SF. GRIKOIUE Di! NAÎIANZ

GUYÂNTRI

Teologice

| EOlTtJHAAinaSALU I

CUVÂNTRI rEOL0(.;i<;K

Sf. Grigorie de Nazianz

CUVÂNTRITEOLOGICE

?!££* SF. CKMOBIE TEOLOGUL(DE NAZIANZi

ii Qoui s-au mflr^inii o-l

.

[ic-"-_ L,'. ^rf i ru^ri^ iii-- 1-- ^uv.L [j,.n r

Wlllllllll iH II Illllll Io

de scam, dobândit nu puin învtur; apoi a plecai pe. more

în l'aU-.stiiia. ca s se deprind, nu tu moravurile relorilor, ti tu

aria de a vorbi frumos. De aici a plecai la Alexandria, de lniinsula Fari'i. i: templul iul.dcp.. iun ii u -.i . un.i.tsc multe >rac

i obiceiuri k' multor ..anu-ni. am. zice un irite lepl Spnrindii-!

i aici mull ieirea cunotinelor, s-a îmbarcai pe o corabie din

Bgina si a plecat la Alena, mama artelor i tiinelor.

Pe când cltorea pe Marca Parteiiicâ. pe o vreme furtu-

noas i nepotrivii pentru navigaie, deodat a izbucnii o fur-

1uel:"i -n.' sutei, pi i nandu i in- pTtiiicidic ui.:, lio • întune-

cime lol aa de dens ca i plaga a noua ce a tzul asupra Egip-

tului, a învlui! i marca i acrul .i chiar cerul. Dar, pe când loi

ceilali tovari de cltorie se viiitau ih guta mare ca-i vor

pierde viaa trupeasca, ci se spimanlâ i mai Uire depieirea cea

venic a sufletului, îulruel înc nu fusese pecetluit tu laina

sigiliului bolez. cu alle cuvinte murea înecat in ap inainlc de a

li l'osl mântuit prin ap. Ce ereJe i e-a fcut alunii acest marc

înlnemise felul de via dup religia tea adevral?

i-a sfâiat hainele i a speriar pe inii cltorii eu lipclclc

i bocetele sale. încât loji. tnlându-i propriileI

-

r dureri, i-au

amestecat lacnniile iu dansul lai ci a început a povesti loate

minunile pe earc Ic-a iacul Dumnezeu în Egipt. în pustie sau în

orice all loc. atfit pe mare. cal i pe uscat, precum: despicarea

sMonmai prin ridicarea mâinilor în .semnul t ni. ii. drâmarea ziduriW

lerihunului, Iar nici un inslrumenl, izbvirea profetului loan

sfinle; pe umi a fcut fgduina c, dac va lî scpai din

primejdia înecului in marc si vi ajunge s aib pane Je botezul

celmull dorit, îi va consfini viaialui Dumnezeu, care 1-amâit-

tuit de la moarte.. Si cu rugciunile .sale înduplec pe c'tl blând

10

-a prefcut într-o a pjnâ al

adormit Aa s-a petrecut lucrul

Pe de alt pajk. pâriiiiktr vu li s ., arta! iii vi-. prrnicjdLi

ui eare se alia lini lor si alunii, ea ni.sk- p.irinli buni - cci ntl-i

eu lacrimi, ca s vin-n ajutorul liului lor ameninat Jc- primejdie

Si dup ce s-.-iu pucai câtva oi cp. au vzul în vis cum (iul lor biruia

o furie -un demon care nu laic decât ru si care îndrepta priinej-

<lia asupra lui. De-abia .lupa ce ia iiilors aea.s a au/.il Grijanie

iitima Mântui torului . Dar despre aceasta vum vorbi mai târziu.

Un tânr, dintre tovarii lui de cltorie pe .are llrigonc

ti iubea foarte mult, a vzut noaplea, în toiul primejdiei, cum

mania acestui Iernii brbat a venii pind pe mare, a luat cora-

bia i a dus-o la uscat. îndat ce-a avut aceasl vedenie i a

povestit-o tovarilor de cltorie, s-a potolii furtuna i roi au

alergai cu credin la Dumnezeul lui Urigorie. mrturisind c l"l

.sk- nifuuuitorul lor. Oare întrucât minunea aceasta este mai pre-

jos decSl minunea fcut de marele Mic, care înfruntând idolatria

Si.loincncthlsabeliili fcând ca jertfa s fie ars de foc czui

din cer, a adus pe l.raeliii la credina în adevratul Dumnezeu,

înct tot poporul, cuprins de bucurie, slriga: „Cu adevrat

[ii'imiul este adevratul Dumnezeu!" i.si lat la ce rezultate a

.-.Iu., izbvite-a neateptat tlm pfi.neidiL i lui lu-igoric pe cei ce

multe

i recunoscut, atât de profesori cat i

-:: ildtJS

gare, din aceas prietenie strâns. Cci =1 ce este singur, chiar

cliiL- in le lege eva, nu se încrede în si

luate prile, ci utand pe cineva cart su- asigure câ-i aa. Când

anali de aceeai Sete des

onlopii în unul singui , u ui allâiidun adevr iar

.tUiJjli ioiitîiraâiidu-L

sa la ii pane amnuntei

au ajuns deop triv de renumii. în a. vâr, erau lumina(i de

aceeai credin, erau însullcmi de na i dragoste de virtute.

mergeau pe ac oi tovari plugari sau

aceeai sârguint i cu acelai avani arau psemnau ogarii înelepciunii, culegând a poi rod imbelugal. Cât

.Icspie bâlb'l! i întreceau aproape pe

toi colegii Io De regulii tinerelul întâmpin cu neplcere iânjii se sperie uor de

i-i pstrau t mpâtul chiar când erau urprini de întâmplri

neaieplale, E m s-a întâmpla! alunei când un cutremur de

pmânt j /nud it Grecia; ei au dat tuluri

fire i li ae pi irivesc cuvintele profetic

vom teme cân se va cutremura pmânt 1" 14).

vârsta cea frageda se de rinseserâ cu înfrânarea

în mâncare, mjlumindu-se cu cele de eapâral lips; dispre-

uiau cu (olul c rice prea lux în mâncare Ot) era menit numai sa

gSdile alomaci. . zicând de timpuriu adie plcerilor.

Cesâm ai vorbesc despre castita tea lor, cci toat viaa

Credei oare c. dat ut eti brbai ii inci

iltele, i

ebuinând virtuica p. nini a dobândi avuii, nici

nijriiiil câtiguri pe nmia fi i oso li cr. fugeau deopolriv ilcomie i de risip, rmânând in .nit- viralele granii ale vini;

în ce privete srcia ajunseser s-ntreac pe Aulislcuc. Diogi

i Crutes i meritele lor. Pentru c nu numai dispreuiau d

potriv cu ei averile, ilar se fereau si de mândria i slava deari

acestora. Cci acei câini (filosofi t uncii, vrednici de admirat

altfel, întunecau partea huni a filosofici lor. prin faptul c-i trâ

biau miei , di estul.']

L-spic mltlcp

î dobândi, ini

<5)-f

bine c munca cheltuit in uicdiialic. sârjiuinlâ i pentru

ii! mi IM ivii ciiuosiintelor. mlnee dup sine putere.

i aa s-a fcut c ei au izbutit s întreac în renume, nu

ti uni ai pe cei dc-o vârst, ilar Ui iar si pe riiu.llidin eei vechi Lletl

.lânii. aiâi datorit i nuntii i talentului lor fiic-sc, cil i prin fap-

l Iramalicii nu mai prezenta nici o tain pentru ei, cci sipaiicau

vorbi îi

..In turale.

,! .bi.V,'

i armonios, peillru a îiilM'nzi mânia i a pomii pornir-

le înfrânt, pe tind inu/ica uoar, tare are scopul s prn-

aai plcere, au lsat -n pe seama n-aliv.lcu Au mai studiai

1.1

ca doar s-ar lsa condui de elf. ci dimpoiriv precum spune

Scriptura: „orice gând Keâudu-1 rob ascultrii lui Hristos" (6). Cuacesle liinle ei i-au inirnidiir.ii Ini , initlcpciunea, pe care o

aveau din lire. inlr-un cuvânt, ju fcut iuini.iini:'s tu oale, i bune

a de rele s tie s st fereasc, ijrpi ide bumsale f<

Cci e filosoful - Ci

Dar. ce s-a întâmpla, prietenilor! în vreme ce cuv irnarea

aimeaz, cursul vorbti m-u rpii, întocn e calul

Tiuiul Vnsik

a viii upri pulin, voi potoli vorbirea, cum poinic-ti t.ih slrân-

and Inul. vui simge. avântul, penlru u s nu m mcrea larc dt subitei, penlru câ de regul

uit dccOt trebuie, nu scol bme la capii -eea ce si-au ropus.

sadar. Vasile îmbogii eu multe cunostm iui. PeSnd Grigorie a fost reinui mai mull cu sila de studei |iî din

U lisa! Si plfLl rugSii-

u-1 cu mult struin s primeasc catedra de sofist, lor el

I par c le face puin plcere, u rmas. Dar nu mult dup:eea, rugând pe toii mit di -.i s-] lase ai plece, .i cwnvingân-

J-i t esle de neaprat trebuin .si *c inloarc lâng prinii

ii. dup ce i-a comptelal slujii le s-a imun in palria sa. fiind în

irstadc.lOdeani.

Ajuns acas, mai inli a primii slnini bute/., deoarece era

i, totodat i-a luai jjiciijaiik'iilul

ieiodals

dorina prinilor si licilor i

rile) publi

riale - el I

:...;.: -..

. s se departe;

ie Înec. ia furtunii

;

e lume, s Iriasc num: i cu Cel

ItloNdll iii

sfintele Scripturi, ilin care sa scar lumi-

de altfel a i fcut toat via[a, trind ca

^i prclelatlil sâtll:! iu IX ik bogie.

Adeseori i s-a înlâniplal si s vad pe Hristni aevea m vis

sau în „vedenii de nuaple". Jupa rum -pune Scriptura [7.1: iaceasta nu era iletâi un lei Jt rsplat penlru curia vieii lui

Cci scris este: „fericii cei curmi cu inima, c aceia vor vedea

pe l)unmc7cu" (8). Aiti Di.intniil vorbete de L c-r curai in felii]

lui Grigorie. adic Je L ei tare au piiriisil oraele, forurile, lea-

Irelc, semelia Sdlisiili.r. mândria marilor demnitari, prtinirea

jLiilectfirilin. ctrlunliii ioipiicinalilor, minciunile oratorilor, i-

reteniile hoilor, lcomia ntgUNi orilor, jurmintele false ale câr-

ciuraarilor. fain cci.>r bogai, invidia celor sarci. im hui barca.

bc|iu. gloria, care uor se vestejete, s

înflori sulpturi

lutoase, bijuteriile de aur i de argint, Ir

lucruri cart tulbur curia inimii i opresc sa ptrund în inimi

lunii na .ea preacurai Iar Grignrie w lepdat .le loate sitalca

im a din llnarea tinere(ii.

Deoarece tatl su i-a propus s-] iac preol si 1-a hiroto-

nii cu sila - sau, în orice caz, cedând cu mult greutate - ce

creduli t-a racul Gngnrie al nostru? S-a îndeprtat, treptat, Irep-

lal de slujba de plsmr. ea s scape de griiile care iudrcapl

mintea mai mull spre cele pmânteti i s-a dus în Puni, unde

iiaser împreun i >-.iu dcsprii penlru puin timp. iari au

.licranl unul spre cti.ilall. impinsi ail .k potrivirea lirilur lor. tii de fgduiniilc te -i lacustr reciproc. întâi cu dânii s-au

Deci petrecând in Pont împreun i sprijinindu -se unul pe

altul pentru a înainta pe calea virtuii. Imn; altele, au alctuit i

.niiiiluiuli ascetice. |iLiiiiu nii'iiiini :ii-- .ai lep.i.il de iiiniL- i

iubeau mai mult apropierea de Dumnezeu; aceste legi suni mai

blânde ca legile lui Liturg, mai aspre decât legile lui Solomon i

mai'dreple JecSl lejjik- lui Minus [5a înc - pcnlna a pomeni i

altceva mai mre despre aceti brbai - ei a-au siQl s imilc in

iu izolat pe muni acoperii de m

... iil su era apa.ai i!i_- btrânele i.

horii de jale din cauza pierderii liului su Ches

su. Ce-i drept, dragostea de linite ii iiulemn s rmânit. dar pe de alta parte datoria de lîu ii împingea s alerge

ie do ajutor printelui su.

înlrucl Ciiesarie - fratele lui Grigorie - deinuse u

e foarte important, anume, ii itri iilor al tezaurelor i admi-

t lege moteni rea lui r

BQlelile

edili disprut i iiiuiKi l'irijioric s-a vzul nevoii siî m: încurce iu

mari buclucuri cu muli din cei ce. întocmai ca ni.te eiili, care

alearg Jup vrul, cinau s pun mtia. pi- nedrept, pe averea

rmas pe urma celui rpo.sat. Cci tatl .su, doborât de

era în stare s supune îmbulzelile de pe la tribunale. în chip

ti reac grijile aces lei afaceri au czui asupra lui, pe lâng saniua

dindu-se b rsplata tare ateapt pe tei care-i îndeplinesc cu

aricite, cart tulburii bi .serica ti in spirit de rulale. Mai muli epis-

copi ortodoci au |Osl surghiunii diu cetile lor i batjocorii tu

lut telul de insulte .i mallruiiiri; pivuli i cele iniregi de orlodoxi

trauscltigiuili in public, ca s renune la casele lor de rugciune

i !a aceeai protecie a legilor, ca i ereticii, deoarece erezia st

rspândise aproape în leal lumea datorit sprijinului dat de pu-

terea împrailor necredincioi . Acetia dduser mân liberi

pstorilor tclor ri, care sub pielea de oaie erau lupi rpilori, sizgoneasc pe episcopii unodoci. pstori vrednici .11 celui ilinli

pstor, Hrislos. Din cauza aceasta muli epi'-copi. unu împini (k

Iric, alii momii eu linguiri, unii cumprai cu bani iar alii

înelai din cauza credulitii i simplii l ii, s-au lsat prini de

nada din undia erezie i, tic legându-se priit isclituri, fie slujitul si

împrti ndu-se cu episcopii eretici.

Printre acetia a fost i tatl fericitului Catigorie, care a

czut în curs din cauz c mintea-i era slbit de btrânee. Dar

oiiinaliii din acea provincie, nepuiând suporta aceast trecere în

tabra eretici lor. s-au rupt de la împrtirea cu episcopul li ir, ba

înc au alras de partea lor i o mare pane (

îon-hil--ui ITUi si de bun credin de partea

Ce credei c-a tacul atunci Grigorie. slujitorul lui lîunn

zeu'.1 Mai întâi sa silii s împace pe Dumnezeu prin rugciuni

privegheri, care se prelungeau nopi întregi, penlru ca s trim

ie tatl su s cear te

iflea 1*1 podoaba, uiiitalc.a. uitiudll se si pini de rc ::pect Inii de

lallsu i plin de dragoste fal de turma iubitoare de Da cft-u.

pai;';, bpcle la loc cele dou partide dczbinaic j ejâliiud iisiic!

nul Crales era foarteiueltideimpdaillaniiliiltccirlale, curmând

certurile cu vorbe panice: Catigorie ins l-.i inint ca . u uni li. ii. j

n-a împcat numai simple certuri private, ci i readus p.iica

îmregii sale. pairii i ce esie i mai mult. n-a iiup.ii ai "lu-i'.-ui dez-

binai pe chestiuni bneti sau din cauza unor ocri -- cci in ar-

l'el de certuri adeseori adun patra un sinsplu îndemn -da

unde aprinderea certei este la îulini a lucrului despre care va

iscat cearta si unde o cuvântare cât d Ttii. lua pi ii. abia daca con

tribuic în msur mica la potolirea ce iei.

colirea lui Dumnezeu si a

legilor lui, a pus stpânire pe suflete cretinilor întocm ai ca o

boal rea. Dumnezeu a ridicai un ![!. ii iij.iIm: de ] Iris'.'"'.

adic pe tiranul Iulian care s-a ambii onat s drâme credina si

rpii creslinilor toate drepturile, iar i .]('.\ un vdic pubbc pen-

tru prigonirea cretinilor, ci în chip t înl, poruncmd ca crelinu

s nu se Moeasc de liinla -i cutl.ira profan. Dar bunul

Duooiczcu. dup uc a iugiluit ci ..u est pauto. si .se suinul casc

mult vreme, când a vzul ca rjuluica lui c.sic absnlul ineoriji-

bil. l-a ilaî pedcap.a rlk-ris.it;; punliu îjui.ilea lui. punând uapi;

vieii lui crude i [dinu de sillibdc. tocmai în liuutorilc de-

prtate ale barbarilor. îndat Sf. Prigorie a intuit la stâlpul

infamiei râului t-a si nelegiuirea lui Iulian i a tcut de râs iu faa

cretinilor cumptai destrblai if

de gol înaintea tuturor urâciunea mituriloi vechi pcancli i

orez oarecum marile merile ale aec.snii ''irlv.i a; icca.slâ eiivun-

latc -curta, ablându-in de la planul euvâuiirii mele, când ori-

cme poale s:i admire bogia descrierilor, armonia pisoiului i ta-

lentul lui oratoric, citind cuvnlârilc lui îsiipiniiva lui Iulian?

