pe slug: "tii bine pentru ce a chinuit pe aceibrbai?" Rspuns-a sluga: "i-am spus c i-a chinuit pentru un oarecare Hristosi c nu au ascultat porunca împratului, ca s se închine zeilor". Atunci Natalia s-a bucurat cu duhul i a încetat a plînge. Deci, schimbându-i hainele cele rupte,s-a îmbrcat în altele mai bune i a alergat la temni. Ea era nscut din prini credincioi i sfini; îns se temea ca mai înainte s spun cuiva credina sa ceaîntru Hristos, pe care o pzea în tain, de vreme ce vedea cumplita prigoan i tiranie ce se fcea cretinilor de pgâni. Dup ce a auzit c brbatul ei a crezut în Hristos i c s-a numrat cu sfinii mucenici, atunci a luat i ea îndrzneala

s se arate c este cretin.

Fericita Natalia, intrând în temni, a czut la picioarele brbatului su i i-asrutat legturile, apoi i-a zis: "Adrian, domnul meu, eti fericit c ai aflatcomoara pe care nu i-au lsat-o prinii ti; pentru c aa se va binecuvântaomul care se teme de Domnul. Cu adevrat, tocmai acum ai adunat bogie întinereile tale crezând în Hristos, bogie pe care n-ai fi aflat-o nici la



btrânee în pgântatea elineasc. Atunci vei merge cu adevrat fr de grij în viaa venic, care va s fie, pzind comoara pe care o afli la vreme detrebuin. Acea comoar nu o vor afla acolo aceia care ii adun aici multebogii i cîtig averi, c atunci nu vor avea vreme s câtige ceva sau s deacu împrumut sau s ia de la cineva, când nimeni nu va putea s se izbâveascdin moartea cea venic, din iad i din muncile gheenei. Niciunul altuia nu-ivor ajuta, nici tatl pe fiu, nici mama pe fiic, nici mulimea bogieivremelnice pe care a adunat-o, nici slugile pe domnul lor, c fiecare ii vapurta sarcina sa. Iar ale tale, domnul meu, vor merge cu tine la Hristos, ca sprimeti de la Dânsul buntile fgduite i pregtite celor ce-L iubesc. Decivino la dânsul cu îndrzneal, netemându-te de rutile ce au s fie, c acumai clcat peste focul cel nestins i peste celelalte chinuri.

Domnul meu, te rog s petreci în aceast chemare, la care ai venit prin

dumnezeiasca milostivire. S nu te împiedice de la aceast bun alegere nicicruarea tinereilor frumusei, nici dragostea neamului, nici prietenii, nicibogiile, nici slugile, nici slujnicele, nici orice lucru pmântesc, c toate acelease învechesc i se stric. Dar numai pe acelea s le ai înaintea ochilor, caresunt venice, nici înapoi s nu caui la cele vremelnice, care se par a fi buntaiale lumii acestea, dar care pier degrab. S nu te amgeasc cuvintele cele

îmbuntoare ale rudelor i prietenilor ti, s nu-ti fure credina cu sfaturilelor cele viclene. Urte înelciunea lor i leapd cele ce te sftuiesc dânii. Snu voieti a asculta cuvintele lor cele ineltoare, ci privete numai ctre sfiniimucenici care sunt cu tine. Ia aminte cuvintele lor, urmeaz rbdrii lor,neîndoindu-te în nimic. S nu te înfricoeze mânia chinuitorului i s nu tesperie cumplitele lui chinuri, pentru c toate acelea sunt necurate, iar slavacea cereasc a robilor lui Hristos Dumnezeu, care ptimesc pentru El, estevenic.

Natalia, grind acestea, a tcut, cci se fcuse seara. Adrian a zis ctre dânsa:" S ora mea, acum du-te acas i mnânc, iar când vom afla vremea în care nevor scoate la chinuire, ii voi da de tire, ca s vii s vezi sfâritul nostru".Sculîndu-se ea de la picioarele lui, a înconjurat pe toi cei 23 de sfini legai i,

czând la danii, le sruta lanurile, zicându-le: "M rog vou, robii lui Hristos, întrii pe aceast oaie a lui Hristos, sftuii-o s rabde pân la sfârit,spunei-i rspltirile care li s-au gtit celor care ii aduc sângele lor spre jertfalui Hristos Dumnezeu, precum i voi v-ai adus sângele vostru Aceluia i aveica rod al ptimirii voastre mântuirea cea venic. Cîtigai dar i sufletulacestuia cu sufletele voastre i s-i fii prini, în locul prinilor lui trupeti,care au fost pgâni. Întrii-i sufletul cu sfintele voastre îndemnuri, ca,



crezând cu neindoire, s-i svâreasc cu bine alergarea sa ceamuceniceasc".

Natalia, zicând astfel, a czut la picioarele sfinilor i, srutându-le legturile, s-aîntors iari la Adrian, care era in temnia cea mai dinuntru i mai adânc i a zisctre dânsul: "Domnul meu, vezi s nu-i crui tinereile i frumuseile trupuluitu, c acest trup de pmânt este mâncarea viermilor. S nu te gândeti laaverile tale de aur i de argint, pentru c acelea nimic nu folosesc în ziua

înfricoatei judeci, nici poate acolo cineva cu daruri s-i rscumperesufletul din pierzarea cea venic, nici va fi cineva s primeasc daruri,fiindc Dumnezeu va primi numai lucrurile cele bune ale sufletelor sfinilor,ca pe nite daruri". Natalia, grind acestea, s-a dus acas.

Trecând câteva zile, Adrian a auzit c împratul voiete s-l scoat la judecat i la

chinuire împreun cu ceilali legai i a zis ctre sfinii mucenici: "Domnii mei,mi se cade mie a m duce, cu binecuvântarea voastr, la casa mea, ca s chem

pe roaba voastr i sora mea, Natalia, ca s vad ptimirea noastr, pentru c i-am fgduit s-o chem în ceasul ptimirii". S finii l-au binecuvântat i s-auchezuit pentru dânsul. Deci, dând el daruri strjerilor temniei, a ieit. Pe cândera pe cale, l-a vzut unul din ceteni. Acela îndat a alergat înainte i i-a spus

Nataliei, c brbatul ei este liber din legturi i vine spre cas. Ea, auzind aceasta,n-a crezut i a zis: "Cine a putut s-l libereze? S nu fie aceasta, c brbatul meu sse despart de sfinii mucenici". Ea grind acestea, una din slugi alergând, i-a zis:"Doamn, tii c domnul nostru este liber i vine acas?" Ea, socotind c s-a

lepdat de Hristos i a scpat de la mucenicie, s-a mâhnit foarte i a plâns cuamar.

Vzând pe fereastr c se apropie, s-a sculat degrab, a aruncat lucrul care îl aveaîn mâini i a alergat de a închis uile înaintea lui i striga, zicând: "Du-te de lamine, deprtatule de Dumnezeu. Du-te, cel ce ai minit pe Domnul meu! Snu-mi mai fie mie a vorbi cu cel lepdat de Dumnezeu! Eu nu voiesc s ascultcuvintele unei guri mincinoase. O, nedumnezeitule i mai ticlos decât toioamenii! Cine te-a silit la lucrul pe care n-ai putut s-l svâreti? Cine te-a

desprit de sfini? Cine te-a amgit ca s te despari de la prietenia lor? Cinete-a pus pe fug, pe tine cel ce n-ai ieit înc la rzboi? N-ai vzut înc pepotrivnici i ai lepdat armele? Înc nu s-au slobozit sgeile asupra ta i etirnit? M miram, gândind în mine: Se poate oare din neamul unui om frDumnezeu i din cetate pgâneasc s fie cineva bun! M miram c cineva dinseminia de chinuitor, s poat s se aduc jertf curat lui Dumnezeu! Oaredin cei ce au vrsat sângele cel nevinovat, va fi tmâie bine primit celui



Preaînalt! Ce voi face eu, ticloasa, care m-am însoit cu acest pgân? Nu mis-a dat acea cinste, ca s pot totdeauna a m numi femeie de mucenic, ci m-amfcut femeie a deprtatului de Dumnezeu. Scurt mi-a fost bucuria mea i s-aprefcut în amrciune, defimare de puin vreme mi-a fost laud întrefemei i de acum întotdeauna m voi ruina între dânsele".

Deci, fericitul Adrian, stând în urm, se bucura cu duhul, auzind cuvintele ei i,întrindu-se spre nevoin, mai cu cldura dorea s-i împlineasc fgduina sacea spre Hristos. El se mira de cuvintele acelei femei tinere, cu care nu de mult eraînsoit prin nunt, pentru c abia trecuser 13 luni de când se cstorise. Vzândmâhnirea ei cea mare, a început a bate în u, grind ctre dânsa: "Doamna mea,

Natalio, deschide-mi ua, c n-am fugit de la chinuire precum socoteti tu, snu-mi fie mie aceasta! Eu am venit, precum i-am fgduit, ca s te iau i pe tines vezi sfâritul nostru". Dar ea, necrezând cuvintele lui, a rspuns: "Iat cum

m amgete clctorul de lege! Iat cum minte clctorul de lege! Iat cumminte al doilea Iuda! Deprteaz-te de la mine, ca sa nu m omor singur!"

Astfel, nevrând ea s deschid, Adrian i-a zis: "Deschide mai degrab, c apoi m voi duce fr s te vd. Atunci vei plînge, c nu m-ai vzut mai înainte deducerea mea. Pentru mine au chezuit sfinii mucenici i de nu m voi afla lavremea hotrât, atunci voi fi cutat de cei mari. Astfel rbdtorii de chinuri, pelîng ale lor chinuri, vor lua i pe ale mele, chinuindu-se i pentru mine. Deci,vor putea ei suferi chinuirea, fiind acum mai mult mori?" Aceasta auzind-o

Natalia, îndat i-a deschis cu bucurie ua i au czut unul în braele altuia. Apoi

Adrian a zis ctre dânsa: "Fericit eti între femei, pentru c tu singur ai cunoscut pe Dumnezeu, ca s-i mântuieti brbatul tu. Cu adevrat tu singureti pe pmânt iubitoare de brbat. Fericit este cununa ta, c eti prta cumucenicii, mcar c nu ptimeti chinuri". Apoi, luînd-o pe ea, s-a dus.

Mergând pe cale, el a zis ctre dânsa: "Cum vom rândui averea noastr?" Îns ea azis lui: "Nu pomeni nimic despre cele pmânteti, domnul meu, ca s nu i se

întoarc mintea ta spre dânsele. Singur ia aminte de tine i te îngrijete, ca s-ti svâreti nevoina la care eti chemat. S ias din mintea ta toate cele

lumeti, striccioase i vtmâtoare de suflet i sirguiete-te s vezi i s cîtigivenicile bunti, cele pregtite de Dumnezeu ie i sfinilor acelora cu care ai început a alerga în calea Domnului". Roaba lui Dumnezeu, Natalia, intrând întemni, a czut la picioarele sfinilor mucenici i, srutând legturile lor, le-a vzuttrupurile putrezite de rni, încât i viermii cdeau dintr-însele. Din trupurile lor serupeau buci din greutatea lanurilor cu care erau legai; deci s-a plecat la dânii ile-a ters puroaiele rnilor.



Apoi a trimis degrab slujnicele sale s aduc pânze curate i basmale de mult pre,c bogia lor era mare, deoarece amândoi se nscuser din printi bogai i slvii.Aducând acelea, cu mâinile sale lega rnile lor, i pe cât putea fcea uuraredurerilor sfinilor, slujindu-le în temni apte zile; pentru c atîta vreme mai era

pân când i-au scos pe ei la întrebare. Apoi, venind ziua cercetrii lor i împratulMaximian ezând la judecat, a poruncit s-i aduc înaintea sa pe cei legai . Atunci îndat slujitorii au alergat la temni i au poruncit ca mucenicii s ias; dar,vzându-i pe ei slabi cu trupurile, din cauza rnilor celor dureroase, i neputând s mearg, i-au târât cu un lan pe toi cei 23, ca pe nite trupuri dobitoceti; iar

pe Adrian l-au dus dinapoia lor, legându-i mâinile la spate.

Apropiindu-se ei de divan, au întiinat pe împrat c i-au adus pe cei legai, iar împratul a zis: "S se aduc aici toi împreun, ca s-i vad unul altuia chinul;îns cei pregtii acum spre chin, s fie adusi goi, numai prile lor de jos s fie

acoperite". Atunci Comentarisie a zis ctre împrat: "Acei care au fost chinuii maiînainte, nu mai pot fi adui acum la întrebare. Numai Adrian singur s se duc, pentru c el este nou i sntos cu trupul i poate suferi toate chinurile, iar celorlalile-au putrezit trupurile i oasele lor se vd prin rni. De vor începe iari a-i chinui,atunci îndat vor muri, fr s mai sufere chinurile care li s-au pregtit lor. Noi nuvoim ca ei s moar cu moarte scurt, ca i cum ar fi greit puin, ci s li se mailase puin vreme pân ce se vor însntoi, ca astfel trupurile lor s poat s sufereiari chinuri pentru frdelegile lor".

Atunci împratul a poruncit ca pe Adrian singur s-l aduc la chin gol, numai

prile de jos s-i fie acoperite. Când slujitorii l-au dezbrcat i inc i uneltele dechin i le-a dat în mâinile lui, sfinii mucenici au zis: "Fericit eti, Adriane, cte-ai învrednicit a-i duce crucea ta i a urma pe Hristos. Deci, vezi s nu te

înfricoezi i s te intorci înapoi, c-i vei pierde rsplata ta. Pzete-te cadiavolul s nu fure comoara ta. Nu te teme de chinurile cele vzute, ci cautspre rspltirile cele ateptate; deci, apropie-te cu indrzneal i ruineaz pechinuitor. S tii c nu sunt vrednice ptimirile vremii de acum, fa de slavacare are s se arate întru noi i pe care ateptm s o cîtigm cu darulDomnului".

Asemenea i fericita Natalia a zis ctre dânsul: "Domnul meu, s-i adâncetimintea ctre Dumnezeu i de nimic s nu se înfricoeze inima ta. Ostenealaeste puin, iar odihna este fr de sfârit. Scurt este ptimirea, iar slava ceamuceniceasc este venic. Puin vei suferi durerile i degrab cu îngerii te veibucura. Dac ai slujit pmântescului împrat, te-ai luptat pentru puina leafi nu i-ai cruat sntatea ta, îndrznind la rzboaie; iar acum cu mult



brbie i se cade s suferi toate chinurile i s mori pentru Împratul ceresc,cu Care singur ai s împrteti".

Deci, Adrian fiind dus înaintea pgânului chinuitor, împratul Maximian a cutatspre dânsul i a zis: "Tot mai petreci în nebunia ta i voieti ca ru s te lipseti deviaa aceasta?" Adrian a rspuns: "i-am spus c n-am înnebunit, ci mai mult m-am îneleptit i sunt gata ca în viaa aceasta s mor". Dar împratul i-a zis:"Nu aduci înc jertf i nu te închini zeilor, precum eu i toi cei cu mine neînchinm lor i le aducem jertfe?" Adrian a rspuns: "Nebunule, singur rtcind,

pentru ce i pe alii îi aduci în aceeai rtcire?" Dar nu numai pe tine singur teduci la pierzare, ci i pe tot poporul care te ascult pe tine, în aceeai pierzare il tragi, sftuindu-l i silindu-l s se închine zeilor celor cioplii i fr de suflet i

prsind pe Dumnezeul cel adevrat, Care a fcut cerul i pmântul". Împratula zis: "Oare i se pare c zeii notri sunt mici, când ei sunt mari?" Adrian a

rspuns: "Eu nu-i numesc pe ei nici mici, nici mari, de vreme ce nu sunt nimic".

Atunci chinuitorul, mâniindu-se, a poruncit s-l bat cumplit cu toiege. Când aauzit fericita Natalia c au început a-l bate pe brbatul ei, îndat a spus sfinilor mucenici, zicând: "Iat, domnul meu a început a ptimi". Atunci sfinii îndats-au întins la rugciune ctre Dumnezeu pentru dânsul, ca El s-l întreasc

în chinuri. Chinuitorul poruncea celor ce-l bteau: "Zicei-i lui: Nu huli pe zei".Mucenicul, fiind btut, zicea ctre împrat: "Dac eu sunt chinuit astfel, chulesc pe zeii care nu sunt zei, apoi ce fel de chinuire vei suferi tu, hulind pe

Dumnezeul cel viu i adevrat?" Împratul a zis: "Nite cuvinte ca acestea ai

învat de la cei amgitori?" Mucenicul a rspuns: "Pentru ce numeti amgitori pe povuitorii spre mântuire i pe conductorii spre via venic? Voi mai alessuntei amgitori, fiindc amgii pe oameni spre pierzare". Maximian,mâniindu-se, a poruncit la patru slujitori puternici ca s-l bat cu pari. Adrian,

fiind btut, zicea: "O, chinuitorule, pe cât mai multe chinuri îmi vei afla mie, peatât îmi vei fi mijlocitor de cununi mai frumoase".

Fericita Natalia spunea sfinilor mucenici toate cuvintele câte le zicea împratul icâte rspundea Adrian. Muncitorul a zis: "Mcar acum cru-i tinereile tale i

mrturisete pe zei. Pentru ce voieti a muri de bunvoie aa, în deert? M jur pemarii zei c m doare inima foarte mult pentru tine, vzându-te c te chinuieti i-i pierzi frumuseile tale". Mucenicul a rspuns: "M crui pe mine, ca s pier cutotul?" Muncitorul a zis: "Mrturisete pe zei ca s te miluiasc pe tine i iari tevei rândui în cinstea ta cea dintâi. Nu i se cade ie s fii asemenea cu aceia care aufost cu tine în legturi, cci tu eti de neam bun, fiu de prini cinstii; dei etitânr, eti vrednic de mare cinste. Dar cei legai sunt de neam prost, nebuni i



necunosctori". Mucenicul a rspuns: "Te tiu pe tine c-mi tii neamul i patria,dar, de ai fi tiut neamul acelor sfini i patria lor cea bogat, pe care ei oateapt, tu mai întâi ai cdea la picioarele lor i i-ai ruga s se roage pentrutine, i cu mâinile tale ai sfrîma zeii cei fr de suflet". Atunci muncitorul,iuindu-se mai mult, a poruncit celor patru ostai puternici, s-l bat pe mucenic

peste pântece. Deci, sfântul a fost btut pân ce i s-a deschis pântecele i au începuta-i iei mruntaiele. Muncitorul, vzând acest lucru, a poruncit s înceteze de a-l

bate.

Fericitul era tânr cu vârsta, având numai douzeci i opt de ani. Împratul azis ctre dânsul: "Vezi cum te cru pe tine? Deci, mcar cu cuvântul cheam pe zei,ca îndat ii vor fi milostivi; iar eu voi chema pe doctori, ca s-i tmduiesc rnilei astzi vei fi cu mine în palatul împrtesc". Mucenicul a rspuns: " Dei îmi

fgduieti mie îngrijire de doctori i cinste în palatul tu, i îmi spui de zeii ti

c-mi vor fi milostivi, îns eu voiesc ca singuri ei cu gura lor s-mi spun cevoiesc s-mi dea i ce facere de bine îmi fgduiesc. Când voi auzi din gura lor cuvântul, atunci le voi aduce lor jertf i m voi închina precum voieti". Împratul a zis: "Ei nu pot s vorbeasc".

Mucenicul a zis: "Dac nu pot s vorbeasc, atunci pentru ce s m închin lor, fiind mui i fr suflet?" Împratul, mâniindu-se i iuindu-se, a poruncit s legeiari pe mucenic cu ceilali legai i s-l duc în temni, hotrând ziua în carevoia s-i mai scoat înc la întrebare. Ostaii luând pe sfintii mucenici, pe unii i-autârât, pe alii i-au dus în crue, fiind foarte slabi de durerile trupeti i neputând s

mearg. Astfel a fost dus Sfântul Adrian în temni, care a primit iari pe legaiilui Hristos.

Fericita Natalia, întrind pe Adrian i punând mâna sa pe grumajii lui, îlmângiia i îi zicea: "Fericit eti, domnul meu, c te-ai învrednicit priisfinilor mucenici. Fericit eti, lumina ochilor mei, c ptimeti pentru Cel ce aptimit pentru tine. Iat, te duci s vezi slava Lui i s fii prta aceleia; c celce se împrtete patimilor Lui, va fi prta i slavei Aceluia". Natalia,zicându-i aceasta, îi tergea sângele i îi ungea cu el trupul su, iar sfinii

mucenici se bucurau foarte mult de vitejeasca rbdare a lui Adrian i, apropiindu-se, îl srutau, zicându-i: "Pace ie, frate!" Iar cei ce nu puteau s umble de rni,zcând aruncai, aceia, târându-se pe pmânt, se apropiau de dânsul ca s-l mângîiei toi ziceau ctre el: "Bucur-te în Domnul, iubite frate, cci numele tu estescris cu robii cei desvârii ai lui Dumnezeu". S fântul Adrian a rspuns:"Bucurai-v i voi, robii lui Hristos, cci osteneala voastr pentru mine estecununa voastr. Rugai-v Domnului pentru mine ca s m întreasc, fiindu-



mi trupul foarte slbit, ca vrjmaul diavol s nu poat nimic i s nu se scoaleîmpotriva mea".

