Precizare: acest site reproduce, cu permisiunea autorului, cartea "Cum sa ne mantuim" aparuta in doua editii, primaeditie la editura Scara, Bucuresti, iar a doua la editura Credinta Stramoseasca, Iasi. Este posibil ca pe acest site, cutimpul, sa public si alte articole semnate de acelasi autor, sau altele care consider ca se incadreaza pe profilul acestui

site. Toate articolele vor avea la sfarsit trimiterea catre sursa unde au aparut.

SFANTUL IOAN GURADE AUR

DESPRE NECAZURI I

Cuvînt de sfatuire catre Staghirie, nevoitorul care era chinuitde diavolul tristetii.

Haide, deci, sa scuturam praful acestei tristeti!Tristetea aceasta va fi usor de rabdat, numai sa nu ne lasamcu nici un pret în voia ei, ca sa fim aruncati în prapastie;dimpotriva, sa ne sîrguim sa ne venim în fire si sa ne gîndimla cele ce trebuie sa facem. Multe din necazurile ce se ivescpar grele si de nerabdat înainte de a fi cercetate bine; dar,daca le pui în cumpana judecatii, vei vedea ca sînt cu multmai usoare decît banuiai. Nadajduiesc ca acest lucru sa seîntîmple si acum. Sus inima, deci! Sa nu apuci pe drumulgresit si necugetat al celor mai multi dintre oameni, care cadzdrobiti de dureri, si astfel înversuneaza pe vrajmas si maimult împotriva lor. [...] Într-adevar, nenorocirile sau pedepsele aduse pestenoi de Dumnezeu în viata aceasta taie o mare parte dinchinurile de dincolo. În privinta aceasta gasesti multemarturii în dumnezeiestile Scripturi. Vorbind cu ucenicii Sai,Hristos le-a spus pilda bogatului nemilostiv si a saraculuiLazar: fiind rugat Avraam de bogat sa-i îngaduie lui Lazarsa-i stropeasca putin cu vîrful degetului limba lui aprinsa,Avraam i-a raspuns: „Fiule, adu-ti aminte ca ai luat celebune în viata ta, iar Lazar, pe cele rele; acum însa el aici semîngîie, iar tu te chinuiesti” (Luca 16:25). Iar Pavel (si, cîndspun Pavel, spun tot poruncile lui Hristos, caci Hristos miscasufletul acela fericit), scriind Corintenilor despre cel carefacuse desfrînare, porunceste sa fie dat Satanei spre pieirea