Mai degrab s vedem, cum a eludai acesi fericit brbat

linilor sâ se adape la i/vjiul ..liinlti profane? lal cum; A-nceput

i alctuiasc el însui versuri epice sau iambice i elegiace, tri-

au în comedie, cultivând toate stilurile, încât inai c n-a rmas

nici o form bterar, care si no se gseasc în crile sale Negre-

il, el a l'olo.ii loal.e aceste forme liscrnrc iu scopuri pioase, lie

l:lii:l.i[;..l '. inutile i cL'iâlNi Irupcii.sc i .sufleteasc, lie alctuind

rralalc iciilogice si rugciuni .scrise in versuri, apoi s-a ferit cu

(olul de obscenitile i fri« dilai Ic care se gsesc în miturile i

povestirea minunilor ,:d!or pagini. ..lupa cum se i cdea; dar a

izbutit sa dea loiiizu crcslimloi iuviiaiuri piinc de înelepciune.

încât nu i-a ulins de toc scopul legea nebuneasc a împratului

:ieLi ri-dine ios. carr privea eu oeiu iii i ullivarca < reunilor, ti toc-

mai dinpolrivi. Icl.-iiim.miI ,-. f'.sl hi hui i pedepsit, peuliu ei. dupi

...im st tiu. invidia liAe.sk- [iuiii sau de l'.u pe iei pi/muii. dar

l'i'injsil'.v ]u adiku adeseori Toarte mari pagube.

înc de pe când tjrigeirie peirucea la Alena i a-ntlnit pe

lulian. pe alunei deahia un lâuir, circ nu se urcase înc pe tron,

ii asculta prelegerile ntior profesori, a prezis prietenilor si cite.il vopilaiidrn va li mai sir/.lu pervers i nterediueiii, lip.sil de

oielaic i !;irc înclinat snre rau; iar lni! .îliitiia autista se ba7a pe

iiiijarca ur-iu-.' si râ<ii! .lii-a/uic. pe pi ivii ea de fiar i pe mer-

sul ano ale lui Iulian, precum i pe izbucnirile lui cele neso-

cotite si pe iliMunilu iui iiiial lipsit e de pietate -dei erau ascunse

sub masca .Iu simple e.ce-rdiii - i mai ales pe faptul c iubea pe

cei ri i di spicui ia pi- cei te- ^iu-.hi'i vii nik.- : .ni-

ObservSoiI aceste apucai un, a prezis tuturor ti Iulian va

isbucni într-o buni :\ i -si va .la pe fal rutatea sa. i nu trebuie

19

Nu dup mult vreme, pe când cârduri de eretici nvf

In Cesarei slorili

carelrâiu n dumnie cu mrci Vas! e. pe atui ci preot si n

uce viat scetic în t'ont ( In pi mi lL'll|J]|i[[l-S

acest ni ac ti ereticii" «i bnuind c 1 asebiu rai va fi în stai

rcsiima.a acul - cc dei duc IOV lî li rarii pioas, era

slab in a

luceafr. i Jreac c vederea vrjraâia i e noscând mprimejdii iv amenina sufletele credincioilor, s ia asupia sa

cât mai curând grija bisericii nu-iropolifusic. LVigiiduinJu-i tul-

odat câ va veni i el la Ccsurca, ca sâ-i lk du ajutor in ace-a

lupt Spunând acestea, el convinse pe cel mai viteaz genera] sa

înceap rzboiul Apoi ne li Usc chiar el jii-ust i se altur la

luplâ CU Vasill. palmii -.er amândoi io lurlârcaa ir etici leu . du-

Iv'iâni dogmele ereticilor i inljar un troleu de lilru.-

aupuspe fug pe vrjmai, care au avui prilejul :i se conving de

iilurici tiiri'l '.'.de -J -l înmulete si .sporete nelegiuirea oame-

ni Iul". Se indui de lâplm.i s.t na nuii vi ciuli de einsle. ridicând

brbai desvârii cu sâ-i i iu in ajutor i s ci induc c cei

ameninai Je primejdie, pentru ca nu cumva lipsa sprijinului sduc hi picirc imamul unicucse A.a a fcut i iu aceasta împreju-

mai cum se pune chiagul in lapte; în etiipul acesta a readus si

a între c

N-a trecut mult vreme plin când amintitul Mitropolit a-a

mutat în viala cealalt, mai bun. i atunci Grigorie i-a dai mult

la unii din ei în parte, îndemuandu-i în numele su, cât i al

i.u.iiin su. sa ridiic pe Vasile pe trunul arhiepiscopal. Dar ceea

ce-i minunat, e c n-a fcut aceasta pentru a-i servi un prieten,

ci numai în vederea interesului general, pentru c l ia i înc

f'iiile bine pe cel ie merii a .â primeasc harul sfântului Duh. De

.iivcj uiei nu s-a lsat pân ce n-a dus la bun sfârii ceea ce-i

propusese. i aa Vasile a ajuns la cruia Nsci ieii din Cesareea.

îns inernai atunci din cauza unor oameni stpânii de pizm i

.!_ ambiie, eparhia i.sipadncia, care pân atunci forma un întreg.

s-a desprit în dou. prin desprirea cetii Tuna de Cesareea

:c,'.bmai pe ii iul ii ..are i cui -A apan iu. De aici a urmat o mare

, earl.dar sub pretext c lupta seduce în interesul credinei t al

unei bune pstoriri, ea era dus din cauza lcomiei si a dorinei

,|i stpânire i se încerca doar a ascunde lucruri ruinoase sub

masca intereselor credinei.

Vzând deci marele Vasile câ in elim ' :;i.

fuit de unele ortisc din eparhia sa. i-a propus sa înfiineze o epis-

copie la Sasima. pcnlru ea sa etige o pru Jiu ee i se rpise i

.: -J.'eag:i .i'.ilc! paguba ce i st fcuse iu alt parte, i in inclui

limp s îndeseasc episcopii în acea regiune, penlru ca bisericile

s fie mai bine pstorite. Nimeni nu i s-a prut lui Vasile mai des-

toinic i mai in stare de a pstori episcopia nou înfiinat decât

Grigorie. Deci. dup ce s-a sftuit bine în aceast privin cu tatl

iiTU iiulni Grijioric, l-a luat pe nepregtite i 1-a hirotonit mai

mult cu sila i astl'el s-a terminal i cu aceast chestiune.

cmhlând mai mult dup linite i dorind sa lie scutii de grija lu-

crurilor pmâiileti. era irisi i sup ral. pentru c era împiedicai

21

irjli. Fv dea-

supra, linului Sasirnri < ra Ioane re. pi un un ptumi daiiM.il. pentru

c era un ora zgomotos i adeseori r^Ihui.Li Miri ic ii tra -nua'

pe oseaua împrteasc i slratt^ic.a; ap.u L ra slalic de pot, cu

grajduri penliu cai de schimb, tare sii fit- pui l.i dipo-/i|i;i

doreau s st hucurc tic marc liiult-. iar ii) schimb ri-" olerea nici

un avantaj i nici o plcere cât de mic V;i/;'i]]i.l accasia ti s-a

refugia! la un ospiciu ilt bolnavi. tju.lt alina iluitulc nulnaviloi

prin înjiijirilc ii (uvâiuânlc ;.:iU- piiiriicli si midi- i rmânea

detul limp i penlru medilaiilc i exerciiile sale ascetiee. St

o liturghie, t

-A la Sat,

i. Dar vzând c nu-i poate atinge scopul, :

: 1-a îndemnai.

nai plcui, din dragoste fa de i

i-a zis cu blândee; Fiul meu. fii macat

care s-nii sprijin btrâneea, spiifiuiii

mele printeti. Dup ce voi înceta t

aranjezi interesele cum îi va plcea.

Auzind acest rspuns, Grigorie i

le bine de btrâneea tatlui su. care i

e i tu du rugciunii

/iat, n-ai rtecBr sâ-i

Vis/s S£ Grigorie Teologal

i'ârat, amândoi având nevoit de mart îngrijire i de mull b-

aite. mai ales dup ce pierduser pe fiul lor Cheraaic i pe sora

lui Gorgonia - femeie toarte evlavioas - amândoi mutai de

limpuriu în viaa cea venic, tu cart prilej Grigorie îi onorase

ineilor

tiuit dragoste de Dumr

de gloria strbunilor si. per-

mnoscui în toat lumea. Cci

zeu casa? Pe când ei, înlocmai

iror cele ce b se cuveneau atât

gilor i strinilor. CSt despre

poat servi de model tuturor pslorilor. Cu mult dreptate n grit

sfântul apostol Pavcl: „Dac cineva nu lie s administreze bine

(1(1). Cu alte cuviule, cel ce vn putea conduce bine. cu înelep-

ciune, o singur persoan, acela va putea conduce si familie

...neaua ia*1

tel 1 e \;> .'.dininirdra hi ut o cas. va dmini-ara hinc

,........ L <! hisc-ircâ. v.i pulea administra

pine i un ora (o eparhie). Doar casa i familia nu-i decl un

întins. De aceeai tiin ai nevoit i ptnitu a guverna pe muli

;i pt puini sau chiar pe unul singur. Diferena nu-i decâl de nu-

mrul persoanelor.

Iar când tatl su Grigorie— cci lot Grigorie îl chema ii ilin viaa aceasta. I-a cinstii cu o Ifuuuijs

laude înc în via

punând grij de man

1 prii: \<

voie de mai mult linite i mai buna îngrijire

ama so a-ncelal din via, a prsit

a dus în Seleucia, a petrecut mul

clugri a sfintei Tecla. lsând timp i

scaunul episcopiei din Nazianz.

id s-a întors, a gsit lucrurile în aceei

.i;,t u[iiv.-i->[! i eu liiak- c pupunil ii inga tu lacrimi

;-:i l.'isa! Viiclu.pli-i.-nl Iu cererea tur, ci aram

I stejarul, care nu se clintete de furia vani

inii acum un lucru important, pe carc-l

oarece va fi i spre

* povesl i fapteli

virtuii apropie pe oameni de Dumni

V/.aiiit marele Vasilr c;l frai

de cei mai muli crelini ca o calamitate - aceasta din cauza igno-

ranei i ii lipsei de omenie - meditând adânc Iu slbiciunile Urii

oim-ncsii. .i -a croit un plan plin de evlavie i potrivii Lai marea ii

înzestrat cu venituri anuale, pe care le aduna de la nccuMc-rii

bogai, pt care-i ik-ionu nae prin i-iuinsn si lit darnici. Apoi a

adunai iu aceste case pe Iui cei bolnavi, n urnind atiMSiJ liisiiiulic

azil de sniei. La Tutiiniirty accMui a/.il Vasik a avut de tovar

ii ,i|iiii>r.si pe Cngoric al i nistru, dup cum se iede din enjilaica

acestuia Je.-.prc dragostea clit- -raei. Din ca se poale vedea ci

de mult s-a gândit el împreuna

nie de mreia i dragostea de oameni i

despre aceasta nu amintesc decât în treact, numai ca s nu separa

c am becul cu vederea o fapt aa de Ihumias.

în vreme ce erezia .'':- nilur lult.jr.i ik mult vreme biseri-

ca si sprjjinindu-se pe ajutorul împrtesc drâma cetile lui

l>imnezeu (bisericile ortodoxe),

24

tiutori, prin învtura !nr c Di weu Tall este mare,

este mai mic decât El. iar Duhul Sfânt este o simpl crea-

i iscat, întocmai ca la hidr un nou cap. anume rtcirea

ruL-vinalc-mahilur, caic reveniser la dreapta drcdinlii în privinjn

, susinând c Cuvântul tslc denpolnvj cu Tatl, dar huleau

vire la Duhul Slant i înc în dou chipuri: unii invitau fie numai creatur iar alii susineau eâ lîumnezou Stant nu-i

9 Dumnezeu, dar nici creatur, ci o flint aparte Pe acetia

firigorie i-a numii Semiarieni, dându-lc numele corespunztor

"or. întrucât cinstesc pe Fiul, dar nei-itistesc sou dispre-

I [uicsu pe Duhul S

a iiiihoidii spiritul lui (irigoric Teologul, /icântlu-i-

/ul ap.. 'jvil'ln. ii

în Kgipt -Egipt în lir

ii gemetele lor i nt-am coborât la ci ca sâ-i eliberez. im, haide, iat te irimil în Egiptl" (1 1).

Micai de acest îndemn i plin de Duhul Slnl, Grignrie a

trimis de Dumnezeu în Bizan, pentru ea s luple i s apere

nnezeirea Duhului Sfânt. Iar el, îndalâ ce si Vasile. marele

alUr, 1-a îndemnat Iu fel. s-a pregtii pentru aceast lupt du-

din capitala imperiului, s-i dea anilor, s-a dus rn capital,

s fie aprtorul

plin de Duh Sfânt. A l'osl primii i Jl: nulele de sânge i

.ie rudele Jup dre:ipia iredint i a gsit în fine în capi

seric, care rmsese „ca un slâlp pe vârful unui muni

.[cap pe vâriui unei mline" ( 12), cum ar spune proiei

ivea putini credincioi i nu era hgal în scam, penii

dincioii ei fuseser li'rtaii s treac la rtcire, "dat

nai ales

f Grigorie Teologul

bisericile fuseser r l.Oriodoc-

pro t?ahî [ i-TLl J^-ii . Ji/.plcl!li:ll! dl li c.ill/â :'l'!:. loU 'x III Li ii. illl].':b

rum alînnu m htrni. cart nu cunoscut-o.

Grigorie îns. îndat, ca i altdat David. se pregtete

de lupt i cu dovc/.i puternice lovesie. întocmai ca cu pietre

aruncate Jiu pratie, învaltur ii e rtcite, pe când pe ortodoci ii

iiilLircIi in iruliui i sporete numrul Ici /linie, aducând pri-

zonieri lui Dumnezeu pe cei care apucaser a st lzvili impo-

triva adevrului. i n-ii trecui mull vrunu-. pinii caud 'iumjnil

credincioilor n sporii ;l.i di mu li. r t - ". mucii ia nu si mai po-

trivea deloc cu cea de mai înainte împlinind u-st cuvintele serip-

[Uril. XiiSa iui : '.[Vid llirl; illjillle ;i] .-pomi. pi : ind V.!:,.i lui

SjuI iricraea slbind" (lli. în reala ti lor mLiluili st puteau div

inijic diferite cl.ii-.: urm cran deja prini in mrej,\. di ii -r;ui piia

si fie prini, iar alii ajuni la desâvâiire erau dc.j.i v.'inâion i

profesori ai aliena.

în împrejurri ca aicsii-a, tine allul ar li purul suporta ilinia arienilor i pizma Loltgilor.' Cci chiar muli din cei te ar

ii trebuii s] ajute i a lupit alturi de acest atlet al ortodoxiei.

aprini de pizm, erau suprai de lamc.ele lui. care liiuu sprogreseze ortodoxia, neputatid sau nevoind s-1 întreac ce

sileau mcar s întunece meritele lui prin rutatea lor.

înc nu se potolise aceast pacoste, cml apare sirianul

Apolinarie. dând la iveal o nou erezie "Jecrcziid oii Hristos

s-j inlrupjl iu adev:iui. el iiiviiu :\ ]:- .nlr^pjk: r Iri.-i-.'.- .1 prim ii

kisii.iriin le firea s

sufletul raional') Stpânind l'oarl

curtad s-au rspândit pe toat suprafaa pmnluluif

irinzi petii lu undia. Si atunci Grigorie s-a angajai

'

hlpt greii, combat ind. mustrnd si îndemnând, ca pe uni s-i

hapoi hi ortodoxie.

îns, dup mm scntamplâ .nlv.in a-itel di. dispute, mr-

Wrisirea unei întrupri depline a fost îneleas de cei nepricepui

, ., ,., desprire a lui Hristos în doi fii. Discipolii lui Apolinarie

ListW mereu pe lâng popor i învinuiau pe Grigorie c a dus

lumea la aceast rtcire i de la o vreme calomnia a prins, pen-

k i si pictura care cade mereu de ia o vreme gurete piatra.

M intrial astfel de subtiliti erau mai presus de priceperea

poporu. re nu poale pneepi adâncul îneles al dog-

pui •.'. -j-t,i'\."i crezare la popor, pe

când pastorul care propovduia adevrul, a-ncepul s fie bnuit.

