Sfanta Evanghelie„Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredin-cios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvâr-colea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Do-amne! Ajută necredinţei mele. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necu-rat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zgudu-indu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas

Duminica vindecarii Lunaticului- B.P. 13/2020

ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. ar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.” (Marcu 9,17-32)

Sfantul Apostol13. Căci Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi, 14. Zicând: “Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi”. 15. Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16. Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul oricărei neînţelegeri. 17. În aceas-ta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul: 18. Ca prin două fapte nestrămutate - făgăduinţa şi jurământul - în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem nădejdea pusă înainte, 19. Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă, 20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec. (Ap. Evrei 6,13-20)

Cuvantul de invatatura

Sfânta Evanghelie ne istorisește cazul unui tată îndure-rat care caută şi cere ajutorul Mântuitorului lumii pentru nefericitul său copil ce suferea de o boală grea şi era cuprins de duh necurat. Cu toți am avut ocazia să vedem oameni chinuiți de patimi. Zilele trecute am urmărit un reportaj la Discovery Chanell, „Heroin Nation”, ce prezenta viața ce-lor ce sunt dependenți de droguri. Fețele tuturor exprimau o stare cumplită de chin. Erau lipsiți de pace și chinuiți de arzătoarea dorință de a-și lua cât mai repede următoarea doză. Majoritatea dintre ei erau tineri. Este foarte trist ceea ce se întâmplă. Dacă acești tineri ar avea un tată ca cel din evanghelia de azi, ar fi salvați, și prin credința tatălui, uniți cu Dumnezeu. Să-i pomenim în rugăciunile noastre pe acești tineri , ca Mila lui Dumnezeu să-i mângâie și să-i întoarcă spre o viața plina de pace și fericire.

Însă, din fericire, în evanghelia de azi tânarul chinuit avea un tată foarte iubitor. Evanghelia nu ne spune, dar nu este exclus ca omul să fi încercat vindecarea fiului şi pe alte căi. Ne putem imagina starea sufletească a părintelui care vedea chinurile copilului şi căruia nu i-au putut veni în ajutor nici cunoscuții, nu i-au putut uşura suferința nici necunoscuții. Tatăl, văzând chinurile groaznice pe care le suferea copilul, l-a adus mai întâi la Apostoli, crezând că ei îl vor putea vindeca. Dar Apostolii n-au putut să-l vin-dece. De nicăieri, nici o speranță. Dragostea părintească îi dă curaj, iubirea față de copilul său îi da izvoare de putere şi-l determină să lupte mai departe. Nimeni din cei la care a apelat nu i-au putut ajuta! Atunci, tatăl vine în grabă la Mântuitorul şi-i spune întreaga lui durere de tată : “Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis uce-nicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. ” Domnul Iisus, văzând cumplita suferință a copilului, a zis: “Aduceţi-l aici, la Mine!” Apoi a certat duhul necurat să iasă din bolnav şi copilul s-a tămăduit din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii către Iisus deosebi, au zis: Pentru ce noi n-am pu-tut să-l izgonim pe el? Iar Isus a zis lor: Pentru necredința voastră… Dar acest neam nu iese, fără numai cu rugăciune

şi post” Iată cele două pietre de încercare a vredniciei no-astre! Câți am încercat aceste leacuri pentru îndreptarea vieții noastre sufleteşti şi trupeşti? Câți duc la capăt oste-neala rugăciunii şi câți trăiesc o viață de post adevărat? O rugăciunea cucernică şi stăruitoare este o lucrare de ridicare a minții şi sufletului nostru către Dumnezeu, față de care nutrim cele mai sfinte sentimente de dragoste şi supunere. Postul, prin înfrânările ce le impune pentru corp, şi, mai ales, prin înfrânările de ordin moral, pe care credinciosul şi le autoimpune- îi dă acestuia o nouă viață. Postul, zice Sf. Ioan Gură de Aur, “potoleşte trupul, înfrânează poftele nenumărate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează”. Prin post nu trebuie să înțelegem numai lipsirea trupului de anumite mâncăruri şi băuturi. Această abținere nu este decât o haină exterioară a adevăratului post. Prin post înțelegem reținerea de la toate relele, înfrângerea tu-turor poftelor păcătoase, prin care supărăm bunătatea lui Dumnezeu. Ințelegând şi practicând postul în felul acesta, ne vom lumina mintea şi vom curăți sufletul şi trupul de toată patima, neputința şi boala din noi, şi ne vom înălța duhovniceşte. Oh! ce sfinte şi curățitoare pot fi rugăciunea şi postul, pe care le face credinciosul chemat de glasul conştiinței sale trezite! Şi astfel, postul şi rugăciunea pot deveni pentru creştinul cel bun, două aripi spirituale, prin care să se înalțe spre o viață nouă, renăscută întru Hristos. Să urmăm cu toată inima îndemnul Evangheliei, postind cu dăruire și rugându-ne pentru ca să ne unim cu Dumnezeu încă de aici de pe pământ. Pr. Octavian

SCARA FERICIRILOR: Cele 9 Fericiri evan-ghelice talcuite de Parintele Rafail Noica. CE ESTE PATIMA? CE ESTE REALISMUL DUHOV-NICESC?