trupului, ca sa i se mîntuie sufletul în ziua Domnului nostruIisus Hristos (1 Corinteni 5:5). Iarasi, cînd vorbeste catre ceicare se împartasesc cu nevrednicie cu Sfintele Taine, spune:,,Din pricina aceasta sînt între voi multi neputinciosi sibolnavi si multi au murit. Caci, daca ne-am judeca pe noi,n-am mai fi judecati de Domnul; dar, fiind judecati deDomnul, sîntem pedepsiti ca sa nu fim osînditi împreuna culumea” (1 Corinteni 11:30-32). [...] Daca diavolul ar fi pierit de la început, multi oamenipoate ca ar fi socotit basme toate relele savîrsite de elînainte ca Dumnezeu sa-l nimiceasca: anume ca a înselat peom, ca l-a scos din bunatatile cele multe. Dimpotriva, s-ar fispus ca Dumnezeu l-a pierdut pe diavol mînat de invidie side rautate. Nu sînt si acum oameni care îndraznesc sasustina asta, desi au dovezi îndestulatoare ca diavolul nuurmareste altceva decît sa însele? Ce n-ar îndrazni însaoamenii sa spuna, ce n-ar îndrazni sa rosteasca, daca ar fifost nimicit diavolul, daca deci n-ar cunoaste pe propria lorpiele rautatea lui? Îndeobste vorbind, daca am cerceta cude-amanuntul faptele, am vedea ca nu toate faptele noastrerele se datoreaza ispitei diavolului: unele rele se savîrsescsub înrîurirea lui, altele se savîrsesc din pricina trîndaviei sidispretului ce ni-l aratam noua însine. [...] Pentru care pricina face Dumnezeu aceasta, pentruce îngaduie sa se savîrseasca în viata tocmai ceea ce-iîmpotrivnic fagaduintei Lui? Pentru a savîrsi doua lucrurifoarte mari: unul, pentru a ne da noua o dovadaneîndoielnica a puterii Lui, anume ca poate duce la capatîmplinirea fagaduintelor, chiar atunci cînd faptele par a fi cutotul potrivnice; al doilea, pentru a ne învata sa credem în Elîn orice împrejurare, chiar cînd întîmplarile par potrivnicespuselor Sale. Asa este taria nadejdii; nu rusineaza pe celcare nadajduieste din toata inima. Daca oamenii carora li sefagaduiesc bunuri pamîntesti nadajduiesc cu atîta tarie înîmplinirea fagaduintelor, cu atît mai mult noi trebuie saavem tot atît de mare nadejde în împlinirea fagaduintelor, cucît nu asteptam împlinirea lor în viata aceasta, ci in veaculcelalalt. Domnul ne-a spus mai dinainte ca în lumea aceastanu vom avea decît necaz si strîmtorare (Ioan 16:33). Pentru ce dar te tulburi, draga prietene? Pentru cepui la îndoiala fagaduinta lui Dumnezeu? A spune, pe de oparte, ca ai dispretuit lumea pentru Hristos, iar, pe de altaparte, ca esti parasit de El înseamna ca nu crezi în Hristos,ca pui la îndoiala spusele Lui, ca socotesti înselaciunefagaduinta Lui. A gîndi astfel înseamna a fi cu adevaratstapînit de diavol si a atrage asupra-ti focul gheenei. Mi-ai putea obiecta ca sînt unii oameni care sebucura de o desavîrsita tihna, desi nu se ocupa cu altcevadecît cu treburi lumesti, fara sa le pese de Dumnezeu.Hristos a raspuns mai dinainte împotrivirii tale: ,,Amin,amin, spun voua, ca voi veti plînge si va veti tîngui, iarlumea se va bucura” (Ioan 16:20). Odinioara, Babilonienii,care nu cunosteau pe Dumnezeu, erau bogati, puternici sicinstiti de toata lumea, iar Iudeii erau prinsi, robi si sezbateau în cele mai cumplite nenorociri. Lazar apoi, vrednicde ceruri si de împaratia de dincolo, era plin de bube, eralins de cîini si se lupta necontenit cu foamea; bogatul însaera slavit, înconjurat de multa lume, ducea un trai tihnit sise desfata cu de toate. Totusi bogatul, cînd a ajuns în iad,n-a avut nici un folos de pe urma tihnei, si nici Lazar n-a fostîmpiedicat, din pricina foamei si a bubelor, sa duca pepamînt o viata dupa placul lui Dumnezeu, ci luptînd ca unatlet vrednic cu lipsa si cu arsita a biruit si a fost încununat(Luca 16:19:31). Pentru aceea si spune înteleptul: ,,Fiule,cînd te apropii ca sa slujesti Domnului, pregateste-ti sufletulspre ispita, îndrepteaza-ti inima ta, rabda si nu te grabi întimpul încercarii” (Ecclesiastic 2:1, 2). Iar putin mai jos.

