Omagiu unui yoghin extraordinar - YOGA SWAMI

Povestirea simpla a unei întrevederi cu un mare întelept yoghin ajuns la culmea iluminarii spirituale - de Susunaga Weeraperuma

traducere de Gregorian Bivolaru

Aceasta povestire minunata nu se margineste doar sa ne restituie în termeni, desi clari, adesea poetici, atmosfera traditionala fascinanta a spiritualitatii indiene. Ea evoca, de asemenea, datorita multor fapte insolite pe care le prezinta, vasta si complexa problema a raporturilor dintre spiritualitate si parapsihologie sau, în cazul de fata, putem spune mai curând dintre YOGA AUTENTICA si parapsihologie.

Va recomandam sa cititi amplul articol despre Yoga si parapsihologie care a prefatat aceasta lucrare la aparitia ei în limba româna, pentru a putea întelege mai bine semnificatia puterilor paranormale extraordinare ale lui Yoga Swami.

Lecturând cu atentie aceasta marturie extraordinara, putem astfel sa întelegem ca puterile paranormale uluitoare ale lui YOGA SWAMI, oricât de deconcertante ar putea fi pentru noi, în expresia lor exterioara, în realitate, ele traduceau în mod evident compasiunea nemarginita pe care el o resimtea din plin pentru unii dintre vizitatorii sai, carora el le citea instantaneu gândurile si le percepea perfect empatic trairile ca si cum le-ar fi citit într-o carte deschisa.

La sfârsitul textului original tiparit, dupa cum am spus în 1970, era indicat ca YOGA SWAMI intrase în stare de MAHASAMADHI si parasise planul fizic (murise) cu câtiva ani înaintea redactarii acestui text. În aceste conditii, acest SWAMI ceilonez a fost si ramâne pentru multi dintre noi, gratie exemplaritatii sale spirituale, un contemporan. Orice yoghin, chiar începator, întelege ca la baza puterilor paranormale si a tuturor minunilor pe care le realiza YOGA SWAMI, se afla starea de REZONANTA cu energiile secrete ale MACROCOSMOSULUI.

Pentru acele rare fiinte, suficient de evoluate spiritual si înzestrate cu intuitie si inteligenta, acest text poate sa capete o importanta uriasa în ceea ce priveste inspiratia interioara si angrenarea autentica pe calea practicii YOGA. Recomandam cu caldura acest text tuturor yoghinilor din România cât si aspirantilor sinceri catre ABSOLUTUL DIVIN care urmaresc sa atinga desavarsirea pe alte cai spirituale autentice. Fie ca acest text sa le ajute tuturor celor sinceri si daruiti divinului sa realizeze cât mai repede starea sublima de ILUMINARE SPIRITUALA.

Profesor YOGAGREGORIAN BIVOLARU

Nota despre autor: Susunaga Weeraperuma

1. Introducere

2. Oglinda tulburatoare a unui spirit eliberat

3. Conditia prealabila este îndeplinita

4. Maestrul îsi matura calm gradina

5. Starea de tacere

6. „Nu-mi faceti niciodata un cult!”

7. Unicul templu viu se afla în noi însine

cititi si câteva Gânduri pline de întelepciune ale lui Yoga Swami, un mare eliberat în aceasta viata (jivanmukta)----------------------------Nota despre autor: Susunaga Weeraperuma

De origine singaleza (din Ceylon – Sri Lanka), Susunaga Weeraperuma si-a parasit marea insula natala pentru a merge în Anglia sa studieze si astfel el a dobândit la Universitatea din Londra titlul de licentiat în stiinte economice.

Ca bibliotecar expert, facând parte din personalul de la British National Bibliography, el a lucrat mult timp în bibliotecile publice, guvernamentale si speciale, ca si la Biblioteca Nationala Britanica de la Muzeul Britanic. Membru al Asociatiei Bibliotecarilor (Library Association), el este un bibliotecar distins, autor al mai multor studii în materie, iar unul din articolele sale a fost mentionat în numarul din iulie 1973 al Buletinului Bibliotecilor din Franta. El lucreaza actualmente la Biblioteca Parlamentara din Adelaide (Australia de Sud).

Înca din frageda tinerete el era foarte interesat de spiritualitate, aceasta conducându-l la un moment dat sa aiba cu YOGA SWAMI, maestru ceilonez faimos dotat cu puteri paranormale stranii, scurta si curioasa întâlnire al carei rezumat plin de învataminte semnificative este mica sa lucrare „Omagiu lui YOGA SWAMI”, reprodusa aici pentru prima data în limba româna integral. Aceasta relatare este un rezumat extraordinar de valoros, caruia, într-un mod foarte reprezentativ pentru climatul spiritualitatii traditionale autentice al Indiei, nu-i lipseste nici finetea psihologica si nici poezia.

Dupa întâlnirea sa memorabila cu YOGA SWAMI, Susunaga Weeraperuma a început sa practice intens YOGA si a mai fost profund atras de învataturile spirituale ale lui Jidu Krishnamurti, acest indian a carui reputatie internationala este unanim acceptata si cu care multi oameni eminenti ai timpului nostru au avut convorbiri pline de profunzime spirituala (caruia marele sculptor francez Antoine Bourdelle i-a facut doua busturi remarcabile).

Nu este prin urmare deloc surprinzator ca un bibliotecar de calitatea lui Susunaga Weeraperuma este actualmente autorul unei „Bibliografii a învataturilor si vietii lui Jidu Krishnamurti”, cea mai documentata si cea mai cuprinzatoare bibliografie care a aparut vreodata asupra lui Jidu Krishnamurti (aparuta la Leiden, în 1971). Ea a facut obiectul unei substantiale si foarte favorabile exegeze a lui Francoise Thomazo în numarul din februarie 1977 a „Buletinului Bibliotecilor din Franta”.

Editia originala engleza a acestei faimoase lucrari despre YOGA SWAMI a fost publicata în Anglia în anul 1970 sub titlul „Omagiu lui YOGA SWAMI” (HOMAGE TO YOGA SWAMI).----------------------1. Introducere

Chiar în timpul vietii, marele yoghin Yoga Swami avea o reputatie considerabila, atât în Ceylon (Sri Lanka), cât si în India, ca fiind un întelept ce a ajuns cu adevarat la culmea iluminarii spirituale. Adeptii sai foarte numerosi erau în mod firesc înclinati sa-i exagereze uneori realizarile sau extraordinarele sale puteri spirituale. El era adeseori privit precum cel mai mare întelept si vizionar spiritual pe care lumea orientala l-a cunoscut, de la marele Shankara pâna astazi.