Alunei au srii i ciracii lui Arie, care erau aâai de o veche ur

împotriva acestui brbat pios, întocmai ca nite mistrei i folo-

siudu-se de tulburarea si de cali.'iinii.i îndreptal asupra lui de

partizanii lui Apolinarie, au aâat poporul eu discursuri minci-

noase, pân l-an lovit cu pitire, corn tcuse alldat evreii cu

teftn. Numai c loviturile lor au rmas în zadar, deoarece

Dumnezeu proteja pe cel ce lupta pentru Bl.

Atunci au pus mâna pe Grigorie i l-au înfiat înaintea

ii lounalului emisului , ca pe nu pricinuitor de tulburare i scan-

dal. Vai, cât nesimire! Ce mare- putere a minciunii, dae a fost

11 as la rspundere sub astfel de molivt tocmai Grigorie, cel mai

1 .lam.l Iernilor al furiei i tulburrilor desfurate de alii, arbitrul

pcii, cel mai de seam discipol al lui Hristos cel blând i umilii,

care uc-a impus i nou legea iertrii si buntii!

Dar. în seliimb. i el, dei suferea atâtea neplceri, iat

,iioi .iijieta i cum se rostea: Pentru numele tu Hristoose „chiar

dem voi duce în umbra morii, nu m voi teme de rele, penlru

c iu eu mine eti" ( 14). A izbutit s fie eliberat de judector fr

27

i suferi

.-. I':iil

niiiiii.k'hi: era vrednic de imitat atl penlru furajul, iu care mrlurisea adevrul, cât i pentru tiivnu i umilele lui usii-ncli: imr mcuvânt ajunsese renumit în loate bisericile-, de aceea i IVru. ,-pis

copul iii.irii tsiiii Afcxan.ii ia. urmaul la riissorii si rcmnimin.i

Atanasic. a trimis o scrisoare marelui C,rie.nnc. inSarindii-l i-i s-pis

cop al Constau tinopolului. De aii fel. era i hun- si drepi - ii el iii iii

y-] jiu ii'-: li, .:•., V,',., ii.:!,, [rii, •iliii, i

J'li. ii ik'b.Lliui-c r;. ,-.,!!,;':.pi'f. UI] pi: li iV' ,.j.,/,i .'!! li.i'ii- T .i ,

.

rsplat dreapt petirru multele sl

teînmprâviloi lui i începe a tulbura ordinea cuvântrii, întocmai cl

in vârtejul valurilor, cele din urm acopr tu totul pe cele dinii.

i lotui, o dat «s-am început a vorbi i oi merge pan la capt.

luând ca sprijin l slbiciunii mele pe Dumnezeul lui Cirigoric.

comand i pe bunvoina i rbdarea voastr.

Era Iu capitali un oarecare Maxim, de neam egiptean, cu

apucturi barbare, un fel de nou lane (15), care lupla împotriva

lui Grigorie, ca i acela împotriva lui Moise. Piind filosof cinic.

ac ISlea cu bastonul, cu pletele i i u maiuaua. cci la atât se re-

ducea filosofia lui. Altfel. în ecta ce privete îmbuibarea, lco-

l'el dccâi discipolii lui Antistenc. întocmai ca Nabal. despre care

citim in slîuiii! Scriptur, ci a venit Ia acest pstor sfan (Grigo-

rie;, i dup ce i! losi calici izai ,k ti > s-a kna'.iil de peiilalt.

s-a învrednicit a fi primit în sinul bisericii, prin renaterea sliin-

tutui bote?. Prefcând u-se evlavios, a ajuns ou impui s sica in

ceva pe ling el, servilor ere oincios, utudtor al , uvânirilor lui.

un binevoitor nu de rând al cretinilor.

28

Cu trecerea timpului, cptând ni;n muli experiena, a

1 socul ii vredui. de a li primit în cler i ile aceea a i Ibst în-

is in catalogul clericilor (hirotonit, probabil preot). Dar Ma-

n. clcând pe urmele lui luda, i -a pus îrt minte s trdeze pe

I învtorul su i s lupte împotriva hii, Iblosindu-se i de aju-

I Maxim au furii un plan i anume ea Maxim s fie înlat la ran-

gul de episcop al [iizanjului. Pentru aceasta trebuia îns aur,

Itai acum de unde l-au luai. L'n preot din insula Tasos ve-

nise la bizan cu bani. ca s cumpere plci de marmur de

I Prec-onez. Alrgndu-I de partea lor, eu fgduieli mincinoase -

cci orbul uor se în, re, le i poale li înelat - pun mâna pe bani,

[ Alexandria, izbutesc s conving pe Petru s trimit brbai îm-

piem ic iii, care s,". liirolouiscase |x? Maxim.

Toate acestea s-au lacul aproape mai repede declt s-au

spus. Au sosit i din Egipt persoanele care ss .lei. episcopatul lui

Maxim. i doar acesta era acelai Petru, care mai înainte întro-

i iLi.e pe l irigorie. i..r :k uni liiroinncu pe. Maxim. Iar s se sin-

I, iscusea ile loc mi ar ,le scrisorile pe cure Ic scrisese mai inain-

ie lui Grigorie. daca nu ile- virtutea i de marele lui renume.

Când au sosit trimiii lui Petru, au intrat dis-de-diminea

iu biseric. Iar s li l'nsl anunai episcopul, preoii sau ceilali

.1 încep .slujba hirotoniei îndal ce s-a rspândit vestea aceasta

In public, au venit la biserica îu grab preoii. clerici, muli cre-

ainior i vrjmai s-au aprins de manie, fiind adânc jignii ile

.i.'na dezordine i perverii iile i'cniru c nedreptatea tiicul prin

ui prindere a.il atic se ori la r.i/l'iiriaie chiar pe vrjmaii celui

ce-o sufer. V7ând c planul lor era ameninat s se zdr-niceasc - pentru ei obrznicia Ic iiislrinase simpatia poporu-

29

având ci

putea 5f

Deci nu

iscr alungai din biseric pentru noornduieli (acimieitii de leapa acestora se hucur de schimbrilete. nu pol suporta stabilitatea lucrurilor j doresc mereuii. în vremea aceasta oraul fierbea de manie i cine-ar

ine cii! a fost ocârâl Maxirnî Ba unii irapuiau chiar i

rmânea allceva di! lacul, deeat s-i dea osteneala sa

se apere. Pentru a-mblânri suprarea poporului cu doctoria iii-

vân trii, Grignric gri astfel:

Sa num inei de ru. frailor, pe in inc pariu leie vustm. Eunu-a deloc vinovat c m-am ariilal binevoitor faa de Mrim,deoarece nu cunoteam du mai inamic rutate j lui. cci înc nu mis-a-ntumplat niciodat ca cel ce a-a bucurai de bunvoina meas-mi rsplteasc in tinzând ti -nu iunie Nu mi se poate aduceînvinuire nici pcnlru c n-am prevzut rul, cci aceasta o poaleface numai singur Dumnezeu. Apoi însi legea ne oblig sdeschidem inima fuiuror i „ irii i ,u dragoste pirmleast pecei ce cred. însui Hristos a zis: „Pe cel ce vine la mine nu-1 voida afar" (16) Pentru mine tt-a fosl puin lucru s conving peMaxint s primeasc botezul si în locul lui Herculc s adopteslanta Treime. Apoi am socotit mare lucru s alrag în biseric pe

s-a dovedii c toata viaa a fost un ipocrit Dar nou nu ni-i dat spricepem de mai manile aceasta. Noi nu putem ptrunde cugetele

ascunse ale oamenilor i nici nu putem ti viitorul, afin de cazul

când Dumnezeu ne învrednicelc unumc de acest dar. Noi nuputem vedea decât faa. pe când Dumnezeu vede pân-o adâncul

a potoh mulimea

egipleni dintre cei cc-l hirotonise arhiereu, a venit la Tesalt

-a rrc/unat înaintea împratului, cerând de la el tronul dr

.'(ârtiluiclilu bistTicesli.se gândea s câtige t-piscopatul prin edict

1 ii i pârâtce. urmând s tic nu pstor, ei tiran. Au fosl ins -dungai

de împrat cu ameninri aspre. Ce credei c-a lacul an

Maxim? Cci greu poale li înfrânt ambiia! Cltorete pe

la Alexandria i eu aceleai uieleugiri. adic cu aur, mura

de partea sa pe iama din prietenii lui Petru; apoi încearc

umrul s ajung episcop al Constaninu polului, sau nu m la.'

pânnu-i voi lua scaunul tu. i cu îndrzneala lui arii svâri

aceast ameninare, dacii guvcmaloi-ul Alexandriei, temndu-s

de revolt i de masacre, n-ar li izgonit pe Maxim din ora. 5

aa Maxim i-a primit rsplata cuvenit pentru semelia lui.

în vrei amlm,

mouri ..i hârluii du griji livtiK variate, su pregtea de ini

pzeasc i u sita suie ie credini! pi care o primire, iar pe de alt

pane s p:;v liuu vi nule a pe care k--o artase i tu cuvântul i eu

fapta Când clujul a poporul au aiv.ii aceste cuvinte, toii într-un

singur glas au începui s luiea-cj plecarea pstorului lor. Era un

-pec lac ol jalnic: brbai, femei, litieri, bâlrStii, oameni învai si

nuinviaii. dcrouuari i oameni de rând. plângând toi rnlr-un

glas. de durere c rmân orfani, pân când un glas din mulime

a-ndrzni! s 7icâ: Printe, odat eu tine ne prsete i Sfânta

Treime! Auzind acest glas marele Grigorie i-a înbuii dorina

de plecare i Ic-a fgdui; ia va mai rârnâue, pân când ceata de

.piscopi. care ci a ateptat" !' t.i alege un episcop vrednic, care

N I:!

i 11 I UI hi] 'II i :•

fgduina dota. ca

Iru c" puporut, in

cuvânt.

Dup ce s-ai dl Jil'irUhl si aiesti piiMKi'.lll -l

Lturile i truda acestui fericit bfiib.it. credina se rspândea pre-

tutindeni, dar i ci o cultiva foarte bine. mai bine chiar decal cul-

tiva Noe pmântul. Cci cultivând ogorul bisericii, cura sufle-

tele ca i cum ar 11 lial cu plugul spinii necredinei; pe unde

(surlele) le netezea - ca s filtn;buin|ez un cuvânt profetic - iar

în altele semna cuvântul tui Dumnezeu. Unele semine uhjj

încoleau i prindeau rdcini, aîiele cuti au si ajungeau pân la

genunchi, altele începeau .s ilta spi,,alide ddeau în copt i

erau gala de seceri, altele erau pe arie iar tillele în vraf. Unele

erau curite de llrislos, eare iuliura, prin vânt urare, pleava

invâlurilor rtcite i vrednice de dispre, iar altele erau deja

prefcute în pâine Cci, de nltfoL ncesta-i rostul agriculturii,

care nu urmrete all scop, decfll «S trai i.s Ionii c grânclc în hrani de aceea agricultorul se trudete mult. ca s dobândeasc se-

ceri, îmbelugat.

Iat cuta munc depunea acest brbat ui lui Dumnezeu icât de mult se .silea s;'i duca poporul pe caii j mâiuuirii; numai crodui nu era in proporie cu munca Pentru c el nu se folosea ca

agricultorul din rodul muncii sale, ci fcea binele, lr s se gân-

deasc la r.splaiâ i muncea propui, adm iul evanghelia in dar i

fr nici n jilal. Iar urmarea era c dansul era iuhil foarte mult

i din cauza acestei iubiri era i ascultat, îiicâl alrgea la Dum-nezeu pe muli, nu Uivindu-i cu mânie, ei înlturând cu blândee

întiina k>r. i imprimând în .ullelc prin cuvântri deprinderile

cele bune. linii erau prin.i cu dulceaa vorbirii, alii erau atrai

32

sate. alii st sfiau de blândeea lui; pi unii îi câtiga mai mult

prin viaa sa simpl i lempcramentul su de filosof, alii, care

mai midiile ii acuzaser, tund inui ..iu prud. înteim dea mai

lupta împotriva lui, lemându-se de hotrârea lui.

Dar tria lui de spirit consla mai mult în faptul c nu în-

ied inia luni;..] ioaic im i'u.ii'inic Haine lei. ci inea se:mn'i de pu-

lercii de înelegere ii fiecruia, cum line .seam un medic bun de

i bobia- j flec

nu încredina piotamlor si scW slaht ia intelcgi-ie

intele cele mai ai unse. dar nici nu ascundea nimii brbailor

ajuni pe treapta desvâririi, ca si eum ar li fosl gelos c folo-

sesc i ei; mustra pe fa pe cei cari puteau li adui la pocin,

numai ruinându-i; pe când altora nu le imputa greelile decât

uilre palru ochi. Pe unii rhiar ii ocra, dac i se prea c aceas-

ta le este de folos, pe când pe alii, ca s-i îndrepte îi luda cu

blândee i printete. Iii nu se gândea meiodaiii s-i flateze, ci

..iuta s le deschid calea v uimii, i .s-i determine s progreseze

de filosofic. Pe când cea dintâi c

oamenilor cu linguiri i Umile ieftine, cea de a duna, dimpo-

triv, urmrind iii Insul oameni Im. îndulcind parca eu miere cu-

v Milînile prin Sande, mage pi andin. ri s practice virtutea din

i-lii-rca de a ii ludai.

Aa de mult s-a distins t Ingorie in privina pâiHiiidiru

.idiinci a dogmelor i a îeulogiei, încât...iei muli brbai s-au ocu-

pai cu îculogia în decursul veacurilor, i au ajuns tenum ii pentru

înelepciunea lor, singur el - dup loan evanghelistul - a primii

'illut de Teologul i acest litiu i a fosl rezervai apoi numai lui. i

;; pioleii. •nt convins c aceast afirmaie va Ii

mii mândri de înelepciunea acestui

brbat. Dar totui soinlcse c-i mai bine s-mi împodobi st

jivjiâ afirmaie eu ini vorbele lui i eu zugrvirea, pe care

iii pn .cnl.i : leepiscopi 1*: „Iat c

premii, lot inl;'irindu-sc i lindu-se| x-ii im-i de!vriE:'i, ilar

;ni'gicM .:/:! înspre desvârire i cu l'.iv prntclia lA va progresa,

cci aa-mi prc-veslele mie Duhul SSnl, înlrucât ani ceva dar

proletic ii vd cele viiioare". i-n adevr, tuli: profetizate de ti

ricii a ajuns aproape ca nisipul mrii i dei profeia prea arunci

imposibil, viitorul o ftcut si aceast minune

Iar când piosul TeudoBic, do care ain ominiil si mai faa-

inlc, s-a uri.ui pir ii : ?i u 1 impâralcsi i i liigi.iiic a strlucit în voie

ea un liueaLU ,ii biserii ii, mai csti oar.- nevoie si povestesc cale

adunri a (iestatal cu cuvântrile sale? Si de câte ori a îmblânzit

11 Luna ofîi-uiutilor. care aniuimlau \j ia .plteasc ereticilor cu

.(«ai iiiiiiui;. rauiiika lor Je mai inairiic! Sau, acum, când Ie

'.i.nij.- apa la moar, .i se giin'leau -.i [ini.'.onc.ic la fel pi; ici

ee mai itiiiinte. când cran Iu puieie. prigoniser i cliinuiser peortodoci, cam ce zicea acest fericii brbat? lata ce zicea: „As-

culta, turm! Nu aceasta cat Hristos de la voi al nu aa va învaLvanghclia. Acum este timpul potrivit de. a întoarce la calea cea

dreapt pe ni tlâcili ca mi i ie. imoasiâ greelile, s se pros-

\:-.-.r\:i Li pumaiclc l.'i.iiiiiiiilui s si m.u li uneasc nelegiuirile i

Pentru mine .icasi,, eiie jJev.n.ii.i Eâ/fiimaie. sii aJucL-ni

v inimile, copiii Brbatul înde

BfiU inima greelile, iar daca ml

jilavei, eu voi lsplâli. ."i l -l-

ins s fie linitii.

ii. iiup'.iirivj barbarili.tr din

iri asupra celor învini, iiiipralulTeudo:;

liiilani poli untle a fost primii in i r

i

Apoi curând a primii (în audiern) pi

;le ostenelile tale. iii încrciliitlea/ l

casa sfânt i tronul de arhiepisc

irjlul'iml pe împratul i rugndu-s-i

pregtea pumnalele, slatuindu-se si apere bi erica cu armele

iiilului i iri^uiie Au rugat i pe mpratul s nu Ic ia

biserica, eminlu-se oii u cumva poporul âs opun cu tora.