spune: ,,În foc se lamureste aurul, iar oamenii sînt încercatiîn cuptorul smereniei” (Ecclesiastic 2:5). În alta parte aScripturii se spune: ,,Fiule, nu defaima învataturile Domnuluisi nici nu te descuraja cînd esti mustrat de El” (Pilde 3:11).Cel care baga aurul în cuptor stie cît trebuie sa-l încalzeascasi stie, de asemenea, cînd trebuie sa-l scoata din foc. Dinpricina aceasta, înteleptul amintit mai sus spune: ,,Nu tegrabi în timpul încercarii!”, iar Solomon da aceeasiînvatatura prin cuvintele: ,,Nu te descuraja cînd esti mustratde Domnul!” Mare lucru este necazul! Este mare lucru pentruca-l face pe barbat sa ajunga încercat si sa învete virtutearabdarii. Dar mi s-ar putea spune: - Dar daca, din pricina unei încercari prea mari, omulslabeste si este doborît? -,,Credincios este Dumnezeu, Care nu va va lasa safiti ispititi peste puterile voastre, ci odata cu ispita va aducesi scaparea din ea, ca s-o puteti rabda” (1 Corinteni 10:13).Daca mustrarea este o urmare a dragostei, iar parasirea,urmarea urii, atunci nu este cu putinta ca în acelasi timp sasi iubesti si sa si urasti pe cineva; nu este cu putinta ca înacelasi timp sa mustri pe cineva si sa-l si parasesti. Dar mavei întreba: - Cum se face însa ca au cazut multi oameni? - Aceasta nu înseamna ca Dumnezeu i-a parasit, ca eis-au departat de Dumnezeu. ,,Iata, vor pieri cei care sedeparteaza de Tine” (Psalm 72:26). Se îndeparteaza deDumnezeu pentru ca nu sufera sa fie mustrati de Dumnezeu,ci se mînie si se necajesc cînd Dumnezeu îi mustra. Dupacum copiii lenesi n-au nimic de cîstigat daca, trimisi deparintii lor la scoala, fug de acasa pentru a scapa de chinullectiilor si de micile batai ale învatatorilor, ba, dimpotriva, îsiatrag asupra lor necazuri si mai mari, caci sînt siliti sa suferede foame, sa traiasca asemeni unora fara capatîi, sa seîmbolnaveasca, sa fie dispretuiti de lume si sa ajunga robialtora - tot astfel si oamenii care nu primesc cu bucuriemustrarea lui Dumnezeu, ci se supara cînd El îi mustra, pelînga faptul ca n-au nici un folos de pe urma supararii lor, semai si înconjura de cele mai groaznice nenorociri. Dinaceasta pricina ni s-a poruncit sa rabdam si sa ne întariminima noastra (Ecclesiastic 2:2). Dar ai putea, draga prietene, sa-mi spui ca tu suferichinuri cu mult mai cumplite. Da, o stiu! Dar nici profesoriide gimnastica nu pun pe toti copiii sa faca aceleasi exercitii!Pe cei mai slabi îi pun sa se lupte cu cei slabi, si pe ceiputernici cu cei deopotriva cu ei; daca ar avea împotrivnicimai slabi decît puterea lor, nu s-ar întari deloc, chiar daca arlupta cu ei zile întregi. - Dar pentru ce Dumnezeu n-a facut sa aiba de luptatcu aceleasi necazuri toti cei care au ales acelasi fel dev i e t u i r e ? - Pentru ca Dumnezeu nu are numai o singura calepentru lucrarea faptelor bune si pentru ca nu toti au nevoiede aceleasi încercari, desi au ales cu totii acelasi fel devietuire. Sînt bolnavi care sufera de aceleasi boli, si totusi nuli se potrivesc aceleasi medicamente: unii au nevoie deunele, altii de altele. Pentru aceasta si Dumnezeu încearca simustra pe oameni în felurite chipuri: pe unii îi încearca cuboala îndelungata, pe altii cu saracie lucie; pe unul, sa fiesilit si nedreptatit de alti oameni, pe altul, sa vada mortileneîncetate ale copiilor si ale celor apropiati lui; pe unul, safie aruncat de colo-colo de toti si sa nu fie luat în seama, pealtul, sa fie hulit pentru fapte de care nu are stiinta si sa fieîmpovarat cu o faima rea. Si astfel, Dumnezeu încearca pefiecare în alt chip, caci este cu neputinta sa numar acum cude-amanuntul toate chipurile în care Dumnezeu încearca simustra pe oameni. Încercarile însirate mai sus, puse în cumpana cu