Existau, fara îndoiala si sceptici îndârjiti si rautaciosi care nu-l considerau a fi decât înca un yoghin banal, dotat cu uluitoare puteri paranormale (siddhis). Dar chiar aceia care înca se mai îndoiau sau care se întrebau daca Yoga Swami fusese cu adevarat, în mod fundamental transformat în sens spiritual, admiteau totusi în unanimitate ca el avea extraordinare puteri psihice si mentale.

Yoga Swami avea, de asemenea, reputatia unor capacitati remarcabile de clarviziune. Se stia de asemenea ca el putea instantaneu sa dispara dintr-un loc, la vointa si chiar sa actioneze (simultan) în mai multe locuri în acelasi timp. Trei dintre discipolii sai foarte apropiati pretindeau, fiecare sub juramânt, ca l-au întâlnit în acelasi moment, manifestându-se aparent fizic, în locuri atât de îndepartate unul de altul, precum Jaffna (Ceylon), Madras (India) si chiar la Londra în Anglia.

Unul dintre prietenii sai apropiati îsi amintea unele întâmplari care demostrau ca tot ce dorea Yoga Swami, atât pentru el cât si pentru altii, se realiza imediat sau dupa un anumit interval de timp. De exemplu, aceasta persoana apropiata îl însotise pe Yoga Swami la un moment dat într-o lunga plimbare pe jos mai multi kilometrii la tara, printre niste orezarii. Simtindu-se oarecum înfometat si considerând ca s-a plimbat suficient pe jos, Yoga Swami si-a exprimat brusc, în treacat, dorinta de a avea imediat la dispozitie o masina pentru a se întoarce în oras. De-abia si-a exprimat însa dorinta si, ca prin farmec, mai multe masini au aparut în acele locuri pustii si s-au apropiat toate de Yoga Swami. Soferii acestor masini, care nu-l cunosteau deloc pe acesta au început sa-l invite cu totii si chiar sa-l roage pe Yoga Swami sa urce, fiecare insistând sa vina în masina sa, unii dintre ei disputându-si chiar privilegiul de a-i fi folos acestui om sfânt pe care îl vedeau pentru prima oara.

În aceasta situatie aparent banala, Yoga Swami a ridicat coplesit si umil bratele catre cer spunând ca este efectiv periculos pentru el sa-si mai exprime dorintele. Mi s-a spus chiar de catre unii discipoli apropiati ai sai, ca persoanele complet eliberate spiritual sunt aproape incapabile sa-si mai doreasca ceva doar pentru ele în sensul psihologic si egotic al termenului, deoarece egoul lor fiind aproape complet dizolvat, dorintele lor omenesti se mai pot referi numai la necesitati pur fizice si stringent psihice sau mentale.

Alta data, la sfârsitul uneia dintre rarele vizite ale lui Yoga Swami la Colombo, o imensa multime de admiratori invadase gara din acest oras pentru a asista cu mic cu mare la plecarea sa. Câtiva discipoli cântau, plini de fervoare, imnuri divine în limba sanscrita si în limba tamil, în timp ce altii îi ofereau, plini de dragoste si recunostinta ghirlande de flori. Se facuse deja târziu si unul dintre prietenii lui Yoga Swami i-a atras respectuos atentia asupra necesitatii stringente de a ajunge la timp la tren pentru a prinde la ora plecarii trenul. „Nu te nelinisti, i-a raspuns zâmbind sagalnic Yoga Swami, pe un ton calm. Trenul nu va putea pleca fara mine”.

În acea seara, cu adevarat, într-un mod cu totul de neînteles pentru mecanici, locomotiva trenului în cauza a avut pana, iar trenul nu a putut pleca la ora sa exacta. Dupa ce si-a salutat toti prietenii si admiratorii fara graba, Yoga Swami s-a decis în sfârsit sa urce în tren si sa intre în compartimentul sau si abia în acest moment trenul a putut sa porneasca deoarece EXACT ATUNCI s-a încheiat reparatia defectiunii existente la locomotiva. ----------------2. Oglinda tulburatoare a unui spirit eliberat

Cu toate ca auzisem vorbindu-se despre Yoga Swami, existau în mine mai multe motive pentru care nu resimtisem înca niciodata un impuls irezistibil sa merg sa-l vizitez, pâna în momentul întrevederii mele cu el.

În primul rând, în acea perioada trebuie sa recunosc sincer ca nu aveam efectiv cu ce sa platesc calatoria cu trenul pâna la Jaffna, care se afla tocmai la extremitatea nordica a Ceylonului; apoi, eu consideram si atunci ca si acum, ca trebuie sa-l descoperi pe Dumnezeu sau ADEVARUL SUPREM prin tine însuti, deoarece în afara ta nici un intermediar, oricât de bine intentionat ar fi el, nu te poate ajuta cu adevarat, suficient de mult în aceasta privinta. În sfârsit, un alt motiv important pentru mine era ca Yoga Swami respingea majoritatea vizitatorilor daca nu erau pregatiti launtric din punct de vedere spiritual.

Multe persoane marginite si comune îl considerau din pacate pe Yoga Swami ca pe un simplu ghicitor, având mai ales darul de a face preziceri uluitor de exacte referitoare la ceea ce se va întâmpla cu ele în viitor. Într-o anumita perioada, Yoga Swami avea o sumedenie de vizitatori zilnic, care îl asaltau permanent din zori si pâna-n seara. Ei veneau uneori sa-l vada numai pentru a-i prezenta diferite probleme care nu aveau nici o legatura cu spiritualitatea, dintre care unele erau banale si personale.

Cei care erau (în ultima vreme când Yoga Swami era mai putin abordabil) – suficient de privilegiati pentru a fi primiti de el pentru o întrevedere personala, se considerau de obicei de doua ori binecuvântati. Unii dintre cei mustrati pe drept de Yoga Swami, datorita greselilor pe care înca le mai faceau, se considerau chiar pedepsiti spiritual.

Când Yoga Swami dorea cu tot dinadinsul sa evite un vizitator nedorit sau inoportun, era stiut ca putea sa dispara instantaneu sau chiar sa devina invizibil pentru perioade destul de lungi de timp. O explicatie interesanta a conduitei stranii si în alte nenumarate directii a lui Yoga Swami este urmatoarea.