“Mantuitorul Scara Raiuluidescrie calatoria diferitelor trepte ale pocaintei ca fiind fericiri. Ca asta si este. Noi toti cautam fericirea si niciunul dintre noi – nici noi, nici stra-mosii nostri – nu am stiut s-o gasim pana nu a venit Insusi Dumnezeu, intrupat in firea omului, ca sa ne arate – iarasi un paradox de nedescris – cum spune Troparul pe care il cantam in fiecare Utrenie de Duminica: “Caci iata a venit

prin Cruce bucurie la toata lumea“. Bucuria aceasta este de presimtit – si intr-o zi de gustat. Slava Golgotei! Mielul lui Dumnezeu, Care “fara de durere“, “fara de mahnire” a trait pocainta noastra pana la moarte, pana la iad!

Dar iadul ce-a putut? N-a putut decat sa nasca inviere, si El s-a facut, cum spune Pavel, “intaiul nascut din morti“. Si ne-a creat drum prin intunericul mortii catre viata vesn-ica si bucurie pe care “nimeni nu o poate lua de la noi“. Si calea pe care ne-a aratat-o este calea Fericirilor. Dar paradox este fericirea dumnezeiasca in viata aceasta, para-dox pe care il vom intelege cand vom trai fericirea intr-o masura, si intr-o mai mare masura in desavarsirea noastra in veacul care vine.

Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor. Cum pot fi fericiti cei saraci cu duhul? Dar noi nu stim ce este sara-cia cu duhul. Ce, fericiti cei prosti, ca nu astepti mult de la ei? Ca usor se vor mantui, ca-s prosti si nu in-teleg mai mult? Nu. E un paradox. Fericiti cei saraci cu duhul, nu cu mintea, ci cu duhul, ca a lor este – tocmai imparatia duhovniceasca. Paradox dumnezeiesc.Care este deci paradoxul? Marturiseste tot Vechiul Legamant, ca sa nu mai vorbesc de Noul Legamant, ca nimenea, dar nimenea este drept inaintea lui Dumnezeu, nimenea a gasit sfinte-nia, nimenea a gasit slava lui Dumnezeu, nici viata veci-nica, toti suntem robi mortii. Dar iata ca in fiecare din noi traieste un bogatas. A, ca eu am educatie, ca eu sunt mai bun decat celalalt, mai frumos decat cineva, mai nu-stiu-ce decat altul.

Si asa, comparandu-ne si inmagazinand tot felul de cunostinte, elemente materiale, bani, incepem sa ne falim cu cate una, cu cate alta, si as zice ca mai periculos decat toate sunt agonisirile intelectuale, care ne fac sa credem ca suntem mai inalti decat semenii nostri sau, pe drept cuvant, mai inalti decat fuseseram inaintea agonisirilor.

Dar in fata vietii vecinice ce este toata agoniseala no-

astra? Daca vine harul, vezi ca este nimicnicie; in fata fru-musetii pe care ne-o chezasuieste Dumnezeu asta devine ca o uraciune care pustieste. Pustieste cum? Prin mandria ce o naste in noi si care ne face tari de cerbice, si nu mai intra harul lui Dumnezeu in asa o inima. Si atuncea –

fericiti cei saraci cu duhul…

Cine sunt cei saraci cu duhul? Cei pe care harul i-a trezit si vad ca, fie ca sunt cel mai mare din lumea aceasta sau cel mai mic, dar sunt rob mortii, nimic nu am. Si vede cu groaza moartea care-i sta inainte, si ca nu poate intra in Im-paratia Cerurilor, si ca nu poate dobandi viata vecini-ca. Si de ce e fericit acela? Fiindca acela este duhul care poate sa primeasca cuvant de la Dumnezeu: ‘Veniti catre Mine, cei impovarati, ca Eu va voi odihni pe voi’. Acestia, cei saraci, sunt oamenii pe care-i poti imbogati. Bogatasii spun: Stai ca am! – ‘Si pacatul lor ramane’.”

Atunci cand au intrebat Apostolii, uimiti: ‘Dar cine se va putea mantui?’, Hristos a spus: ‘Ceea ce este cu nepu-tinta pentru om este cu putinta lui Dumnezeu’.