Sfinii i-au zis: "Ndjduiete spre Domnul, c nu te va birui pe tine satana.Ptimirea ta l-a gonit departe, dei noi la început ne temeam pentru tine,gândind la neputina cea omeneasc din tine; dar acum ai covârit firea ceaomeneasc prin rbdarea cea tare. De acum nu ne mai îndoim de tine icredem în ajutorul lui Dumnezeu, cci de acum nimic nu va mai sporivrjmaul asupra ta; deci, nu te teme, Hristos este cu tine, El este Cel cebiruiete pe vrjma". Cu Sfânta Natalia erau i alte femei dreptcredincioase,care slujeau sfinilor, tmâduindu-le rnile i legându-le cu fee. Ele ii împreauîntre ele pe sfinii mucenici, ca fiecare s fac slujirea celui al su.

Pgânul împrat, întiinîndu-se despre aceea c multe femei credincioase merg la

temni, c fac slujb celor legai i pun tmduiri pe rnile lor, a oprit s se maifac aceasta. El a poruncit s nu lase nici o femeie în temni la cei legai. Deaceea, Sfânta Natalia, vzând c nu este cu putin femeilor s mearg lamucenici, i-a tuns prul capului i s-a îmbrcat în haine brbteti. Dupsvârirea slujbei, ezând la picioarele lui Adrian, zicea: "Domnul meu, mrog ie, adu-i aminte de însoirea noastr, de aceast zbovire a mea de fa

în ptimirea ta, i de dorina ta de cununi. Roag-te Domnului nostru IisusHristos, ca, împreun cu tine, s m ia i pe mine; i, precum am fost înaceast via plin de primejdii i de pcate, tot aa s petrecem nedesprii

în viaa cea fericit. M rog ie, domnul meu, când vei sta înaintea lui Hristos,

mai întâi s-I faci aceast rugciune pentru mine; pentru c tiu c toate celece le vei cere de la El, Domnul îi va da ie, c iubete rugciunea ta i esteprimit cererea ta. tii pgântatea acestor ceteni i împrteasca lornedumerire, pentru aceea m tem ca nu cumva s m sileasc pe mine a luaun alt brbat necurat i închintor de idoli; i astfel patul tu se va întina i seva necinsti sfânta noastr însoire. M rog, pzete pe soia ta, precum învaapostolul. D-mi plata aceasta a întregii mele înelepciuni, ca s m sfâresccu tine".

Astfel grind ea, s-a sculat i iari a slujit sfinilor, hrnindu-i, adpându-i icurind rnile lor, le lega. Întiinindu-se i celelalte femei binecredincioase, c Natalia slujete sfinilor în chip brbtesc, au fcut i ele asemenea, adic s-au tunsi s-au îmbrcat brbtete i, întrând în temni, slujeau sfinilor ca i mai înainte.Deci, nu i s-a tinuit nimic pgînului împrat despre ceea ce fceau femeile; cci s-a întiinat de aceasta, c legaii au slbit cu totul, putrezindu-le rnile i suntaproape de moarte. Atunci a poruncit s aduc în temni la dânii o nicoval i un



ciocan de fier, cu care s le sfrîme fluierele i mâinile, pentru c zicea: "S numoar cu moartea de obte a tuturor oamenilor, ci cu moarte silnic". Aducânducigaii slujitori ai muncitorilor, nicovala i ciocanul în temni i vzându-le

Natalia, a cunoscut ce se va face cu ele; deci, i-a întâmpinat, rugându-i s înceapde la Adrian, de team ca nu cumva s se înfricoeze brbatul ei, vzând o chinuireaa de cumplit i sfâritul celorlali mucenici.

Ucigaii au ascultat-o i s-au apropiat mai întâi de Adrian, iar ea, ridicând picioarele brbatului su, le-a întins pe nicoval. Chinuitorii, lovindu-l tare cuciocanul, i-au sfrâmat fluierele picioarelor. Atunci fericita Natalia a zis ctremucenic: "M rog ie, domnul meu i robul lui Hristos, întinde mâna cât maieti înc în via, ca s-o sfrâme cu voia ta, pentru ca s fii întocmai cu ceilalimucenici, cci ei au ptimit mai mult decât tine". Sfântul Adrian, întinzândmâna spre ea, Natalia i-a întins-o spre nicoval, iar ucigaul, lovind-o cu trie, i-a

rupt-o. Deci, S fântul Adrian îndat din acea mare durere i-a dat sufletul înmâinile lui Dumnezeu. Astfel omorând ucigaii pe Sfântul Adrian, au mers cunicovala i ciocanul la ceilali mucenici, iar ei singuri îi întindeau picioarele imâinile pe nicoval, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, primete sufletelenoastre!" Astfel, suferind sfrâmarea mdularelor, i-au dat sufletele în mâinileDomnului.

Dup aceea, necuratul împrat a poruncit ca trupurile mucenicilor s le dea focului,zicând ca nu cumva s vin galileenii, s le ia. Auzind Sfânta Natalia de aceast

porunc, a aruncat în tain mâna brbatului ei, ascunzând-o ca s nu fie aruncat în

foc. Slujitorii tiranului, arzând cuptorul, scoteau trupurile sfinilor din temni i leduceau la cuptor, iar Sfânta Natalia i celelalte cinstite i binecuvântate femei,sângele cel ce pica din trupurile muceniceti îl luau în hainele lor cele de mult pre,ungându-i trupurile cu el. Hainele acelor slujitori, care erau stropite cu sângelemucenicilor, le-au cumprat pentru ele cu aur i argint. Aruncând trupurilemuceniceti în cuptor, femeile acelea au strigat cu lacrimi: "Pomenii-ne i pe noiîntru odihna voastr". Sfânta Natalia s-a pornit spre gura cuptorului, vrând s searunce în foc, ca s fie ars împreun cu brbatul su, dar a fost oprit. Deci, îndatau tunat tunete mari, încât toat cetatea s-a cutremurat, s-au fcut fulgere

înfricoate i s-a vrsat o ploaie mare, de s-au umplut toate locurile cu ap,asemenea i cuptorul s-a stins, umplindu-se cu ap. Toat cetatea înota ca într-un potop; iar pgânii slujitori, vzând frica aceea, au fugit. Alii, czând cu faa în jos,au murit, pentru c i-au ucis trsnetele.

Credincioii brbai ce se întâmplaser sa fie acolo cu S fânta Natalia i cucelelalte femei, dup fuga chinuitorilor, au luat din cuptor trupurile sfinilor



mucenici întregi i nevtmate, încât nici de prul lor nu se atinsese focul. Un brbat oarecare dreptcredincios i cu femeia sa, czând, au inceput a ruga pe Natalia i pe ceilali, zicând: "Noi petrecem la un loc ascuns dinaintea cetii; deci,nemaiputând suferi pgântatea i vrsrile de sânge pe care pgânul împrat leface în cetate, voim acum ca, lsându-ne locul nostru, s ne ducem la Vizantia.Dai-ne nou trupurile sfinilor mucenici, s le punem în corabie, ca s le ducem deaici i, acolo petrecând, le vom pzi pân ce va pieri necuratul chinuitor Maximian.Dup pierzarea aceluia, iarai aici - de ne vom afla printre cei vii -, ne vomîntoarce, ca aici s fie cinstite de toi. Dac vor rmâne aici, împratul iar va

porunci s le ard, i v vei face vânztori de trupurile sfinilor, trupuri pe careDumnezeu le-a ferit de foc". Cuvintele brbatului aceluia au plcut frailor care audus trupurile mucenicilor în corabie; deci, au pornit spre Vizantia, având vântulspre înotare cu bun sporire.

Sfânta Natalia a rmas în casa sa, având mâna iubitului ei brbat, SfântulAdrian, pe care, ungând-o cu mir i învelind-o cu porfir, a pus-o la cptâiulpatului su, netiind nimeni din cas. Dup câteva zile, un brbat cinstit din aceacetate, cu dregtoria tribun, a voit s ia de femeie pe Natalia, pentru c era de neam

bun, bogat i frumoas la fa ca o fat tânr. Apropiindu-se de împrat, l-a rugats-i porunceasc s-i ia în însoire pe femeia lui Adrian. Împratul nu l-a oprit, cas-i fie dup cerere. Tribunul îndat a trimis la Natalia nite femei cinstite ca s-izic de însoire. Sfânta Natalia a rspuns femeilor ce veniser la ea: "Bucuroassunt de vestea aceasta, i cine mi-ar fi dat mie ca s m cstoresc cu un brbat caacela, îns v rog s m lsai trei zile ca s m gtesc, pentru c nu m-am ateptatca atât de iute s m ia cineva de soie". Acestea le gria fericita Natalia, dar cumintea se gândea ca s fug acolo unde sunt duse trupurile sfinilor.

Astfel a eliberat pe femeile trimise de tribun. Ea a intrat în cmara unde eramâna Sfântului Adrian i, czând cu faa la pmânt, a plâns, zicând ctreDomnul: "Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor scârbii, Cel ce etiaproape de cei zdrobii cu inima, caut spre mine, roaba Ta, i nu lsa s sespurce patul mucenicului Tu, Adrian. Nu uita, Stpâne, ptimirile robuluiTu, pe care le-a rbdat pentru numele Tu cel sfânt. Milostive Doamne,

adui aminte de zdrobirea fluierelor lui i de tierea mâinilor. Asemenea i deale celorlali robi ai Ti, care au rbdat pentru Tine, s nu le fie în zadarptimirile cele dureroase, ci miluiete-m pe mine pentru aceia. Scoate-m dela împreuna-vieuire cu vrjmaii Ti, Tu, Care ai izbvit din foc pe sfiniiTi, i izbvete-m de ateptarea omului cel necurat".



Rugându-se aa, sfânta a adormit de mult mâhnire i, dormind uor, iat în visi-a stat ei de fa unul din acei sfini mucenici, zicându-i: "Pace ie, Natalie,roaba lui Hristos! Indrznete, c nu te-a trecut Dumnezeu cu vederea, nici noi n-am uitat ostenelile tale, pe care le-ai suferit slujindu-ne nou pe când eram în

legturi, ci, stând înaintea feei lui Hristos, L-am rugat pe El s-i porunceascs vii degrab la noi". Fericita Natalia a zis ctre dânsul: " S pune-mi mie, sfintemucenice, oare Adrian, stpânul meu, a stat cu voi înaintea Domnului Hristos?"

Mucenicul a rspuns: "El a stat mai înainte de noi înaintea stpânului. Iar tu,sculându-te, nu zbovi, ci intr în corabie i mergi la locul acela unde sunt trupurile noastre; pentru c acolo te va cerceta Domnul i te va aduce la noi". Sfânta Natalia, deteptându-se din somn, îndat a lsat toate i, luînd numaimâna Sfântului Adrian, a ieit din cas, a mers la malul mrii unde a gsit ocorabie, ca i cum o atepta, i cu aceea a mers la Vizantia. Intrând întrânsa, avzut în ea brbai i femei, toi fiind cretini, care fugeau de chinuirea pgânului

împrat Maximian, i astfel a preamrit pe Dumnezeu, pornind în cale.

Tribunul, întiinindu-se de plecarea Nataliei, a cerut de la împrat ostai în ajutor i, ezând în alt corabie, a plecat dup dânsa. Plutind el ca la o mie de stadii, s-aridicat pe mare un vânt puternic, încât a întors corabia tribunului înapoi i aaruncat-o iari pe acelai mal de unde a plecat, nu fr vtmare, pentru c mulidin cei de pe corabie s-au înecat în valuri. Iar corabia cretineasc, în care eraSfânta Natalia, a plutit în calea sa fr primejdie. La miezul nopii, s-a artat duhulvrjmaului împotriva lor, ca i cum venea în corabie din partea rsritului, prândc are cu sine oameni cltori, i a zis corabierilor celor cretineti, ca printr-unglas de cârmaci: "De unde venii i unde mergei?" Acetia au rspuns: "Venim din

Nicomidia i mergem în Vizantia". Vrjmaul le-a zis: "Ai rtcit din calea ceadreapt, întoarcei corabia spre partea stâng". Duhul cel necurat, zicând aceasta,voia s-i amgeasc, s-i duc în rtcire i s-i înece. Cretinii, crezând minciunai socotindu-i pe ei c sunt corabieri de la rsrit, au început a îndrepta pânzele icorabia spre stânga, dar îndat li s-a artat Sfântul Mucenic Adrian, strlucindca o lumin, i a strigat cu glas mare, zicând: "S mergei înainte pe calea pecare ai început i s nu ascultai glasul dumanului, care v meteugetepierzarea cu vicleug".

Zicând aceasta, mucenicul se vedea c merge înaintea corabiei pe ap, iar duhuldiavolului s-a stins cu corabia cea inchipuit. Fericita Natalia, sculindu-se, avzut pe Sfântul Adrian mergând înaintea corabiei, i s-a bucurat foarte multi a strigat, zicând: "Iat, domnul meu!" Atunci îndat sfântul s-a fcutnevzut. Vântul le sufla cu bun sporire, astfel c au ajuns în Vizantia mai înaintede a se lumina de ziu. Deci, s-au oprit la malul unde era biserica, în care se



puseser trupurile sfinilor mucenici, i au ieit pe uscat cu bucurie. Sfânta Natalia,mergând la trupurile sfinilor mucenici, s-a veselit cu duhul; deci, czând la dâniii srutându-i, vrsa lacrimi de bucurie. Apoi, lipind mâna Sfântului Adrian detrupul lui i plecându-i genunchii, s-a rugat mult.

Sculându-se dup mult rugciune, a srutat pe fraii i pe surorile care se aflau înacel loc, cci se adunaser acolo muli credincioi. Aceia au primit-o pe ea cu

bucurie i, ducând-o în casa cea dinuntru, au rugat-o s se odihneasc puin, cci ovzuser pe ea foarte ostenit de acea cltorie pe mare. Ea odihnindu-se, i s-aartat în vis Sfântul Mucenic Adrian, zicându-i: "Bine ai venit aici, roaba luiHristos i fiica mucenicilor. Vino de acum la odihna cea pregtit ie deDomnul! Vino i-i primete rspltirea cea cuvenit ie!" Ea, deteptându-sedin vedenia aceea, a spus frailor i surorilor ceea ce a vzut i a auzit, i i-arugat s se roage pentru dânsa. Dup aceasta, iari i s-au închis ochii i a

adormit. Dup un ceas, fraii au mers ca s-o detepte i au gsit-o sfârit; cci sfântul ei suflet se dusese la Domnul în odihna cea venic.

Astfel, degrab dup svârirea ptimirii sfinilor mucenici, i-a sfârit i Sfânta Natalia alergarea sa cea muceniceasc, dei fr de vrsarea sângelui; pentru c a ptimit mult, slujind sfinilor mucenici în legturi i privind la ptimirea lor, fugindînc din cas i din patria sa pentru întreaga înelepciune. Ea a stat în ceatamucenicilor înaintea lui Hristos, Mântuitorul nostru, Cruia împreun cu Tatl i cu S fântul Duh se cuvine cinstea i slava, acum i pururea i în vecii vecilor.

Amin.



Sfinii Adrian i Natalia i sensul adevrat al tainei nunii

Astzi sunt prznuii Sfinii Mucenici cstorii Adrian i Natalia, o întruparedesvârit a sensului adevrat al familiei cretine, pe care astzi nu-l mai tienimeni, în care astzi aproape nimeni (nici dintre cei aa-numii ³credincioi

practicani´) nu mai crede. Nimeni nu mai crede c sensul unirii în Hristos cupersoana iubit nu este s fii fericit în lumea aceasta, nu este s scapi desingurtate cu orice pre, nu este s ai un ³alibi´ perfect pentru orice



compromis cu lumea i lumescul ³pentru « siguran i bunstarea materiala familiei´, nu este s te rsfei i s te scalzi în desftri fr mustrri decontiin (c« deh, sunt permise i la urma-urmei, nu suntem clugri, decisuntem dispensai de a tri prea duhovnicete), nu este s-i faci idol i scop însine din iubirea fireasc i din persoan iubit i nu este nici mcar s aineaprat copii, dac Dumnezeu nu îngduie sau nu binevoiete aceasta!Sensul adevrat al unirii în Taina Nunii este Încununarea vieii prinimpreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al însoirii cretine este redat de cântarea aceea dureros defrumoas din Slujba Tainei Cununiei:

³Sfinilor Mucenici, care bine v-ai nevoit, rugai-v Domnului s semântuiasc sufletele noastre!³.

Nu sunt invocai atunci, în Taina Cununiei, ali sfini decât Mucenicii, iar ³dânsul´duhovnicesc al mirilor, cu naii i cu preoii se face în acest timp în jurul SfinteiEvanghelii i al Sfintei Cruci, artând care trebuie s fie Centrul vieii familieicretine.

Nu a contat pentru Sfinii Adrian i Natalia c erau de abia un an i olun cstorii!Nu a contat c erau tineri i cu o via înainte!Nu a contat c nu ³se împliniser´ ca familie prin dobândirea vreunui

prunc!Nu a contat c se iubeau foarte mult unul pe altul!Ce a contat pentru ei în ceasul prigoanei? Un singur ³lucru´: HRI S TO S !

Pentru El au jertfit, adic i-au încununat i i-au împlinit cu adevrat i în mod desvârit dragostea lor! L-au iubit pe Hristos mai presus de orice! i nu erausupra-oameni, nu erau ³predestinai´ s fie sfini!

Erau oameni obinuii, la fel ca i noi, cu nimic mai presus de firea omeneasc.

Nu aleseser pustnicia sau clugria. Au ales viaa în lume, dar fr s aleagviaa lumeasc! Dar ce aveau atunci care s le dea atâta putere s sacrifice

TOTUL? Cum au putut?

Aproape ³simplu´, am putea spune: au crezut cu adevrat în Hristos i au împlinit efectiv prima i cea mai important porunc: ³ S iubeti pe Domnul

Dumnezeu din toat inima ta, din tot sufletul tu, din toat puterea ta i din tot



cugetul tu´. Astzi oamenii au uitat totalmente de aceast prim porunc, de parc ea ar fi« ultima! Astzi a-L iubi pe Hristos mai mult ca orice i a fi dispus s jertfeti totul

pentru El este calificat drept ³habotnicie´ i este echivalat cu o grav

scrânteal. Astzi ³iubirea´ este zeul/idolul nostru, dar nu Dumnezeu-Iubirea, ci

³iubirea´ umanist, acea ³iubire´ prea-omeneasc, acea iubire care s nefac fericii în aceast lume a pcatului i pentru care credem c i numelelui Dumnezeu poate fi folosit ca justificare pentru toate blcelile iamgirile noastre.

A vrea s fii un om duhovnicesc, ca i cretin cstorit i vieuitor în lume este

astzi aproape ³interzis´.

S citim mai întâi din Sinaxarul online viaa lor rezumat i vom continua apoimeditaia noastr la acest exemplu fabulos de « normalitate cretineasc!:

³Mucenicul Adrian i soia lui Natalia au trit în cetatea Nicomidiei, pe

vremea împriei lui Maximian. Iar la a doua înconjurare ce a fcut Maximian

prin împria sa, prigonind pe cretini, a prins 23 de brbai cretini care erau

ascuni prin peteri, i au fost dai la multe chinuri. Pe acetia, mai înainte de a

mrturisi, i-a întrebat Adrian: ³Pentru ce, frailor, rbdai aceste nesuferite i grele chinuri?´ i, rspunzând, ei ziser: ³Pentru ca s dobândim buntile

cele ce sunt gtite de la Dumnezeu, celor ce ptimesc pentru Dânsul, pe care nici

auzul nu poate s le aud nici cuvântul s le povesteasc´. Acestea auzindu-le

Fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeiescul Dar, a zis scriitorilor s-i scrie

i numele lui cu cretinii, c bucuros moare i el cu dânii. Deci scriindu-l aceia

i pe dânsul, îl bgar în fiare i la închisoare. Acest lucru aflându-l Natalia,

femeia lui, i gândind cum c poate a fost prins pentru altceva, i îngrijindu-se

foarte suspina i plângea. Dar fiind întiinat c pentru Hristos l-au pus în

legturi i în temni, îndat îmbrcându-se în haine luminoase a alergat la

temni. i intrând înuntru îl înva s stea neclintit la chinuri, i ruga pe

sfinii cei ce erau împreun legai cu dânsul s se roage pentru el. Atunci prin

sftuirea mucenicului Adrian se întoarse Natalia la casa ei.



Deci fiind adus sfântul la împratul i mrturisind pe Hristos c este

Dumnezeu adevrat, îl puser cu faa în jos i-l btur cu toiege. Apoi,

întorcându-l cu faa în sus, a fost btut i peste pântece, încât i se vedeau i

mruntaiele. Mucenicul când ptimea acestea era de 28 de ani. Dup aceea lui i

celorlali sfini li s-au tiat mâinile i picioarele. Apoi dându-i sfinii sfâritul, i urmând a li se mistui trupurile lor în foc, Natalia a bgat mâna S fântului Adrian

în sânul ei i urma mergând dup sfintele moate i strângea sângele ce pica de

la dânii i se ungea cu el. Apoi fiind stins focul de o ploaie mare i grea, un om

credincios, anume Eusebie, luând moatele sfinilor i punându-le într-un caic

mic, le-a dus la Arghiropoli i le-a aezat aproape de Bizan. Acolo mergând mai

pe urm Natalia, i-a dat sufletul la Dumnezeu i a fost îngropat lâng

moatele cele muceniceti´.

Dac eroismul Sfântului Mucenic Adrian poate fi mai uor de îneles i întâlnim înfiecare zi în Calendar sfini care au ptimit la fel ca el (ceea ce pentru noi oricum

pare de neînchipuit), mucenicia nesângeroas a Nataliei este excepional i a zice

c este mult mai mare decât a lui Adrian. De aceea nu trebuie s ne mire faptul cSfânta Natalia este numit i ea muceni, cu toate c nu a avut sfârit mucenicesc!