Constiinta fiintelor umane marginite si comune care se afla în sclavia ignorantei se gaseste mai mereu într-o stare de animatie sau agitatie – cu alte cuvinte animate, care predominant este determinata de karma (sau conditionarile destinice, fatale pentru cel ignorant) individuala. Aceasta karma nu este altceva decât totalitatea reactiilor ce apar datorita actiunilor noastre anterioare ce genereaza nenumarate influente subconstiente, psihice si mentale, care conditioneaza în mod specific constiinta, care astfel înlantuita se opune clipa de clipa eliberarii.

Acesti factori psihologici inferiori si reziduali se unesc pentru a crea iluzia falsului „eu” sau, cu alte cuvinte, a egoului. Fiintele complet eliberate, dimpotriva, traiesc permanent o stare de pura constiinta beatifica,

perfect lucida si detasata, datorata depasirii si transcenderii eliberatoare a acestei cochilii a egoului efemer si închistat.

Ar fi corect sa se descrie starea de eliberare ca o linistire perfecta a constiintei ce determina o stare de non-agitatie sau non-animare sau de impuls ce provine prin reflexie empatica, de la o constiinta neeliberata înca, care este în mod necesar caracterizata de agitatia pe care o determina karma individuala. Printre altele, o constiinta total eliberata spiritual are avantajul de a actiona totdeauna ca o oglinda clara în care o constiinta egotica, limitata si neeliberata se poate vedea exact asa cum ea este în respectivul moment în realitate.

În acest sens, daca adeseori lui Yoga Swami parea ca-i lipseste o personalitate stabila, aceasta decurgea totdeauna implicit prin faptul ca „personalitatea” sa dobândea printr-o perfecta oglindire empatica, temporar, caracteristicile predominante ale personalitatii vizitatorilor sai.

Nu este, prin urmare, deloc surprinzator daca cunoastem aceste aspect esential, ca persoanele foarte mândre gaseau si considerau în mod invariabil ca înca de la prima întâlnire Yoga Swami se comporta cu ele într-o maniera foarte aroganta. Acelora obsedati de temeri si nelinisti aberante, atitudinea lui Yoga Swami le parea timida si chiar tematoare.

Un sannyasin (aspirant spiritual în YOGA la indieni) – din sudul Indiei i-a recitat odata lui Yoga Swami o strofa din Bhagavad-Gita pentru a-i solicita anumite lamuriri asupra sensului. Imediar Yoga Swami a repetat plin de umor strofa respectiva cu modificari semnificative si abile jocuri de cuvinte referitoare la anumiti termeni, încât versurile sacre, pline de întelepciune, au capatat brusc o semnificatie profund erotica. Yoga Swami reactionase pur si simplu, în acest caz, la imaginile sexuale puternic refulate ce se aflau ascunse în subconstientul îmbâcsit de conveniente al acelui aspirant.

În consecinta acel ascet, întocmai ca multi alti vizitatori ai lui Yoga Swami a fost nu numai iritat dar si jenat si s-a suparat, desconsiderându-l pe Yoga Swami. Într-un anumit sens Yoga Swami actiona adeseori întocmai precum un maestru ZEN care trezeste oamenii din somnul inconstientei în care se complac adesea, dându-le un soc pe masura starii lor de larvaritate în care se afla.

Oamenii din Jaffna veneau adeseori catre Yoga Swami cu un curios amestec de veneratie, afectiune, respect, dragoste si teama. Unii dintre ardentii sai admiratori pareau adeseori ca mai mult se tem de el decât îl iubesc. Înteleptii spun adesea ca „FRUMUSETEA CA SI URÂTENIA SE AFLA ÎN OCHII PRIVITORULUI”. Yoga Swami actiona si reflecta ca o oglinda, cu o stranie fidelitate, ceea ce se afla în ceilalti.

Pentru a fi primit de Yoga Swami trebuia cel mai adesea sa te apropii de el detasat complet de cele lumesti. Fara a mai lasa sa predomine în tine nici un motiv secret, nespiritual, oricare ar fi acesta. Aceasta stare sublima a mintii în care constiinta ajunge sa fie mult mai pura, fara o motivatie vulgara, îmi parea aproape inaccesibila, fiind pentru mine, cel de atunci, un zenit al spiritualitatii.

Într-adevar, daca am putea, oricare dintre noi, ajunge fie chiar si pentru câteva zile aceasta stare sublima de constiinta purificata, nu am fi si noi însine un Yoga Swami? În aceasta directie acum trebuie sa recunosc ca lipsa de încredere în capacitatea mea launtrica de a-l înfrunta si aborda pe Yoga Swami, absolut fara nici un motiv bine definit, într-o stare clara de detasare

de cele lumesti, a fost si ea un motiv important care m-a facut în mai multe rânduri sa-mi înfrânez dorinta de a-l vedea.--------------3. Conditia prealabila este îndeplinita Parcursesem deja o mare distanta mergând de-a lungul plajei din Colombo. Pescarii din zona îsi împingeau grabiti barcile pe nisip înainte ca soarele sa apuna la Dehiwala. Strigatele grabite si cosurile lor pline cu pestii prinsi tulburau parca seninatatea maiestuoasa si enigmatica a acelei seri parca mai linistite decât de obicei. M-am îndepartat deci repede de ei si am ales pentru a fi cât mai singur cu mine însumi un loc izolat, pe o stânca ce iesea din mare la Bambalapitiya.

Cerul devenea treptat iluminat mirific de toate culorile diafane, datorita vrajii fermecatoare a asfintitului. Seara ce se lasase era foarte placut racoroasa iar briza linistita, ca o mângâiere duioasa care venea dinspre larg, avea un efect euforic si întaritor asupra nervilor mei. Vuietul necontenit al marii si contemplarea fascinanta a valurilor spargându-se periodic de stânci pareau, toate împreuna, un subiect destul de adecvat pentru o meditatie yoghina.

Aceste valuri neobosite, gândeam eu atunci, se arunca împotriva stâncilor de mii de ani, dar iata ca stâncile au ramas neclintite. Cautarea autentic spirituala a omului de-a lungul veacurilor nu seamana oare, analogic vorbind, exact cu aceasta? Omul a cautat si a luptat mereu, adeseori hotarât, sa gaseasca Adevarul ultim sau pe Dumnezeu care, desi se afla ascuns chiar în om prin Sinele Etern (ATMAN), aparent a continuat sa ramâna necunoscut si misterios.