nenorocirea care a venit peste tine, par usoare, o nimicatoata. Cu toate acestea, daca ai trece prin ele, ai vedea canecazurile ce le suferi sînt cu mult mai usor de îndurat decîtacelea. Dar, în afara de asta, sa nu ne razvratim daca altiisînt mustrati mai putin decît noi. Cu cît sînt mai mari si maiputernice chinurile si încercarile, cu atît sînt mai mari sirasplatirile. Ele sînt un sprijin puternic spre a nu cadea încaile pierzarii cu voia sau fara voia noastra: micsoreazamîndria, îndeparteaza trîndavia, ne fac mai întelepti, ne facmai credinciosi. Îndeobste vorbind, daca ai putea sasocotesti toate foloasele ce le avem de pe urma încercarilor,ai vedea ca sînt multe. De altfel, nimeni din cei cu trecereînaintea lui Dumnezeu nu sînt scutiti de neajunsuri, chiardaca ni se par lipsiti de necazuri. Cum este cu putinta asadar ca noi sa nu avem nevoiede ajutorul încercarilor, cînd a suferit foarte multe încercariFericitul Pavel, si n-a fost nimeni atît de mare ca el? Dacaunii nu s-au înteleptit prin aceste necazuri, aceasta nu sedatoreaza lui Dumnezeu, Care i-a mustrat, ci nepasarii lor.Daca nu li s-ar fi dat leacul, ar fi parut ca au pierit din pricinaca au fost lasati în parasire; asa însa bolnavii nu pot învinuideloc pe doctor, ci nepasarea lor. Nu trebuie sa ne tulburam,nici sa ne lasam abatuti daca unii, înainte de a fi încercati,au mers pe o cale dreapta, dar au cazut cînd au venit pesteei încercarile; iar altii, desi au trait numai în rautati, n-aufost încercati cu nici un necaz; si, în sfîrsit, altii, de cînd s-aunascut si pîna si-au dat sufletul, au trait macinati denenumarate nenorociri. Ar trebui sa ne întristam si sa netulburam daca n-am cunoaste toata rînduiala purtarii degrija a lui Dumnezeu, atunci cînd am fi în stare si am aveaîndatorirea s-o cunoastem. Dar pentru ce sa ne chinuim înzadar cercetînd cele ce nu pot fi cercetate si cautînd cele cenu pot fi gasite, cînd însusi Pavel, care a luat parte la atîteataine, care s-a urcat pîna la al treilea cer (2 Corinteni 12:2),însusi Pavel a ametit în fata adîncului purtarii de grija a luiDumnezeu; si uitîndu-se, putin numai, în adîncul bogatieiîntelepciunii si cunostintei lui Dumnezeu (Romani 11:33),s-a spaimîntat si s-a dat îndata înapoi. [...] Rasplata noastra n-ar fi mare si nici n-ar fi o dovadade credinta daca am asculta de Dumnezeu pentru ca am stipricinile tuturor celor ce ni se întîmpla, dar foarte mare folossufletesc avem cînd, fara sa cunoastem vreuna din pricinilenecazurilor ce vin peste noi, ne dam totusi silinta sa nesupunem tuturor poruncilor Lui, sa-L ascultam cu adevarat sisa credem în El din toata inima. De un singur lucru trebuiesa fim încredintati, anume ca toate pe care Dumnezeu leaduce peste noi sînt spre folosul nostru. Sa nu cautam saaflam pricina lor si nici sa nu ne suparam sau sa ne întristamdaca n-o cunoastem. Nu ne este nici cu putinta, nici folositors-o stim, pe de o parte pentru ca sîntem muritori, iar pe dealta parte pentru ca am cadea îndata în nebuneasca mîndrie.Pe copiii nostri noi îi punem sa faca multe treburi ce li se parvatamatoare si întru nimic folositoare; copiii nu cer sa le aflepricina si nici noi nu-i punem la lucru dupa ce mai întîi i-amîncredintat ca treburile pe care le fac sînt spre folosul lor;dimpotriva, îi învatam sa asculte de poruncile parintilor lor sisa nu caute a afla mai mult. Daca noi, pe cînd sîntem copii,ne purtam astfel fata de parintii nostri, care au aceeasi fireca si noi, si nu ne razvratim, ne vom supara oare peDumnezeu, de Care ne deosebim atît de mult cît sedeosebeste Dumnezeu de oameni, pentru ca nu cunoastemtoate pricinile celor ce ni se întîmpla? Ce se poate asemui cuaceasta necredinta? Fericitul Pavel, suparat pe astfel deoameni, spunea: ,,Dar cine esti tu, omule, ca sa raspunziîmpotriva lui Dumnezeu? Au doara va zice faptura Celui ce afacut-o: Pentru ce m-ai facut asa?” (Romani 9:20). Eu amdat pilda cu copiii, Pavel însa a dat o pilda mai potrivita,