Dar s ne gândim: care femeie, slab i miloas prin fire îi depete iubirea i mila fireasc, de soul ei iubit i fa de« ea însi, pân la urm i are tria nunumai s priveasc torturile îngrozitoare i moartea în chinuri a omului ei cel mai drag, ci chiar s se duc ³s-l învee s stea neclintit la chinuri³?!



Natalia pare exact opusul soiei Dreptului Iov. În timp ce aceea îl înva pe Iov celgreu încercat s huleasc pe Dumnezeu, ³ca s se uureze´, ³ca s se descarce´(cum am zice astzi), aceasta nu gândea nici drcete (s huleasc), dar nici mcar firete. Nu sta s se gândeasc s-i crue cumva suferina, sau s se gândeasc laea, c rmâne singur i, la o adic ± nu-i aa? ± la ce bun s mori ca prostul închinuri groaznice, când te poi bucura de tineree, de via, de iubire« când ai doar 28 de ani i o soie frumoas, i toat viaa înainte s te bucuri de ea« i, oare, nue chiar pcat s-i lai femeia pe drumuri, fr sprijin« N-a zis nici: ³oamenisuntem´ cu toii, nu îngeri, iar ca oameni trebuie s ne trim viaa« Doar n-otrebui acum ca toi s fim sfini« S-i lsm pe alii s fie sfini, dac in neaprat,iar noi s ne trim frumos viaa de familie, pe care abia am început-o, s facemcopii, s ne bucurm«³), ci a clcat în picioare prin credina ei fierbinte iadevrat orice patim omeneasc. A fost mai presus i decât Petru cel dinaintede Î nviere, care voia s-L opreasc de la Cruce, prin comptimirea lui, pe

Mântuitor, i care pentru aceasta a fost aspru mustrat de Hristos: ³Mergi înapoia mea, S atano, sminteal îmi eti! C nu cugei pe cele ale lui Dumnezeu,ci pe cele ale oamenilor!³.

Sfânta Mucenia Natalia a trit ³pe viu´ i a dat ³carne´ prin exemplul ei acestuicuvânt: ³Cel care iubete pe so sau soie mai mult decât pe Mine nu e vrednic de

Mine³. În timp ce noi punem orice, i în primul rând pe noi înine, mai presus deHristos« i adesea nu ne ruinm s ne folosim chiar de invocarea cuvintelor Lui(tâlcuite strâmb, dup bunul nostru plac, ca i cum Evanghelia ne-a fost dat spre ane îndrepti prin ea patimile) pentru a ne justifica egoismul, laitatea, iubirea de

plceri, necredina, apostazia« Pentru a ne confirma în patimile i încomplcerile noastre i a ne sluji închipuirii c, dac trim viaa de familie i viaa în lume, avem dreptul s lsm pe Hristos undeva de(o)parte, iar noi« sne trim viaa! Când Hristos ar trebui s ne fie S INGURUL nostru sens, atât

pentru csnicia i cât pentru toat existena noastr!

De aceea S finii Adrian i Natalia ne sunt nu numai pild, ci i ruinare pentrulipsa noastr de credin i de iubire adevrat de Dumnezeu. Nu pentru c³suntem oameni´ nu putem i noi nici mcar a suta parte din cât au putut ei, ci

pentru c nu suntem« cretini adevrai«:( Dar s ne rugm S finilor Mucenici s ne învee s fim!Sfinii Adrian i Natalia s ocroteasc i s binecuvânteze, întrind pe caleamrturisirii pe toi fraii notri cstorii i pe toi cei care le poart numele!





Sfinii i drepii dumnezeieti prini Ioachim i Ana - ocrotitoriifamiliilor cretine (9 septembrie)

Acatistul Sfinilor i Drepilor Dumnezeieti Prini Ioachim i AnaRugciunile începtoare



Împrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevrului, care pretutindenea eti i toate

le împlineti, Vistierul buntilor i Dttorule de via, vino i Te slluieteîntru noi i ne curete pe noi de toat întinciunea i mântuiete, Bunule, sufletelenoastre.





Preasfânt Treime, miluiete-ne pe noi, Doamne, curete pcatele noastre.Stpâne, iart frdelegile noastre. Sfinte, cerceteaz i vindec neputinelenoastre, pentru numele Tu.






Doamne, miluiete-ne pe noi, c întru Tine am ndjduit; nu te mânia pe noi foarte,nici pomeni frdelegile noastre, ci caut i acum ca un milostiv i ne izbvete penoi de vrjmaii notri, c Tu eti Dumnezeul nostru i noi suntem poporul Tu,toi lucrul mâinilor Tale i numele Tu chemm.


Ua milostivirii deschide-o nou, binecuvântat Nsctoare de Dumnezeu,Fecioar, ca s nu pierim cei ce ndjduim întru tine, ci s ne mântuim prin tine dinnevoi, cci tu eti mântuirea neamului cretinesc.



Apoi Simbolul Credinei:Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatl Atoiitorul,Fctorul cerului i al pmântului, al tuturor vzutelor i nevzutelor.

i întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,Unul-Nscut, Care din Tatl S-a nscut, mai înainte de toi vecii.Lumin din Lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat,

Nscut, nu fcut, Cel de o fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut.Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mântuireS-a pogorât din cerurii S-a întrupat de la Duhul Sfânt i din Maria Fecioarai S-a fcut om.

i S-a rstignit pentru noi în zilele lui Poniu Pilat,i a ptimit i S-a îngropat.i a înviat a treia zi dup Scripturi .i S-a suit la ceruri i ade de-a dreapta Tatlui.i iarai va s vin cu slav, s judece viii i morii,A crui Împrie nu va avea sfârit.i întru Duhul Sfânt, Domnul de via Fctorul,Care din Tatl purcede,Cel ce împreun cu Tatl i cu Fiul Este închinat i slvit,Care a grit prin prooroci.Întru-una Sfânt Soborniceasc i apostoleasc Biseric,Mrturisesc un botez întru iertarea pcatelor,Atept învierea morilor i viaa veacului ce va s fie.

Amin !Psalmul 50

Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta, i dup mulimea îndurrilor

Tale, terge frdelegea mea. Mai vârtos m spal de frdelegea mea, i de pcatul meu m curete. C frdelegea mea eu o cunosc, i pcatul meuînaintea mea este pururea. ie Unuia am greit, i ru înaintea Ta am fcut, aaîncât drept eti Tu întru cuvintele Tale i biruitor când vei judeca Tu. C iatîntru frdelegi m-am zmislit i în pcate m-a nscut maica mea. C iatadevrul ai iubit, cele neartate i cele ascunse ale înelepciunii Tale mi-ai artat mie. S tropi-m-vei cu isop i m voi curi, spla-m-vei i mai vârtos decât



zpada m voi albi. Auzului meu vei da bucurie i veselie; bucura-se-vor oaselemele cele smerite. Î ntoarce faa Ta de ctre pcatele mele, i toate frdelegilemele terge-le. Inim curat zidete întru mine, Dumnezeule, i Duh drept înnoiete întru cele dinluntru ale mele. Nu m lepda de la faa Ta, i Duhul

Tau cel S fânt nu-L lua de la mine. D-mi mie bucuria mntuirii Tale, i cu Duhstpânitor m întareste. Î nva-voi pe cei fr de lege cile Tale, i cei

necredincioi la Tine se vor întoarce. Izbvete-m de vrsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptateaTa. Doamne, buzele mele vei deschide i gura mea va vesti lauda Ta. C de-ai fi voit jertf, i-a fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu,duhul umilit; inima înfrânt i smerit Dumnezeu nu o va urgisi. F bine,

Doamne, întru bunvoirea Ta, S ionului, i s se zideasc zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptii, prinosul i arderile de tot; atunci vor pune pealtarul Tu viei.

Condacul 1: Însoirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeietilor prini Ioachim i Ana, ca celor ce ai nscut pe Maica Vieii noastre, binecuvântat de Dumnezeu Nsctoarea iPururea Fecioara Maria, cântri de laud aducem vou noi, rugtorii votri; iar voi,ca cei ce avei îndrzneal ctre Dumnezeu, pzii-ne cu rugciunile voastre detoate primejdiile pe noi, cei ce cântm: Bucurai-v, prini de trei ori fericii!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâistttor din cer a fost trimis s spun vestirea de bucuriedreptului Ioachim, zicând: Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugciunea ta; i iat,femeia ta va nate ie o fiic de care cerul i pmântul se vor bucura, ludându-te pe tine i zicând: Bucur-te, Ioachime, mângâierea lui Adam celui czut; Bucur-te, mijlocitorul iertrii celui greit; Bucur-te, c rugciunile tale au strbtut cerurile; Bucur-te, c darul cel mai presus de lume ai dobândit; Bucur-te, c de aceasta Anei grbindu-te ai vestit;

Bucur-te, c i acesteia de asemenea i s-au descoperit; Bucur-te, lumintorul cel cu raze veselitoare; Bucur-te, aductorule de road mântuitoare; Bucur-te, c ai odrslit din seminie împrteasc; Bucur-te, c ai mrit vrednicia arhiereasc; Bucur-te, cel ce ai întrecut cu darul pe Avraam; Bucur-te, cel prin care întristarea nerodirii s-a pierdut;



Bucur-te, Ioachime, printe prea fericite!

Condacul al 2-lea Vzându-se Dreptul Ioachim defimat din pricina nerodirii, s-a deprtat în pustie,cu post i cu lacrimi rugându-se lui Dumnezeu, de la Care câtigând darul cel mai

presus de lume, s-a bucurat cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea: Sfatul cel mai înainte de veci venind s se plineasc, a fost trimis de la DumnezeuArhanghelul cel mai întâistttor s vesteasc bucurie Sfintei i Dreptei Ana,zicând: Ana, Ana, s-a auzit rugciunea ta; i iat, vei nate pe Nsctoarea deDumnezeu Maria, prin care lumea se va mântui, ludându-te pe tine i zicând:Bucur-te, Ana, ateptarea cea mult dorit de strmoaa Eva; Bucur-te, luna care ai risipit negura întristrii;

Bucur-te, grdin de Dumnezeu sdit; Bucur-te, c ai odrslit floarea cea nevetejit; Bucur-te, c de naterea ta lumea s-a bucurat; Bucur-te, c prin tine stârpiciunea s-a dezlegat; Bucur-te, ceea ce ai hrnit pe hrnitoarea Vieii; Bucur-te, mângâierea celor necjii; Bucur-te, bogia celor lipsii; Bucur-te, c prin tine s-a fcut începtur Darului; Bucur-te, c prin naterea ta s-a stins datoria pcatului;

Bucur-te, Ana, maic prealudat!

Condacul al 3-lea: Vzându-se pe sine Sfânta i Dreapta Ana întru întristarea nenaterii de prunci,

plângând cu amar în grdina sa se ruga lui Dumnezeu, zicând: Doamne al puterilor,cel ce tii ocara nerodirii, dezleag-mi stârpiciunea, c roada pântecelui meu în dar o aduc ie, ludându-Te i cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea: Alergat-a Ioachim în Ierusalim la Biserica Domnului, dup ce i-a grit lui

Arhanghelul, i aflând pe soia sa, i-a spus vestirea cea de bucurie; i au mulumitîmpreun lui Dumnezeu pentru mila aceasta, pentru care i noi îl ludm pe dânsul,zicând:Bucur-te, btrânule de Dumnezeu iubit; Bucur-te, prealudate printe al Maicii lui Dumnezeu; Bucur-te, sfenicul lui Dumnezeu cel în fapte bune îmbtrânit: Bucur-te, cel ce din coapsele tale ai îmbogit lumea;



Bucur-te, pomul psalmistului ale crui frunze nu au czut; Bucur-te, c întru tine s-a plinit proorocirea; Bucur-te, c tu pe toi prinii ai întrecut; Bucur-te, c te-ai învrednicit a fi printe Maicii lui Dumnezeu; Bucur-te, rdcina sadului celui dumnezeiesc; Bucur-te, c ai odrslit din neamul împrtesc; Bucur-te, c ai bineplcut lui Dumnezeu pe pmânt; Bucur-te, c ai împodobit Ierusalimul cel de sus cu odrasla ta;

Bucur-te, Ioachime, printe preafericite!

Condacul al 4-lea: Înelegând btrânul sfatul lui Dumnezeu pentru rscumprarea neamului omenesc,intrând în biseric împreun cu soia sa, cea de Dumnezeu înelepit iînchinându-se, a cântat laud: Aliluia!

Icosul al 4-lea: Auzind rudeniile dumnezeietilor prini c a mrit Domnul mila Sa fa de dânii,au alergat ludând într-un glas pe preaîneleapta Ana, zicând:Bucur-te, ceea ce ai prefcut în bucurie lacrimile Evei; Bucur-te, c întru naterea ta îngerii dnuiesc întru veselie; Bucur-te, corabia care pori pe porumbia în cetarea potopului; Bucur-te, mslin plin de road în casa Domnului; Bucur-te, ceea ce pori scaunul împratului; Bucur-te, c prin naterea ta se surp împria iadului; Bucur-te, arin bine roditoare; Bucur-te, hold hrnitoare a sracilor; Bucur-te, podoaba i lauda maicilor; Bucur-te, ajuttoarea i mângierea celor sterpe; Bucur-te, cmara împrtesei îngerilor; Bucur-te, vistieria mângâierii celor pctoi;

Bucur-te, Ana, maic prealudat!

Condacul al 5-lea:

Steaua cea cu strlucire dumnezeiasc rsrind din pântecele tu cel preafericit,Ana de Dumnezeu iubit, vestete bucurie la toat lumea, i pe toi îi îndeamn acânta cu un glas: Aliluia!

Icosul al 5-lea: Vzând Dumnezeu-Cuvântul zidirea Sa chinuit de tiranul diavol, i voind a-i

pregti pe pmânt cmara însufleit, pe tine, Ioachim, te-a chemat la o vrednicie



ca aceasta, ca din coapsele tale s rsar Mireasa cea preacurat; pentru aceastagrim ie:Bucur-te, sadul cretintii cel prea-strlucit; Bucur-te, începtorul darului cel prea-mrit; Bucur-te, c din smâna ta s-a lucrat cortul cel însufleit; Bucur-te, c acesta mai desftat decât cerurile s-a artat; Bucur-te, meter înelept care ai întrecut pe Solomon; Bucur-te, c fiica ta s-a fcut Biseric a lui Dumnezeu; Bucur-te, rdcina pomului vieii; Bucur-te, temelia turnului credinei; Bucur-te, râu care ai adus pe mrgritarul cel de mult pre;

Bucur-te, c pe acesta în Sfânta sfintelor l-ai pus; Bucur-te, cel ce ai primit fgduina prin arhanghel; Bucur-te, c prin aceasta s-a plinit sfatul cel mai înainte de veci;


Condacul al 6-lea: Dup zilele acelea, încredinându-se Ioachim c fgduina cea dat lui prinarhanghel s-a plinit, aducând jertf i arderi de tot, a fost binecuvântat de arhiereu,de preoi, de levii i de tot poporul c s-a învrednicit de un dar mare ca acesta iîmpreun au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea: Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc nscut-ai, Sfânt i PreafericitAna, pe prunca cea fgduit ie de la Dumnezeu, pe pururea Fecioara Maria,

pentru aceasta te ludm:Bucur-te, ceea ce ai nscut pe Împrteasa cerului; Bucur-te, lâna cea preacurat din care s-a esut cortul împratului; Bucur-te, mijlocitoarea iertrii i a darului; Bucur-te, steaua Nazaretului cea mult luminoas; Bucur-te, podoaba Bisericii cea prea-frumoas; Bucur-te, lauda patriarhilor i a drepilor; Bucur-te, maica ndejdii cretinilor;

Bucur-te, chivot purttor de tblia darului; Bucur-te, cuibul porumbiei raiului; Bucur-te, stâlpul cel neclintit al Bisericii; Bucur-te, reazemul cel nemrginit al credincioilor; Bucur-te, ceea ce ai nscut pe cea fgduit lumii;

Bucur-te, Ana, maic pururea ludat!



Condacul al 7-lea: Vrând dumnezeiasca Ana s-i plineasc fgduina, a adus pe prunca cea druitei de Dumnezeu în Biserica Domnului i în Sfânta Sfintelor a aezat-o pe ea, caziua i noaptea s cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea: Artat-a fptur nou Stpânul tuturor, din dreptul Ioachim rsrind pe înnoitoareaEvei i mielueaua cea mai înainte vestit de prooroci; pentru aceea auzi de la noiaa:Bucur-te, pstrtorul tainelor celor nespuse ale lui Dumnezeu; Bucur-te, plinitorul sfaturilor Lui celor neptrunse; Bucur-te, lucrtorul cmrii de mire celei preacurate; Bucur-te, printele miresei celei cu totul neîntinate; Bucur-te, c fiica ta a nscut pe Hristos Domnul;

Bucur-te, c tu pentru aceasta de toat lumea eti ludat; Bucur-te, plinitorule al Legii; Bucur-te, începtorule al darului; Bucur-te, grabnic ajuttor al celor neroditori; Bucur-te, clduros mijlocitor al pctoilor; Bucur-te, temelia cea neclintit a Bisericii; Bucur-te, pavza cea nebiruit a credinei;


Condacul al 8-lea:

Vzând natere din fgduina druit de Dumnezeu lui Ioachim i Anei, s neridicm mintea la cer i s cântm cu bucurie laud Celui ce a artat cele

preaslvite, zicând: Aliluia!

Icosul al 8-lea: Cu totul dup legile firii a fost naterea ta, Ana prealudat; dar fiica ta, nscând peDumnezeu-Cuvântul a rmas fecioar; pentru aceasta te ludm pe tine, zicând:Bucur-te, ceea ce ai nscut pe lauda fecioriei; Bucur-te, c prin fiica ta s-a pltit datoria strmoaei;

Bucur-te, c ai purtat în braele tale pe fiica Printelui ceresc; Bucur-te, c printr-însa s-a fcut mântuirea neamului omenesc; Bucur-te, c din sânii ti ai hrnit pe Împrteasa fpturii; Bucur-te, ceea ce ai nscut dup fgduin pe Maica luminii; Bucur-te, liman de scpare a celor credincioi; Bucur-te, grabnic tmduire a celor neputincioi; Bucur-te, lauda cea preamrit a drept-credincioilor;



Bucur-te, podoaba preastrlucit a arhiereilor; Bucur-te, munte înalt care nu te ascunzi de la nzuina noastr; Bucur-te, acopermântul ceor ce se roag ie cu credin;


Condacul al 9-lea: Nu pricepem de unde vom începe a-i aduce laud, maic preafericit, sau cu cecununi te vom încununa pe tine, care ai nscut pe Împrteasa cerului i a

pmântului; numai s ludm cu umilin pe Dumnezeul minunilor, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea: Zicerile sfinilor prooroci cele din descoperire dumnezeiasc vzându-le plinite istând lâng scaunul Dumnezeirii, prea-fericite Ioachim, auzi-ne pe noi, care grim

ie:Bucur-te, c te desftezi cu heruvimii în lumina cea necuprins; Bucur-te, c vezi scaunul cel preaînalt druit fiicei tale; Bucur-te, c dânsa a fost învrednicit a edea de-a dreapta Fiului su; Bucur-te, locuitorul ierusalimului celui de sus; Bucur-te, cel ce nu ne uii pe noi rudenia ta cea de jos;

Bucur-te, cel ce petreci cu arhanghelii; Bucur-te, împreun-vorbitorule cu apostolii; Bucur-te, veselia mucenicilor i a cuvioilor; Bucur-te, lauda patriarhilor i a proorocilor; Bucur-te, lumintorul Legii i al darului; Bucur-te, vestitorule de bucurie celor din ascunztorile iadului; Bucur-te, cel prin care începe plinirea fgduinei de mântuire;


Condacul al 10-lea: Vrând s mântuiasc lumea împodobitorul tuturor, în lume, creia fusese fgduit,a venit; i întrupându-Se din sângiuirile cele preacurate ale fiicei tale celei cu totulnevinovate, preafericite Ioachime, ne-a rscumprat pe noi din robia diavolului;

pentru aceasta cântm cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 10-lea: Zid de aprare eti credincioilor i turn de scpare tuturor celor ce alearg la tine,Ana, cea cu nume de împrteas; c prin mijlocirea ta se mântuiesc cei ce te laud

pe tine, zicând:Bucur-te, ceea ce în chip nemijlocit vezi frumuseea Dumnezeirii;



Bucur-te, ceea ce necontenit sdeti pentru noi darul mântuirii; Bucur-te, c de naterea ta s-au îngrozit puterile iadului; Bucur-te, c printr-însa s-au deschis nou uile raiului; Bucur-te, c vezi întru veselie pe fiica ta cea preabinecuvântat; Bucur-te, c nscând-o pe ea, de toat lumea eti prealudat; Bucur-te, ceea ce ai crescut pe via cea adevrat; Bucur-te, c aceasta a odrslit pe strugurele vieii; Bucur-te, fântân de daruri izvorâtoare; Bucur-te, raz aductoare de bucurie; Bucur-te, cea ce ai nscut crua cea purttoare de fulger; Bucur-te, c ai purtat scaunul cel împodobit cu chipul Soarelui;

Bucur-te, Ana, maic ludat!

Condacul al 11-lea:

Pereche prea frumoas i însoire de Dumnezeu aleas, Ioachim i Ana, cei cesuntei acum strlucii cu dumnezeiasc lumin i v veselii cu îngerii i împreuncu fiica voastr cea de Dumnezeu druit, aducei-v aminte de noi cei de pe

pmânt, care cântm: Aliluia!