In iicel.i.i iimp iiiiiej.iiii.i cu moartea pe s iantl 1 Grigorie i pe

p. mi/aii lui, lie c ar rid ca la]is armele îi pot iva lui, nuca ar

pune pe cineva s-i «trap ng pieptul cu s abia pe ascuns. laiî

cum eon pirau vrjmaii mpotriva lui Gri orie

A doua zi diminea poporul drept -c redi cios dimpreun

cu pâsto ui mergeau s ia în primire biseri a, cimd, deodat, i-i

v:\lm 'îeiil. ca cum oraul ar lî foal

atacai rjmoilor. Piee e s-au umplut d gr puri tic oameni

i la zgomotul 1 cetul femeilor i

copiilor însui imparul" a intrat în catedral o dal eu fericitul

i "in goii. Dar, dupi cum t întâmpl ades ori u lucrurile ome-

neti, dei era diminea deodat s-o fcu far ineric, pentru c

soarele ,[ l.'.-l acoperii de nilc nun groi. Accasla Întâmplare

tain nepotrivita tu b aa srbtoare i cu strlucirea ei, a fcut

pe ji ioni s se bucure mult. ca i cum aceast întunecime ar fi

fost un semn iii Duarinc/eu nu privete cu nclii buni predarea

catedralei, pi- când inimile ortodocilor au început s fie apsate

de o nespus durere, "l'olui, când episcopul, întovrit de

! ;.!.:

Ir-un singur glas au cânlal un imn de laud, cu mâinile întinse

spre cer i cu ochii plini de lacrimi, ii alunei, deodat, ca prin

minune, nourii .'-.iu îuiprSti.il. i..r u/iic shalui itoare ale soare-

dincioslor :i-a prefcut in b'ucuric si :iu începui s roage pe

împratul s întroneze pe episcop l.u 1iiklM.iI (ingorie, nevoind

sil (ic urcat pe acel tron. sub moliv c din cjiiu vie; ii -a ic in frâ-

nare i a slbiciunii corpului, nu se simte în stare s vorbeasc

unei mulimi aa de mari, prin alleinevu a spus poporului aceste

cuvinle: ..Fiilor, acum csle cel mai potrivit timp sa aducem mul-

umire penlni bine Iul crea pe care nc-a druii-o Sl'nla Treime.

Ct despre întronare, rmâne s vorbim altdat!" Auzind aceste

cuvinte, poporul <-a linitii iai iuipralul a rmas uimii rit nurca

modestie a acestui hrhal. Astfel s-J iniprâlint adunarea, dup ce

Hristus i-a dai aa de mare bucurie i liniic. incât o (Iut cu poto-

lirea furiei a-iicelal i pregtirea amielor i cel pul in o sabie as-

crrlil s-a vârât înapoi în teac, lari s li Cir ni vrsare de sânge.

Dar i Grigorie n-a pulul s se împotriveasc mereu de a

lî înlrmtaU dei lr voie i cu multa impoirivirc, a fosi înllal de

cisitii cpisciipilnr Iveuili la siliodj pe Honul arhiepisi opal. ilar

ceva mai târziu. < 'l despre imparaiul. se bm ura mult de vredni-

cia aceslui brbat, t im.linr.ki-E i respri lâiiduI

i a ne un pârmu.

cci. dei ioipralul era lipsii de înv] a"! li rJ", era orii plin de pie-

tate i hlfind, mai mult decl fotii împm(i. Cu loatc acesica

Eîrigorie. socolinri eâ esle mai bine v si- sârgiuasciS a l'aee voia

u. decât a k pune hine pe JângS imparul, nu se prea

36

unsa pe la palat, pentru câ bgase de seam c oamenii din

iiila luifârtului sunt de obicei avari i primesc bine pe cei cele

iau daruri, pe cânii pe cei rle felul lui îi dispreuiesc. în schimb

i petrecea lot timpul în rugciuni. în vegheri sau predicând;

poiîiigrijindu-se de bolnavi i vizitându-i. Iar din când în cSnd

e reriâiiea t la Iar. dorilnr de linite, odihriindu-i astfel cor-

lirt nou munca. Pe la palalul împrtesc se ducea rar. pentru c

rproapelui, ca s nu se sature de line si s te urasc" ,17).

Ajuns pastor al unei biserici aa de mari, i dei avea de

,u spus c el. pstorul lor, era

apoi s-au relras veseli. A r-

mlirlial picioarele lui Cri-

'olog'"

irk'-i a-ncepul a-1 ruga tu lacrimi i yuspiue s-i ierte pcatul.

Ircbându-l. slnlul (Jrigurir. n- vica s .pun tu asia. lânârul

i rspundea nimic, ti plângea inamic i cerea iertare. Atunci

ml din cei ce erau de tala a zis: ..Acesta, pirinle, esle ucigaul

u. care fiind îndemnai de treiiti. avea s împlânte sabia în

ima ia i, desigur, numai Hrisins li.--.-i scpat, in intenia lor,

s, ciima a fost svârit i ilc aurea, câindu-se de intenia cri -

ei. el Ii-a c/.ul la picioare i plânge, cerând ieilare. îndat

«scopul, cauu adevrul printe, aris: „llrisios sSsomilosti-

:asc spre tine. prea iubitule, i s -i dea iertare însui ti. care

blâiidf .stui rspuns, ilr.igusi.- le Ongoric >

Cam în acelai liiup -:i jilnnil din iulrc-g imperiu n.iuiin.

alur dt- l-gip! i prile apusene, sinodul celur o sul cinci /.cri

alini prini, l.i vi puiij lirivpisiiip.icdri.iKis ii capitala imperiu-

lui i vi in lture din biseric cre/ia, care «- . nihilist in In lipul M-puiiii arÎLiiiNir. .1 liceala pjin li. .târârea unui sinod ecumenic.

E drepi c în privina combaterii Ereziei, Grigorie lucrase

dtja mult i de mull vreme, alungând pe vrjmaii bisericii,

cum se alung Ilarele dinlr-o turm; ba chiar si în vremea când

era convocat slUnlul sinod ci continua s lupte conlra ereticilor.

cu aceeai râvn. De aceea i sfântul Sinod la întrii pe Imnul

Couslaiitiiinpoliihii, pe când erj prcv.id.il di- marele pstor al

A i ni "lin: i, Melilie, hâibal foarte pios < arc. in iiiupLiI puiciiiari-

enilor, fusese jIl tronai de mai mullc "n .i j avui de suferii umi-

lim de meritele Iui? Cci era ii Mnd si energic. înfrânai, drepl.

plin dt tunij. înelept i înclinai spre loale virtuile Dup stalul

-n îndemnii 1 acc-tuia a lusl uitrii '.uig.aic. pun linlrâre sino-

arliic-piscopalCnnslanli 'olului '"l despic ("1 rigori

prea era bucuros de episcopat, a primii numai de drag

i pe ndejdea tape viilor, pstorinil asupra capitalei,-

e. Cu ai

ndejdi sa holrSt s primeasc tronul.

Când a-ncetal din via veneratul Meletie, în Conslar

pol.is-afaculppnmpijkieii: se revrsase întreg oraulîn

sicriului lui, pelrceiulu-li u lacrimi pân la port" i abia atui

a pulul observa ci de marc este populaia capitalei.

iidtllia sinodului - i în legtur cu aceasta i pentru Iron

i. Unii spân

Irapte.

Oaislanlinopnlului.aliebuil s-si apere drepturi le i a linul epis-

Liipilor unuloarc-a cuvântare: ..l.a-nceput. Venerabili Prini, eu

m-am împotrivit, dup cum lili, sm urc pe Ironul episcopal al

...ipii.alii. dei accasi histric.î a sporit i s-a mrii prin Iruda i

.i.Klurile mele. eu ltjiii mai mulumit sa incrciliiUe/ acest scump

lezaur lui Dumnezeu i numai de la dânsul s alept rsplat. îns

.Î.Llte. [lin draCL.i^l. pentru turini! nua si .[aiurit voiului vostru

m prime-

iunie lintirile ir

spun, nu pentn câumbludupav, IiiJrajp[ace3â

Mul .k- i-p. op al capitalei Ci. m primulrând. pentru c ':

. :: ...

râiiuiiii urlam ii.ni, e cazul an ia.la.1 ar fi un n "**>uurin, râsiumai I1..1 arri Ic v(ui,in- dV nui înair.ic Tolui, dacînvinge curentul tel nou i hotrârile arflerioare sunt dctlarateIar valoare, atunci eu. Iar suprare, m reirag. Sfâtuii-v,facei ce va place i tura v laic capul. Mic totdeauna mi-a plcuiiii neural a te a i-mi plate înc i acum Cci doar num vor puteaîndeprta i de Dumnezeu, tei ce acum uni iau înapoi ironul".

Spunând acestea i vziid c majoripaiea iste pentru ale-gerea unui alt episcop, el a i prsit palatul episcopal, în carelocuise i i-a luat alt cas, nu departe de biserici, pentru ta sscape de zgomot i de îdihulzcala mulilor vizitatori, rci mulioameni din popor se-mbulzeau aici, plângând, rugându-l iimplorându-l s nu se îndure de turma sa, pe tare cu atâta trudsi tu iiiaii a sudori o nutrine i o sporise zicându-i: Fic-i mil deIm lai iubii i precum ne-ai druit tea mai frumoasa parte avieii laie, druie.slc-ne i restul, pentru ta noi, care am Jbslluminai prin propuvduirea la. sâ avan pane i de moateletale' Micai adânc la auzul acestor cuvinte. acest printe iubitorde copii nu se putea hotrî ce s fac i se ruga tu cldur lui

Dumnezeu, s orânduiasc El lucrurile cum va fi mai bint.Tocmai alunei au sosii la Constanliuo|Hil muli episcopi chemaidin Iijsirt i diu Macedonia, inlrucâi sinodul amintii mai sus îicontinua lucrrile. To|i cei ce nu-i dduser votul pentrualegerea lui Prigorie, liind .stpânii de patimi omeneti, eraupi-

1 uni ji.iiiarej r.,.|:.r.inliir (alertare, nu c doar ar fi urât peCrigonc - dei el, pe cale secret, aflase c aeeslo-i adevratulmnliv- ci numai ca s pedepseasc astfel pe cei ce îndrznisers aleag pe Grigorie, fr s-i consulte i pe dânii. Atuncifericim] Crigorie, adunând pe toi episcopii la un loc, stand înmijlocul a. liniarii. k-:i gril astfel:

40

a lui Hristusl Ar fi ruinos i foarte nepotrivit lucru ca voi

învai pe alii sâ Iriasi în pace, s ajungei s v rzboi

aceea, în numele Sfintei Treimi , v rog sa potolii cearta

voi. Iar dac socotii eS eu sunt cauza acestei neîncleger

dei ponte c eu suni mai ceva decât profetul Iona? N-avei

sm aruncai i in mart i desigur se va potoli furia furtuni

v amenin. Primesc s sufr ori ce vrei dei sunt cu totui

novat, numai i numai în interesul armoniei voastre. Daci

detronai-m, alungai-m din acest ora; numai iubii ad

i pacea, cum lice profetul Zahariu (18] Rmânei deci si

pstori sfini, i aducei-v aminte i de ostenelile mele;

dreapta credin".

Auzind aceast cuvântare, ei s-au cam ruinat, pe ti

ieind de la sinod, s-a hotrât s plece în Capadoeia, cup:

acelai timp i de bucurie i de durere; de plcere, pen

dup atâta trud redobândise linitea; de durere, pentru

nevoii sâ-i prseasc lumi* sa iubit.

Ducându-se înapoi la palat, a temi o

Iul, adresai idu-se astfel; „împrate, sâ-i riisp

,:iua rjspl.iiii obicsli, penim binele pe care I

s nu te opui. prea luminate, de a-mi acordi

care i-o cer acum. Nu te rog s-mi dai bani,

.-. ;: :. :. ;'..: ' : : .;rudele mele, ci te rog numai s liu eliberat de sarcinile

le-am avuL pân acum. d<f*r ar inceLi viiiuâij s, ..-;![i

rzboiului dinlre preoi, tu, tel ce ai potolit furia barbarilt

înpodobele cu o podoab i mai strluuij nuli

: episcopi Acesl singur di

lujhe}

favoare!" I.a auzul ai

Înc,p in Io

ilar (Iul Tarsul Cilii iei Atunci ti rigorii.', ehcpiiaiid la inii.- , L-.i-ul ,i

pe laicii m.ii distini i-j povuit s psirc/.c iu man urija [[-/ju-

rul credinei i s se supun poruncilor lui DomncUiu. Apoi.

illihr.ilijiil'.t i. ;j plecjt |;t anun. lâs.iudu-i pe ui miuni p:"im: In

lacrimi, .i a mers la Arian/, u moie din i. apJocia, pe care o

cptase Jiu motenirea printeasc, unde ..-n i stabilii bar fiind-

c Irecuse mult vreme de când marele Vasile se mulase ctre

a rialii -o iii Mitropolia lIh la i csarea si jj'.ii s-a întors acas.

capital -se zice c a pelrecul în CoiislJulinopnle 12 ani -se în-

lâmplasc ca nite ucenici ai lui Apolinaric ', înele tu invlunrtcite pe muli cretini din a doua eparhie a Capadocui, ba

merseser cu îndrzneala pân acul,-.. incit s hirotoneasc si

episciijd in acia eparhie, pân i-hijir i iu Nu/janz. De aceea

Criiioiic cur mai iniâi Na/iim/iil de .«.cast nelegiuire; cnii

îns a fosl rugat eu mull struin s lie episcopul vechii sale

pairii, na vrut si primeasc, pentru c ci nu nzuia decât la viaa

tul ui Clcdotiiu. bârl-.jl ptiw i temw deItu e/eu, si altor câtor-

hirotoniile fcute de apo li nari ti. inimi iii .sunt nclegsle i nere-

cunosruic di biseriia oriodoi. Apoi nu s n mulumii eu .simpla

contestare a hirotoniilor lor, ei a scris i mai pe larg. combtând

42

cretinii erau împiedicai de a se folosi de cultura profan i 3

doilea, observând c Apolitiarie a scris mulle cri în versuri d

diferite msuri, i cu acestea i/ruitta s atrag pe muli la ere7.ii

ca ora învat, a gsii cu cale s întrebuineze 1 impui de linilc

de rag?., dup ce s-a relras aici i n-avea alt ocupaie.

-i. din i B altfel,

ai mull vreme i curindu-i viaa cu aju-

ezei, trind mai mult in eoni cm pi al ic. la

dipim,

i voi lî do folos

tiu dac-ar putea-o face chiar

t contempli labe ni atolul

i glas de bu-

î. Cci. dei

înlimea cuvântrilor tale. nu vei putea s-mi iiij.lukii buna

Diminc/.eu îi plac.: ci-e.a et tac! dup puterea ta.

CUVÂNTRI

TEOLOGICE

, uf tSregaiy „J K-dztahziix. L'JIlibridgi, ÎS! 1).

INTRODUCERE

1. Scurt privire biografica

Sfanul Grigorie de Nazianz, supranumit teologul, s-a

nscut în jurul anului 330, în Arianz, aproape de uralul

Nazianz din sudulCapadoci ti Tal! su era pgân i fcea parte

din secta iudaic a ipsistarienilor (adoratorii celui Prea înalt). Se

Nonna, ii 325. In 329 a fost episcop de Nazianz. Cultura pro-

fana i-a racui-o în Ccsareea Capadociei, nnde arc de coleg pe

Sf. Vasile. A studiat apoi în Ccsareea Palcsiinii i în Alexandria

Egiptului. Formarea filosofic i-a tacul-o îndeosebi în Alena.

retrage în singurtate, unde, alturi di: Sf Vasilc, studiaz

Scriptura i Prinii, st ciupi cu eidiinirin i alctuiesc împre-

un un tel de antologie a operei lui Origen, cunusemâ sub

numele de Filocalia. în 361. în ziua de Crciun, este lcut preot,

dar fuge la Vasilc. cu cjiv împr.jur.irc suie minunatul tratat

„Despre fug" sau despre preoie Revine îns pentru a aplana

conflictul dintre lall su i dintre clugri, fiindc acetia îl

Riinini. Mai apoi este aezat de SI Va.silt în frunlea Sazimei, ca

eoiscop. d;!T un ocup scaunul efectiv, din caui lui Antim al

lianei, caic tine oruul ocupai miliiutcte Dup] împcarea lui

V'a.-ile cu Aiiiim. Sf Griaiaii- rmâne- liâ iuri.-aliclie i revine

l.'iiijta taird su. spre- j-I aiul t în cniduieioj lîiericii din \a/i-

47

auz. Dupâ aceea, se retrage urai în Selcucia, fiindc vedea ij

nu se mai procedeaz la o noua alegere pentru el.