aceea a olarului si a lutului pe care îl plasmuieste acela(Romani 9:21). Dupa cum lutul ia forma pe care i-o daumîinile olarului, tot astfel si omul trebuie sa urmeze drumulpe care i-l arata si i-l pune în fata Dumnezeu; trebuie saprimeasca totul cu multumire, fara sa rosteasca vreun cuvîntde împotrivire si fara sa iscodeasca pentru a cunoastep r i c i n i l e . Nu sîntem singurii care nu cunoastem pricinile celorce se întîmpla; nu le cunosteau nici acei barbati vestiti siminunati care au trait înaintea noastra. Iata ce spune Iov:,,Pentru ce necredinciosii traiesc si îmbatrînesc în bogatie?”(Iov 21:7)- si celelalte. Iar Fericitul David spunea: ,,Aproapeca s-au clatinat pasii mei, ca am rîvnit spre cei fara de lege,vazînd pacea pacatosilor. Ca nu este nenorocire în moartealor si nici nu sînt îndelungate biciuirile lor; ca nu sînt înostenelile oamenilor si nu vor fi biciuiti împreuna cuoamenii” (Psalm 72 2:5). Mai tîrziu, Ieremia spunea: ,,Dreptesti, Doamne, dar cuvinte de dreptate Îti voi spune: Pentruce înfloreste calea necredinciosilor?” (Ieremia 12:1). Si acestia erau nedumeriti, si ei cautau pricinileparutelor nedreptati. Ei nu le cautau însa mînati de aceleasipricini precum cei necredinciosi, nu învinuiau pe Dumnezeusi nici nu spuneau ca Dumnezeu este nedrept din pricinaneîntelegerii faptelor Lui. Unul dintre ei spunea: ,,DreptateaTa este înalta ca muntii lui Dumnezeu, iar judecatile Tale,foarte adînci” (Psalm 35:6). Altul, care a suferit în viataatîtea necazuri, ,,n-a rostit nici un cuvînt neînteleptîmpotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:22). În aceeasi carte, dupace a vorbit despre zidirea lumii, Iov, voind sa arate ca estecu neputinta de înteles întelepciunea si rînduiala luiDumnezeu, spunea: ,,Iata, acestea sînt parti ale caii luiDumnezeu, si din ele putin putem cunoaste despre El” (Iov26:14). Ieremia, la rîndul sau, înainte-vazînd învinuirile ce is-ar aduce lui Dumnezeu, si pentru ca nimeni sa nu cadavreodata în aceasta banuiala, pune înaintea întrebariipropria sa judecata, spunînd: ,,Drept esti, Doamne”, adica:,,Stiu, Doamne, ca Tu pe toate le faci cu dreptate, desi nustiu chipul în care acestea se savîrsesc.” - Ce vrei sa spui? Nici acesti drepti nu stiau mai multdecît noi? - Da! Si nici n-au primit raspuns la întrebarile lor.Acest lucru îl arata Fericitul David prin cuvintele: ,,Socoteamca-L voi cunoaste, dar am vazut ca acest lucru esteosteneala zadarnica înaintea mea” (Psalm 72:16). Acestifericiti n-au capatat raspuns, spre a-i învata pe urmasii lorca nici ei sa nu mai întrebe. Dreptii aceia un singur lucrucautau sa afle: Pentru ce necredinciosii traiesc în belsug si înbogatie? Dar nici la aceasta întrebare n-au primit raspuns.Noi însa, cei de acum, vrem sa stim si sa aflam cu mult maimulte decît ei. Întrebarile puse de noi acum sînt cu mult maimulte decît cele puse de ei. Sa lasam cunoasterea acestornedumeriri pe seama Celui care stie toate înainte denasterea lor. Dar daca totusi trebuie, pe temeiul faptelorcunoscute de noi, sa dau o dezlegare si o mîngîiere celormult preocupati cu astfel de gînduri ca, odata ce ne-a fostdescoperita împaratia cerurilor si odata ce ne-a fost aratatarasplata viitoare, nu mai are rost sa ne punem întrebarea dece dreptii sufera necazuri si încercari, iar cei rai traiesc înhuzur si tihna. Pentru ce sa ne tulburam de nenorocirile saude fericirile petrecute pe pamînt, odata ce pe fiecare om îlasteapta dincolo ceea ce merita? Prin aceste încercari si necazuri, Dumnezeu îipregateste ca pe niste atleti destoinici pe cei care asculta deporuncile Lui; pe cei mai slabi si mai zabavnici întruîmplinirea poruncilor, care nu pot sa rabde încercari grele,nu-i supune la încercari, ci îi îndeamna mai întîi spre fapte