Icosul al 11-lea: Sfenic purttor de lumin te are Biserica pe tine, dumnezeiscule printe Ioachim,care îndreptezi spre cunotina cea dumnezeiasc pe toi cei cu dor te laud petine, zicând:Bucur-te, lumintorul celor ce sunt în întunericul necunotinei; Bucur-te, cârmuitorul cel bun al celor ce înoat în marea vieii; Bucur-te, grabnicule ajuttor al celor ce sunt în primejdii; Bucur-te, dulce mângâietor al celor întristai; Bucur-te, cel ce uurezi necazurile vieii celei grele de purtat; Bucur-te, ajuttorul cel preaînalt al mântuirii; Bucur-te, ndejdea neînfruntat a celor ce te cheam pe tine; Bucur-te, îndemntorul celor însoii ctre fapte bune; Bucur-te, temelia însoirii celei de Dumnezeu rânduite; Bucur-te, rdcina mldiei celei nevetejite;

Bucur-te, iertarea celor ce mult au greit; Bucur-te, ridicarea strmoilor;


Condacul al 12-lea: Podoab de mare cuviin a câtigat Biserica prin pomenirea voastr, prealudailor

prini; pentru aceea v rugm, pomenii-ne pe noi înaintea lui Dumnezeu, i din



toate nevoile izbvii-ne, pe noi cei ce cu dragoste v ludm pe voi, cântând luiDumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea: Ludând naterea ta cu cântri de Dumnezeu insuflate, Ana de trei ori fericit,slvim pe Cel ce cu un dar ca acesta te-a învrednicit pe tine i cu dragoste grimie:Bucur-te, ceea ce ai odrslit pe via Mldiei celei nevetejite; Bucur-te, c ai nscut pe Maica Luminii celei de negrit; Bucur-te, ceea ce mijloceti nou buntile cereti; Bucur-te, ceea ce eti druitoare îmbelugat i de cele pmânteti; Bucur-te, lauda cea mult-strlucit a femeilor; Bucur-te, cununa cea nevetejit a maicilor; Bucur-te, nsctoarea prea ludat a Maicii lui Dumnezeu;

Bucur-te, soie bineplcut lui Dumnezeu; Bucur-te, asculttoare blând a celor ce te cheam pe tine; Bucur-te, cea care împlineti cererile cele bune ale credincioilor; Bucur-te, bogia sracilor i a vduvelor; Bucur-te, ceea ce eti vindecare a neputincioilor i a bolnavilor;


Condacul al 13-lea: O, preafericit însoire, a dumnezeietilor prini Ioachim i Ana cei ce stai lângscaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbvii-ne curugciunile voastre de chinurile cele venice i de toat ispita, ca împreun cu vois cântm lui Dumnezeu: Aliluia! ( Acest condac se zice de trei ori. )

Icosul 1: Îngerul cel mai întâistttor din cer a fost trimis s spun vestirea de bucuriedreptului Ioachim, zicând: Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugciunea ta; i iat,femeia ta va nate ie o fiic de care cerul i pmântul se vor bucura, ludându-te pe tine i zicând: Bucur-te, Ioachime, mângâierea lui Adam celui czut;

Bucur-te, mijlocitorul iertrii celui greit; Bucur-te, c rugciunile tale au strbtut cerurile; Bucur-te, c darul cel mai presus de lume ai dobândit; Bucur-te, c de aceasta Anei grbindu-te ai vestit; Bucur-te, c i acesteia de asemenea i s-au descoperit; Bucur-te, lumintorul cel cu raze veselitoare; Bucur-te, aductorule de road mântuitoare;



Bucur-te, c ai odrslit din seminie împrteasc; Bucur-te, c ai mrit vrednicia arhiereasc; Bucur-te, cel ce ai întrecut cu darul pe Avraam; Bucur-te, cel prin care întristarea nerodirii s-a pierdut;

Bucur-te, Ioachime, printe prea fericite!

Condacul 1: Însoirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeietilor prini Ioachim i Ana, ca celor ce ai nscut pe Maica Vieii noastre, binecuvântat de Dumnezeu Nsctoarea iPururea Fecioara Maria, cântri de laud aducem vou noi, rugtorii votri; iar voi,ca cei ce avei îndrzneal ctre Dumnezeu, pzii-ne cu rugciunile voastre detoate primejdiile pe noi, cei ce cântm: Bucurai-v, prini de trei ori fericii!

i se face ot pustul .

Pentru rugciunile Dumnezeietilor prini Ioachim i Ana, Doamne Iisuse Hristoase , miluiete-m i m mântuiete pe mine,pctosul.



Viaa Sfinilor, drepilor i dumnezeietilor prini Ioachim i Ana( S fântul Epifanie i S fântul Ioan Damaschin, Cartea 4, pentru credin, cap. 15)

Sfântul i dreptul Ioachim a fost din seminia lui Iuda, trgîndu-i neamul din casalui David împratul în acest chip: din neamul lui Natan fiul lui David s-a nscutLevi, iar Levi a nscut pe Melhie i pe Pamfir; Pamfir a nscut pe Varpafir, iar Varpafir a nscut pe Ioachim, tatl Nsctoarei de Dumnezeu. Acesta petrecea în

Nazaretul Galileii, avînd soie pe Ana din seminia lui Levi, din neamul lui Aaron,fiica lui Mathan preotul care a preoit în zilele Cleopatrei i ale lui Casopar,

împraii Perilor, mai înainte de împria lui Irod, fiul lui Antipater. Iar Mathanavea femeie pe Maria din seminia lui Iuda din Betleem i a nscut cu dînsa treifiice: pe Maria, pe Sovia i pe Ana.

Deci, s-a mritat cea dintîi Maria, în Betleem, i a nscut pe Salomeea. S-a mritati Sovia, cea de-a doua, de asemenea în Betleem, i a nscut pe Elisabeta, maica luiIoan Înainte Mergtorul. Iar a treia, Sfânta Ana, maica Preasfintei Nsctoarei de



Dumnezeu, a fost precum am zis, soia lui Ioachim în pmîntul Galileei, din cetatea Nazaret. Aceast însoire de neam mare, Ioachim i Ana, vieuind dup lege, drepiau fost înaintea lui Dumnezeu; iar fiind îndestulai cu bogia cea materialnic, mai

presus de toate aveau pe cea duhovniceasc. i aa, cu toate buntile seînfrumuseau ei, umblînd în toate poruncile Domnului fr de prihan. Iar la tot

praznicul deosebeau din averile lor dou pri, din care o parte o ddeau luiDumnezeu la bisericetile trebuine, iar cealalt parte la sraci. i atît au plcut luiDumnezeu, încît i-a învrednicit pe ei s fie nsctori Fecioarei celei fr de

prihan, pe care mai înainte a ales-o Lui spre maic.

Din aceasta esta cunoscut viaa lor cea sfînt, plcut lui Dumnezeu i cinstit, cli s-a dat lor fiica cea mai sfânt decît toi sfinii i decît heruvimii mai cinstit,care mai mult decît toi a plcut lui Dumnezeu. C nu era în acea vreme pe pmînt,între oameni, mai bine primii lui Dumnezeu decît aceti doi, Ioachim i Ana,

pentru viaa lor cea neprihnit. Astfel c un dar ca acesta nu li s-ar fi druit lor dac nu ar fi prisosit dreptatea i sfinenia lor mai mult decît a altora. Ci, precumsingur Domnul avea s se întrupeze din Preasfînta, Preacurata Maic, aa se cdeaca i Maica Domnului s se nasc din prini sfini i curai. Cci, precum iîmpraii îi fac porfirele lor, nu din postav simplu, ci din pînzeturi esute cu aur,aa i Împratul ceresc a voit s aib pe Maica Sa cea Preacurat, întru al crei trupca într-o porfir împrteasc avea s se îmbrace, nu din neînfrînate însoiri, ca dinnite postav prost, ci din prini curai i sfini, ca dintr-o estur de aur. MaicaDomnului de demult a fost preînchipuit prin sfîntul cort, despre care a poruncitDumnezeu lui Moise s-l fac din postav mohorît, rou i din vison, întrucît cortula simbolizat pe Fecioara Maria în care, slluindu-se Dumnezeu, dup cum estescris, avea s petreac cu oamenii. " Iat cortul lui Dumnezeu este cu oamenii i

El va locui cu dînii" (Apoc. 21, 3).

Deci, materialul mohorît si rou, precum i visonul din care s-a alctuit cortulînchipuiau pe mama Maicii lui Dumnezeu, care din curie i din înfrînare s-anscut.

Dumnezeiasca voin, mai întîi, a inut mult vreme însoirea acestor sfini fr de

fii, ca prin zmislirea i naterea unei fecioare ca aceasta s se arate i putereadarului lui Dumnezeu, i cinstea celei nscute, i vrednicia prinilor ei. Pentru c aface s nasc pîntecele cel neroditor i sterp, aceasta este puterea daruluidumnezeiesc, fiindc aici nu firea, ci Dumnezeu Cel ce biruiete firea dezleaglegturile nerodirei. A se nate din cei neroditori i strini, aceasta este cinstea celeinscute, care a ieit nu din prini care s-ar fi sîrguit la fapte trupeti, ci din ceiînfrînai, fiind ei la btrînee; pentru c petrecuser în însoire, neavînd fii,



cincizeci de ani. Se arat i aici vrednicia prinilor Maicii Domnului, c duplunga lor nerodire au nscut pe bucuria a toat lumea. În acest lucru Sfinii Ioachimi Ana s-au asemnat Sfîntului Patriarh Avraam i soiei lui, cinstitei Sara, care la

btrînee a nscut pe Isaac, dup fgduin. Iar noi zicem c mai mult decîtAvraam este aici, c pe cît este mai mare Fecioara Maria decît Isaac, pe atît maimare este vrednicia lui Ioachim i a Anei, decît a lui Avraam i a Sarei. Dar laaceast vrednicie nu au ajuns pîn ce nu au rugat pe Dumnezeu în amrciuneasufletului lor i în mîhnirea inimii, cu mult post i cu rugciuni. C înainte mergemîhnirea i apoi vine bucuria. i înainte mergtoare a cinstei este necinstea i

povuitoare spre cîtigarea celor bune este cererea, rugciunea cu lacrimi ctreDumnezeu.

Cînd se mîhneau ei mult i se tînguiau pentru nerodirea lor, a adus Ioachim daruriDomnului Dumnezeu în biserica Ierusalimului la un praznic mare, în care toi fiii

lui Israel aduceau darurile lor lui Dumnezeu. Iar Isahar, arhiereu fiind atunci, n-avoit s primeasc darurile lui Ioachim i l-a defimat cînd le-a adus, ocrîndu-l pentru nerodire: "Nu se cade a primi din mîinile tale daruri, c eti fr de fii,neavînd dumnezeiasca binecuvîntare, pentru oarecare tinuite pcate ale tale".Asemenea i un oarecare evreu, din seminia lui Ruvim, aducînd darurile sale cuceilali oameni, a ocrît pe Ioachim, zicîndu-i: "De ce apuci înaintea mea, aducînddarul lui Dumnezeu? Nu tii c eti nevrednic s aduci cu noi daruri, de vreme cenu ai lsat seminie în Israel?"

Acestea auzindu-le Ioachim s-a mîhnit i s-a dus de la biserica Domnului foarte

întristat, ruinat i defimat i i s-a întors lui praznicul acela în plîngere i bucuria praznicului aceluia în tînguire. i nu s-a întors atunci la casa lui, de mîhnirea ceamare, ci s-a dus în pustie, la pstorii turmelor sale, i acolo a plîns pentru doulucruri: pentru nerodire i pentru defimare i ocar. Apoi, aducîndu-i aminte de S fântul Avraam strmoul, cruia i-a dat Dumnezeu fii dup ce îmbtrînise, aînceput a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca i el de aceeai binecuvîntare s seînvredniceasc, ca auzit i miluit s fie, ca s se ridice ocara lui dintre oameni i s se dea rod însoirei lui la btrînee, precum oarecînd lui Avraam, ca s poata se numi tat de fii, iar nu ca un neroditor i lepdat de Dumnezeu s rabde de

la oameni ocar. i a adugat la rugciune post, patruzeci de zile, nevrînd s guste pîine. "N u voi da - zicea - gurii mele hran, nici m voi întoarce la casamea, ci lacrimile mele s-mi fie mie hran i pustia aceasta cas, pîn ce va auzi i m va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel".

Asemenea i Ana, femeia lui, în cas ezînd i întiinîndu-se c arhiereul nu avrut s primeasc darurile lor, ocrîndu-i pentru nerodire, i c brbatul ei, de



mîhnire, lsînd-o pe ea, s-a dus în pustie, plîngea cu nemîngîiate lacrimi. "Acum- zicea - sunt mai ticloas decît toi: de Dumnezeu lepdat, de oameni defimat i de brbat lsat. Deci de care lucru mai întîi voi plînge? Oare

pentru vduvia mea sau pentru nerodire? Oare pentru srcia mea sau c nu m-

am învrednicit a m numi maic?" i se tînguia cu amar în toate zilele acelea. Iar o slujnic a ei, anume Iudit, o mângîia pe ea, dar nimic n-a sporit, pentru ccine putea s o consoleze pe dînsa?!

Odat, tînguindu-se, a intrat în livada sa i, ezînd sub un copac de dafin, asuspinat din adîncul inimii. i ridicîndu-i cu lacrimi ochii si spre cer, a vzut în copac un cuib de pasre avînd pui mici. i de acolo, luînd pricin de mai maredurere a inimii, a început a striga: "Vai, mie, celei lipsite! C eu singur sînt mai

pctoas între fiicele lui Israel! Eu singur decît toate mai defimat între femei. Toate îi poart rodul pîntecelui pe mîinile lor, toate de fiii lor se mîngîie,

iar eu singur sînt strin de acea mîngîiere. Vai, mie! C toate în biserica lui Dumnezeu se primesc cu darurile i au cinste pentru a lor natere de fii, iar eusingur de la biserica Dumnezeului meu sînt lepdat. Vai, mie! Cine mai esteca mine? Nici cu psrile cerului nu m-am asemnat, nici fiarelor pmîntului,

pentru c acelea sînt roditoare înaintea ta, Doamne Dumnezeule, iar euneroditoare m aflu. Nici pmîntului nu m-am asemnat, cci acela rsare i-i crete seminele sale i, roduri aducînd, Te binecuvînteaz pe Tine, Tatl cel ceresc, iar eu sînt singur i fr de fii pe pmînt. Vai mie, Doamne, Doamne!

Eu, pctoasa, singur am srcit de facerea de roade. Tu, Cela ce ai dat S arei oarecînd, la btrîneele cele prea adînci, fiu pe Isaac; Tu, Cela ce ai deschis

pîntecele Anei, mama lui S amuil, proorocul tu, caut acum spre mine i ascultrugciunile mele! Adonai S avaot! tii ocara nerodirii, deci singur s-mi dezlegi durerea inimei mele i s deschizi jghiaburile pîntecelui i pe cea neroditoare so ari roditoare, ca pe cea nscut în dar s o aducem ie, binecuvîntînd,cîntînd, i cu un gînd slvind milostivirea Ta".

Unele ca acestea cu plîngere i cu tînguire grindu-le, iat îngerul Domnului i s-a artat ei, zicîndu-i: "Ano, Ano, s-a auzit rugciunea ta i suspinurile taleau strbtut norii, iar lacrimile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu i, iat,

vei zmisli i vei nate pe fiica cea prea binecuvîntat, pentru care se vorbinecuvînta toate seminiile pmîntului. Printr-însa se va da mîntuire la toatlumea i se va chema numele ei Maria".

Deci, auzind aceste cuvinte îngereti, Ana s-a închinat lui Dumnezeu i a zis:"Viu este Domnul Dumnezeu, c de voi nate prunc, îl voi da pe el spre slujba

Lui, ca s fie slujind i ludînd numele Lui cel sfînt ziua i noaptea, în toate



zilele vieii sale". Apoi, umplîndu-se de negrit bucurie, Sfînta Ana a alergat laIerusalim cu sîrguin, ca acolo mulumita i rugciunile sale s le dea luiDumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostiv.

Î n acelai ceas, acelai înger s-a artat lui Ioachim în pustie, zicîndu-i: "Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugciunea ta i a voit s-i dea iedarul Su c, iat, femeia ta, Ana, va zmisli i va nate ie o fiic, a creiodrslire pe pmînt la toat lumea va fi bucurie! i acesta s-i fie ie semnuladevratei mele bune vestiri: s mergi în Ierusalim la biserica Domnului iacolo vei afla, la porile cele de aur, pe soia ta Ana, creia aceeai bucurie i s-a vestit". Deci, se mira Ioachim de aceast bun vestire îngereasc i preamrea,mulumind lui Dumnezeu cu inima i cu gura de o milostivire ca aceasta a Lui.Apoi a alergat degrab, bucurîndu-se i veselindu-se, la biserica Domnului i,

precum i-a zis îngerul, a aflat pe Ana la porile cele de aur rugîndu-se lui

Dumnezeu, creia i-a spus de buna vestire îngereasc. Asemenea i ea i-a spus luic a vzut i a auzit de la înger spunîndu-i pentru zmislire. Deci, proslvir peDumnezeu Cel ce a fcut cu dînii o mil ca aceea, Cruia, închinîndu-I-se în sfînta

biseric, s-au întors la casa lor. i a zmislit S fînta Ana în ziua a noua a lunii lui decembrie, iar în septembrie, la opt zile, a nscut pe fiica cea preacurat i bine-cuvîntat Fecioara Maria, pe începtoarea i mijlocitoarea mîntuirii noastre, dea crei natere cerul i pmîntul s-au bucurat.

i a adus Ioachim lui Dumnezeu daruri mari, jertfe i arderi de tot i s-a binecuvîntat de arhiereu, de preoi, de levii i de tot poporul c s-a învrednicit de

binecuvîntarea lui Dumnezeu. Deci a fcut Ioachim osp mare în casa sa i toi seveseleau, ludînd pe Dumnezeu.

Apoi, crescînd Fecioara Maria, o pzeau prinii ei ca lumina ochilor, tiinddin descoperire dumnezeiasc c va s fie lumin a toat lumea i înnoire afirii omeneti. Deci o creteau pe ea precum se cdea aceleia care avea s fiemam a Mîntuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiic dorit demuli ani, ci i cinstind-o ca pe o stpîn a lor, pentru c-i aduceau aminte de

îngeretile cuvinte cele zise pentru ea i înainte vedeau în duh cele ce erau s

fie întru dînsa. Pentru c Fecioara, fiind plin de harul lui Dumnezeu, deacelai har i pe prinii si în tain îi îmbogea, nu într-alt chip, ci precumsoarele cu razele sale lumineaz stelele ce-rului, împrindu-le lor lumina sa.Aa Maria cea aleas, ca un soare strlucea pe Ioachim i pe Ana cu razeledarului celui dat ei, încît erau plini de duhul lui Dumnezeu i cu dinadinsulcredeau împlinirea cuvintelor îngereti.



Apoi, cînd era de trei ani, prin dumnezeiasc porunc au dus-o pe ea cu slav în biserica Domnului, petrecînd-o cu fclii, i au dat-o pe ea lui Dumnezeu cadar precum se fgduiser.

Iar dup ducerea ei, trecînd cîiva ani, Sfântul Ioachim a trecut din aceste de aici,avînd vîrsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana, fiind vduv, a lsat Nazaretul i amers la Ierusalim i acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfânt, rugîndu-seîn biserica lui Dumnezeu. Petrecînd în Ierusalim doi ani, s-a odihnit în Domnul,avînd aptezeci i nou de ani.

Deci, o, cît de binecuvîntai sîntei, sfinilor prini Ioachim i Ana, pentru cea prea binecuvîntat fiic a voastr! Înc îndoit suntei binecuvîntai pentru Domnulnostru Iisus Hristos, în Care s-au binecuvîntat toate neamurile i toate seminiile

pmîntului. Cu drept cuvînt v-au numit pe voi Sfânta Biseric prini ai lui

Dumnezeu. Pentru c pe Cel ce S-a nscut din fiica voastr cea prea sfânt,Dumnezeu Îl cunoatem, Cruia acum, în cea cereasc înainte stare aproape fiind,rugai-v ca i noi s nu fim deprtai de bucuria voastr care petrece în veci.Amin.