Marea este oarecum comparabila constiintei absolut divine universale din care apar precum niste valuri micile noastre egouri limitate si efemere. Aceste valuri se arunca, lovindu-se la un moment dat de Adevar si apoi se dizolva, dar numai pentru a fi schimbate si manifestate din nou si din nou în alte valuri trecatoare.

Acestea, va marturisesc ca erau gândurile mele când, brusc, s-a apropiat de mine un barbat foarte bronzat si ceva mai în vârsta, insistând aproape ca sa-l ascult. Eram mai curând contrariat, dar mai târziu mi-am putut da seama ca aceasta nu a fost o întâmplare. Aparenta sa exterioara era putin agresiva, dar starea sa de spirit era în ansamblu binevoitoare si chiar simpatica, dupa cum mi-am dat seama aproape imediat. „Tinere, mi-a spus el cu franchete, de ce îti pierzi timpul în lenevie?”

Legatura spirituala tainica ce s-a înfiripat atunci între noi în urma acestei discutii nu întârzie sa dea nastere unei calde si spontane prietenii. Acest om simplu si jovial se prezenta ca fiind un functionar de curând pensionat ce locuia la Tellipallai (un sat în apropiere de Jaffna), împreuna cu sotia si familia sa.

Înca din primele minute, dupa ce am facut cunostinta, el mi-a vorbit plin de înflacarare si admiratie despre Yoga Swami cu un entuziasm molipsitor. „Este aproape revoltator, mi-a spus el, ca nu te-ai hotarât sa-l vizitezi pe înteleptul nostru yoghin care traieste si este un veritabil exemplu de realizare divina în aceasta insula”. Acest domn plin de bunatate, s-a oferit chiar foarte îndatoritor sa-mi achite costul calatoriei cu trenul pâna la Jaffna si ca o culme a bunavointei m-a invitat, de asemeni, sa stau la el acasa ca oaspete, oricât de mult doream.

Am petrecut astfel împreuna la Jaffna câteva saptamâni bogate în evenimente spirituale. El m-a condus apoi personal, la toate templele hinduse faimoase din acea parte a tarii, vizitând împreuna cu el inclusiv templul Nallur. Fiind un hindus foarte evlavios, el credea sincer ca trebuie sa ma purific launtric pentru a ma pregati cât mai bine în vederea viitoarei mele vizite la Yoga Swami.

În fiecare dimineata înainte de rasaritul soarelui, sotia sa recita transfigurata imnuri divine extrase din scrierile traditionale hinduse. În mod frecvent chiar si eu trebuia sa ma îmbrac cu un „dhoti” (vesmânt special al barbatilor din Bengal si Valea Gangelui, adoptat ca vesmânt religios în multe regiuni din India) alb, iar pasta de lemn de santal si cenusa sacra îmi erau aplicate cu generozitae pe cap, caci aceasta era uneori o conditie necesara pentru a patrunde în anumite temple.

Nu-mi era foarte clara atunci semnificatia religioasa sau spirituala a acestor rituri, dar poate ca ele adaugau o anumita culoare inefabila si transfiguratoare unor conjuncturi care ar fi fost altfel, atunci monoton si superficial de solemne. Saptamânile treceau si, desi îmi facea o deosebita placere ospitalitatea care-mi era oferita, începeam totusi sa ma simt putin nerabdator la ideea ca nu-l vizitasem înca pe Yoga Swami.

Ma întrebam chiar uneori, trebuie sa marturisesc, daca prietenul meu nu urmareste în mod subtil si indirect sa ma converteasca la maniera de a trai a hindusilor. În orice caz, un asemenea program parea la prima vedere fara obiect, pentru ca eu aveam deja o anumita simpatie fata de sistemul filosofiei Vedanta. Apoi, mi-am dat seama ca prietenul meu era cât se poate de sincer în convingerea ca o perioada preliminara de pregatire era absolut indispensabila înainte de o întrevedere atât de importanta pentru mine cu Yoga Swami.

O luna de zile se scursese aproape toata si deja ajunsesem sa doresc mult sa ma întorc la mine la Colombo. Deoarece chiar ajunsesem sa-mi pierd rapid vechiul interes pentru Yoga Swami, m-am decis, la un moment dat, sa parasesc Jaffna fara a-l mai vizita. Atunci când i-am marturisit prietenului meu aceasta hotarâre, el a început sa radieze de bucurie si cu un aer triumfator mi-a spus: „Ah! Cred ca abia acum momentul propice a sosit! Daca totusi ti-ai pierdut interesul pentru Yoga Swami esti exact în starea cea mai adecvata pentru a-l vedea. Vom merge chiar mâine”.

Dupa ce mi-a vorbit, am fost pe deplin convins, pentru prima oara, de scopul real si profund al acestei lungi prioade de asteptare si pregatire. Am hotarât împreuna sa-l întâlnim pe Yoga Swami în dimineata urmatoare chiar la rasaritul soarelui, acest moment considerându-l cel mai bun pentru o asemenea întâlnire.------------------4. Maestrul îsi matura calm gradina

Era o dimineata minunata, racoroasa si linistita, cu exceptia trozniturilor provocate din când în când de briza usoara ce legana ritmic palmierii înalti si zvelti. Mergeam tacuti si complet transfigurati pe strazile strâmte si prafuite ale orasului. Yoga Swami locuia undeva într-o coliba foarte mica, ce fusese construita special pentru el în gradina unei case din orasul Jaffna. Aceasta coliba avea un acoperis de paie si era în ansamblu asemanatoare cu simplitatea unei locuinte taranesti.

Yoga Swami aparu, spre surpinderea mea, exact asa cum mi-l imaginasem. Parea foarte batrân dar emana prin toata fiinta sa ceva înaltator. Era de statura

mijlocie iar parul lung si carunt îi cadea în suvite pe umeri. Atunci când l-am zarit pe Yoga Swami acesta tocmai îsi matura linistit gradina cu o matura mare. Zarindu-ne a venit încet spre noi si apoi ne-a deschis poarta. „Tocmai faceam treaba unui „coolie” (om de munci grele si înjositoare în India), spuse el molcom. De ce-ati venit sa vedeti un coolie?” Râse apoi pe sub mustata cu o stralucire usor ironica si ghidusa în ochi.