bune. Daca uneori se întîmpla dimpotriva, si multi drepti duco viata tihnita si încarcata de cinste, iar multi rai se zbat încele mai grele nenorociri, dispretuiti de lume, atunci cade dela sine prin aceast fapt împotrivirea ce s-a adus mai sus, canumai dreptii sufera necazuri si numai nedreptii duc o viatadesfatata. Dar, daca trebuie sa dau raspuns si acesteinedumeriri, voi spune urmatoarele: Dumnezeu nuobisnuieste sa rînduiasca viata noastra într-un singur chip;avînd la îndemîna Sa atîtea mijloace, ne deschide multe caispre mîntuire. Multi oameni nu sînt pe deplin încredintati derasplatirile viitoare si nici nu cred în înviere; de aceeaDumnezeu le arata în mic, aici pe pamînt, o icoana ajudecatii viitoare, atunci cînd pedepseste pe cei rai sirasplateste pe cei buni. Pedepsirea si rasplatirea deplina auloc la judecata viitoare; în parte însa, Dumnezeu pedepsestesi rasplateste si aici pe pamînt, pentru ca sa se faca maibuni, datorita faptelor ce se petrec sub ochii lor, cei care-sipierd nadejdea vreunei rasplati sau [teama] vreuneipedepse, gîndindu-se cît de îndepartat e timpul înfricosateijudecati. Daca în viata aceasta n-ar fi pedepsit nici un omrau, daca n-ar fi rasplatit nici un om virtuos, multi din ceicare pun la îndoiala învatatura despre înviere ar ocolivirtutea, ca pe una ce atrage dupa sine numai nenorociri, siar urma pacatul, ca pe unul ce aduce cu el numai multumire,bine si bunastare. Pe de alta parte, daca toti oamenii arprimi aici, pe pamînt, pedeapsa sau rasplata pe care omerita, s-ar socoti de prisos si chiar mincinoasa învataturanoastra crestina despre judecata viitoare. Prin urmare, ca sanu fie pusa la îndoiala învatatura despre judecata viitoare sipentru ca multimea sa nu ajunga mai nepasatoare fata deaceasta învatatura, dispretuind-o, Dumnezeu pedepsestechiar aici pe pamînt pe multi pacatosi si rasplateste pe uniidrepti. Iar prin faptul ca nu rasplateste pe toti dreptii aici,Dumnezeu face sa fie crezuta învatatura despre judecataviitoare, si prin faptul ca pedepseste înainte de judecataobsteasca numai pe unii pacatosi, îi trezeste pe pacatosiicare dorm somn adînc. Prin pedepsirea celor rai, multi îsi vinîn fire, de frica sa nu fie pedepsiti si ei; iar prin nerasplatireape pamînt, dupa merit, a tuturor celor virtuosi, dreptii sîntsiliti sa înteleaga ca rasplata lor întreaga le este pastrataîntr-un alt timp. Dumnezeu, Care este drept, n-ar fi lasat caatîtia pacatosi sa ramîna nepedepsiti si atîtia drepti sa fiesupusi la nenumarate necazuri, daca n-ar fi pregatit - sipentru unii, si pentru altii - o alta stare în veacul ce va sa fie.Din aceasta pricina nici nu pedepseste, nici nu rasplatesteaici pe toti, ci numai pe unii, cum a facut de pilda cu regelePersilor sau cu Iezechia, regele Iudeilor. Desi multi au fostla fel de necredinciosi ca si Asirianul1, si multi, tot atît devirtuosi ca si Iezechia, totusi nu le-a rasplatit tuturor cuaceeasi masura. Pricina, dupa cum am spus, este aceea can-a venit înca timpul judecatii. Cuvintele acestea nu-s alemele! Asculta cuvintele Celui care are sa ne judece atunci!Ce spune Hristos celor care au venit la El ca sa-I aducavestea ca au murit cei îngropati de turn si sa-I spuna denebunia aratata de Pilat fata de cei morti, amestecîndsîngele lor cu sîngele jertfelor? ,,Vi se pare oare ca Galileeniiacestia au fost mai pacatosi decît toti Galileenii, pentru ca aupatimit acestea? Va spun ca nu; dar daca nu va veti pocai,toti veti pieri asa. Sau acei optsprezece, peste care a cazutturnul de la Siloam ce i-a omorît, vi se pare ca acestia aufost mai pacatosi decît toti locuitorii Ierusalimului? Va spunca nu; dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri asa!” (Luca13:2-5). Aceasta este pricina pentru care se amînapedeapsa. Din pricina aceasta Dumnezeu, de obicei, nupedepseste pe toti cei ce merita aceeasi pedeapsa, pentru caaceia care ramîn nepedepsiti sa-si îmbunatateasca viatavazînd nenorocirile suferite de ceilalti.