Unii zic cum c Mathan, tatl Sfintei Ana i moul dup mam al Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, ar fi nscut pe Iacov, tatl lui Iosif teslarul. Dar aceastaeste o greeal, care mi se pare a fi ieit de acolo c la evanghelistul Matei, în cap.I, se pomenete Mathan, tatl lui Iacov, aa: Eleazar a nscut pe Mathan, iar Ma-than a nscut pe Iacov, iar Iacov a nscut pe Iosif, brbatul Mariei. Oarecare

socotind c acelai Mathan este tatl lui Iacov i tatl celor trei fiice - Maria, Soviai Ana, au scris c nu Mathan au nscut pe Iacov i pe cele trei fiice; ci altul esteacesta i altul acela. Pentru c acesta a fost din seminia lui Levi, din fiii lui Aaron,

preot, iar altul cel de la Evanghelie. Acela era din seminia lui Iuda, din casa luiDavid împratul, al douzeci i treilea de la neamul lui David i al lui Solomon, pecare Sfântul E pifanie, în cuvîntul la naterea Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeui Sfântul Ioan Damaschin în cartea 4, cea pentru credin, în cap. 15, scriu aa:"Din seminia lui Solomon, fiul lui David, s-a nscut Mathan. Acesta a nscut peIacov, tatl lui Iosif, i a murit, i a luat Melhi pe femeia lui, pe mama lui Iacov,

din seminia lui Natan, fiul lui David, fiul lui Levi, fratele lui Pamfir, care a fosttat lui Varpafir i mo lui Ioachim, iar strmo era Preasfintei Nsctoarei deDumnezeu. i a nscut Melhi, din mama lui Iacov pe Ili, i era Iacov din smînalui Solomon, iar Ili era din smîna lui Natan. Deci, i-a luat femeie i a murit frde fii. Iar dup dînsul Iacov, care era fratele lui de o mam, dar nu de un tat, i-aluat pe femeia lui, deoarece legea poruncea: De va muri cineva neavînd fii, s iafratele lui pe femeia lui i s ridice smîn fratelui su. Deci, dup acea lege, a luat



Iacov pe femeia fratelui su i a nscut pe Iosif teslarul, logodnicul Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu; i era Iosif fiul amîndorura; al lui Iacov dup fire, iar allui Ili dup lege. Pentru aceasta, Sfântul evanghelist Luca, scriind de neamul luiHristos, a pus lui Iosif pe Ili tat, grind pentru Hristos: Fiind precum se prea, fiual lui Iosif, al lui Ili, al lui Mathan. Pe Ili îl pune în locul lui Iacov. Iar cum cMathan, preotul, cel ce a nscut trei fiice, nu acela era pe care Evanghelistul înneamul lui Hristos îl pomenete, din aceasta se arat cu dinadinsul. SfântulEvanghelist Luca scrie pentru Zaharia, tatl Înainte Mergtorului Ioan, aa: A fostîn zilele lui Irod, împratul Iudeii, un preot, anume Zaharia, i femeia lui din fiicelelui Aaron, numele ei Elisabeta. Iar pe Elisabeta a nscut-o Sovia, fiica lui Mathan

preotul i era Mathan mo Elisabetei dup mam. Deci, de ar fi fost Mathan unul iacelai cel din cartea neamului lui Hristos, apoi n-ar fi zis evanghelistul, "femeialui din fiicele lui Aaron", ci cu adevrat ar fi zis, femeia lui din fiicele lui David, devreme ce Mathan cel din cartea naterii era pus nu din casa lui Aaron, ci din a lui

David, din smîna lui Solomon. Dar de vreme ce acest Mathan preotul, altul era decel din cartea naterii, nu din David, ci din Aaron trgîndu-i seminia sa, pentruaceea evanghelistul Luca, de nepoata lui, de Sfânta Elisabeta, femeia lui Zaharia ascris: "Femeia lui era din fiicele lui Aaron!"

De aici se dovedete c altul este Mathan cel din cartea naterii, care a nscut peIacov tatl lui Iosif, i altul este Mathan acesta preotul Domnului, care a nscutcele trei fiice: pe Maria, pe Sovia i pe Ana, maica Preasfintei Nsctoarei deDumnezeu. Aceasta se întiineaz i de Sfântul Mucenic Ipolit, pe care Nichifor Calist în cartea 2, cap. 3, îl aduce mrturie. Acela, scriind de neamul Preasfintei

Nsctoarei de Dumnezeu, pomenete pe Mathan preotul, moul dup mam alPreasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, c a nscut trei fiice. Iar nu pomenete cacel preot ar fi nscut pe Iacov, tatl lui Iosif, ci numai fiicele, iar fiu nici unul. iînc s mai tim i aceasta, c seminia lui Iuda i casa lui David nu erau preoi, cinumai seminia lui Levi i casa lui Aaron.

Artat este deci c altul era tatl lui Iacov, i altul, tatl celor trei fiice.

Nu fr trebuin mi se pare s tim i aceasta c în aezmîntul cel vechi a

poruncit Dumnezeu s nu-i ia lor femei din alt seminie, nici femeile s nu semrite în alt seminie, ci fiecare în motenirea sa s se însoare. Drept aceea aici seva mira cineva, de ce Mathan preotul i-a luat femeie din alt seminie, dinseminia Iudei? Asemenea i Sfântul Ioachim, fiind din casa lui David, a luat peSfânta Ana din fiicele lui Aaron. Oare n-a greit, clcînd porunca Domnului? N-agreit! C dei altor seminii ale lui Israel le-a fost poruncit ca fiecare în al suneam s se însoare i s se mrite, îns, precum Sfântul E pifanie mrturisete, nu



era oprit seminia Iudei ca s se uneasc cu a lui Levi; casa cea împrteasc s fierudenie cu casa cea preoeasc, la care lucru începtor a fost cel mai dintîi arhiereuAaron, care a luat pe Elisabeta, fiica lui Aminadav, sora lui Naason, care atunci eradomn în Iudeea. Asemenea i Iodae, arhiereul cel ce a luat pe Iosavet, fiica luiIoram, împratul Iudeii, sora lui Ohozie.

Aceasta s-a fcut cu rînduiala lui Dumnezeu, ca Preacurata Fecioar s fie fiici împrteasc i arhiereasc, fiindc avea s nasc pe Hristos, împratul i arhiereul.



Pr. Constantin Mihoc despre relaia dintre so i soie

De ziua ³dumnezeietii perechi´ a Sfinilor Prini Ioachim i Ana ± Regretatul Pr. Constantin Mihoc despre relaia dintre so i soie

So i soie

a) Egalitatea dintre brbat i femeie

³Întemeiai pe referatul biblic despre crearea omului ca Äbrbat i femeie´,

precum i pe învtura apostolic dup care în Hristos Änu mai este partebrbteasc i parte femeiasc´ (Gal 3, 28), Sfinii Prini susin în termeniclari ideea egalitii dintre brbat i femeie.

i unul i cellalt sunt purttori ai chipului lui Dumnezeu, cu aceleai daruricreaturale i cu aceeai responsabilitate.



Aceast atitudine statornic a Prinilor apare rezumat, de pild, în cele douomilii Despre crearea omului ale Sfântului Vasile cel Mare. Menionm cautenticitatea vasilian a acestor dou Omilii a fost contestat, ele fiind atribuiteSfântului Grigorie de Nyssa, fratele su. Cercetarea recent pare îns a oferidestule argumente pentru susinerea autenticitii vasiliene a celor dou Omilii. Înaceste Omilii, egalitatea dintre brbat i femeie este susinut pe baza relatrii

biblice despre crearea omului. Vorbind despre Äom´ ca fiin dup chipul luiDumnezeu, Scriptura înelege nu numai pe brbat, ci i pe femeie. Tocmai

pentru evitarea oricrei confuzii, textul biblic, dup ce afirm crearea omului dupchipul lui Dumnezeu, adaug: Äa fcut (Dumnezeu) brbat i femeie´ (Fac 1,27).

Äi femeia ± zice Sfântul Vasile ± are privilegiul de a fi fost fcut dup chipul luiDumnezeu, ca i brbatul. La fel de cinstite sunt cele dou naturi, egale virtuile

lor, egal rsplata i aceeai pedeaps. S nu zic (femeia): sunt slab.Slbiciunea este a trupului, în suflet îns este puterea. Deoarece e sigur c e lafel de cinstit ceea ce este dup chipul lui Dumnezeu, la fel de cinstit s fie (laamândoi) virtutea, manifestarea faptelor bune³.

Dei e mai slab trupete, femeia se dovedete în multe privine mai tare decâtbrbatul, mai capabil de a rbda privaiunile, de a posti, mai zeloas larugciune i la fapte bune.

ÄFemeia bun (virtuoas) are ceea ce este dup chip. Nu privi la omul din afar,

cci acesta este exteriorul a ceea ce a fost zidit. Sufletul se afl înluntru, subvoalul delicat al trupului. Suflet, într-adevr, i sufletul este la fel de cinstit; înînveliuri (numai) se afl deosebirea´.

b) Unitatea soilor în cstorie

Conform învturii biblice, i în special cea a Sfântului Apostol Pavel, soul isoia alctuiesc un singur trup. Temeiul acestei uniti rezid nu numai în faptulfizic al crerii Evei din coasta lui Adam, ci i în caracterul de tain al cstoriei,aa cum reiese din porunca lui Dumnezeu: ÄDe aceea va lsa omul pe tatl su i



pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amândoi un trup´ , porunc pe careMântuitorul Iisus Hristos, cu autoritatea Sa dumnezeiasc, o întrete. SfântulApostol Pavel explic puterea acestei uniri subliniind caracterul ei de tain: ÄTainaaceasta mare este; iar eu zic în Hristos i în Biseric´ . Mai mult decât atât, elinsist asupra numeroaselor aspecte pe care le implic vieuirea împreun a celor doi soi.

Sfinii Prini, în tâlcuirile lor, pstreaz i dezvolt aceeai învtur în privinaraporturilor care trebuie s existe între so i soie, a locului i rolului fiecruia înfamilie, Biseric i societate i a ce trebuie s fac fiecare, i împreun, pentru adobândi mântuirea.

c) Dragostea i respectul reciproc

Dragostea, cea mai mare dintre virtui, nu poate lipsi din sânul unei familii undedomnete buna înelegere. Îns, ea împrete în mod deplin numai împreun cucredina i ndejdea în Dumnezeu, aa cum înva Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Chiril al Ierusalimului fericete pe brbatul credincios, spunând:

ÄMare lucru este brbatul credincios; este mai bogat decât orice om bogat. Brbatului credincios îi aparine toat bogia lumii» prin aceea c odispreuiete i o calc în picioare´.

(«)Dragostea este cea care asigur unitatea i buna înelegere («). Cu privire laaceasta, Sfântul Ioan spune:

³Acesta este capitalul tuturor bunurilor într-o cas [...] Când este iubire, nimicdin cele neplcute nu se va întâmpla. Cci cum ar fi cu putin, când capulfiind unit cu trupul, fr a fi vreo dezbinare între acestea, s nu se gseasc înpace i celelalte mdulare? Când cpeteniile sunt in pace, cine ar putea dezbina itulbura pacea? [...] Deci, nimic nu poate fi mai important decât dragostea, cciea este mai folositoare decât banii, decât nobleea (rangurile), decât stpânia



i decât toate celelalte. [...] Când este dragoste, nimic din cele grele nu se potintroduce i dintr-însa se nasc i celelalte bunuri´ .

În alt parte, el arat:

ÄUn brbat înelept, punând mai multe fapte în rândul fericirilor, a pusprintre altele i aceasta: Brbatul i femeia, zice, care se îneleg bine unul cualtul » i iari, în alt loc, pune tot în rândul fericirilor, convieuirea femeii cu

brbatul în cea mai mare înelegere. Dar, apoi, chiar din început, se pare cDumnezeu a pus o deosebit îngrijire în aceast convieuire, cci vorbind deamândoi ca de unul singur, zicea astfel: Brbat i femeie i-a fcut pe ei » i iari,în alt loc, prin gura Apostolului Pavel, zice: Nu este parte brbteasc sau

femeiasc» . Nu poate fi atâta familiaritate între doi brbai, pe cât poate fi între o femeie i brbatul ei, dac sunt însoii dup cum trebuie´ .

ÄCând într-o cas brbatul i femeia sunt dezbinai ± atrage atenia Sfântul Ioan- apoi acea cas nu se gsete mai bine decât corabia cea purtat de valurilemrii, fiindc i în acest caz cpitanul vasului se afl în neînelegere cupilotul´ .

Buna înelegere dintre so i soia lui, se rsfrânge i asupra celorlali membri aiunei familii, dar i asupra societii din care acetia fac parte. Tot Sfântul Ioanapreciaz:

ÄNimic nu unete viaa noastr atât de strâns i de puternic ca dragostea dintre brbat i femeie. [...] De aceea i Pavel, dac nu ar fi fost lucrurile aa» nu ar fifcut atâta vorb, fr scop, asupra acestei chestiuni. «Femei, zice, supunei-vbrbailor votri, ca Domnului ». Pentru ce? Pentru motivul c dac brbatul ifemeia sunt de comun acord, i copiii cresc bine [...], i vecinii se împrtescde aroma ce eman din acea cas, i prietenii, i rudele; dar dac edimpotriv, totul e rsturnat pe dos, totul e în confuzie´.

d) Locul i rolul specific al fiecruia dintre soi în familie, în Biseric i însocietate



Dumnezeu, în atotînelepciunea Sa, a imprimat creaiei Lui, ordinea i bunarânduial. De asemenea, i omului, pe care l-a fcut bun dar l-a înzestrat i cuvoin liber, i-a dat puterea de a alege binele, asigurându-i toate condiiilenecesare pstrrii bunei rânduieli dorit de Creatorul su.

Brbatul i femeia dei doi, i-a rânduit Dumnezeu s fie un singur trup;amândoi sunt, dup cum se exprim Sfântul Ioan Gur de Aur, Äjumti aleîntregului´.

Dup învtura S fântului Apostol Pavel i a S finilor Prini, femeia este i egal i supus brbatului ei.

Aa cum deja s-a artat, Sfântul Vasile cel Mare afirm lmurit c brbatul i femeia sunt egali între ei, atât pentru c sunt fiii aceluiai Printe ceresc, cât i

pentru c ei sunt creai dup chipul lui Dumnezeu i sunt chemai la aceiai desvârire i sfinenie. El spune:

ÄUna este virtutea: atât pentru brbat cât i pentru femeie; pentru c aa precumcrearea amândurora s-a bucurat de aceeai cinstire, tot aa i rsplata s fiepentru amândoi tot de aceeai cinstire. Ascult ce spune Cartea Facerii! A

fcut Dumnezeu pe om; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut pe el; brbat i femeie i-a fcut pe ei» . Cei care au aceeai fire au i aceleai lucrri; iar ceicare svâresc aceeai fapt, aceia primesc i aceeai plat³.

Se va analiza în continuare care este concepia Sfântului Ioan Gur de Aur înlegtur cu raportul dintre brbat i femeie.

Potrivit învturii Arhiepiscopului de Constantinopol, femeia este egal, stpâni în acelai timp, supus brbatului ei.

Dup el, femeia este chemat împreun cu brbatul ei s stpâneasc pmântul,Dumnezeu învrednicind-o i pe ea de aceeai binecuvântare, cci amândurora li s-au adresat cuvintele: ÄCretei i v înmulii i umplei pmântul i-l stpânii´ (Fac 1,28).

Aceeai stpânire s-a dat celor doi soi i în ce privete convieuirea lor în duhuldragostei, al druirii unuia ctre cellalt i al înelepciunii. Comentând îndemnulSfântului Pavel: ÄBrbailor, iubii pe femeile voastre´ (Efes 5, 25), el spune capostolul Änu vorbete aici de mare sau mic, ci stabilete o singur stpânire´ . iel continu:



ÄFiindc vorba lui (a apostolului) aici este despre înelepciune. În celelalte toate,zice (apostolul), covâreasc sau stpâneasc brbatul; îns unde este vorba deînelepciune, nicidecum. « Brbatul nu-i stpânete trupul su, ci femeia, i

femeia nu-i stpânete trupul su, ci brbatul». Mare este egalitatea i nu estenici o prisosin´.

De aceea, potrivit cuvintelor Apostolului Pavel, care zice: Ä S nu v lipsii unul dealtul, decât cu bun învoial pentru un timp, ca s v îndeletnicii cu postul i curugciunea, i iari s fii împreun«´ i Ä Brbatul s-i dea femeii iubireadatorat, asemenea i femeia brbatului , Sfântul Ioan comenteaz:

ÄCu alte cuvinte, el (Apostolul Pavel) numete lips acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel s arate importana stpânirii. A se abine unul dindoi fr voina celuilalt, aceasta este lips, aceasta înseamn a opri datoria, pe

când, dac e cu voia lui, nu se poate numi lips sau oprire de datorie´.Aadar în înelepciune i iubire trebuie s opereze egalitatea.

Dar, dup cum s-a amintit, Ä femeia este i roaba i stpâna brbatului , estestpân pe trupul lui. De aceea Sfântul Ioan sftuiete pe brbai s rspundfemeilor desfrânate care ar încerca s-i ispiteasc, zicând: ÄTrupul nu este al meu,ci al soiei mele³.

Îns, femeile primesc, la Sfântul Ioan Gur de Aur, i rolul conductor în

familie atunci când brbaii i-l pierd pe-al lor, fcându-se nevrednici deaceast demnitate. Pe unii ca acetia îi ceart Sfântul Ioan spunând:

ÄVreau s v încredinez soiilor voastre, ca ele s v instruiasc. Ar fi trebuit,dup legea lui Pavel, ca voi s fii dasclii lor! Dar, pentru c prin pcat, s-astricat ordinea i a ajuns capul jos, iar trupul sus, s alegem cealalt cale³.

Potrivit referatului biblic, îns, Sfântul Ioan Gur de Aur, ca de altfel i ceilaliSfini Prini, susine ideea c, înc de la început, Dumnezeu a rânduit o singurconducere în familie, cea a brbatului, femeia trebuind s se supun lui. El spune:

Ä Din început (Dumnezeu) a fcut o singur stpânire, adic pe brbat, pe care l-a pus stpân peste femeie«´ .

În alt loc, el adaug:



Ä De aceea femeia ocup locul discipolului, iar brbatul locul dasclului; el estestpânul, iar ea este cea stpânit´ .

Sfântul Ioan motiveaz:

ÄFemeia, cu drept cuvânt, este supus brbatului, fiindc egalitatea aduce lupt, inu numai pentru aceasta, ci i pentru amgirea întâmplat la început´.

Îns aceast lupt nu era posibil înainte de a intra pcatul în sânul primeifamilii. Numai pcatul este mobilul neînelegerii dintre oameni.

ÄDe aceea ± spune Sfântul Printe - fiind creat din coasta lui Adam, ea n-a fostimediat supus brbatului, cci nici când a dus-o Dumnezeu la Adam n-aauzit spunându-i-se aa ceva, i nici brbatul nu i-a zis ei altceva decât: Aceastaeste os din oasele mele i carne din carnea mea» ± i nicieri nu se spune desupunere, sau c i s-ar fi poruncit de Dumnezeu aceasta. Dar când ea a fcut orea întrebuinare de puterea sa, i când cea fcut de Dumnezeu ca s fie deajutor brbatului s-a gsit c era viclean, apoi atunci a pierdut totul; atunci aauzit cu dreptate zicându-i-se: « Atras vei fi ctre brbatul tu i el te vastpâni ». Fiindc era natural ca pcatul acesta s rzboiasc neamul nostruomenesc ± apoi Dumnezeu prevzând rutatea diavolului, a îngrdit cu acestevorbe pe femeie, i totodat a doborât prin aceast hotrâre i vrjmiaviitoare ce ar fi fost între dânii din cauza acestei viclenii, i prin pofta ceaînnscut într-înii a sfrâmat peretele cel din mijloc al vrajbei, adic ura cea

rezultat din pcat´.

Deci, aa dup cum s-a artat i în capitolul precedent, Dumnezeu a pus întrebrbat i femeie atracia unuia spre cellalt, pentru ca brbatul s nu-iurasc femeia pentru ispita în care l-a atras, ci s triasc în bun înelegere.

Dumnezeu a pus i un semn care s-i aduc aminte femeii c trebuie s fiesupus brbatului ei, acoperirea capului ei, semn despre care vorbete SfântulApostol Pavel. Capul neacoperit este Äsimbol al stpânirii´ . De aceea brbatuluinu i se cere a avea capul acoperit, el fiind Ächi p i slav a lui Dumnezeu³, îns

femeia trebuie s aib capul acoperit, deoarece ea este Ä slava brbatului ei.Sfântul Ioan constat: Ä Deci, st pânirea brbatului este natural .

Potrivit învturii Sfântului Apostol Pavel care spune: Ä Pentru c nu brbatul este din femeie, ci femeia din brbat i Ä Pentru c n-a fost zidit brbatul pentru

femeie, ci femeia pentru brbat , Sfântul Ioan zice:



ÄDar dac a fi cineva, aceasta este slava aceluia din care este, apoi cu atât mai multcând este icoan sau figur (a aceluia)´.

Apoi el concluzioneaz:

ÄIat aici a doua superioritate a brbatului, sau mai bine zis, i a treia, i a patra.Întâia, c Hristos este capul nostru al brbailor, iar noi cap femeii; a doua, c noisuntem slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava noastr; a treia, c nu noi suntemdin femeie, ci femeia din noi; a patra, c nu noi suntem fcui pentru femeie, cifemeia pentru noi´.

La acestea se adaug motivul principal al supunerii femeii fa de brbatul ei, ianume, clcarea poruncii lui Dumnezeu, întâi de ctre Eva, i ispitirea lui Adam.Sfântul Ioan spune:

ÄA învat femeia odinioar pe brbat i a stricat totul, i cu neascultarea l-afcut vinovat de osând. De aceea Dumnezeu a supus-o brbatului, fiindc la

început a abuzat de egalitate. [...] Nu este acelai lucru: de a lua amgirea de lacel de acelai fel cu tine, sau de la o fiar, de la o vieuitoare supus i roab ie;aa c aceasta este amgire. Deci în raport cu femeia, care a fost amgit de celsupus i rob, Adam n-a fost amgit fiindc el a fost îndemnat de cea liber ideopotriv cu el. [...] Adam, nu supunându-se poftei a clcat porunca, ci numai afost convins simplu de ctre femeie´.