Totui o finul alegere are loc. Astfel, în 379, episcopii nr-

lodoci ilifi Tru. ii. ii aduc ca episcop ;il i 'oiislaiilmupolnlui. im-

polriva episcopului cunomian Demoiil. mai ales c murise împ-ratul ariati Valene, fu Conslantinopule toate bisericile emu ta

jrijiia arienilor. Ut jccl-j, SC. (.irigaie se aeaz iu casa unei rude.

unde era i o cape Li i de aci ii,stc1c ude cinci cui amari despic

caic va linui iifn.ii i ck-br.i liiscikJ Aimsiasia Aceasta in 3B0. Dar

de acum îi încep i mari Ic necazuri. Astfel, se vede chema! în fufa

au avut loc între ortodoci i arieni, cu prilejul rostirii acestor

cuvântri Ai;n n! LUttniJ'n e-.ii prccil/m ..Ic c-J. Luni vedem din cu

vântareal, cap.l. Un alt necuzîi vine de la prietenul su. Maxim,

ml lui Petru al Alexandriei, vrea si ia locul Sfântului Grigorie, dar

cmc surprins Je nrliutdci chiar în noaplca ind crj consacrat

episcop. i acum are kw un conflict. Pentru loale acestea, SI.

Grigorie st holrste s prse-isci oraul, dar este împiedicat

poporul vociferând, cum ne informeaz el m Camien de vita

sua, vers. 1100: „Dac pleci, iu iei cu tine Treimea" (1). Cu ve-

nirea lui Tendi» ic Imparului, bisericile irec în mâna(iriodociliir. Si ijii^oric conduct mai depanc tliserica Con-slantiiiopuliiaii i refuz ia li,- înscunat, mai înaintede a fi ales

Iii Uliul c. c.Aleg

Meîelieal Atltiohiei.

pe care îl prezideaz dup moartea lui

: lllsj llcpllii UI. lin LJII/a puiulului \.lll

de vedere asupra succesorului lui Melcii?, unii episcopi din

Lp.ipl l Mjcc.'iu.i puni.L'.l In ino'ii.dâ .ilcc.erc.i ciiriimie a Ini

" 381, îi d demisia i se retrage la

.1 M;m,« 19 (Z).

Grigorie de Nazianz sunt rezultatul unor u

logice "ui jurul dogmei Sfintei Treimi, frmântri care fac ot

Ereziile de mare rsunet în secolul Sfânlului Grigori

Nazianz i combtute de el în cuvântrile despre Dumnez.i

2. Momentul istiirico-dugmatic al celor cinci cuvântri

Cele cine

i se îndrepta în special împotri-

va Dumnezeirii Fiului Ea se reduce la urmtoarele; Dumnezeu

este unic. nenscut, venic, fr începui. El nu-i comunic fiina,

fiindc ar însemni: c este , i impus, sî tumb toc. divizibiL corpo-

ral i prin aceasta nu armai fi nenscul (agennitos). Toate expre-

siile care presupun o comunicare sau generaie, precum termenul

purcedere (pravoli), parte de o fiin (meres homousion), laclie

,-lin laclie (lvhiirin apo lyhuu), trebuie condamnate. Tot ce este ta

afara de Dumnezeu, este creat de el din nimic, prin voia lui.

Pentru a crea lumea. Dumnezeu a creat mai întâi o fiin supe-

rioar, pe Logosul care este instrumentul creaiei i intermediarul

între Dumnezeu i lume. Crearea lui a avut loc înainte de crearea

propriuzis i înainte de timp, sau, cum cu ironie spune Sfântul

Grigorie. în timpul di» afar de timp (ahronos, prfi erinon); nu

esle îns etern sau împreun etern (aidios sau synaidios). El este

creat din nimic (ex uc ollton gegone); nu este din substana lui

I lumii.. /eu. dur o::.>[ prin voia lui Dumnezeu Este un fiu adop-

tiv al lui Dumnezeu (cat liârin). Creatur. Logosul este supus lui

IJumuezeu; nu cunoate pe Dumnezeu i nu se cunoate pe sine

decât în mod imperfect; esle supus schimbrii (Ireplos). lmpe-

cabilitalea lui esle dalorit efortului liberei sate voini. Logosul

esle tas o creatur perfeclâ (clisma ni theti lelion) (3)

49

lor ihoitinusius i pe homoiusios" (4).

Pnevmalomahii sau Maccdom.tnii viii Maralonianii imau c Sfanul Duh era mai mic decât Tatl i decâl Fiul Endispui s recunoasc Dumnezeirea Fiului, dar nu si pe ceaDuhului. Susineau c Sf. Duh îi primise fiina prin Fiul i toicludeau ca el era o creatura a Hului. i „u de la Tatl: îl numeaDumnezeu nescripturislic i un slujitor. Sofismele pe care le pi

asia privina, suni expuse du SI" firignri

a(S).

In ce privete sabeliaiiismul, ci este „teoria f J.-ii-i'-î i]

lic, dusa pân la extrema opusa, la arianism ^abtlic lin

zhmea persoanelor în Treime (synaircMS)' ar nismul [in

paratia lor (diairesis): Sabcbe nuga distingi 1 persoanestabilea o separaie între ele. care merge.rea egalitii de esen" (6)

Pentru încadrarea doctrinei Irinitare a Sfai ului Grigoazianz în ductrina trinilar a Capuiloc icni lor raportare!

.a occidental, a se vedea bibliografia da î de Phil

Pentru i> un ii.ilire mai uoar a lii'dui l'ucai-ci cuvântri,

gsesc potrivit i netesar s redau pe seurt cuprinsul fiecrei cu-

a) Cuvântarea întâia despre Dumnezeu, intitulat ..Ctre

mu împotriva Eunomienilor înainte cuvântare", este prefaa

uimitoarelor patru cuvântri. De aceea ca nu trateaz probleme

de ordin dogmatic, ci anumite principii de ordin general. Trei

sunt, in general. Ideile propuse aici: problema abuzului cu pute-

rile raiunii i hi l li ni ici rea tot mai mult a acestor puteri când

apuc pe drumul retoricii sofistice, problema teologului cretin

si pniMi-nu lentelor mai practic li foincdi i

.-.ii.. lui-.-J ;unomianilor, spune Sf. Grigo-

e Je N.i.'iaii'.. i di; aici i erezia lor. venea din faptul c tratau

a.iogi.ipc calea raiioiiaiiiciiltior subtile, prin sofisme, acordând

.-.Iii, el I

iliiudu-sc la rai io nameu le numai, ei vorbeau despre Dumnezeu

saltimbanci ai logicii, la o nemernic alctuire retoric. Lucrul

era, desigur, inevitabil, de vreme ce nu era lmurit problema

teologului cretin. Aceast prohlein este limiunt acum de SI.

(Jrigorie de Nazianz i foloasele sunt evidente pentru luat

lumea. Vorbirea despre Dumnezeu este lucru greu -)i înalt; nu

oricine poale filosofii despre Dumnezeu i nici oricând i nici

orice. Despre Dumnezeu poate li losol'a numai cel care, mai am-

inte de aceasta, sa curit i trupete i sufletete: trupete, prin

prin ridicarea c

apropia de Dumnezeu

mintea La Dumne:

care esle purilalea cea desvârit, dup c

poale s priveasc drept razele soarelui; nu se po»W fitoioftdespre Dumnezeu oricând, ci numiii alunei când avem desvâr-ita linite sufleteasc, când ne d rgaz luluj si când minleascap de fanteziile i nluciri Iu inclloarc i obositoare; se cadeapoi s se vorbeasc numai despre acele probleme care înlr-

adc.vrpolliabordalcinuiuaj in msura în care poate s ajungla ele firea i puterea de înelegere a asculttorilor.

Ii cumDumnezeu în sine este imposibil de a [î cuprins cu mintea, si nuforam priceperea, ci sase fîlosofcze numai între hotarele înmiiiomeneti, vorbiiidu-sc tainic despre cele lainice i [u slinicuiedespre cele sfinte. Totul s se fac cu evlavie i inîndu-se seamta una diulre denumirile lui Dumnezeu este cea de Cuvântul ideci s nu se vorbeasc mai mult decâl îi place Cuvântului.Lucrul acesta *3 [ic n lege pcnlru teologul cretin. Daca aa staulucrurile, alunei cmc i mai potrivii i mai folositor ca teologuli oralorul cretin sa trate/c cu precdere despre prohlemele deordin practic, despre virtuile (Tcslinc. .Si dac cuvnlul ii d ?.,kzhlSndu-sc în el ca în durerile naterii, atunci s apere credinaadevrat, combtând greitele învturi ale filosofii.™ pgâni,sau. daca vrea ea subiectele discuiilor s le ia din insli inv-t.iiJ..i,,,.i !.n„,. i i 1J1! ,.,,a vorbeasc despre lume sau despre lumidespre materie, despre suflel, despre naturile spirituale, despreînvierea morilor, despre recompense si pcdip.e, despre patimi-le Mânluitnrului. adic despre aceste lucn.ri în ™„ ,i„ :!......;

algree

b) Cuvânlarea a doua despre Dumnezeu trateaz despreinezeire în general i poate fi întpâriii în dou: o pane dep. 1 la cap. 14 i alta de la cap. 15 la sfârit.

Partea I pune problema imposibilitii ti

prinde cu mintea pe Dumnezeu. Pornind de U c

ire Dumnezeu i Moisc pe Muntele Sinai. când primete cele

dou lable ale legii, Sfâniul Grigorie. printr-o frumoas com-

paruic, se urc cu mintea sus pe munte i ptrunde înluntrul

norului, chemând s vin cu sine numai pe cei tu desvârire

curaii in mc lai untr i'ju remarca .1 cele dou table erau scrise

pe ambele pârli: pe pârlea ascuns, pentru tei curai, iar pe par-

tea vizibil, pentru cei care nu sunt în stare sa se urce pe munte.

r."iiii:'iiii"iiiii iiis i iu .ilar de nor.

Urcat pe munte i inlral în nor. cu gndu! de a înelege tu

minlea pe Dumnezeu, adieâ intrai in al ara ni -lenei i recules în

sine. SI. Grigorie spune c nu a losl in stare s vad allceva.

decâl numai cele dinapoia lui Dumnezeu i ace.asla sub obldu-

irea lui Dumnezeu Cuvnlul, fiindc prima i preacurala nalurS

a Dumnezeirii, cunoscut numai de Treime, adic de ea însi, a

rmas ascuns în nor i iiiliiulrul primei caldele."iu

sine :i [juniuc/cirii nu poale li inlelcas, de allfel, nici chiar de

naturile spirituale, de îngeri, cu toate c suni în vecintatea lui

Dumnezeu i luminau direcl de inlreuga Lui luminii. însuirile

:,;ui ani hui ele lui Dumnezeu nu privesc natura Lui în sine; ele nu

pol fi desprinse de imaginile sensibile Noiunile de: duh, foc.

luriiiiiii. iubire, iiidcjiciunc, dreptate, minte, cuvnl. dale de noi

ieriei. Nu poale fi conceput un duh, care s nu se mite i s nu

mfoc ;l I.1.J] ..l

acare a. iu se propag prin niermediul aerului tc.Oricâls-ar

este înrudit cu Dumnezeu i din

naturii aprinsa de dorul cnno slerii lui. nu v puU a nitii'datâ sseapn pie si s anat jra dumnew ia sine. i chiar

a ciiilca in pcatul i în neno-

;r Oricât de înalt ar fi ci

desprinde in întregim di clementul .:

Atunci muileo, uiipinsil de dorul nepotolit al cui

lui Dumnezeu, face, cum sugestiv spune Sf. Origoric, c

plutire, lucru despre oare va trata clîu parteau douaa aci

vântri. Pe calea acestei plutiri secunde, omul a ajuns *Dumnezeu exista Aiji numai Aceast cunoatere înstere aposlerioric, pe lâng ca a dat tunului cu minlea si

putina cunoaterii existenei lui Dumnezeu pe cale r*

inducSndu-L din ordinea, din frumuseea, din armonianalilatea din natur, a dus pe cel întunecai la minte la'

rtezeirea i adorarea creat urilor, nscndu-sc astfel polii

Cum ar puiea omul s cunoasc Dumnezeirea fii sine. 1

care nu l-au pulul nici patriarhii, nici profeii, nici Ti

sine i natura înranjurâioare7

Pentru ilustrarea acestor afirmrii. M. Grigorie adunpic, câteva capitole in ir, cristalizând, în câteva pagini nunmai precisa proba raional a existenei lui Dumnezeu: promulogico-teleologic în slârit, cuvântarea sfârete cu o cradi.- asupri Malurilor spirituale, caii si de ne rmân necun

în felul acesta, Sf. Grigorie surp docirinn «uium:iu socotinia lor c natura dumnezeiasca este dcplm ace

într-un cuvânt. Dumnezeu în sine nu poate fi

de imaginile i de atributele firii sensibile Pre miteologia negativ. Acesta cale rezultatul primei piui

:uprins de

desprind

nmo ster ,,. Dumnezeu pe cale n tural, prin a

,1 «11 piu rean in'i omeneti, este o uitoaslcic numai a exis-

lc»tti la Dumn r.zeu Cec ce nt spun s mintea c prccizie este

ci Hunii ezeue tiail Cee le 1 'illlll--' u In sine. nu au ajuns sa

dceaînsSsi:deTreime.

c) Cuvântare :t a treia despre Dunnic/cu esle comacni

aprrii l''ummzi'irii Htiliii. iudei.' se hi atacat de anano-euno-

niiaiii. i ca poale li iiiipritti in dun; o parte de la cap. 1-17 i

alta de la cap. 17-21.

Partea I. Prima chestiune lmurit aici esle c unicitatea

Dumnezcirii nu include cu necesitate existena unei singure per-

soane îl". IXuiuienjirr, l,î piuraLiiilCLi persoanelor nu duce la

tninchiarca Dumnczeirii i nici la o pluralilale de puteri de sine

EtâLitiiarc i iar relaie, 1-a început Unimc, apoi Doime.

Dumnezeirea s-a oprii la Treime, egalilalca de natur, congl-

suirca si ideulil.ttca de ruii are j celor din Treime l'e.indu-l s

eonveai-g spre Unime, Tatl fiind în afar de timp i în mod ne-

corporal, l'iul nscut i Sf. Duh purces.

întrebarea pus de eunomiani era; când a avut loc acesl

proces Hi smil TreimiiV Iar rspunsul este simplu; fl avut loc

nscut când nu s- ui Tui.r

:c privete mister i, Els

ar Sf. Duh a purces când nu i

Afirmaia aceasta ducea îns la ti alt obii

lrei urc compun T re iun a -uni vc-uk ideopotriv, cum de nu se

spune c i Fiul i Sf. Duh sunt fr de început? Rspunsul: Fiul

si Sf Duh nu sunt Iar de început, fiindc au principiu pe Tatl

Sf. Duh dei venici, nu sunt fr de incepul dup cauza Ion ei

55

'se raporteaz la Talii, ca la prin-nu esle mai veche decât cauzalul, dup

s<M1™e "U este mui vechi decSt roza Iui.

u.„,..~~La ''b

l

Ct a•*" CS fCl " Diaea[ Ta,ii 1* Fi"! Prtnir-o"' "-™l™*a pâl.n.irii, St. Grijwi..- rspunde

; , n,,,,, (aripSln.iire. Iimdtâ este „ „a5 |en, ;„ nl(KJ „,.,.„„„,„,. fimd

.

care ar, o naturi deosebit, arc ,1„a^ deosebM Da7obieCtau eunomiam,, lermenii .j, nscu." i „s-a niscur I]u,

,-

dpno, de ,deea Je „începu, de mUm~. Rispuwiui*£?Ijmp. întins iu &pi ut nasie,,,

| lulLIL ,,,.ohisnuinleide «primare a Scripturii, tare de mul.e ur i „pri aâ

ideii de urttp. ideile expnmate prill ,ll>]il|ni |enlporfl|

™' """"'

— O alta obiecie ridiiaia ,k- n „ j ,„, trl t.

a ej. .

l!n?fT°f'

"nfl,t

"' ^ RU1 *" P"** *»ilH, «W neeo"

,'° CS

f"!j! lj,1,llJ

'' suh ''l™e„la c vor s elimine kleea depaiirrure din naterea divini J„ rMmo(e d „ u vohu'

, 1 rHui de o fiina cu Tall SI' I ;,,,,„], ,,,,„,„„,. ^ £

™'^" -" i Dumnezeu Tatii esle nn fi

lei.-afona!li inia ii

i Dar

direcl: rspundei

sa fie chiar Dumnezeu?

Eunomianii. ca arianli tn geneml, învau c"tJ,Uni '»«"« mai p,e, lair « O, ,tu ,,, „'^'«> Hui?" Rspunsul este simplu deai ,

ma,im|5, voi eum , fos . e[ea , pjuJ ^

fiindc trebuie tf fi u ?i eu turn a fos, ereal Kn(11 +l." ../\:

"

ma, preslanlâ dintre toale? Si rspunde lot SramuTosTn^nu uTbu.e sa cutm s îneleg™ cu mintea nasler,.,' ,

""

,„;„,, ,'

msL.imiiii cu dac pclcm îiUelece cu

..«SS»«C "7"-°' f'°'-" "**"" c~ - ntolii tare s-a nscut

56

O alt obiecie a eunomianilor era aceasta: s admitem &Fiul esle venic i farâ de început în sine i dup nalere în afari

de timp. Exislu el îns în momentul când a l'osl nscut? i aic

acelai rspuns prcei.s. întrebarea aceasta se potrivete cu ne

care in parte existam în coapsa strbunilor i în parle nc-u

nscut. în cazul R'ilui. i,:i:,lerc-a fi coincide tu existena. O as

fel de întrebare se potrivete numai cu existenele în timp.