Am remarcat atunci ca se exprima într-o engleza buna, cu un accent impecabil. Cum noi stiam mai demult ca exista de obicei un sens ascuns ezoteric în toate afirmatiile sale, i-am interpretat simbolic cuvintele astfel: „Sunt un curatator si un purificator spiritual de fiinte umane. Vreti oare cu adevarat sa fiti purificati?” Ne facu apoi, plin de amabilitate, semn sa intram în coliba sa.

Yoga Swami se aseza, dupa aceea, în fata noastra cu picioarele încrucisate pe un fel de postament putin ridicat, iar noi ne-am asezat plini de veneratie pe sol în fata lui. Nu pronuntasem înca nici un cuvânt. În acea dimineata trebuie sa marturisesc ca eu am vorbit foarte putin, el singur sustinând întreaga conversatie.

Nu era niciodata nevoie sa-i vorbim, caci era de ajuns sa ne gândim la ceva si el ne raspundea aproape instantaneu. Nu trebuia, prin urmare sa-mi exprim întrebarile prin cuvinte, pentru ca Yoga Swami închise ochii si ramase imobil în fata noastra aproape o jumatate de ora. Parea, asa cum noi sesizam partial intuitiv, ca puteai întreba atunci daca seninatatea coplesitoare radiata de chipul sau se datora în întregime bucuriei generata de meditatia lui interioara.

Dormea oare sau se odihnea? Urmarea oare sa ne sondeze constiintele, sau sa ne impulsioneze spiritual? Atunci pe moment, nu am înteles ce face, dar dupa aceea, luni de zile la rând i-am simtit ajutorul pe care ni l-a oferit ATUNCI.

Prietenul meu ma facu sa înteleg, cu un surâs emotionant, ca aveam într-adevar sansa de a fi primiti de el. Deodata, Yoga Swami deschise ochii. Ochii sai luminosi si puternici risipeau parca întunericul întregii colibe. Privirea, plina de compasiune, era pe cât de luminoasa pe atât de blânda. Am simtit atunci pentru prima oara blândetea divina a a compasiunii atotcuprinzatoare.

Începeam deja sa resimt foamea si oboseala si imediat Yoga Swami întreaba: „Ce-ati dori sa serviti la micul dejun? În acel moment de foame as fi acceptat tot ceea ce mi-ar fi oferit, dar ma gândeam la niste „idli” (prajituri speciale din orez) si la banane, care la Jaffna sunt articole alimentare foarte populare. În clipa urmatoare, într-un mod absolut misterios si de neînteles pentru mine, un strain aparu în mod fulgerator în coliba, ne saluta respectuos si ne oferi EXACT aceste alimente la care eu ma gândisem, pe o tava pe care o tinea în mâna.

Putin mai târziu, prietenul meu dori cafea, dar înainte de a-si fi exprimat cererea în cuvinte aceeasi persoana misterioasa a reaparut în coliba si ne-a servit cu cafea. Este de neînteles pentru mine cum se întâmplau toate acestea si poate multi nu vor putea sa le creada, însa eu am fost direct martor la toate acestea. ---------------------5. Starea de tacere

Dupa micul dejun, Yoga Swami ne-a cerut sa nu aruncam cojile de banane, ele fiind destinate chiar vacii. El striga apoi la vaca care tocmai pasea în

gradina. Vaca intra cu o oarecare stângacie în coliba. El îi oferi, plin de dragoste, sa manânce cojile de banane. În final vaca îi linse mâna cu recunostinta si voi sa se aseze pe sol. Yoga Swami îi întinse ultima coaja de banana care mai ramasese si apoi îi spuse prietenos: „Acum, lasa-ne linistiti, te rog. Nu ne deranja, Valli. Vezi si tu ca am niste oaspeti”. Vaca înclina capul în semn de întelegere si supunere si îi indeplini întocmai rugamintea formulata verbal de întelept.

Dupa ce vaca se retrase, Yoga Swami închise ochii din nou si translata fulgerator înca o data în misterioasa sa lume spirituala launtrica. Eram foarte curios sa stiu cât mai exact, oare ce facea în realitate Yoga Swami atunci când închidea ochii si parca trecea într-o alta lume. Ma întrebam atunci daca era în meditatie sau oare intra în starea de extaz (SAMADHI).

Era, am considerat eu atunci, un moment foarte adecvat pentru abordarea deschisa a acestui subiect, dar înainte sa-mi formulez întrebarea prin cuvinte el începu deodata sa vorbeasca. „Priviti cu multa atentie copacii acestia. Copacii chiar si ei mediteaza. Meditatia înainte de toate înseamna tacere traita plenar cu esenta ultima a fiintei noastre. Daca va dati seama cu adevarat ca nu stiti într-adevar nimic, atunci veti fi într-adevar într-o profunda meditatie. O asemenea sinceritate deplina este terenul favorabil tacerii care îl reveleaza pe Dumnezeu. Tacerea traita profund este meditatie”.

Yoga Swami se apleca apoi spre noi si spuse cu ardoare: „Trebuie întotdeauna sa fiti simpli. Trebuie permanent sa fiti complet goi întocmai ca o oglinda în constiinta. Când veti fi pe deplin redusi la NIMIC – aceasta când egoul a disparut – când veti deveni una cu nimicul (VID), atunci abia veti fi cu adevarat voi însiva UNA cu Dumnezeu. Omul care nu mai este nimic îl cunoaste intim si launtric pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este permanent Vidul Creator Beatific. Nimic înseamna totul. A fi nimic înseamna a fi pe deplin în comuniune cu TOTUL. Pentru ca eu realizez plenar ca nu sunt nimic, întelegeti, pentru ca sunt mereu un cersetor – eu am astfel, daca vreau, toate lucrurile. Prin urmare, NIMIC înseamna de fapt totul. Întelegeti? Puteti voi oare sa întelegeti aceasta?”

„Vorbiti-ne despre aceasta stare de Vid Creator Beatific”, spuse prietenul meu emotionat, într-o stare de asteptare încordata.

„Aceasta înseamna în realitate sa nu-ti doresti absolut nimic. Înseamna sa poti spune cu toata sinceritatea si sa fi profund si ferm convins ca nu stii nimic. Înseamna, de asemenea, odata aceasta stare atinsa, sa nu fi preocupat sa faci nimic cu privire la aceasta stare de Vid Creator Beatific care sa te faca cumva sa o pierzi”.

Ma gândeam acum la ce voia sa spuna aceste mare întelept prin a urmari permanent sa realizezi „ca nu stii nimic” – si am presupus ca este starea beatifica de „pura existenta” în contrast cu „devenirea”.