Desigur, Adam a greit i el, de aceea a fost i el osândit împreun cu Eva,soia lui, i prin ei a fost osândit întregul neam omenesc (Rom 5, 12), deoarece prima pereche de oameni purta în sine firea întregii omeniri. Eva, aadar,reprezenta întregul gen femeiesc. Sfântul Ioan explic versetul de la I Tim 2, 14:Ä i nu Adam a fost amgit, ci femeia, amgit fiind, s-a fcut clctoare de

porunc³; el zice: Ä Aici, apostolul vorbete de natura femeiasc, cci n-a spus« Eva, amgit fiind», ci « femeia», nume ce este comun întregului sex, i nunumai al aceleia´.

De aceea, Sfântul Apostol Pavel poruncete: ÄFemeile s se supun brbailor lor

ca Domnului´ (Efes 5, 22), ceea ce înseamn în exegeza Sfântului Ioan:

ÄAtâta timp cât te supui brbatului, îi slujeti lui ca Domnului, cci dac celce se împotrivete autoritilor lumeti, se împotrivete poruncii luiDumnezeu, cu atât mai mult se împotrivete femeia care nu se supunebrbatului. Aa a binevoit Dumnezeu dintru început, cci pe brbat l-a pus cap alfemeii, iar pe femeie, trup al brbatului´.



Care sunt, îns, limitele stpânirii i care cele ale supunerii? Acestea pot fi aflatetot la Sfântul Apostol Pavel i de asemenea tâlcuite cu mare autoritate de ctreSfântul Ioan Gur de Aur.

Potrivit învturii lor, ca prim temei al stabilirii limitelor autoritii i supunerii,între brbat i femeie, sunt cele existente între Hristos i Biserica Sa. Apostolulspune: Ä Pentru c brbatul este cap femeii, precum i Hristos este cap Bisericii,trupul S u, al crui mântuitor i este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos,aa i femeile brbailor lor, întru totul´ (Efes 5, 23-24).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Ioan spune:

ÄDeja, mai dinainte s-a încredinat brbatului obiectul iubirii i i s-a impusîngrijirea de el, cu alte cuvinte s-a dat fiecruia rolul cuvenit, brbatului rolul

de conducere i de îngrijire, iar femeii rolul supunerii´.Sfântul Vasile cel Mare nu consider c este necesar s fac exegeza acestui textatât de limpede; el reia doar cuvintele apostolului, spunând: Ä S e cuvine ca femeiles se supun brbailor lor, precum i Biserica (se supune) lui Hristos, fcând (astfel) voia lui Dumnezeu´.

Sfântul Apostol Pavel, îns, continu: Ä Brbailor, iubii pe femeile voastre, dupcum i Hristos a iubit Biserica, i S -a dat pe S ine pentru ea´ (v. 25). Sfântul Ioanatrage atenia:

ÄAi auzit mai sus msura supunerii? Ei bine, ascult acum i msura iubirii. Voieti ca femeia s te asculte, dup cum Biserica ascult de Hristos?Îngrijete-te i tu de dânsa, dup cum i Hristos S-a îngrijit de Biseric. Chiar de ar trebui s-i dai sufletul pentru dânsa, chiar de ai ptimi mii de rele, sau, în

fine, de ai suferi orice, tu nu te da în lturi, cci de ai ptimi orice, totui nimicnu ai fcut în raport cu ceea ce a fcut Hristos pentru Biseric³.

Infinit de mare este diferena între Hristos i brbat, dar mai mare este diferenaîntre Biseric i femeie. Cu toate acestea, raporturile dintre brbat i femeie trebuie

s fie la fel cu cele dintre Hristos i Biseric. Aadar, orice ar face un so pentrusoia sa, niciodat n-ar putea s se ridice la înlimea eforturilor lui Hristospentru Biserica Sa.

Sfântul Ioan Gur de Aur explic în ce const diferena dintre lucrarea lui Hristos pentru Biserica Sa i lucrarea ce se cere s-o svâreasc brbatul pentru soia lui,zicând:



ÄTu faci acestea fiindc eti însoit i legat de dânsa, pe când El a suferitpentru Biserica care-L ura i-L respingea. Dup cum El a adus la picioarele Saleacea Biseric, care-L ura, îl respingea i care tria în dezmierdri, i a fcut aceasta nu cu ameninri, nici cu insulte, nu cu frica sau cu alte mijloace

violente, ci numai prin marea Lui îngrijire, tot aa i tu s te pori fa de femeiata. Chiar de ai vedea-o înfumurat sau aplecat la prea multe dezmierdri saudispreuindu-te, tu o vei putea aduce la picioarele tale cu o mare îngrijire, cudragostea i cu prietenia ta pentru ea³.

Citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Ioan demonstreaz c Biserica nunumai îl ura i-L respingea pe Hristos, Mirele ei, ci era necurat, eraidentificat cu întunericul, fr de minte, neasculttoare, amgit, Ä slujind

poftelor i multor feluri de desftri, petrecând viaa în rutate i pizmuire´, fiindurât i urând i ea la rândul ei.

ÄAadar ± constat Sfântul Ioan -, Biserica era necurat, aadar, avea defect,aadar, era desfigurat, aadar, era urât. Ei bine, orice fel de femeie ai lua tu,desigur nu va fi aa cum era mireasa lui Hristos, Biserica, i nici nu va fi atâtde deprtat de tine pe cât a fost Biserica de Hristos, i cu toate acestea El n-ahulit-o i nici nu a urât-o din cauza slueniei ei. [...] Deci luând-o aa cum era, Ela înfrumuseat-o, i a curit-o, i în fine, nu a trecut cu vederea s fac i aceasta«ca s-o sfineasc, curind-o cu baia apei prin cuvânt, i ca s-o înfieze S iei,

Biseric slvit, neavând pat sau zbârcitur, ori altceva de acest fel, ci ca s fiesfânt i fr de prihan»´.

Toate acestea le-a fcut Hristos pentru Biserica Lui, al crei cap El este, numai dindragoste. Aceasta este deci msura i limita stpânirii pe care trebuie s-ofoloseasc i soul fa de soia lui, al crei cap el este, msura iubirii, omsur fr de msur i o limit fr de limite.

Unde este iubire nu are loc frica. Sfântul Ioan spune:

ÄTovarul vieii, mama copiilor, obiectul oricrei plceri i mulumiri, nutrebuie s fie legat cu fric i cu ameninri, ci cu dragoste. Cu adevrat, nici olegtur nu e atât de tiranic ca legtura dragostei dintre brbat i femeie. Dar, cefel de însoire poate fi, când femeia tremur de frica brbatului? Ce fel deplcere va simi i brbatul, când el triete cu o sclav i nu cu o femeieliber? Chiar dac ai suferi ceva din partea ei, tu s nu o batjocoreti, cci niciHristos nu a fcut aa fa de Biseric³.



Pentru cei care, îns, n-au fost convini de aceste exemple, Sfântul Apostol Pavel,tiind cât de important este aceast chestiune în viaa familiei, a Bisericii i aîntregii societi, nu renun, ci insist, indicând i un al doilea temei, mai pemsura înelegerii celor simpli i neînvai. El spune: Ä Aadar, brbaii sunt

datori s-i iubeasc femeile, ca pe însei trupurile lor. Cel ce-i iubete femeia pe sine se iubete. Cci nimeni vreodat nu i-a urât trupul su, ci flecare îl hrnete i-l înclzete´ . Sfântul Ioan Gur de Aur, mirat parc de insistenaapostolului, se întreab:

ÄDar ce este aceasta? Cum a ajuns la acest exemplu ± care este i cel mai important ± ca la cea mai însemnat figur, dup ce pân acum a vorbit atâtea de Hristos i deBiseric? Cu drept cuvânt a fcut el aceasta, cci un astfel de exemplu e i maiapropiat, i mai clar, i în acelai timp prin el se învedereaz i o alt obligaieasupra brbatului. Exemplul dintâi nici nu era atât de necesar, cci acolo e vorba de

Hristos, Care a fost i Dumnezeu, i de bun voie S-a druit pe Sine Bisericii. Înacesta din urm îns, el cerceteaz mai metodic faptul, cci zice: « Aa sunt datori», adic, faptul iubirii nu e ceva din graie (nu e o favoare), ci o datorie abrbatului. Spunând apoi c sunt datori s-i iubeasc femeile ca pe înseitrupurile lor, adaug: «Cci nimeni vreodat nu i-a urât trupul su, ci fiecare îl hrnete i-l înclzete», adic se îngrijete de el cu mult sârguin³.

Pentru a explica cum este femeia trup al brbatului, conform învturii SfântuluiApostol Pavel, Sfântul Ioan Gur de Aur face apel la referatul biblic cu privire lafacerea femeii din coasta lui Adam: Ä Aceasta-i os din oasele mele i carne din

carnea mea´; el zice apoi: ÄAadar, ea (femeia) a fost fcut din materiatrupului nostru´.

Un alt argument pe care-l aduce Sfântul Apostol Pavel, pentru a demonstra c brbatul i femeia sunt un singur trup, este preluat tot din referatul biblic alcreaiei: Ä De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va alipi de

femeia sa i vor fi amândoi un trup´, text invocat i de Mântuitorul Iisus Hristosi tâlcuit de Sfântul Ioan Gur de Aur în felul urmtor:

³...brbatul prsete i pe cei ce l-au nscut, se însoete cu femeia, iar dupaceea tatl, mama i copilul sunt un trup, combinat din esena fiecruia din ei,

pe motivul c amestecându-se seminele lor se nate copilul, astfel c toi treiformeaz un singur corp´.

El apeleaz i la un exemplu din via, spunând:



ÄNu vezi c chiar în corpul nostru avem multe defecte? Unul este chiop, altulare picioarele strâmbe, altul mâinile uscate, iar cellalt vreun alt membru alcorpului slab i nefolositor i totui nu se scârbete pentru aceasta, nici nu-ltaie, ci înc de multe ori îl prefer înaintea altora, i cu drept cuvânt, ccidoar e al su´.

Toate argumentele conduc spre aceeai concluzie, iubirea, care trebuie s aiblocul cel mai de frunte în sânul familiei: dup modelul iubirii fa de propriafiin i dup cel al iubirii lui Hristos fa de Biseric, dup cum s-a amintit maisus.

ÄAadar, pe cât iubire are cineva ctre sine ± zice Sfântul Ioan -, tot pe atâtavoiete Dumnezeu s avem ctre femeie. Suntem prtai aceleiai naturi, dar cutoate acestea dreptul i datoria noastr ctre femeie ne impune înc ceva mai mult.

Dei sunt dou corpuri, totui unul e capul i cellalt trupul³.Dar Sfântul Printe indic i un alt model, preluat de la Mântuitorul Iisus Hristos,acela al unitii în fiin dintre Dumnezeu Tatl i Dumnezeu Fiul. El spune:

ÄCapul lui Hristos este Dumnezeu. Aceasta i eu o zic; c dup cum Hristos i Tatl sunt una, tot aa i brbatul cu femeia sa una sunt. Aadar i Tatl estecapul nostru´.

Ceea ce se petrece cu brbatul i femeia, când sunt unii de Dumnezeu, ca i ceea

ce se petrece între Hristos i Biseric, brbatul fiind capul femeii, i Hristos, capulBisericii, rmâne totui o tain, despre care Sfântul Pavel zice: ÄTaina aceastamare este; iar eu zic în Hristos i în Biseric³. Sfântul Ioan Gur de Aur seîntreab:

ÄDar de ce aceast tain este mare? Pentru c fericitul Moise, sau mai bine zisînsui Dumnezeu, ± rspunde el ± a fcut aluzie la ea, ca de ceva mare imiraculos. « Acum, zice, eu vorbesc de Hristos, cci i El lsând pe Tatl s-a

pogorât pe pmânt, i a venit la mireasa S a i a devenit cu ea un duh», dup cumzice: Cel ce se lipete de Domnul un duh este cu Dânsul ». Bine a zis ± continu

el ± c Taina aceasta este mare, ca i cum pare c ar zice: «am vorbit în alegorii,îns cu toate acestea Taina cstoriei este mare i alegoria nu poate rsturnaiubirea»´.

Sfântul Apostol Pavel îi încheie pledoaria în favoarea iubirii dintre soi cu o fraz,a crei parte a doua pare, la prima vedere, c anuleaz tot demersul su de pân



acum: ÄAstfel i voi, fiecare aa s-i iubeasc femeia ca pe sine însui; iar femeia s se team de brbat´.

Sfântul Ioan Gur de Aur explic aceast aparent neconcordan între fric iiubire, artând necesitatea existenei în familie a unei singure autoriti. El spune:

ÄUnde este egalitate niciodat nu va fi pace, nici în cea mai democratic familie,nici în casele celor mai mari i nici în alt parte. De aceea este necesar s existe osingur autoritate, un singur cap³.

S-a vzut deja, de ce femeia este cea care trebuie s se supun. Sfântul Printeatrage îns atenia brbatului, Äs nu dispreuiasc pe femeie, c ea este trupul lui´ , pe care dispreuindu-l, se dispreuiete pe sine însui, capul acestui trup.

ÄAadar ± spune el - mâinile, picioarele i celelalte membre ale trupului, s fie în slujba capului, iar capul s se îngrijeasc de membrele trupului, ca cel ceare în sine toate simirile. Nimic nu e mai bun i mai plcut ca o astfel de însoire

prin cstorie´.

Sfântul Ioan apreciaz totui, c acolo unde este dragoste, nu se pune problemaautoritii. De aceea el observ:

ÄModul iubirii ni l-a artat apostolul, dar modul temerii pe care trebuie s oaib femeia fa de brbat, nu l-a artat deloc. [...] i de ce oare? Pentru aceea

c voiete s stpâneasc mai mult iubirea. Unde este iubire, toate celelalteurmeaz de la sine; dar unde este frica, în general, se întâmpl cu totuldimpotriv. Cel ce iubete pe femeia sa, chiar dac nu ar fi asculttoare, o vasupune totui prin iubire³.

Dar ce înelege Sfântul Ioan prin frica de care vorbete Sfântul Apostol Pavel i cedragoste poate s fie aceea unde domnete frica? El rspunde acestei întrebrispunând: ÄAtunci este vorba de iubire, cci cea care se teme, iubete în acelai

tim p , cea care iubete se i teme; se teme de brbat ca i ca p al ei, iubete pe

brbat ca membru al ei, fiindc i ca pul este membru al întregului cor p´.

Brbatul nu trebuie s pretind altfel de team decât Äca de la o femeie liber,nu ca de la o sclav´ , cci ea este trupul brbatului; altfel, el îi batjocoretesingur trupul, necinstindu-l. În alt loc el spune: ÄC hiar dac este su pus nou,

femeia îns este supus ca soie i nu ca roab, ca una ce este liber i de aceeai cinste cu brbatul´.



Teama pe care se cuvine s-o manifeste femeia este:

ÄS nu se împotriveasc brbatului, s nu-l contrazic la fiecare pas, s nuiubeasc întâietatea; pân aici s se mrgineasc teama ei´.

Acolo unde lipsete dragostea curat, frica nu este de nici un folos. De aceea iSfântul Pavel i Sfântul Ioan insist asupra guvernrii în familie a iubirii.Femeia, în acest caz, nu se simte asuprit pentru c brbatului i s-a poruncit s oiubeasc. Chiar dac femeia nu i-ar iubi brbatul, acesta este dator s o iubeasc.Iar femeia dac nu este iubit trebuie totui s se supun. În felul acesta fiecare îi

îndeplinete datoria sa. Brbatul trebuie s aib suficient îngduin, pentruca unitatea familiei s nu sufere, chiar dac soia lui ar avea anumite defecte, cci

ÄDumnezeu a poruncit brbailor ± spune Sfântul Ioan - s sufere toate

defectele femeilor, numai s nu fie desfrânate. [...] Chiar de ar fi femeia beiv,sau rea de gur, sau pizma, sau iubitoare de lux i prin luxul ei îi cheltuieteaverea, tu formeaz-o, c de aceea eti capul ei; pe ea o ai de tovar vieii i deea ai nevoie. Aadar, formeaz-o dup cum trebuie, fa [...] cele ce depind detine³. Ä Aceasta este cstorie dup Hristos - arat el - cstorie duhovniceasci natere duhovniceasc´.

Sfântul Ioan sftuiete pe soi:

ÄCaut mai întâi cele ale lui Dumnezeu, iar cele omeneti vor urma cu mult

uurin. Formeaz-i femeia, cci numai astfel se întresc temeliile casei.Ascult pe Pavel care spune: « Dac voiesc s învee ceva, s întrebe acas pebrbaii lor ». Dac, deci, în acest fel administrm casele noastre, vom fidestoinici de a avea priveghere i asupra Bisericilor, cci i casa este o micbiseric. Numai astfel i brbaii i femeile se fac buni i se întrec unii pealii´.

De asemenea, el concluzioneaz:

ÄDeci cu mult dreptate, a spus apostolul, c brbatul s-i iubeasc femeia, iar

femeia s se team de brbat ca de cap. i cum s-ar putea aceasta?» zici tu. Cumc trebuie s fie aa, apostolul a artat clar, dar modul, cum i în ce fel, vi-l voiarta eu vou. Dac vom dispreui averea, dac vom avea privirea îndreptatnumai asupra unui singur lucru, adic asupra virtuii spirituale, dac, în fine,vom avea înaintea ochilor frica de Dumnezeu, ei bine numai atunci cstoriane va fi fericit³.



(în: Pr. Constantin Mihoc, ³Taina cstoriei i familia cretin în învturilemarilor Prini ai Bisericii din secolul IV ³, Editura Teofania, Sibiu, 2002)



Pr. Constantin Mihoc despre relaiile dintre soii cretini i modul de vieuirea mirenilor (II)

Rolul brbatului i al femeii in familie

Sfântul Ioan Gur de Aur vede în împrirea responsabilitilor între so i soie onou legtur a dragostei pe care Dumnezeu o voiete în sânul familiei.

ÄAa, de pild ± spune el - nici brbatului nu i-a încredinat totul, i nici femeii,

ci a împrit fiecruia din îndatoriri: uneia (femeii) i-a dat în stpânire casa,celuilalt i-a încredinat rolul de dinafar de cas, acela de a hrni pe cei dincas.

Cu toate c aceast deosebire, din cauza Äiubirii de argint´ i a lenevirii, uneorieste estompat, totui«



Äi aa înc strlucete pronia iconomiei lui Dumnezeu, cci noi avem mare nevoiede femeie în alte afaceri mult mai necesare, dup cum avem nevoie i de cei maimici decât noi, în cele ce compun viaa noastr´.

Vorbind despre rolul soului i al soiei în cadrul familiei, trebuie s fie artate idatoriile pe care le are fiecare dintre ei fa de cellalt.

Prima datorie este iubirea, care este întotdeauna ancorat în iubirea fa de Dumnezeu. Sfântul Ioan Gur de Aur spune:

ÄTu nu iubeti atâta pe femeie pentru c e femeie, cât o iubeti pentru iubireace trebuie s o ai ctre Hristos. Aceasta a i lsat a se înelege când zice: «ca

Domnului». Aadar, ca i cum ai asculta pe Domnul fcând totul pentru Dânsul,tot aa i-n cazul de fa f totul ca pentru Dânsul³.

Aa dup cum s-a spus, Dumnezeu i-a dat brbatului s poarte grij de soia ide copiii lui, cci spune Sfântul Ioan:

ÄSexul femeiesc este oarecum mai slab i are nevoie de mult ajutor, de mult îngduin. [...] Toate s le faci pentru femeie, toate cele necesare s i le procuri,cci datoria te face´.

Soia are, în concepia Sfântului Ioan Gur de Aur, datoria de a se îngriji decreterea copiilor i de administrarea casei i a lucrurilor din ea. El spune:

ÄNumai o singur însrcinare are femeia: s pzeasc pe cei nscui (copiii), sîngrijeasc de veniturile tale (ale soului), s aib grij de casa ta; i de aceea i-adat-o Dumnezeu, ca s te îngrijeasc în acestea, ca i în toate celelalte. Pentru cviaa noastr const din dou feluri de afaceri: cele publice i cele de acas. Dumnezeu a împrit sarcinile între brbat i femeie; ei i-a dat conducereacasei, lui toate problemele statului, toate cele care se fptuiesc în afar: judeci,sftuiri, comanda armatei i toate celelalte. Femeia nu poate s poarte o lance, sarunce o sgeat, dar poate s in furca, s eas o pânz, s pun rânduial înîntreaga cas. Nu e în stare s dea o hotrâre într-un sfat, dar este în stare s-i

dea o prere în cele ale casei, pe care brbatul le împarte cu ea; ea arat maimult ptrundere decât brbatul. Ea nu poate s mânuiasc bine baniipublici, dar poate s-i creasc bine copiii, tezaurul cel mai preios decâttoate; poate s-i [...] dea încredere brbatului, s-l despovreze de toate grijilepe care le cere o gospodrie, adic de cmar, de esut, mâncare, îmbrcminte icelelalte care nu sunt nici potrivite, nici uoare pentru brbat, chiar dac ar vrea els le ia asupra lui. Într-adevr, este o parte din bunvoina i înelepciunea



dumnezeiasc, c acela care se pricepe bine în lucrurile mari, se aratneputincios i nepriceput în lucrurile mici, aa încât brbatul s aib nevoie defemeie. Într-adevr, dac Dumnezeu ar fi creat pe brbat deopotriv

îndemânatic în ambele sarcini, neamul femeilor ar fi fost dispreuit, i pe dealt parte,

dac ar fi dat femeilor ocupaii mai înalte i mai de pre, ele s-ar fi umplut de îngâmfare. De aceea nu a încredinat pe amândou numai unuia, ca nucumva soarta celuilalt s fie mai înjosit i zadarnic; n-a împrit deopotrivînsrcinrile, ca s nu se iveasc între ei lupt de întâietate i femeile s nu cear dela brbai întâiul rang, dar ca s se îngrijeasc de unire i nu de întâietate, aa aîmprit fiecruia însrcinarea sa, ca partea brbatului s fie mai de folos i maiînsemnat, iar a femeii, mai mic i puin mai joas; aa c nevoile vieii ne

îndeamn s o cinstim, iar micimea însrcinrii sale, nu o las s se ridice împotriva brbatului su³.