Ij obiecia c „nauscuiul" si „nscutul" nu sunt unul i

acelai luciu, SI'. Grigorie rspunJt;: idcwi d< „in-nsLUt" .i .jis-

cut" nu se refer la fiinlfl în sinea lui Dumnezeu, cu jlle cuvinte

între Tall i Fiul. curii plcea i-uiirtiiunilor. prin aceast ob

ie vrând ei s arunce pe Fiul din Dumnezeire, ci sunt dou]

prieli particulare, una a Tatlui i alta o Fiului. Deci numa

acest sens .jienâsculul" i ..nstuiul" un sunt unul i acelai

cm. Dac îns prin aceitc noiuni se înelege „cel nccreal

Nsctorul i uâsculul trebuie, cu necesitate, s fie una i i

eai. Lucrul acesta îl cerc i îl implic nalura însi. Un exi

piu: Adam nu s-a nistui, dar jccmj nu -l împiedica s fie om

nu înseamn, penliu iieeasla. c numai Adam esle om. fi in

oameni suni i Sel i Abel, care s-a nscut din el. La fel

.jienâsculul" nu este- singur Duninfeu. ,h iar dac aceast îr

ire esle proprie numai lui Dumnezeu Tatii.

Dar, prin o noua împlelilur silogistic i iu strânsa kgîmra

eu obieclia prec eden Iii. eunomianii ol-ieiTiiu: dae. Tall esle de o

liinâcuFiulidueTiilalcie. ..nenineui". alunei i Fiul este .Re-

nscut". Obiecia este îns inutil, liinde ideea de jienscut"

este i rmâne o proprietate, nu fiina în sine a lui IJurnnezeu.

Un alt argument al cunomianilur esle atesta: dacfl Dum-

nezeu nu a înecul s nasc, nalerca esle nelemiiiial- dac a

încelat sa nasc, alunei .1 i inicpiii s nasc. La aceasta, Sf, Gri-

joiie da t» ni pi ui sulleuihii i al nuiurii îngerilor, care au începui

57

sa existe, .Iur nu vi>r inci-ta sa i msii-, dei. Jupa logica cunun;Iul te a începui s esisle. trebuie s i înceteze s ciisle.

Constrâni de cuvântul Scriptuiii i de multele mrturii, Icunomianit recunoteau, vrând-nevrliul. c l-iul esre Dumnezeu,

fins pe cale de omonimie i numai prta ai numelui de Dura-J

iuv.eu. dei nimic in Scriptur nu probeaz oiMena unei Dumne-zeul echivoce. SI. Cnigorie nu admite nici acca,l;i concesie lâculde ciinonnam i spune; nu puutc exisla Dumnezeire pe ealc deomonimie. Tal! ii FiuJ nu pol li numii Dumnezei, dat nu sunide o fiina. Exemplul tu câinele de uscat, de mate i etrusc, adusJc cunoniiasii, penliu .1 dovedi im-galilaua ,Jc iTcdnii îl .1 kiOluii a Fiului, nu esie în sprijinul obieiiei lor, fiindc un câine ,k- aici

nu este mai mult sau mai puin taine decât alt târne

în aiarit. la obiecia ci Tatl tale un nume de fiin sau deenergie, fie la gândul de a-1 atribui oal fiina, i a prii a iu k Iu]

aUBta uc ea pe Fiul, sau a-L face de liM natur decât teuaTatlui.fie la gândul de a late pe Fiul o creatur, dat se va admite c Tail

nergie. SI". Ungurii' rspunde-: „Tatl nuesleBin,n

irâtarccum estt El fal de Fiul i l-iul fa de Tal]-'.

In partcaa doua a cuvântrii, va dovedi I Juninezcirea Fiuluiu argumente scripturi si kt. combulJnd mâlc întâmpinile eunomiani din Slnla Scriplui V.ifcl. enumerând

iele mai inulle.

palimi i Je corp. iar voi

1 omeneti -1 Celui tare s-a întrupat

[irit l,i I luiiuie/eu i spre a le late s

-le Dumi

d) Cuvântarea a palm despre Dumnezeu este o continuare

ia de a treia. i ea trateaz deci tot despre Dumnezeirea

ui, uniune rspunzând pe scurt la fiecare întâmpinare a

imianilor în legtur cu aceasta. Era necesar de lacul acest

cDunula Fiul, deci li

de euilmiar

1 înfieaz cele zece

ii Fiului irile la

i. Partea a II -a fraleaz. despre d n gale-

ral ale Dum aezeirii (cap. 17-20) i Ic spre d r,i,ni,r,k- tului în

ParteaiZma^iS™3-21).

ui anilor" pe citat-

K ..Domnul m-a zidit ilor Lui, prelu-

crurile l.ui" Aici este vorba de pesomfican :i înlclcpi unii lui

Dumnezeu, eci ile Fiul lui Dumn .zeu. Scriptura insSs- spune.

imianii,c Fiul esle zidit, deci c a i 101

în Scriptur sie si expresia ,411a nate", tot în .-.- Fiul. La

«U spu-

.-. Împreun ucauzackcasfilicîn lepciunea început e lorljii.

spre intrrii Lui, adic spre adevr

înelepciune! a fost uns cu Dumi zeirea; e spresia .jn 1 nate"

este spus fr cauza ei. în afara de aui-fi: i.k- i ce ae spune în le-

gatur cu cauza, lucrul acesta s-. atrihuim naturii om c.lcMI -.

a cauzei, s-o ,

Dumnezeirii Lui. „M-a y.idit' ae refer la umanitatea Fiului,

,rn nale" se refer la Dumnezeirea Lui.

A doua obiecie era c Scriptura numete pe Fiul „ro

Robia de aici ins, rspunde Sf Urigorie. s-a tacul pentru m

lin, prin care un om a-a uni! cu Dumnezeu, lacandu-se asll'el

Dumnezeu. A i t L este deci vorba de iconomiu întruprii Fiului.

Un ioc mull preuit de eunomiam, penlru a arâla, pe cale

^rinluristic. c tel numii de noi Fiu al lui Dumnezeu este ocreatur, esle acela, sau suni lucrurile acelea de urnit ur reiei cîmpria Fiului lui Dumnezeu ar avea

pân la supunerea vrjmailor Sf. Grigorie rspunde:eala vine de acolo c eunoiniauii. dei tiau din Scriptur cîmpria lui nu va avea sfârii, nu înelegeau sensul expresiei

:.p;in end". care dei stabilete un timp. nu se opune, nu cxctu-

(inuilale. du viilor. Tulul se fcea din pri-

liipiriiNiiJ

ia in|ck nlrlclii mi, vpre-

O allâ obiecie împotriva lAmiue/cirii Fiului o aduceaueunomianii de acolo din Scripturii, unde se vorbete de supu-nerea Fiului fa( de Tatl. Aici, Sf. Grigorie rspunde c supu-nerea aceasta esle, într-un cuvânl, îndeplinirea voinei Tulului ica exist din partea Fiului su, at3t timp cât suntem noi rzvrtiii neasculttori, Fiul lui Dumne/cu fiându-i : Sj iie.-aipimert-j

noastr pan ce vom fi mântuii. C El a luai asuprâ-i toate ale

noastre, afar de pcat. i în acelai chip trebuie îneleasa as-

cultarea Lui fa de Tatl i suferina i laminarea i altele, care

n supui. Toate acestea, spune Sf. Grigorie, le-a

lcut Fiul prin ar

Sale ce

iubirii Lui d(

a treia obiecie, bazat pe un text scripturistic, pe careEunomianii pur eau mare pre, era c Scriptura bisai spune cTatl este „mai mare" decSI Fiul, iar a patra obiecie, tot alâl degrav, era c S riptura spune c Fiul însui numete pe Tall„Dumnezeu al u", Sf. Grigurie rspunde: Scriplura nu spunenumai c Tall este ..mai mare" decl Fiul, dar ea spune c Eleste si „dcopul v" cu Fiul. încât, expresia „mai mare" esle

„egal, deopotriv una i aceeai" cmc spus cu privire la natura,

futil i Fiul fiind de o fiin. Tall esle „mai mare" decâl Cel

cugetai ca om, deci decât firea omeneasc a Fiului Su L;i lei în

ce privete cealalt afirmare: Tall este Dumnezeul prii

neti a Cuvântului, cci cum ar Ti Dumnezeu al lui Uunui

adic al celui deopotriv eu el?

în al cincilea rând, Sf. Grigorie numr toate cele pe care

le ia Fiul asupra sa: viaa, judecata, motenirea neamurilor ele.

lucruri din care eunomianii deduceau deopotriv c cel numit de

ortodoci Fiu a! lui Dumnezeu nu esle decât o creatur Sf.

omeneasc a Fiului lui Dumnezeu.

în al aselea rând esle numrat

este limitat, c fii nu poale s Fac i

lîcând. Aici, dup o ampl expunere

tea" i „a nu putea", arat c ele st

refer la

nsurilor verbului „a pu

ebuie s se in rn'itp.ir-si « mii

în concluzie, Sf. Grigorie rspunde c Tatl desemneaz chi-

purile acelorai lucruri pe care le svârete Fiul, fiindc Iii le

fac deopotriv, aceasta îns nu în sensul unui plagiat , nu în

sul asemnrii lucrurilor fcute de Ei, ei în sensul egalitii pu

terii lor de aciune i de svârire.

în al aptelea rând, esle numrat obiecia c voina Fiulu:

nu este o voin proprie. , i supuii. av/ulttoare- de voina Tatlui

Rspunsul esle simplu: aici nu este vorba de Cel care s-a coboral

din cer, adic de Cuvântul, ci de partea vzut a Cuvântului, de

în al optulea rând, esle numrat obiecia în legtur cu lex-

tele scripturistice. în care se afinn c numai Tatl este Dumnezeu

adevrat i numai El este Dumnezeu bun La aceasta, Sf. Grigorie

rspunde: acolo unde este vorba de singurul adevrat Dumnezeu,

Scriplura spune aceasta nu <l: s exclud pe Fiul

61

ci ca si arale inutililalea existenei zeilor i a poliei srn ului pgân.!n ce privete fapiul ci numai 1_)ll ni il-^ljic i-sr L- Imn. aici SI' Gng.irie

raiijfi.3 jusi c Mniuitonsl opune arest luciu k-g iui Imului can-Lispitea i care li atribuiii bunlatca ra unui om. nu ca unui

hi :". l-iul I

mijlocitor înlrc Dumnezeu i oameni N.spuusul -sie simplu:

mijlocirea aceasta cale lcul de ctre omul lisus llrislos i eaexist si acum. nu ile Dumnc/cu (.'iivnlul. im i nu esle. ue-voie

i nici natural ca Dusnnezeu mijloceasc pe- lâng Dumnezeu.în al zecilea rlnd, In starit. esle îufaliatâ ohitelia cu pri-

vire la netiina Fiului i aici, Sf. Crigorie subliniaz c Sfrinrj

Scriptur se referii la firea omeneasc a Fiului mi Dumnezeu,liistdcalltelSirinla Scriptur s-ar contrazice, Je vreme ce- lot ca

spune c Fiul lui Dumnezeu esle înelepciunea. Fctorul veacu-rilor, Consumatorul i Schimbtorul imuror cxislenclor ele Arli posibil sa fie fr tiin înlclepciuiica însi i s nu tie eea-

aflicu

Partes

proprii DumnIl-a, .lup ce vorbete despre denumiri

igtur cu lirea Lui Dsimnczcia;

Lmuririle sunt Inii

e) Cuvântarea a cincea despre Dumnezeu este Isichinal

aprrii Dumnczeirii Dudului se csli indicptaia im poli ivii pne-v-

mafomahilor. Acetia admiteau Dumnezeirea Fiului, sau cel

puin erau mai modera|i decât menii, dar nu vreau .s aud deDumnezeirea Duhului, pe care ÎI considerau ca pe un Dumnezeu

62

S'iili.ii- ateiiSl ilivânliire e:

punclelc planului ti s c-Uji

i dogmei Sfintei Tinti r, pnroi

Dumnezciica Duhului

aici. de la fapiul Dumnezeirii Lui va începe i cuvântare despre

El, Sf, nrigorie definete Sfânta Treime drepi lumina

substanial care este unic i în acelai timp Tal, Fiu i Duh

(cap. 3). sau cum spune el, definind scurta i simpla teologic a

Treimii „înlelegând pe Fiul lumin din lumina Tatl în lumina

Duhul" (cap 3], subliniind astfel cS ftomousios arat o identitate

exact a Stimei Treimi; „("ele irei suni una prin Dumnezeirea

Iot. iar Unimca trei prin propriei .ii ile i persoanelor)" (cap. 9),

„Dumnezeirea fiind iieîmpril între împriri" (cap. 14).

Sfântul Duh nu trebuie aruncat din Dumnezeire, fiindc

lil este Sfinenia i o Dumnezeire cruia ii lipsete Sfinenia esle

o Dumnezeire nedesvrsit

CI nu trebui., considerai nici ea un siciilcn!, adic drept o

energie, a lui Dunmezeu. fiindc, din diferitele locuri din Sf.

Scripiui . v,-.*m -. a e.i ic-iuiu-ji e.i c, persoan dislinct, ca o

subsliinl care subzist în sine, nu in altul sau prin altul. Duhul

nu poate li .ricnscui". Iii sulei atunci dou ar fi pricinile în

Dsuii ne/ti te. si uu poale li sini „iiisiui". fiindc alunei or fi doi

Fii si în acelai limp doi frai. Slanlul Duh nu poate fs nici din

Fiul. fiindc atunci s-ur ajunge la o adevrai absurditate in Tre-

ime: ar exista, în raport cu Tatl, un nepot, iar în raport cu Fiul,

un alt Fiu al lui Dumnezeu i in acelai timp i doi frai Dulia!

63

nu poale fi decât un Dumnezeu purces din Tatl numai. El nueste deci nici iu lemiedur în In: ..mniiscul" >i ..nscut" i nici ce-

va .jieutru". Cine afirm c Duhul nu purcede numai de la Tatii,

acela inventeaz un al treilea Testament, prin care se surp cu-

vântul Evangheliei lui Hrislos care spune: „Duhul cel sfânt care

de la Tatl purcede". In ce privete natura purcederii Sfanului

Duh, ca i natura naterii t-iului, suni lucruri pe care Ic tie nu-

mai Dumnezeu. Dumnezeirea este i rmâne una, neîmpritaîntre împrii, chiar dac vorbim de trei ipostaze în ea. Denu-mirile de: Tatl, fiul i Staulul Duh, provin din deosehirea demanifestare sau de relaie reeipiuc dintre ipostazele dum-nezecsli, cu ahe cuvinte, faptul c unul nu s-a nscut, a lâcut ca

els fie numit Tal. faptul c altul s-uium ut. j fcui s fie numitPiu i faptul c tuiul a purces, a tacul s fie numit Sfânlul Duh,psirându-sc neamestecarca celor trei ipostaze în unica natur ivrednicie a Dumilezeirii. îi respuigandu-.se a.slîel alât doilrina sa-

belian care reduce I3umnczcirea la o singur persoan manife-

stat iii afara modalislic. cât i cea arian, care împrea Treimeani trei persoane, fflr vreo legtur substanial între ele.

Sfântul Duh este Dumnezeu i de o fiin cu Tatl i cu' un. liiiideâ unul k-i Duminecii .^j mu es!e natura mi cea maipresus de lire. Obiecia pnevmatomahilQi era c Dnhul nu este

nici Dumnezeu i nici de o fiin cu Tatl i cu Hui. Ei admiteauDumnezeirea t-'iuhii. cum am spus, îns nu puteau înelege cumse face c din „unul i acelai Tal Dumnezeu unul era Fiu ;iar

altul nu i de aici respingeau deofiinimea Duhului Eroarea

provenea. înlre altele, de acolo c ei luau diu cele de jos imagi-nea celor de sus, iidk introduceau în procesul generaiei divine

procesul generaiei umane, l.a aceasta Sf. Origorie rspunde euexemple din istoria animalelor, tocmai ca s înving pe adver-

i s cerceteze Scriptura, care mrturisesc limpede Dumnezeirea

a exisi.i unul -;i au- lai .ui in ml pain- tii-iiiiseiil. p:irte nenscut i

lotui de o Iiin. Vrea. cu alle cuvinte, s dovedeasc c este

ruwihil sâlic- de. o Iiin i existenele sau fiinele care îi au exis-

tena ni mod deosebit înlre ele i pentru a corobora i mai mult

.:.:,;;.:

. . : li,; ' •!' ! .".<. '

' " :"'>

nscui. fiindc el era o plasm a lui Dumnezeu; hva a fost luat

din el. deci o poriune din plasma lui AJ.im. iar Scl era nscut

din amândoi. I'lasma i poriunea de plasm i fiina n.cut.

dei dco.scbilc i:a nume i proces genetic, sunt unul i acelai

lucru, deci absolut de o fiin, fiindc suni oameni deopotriv.