„Credeti acum ca stiti dar de fapt sa stiti ca înca sunteti ignoranti. Când va veti da seama complet sau suficient de mult ca nu stiti absolut nimic despre voi însiva, atunci abia veti fi chiar voi însiva una cu Dumnezeu”.

Yoga Swami facea frecvent aluzie la aceasta stare de tacere esentiala. El vorbea cu noi despre ea ca si cum aceasta ar fi fost chiar viata sa. Pentru cel care nu a avut înca niciodata experienta acestei stari fundamentale de SAMADHI (extaz divin), orice descriere ce si este facuta, oricât ar fi aceasta de clara, ea va fi întotdeauna pentru el o abstractizare teoretica.

În prezenta lui Yoga Swami se întrezarea fugar si intuitiv aceasta fericire oceanica infinita, cunoscuta în textele yoghine sub numele de BEATITUDINE. Cât despre întrebarea daca cu adevarat constiinta lui Yoga Swami se largea pâna la a include în ea constiintele persoanelor din imediata sa apropiere sau daca sentimentul sau nelimitat de bucurie inexprimabila sau de tacuta beatitudine sau extaz divin (SAMADHI) se bazau toate pe o iluzie personala, aceasta este o problema care atunci nu-mi parea deloc usor de elucidat.

Un singur aspect era evident, aproape tot ceea ce spunea Yoga Swami parea pentru noi ATUNCI atât de uluitor si în acelasi timp atât de simplu încât aproape ca nu te puteai împiedica sa uiti momentan implicatiile practice formidabile ale afirmatiilor sale. Astfel, în acele momente, pentru câteva clipe, ca pentru a afirma independenta constiintei si a spiritului, am urmarit sa-i examinez mental, cu multa atentie, spusele, fara a mai pune alte întrebari.

Aceasta stare esentiala de tacere iluminatoare este actiunea gratiei divine? Este oare posibil sa faci sa apara aceasta stare în tine însuti? Oare trecem uneori, macar câteva fractiuni de secunda, întâmplator prin aceasta stare pe care o realizam spontan fara nici un efort de vointa? Nu poate oare orice tentativa de a produce aceasta tacere esentiala sa faca în mod inevitabil egoul activ?

Yoga Swami care, datorita capacitatilor sale telepatice era evident constient de toate aceste îndoieli si dificultati cu care ma luptam launtric, îmi veni spontan în ajutor cu o remarca profunda si savuroasa care a ramas pentru mine de neuitat: „Tacerea interioara apare atunci când realizezi din plin ca nu mai exista nimic de câstigat si nimic de pierdut”.-----------------6. Nu-mi faceti niciodata un cult!

Convorbirea noastra, care lua deja o turnura foarte interesanta, a fost întrerupta de un barbat care intra în coliba. Acest om era aparent un ardent discipol al lui Yoga Swami. El intra, aprinse o lumânare si aseza apoi câteva flori de jasmin pe sol; în continuare el se prosterna pe cimentul rece înainte de a-i îmbratisa plin de adoratie picioarele lui Yoga Swami.

„Idiotule, striga vadit revoltat Yoga Swami, acesta nu este un altar! Îmi faci mie un cult în loc sa te adori si sa te descoperi chiar pe tine însuti! De ce oare adori pe un altul înainte sa fi început sa te adori pe tine însuti?” Bietul om se retrase într-un colt al colibei plin de respect, dar tremurând speriat. „Crezi, continua Yoga Swami, ca-l poti gasi pe Dumnezeu doar adorându-l pe altul? Realizezi actiuni atât de prostesti, atât de stupide, sa oferi flori si sa aprinzi lumânari! Crezi tu oare ca-l poti descoperi pe Dumnezeu cumparându-l cu daruri?”

În astfel de situatii, criticile vehemente ale lui Yoga Swami nu pareau sa-si aiba originea în rolul sau pedagogic de GURU sau de instructor spiritual, asa cum presupuneau probabil multi din discipolii sai, ci ele erau mai curând remarci sincere, fortuite, determinate de conjunctura, ale unei fiinte umane pline de compasiune, care era profund revoltata de nebunia umana.

Într-adevar, mai mereu Yoga Swami descuraja înregistrarea cuvintelor sale, pe care el le vedea ca pe niste remarci fara prea mare valoare, care nu meritau sa fie pastrate. Pe buna dreptate, el considera ca adevarul profund al unei

afirmatii enuntate spontan depinde de împrejurarile unice în care ea a aparut si care, identic, nu se vor mai repeta niciodata.

Yoga Swami dadu din mâini în mod semnificativ pentru a-si arata dezaprobarea pentru omul care, în ignoranta sa, îsi facea un cult. Apoi, el îsi lipi strâns palmele tremurânde de piept si cu un gest convingator, plin de emotie si transfigurat, striga: „Priviti! Simtiti-l! El este aici! Dumnezeu este aici! Este si aici!”

Pentru câteva clipe, închise din nou ochii si fata sa începu sa radieze o lumina extatica. Aceste întreruperi aveau probabil scopul de a permite sensului profund al cuvintelor sale sa patrunda gradat si complet în constiintele auditorilor sai. De fiecare data când Yoga Swami închidea ochii pentru a medita – cu coloana dreapta, cu picioarele încrucisate si cu fata aparent adormita, dar care la o privire mai atenta aparea totusi ca fiind extrem de treaza – emana din el o stranie si maiestuoasa demnitate, surprinzator de asemanatoare cu aceea a unui BUDDHA.

„Timpul pe care îl are la dispozitie fiinta umana este scurt, iar subiectul este vast”, îmi spuse Yoga Swami cu o extrema gravitate. Aceasta afirmatie, aparent enigmatica, înseamna poate ca „subiectul”, sau cu alte cuvinte întelegerea profunda a lui Dumnezeu sau a realitatii ultime este vasta, pe când timpul de care noi în realitate dispunem este atât de limitat încât n-ar trebui sa-l risipim odata cu energiile noastre launtrice, în actiuni si în lucruri atât de secundare cum ar fi riturile si ceremoniile, mai ales când acestea sunt formale si superficiale.-----------------7. Unicul templu viu se afla în noi însine

Aveam deja pregatita o întrebare pe care ezitasem sa o pun, cu toate ca era foarte importanta pentru mine în acel moment: cum sa ne depasim descurajarea? Abia îmi formulasem aceasta întrebare foarte clar în minte si iata ca Yoga Swami raspunse la ea instantaneu.