Pentru mine, aceasta este dezlegarea acestornedumeriri. Tu însa faci si dezlegarea nedumeririlor desprecare vorbeam mai sus cu mult mai greu de dezlegat decîtacestea. Totusi, o data ce am lamurit, dupa puterile mele, pecele din urma, socot ca prin dezlegarea acestora a fost datasi dezlegarea celorlalte. Care este deci nedumerirea ce o ai?Ca multi oameni au avut de luptat cu multe nenorociri dincopilarie pîna la sfîrsitul vietii lor. Despre acesti oameni asavea de spus ceea ce am spus si despre cei care cad înfelurite nenorociri în cursul vietii lor, anume ca ei sîntpedepsiti, mai întîi, din pricina propriilor rautati; în al doilearînd, pentru ca si alti oameni sa se foloseasca de pe urmanenorocirilor ce s-au abatut peste ei. Daca nu sînt pedepsititoti pacatosii, apoi aceasta se datoreaza faptului ca înca n-avenit vremea judecatii. Dar mi s-ar putea spune: - Pentru ce unii sînt pedepsiti înainte de a ajunge lavîrsta la care pot deosebi binele de rau, ca si cum ar fisavîrsit mari pacate? - Sînt pedepsiti nu pentru o pricina anume, ci pentrumulte si felurite. Sînt pedepsiti fie din pricina desfrînariiparintilor, fie din pricina nepasarii celor însarcinati cucresterea lor, fie din pricina asprimii climei, fie din altepricini asemanatoare. În afara de aceste pricini, Dumnezeustie ca multi din ei vor ajunge niste rai; de aceea Dumnezeu,prin pedepsele trimise peste ei, îi împiedica, ca si cum i-arlega cu niste lanturi, sa savîrseasca raul. Nu vezi ca multicersetori, desi se gasesc în mare lipsa, savîrsescnenumarate rele nu împinsi de lipsa, nici de folos, ci numaide propria lor rautate? Am auzit odata pe unii spunînd caniste cersetori si-au batut joc de o femeie cinstita si serioasaprinzînd-o într-un loc pustiu. Ce nevoie, ce lipsa i-a îndemnatsa faca acest lucru? Cîte grozavii n-ar face unii ca acestiadaca n-ar fi stapîniti de lantul nenorocirii lor! S-ar mai puteaoare trai din pricina nebuniei si furiei criminalilor, daca n-arfi siliti sa traiasca în închisori? Ar savîrsi grozavii tot atît demari ca si cei stapîniti de diavoli. Si nu ma gîndesc la faptelesavîrsite de îndraciti în timpul cînd sînt stapîniti de diavol, cila faptele savîrsite de ei dupa ce furia draceasca înceteaza.Si în acele clipe manînca cu mare lacomie, fura, se îmbata sifac si alte fapte cu mult mai rusinoase decît acestea. Dupacum un judecator lasa pe multi raufacatori sa stea multavreme în închisoare, ba uneori sa-si sfîrseasca acolo viata,totusi, cînd vrea sa bage frica în oasele unora dintre supusiisai, ia pe unul sau doi dintre criminali, îi urca pe esafod siporunceste sa fie omorîti în fata multimii adunate, si astfelnu mai are nevoie sa-i omoare pe toti ca sa-i înfricoseze peraii care traiesc în libertate. Tot astfel si Dumnezeu, cîndvrea sa ne dea o pilda, n-are nevoie sa pedepseasca pe totipacatosii, ci ia numai pe unii dintre ei, pe care-i stie ca n-ausa se mai îndrepte, si-Si arata asupra lor puterea si mîniaLui, iar prin aceasta pe multi ne pune pe calea cea buna: pecei rai îi îndeamna sa-si schimbe, daca vor, rautatea lor, pecei buni îi face sa-si cerceteze cu mai multa grija viata sifaptele si, dupa cum spuneam mai sus, le arata tuturorîndelunga Lui rabdare si-i încredinteaza de adevarulînvataturii învierii mortilor. As putea fi întrebat: - Dar ce legatura au cele spuse cu faptul ca unii autrait în suferinta de cum s-au nascut si au murit înainte de aputea sa-si dea seama ce este binele si raul? - Spune-mi, te rog, ce grozavie sufera o data ce nu-sidau seama de suferintele lor si nici n-au învatat ce estebucuria si durerea? Dar problema suferintei lor n-o dezlegnumai prin raspunsul acesta, ci si prin altul: din pricina unorastfel de nenorociri abatute asupra unor copii nestiutori,multi parinti, frati si rude au parasit caile pierzarii pe careumblau. Nu este un lucru mic daca cel ce sufera nu-ivatamat cu nimic, iar altul are foarte mari foloase de pe