Deci Tatl i Fiul si Sf. Duh. dei exist deosebii, ci sunt de o

fiin. Exemplele sunt slrlucile i prievmatomalm nu an avut ce

tspunde. învini în aceast obiecie a lor. recurg la un sprijin

Ui orie -scripturi st ic: anume, cine, fie dintre cei de demult, fie

dimie ivi rccenli, s-a închiria! Duhului'.' 1 'ude st scris aceasta i

de unde a fosl introdus HIV Rspunsul Slânlului Crigorii: e-lc

limpede i el i-1 întrete pe date scripturislice. Totui o alt

obiecie nu lipsete. Anume, întrebau pnevmalnmahii: daca Tatl

este Dumnezeu, dac Fiul este Dumnezeu, dac Duhul este

Dumnezeu, cum de nu suni trei Dumnezei? Cum de nu este o pol-

yarhie ceea ce ador ortodocii; Rspunsul Sfântului Grigorie

este dat printr-o întrebare: puevmaroiualiii adorau pe Tatl i pe

Fiul. Atunci nu adorau i ei doi Dumnezei'.' 'r.-. lâsp'mila mui uitai

eieaiecsle raiunea bidcisinului la ei >i apoi va rspunde i el

singur lucru; când priv i îns cite cei din Dum-

O discuie ampl este dus ins în jurul le

!i:"U -:'• •;.. \r,:.,\.:..,:.

:. ,.,,, _ ... .;,... ...

. . _

un numai lucrurile tare suni de o fiin, pe când cele care nusuin d L>

... fiin se uuniicr fit.,, are separat, deci Or o relaie sub-slamiaf.icu allele. Prinaceasla. ci voiau sa tramia rspunsul con-slrânglor al Sf. Grigone, i s acuze astfel mai temeinic peortodoci c ador lotui trei Dumnezei. La aceasta, Sf. Grigorie

lucrurilor numrate. i aduce exemple din Scriptur, artând cBici se numr împreun i cele care nu sunt de o fiin Darspuneau pnevmatomahii. nu pol ii numrate la un loc decât lu-crurile sau fiinele care conglâsuiesc i în privin|a numelorprecum: trei oameni, irei Dumnezei ele. Prin aceasta, ei vizaunumirile de Tatl. Fiul i Sfântul Duh. care erau numrate înuna. I„a aceasta Sf. Grigorie aduce exemplul dai de Sf ioan înepistolele catolice (a se vedea observaia din nota respectiv),când se numr înlr-un singur numr trei lucruri absolutdeosebite între ele i aduce apoi exemplul cu cei trei efiinideosebii între ei i exemplul eu cancerul, care reprezint Irei"ittti deosebite, i totui i într-un caz i în uliul, numrai la

pnevmalomahi. In felul acesla. logica pnev-cea la absurd, fiindc, dup cea mai con-

secvent, se întâmpla ca unele i aceleai lucruri s fie si de oinii <i deosebile în fiina. Evidenl deei. c argumentele nnt-vnialomaliilor erau ubrede i lendcniicasc. dc-jlrlel ci i ic eh, cuînainte numrarea si în 1

un loc chi:

îniiipostazele Treimii,

Piui i tocmai la urm pe Duhulordinea numirilor ar sia naturii iusiiM

obiecie este îns de-a dreptul ridicuhi

obiecii mai mult de ordin general i dir

neegalilaie sub)

întâi pe Tatii, apoi

iile ci

în panea a doua (cap. 21-31). se ocup de rsturnarea

ihicciei pnevirulrim.-ihil'ir c Duhul este ..nescriptiiristk" i

probe.*-,: aceasla fie cu modtd de a se vorbi în Scriptur, fie cu

citate scripniristice, fie cu raiuni de ordin islorko-pedagogic.

Va face :i -Mul remarcii, c dintre lucruri li- de care vorbete

Scripluro. unele nu suni, dar se spune c sunt: de ex., dup spusa

Scripturii. Dumnezeu doarme, se manie, merge etc. lucruri care

suni iu-iusiri ale fiinelor corporale. Pol fi spuse aceste lucruri

totui nu st spune c suni: de ex., termenii „nenscul". „fr de

început". ..nemuritor", nu suni spusi nicieri de- Scnpiur si

efon

Duh exist, chiar

; ex., Dumnezeire rea. sfer ptrat, trecut

luil; în sfârii, unele lucruri i suni i se i

ex., Dumnezeu, om, înger etc. i chiar i silo-

cearc ereticii s. surpe Treimea. Deei: Sfântul

în al doilea

ordin istorico-pedagogic. lcut de Sf. Grigorie. Astfel, dup ce

cxplii j peiiiisojii.i -livin-.î i Mjiii-.k-i.'a cu caic- s-:i operai trecerea

de la idoli ia Lege i cea de la Lege la Evanghelie, pe calea unui

sir dt suprimri fi .ui-- cu hK-iu voie -i '.uniemlor, arata c aces-

Dumnczeire în evoluia ei in timp. Totul sa iacul proporional cu

pui'.îile pi imunilor Vechiul Te.iamciii ii predicat limpede pe

Tall i întunecat pe Fiul. fiindc nu putea li predicat Fiul, cât

timp nu era limpede îneleas i primit de bun vuit inviuiilura

despre Tall Nu era metodic i niei pedagogic procedeul de a

pune pe umerii oanieuikir greutatea j.vlrinci despre Duhul, cât

vreme nu era primit Dumnezeirea Fiului Lucrai atesta 1-a fcui

67

Noul Testament. în felul a<

priiLire-.âFik Ireplalc din ,lrn

leilor

învaturile. litii,i L-;"i l-l , ui ii piue;, lucrul cu puterea lor de îne-legere i una dintre acesle învluri. socotete Sf. Grignrie. estei tea despre Duhul, rare acum s-a încetenii cu noi i lucreaz

-

in lume. trimis ci de Mântuitorul, ca un idt Mângâietor!In sfârit, SI Grignrie probeaz Dumnezeirea Staulului

Duh i cu aceasta i faptul c el este tu desvârire scripturi st ic.

priulr-o suil de mrturii, demascatul aslfel cu desvârire rciujcredin a puevmatmiiuhilor i ubrezenia i ridicolul nbicciilorlor. Accasla îi, cap. 29 - 30.

Sfânta Treime i cu ea Dumnezeirea este i rmâne deei unluciu necuprins de minlea omeneasc. Oimparaiile încercate ade-sea pentru o conturare raionala a acestui mare mister sunt i rinandeparte de a ne apmpia eu minlea de ptmnderea Dumnczeirii Deaceea, slatuie,te Sfântul Grigurie. cel mai bun lucru de fcui înaceasta privina este s lsm la o parte închipuirile i umbrele cucare raiunea încearc s sonde/e taina Dumnezei™ i s ne lsmcondui de cugetarea mai evlavioas, luând de cluzilor peMaiitul Duli. sinB [, r,,[ ii, stare s ne inspire, prin luminarea miniiprin harul credinei, care trebuie s complineai .lalele pumniiea astfel s ne inclunm Tatlui i Fiului i Duhului Sfânt, uni-

CUVÂNTAREA ÎNTÂI

DESPRE DUMNEZEU" >

Cuvânt introductiv împotriva Eunoinienilnr (2)

I. Cuvântarea aceasta se îndreapt titre aceia crora

place si vorbeasc fn termeni elegani i subtili. i, ca si înc

tu Scripturii, „iat eu sunt împotriva la trufie". (31 Cci sui

crime la urechi i la limb, ba, dup câte vd eu, chiar i

mân (3),

si fals legalcev

la nimic de li, Ins. r5i Cci asanon

zaul cuvântrii scurte (6), ucenicul pescarilor i d

este de prisos i lturalnic tu cuvântare (7).

, ..lup.'i chiui .JU limba iniJJiriL

m teatru cei care prezint poporului luplele de atlei, dar nuluptele rare duc la biruin dup legile atletice, ci pe acelea carefur privirile netiutori lor de astfel de lucruri i cart rpesc peaplaudator. i fiindc trebuie ca orice piaj s zbârnâie de cuvin-tele lor, ca orice osp sa fie prilej de plvrgeal si de nepl-cere, ca orice srbtoare i doliu s lîe: srbtoarea nesrbloareai amestecat cu tristele, iar doliul mângâiat cu o nenorocire imai mare (9), din pricina discuiilor, i ca orice ghineceu, hrnit

sila de vârtejul argumentrii, ei bine' fiindc asa Mau lucrurile ifiindc rul a ajuns de nesuferit i de neînlriua! i fiindc mar™noastr tain e în primejdia de a ajunge o nenorocita înjghebareretoric (111), haide, numai atât s ne rabde cercettorii acetia(11) pe noi micaii de rrunchii prinilor i ale cror simurisuni spin Ic cale, cum zice durunezecscul ieremia

( 1 2). încât s nuPrimeasc cu asprime cuvântarea noaslr despre aceste lucruri si,

înfrânându-i puin limba, daci cumva pot. s-i plece urecheaspre noi. Nu vei li pgubii absolut cu nimic Cci. sau vom fi

vorbit calre urechile unor oameni care ascult, i în cazul acestacuvântarea a dai un rod. anume folosul vostru (fiindc cel careseanilnj ..uvjntu! il.1i i scaiujiia iii orice cugetare, dor l'rucaduce cei buna i rodiloare. sau vei fi plecai dispreuind i

de contrazicere i de insult împotriva noastr, ca s v osptaii mai mult pe voi miv.

Sa nu v mirai dar, daca voi rosti o cuvântare ciudati dincolo ..Ic legea voastr, care va [audali c le tii pe toate ile «punei cu foarte marc curaj i cu noblee, ca s nu v supr-puiiiiJJd ii tii i le expunei pe toate cu netiin i cu

însemnat lucrul acesla i pe pulerea celor care se târsc pe pmânt.

Voi aduga chiar c nu se cade a vorbi despre Dumnezeu în orice

vrerile =i"iiiei oricui si nici orice, ei esi.e o vreme când trebuie svorbim despre F.l i cui trebuie A vorbim despre El si cât trebuie

s vorbim despre El. Nu esle în putere;, oricui sS lilosoleze despre

Dumnezeu, fiindc lucrul acesta pot s-1 Iac cei care s-au cercetat

eu deamlliuntul i care au inlrai pas cu pas în calea contemplaiei

si care Înainte de accsle imlelemiuri, i-au curit i sullelul i

Impui, sau care cel puin se silesc s se curee. Cci pentru omul

necurat, atingerea de cel curat poate nu esle nici îngduit i nici in

afar de primejdie (14), dup cum nici pentru o privire bolnav nu

esle lir primejdie atingerea razei de soare.

Când dar s filosolm despre Dumnezeu7

S fllcsotâm atunci tind ne d.i re.a/ lumi i tulburarea din

afar i când puterea noastr eliraloare nu ne esle rvit de

închipuiri obositoare i rtcitoare (15), ea de exemplu alunul caud

amestecm lilerc frumoase cu litere urâte, sau mirosul plcut al

mirurilor cu nmolul stalul. Cci, inlr-adevr, se cade mai nltâi savem rgaz i apoi s cunoatem pe Dumnezeu i numai când

avem vreme prielnic (16) s judecm dreplalca Teologiei.

i cui SC cade s fi Înseteze despre Dumnezeu .'

Se cade s filo- -.;. .'-

i despre el. ca despre oricare altul: dup alergri de Lai i dup

spectacol i Jupi câîilcco i .lupii Îmbuibarea pântecului i a celor

de sub pântece i pentru care esle o parte de plcere i flecreala

despre astfel de lucruri i elegana i subtilitatea contrazicerilor.

Ce lucruri se cade a fi cercetate privitor la Dumnezeu i

în ce msur?

mintea i în msura in care poale s ajung Iade firea sau pute-

rea asculttorului, ea nu cumva, dup cum vocile i mâncrile

poverile peste pulere valâm pe cei care merg sub ele. sau dup

iipiisjiii i îiij!rL:inj;i!i Jc povara argumentelor (17|. casa zic aa,s nu fie vtmai i în puterea lor de înelegere de mai înainte.

IV. i nu zic c nu trebuie s ne amintim oricând deDumnezeu, ca s nu se npusteasc iari asupra noastr oa-

menii uori i grbii în toate. Cci de Dumnezeu trebuie s neamintim mai degrab decât s respiram i. dac se mai poateîpuni.-. ni iim altceva un trebuie s facem, decâl s ne amintim deDumnezeu. i eu suni dintre cei care laud cuvântul care neporuncete si niedilm ii i noapte (18), i s povestim si seara

i dimineaa i la amiaz ( I"). i si binecuvântm pe Domnul în

-a (20), » V1,.itst

. uitm, când iu

când cltorim (21), când facem

amintii de El. s ne formm spre o via curat. încât, nutinua aducere aminte de El o opresc eu, ci discuia despre Dumnezeu. si nu opresc nici discuia despre Dumnezeu, ca pe urlucru nelegiuit, ci vremea nepotrivit pentru aceast discuie, :nu opreje nici învtura despre Fii. .:i lipsa de msur al aceastî

învtur. Cnd înglvirea i slurarea de miere produce vsaluri (22), dei este miere, i când este o vreme potrivit peuorice lucru (231, cum socotete Solomon t eu mine. i cândcrul bun nu este bun. când nu se face bine (cum de eiemplu i

vit pentru femei podoaba brbi tc.js.'.i. *;iu pentru brbai ce;

fereeiasc i geometria pentru plâns (241 i lacrima pentru osp

unde mai ales trebuie preuit el?

V. S nu cugetm nicidecum astfel, o. prietenilor si

frailor, cci v numesc înc bai, dei nu v purtat, frete,i

nici îi jiu alergm dincolo de inti a nite uni lurioi i greu de

iimii iu iniii. animând raouiicii orc m- m;in;i »i kji Mcoruid

evlavia i-are uc strunete bine. ei si fiUiinl'iirn între hotarele

minii noastre i s nu ne lsm dui în Hgipi ?i lârii la asiricni

(25i. si 5 nu cânlam cântarea Domnului pe pâniâni strin i.l'ti.

adic in orice auz., i strin i al nostru, dumnos sau pricleiios.

binevoitor sau ruvoitor, care cu foarte mult grij pâmlele ci-ie

al.- iiirasire i ;irvrca ca scânteia relelor din noi s ajunau li-iciâ.

o aprinde i ii reînsufleete în ascuns, o ridic la cer cu suflrile

ei i o face mai înalt decât flata™ llabilonului (27). care cu-

prinde cu limbile talul în jur. Cci, de vreme ce nu-i au tria în

propriile lor dogme, o vâneaz al ubi

a. inter

i nenorocirile, fie peste pcatele

Noi îns s nu ne ignorm mai mult. i nici s nu des-

considerm cuviina în aceste discuii. Ci. dac nu este cu pu-

tin s fie drâmat dumnia dintre noi, s cdem cel puin la

învoiala de a voribi tainic despre cele lainice i eu sfinenie des-

pre cele sfinte i s nu aruncm învturile neîugâduile mauzuri nelegiuile (28], i s nu facem mai religioi decl noi pe

închintorii la demoni i pe adoralorii miturilor i lucrurilor

ruinoase, care ar da mai tfe-grahi din muntele Io; la cei neiniiai

în aceleai mistere cu ei, decât s le dea din învtura lor. Ci siini iii. precum esle ti msuri cuviincioas în îmbrcminte i

ri ale lui Dumnezeu, n

fel K.

.

creaie i de Dumnezeu din nun

de desfacere, cel care ascult ci

it punem judectori pe acuzai

mâna dumanilor? Cum. sau el

s cugeti

ie lUL-r urr sl.'ni|...iul ik-si'riuiui i al mu

de corp, care ieri i alaltieri i-a ridica

mai ruinoase? Nu vi

primi-o OU cuge! material? Nu vn pi

primi-o tu ignorani'? Nu va primi-n dup ohiceiul lui? Nu va

face el teologia la aprtor al propriilor iui idoli i patimi <:"';'Li

daca noi înine prin cuvintele acestea de 13 ini im pe Dumnezeu,cu atât mai puin i-am convinge (iln-sultze in spiritul înv-turilor noaalre (10). i dac din firea lor suni nscocilori de

rele (31), cnd s-ar da fa lturi de la relele care Ii se prezint?