Soul trebuie s-i apere soia fa de orice agresiune i s nu dea crezarebârfelor ce privesc pe soia sa, pentru Äa nu se furia vrajba în cas´.

Soia Äs nu cenzureze cu amnunime intrrile i ieirile brbatului de acas,dar nici brbatul s nu dea motive de vreo bnuial´.

Soul nu trebuie s stea prea mult la dispoziia prietenilor lui neglijându-ifamilia. În caz contrar, soia este îndreptit s-i certe soul; acesta îns nu arevoie s se supere, cci ea face acest lucru din iubire.

ÄAcuzrile ei ± s pune Sfântul Ioan ± sunt izvorâte din iubirea ei cea fierbinte, din predis poziia ei cea înflcrat i din frica ce o are de tine, ca s nu te piard. Ease teme ± i aceasta este teama ce trebuie s o aib ± ca nu cumva, cineva, s-i fi rpit favoarea ei ce o avea la tine, ca nu cumva s o fi pgubit de capitalul bunurilor ei, ca nu cumva s-i fi furat brbatul ± capul ei ± s nu-i fi spat viaaei conjugal³.

Soia s nu-i insulte soul pentru c nu-i ofer o stare material mai bun. Înacest caz, s se gândeasc la femeile mai srace decât ea i la nenorocirile pe carele-a adus unor persoane bogia.

ÄDar dac ea are adevrat iubire ctre brbat ± zice Sfântul Ioan ± nu-i vazice nimic, ci va prefera ca s-l aib lâng ea, chiar de nu i-ar procura nimic. Dar nici brbatul când aude astfel de mustrri ± ca i cum ar avea vreo stpânireasupra femeii ± s nu alerge la insulte i bti, ci s o sftuiasc, s o mângâie so conving prin adevr i niciodat s nu întind mâna asupra ei. Departe



acestea de un suflet liber. Nici insulte, nici batjocuri, ci s caute mai bine a o forma³.

O alt datorie reciproc a celor doi soi, este i aceea, amintit mai sus, de a nu se

lipsi unul de altul decât pentru o vreme i cu bun înelegere, pentru a seîndeletnici cu postul i cu rugciunea.

ÄFiindc din astfel de abinere se nasc mari rele ± spune Sfântul Ioan Gur de Aur ± cci i preadesfrânrile i desfrânrile, i chiar stricarea caselor, de aiciprovin de multe ori. [...] i bine a zis (Sfântul Pavel): «S nu oprii datoria»,adic s nu v lipsii de datoria voastr conjugal. [...] i de voieti, sexaminm acest fapt mai de aproape. Fie, de exemplu, o femeie i un brbat, ifemeia se abine, fr ca brbatul s fie de acord. Deci de ce te miri dac el, dinaceast cauz, desfrâneaz sau dac nu desfrâneaz, atunci este posomorât, venic

tulburat, venic în lupt, cauzând femeii mii de lipsuri? Care este folosul postuluii a înfrânrii, dac dragostea este sfâiat? Nici unul. Câte batjocori nu ies deaici, câte vorbe proaste i cât lupt nu se dezlnuie în aceste împrejurri!³.

O datorie comun a celor doi soi este educarea copiilor, despre care îns, se vavorbi într-un capitol separat.

Distraciile celor doi soi, neîngduite i îngduite

[n.n.: Credem c mai adecvat ar fi folosirea altor cuvinte decât "distracii" înacest context, pentru c este tiut c "distraciile" nu au, duhovnicete, decât o

conotaie negativ; vorbim mai degrab despre "desftri" sau "bucurii " - ceea

ce se poate înelege foarte clar de mai jos, din exem plele de "distracii" pe care ni

le pro pune Sfântul Ioan Gur de Aur, care sunt la polul o pus sensului pe care-l dm noi acestui cuvânt, chiar i în utilizrile lui cele mai benigne].

Sfinii Prini din Ä secolul de aur cretin´ au vorbit deseori, mai ales în predicilelor, despre distraciile i obiceiurile pgâne din vremea lor, pe care unii dintrecretini, i în special cei de curând botezai le practicau cu contiina c acesteanu le pericliteaz mântuirea, i cu atât mai puin pe cea a celor din jurul lor, cretini



sau pgâni; este vorba, în special, de spectacolele de la baie, din hipodrom i celede la teatru. Fa de acetia ei erau foarte aspri, artându-le primejdia la care i-auexpus viaa lor sufleteasc, ca i vtmarea celorlali prin exemplul lor negativ.

Sfântul Chiril al Ierusalimului poruncete: Ä Nu te duce la spectacole pgâneti!´ .Tot el, explicând catehumenilor rânduiala slujbei Sfântului Botez, se exprim:

ÄTrufia diavolului (de care ne lepdm la Botez) const din: pasiunea de teatru, decursele de cai, de vântoare i orice deertciune de acest fel . Sfântul ± spune el ± se roag lui Dumnezeu s fie izbvit de acestea i zice: întoarce ochii mei ca snu vad deertciune». Nu îndrgi teatrul, unde vei vedea desfrânrile pline dehule i de toat neruinarea mscricilor i jocurile nebuneti ale brbailorafemeiai. Nici nu te îndrgosti de pasiunea acelora, care pentru a-i desftaticlosul lor pântece, se dedau pe ei înii vântorii fiarelor slbatice [....] Fugi

i de cursele de cai, privelite nebuneasc, care doboar sufletele. Toateacestea formeaz trufia diavolului³.

Sfântul Vasile cel Mare ceart cu asprime pe cretinii care, amestecându-se cu pgânii frecventau teatrele i participau la alte distracii ruinoase i incompatibilecu morala cretin.

ÄS lsm pentru actorii de pe scen - zice el ± desfrânrile zeilor, amorurile i împreunrile lor în vzul tuturor, dar mai cu seam, destrblrile lui Zeus,corifeul i eful tuturor zeilor dup cum spun ei, de care ruine e s le spun chiar

despre animale´.

Sfântul Printe îndeamn pe cretini, mai ales pe cei tineri s se cunoasc pe ei înii, lucru care nu este posibil fr curirea sufletului.

ÄIar curirea sufletului ± zice el ± [...] se face prin dispreuirea plcerilor simurilor: ochii s nu se desfete cu spectacolele prosteti ale scamatorilor saucu privirea trupurilor, care bag în suflet ghimpele plcerii, iar urechile s nuprimeasc în suflet cântece de ruine. Din nite cântece ca acestea se nasc deobicei patimile, odrasle ale josniciei i ale umilirii; noi îns trebuie s urmrim

alte cântece, care sunt mai bune i ne fac mai buni« De aceea trebuie s luaiparte la aceast muzic, la mod acum, tot atât de puin ca i la orice altfapt ruinoas³.

Sfântul Vasile insist în combaterea chiar a acelor plceri, mai neluate înseam, dar care sunt mijloace prin care sufletul este coborât pân în cea maiurât mocirl. El spune:



ÄDe asemenea m ruinez s mai spun c trebuie oprit parfumarea aeruluicu diferite mirodenii plcute la miros, ca i ungerea trupului cu parfumuri. Cealtceva a putea spune despre porunca de a nu urmri plcerile care vin de peurma pipitului i gustului, decât c aceste plceri silesc pe cei ce seîndeletnicesc cu cutarea lor s triasc întocmai ca animalele, robii pântecelui icelor de sub pântece?« S stpânim i s înfrânm trupul, cum înfrânm

pornirile furioase ale unui animal, iar tulburrile pricinuite în suflet de trup sle domolim, atingându-le cu raiunea ca i cu un bici. S nu dispreuim raiuneadând frâu liber plcerii«´

Sfântul Ioan Gur de Aur, care este un moralizator prin excelen, a fost poate celmai înverunat adversar al pcatelor celor care purtau numele de cretini, dar rmseser fideli practicilor pgâne. Pe acetia Sfântul Printe îi mustr cuasprime, artându-le în ce mare primejdie s-au aruncat, clcându-i în

picioare nu numai calitatea lor de cretini, dar chiar i pe cea de fiinecuvânttoare înzestrate cu raiune. El spune:

ÄRidic-te la cinstea ta de om, fugi de oceanul iadului, de râul cel de foc, despectacolul de la baie! C baia aceea d natere oceanului iadului i aprindeacel adânc al flcrii ³.

Teatrul, de asemenea, în critica sever a Sfântul Ioan, este considerat a fi ceea ce

poate fi mai ru, izvor al celor mai cumplite pcate [ n.n.: astzi, cuvintele

Sfântului Ioan sunt în mai mare msur valabile pentru filme i pentru

spectacolele aa-zise "de divertisment" , indiferent de canalul sau su portul lor -TV, cinema, DVD, internet, etc. - decât pentru teatru - care i el este de cele mai

multe ori la fel de nociv, îns i-a pierdut mult din influena social pe care odeinea în vremea Sfântului].

ÄTeatrele cele desfrânate - zice el - v înva s v desfrânai; teatrele, aceastcium cu anevoie de stârpit aceste farmece pline de otrav, aceste curse cumplitepentru cei nepstori, aceast pieire însoit de plcere pentru ceineînfrânai³.

Cei care frecventau teatrele, se justificau spunând c piesele jucate pe scen suntficiuni. Nefiind vorba de realitate aveau impresia c i pcatul lor nu poate fi real.Sfântul Ioan îi avertizeaz:

ÄFiciunile acestea au fcut pe muli s ajung desfrânai i au stricat multecase. i mai cu seam pentru asta suspin, pentru c vd c nu vi se par rele cele de



pe scen, ci le aplaudai, strigai i râdei, când desfrâul este prezentat fr deruine. [...] Dac desfrâul este un ru, apoi este un ru i prezentarea lui pescen. Nu mai spun cât de desfrânai sunt actorii care joac astfel de piese, carereprezint desfrâul i adulterul pe scen. Nu mai spun cât de neînfrânai i deneruinai îi fac pe spectatori! Nu este privire mai desfrânat i mai neînfrânatdecât privirea celui care dorete s vad astfel de spectacole³.

Sfântul Ioan consider c prin acele spectacole de la teatru se necinstesc nu numaiactorii i spectatorii, ci tot neamul omenesc. Din fiine raionale i libere, acetiadevin robi ai simurilor. Unii ca acetia au impresia c pot tri o via dubl:cea de acas i cea de la teatru; c ceea ce se joac pe scen nu are nici olegtur cu viaa lor din afar i cu cei din jurul lor.

ÄÎn ce te privete ± spune Sfântul Printe - n-ai dori s-i vezi nevasta umblând

în pielea goal prin ora; dar mai bine spus, nici în cas, ci ai socoti asta oocar. Dar te duci la teatru ca s faci de ocar i pe brbai i pe femei, ca s-i faci de ruine proprii ti ochi! Nu-mi spune c actria care joac în pielea goaleste o stricat! Gândete-te c au aceeai fire i acelai trup i femeia stricat, ifemeia cinstit! [...] Este mai bine s-i pui pe ochi glod i rân decât spriveti o nelegiuire ca aceasta. Nu-i atât de vtmtor glodul pentru ochi, câtde vtmtoare este privirea pofticioas i vederea unei femei goale [...] Cumse va mai uita la tine soia ta, când te întorci de la o nelegiuire ca aceasta? Cum teva mai privi? Cum îi va vorbi când ai batjocorit în aa hal pe toate femeile, când aiajuns prizonierul unor astfel de spectacole i ai ajuns robul unei femei stricate?´.

În alt loc, el zice, de asemenea:

ÄSpune-mi, te rog, cu ce ochi te mai poi uita acas la femeia ta când o vezi batjocorit pe scen? Cum nu roeti, gândindu-te la tovara ta de via, cândvezi c pe scen toate femeile sunt fcute de ocar´ .

Ceea ce se petrece pe scen este izvor a toat necuria i desfrâul, este împlinireavoii diavolului. Nu poate cineva sa pretind, c participând la acele scene,rmâne neatins de întinciune. Sfântul Ioan zice:

ÄMuli oameni când se întorc de la înmormântare se spal, i doar mortul nu-inecurat, pe când pcatul pune pe suflet atâta necurie, c nu o poate curitoat apa izvoarelor, ci numai lacrimile i mrturisirea [...] Pentru ce suntaplauzele? Pentru ce zgomotul, strigtele satanice, vânzolelile diavoleti? [...]Pentru c femeile, cu capetele descoperite, lipsite de ruine, stau înainteaspectatorilor i vorbesc; îi dau toat silina s fie cât mai neruinate i vars în



sufletele asculttorilor toat obrznicia i neruinarea lor, au o singurdorin: s smulg din rdcini castitatea, s fac de ruine pe femei, s-i faccheful diavolului. Pe scen, cuvinte de ruine i gesturi i mai pline de ruine;la fel, pieptntura, mersul, îmbrcmintea, vocea, micrile mâinilor i alepicioarelor, întorsturile ochilor, surlele, flautele, piesele de teatru, subiectele lor,într-un cuvânt, toate sunt pline de cel mai mare desfrâu. Spune-mi, cum îi maipoi veni în fire când diavolul îi toarn în suflet atâta desfrânare i-i umpleatâtea pahare de desfrâu? Acolo iau natere adulterele, acolo se pune la calestricarea caselor, acolo sunt femei care-i vând trupul, brbai care se

prostitueaz, tineri stori de vlag: toate sunt pline de frdelege, toate pline demscri, toate pline de ruine. N-ar trebui s râd cei ce se duc la teatru, ci ssuspine i s plâng cu amar. [...] Din pricina teatrului se drâm totul³.

Teatrele nu drâm doar sufletele spectatorilor, ci vatm grav i pe cei din

familie, drâmând csniciile.

ÄSpune-mi - continu Sfântul Ioan ± din ce pricin se întind curse csniciilor?Nu din pricina celor ce se petrec pe scen? Din ce pricin se stric casele? Nudin pricina teatrului acestuia? Nu din pricina teatrului brbaii se poart ru cusoiile lor? Nu din pricina teatrului brbaii socotesc uuratice pe toatefemeile? Nu din pricina teatrului brbaii svâresc adulter? Deci cel cedrâm totul este cel ce se duce la teatru! El aduce în via aceast cumplittiranie´.

Sfântul Ioan întreb:

ÄCare brbat n-a fcut adulter?´ (din cauza teatrului). Dac ar fi s i-i spun penume, i-a arta muli brbai care s-au desprit de femeile lor, muli brbai careau ajuns prizonierii acelor desfrânate, care au fcut pe unii brbai s-i prseasccminele, iar pe alii, nici s nu se mai gândeasc la cstorie!´

Chiar dac pe cineva nu l-ar vtma teatrul, acela este totui vrednic deosând, fiindc-i pierde timpul fr rost, pentru c este sminteal altora ipentru c d prilej s se in astfel de spectacole. Sfântul Ioan d s se îneleagchiar, c cei ce frecventeaz teatrele vor primi o mai mare osând decât actoriice joac acele piese pline de desfrânare. Scamatoriile i tot ce se întâmplacolo,Ätoate aduc pe capul tu ± zice Sfântul Ioan ± vina celor petrecute pe scen.Dac n-ar fi cine s-i priveasc, n-ar fi nici cei ce au aceste meserii; aa, pentru csunt, iau i ei parte la focul cel venic pentru cele petrecute pe scen. Deci chiardac spectacolele de teatru n-ar vtma cu nimic curenia ta trupeasc i



sufleteasc, ceea ce-i cu neputin, totui vei da amarnic socoteal pentrupierderea celorlali; i a acelora care s-au dus la teatru, pentru c te-au vzut petine c te duci, i a actorilor, pentru c prin ducerea ta la teatru i-ai fcut s aibaceast meserie´.

i în alt parte el spune:

ÄCei care-i laud pe actori, aceia sunt mai cu seam cei care-i încurajeaz svorbeasc aa; de aceea e i drept ca ei s fie pedepsii i pentru pedeapsa ce-iamenin pe actori. [...] V pierdei toat ziua la teatru, btându-v joc desfinenia cstoriei i fcând de ocar aceast tain mare. Nu este atât depctos cel ce joac astfel de roluri cât tu, mai mult decât el, tu care-i

porunceti s fac asta; dar mai bine spus, nu-i porunceti numai, ci prin râvna, prin veselia, prin râsul i prin laudele jocului lor, contribui în toate chipurile la

înfiinarea unor astfel de oficine drceti´. ÄS fugim de cu ptorul babilonian -îndeamn el - s stm de parte de desfrânata egi pteanc«´

Ar putea cineva s arunce vina asupra legilor statului, care au hotrât funcionareateatrului. Societatea în care tria Sfântul Ioan era, o societate în care Cretinismulera în lupt cu pgânismul, având legi pe msur, care încurajau uneoriimoralitatea. Sfântul Printe înelege bine acest lucru i nu pretinde din parteaacestei societi s aib o atitudine cretin; el pretinde îns o astfel deatitudine din partea cretinilor pe care-i pstorea i crora li se adresa.

ÄDar sunt oare de vin ± spune el ± cei care fac legile c soiile sunt prsite, ctinerii sunt corupi i casele stricate?´

Teatrele îns vatm i societatea; ele alimenteaz fanteziile tuturor celor careîncalc legile unei societi. Dac s-ar drâma teatrele nu s-ar desfiina legile, cis-ar desfiina frdelegile.

ÄDesfiinând teatrele ± precizeaz Sfântul Ioan ± nu desfiinai legile, ci toateclcrile de lege. Din aceste teatre ies cei care pângresc oraele. În aceste teatre se

pun la cale rscoalele i tulburrile [...] Când tinerii nu muncesc deloc i când

sunt hrnii cu nite pcate atât de mari, ajung mai slbatici decât fiareleslbatice´.

Sfântul Ioan este de acord s se drâme teatrele, îns prefer mai degrab s fiedrâmate acestea din sufletele spectatorilor:



Ä Din partea mea teatrul este drâmat i desfiinat. Totui nu v poruncesc sdrâmai teatrele. Lsai-le s existe, dar facei s fie goale!´

Sfântul Ioan deplânge starea cretinilor, care dei sunt Äceteni ai cerului,împreun dnuitori cu heruvimii i prtai cu îngerii se dovedesc a fi mai ridecât barbarii care Änu cunosc astfel de s pectacole .

ÄSe spune ± zice el ± c barbarii au rostit cândva un cuvânt plin de înelepciune. Auzind de aceste teatre nelegiuite i de distracia aceasta plinde pcate, au spus: « Romanii au nscocit aceste distracii ca i cum n-ar aveacopii i soii» . Prin aceste cuvinte au vrut s arate ± spune el ± c nimic nu-i maidulce decât copiii i soia, dac vrei s duci o via curat³.

Aceleai lucruri, ca i la teatru, se petreceau la bile publice [n.n.: care astzi se

pot echivala lesne cu plajele, trandurile, etc.], pe care Sfântul Ioan le numete:izvor drcesc , ocean de desfrânare i ocean al pierzaniei . El mustr pe

cretinii care prseau sfinenia, i odat cu aceasta pe Hristos, pentru a se deda

acelor plceri atât de vinovate i aductoare de moarte sufleteasc. Va spune:

ÄAlergi la spectacol ca s vezi femei care fac baie în pielea goal, s vezi cumsunt batjocorite femeile, i-L prseti pe Hristos Care st lâng izvor? [...] icere de la noi de but, nu ap, ci sfinenie; cci cele sfinte le d El sfinilor.[...] Tu

îns, prseti izvorul sângelui, potirul cel înfricotor i te duci la izvorul cel

drcesc, ca s vezi femei desfrânate fcând baie în pielea goal, ca s i se înece sufletul. C apa aceea este un ocean de desfrânare; nu învluiete cu aptrupurile, ci îneac sufletele. Femeia îi cufund trupul gol în baie, dar tu, cândo vezi, te scufunzi in adâncul desfrânrii. Aa e mreaja diavolului; nu îneacpe cei care înoat, ci mai ales pe cei care stau în porticele din jurul bazinuluide înot. [...] Dac ar fi cu putin s vedei sufletele înecate, v-a arta multesuflete plutind moarte la suprafaa acestor ape. [...] Dar ceea ce-i mai cumplit decât toate este c oamenii numesc o pieire ca aceasta desftare, iar oceanul acesta al pierzaniei, loc de plcere. [...] Mai întâi, diavolul ine toat noaptea

sufletele în ateptare, apoi dup ce le-a artat ce ateptau, le înlnuiete i le face prizoniere. S nu-i închipui c eti lipsit de pcat, dac nu te-ai apropiat de odesfrânat; poftind-o ai svârit totul. C fiind stpânit de poft, îi aâi imai mult flacra. Iar dac spui c aceste spectacole nu te vatm, atunci etivrednic de mai mare osând, pentru c, încurajând prin prezena ta astfel despectacole, sminteti i pe alii, iar ie îi faci de ruine obrazul i odat cuobrazul, sufletul³.



i, tot Sfântul Ioan spune:

ÄDac omul care se uit la o femeie spre a o pofti a i fcut desfrânare» cum snu ajung prizonier cel care vede o femeie în pielea goal?´

Aceste femei Äucid cu mult ruine³, sufletele tuturor celor care le privesc,acestora rmânându-le doar trupurile vii.