urma suferintei celui dintîi. Dar poate ca mai este si o altapricina pe care eu nu pot s-o descopar, si pe care o cunoastenumai Ziditorul nostru. Mai ramîne sa dau raspuns la înca oî n t r e b a r e : - Pentru ce unii, care au mers pe calea cea dreaptaînainte de a veni peste ei încercarile, au cazut dupa ce aufost încercati? - Dar care om cunoaste bine pe cei ce merg cuadevarat pe calea cea dreapta, în afara de Cel care aplasmuit una cîte una inimile noastre, de Cel care cunoastetoate faptele noastre? (Psalm 32:15). De multe ori, multi dincei ce par buni sînt mai rai decît toti oamenii. Adevarulspuselor mele a fost dovedit si în viata aceasta, totusi numaiîn putine cazuri, cînd întîmplarea sau nevoia a scos adevarulla lumina. Dar atunci cînd va sta pe scaunul de judecata, casa ne judece, ,,Cel care cearca inimile si rarunchii” (Psalm7:9; Apocalipsa 2:23), [Cuvîntul lui Dumnezeu] ,,cel viu, cellucrator si mai ascutit decît orice sabie cu doua taisuri, celcare patrunde pîna la despartitura dintre suflet si trup,dintre încheieturi si maduva, judecator al simtirilor si algîndurilor” (Evrei 4:12), da, atunci nu vei vedea numaicîteva pilde din nenumaratele cazuri, ci vei vedea descoperitipe toti cei care treceau drept oameni virtuosi, dar erau rai însinea lor; atunci, pielea oii nu-l va mai putea ascunde pe lup(Matei 7:15), nici varuiala mormîntului, necuratia dinlauntru (Matei 23:27). Înaintea Judecatorului de atunci ,,nueste faptura ascunsa, ci toate sînt goale si descoperite”(Evrei 4:13). Acest lucru l-a aratat Pavel Corintenilor, princuvintele: ,,Asa ca sa nu judecati ceva înainte de vreme, pînace nu va veni Domnul, Care va si lumina cele ascunse aleîntunericului si va face cunoscute gîndurile inimilor” (1Corinteni 4:5). Sa lasam însa la o parte pe fatarnici! Sa ne ocupamde oamenii virtuosi. De unde putem sti ca n-au calcat înpicioare cea mai mare virtute, smerenia, desi au savîrsitcelelalte virtuti? Pe acestia, Dumnezeu îi paraseste ca sacunoasca prin propria lor cercare ca n-au savîrsit acele faptebune prin puterea lor, ci prin harul lui Dumnezeu. Iar daca aispune ca ar fi mai bine sa se mîndreasca, dar numai sasavîrseasca fapte bune, decît sa pacatuiasca spre a fismeriti, îti voi spune ca nu cunosti nici paguba mîndriei si nucunosti nici folosul smereniei. Stii destul de bine ca un omcare savîrseste fapte de virtute si se mîndreste cu ele (dacase mai poate numi o astfel de fapta, fapta virtuoasa) vacadea îndata în cea mai cumplita pierzanie. Omul caruia i s-aîngaduit sa alunece în pacat si a învatat prin cadere sa sesmereasca, se va ridica si, daca nu vrea sa mai pacatuiasca,îsi va recîstiga iute starea lui de virtute de mai înainte; si,dimpotriva, omul care savîrseste cu mîndrie binele si nucade în nici un alt pacat, nu-si va da seama niciodata depacatul lui, ci, prin mîndria sa, îsi înrautateste si mai multstarea sa si, fara sa bage de seama, pleaca pe lumea cealaltalipsit de fapte bune. Asa a patit fariseul: s-a urcat la bisericacu parerea ca are bogatie de fapte bune; s-a pogorît însa maisarac chiar decît vamesul (Luca 18:14). Mai e înca si o altapornire sufleteasca ce are multa putere sa risipeasca faptelebune adunate cu multa sudoare si oboseala, si anume vîntulslavei desarte, al umblatului dupa laudele lumii. Întocmai caun vînt, slava desarta, napustindu-se asupra omului, îispulbera toate vistieriile virtutii. Iata dar, ti-am spus si a doua pricina pentru care sîntîncercati, pentru ce vin necazuri peste cei care merg pe caleacea dreapta, dupa cum spui tu. Multi oameni, care par ca ausuferit pentru virtute multe osteneli - si care într-adevardoar par ca au suferit, pentru ca au savîrsit toate faptele lorde virtute de dragul laudelor de la oameni, si nu de dragullui Dumnezeu - au fost lasati sa cada în încercari si necazuri

pentru ca - lipsiti de slava oamenilor, de dragul careia aupierdut toate faptele lor bune, si încredintati ca laudaoamenilor nu este întru nimic mai trainica decît floarea ierbii- pe viitor sa urmareasca numai lauda lui Dumnezeu sipentru El sa savîrseasca toate faptele lor bune. Dar, dupa cum am spus, în afara de aceste pricinipentru care sînt încercati si ispititi cei virtuosi, mai sînt încamulte altele necunoscute noua, si cunoscute numai deDumnezeu, Care ne-a facut. Prin urmare, nu trebuie sa ne întristam de cele ce nise întîmpla, ci sa-I multumim lui Dumnezeu. Facînd asa, vomfi niste slujitori credinciosi ai lui Dumnezeu. [...]

Sfîntul Ioan Gura de Aur, ,Despre marginita putere adiavolului. Despre cainta. Despre necazuri si biruireatristetii, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R,Bucuresti, 2002Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim

~ WebMaster: Mihail Bacauanu | Site-uri: Eresul Catolic ~ Despre Masonerie ~ Despre Harry Potter | Blog: Sceptik ~

site stats