„Sa vedem mai întâi ce este descurajarea. Vreti, fara îndoiala, sa spuneti pesimismul, nu-i asa? Pesimismul si optimismul sunt doua moduri diferite, diametral opuse, de a reflecta în propria noastra fiinta ACEEASI REALITATE. Ele sunt, putem spune, cele doua fete ale aceleiasi monede. Nu esti deloc în conditii bune atunci când esti pesimist fata de starea în care te afli atunci când esti optimist dar, cu toate acestea, nu esti în conditii extraordinar de bune când esti optimist, fata de starea în care te afli când esti pesimist.

Reflectându-se amândoua în stari distincte de bucurie si tristete, atât optimismul cât si pesimismul sunt doar unghiuri diferite sub care priviti viata, care pentru cel întelept ramâne MEREU ACEEASI. Pentru cel care nu a atins înca eliberarea, optimismul este totusi de preferat pesimismului.

Cel întelept si complet detasat realizeaza însa ca ÎN REALITATE nu este nici una nici alta. Daca privesti atent, cu întelepciune si detasare viata, exact asa cum EA ÎN REALITATE este – si nu numai dintr-un unghi oarecare – daca poti permanent s-o percepi profund si detasat în afara acestei dualitati, abia atunci nu mai esti NICIODATA nici pesimist, nici optimist. Daca realizezi macar odata aceasta stare si o pastrezi apoi mereu esti deja liber”. În timp ce Yoga Swami vorbea, a intrat atunci o doamna, o americanca (asa cum aveam sa aflu mai târziu) ceva mai în vârsta, care si-a scos repede sandalele si ni s-a alaturat asezându-se pe sol.

Modul sau foarte familiar de a surâde fiecarei persoane prezente si maniera afectuoasa de a-l saluta pe Yoga Swami aratau deja ca venea adeseori în vizita la aceasta coliba.„Ce-ati mai facut între timp?” o întreba, plin de veselie, Yoga Swami.

„Am fost la templul hindus de aici, din apropiere. Este pentru mine un loc atât de linistit”.

„Vreti probabil sa spuneti la templul de piatra?” întreba Yoga Swami râzând. „Ati fost de fapt sa adorati niste zei din piatra în templul de piatra! Sa stiti însa ca în realitate nu exista decât un singur templu cu adevarat viu si divin si acesta este chiar templul din noi însine, iar pentru a-l gasi cu adevarat pe Dumnezeu trebuie mai întâi sa cunoastem cât mai bine, EXACT acest templu din noi însine. Nu va faceti iluzii desarte caci în realitate nu exista alt templu. În afara de NOI ÎNSINE nimeni nu ne poate salva sau elibera”.

„Si atunci Iisus? Dar Buddha? Nici macar ei nu pot sa ne ajute?” striga americanca. Dupa atitudinea sa, era clar ca întrebarea sa nu-i era deloc motivata de dorinta de a afla adevarul, ci mai curând era o reactie vie, provocata de remarcile lui Yoga Swami, care aparea la susceptibilitatile sale religioase, profund ranite de aceste cuvinte.

„Sa stiti ca atât BUDDHA cât si Iisus, ÎNAINTE DE TOATE s-au eliberat si s-au salvat pe ei însisi prin propriile lor eforturi consecvente. Dupa aceea preotii, limitati si dogmatici, au pus mâna pe niste maculatura fara valoare, care în realitate reprezinta experienta lor VIE ca eliberati, si au propagat-o fara ca ei în realitate sa fi atins nici macar un sfert din ceea ce se spune acolo. Preotii au actionat în aceasta directie ca niste prosti.

Pentru a realiza pe Dumnezeu în tine însuti si pentru a atinge starea de eliberare si pentru a atinge starea de eliberare ultima fiecare trebuie sa actioneze si sa lucreze personal pentru sine, în aceasta chestiune spirituala. Sa nu-l credeti niciodata pe cel care va promite ca doar el singur va ajuta în timp ce voi nu trebuie sa faceti nimic. Cineva cu adevarat capabil poate doar sa ne impulsioneze periodic, dar nimeni nu ne va ajuta mereu în locul nostru pentru ca tineti minte, nimeni în afara de DUMNEZEU nu este capabil sa o faca. Un altul, chiar foarte puternic, ne poate doar arata cararea, ne poate chiar impulsiona uneori prin exemple, dar calea trebuie totdeauna sa o strabatem aproape singuri”.

Yoga Swami a continuat astfel sa vorbeasca inspirat iar noi îl ascultam cu o atentie extraordinara, sorbindu-i plini de aspiratie fiecare cuvânt si pretuind extaziati fiecare clipa petrecuta în acea coliba misterioasa cu aspect mizer. La un moment dat am remarcat ca mai multe persoane venisera si stateau acum în picioare la intrarea strâmta a colibei care acum devenise neîncapatoare.

„De ce veniti cu totii sa ma vedeti?” Era o întrebare precisa care era adresata fiecarei persoane prezente si nu numai, ultimilor vizitatori. „Si eu sunt la fel de prost aproape ca oricare dintre voi. Caut, tatonez în tenebre, urmaresc sa înteleg. Stiu ca ignorantul este învaluit în tenebre dar mai stim, de asemenea, ca pâna si înteleptul realizeaza ca si el este învaluit în tenebre, mult mai groase. Eu nu va pot ajuta cu adevarat. Numai Dumnezeu poate sa va ajute cum si cât crede El de cuviinta prin intermediul meu care sunt unealta Sa umila si supusa. Nu uitati niciodata! Totul provine numai de la Dumnezeu, eu nu am niciodata nimic si prin urmare nu va pot oferi nimic. Nu puteti dobândi nimic de la mine aici. Totul a fost si este de la Dumnezeu.

Nimeni nu ma crede ca sunt un prost. Si totusi, eu stiu foarte bine ca sunt un prost”.

„Dar nu sunteti deloc un prost” îi replica prompt, pe un ton sec americanca, nerabdatoare parca sa-i demonstreze falsa modestie.

„Poate, admise într-un târziu Yoga Swami, poate ca într-adevar sunt un prost de un gen cu totul diferit – un prost care, fiind constient, admite de bunavoie realitatea prostiei sale”.