Si catre aceasta putinta nadajduieste neputinta noas-tra. Si neputinta noastra nu putem decat s-o punem in ru-gaciune: ‘Doamne miluieste, Doamne, deschide-mi calea, Doamne, nu ma lasa in ce sunt!’. Dar atuncea cand imi voi da seama, cat de cat, de saracia mea adevarata, in fata bogatiilor duhovnicesti, atunci acest ‘Doamne!‘ deveni un strigat puternic care va inclina urechea lui Dumnezeu, si iata fagaduinta: ‘A ta este deja – deocamdata potential, zic eu, acuma, dar deja – Imparatia cerurilor’.

De ce zic ‘potential‘, si de ce zic ‘deja’? Pai uite ca a inceput calea. Ce face saracul cand vede ca n-are? Ce zice Troparul Bisericii noastre?

“Camara Ta, Mantuitorule,o vad impodobita, dar

imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza haina sufletului meu…”

Si atuncea incepe o rugaciune puternica, o rugaciune cu lacrami, in care plangerile noastre, ca strigatul cel al… soaptei talharului de pe cruce, inclina urechea lui Dum-nezeu spre mangaiere. Si o tainica mangaiere se naste in sufletul nostru. Apai nu-i asta a doua fericire?

‘Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia’.Si iata ca am ajuns pe o alta treapta, ca am inceput sa

dobandim o tainica mangaiere, dar o mangaiere din ce in ce mai simtita, care duce la o dorinta ca si a lui Petru pe Muntele Schimbarii la Fata, ‘sa ramanem aicea, sa facem trei corturi…’ Vrei sa ramai in harul lui Dumnezeu, nu vrei sa te mai intorci in ale lumii asteia, vrei sa cultivi de-acum incolo toate cele dumnezeiesti.

Aicea, de multe ori, multe suflete trecand prin clipa asta parasesc lumea si devin calugari si calugarite, pustni-ci, si se indeparteaza de lume. Nu toti au nevoie de aceasta, nu toti sunt chemati la aceasta; dar calea asta trebuie s-o strabatem toti, lepadarea asta a lumii. Atuncea nu te mai intereseaza lumea asta, nici sa primesti fala de la oameni, ca toti mor – si eu mor; nu te mai supara daca primesti jig-nire sau injosire de la oameni, fiindca si ei mor, si eu mor. Dar Dumnezeu ce crede de mine? Dar Dumnezeu cum ma vede?…

Dar eu cum pot să ajung la starea aceea mai dumnezeiască? Şi rămâi neclintit si în slavă, şi în ocară, aşa cum şi Hristos era neclintit când învia pe Lazăr din morţi, sau când era scuipat înainte să fie pus pe Cruce. Sfântul Ioan Scărarul arată că starea aceasta, când eşti neclintit şi-n slavă şi-n ocară, nevoitorii au descoperit-o ca numindu-se blândeţe.

Dar am ajuns la a treia Fericire. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul,zice Mântuitorul. Ce pământ, care pământ? Că ve-

dem că cei fioroşi se sfâşie unii pe alţii ca să moştenească pământul, ca să moştenească mai mult pământ, ca să aibă, ca să domnească, ca să împărătească Şi nouă ne porunceşte Mântuitorul să fim blânzi. ... continuare la www.holyresur-rectionparish.org

Cuvantul duhovnicesc

„Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gân-dit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire.”(din intelepciunea Bi-sericii)

Retete de Post - Gomboti cu gem de pruneIngrediente pentru gomboti

cu gem de prune: 500 gr de gris, 1 borcan gem de prune, pesmet, za-har, esenta vanilie, zahar pudra, 2 plicuri zahar vanilat

Mod de preparare: Punem 1, 5 l apa la fiert impreuna cu esenta de

vanilie si zaharul vanilat. Cand apa a inceput sa fiarba, adaugam grisul si amestecam pana se intareste. Il lasam la racit vreme de 2 ore.

Ne ungem degetele cu putin ulei, luam cu o lingura din grisul racit, punem compozitia in palma si facem in ea o adan-citura pe care o umplem cu gem. Apoi inchidem palma si for-mam gombotii.

Prajim zaharul si pesmetul in putin ulei, doar cateva minute si nu la foc mare. Amestecam tot timpul ca sa nu se arda. Apoi tavalim gombotii prin amestecul de zahar si pesmet si ii pudram cu zahar.

Mica PublicitateServicii Postale. Va oferim servicii postale catre Roma-

nia (colete) 19505 Alana Rd. Castro Valley CA 94546 fam. Hangea Cristian si Camelia (510) 317-9896

Traduceri Autorizate: RO/ EN - EN/ RO (certificate de nastere, casatorie, etc.) Traducator autor-

izat Engleza-Franceza, autorizatie eliberata de Ministerul Justitiei numarul 6345 din anul 2002. Trimite documentul de tradus scanat prin email la mona_euro@yahool.com si primesti traducerea notarizata a documentului prin posta. Plata: Check sau PayPall. Mai multe informatii la (925)297-9344. Ramona.