Ca i spectacolele de la teatru. Sfântul Ioan Gur de Aur înfiereaz i alte feluri dedistracii, practicate chiar de unii cretini din vremea lui, cum ar fi: beia i

îmbuibarea, care i ele provoac desfrâul:

ÄUnde-i beie, acolo-i diavolul; unde-s cuvinte de ruine, unde-i îmbuibare, acolodnuiesc demonii´.

Sfântul Ioan nu este împotriva distraciilor [ desftrilor/bucuriilor, n.n.],ci

împotriva acelor distracii care nu sunt compatibile cu calitatea de cretin; care

sunt piedici în calea unei viei, personale i comunitare, autentic cretine i care

pun în pericol însi mântuirea.

ÄDac vrei s te distrezi ± zice el - du-te în grdini, pe malul râului i allacurilor, plimb-te pe câmpii, ascult cântecul greierilor, du-te deseori lamormintele mucenicilor, unde-i sntate trupului i folos sufletului, unde nu-i

vtmare, nici cin dup plcere ca la teatru. Ai soie, ai copii! Ce plcere opoate egala? Ai cas, ai prieteni! Acestea-s cele ce desfteaz i ne dau icâtig, pe lâng curenie trupeasc i sufleteasc. Spune-mi ce este mai dulcedecât copiii? Ce este mai dulce decât soia pentru un brbat care vrea striasc curat la trup i la suflet?³

În alt parte, referindu-se la ospee, el zice de asemenea:

ÄNu spun lucrurile acestea ca s v împiedic si v distrai. Distrai-v, dar nu cu unastfel de pre! Hrana voastr s fie temei de iubire de oameni, de milostenie, nu

de cruzimi!´

Sfântul Ioan nu pierde nici un prilej pentru a veni în sprijinul sracilor. Toateomiliile lui sunt pline de îndemnuri la milostenie. De altfel, el a fost considerat,înc din timpul vieii, prietenul sracilor, el însui numindu-se pe sine Äambasador

al sracilor . Distraciile i ospeele cretine sunt, în concepia Sfântului Ioan,acelea unde sunt invitai i sracii cu care S-a identificat Hristos.



ÄS fie dar oaspei ai ti ± spune el ± oamenii sraci i liberi, nu cei care se jur pe nedrept, nu comedianii! Iar dac vrei s ai rsplat pentru mâncarea cele-o dai, poruncete-le s mustre i s îndrepte dac vd c se face ceva nepotrivitîn casa ta; poruncete-le s-i ajute la purtarea de grij a casei, la supraveghereaslugilor. Ai copii? F-i i pe ei tatl copiilor ti, s împart cu tine purtarea de grijde copii! S-i aduc câtiguri bine plcute lui Dumnezeu! Pune-i pe ei la onegutorie duhovniceasc [...], iar casa ta va ajunge Biseric în loc de teatru; diavolul va fi alungat i va intra în casa ta Hristos, va intra corul îngerilor. Cunde e Hristos, acolo sunt i îngerii; iar unde sunt Hristos i îngerii, acolo-i icerul. [...] Iar dac vrei s culegi i o alt mângâiere de pe urma acestora,

poruncete ca atunci când au rgaz, s ia Biblia în mâini i s citeasc legeadumnezeiasc. Astfel de ospee îi vor fi mai plcute decât celelalte; te fac i petine i pe oaspeii ti mai vrednici; celelalte ospee acoper de ruine i pegazd i pe invitai; pe tine gazda, pentru c insuli i te îmbei, iar pe invitai,

c ajung nite ticloi i ghiftuii.

Dac dai de mâncare unui srac, ca s-l insuli, apoi fapta ta e mai cumplitdecât dac l-ai omori; dar dac-i dai de mâncare ca s-i vii în ajutor i s-i fiide folos, atunci fapta ta este mai bun decât dac ai scpa de la moarte unosândit. [...] Nu-l mai numi parazit! Numete-l oaspetele tu! Nu-i mai spunelinguitor, numete-l prieten. [...] Prieteniile de la ospee la care se bea i semnânc peste msur sunt mai groaznice decât dumniile; c de pe urmadumanilor, dac voim, putem chiar s câtigm, s ne folosim, dar de peurma prietenilor de la chefuri i beii, nu putem avea decât pagub. [...] S

punem odat capt acestui obicei diavolesc, pentru ca atunci când mâncm i bem,s facem toate spre slava lui Dumnezeu³.

Aadar, în concepia Sfinilor Prini, distraciile [ desftrile/bucuriile, n.n.], sunt

îngduite, dar numai acelea care ne aduc spor duhovnicesc i care sunt spre

slava lui Dumnezeu, aa dup cum spune Sfântul Apostol Pavel i nu spre paguba

sufleteasc i trupeasc, a noastr i a altora.



Bunurile materiale

Femeile, de obicei, au simul proprietii mai dezvoltat. De aceea Sfântul IoanGur de Aur d sfaturi brbailor pentru a ti cum s dezrdcineze dinsufletele lor iubirea bunurilor materiale i, mai ales, s nu considere c cevadin cele comune le aparine exclusiv. Acest lucru este periculos i poate santreneze dezbinarea unei familii. Brbatul înelept, îns, îi înva soia cu tacti delicatee, fcând-o s îneleag c toate sunt comune într-o familiedeoarece amândoi sunt un singur trup. El spune:

ÄDeci, dac femeia sau brbatul nu este stpân pe trupul su, cu atât mai mult nueste stpân pe averi. Auzii acestea toi câi avei femei i toate câte aveibrbai: dac nu trebuie a avea trup deosebit, cu atât mai mult, averideosebite´.

De asemenea, el îndeamn:

ÄInventeaz [Caut] modul cum s fii mai delicat în vorb i silete-te sdezrdcinezi din sufletul ei cuvintele acelea: «al meu» i al tu». Când ea ar zice «cele ale mele» , tu întreab-o; «Care ale tale? Cci eu nu tiu. Eu nu am

nimic propriu i cum tu zici ale mele, de vreme ce toate sunt ale tale? [...] Da,toate sunt ale tale, i chiar eu sunt al tu». Zi-i deci: « i eu sunt al tu, co pilul

meu! Aceasta mi-a poruncit mie Pavel, zicând : Brbatul nu este stpân pe trupul su, ci femeia« de unde rezult c dac eu nu am stpânire pe trupul meu, ci

tu, cu atât mai mult ai stpânire pe bani». Vorbind astfel, tu ai linitit-o, ai stinsfocul, ai ruinat pe diavolul, ai fcut-o sclav cumprat cu bani, ai legat-o cuastfel de vorbe. Deci, din cele ce-i vorbeti, înva-o ca niciodat s nu mai zic:«al meu» i «al tu»³.

Sfântul Ioan condamn în termeni foarte aspri aceast deprindere a celor care,dup ce au fost unii într-o singur fiin prin cstorie, mai pot considerabunurile materiale ca fiind proprietatea numai a unuia dintre ei.

ÄVai, la cât uurin duce pe cineva dragostea de bani! ± spune el. Un singur om,

o singur fiin ai devenit amândoi prin însoire, i tu înc zici ale mele?Blestemat fie acest cuvânt necurat, care a fost introdus de diavolul în gura ta . Cci nimic nu ne este propriu, ci toate ne sunt comune: lumina, soarele, apa ichiar banii´.

(în: Pr. Constantin Mihoc, ³Taina cstoriei i familia cretin în învturilemarilor Prini ai Bisericii din secolul IV³, Editura Teofania, S ibiu, 2002)



Dumnezeietii Prini Ioachim i Ana ± nsctorii ndejdii noastre

Viaa S finilor Prini Ioachim i Ana din cartea ³Cstoria, cale spre sfinenie.Vieile S finilor cstorii³ ± de David i Mary Ford:

³ Aceasta este perechea cea blagoslovit, aleas de Hristos Dumnezeul nostruspre a fi prinii Maicii S ale, S tpâna noastr de Dumnezeu Nsctoare i

pururea Fecioar Maria.

În cântrile lor auzim aceasta: ³O, dumnezeiasc pereche, pe toi prinii ai întrecut, cci ai zmislit pe ceea ce întrece toat zidirea³.

Î n Evanghelia Naterii Mariei, atribuit S fântului Matei, care ne vorbete de

acest eveniment, citim: ³Blagoslovita i pururea-slavita Fecioara Maria, ivit dinîmprtescul trunchi al seminiei lui David, s-a nscut în oraul Nazaret i a fost dus la Ierusalim, în Templul Domnului. Numele tatlui ei era Ioachim, i al mamei sale, Ana. Familia tatlui era din Galilea, din cetatea Nazaret, iar familiamamei era din Bethleem. Viaa lor era neptat i dreapt în ochii Domnului,cuvioas i fr de gre înaintea oamenilor. Cci toate ale lor le împreau întrei: o parte o afieroseau templului i slujitorilor templului; o alta o împreau



strinilor i sracilor; iar a treia o ineau pentru ei i pentru nevoile familiei. Astfel, îndrgii de Dumnezeu i plcui oamenilor, vreme de douzeci de ani audus viaa în curie în casa lor, fr nici un copil. Î ns au fcut legmânt c, dese va întâmpla ca Dumnezeu s-i fericeasc cu vreun copil, s-l afieroseasc

slujirii Domnului. Din aceast pricin, se duceau la fiecare praznic de peste anla Templul Domnului³ [1.Text adaptat dup capitolul I al Evangheliei NateriiMariei, trad.de Alexander Walker, Ante-Nicene Fathers, Wm.B.EerdmansPublishing Co.,Grands Rapids, Michigan,1981,vol.VIII,p.384.]

Protoevanghelia Sfântului Iacov afirm c Ioachim a postit i s-a rugat într-o pustie slbatic vreme de patruzeci de zile i patruzeci de nopi, cerând luiDumnezeu un copil pentru el i pentru soia sa: ³Nu m voi coborî s mnânc,nici s beau, pân ce Domnul Dumnezeul meu nu-i va întoarce privirea ctremine, ci rugciunea îmi va fi hran i butur´ (1,7).[2.The Protoevangelion of

St.James, trad.de Alexander Walker, Ante-Nicene Fathers, vol.VIII, p.361.Protoevanghelia Sfântului Iacov i Evanghelia Naterii Mariei sunt preuite deTradiia Ortodox, dar nu se pun pe aceeai treapt cu Scripturile Canonice.]

În acelai timp, Ana se duse în grdin, jelindu-se pentru lipsa copiilor i rugându-se Domnului: ³Dumnezeul prinilor notri, blagoslovete-m i ascult



rugciunea mea, aa cum ai blagoslovit pântecele S arei i ai dat ei fiu pe Isaac³ [3. Protoev.lui Iacov, op.cât.,p.361.].

³ i iat un înger al Domnului a ezut lâng ea, zicând: Ana, Ana, Domnul a

auzit rugciunea ta, i iat vei zmisli i vei nate, iar de smâna ta se vavorbi în toat lumea³[4. Ibid., p.362.].

Protoevanghelia ne d apoi rspunsul Anei la aceast vestire a îngerului: ³Viu este Domnul Dumnezeul meu, c orice voi nate, fie parte brbteasc ori femeiasc,va fi afierosit Domnului Dumnezeului meu i va sluji lui intru cele sfinteîntreaga via³ [5. Ibid.].

Astfel, Ana ddu natere unei fiice pe care a numit-o Maria. Iar ³fata crescu, icând a ajuns de doi ani, Ioachim zise Anei: Haide s o ducem la TemplulDomnului, ca s ne împlinim legmântul cu care ne-am legat ctre Domnul, c nucumva s se mânie pe noi i s nu mai primeasc prinosul nostru. Dar Anarspunse: S ateptm pân la al treilea an, ca nu cumva s nu-i mai cunoasc tatli mama³[6.Ibid.].



Când copila sfânt a ajuns la vârsta de trei ani, prinii i-au plinit legmântul i au dat-o preoilor spre a fi crescut în Templul Domnului. Acest eveniment e

pomenit i prznuit în Biserica Ortodox la 21 noiembrie, la praznicul Intrrii în Biseric a Maicii Domnului.

Tradiia spune c mai apoi Ioachim i Ana se duceau s-i vad fiica o dat pe an,la aniversarea aducerii ei la preoi. La fiecare dintre aceste prilejuri mama sa îiddea câte o hain pe care o fcuse în anul dinainte.

La câiva ani de la intrarea Mariei în Templu, Ioachim i Ana au trecut dinaceast via. El avea pe atunci optzeci de ani, iar ea aptezeci i nou³.

Stihira la Vecernia Mare a Naterii Maicii Domnului:(8 septembrie), glas 2

Acesta este glasul lui Ioachim i al Anei ce tainic prznuiesc, zicând: Bucurai-v împreun cu noi, Adame i Evo astzi, cci nou, crora de demult princlcarea poruncii Raiul s-a încuiat, rod preaslvit ni s-a dat. Fiica lui Dumnezeu

Maria, nou tuturor intrarea deschizând.



Stihira la Vecernia Mare a Naterii Maicii Domnului, glas 4:

Ana cea stearp i neroditoare astzi s plesneasc cu mâinile; s se

împodobeasc cele pmânteti, împraii s salte, preoii intru binecuvântri sse veseleasc, i s prznuiasc toat lumea, cci iat împrteasa i cea fr prihan mireasa Printelui, din rdcina lui Iesei a odrslit. De acum femeilenu vor mai nate fii intru întristciuni; cci bucuria a înflorit, i viaa tuturor oamenilor în lume vieuiete. De acum darurile lui Ioachim nu se vor mai întoarce înapoi; cci plângerea Anei intru bucurie s-a prefcut. Bucurai-vîmpreun cu mine zicând, tot alesul lui Israel, c iat au dat mie Domnul lcaînsufleit al dumnezeietii slavei Lui, spre veselia cea de obte i bucuria i mântuirea sufletelor noastre.

Slav la Vecernia Sfinilor Ioachim i Ana, glas 8:

Cei ce din coapse neroditoare au odrslit toiag sfânt pe Nsctoarea de Dumnezeu, din care a rsrit mântuirea lumii, Hristos Dumnezeu, însoirea ceabun, împreunarea cea sfânt, Ioachim i Ana, acetia mutându-se la lcaurilecereti, împreun cu fiica lor, Preacurata Fecioar, cu îngerii dnuiesc i facrugciuni pentru lume; a cror pomenire svârind cu bun credin, cântând

zicem: Cei ce v chemai moi lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu i Preacurat Maria, rugai-v pentru sufletele noastre.



Predica a Fericitului Filotei Zervakos la praznicul dumnezeietii maici, SfântaAna

La muli ani întru Hristos i surorilor noastre duhovniceti care se numesc Ana sauAna-Maria!

´ («) Ioachim i Ana triau în Palestina i erau mâhnii din cauz c nu aveaucopii, mai ales ca in vremea aceea familiile care nu aveau copii eraudesconsiderate. Erau socotii oameni blestemai. Chiar i în Biserica, la Templu,când mergeau, trebuiau s stea în spate de tot, cu mult deprtai de ceilali. idarurile i jertfele lor trebuiau s le aduc ultimii dintre toi. Erau astfel într-o maremâhnire, o dat din cauz c nu aveau copii i apoi din cauza batjocurii oamenilor.

Intr-o zi, Ioachim, evlavios i cu fric de Dumnezeu cum era, curat i plin dedragostea cea ctre Dumnezeu i catre Casa Sa, a alergat primul dintre tois-i dea darul, pe când nici nu venise altcineva. Preotul când l-a vzut i l-arecunoscut, l-a izgonit: Ä Pleac, blestemate, ai venit primul s aduci darul ?

Pleac, s nu se coboare foc s te mistuiasca³. Om era, i ca un om s-a întristat



foarte. Il durea inima i, mai mult de atât, îl blestemase un preot! Nu un omoarecare, ci un preot, i-l numise Äblestemat´ ! A i plecat din Templu,

întorcându-se acas plângând i zicând soiei sale: ÄIubit soie, eu voi pleca.Voi merge sus in munte i acolo Il voi ruga pe Dumnezeu s dezlege durereanoastr, cci nu mai rabd s ne batjocoreasc oamenii. Noi nu suntem nicinelegiuii, nici hoi, nici oameni ri. Noi lucrm poruncile lui Dumnezeu. N-am nedreptit pe nimeni. Pe toi îi iubim i de toi ne îngrijim, i primimatâta desconsiderare, i înc i de la un preot. Voi merge, deci, in munte i-Lvoi ruga pe Dumnezeu s ne dea copii, s avem urmai. i dac nu m va auzii nu-mi va împlini rugmintea, voi rmâne acolo s m mnânce fiareleslbatice, mai bine decât s am o astfel de via de batjocur din parteaoamenilor. Mergi, i-a zis soiei, i tu în grdin i, fr s te vad cineva,deschide-i inima lui Dumnezeu si Dumnezeu vzând credina noastr nu vabatjocori rugmintea noastr, cci zice profetul David: Voia celor cu frica

Lui o va face i rugciunea lor o va asculta». Vzând Dumnezeu frica idragostea noastr, nu este cu putin s ne treac cu vederea rugmintea³.

i într-adevr a mers în munte i în ceasul în care a început s se roage culacrimi, cu credin i cldur, a simit ca i cum L-ar vedea pe Dumnezeu, stând în ceruri, pe Dumnezeul a toate, i a vorbit cu El i I-a zis durerea lui i L-arugat s-i asculte rugmintea. Dumnezeu, Cel care vede i cunoate inimaomului, a primit rugciunea lui i l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil, zicându-i: Ä Mergi la robul meu Ioachim i spune-i c am primit rugciunea lui i spune-i c vor nate o fat din care se va nate Mântuitorul i Izbvitorul lumii. S

înceteze deplin tristeea sa. S opreasc lacrimile. S se fac lacrimile lui înbucurie i desftare duhovniceasc. Cci nu s-a nscut niciodat vreo fat mai sfânt i mai curat i mai înalt chiar decât cetele îngereti, decât fata care i seva nate³.

A primit cu bucurie Ioachim aceast veste bun i plin de mângâiere a coborât dinmunte, a fugit acas i si-a îmbriat soia, spunându-i i ei vestea primit. i de



cum deschise gura i i-a povestit cuvintele îngerului ii zice i ea: ÄAceeai veste

mi-a adus-o i mie îngerul´.

i de atunci a zmislit Ana i a nscut-o mai apoi pe Maica Domnului, pe acea

fat care s-a învrednicit, pentru marea ei curie i sfinenie i mai ales pentrumulta ei smerenie, s se înale pân la ceruri i s-L coboare de acolo peDumnezeul a toate, i s-i uneasc pe oameni cu Dumnezeu, cci existasevrjmie între Dumnezeu i oameni, între cer i pmânt. Cci protopriniinotri Adam i Eva, deoarece nu L-au ascultat pe Dumnezeu i au clcat poruncaLui si s-au artat nemulumitori de tot ceea ce Dumnezeu le druise, au fost

blestemai i izgonii din rai. i de atunci toti cei care s-au nscut de la Adam iEva i pân în vreme naterii Preasfintei au fost osândii în iad, în întuneric, inlegtura stricciunii i a morii, în loc întunecat de nedescris. Acolo au fost osândii

i marii patriarhi i profei i toi drepii, pltind neascultarea prinilor lor.

Când s-a nscut Maica Domnului i apoi Mântuitorul din ea, iadul s-a luminat

i cele pmânteti s-au unit cu cele cereti. Dumnezeu S -a fcut om i i-a eliberat

pe oameni. i în aceast tain s-a servit de Maica Domnului, Fecioara Maria.

Aceasta s-a fcut mijlocitoare i fctoare de pace. Pentru multa ei smerenie a

ales-o Dumnezeu dintre toate celelalte fiice ale oamenilor i a înlat-o pân la

ceruri. Despre aceasta îneleptul a zis în pildele sale: Ä Multe femei au prins

putere, preuind slava ta cea mai înalt i mai râvnit dintre toate´. Multe femeica Sara, Rebeca, Rahila, Iudia i altele au fcut fapte mari i s-au învrednicit deslav pentru viaa lor curat«Tu, îns, Fecioar, ai dobândit toate virtuile în

putere, sfinenie, în curie i puritate i, mai mult decât atât, toate în smerenie, încea care pe toi îi înal i celor mândri le st împotriv. Aa s-a fcut Sfânta Ana, acrui prznuire astzi o facem, pricin a mântuirii împreun cu fiica ei. Precum o

cinstim pe Maica Domnului, Nsctoarea de Dumnezeu, care s-a fcut solitoare

a mântuirii noastre, a slavei noastre, a fericirii noastre i ne-a unit cu

Dumnezeu, ne-a fcut fii ai lui Dumnezeu i dumnezei prin har, aa cum se

cuvine a o luda, cinsti, slvi pe Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu i

Fecioara Maria, la fel i pe mama ei, S fânta Ana. Cci dac n-ar fi fost S fânta

Ana, nu s-ar fi nscut nici Maica Domnului. Mare este i slava i puterea S fintei

Ana, cci fr ea nu s-ar fi nscut Maica Domnului, cea mai înalt decât

cerurile i mai curat i mai strlucitoare decât soarele, cea fr de asemnare



mai înalt decât heruvimii i serafimii i decât toate puterile îngereti i decât toi

sfinii. Amin´.

(Din: ³Cltor ctre cer. Viaa, predicile i vedeniile Fericitului Filotei Zervakos, Editura Biserica Ortodox, Alexandria, 2002).



Documents

Sfinţi ocrotitori ai familiilor creştine