Yoga Swami a parasit definitiv planul fizic (MAHASAMADHI) si a murit acum câtiva ani, dar ceea ce el ne-a comunicat atunci în maniera sa directa si dezinvolta care l-a caracterizat toata viata, va ramâne mereu pentru noi ca un adevar viu, fiind fara îndoiala o sursa de inspiratie pentru toti cei care l-au întâlnit. Experienta de neuitat pentru noi, de a fi putut sa conversam cu un eliberat în viata în acea memorabila întrevedere, a fost si a ramas pentru mine cu mult mai instructiva si mai edificatoare decât lectura unui mare numar de carti despre YOGA sau eterna întelepciune spirituala ce conduce la descoperirea în noi însine a lui Dumnezeu cel viu si atotputernic. --------------------Gânduri pline de întelepciune ale lui Yoga Swami

Yoga Swami este un mare yoghin contemporan eliberat în aceasta viata (jivanmukta)

*** Un spirit cu adevarat eliberat are totdeauna avantajul de a actiona întocmai ca o oglinda în care un spirit neeliberat înca poate sa se vada el însusi exact asa cum este în acel moment în realitate.

*** O fiinta umana cu adevarat eliberata poate sa va arate care este calea demna de urmat si chiar poate sa va impulsioneze pe carare, dar cu toate acestea voi trebuie sa fiti aceia care realizati cu eforturi proprii calatoria spirituala.

*** Timpul pe care îl are la dispozitie fiinta umana este scurt, dar subiectul (realizarea Adevarului Ultim, divin, care conduce la întelepciune) este vast.

*** Cel cu adevarat eliberat spiritual este totdeauna un purificator spiritual al fiintelor umane care se afla în preajma sa.

*** Priviti cu atentie arborii. Veti remarca atunci ca arborii mediteaza. Meditatia este trairea unei taceri.

*** De îndata ce veti realiza cu adevarat ca nu stiti absolut nimic si ca totul va este enigmatic, veti fi într-adevar pe cale sa meditati.

*** Sinceritatea launtrica completa este terenul fertil care se potriveste cel mai bine tacerii.

*** Pentru a fi simpli si puri trebuie sa deveniti una cu vidul creator beatific care se afla mereu prezent în constiinta voastra.

*** Atunci când v-ati redus fiinta la NIMIC si când EUL vostru efemer a disparut, atunci, de îndata ce deveniti UNA cu NIMICUL, abia atunci veti fi voi însiva uniti pe deplin cu DUMNEZEU.

*** Omul care deja nu mai este NIMIC îl cunoaste fulgerator pe DUMNEZEU caci acesta este de fapt VIDUL CREATOR BEATIFIC care ni se reveleaza atunci când cu adevarat suntem NIMIC.

*** Pentru cel care cu adevarat este iluminat, a fi întotdeauna NIMIC înseamna în realitate a fi mereu TOTUL.

*** Acela care realizeaza cu adevarat ca nu mai este NIMIC obtine imediat tot ceea ce îsi doreste caci doar pentru acela a fi NIMIC înseamna a fi TOTUL.

*** Starea de transcendere suprema în care devenind cu adevarat NIMIC suntem de fapt NEANT înseamna sa putem afirma launtric cu toata sinceritatea ca nu stim NIMIC. Aceasta implica de asemenea sa nu mai dorim nimic pentru noi. Aceasta mai înseamna sa nu mai fim interesati sa facem nimic care sa ne scoata din aceasta stare de VID BEATIFIC creator.

*** Atunci când cu adevarat realizam ca în realitate noi nu stim absolut nimic cu privire la noi însine, abia atunci suntem noi însine UNA cu DUMNEZEU.

*** Când exista cu adevarat tacere deplina în noi însine numai atunci ne dam cât mai profund seama ca nu mai exista nimic de câstigat si nimic de pierdut.

*** Nu putem cu adevarat sa adoram pe altcineva înainte sa fi început cu adevarat sa ne adoram pe noi însine.

*** Nimeni nu poate sa-l descopere pe DUMNEZEU doar adorându-l pe altul.

*** DUMNEZEU nu poate fi niciodata cumparat cu daruri.

*** Dumnezeu exista permanent în noi însine si se ascunde cel mai bine chiar în noi.

*** În esenta ultima a fiintei acestuia DUMNEZEU este prezent în fiecare fiinta umana.

*** Pesimismul si optimismul sunt acelasi lucru. Ele sunt de fapt precum cele doua fete ale aceleiasi monezi.

*** Pesimismul si optimismul sunt unghiuri diferite sau puncte de vedere din care noi putem privi viata dar, cu toate acestea, viata nu este nici una nici alta.

*** Daca ajungem sa privim viata asa cum ea în realitate este – si nu dintr-un unghi oarecare – reusind sa ne dam cu adevarat seama ca ea este lipsita de aceasta dualitate, atunci pentru noi ea nu mai este nici optimista nici pesimista.

*** Nu exista decât un singur templu cu adevarat viu si acela este de fapt templul care se afla în noi însine.

*** Nimeni nu ne poate salva sau elibera spiritual actionând el mereu în locul nostru.

*** Atât BUUDHA cât si IISUS HRISTOS s-au eliberat complet spiritual si s-au salvat înainte de toate pe ei însisi si cu ajutorul propriilor lor eforturi.

*** Pâna la realizarea supremei eliberari fiecare trebuie sa actioneze constant pentru sine în cazul unei veritabile si eficiente orientari spirituale.

*** Daca un orb va urmari sa conduca un alt orb, atunci fara îndoiala exista pericolul de a cadea amândoi în prapastie.

*** Ignorantul este învaluit în tenebre, dar înteleptul realizeaza ca este învaluit în tenebre si mai groase.

*** Înteleptul realizeaza, raportându-se cu adevarat plin de umilinta fata de DUMNEZEU, ca este un prost de o categorie diferita – el este un prost care constientizeaza în mod voluntar realitatea prostiei sale.

*** Sa nu credeti niciodata pe cel care promite ca poate sa va ajute în totalitate sa progresati spiritual fara nici un efort din partea voastra.

*** Cineva realizat spiritual poate sa va ghideze si sa va impulsioneze, dar nimeni nu poate sa va ajute în totalitate, actionând permanent el în locul vostru, caci nimeni în afara de Dumnezeu nu este capabil sa faca aceasta.

yogaesoteric.netcopyright © MISA 2000-2005

ActualitateDemascarea masonerieiYogaTraditia yoghinaRevelatiiSpiritualitate universalaSivaismTantraAstrologieParapsihologieDespre noiMembriHarta siteRelatii cu publiculArticole recente