Aceasta llt-a adu-o r.i/in.jo! diurn; mii! Aceasta ne-au

lupt pentru Cuvântul mai mult decât place

Cuvâ a fel ci

propriilor lor fast, sau ii spin

i, luându-i drept strini.

VII. Dar, dup ce am alungat ce este strin de euvân-

re de demoni (32). care s-a npustit în adâncimi (33), ssa modelm pe teolog în fru-

Saaie (34).

ii vorba i mâm.arimr-a :n ^--.

ou i ncsaiul acesta de vor-

brie? IDe ce ue-am înarmat li

mâinile? Nu ludm noi ospitalitatea'.' Nu adorm noi iubirea

fratern, iuhirea conjugal, fecioria, lirinirea sracilor, psalmo-

dierea. priveghicrilc de noaptea, plânsul? Nu ne mucenicim noi

corpul cu posliri',' Nu câlâlnnm h-.'i .spr. I.'.»iiiiiiie;eu prin rug-ciune? Nu supunem noi pârtii noastre mai bune pârlea noaslra mairea, adic duliului râna, ea unii care judec drepl aceast plmad

74

; (35)? Nu ne facem noi viaa pregtire de moarte? Nu

ne facem noi stpâni ai pal ii) ii lor, amintindu-nc de nobleea noas-

tr de sus? Nu potolim noi mânia care îngâmfa i slbticete,

mândria coborâtoare (36), întristarea nesocotit, plcerea gni-

solatlâ. râsul dezmat, privirea denata, auzul nestul, vorba

nemsurat, cugetarea absurd, toate calc împotriva nouslrj le ia

cel ru ik U noi, adu. Mii iiihiim prin 1'iTJMran.i I.V7), cum spune

Scriptura, adic prin simiri.

Aadar totul se face pe dos i am dat libertate patimilor

altora, ea împraii concedii pentru bravuri, numai s se plece

spre noi i s se poarte niai eu îndrzneal i mai cu nelegiuire

Împotriva lui Dumnezeu, i dm o plat rea fa schimbul unei

fapte rele, încurajare penlru nelegiuire

puin, o dialceticu

ri (39).

— Oare sunt multe lcauri la Dun

in Scriptur (40), sau numai unul?

— Sunt multe, vei atimia. desigur, i

— i trebuie sâ fie pline toate, sau i

icl s rmân goale i în wi'.l.n plicit ii'

..-.

]-.r,.i. -,/:..:; ,

— Nu.nnes e deloc altce a de

— Flidcan czut la înv iala aaupr»

etm mai departe si pe cellalt exi

sc ospitalitatea în aceste lcauri. amesl

I duce inlr-ii alt parte, dup msura crodin|ei (-11 1.

rebuie mers jil Ionic. = : li li -.] -.ii" [»_- uncie Jiu acele

— Drept socoteti aceal lucra.

— Ce deci? Când auzi .5 cum-"; o singuri cale i aceea

i strâmt (ii), ll- i st pan; c irra -ii spinul vorba aceasta'/

— Vrea a .spun, pe iJc o parte. c;î exist o singur cale

prin raportarea ei la virtute, fiindc i virtutea una este. dei se

ramifica îq multe pârli, iar pe de alta parte, ei aceast cale este

slrSmlâ din cauza sudorilor legale- de u i .lin cauz c nu este

feiltoiila ifc ii! ii Iii. in nuripar.il ii- tu mulimea celor care mergpe cai lturalnice i cu câi umbli pe calea rul|ii.

- La fel i

Slucncondamnând învtura noastr ea p

celelalte ci, umblai i dai buzna sr

i discuiei >i a speculaiei, cum o soci

i îneltoriei, cum îi zic cu? S v c

IX. Re darl Oi fi iliall tu. i mai înall decât cei înali, i.vrei, mai presus de nuri. Iu cauzatorul celor nevzute, tu auzi-

ul celor negrite (44). tu cel ridicat în aerdup Mie (45) i care

ii învrednicit de artarea lui I lunnica-u Jup Moise (46) i

cilali s

lori agramai? Pentru ce înfori în pânze de pianjen pe cei

l'nane plâpanzi. ca pe nite oameni cu adevrat înelepi i mari?

Pentru ce ridici viespi împotriva credinei (4S)7 Pentru ee ne

scoi, ea din pmânt, o germ i naie ik dialc-cncicni. tuni scoteau

odinioar miturile pe gigani? I'enlru ec, adunând Iu dintre oa-

meni tot ce este mai uor i mai neom, ca pe. nite gutioi într-o

groap, i moleindu-i lot mai mult prin linguire, ai cldit o

nou dughean de nelegiuire, nu Iar diticie culegând tu roa-

dele neroziei lor.' Mai vorbeti i împotriva acestor afirmaii?

Trebuie neaprat ca limba ta s fie stpân absolut i nu eti în

puterea de a pune "zgaz cuvântului iau care se zhaic în durerile

naterii Hu). Ai alunei i alte subiecte de tratat i multe i vred-

X. Combate-mi lcerea lui Pitagora (50) i boabele

orfice (5 1 ) i îngâni tarea mai nou cu privire la vorba .£1 a zis".

Combate-mi doctrina despre idei a lui Platou (52). emigrrile

din corp în corp i circuitele sufletelor noastre si reminiscenele

i iubirile urâte trezite in niitlei .le eorpuii]'- ]"r;iiuoasc. Combate-

mi ateismul lui 1 [picur (53) i atomii i ani [filosofica Iui plcere,

strâmta providen a lui Aristot (54) i arta lui subtil i doctri-

na lui cu privire la murirea sufletului i omenescul dogmelor lui.

Combate-mi îngâmfarea stoicilor, lcomia i banalitatea cini-

cilor Combate-mi golul umplut de aiurelile spuse cu arlatanie

despre jertfe, despre idoli, despre demoni fctori de bine .i

letori de ru. despre ghicire, despre ctn.ni arc-a zeilor, despre

chemarea sufletelor, despre puterea stelelor Iar duc socoteti

aceste lucruri ea nevrednice de cuvânt, ea nite lucruri ele pmii:i

importan i adesea combtute i te îndrepi spre ale tale i caui

lucrai râvnii de line aici. eu îi voi pune în fa i aici drumuri

77

-mi despre lume, sau despre lumi. desj

sullel, despre nalurile raiiinule mai bune s

invJLriii jiir.iiili.r. despre judfLLUik de apoi, lIl

e i pedepsele de alunti. despre palimile 1

i de izbutii în aceste chesliuni nu esle fr i

imejdios. Cu Dumnezeu în

aiînumJtplin. in însui Hrislns list Dodii

CUVÂNTAREA A DOUADESPRE DUMNEZEU

I. Acum, dup ce am curaii deplin pe leolog, pe calea

cuvântrii (1), artând cu deamnuntul Eji cum trebuie s 11c ci i

cui se cade s fikwic/e despre Du e/ou i când i în ce msurii;

si anume c, pe ci cslc cu puiim, leoloeul Ircouic .-.â lie curai. (.!

lumina s fie cuprins de lumina (2), i c se cade s lilosofcze

celor mai osârduilori, ca nu cumva. cazând pe piiiânl slerp, s fie

Iar de rcad cuvSniarea (3); i c se cade s filosofm despre

Dumnezeu alunei când jvem liniat înlunlru nostru din parte»

zbuciumului de afar, ca sa nu ni se laie rjsullarca. ca cel™ wre

sughi; i c se cade s filosoiâm despre Dumnezeu în msura in

care am putui s-L în|clegem, sau în msura în care s pulem II

înelei de alii (4), ci bine, dup ce uni lacul jcestai aa i dup ce

ne-am deselenii durnnezek-lik; icline. ta iâ nu semnm pe m-rcini (5), i, dup ce am netezii faa pmântului, modelai de

Scriptur i modelând cu Scriplura. haidem s pim acum ctre

i. iv .ini."irite Je-jpre Dumnezeu, lu/md ilt p.itroni ji cuvântrii pe

T.lIII.m ,v liul i ptSfânml Duh, despre care nc propunem s vor-

bim, ca Tatl s ne fie binevoitor, Tiu] împreun lucrtor iar

Slulul Duh s ne insufle în cuvântare, i mai mull chiar, ca din

unica Dumnezeire s ne fie o unic luminare, raiprtil în Unime

i unit în împrire, lucru i foarte minunai.

79

li Acum îns când încep sm urc pe mni. sau. ca sa spun mai drept, când m slrduie:

lu urc, pe de o parte din pricina ndejdii, iar pe i

na slbiciunii, ca si ajung înlunlral norului (7)

cu Dumnezeu (cci aa poruncete Dumnezeul, t

Aarnn (8), s se urce împreun cu mine i sâ slea

primind sâ fac acesla, chiar dac ar Irebui sâ re Nabab, sau Abiud.

aduna atrtlilor !')!,.

dopa vreilnk ia cureniei sale. Dac es

numai glasul i iran oia (12.) adic goale] cuvinle ale evlav

(13), s priveasc m uuiclc in. njural de Iu i i strlucind de fi

gere (14), umplând are si, fn ac lai timp. de uimi

l> .laic si" se urce. (ÎS) Iar dac cineva e.

fiar rea i slbatic i nu ui în stare s î teleaga cuviulele

contemplaie i leol gie. s nu se ascund

"

cu raulale, eu scop 1 de a pune mâna pe vrei' doninâ sauvreun cuvânt de al oslru, sr rid pe nc.i..k ptate tlin ascunzis sfâie prin insult cuvintele Ui lastre sâu oase (16). ci toi mdeparte sa slea i de mume s .! dcpaill.v .sau altfel va lî lo>

cu pitire t se va s tivi i va ieri ru ca n om ru (17), csilhallii cuvintele ad

ar tî panier, s m arâ inipr an ca pcauirurile ei (18);

moar: fie c ar Ti leu rpitor i rfguilor (19) i care cautvait ce hran ar pu ea la.e (1 n sunetele spusele noastre; 1

li vulpe - suflet viclean i necredincios - i care ia cSnd o

înliare. când alta. dup timpuri i nevoi, pe care o hrnesc

trupurile moarte i urât mirositore, sau micile vie de vie (22). de

fiec

vieuitoare, care se hrnete cu came crud i dinlre cele respinse

de lege i care nu suni curatt spre ii putea li niaucale i folosite

(23). Cci învtura noastr vrea ca. tndeprtându-sc de aceste

fiare, sâ lîe spat pe table tari i de piatr (24) i pe amândou

prile acestora (25), i pentru partea vazuta legii i pentru partea

ei ascuns: partea vzuta pentru cei muli i care rmân jos pe

pmânt, iar partea nevzut, pentru cei puini i care se urc sus.

EI. Dar ee am pit în aceast urcare cu mintea spre

una iubilon ai adevrului'.' Alergam s cuprind eu mintea pe

Dumnezeu i astfel m-am urcat pe munle i am ptruns in nor.

ajungând înlunlrul lui. adk in afara materiei i a celor maleriale,

ie. u legându-mu în siue-mi, pe cât mi-a fost cu putin. Dar, dupce am privii în faa ochilor, deabia am vzut lucrurile dinapoia tui

Dumnezeu (26) i aceasla deabia ani putu s-o fac oblduii de pia-

tra, adic de Dumnezeu Cuvântul. Carele w întrupai pentru noi;

si, pri\ii,.i oul in plin nor iuluntru. uu ani vzut prima i preacu-

rata lui natur i cunoscut numai de ea in.aj adic ile Treime.

ualur care rmâne rnluntru! primei catapeteazme (27) i este

acoperit de heruvimi(28.i, ei pe cea din urm i care cea dintâi

ne iese în cale. Iar aceasla esle pe cât mi-c cu putin s îneleg,

maiestatea lui Dumnezeu, sau ea s-o numesc ca Dumnezeeseul

David. mreia (29) Lui cate se vede în fpturile lui i în cele înte-

meiate i guvernate de el. Cci spatele lui Dumnezeu îl alctuiesc

lucrurile .are. ilei aezate înapoia Lui. ne arat existena Lui,

dup cum umbrele i chipurile soarelui, reflectate în ape, arat

vederilor stricate soarele, de vreme ce nu pot s-1 priveasc drept,

cci puritatea lumii lui copleete vederea (30).

81

Sf.GrigorlcdeNBZiBBz

fa felul acesta deci ai s vorbeti despre Dumnezeu, de al

ii tu Moise i Dumnezeul lui Faraon (31), si di- ai merge pân la altreilea cer, dup Pavel (32). i de ai auzi cuvinte negrite s, chiarde ai fi mai presus de el, învrednicii de vreun scaun i rang CU)îngeresc sau arhanghelesc. Cd s pnssupunem c ar exista unlucru cu desvârire ceresc i chiar Fliai presus de «iruri si mult maiînalt, în privina naturii decât noi i mai aproape de Dumnezeudecât noi. ti bine, lucrai acela ar fi cu mult mai mult mai departede Dumnezeu i de desvârir hii inleU

Hstr alctuit, umil i aplecat spre pmânt.

IV. Trei

>une îns ce este El. este cu neputin, cum cu înlelepcii«is-o unul dintre teologii clinilor (U,. „u lru raeleugin-mi-se. pentru ca s par atât c a inele;

s scape de dovedirea ci I.-a inie Ies. utirnifind ci nu se poateite el Dup socotina mea, însja spune ce este Dum-

A înelegeI

3 Cci h

i. iar al. î;

ii, dac nu îndeajuns, mcar întunecai, omului;u desvârire slrical i înelegerea zhavnic.

^ui înspre pmânt dar si

barte iubitori de Duium

lesvârsite a adevrului,!

tiu dac lucrul acesta ii

aturile mai înalte i înteli

lai pentru cei nepstori i ar

u cei cu minte foarte înalt

ii desiul crnii. (35). i nuiiLipiiiiorii chiar i pentru

ascult sunetul coardelor ei, nu se|

lelurul ei i la «1 care cânt din ea

dul, chiar dac întâmpltor ar fi neeui

noastr i este toarte lipsit de judecat cel care nu înainteaz pânla aceste cauze i care nu urmeaz de huna lui voie i dovezilor

din natur D-jr nu minun c lucrul acesta pe cart ni l-amînchipuit, sau pe care ni l-am întruchipai, sau pe care ni 1-a schiat

raiunea tioaslr este Dumnezeu lat dac cineva a ajuns sitlelcag pe Dumnezeu cu mintea cât de cât. care-i este dovada7Cine a mers pân la marginea îuclispcEUnii? Cine s-a învrednicii

vreodat de o aa de mare barismâ? Cine a deschis astfel guracugetrii ji a tras în el Duh (46), pentru ca cu ajutorul Duhului,care cerceteaz oale )l cm .. BQottt .i- l.n i lut f li. lui Dumnezeu(47), s cuprind cu mintea pe Dumnezeu i s nu lîe nevoie speasc mai departe. avSnd deja cel mai adânc dorit lucru i câlre

care zorete toat trirea i cugetarea omului înalt?

-VIL Cact, cam ce vei socoti iu c csle Dumnezeirea,daeiî dai crezare tuturor cilor de înelegere raional? Sau la ceconcluzie le va duce raiunea ta astfel chinuit, o prea lîlosofule

51 prealeolu£uleipcstcmsurdelaîosule7!evaduce tumvaIa concluzia c Dumnezeu este corp? i în ce fel ar putea li corpInlînitul i Nemrginitul i cel cu desvârire lipsii de form inepipii i nevzut7 Sau cumva au i corpurile aceslc însuiri?

Ce exces de gandirel Cci nu aceasta este natura corpurile*. Saucorp, dar nu arc aceste însuiri? Ce desime de

aua a putea scpa es

te SI dl totul:'

filei alctuirea este începui de lupt, iar lupta csle început de

dezbinare, iar dezbinarea este început de distrugere, iar dis-

trugerea este tu ileavirire strin de Dumnezeu i de natura

prim. Nu este prin urmare dezbinare în Dumnezeu, ca s nu. fie

distrugere; i nu este in El nici lupt ea s nu fie dezbinare; nu este

iu |-:i nici aletuire, ca sj un lîe lupl, din iiccast cauz nu esle El

niei corp, ca s nu fie în F.l alctuire.

Astfel stabilete raiunea, când se ridic de la lucrurile

din urm la natura cea dintâi.

VIII Cum ar putea îns s fie salvat ideea cDumnezeu merge prin toate i le umple pe oale (48), dup cum

spune Scriptura: „Nu umplu Eu cerul i pmântul (49), zice

Domnul"? i locul: Duhul Domnului a umplut lumea întreag"

(Sil) ,i JL pe de o parte Dumnezeu ar mrgini un lucru, iar pe de

alta ar fi El mrginit de un lucru? Cci sau Dumnezeu va merge

prin universul gol i atunci toate vor pieri, ca astfel s fie batjo-

corit Dumnezeu, atât pentru c ar fi corp, cSt i pentru c nu ar

mai avea sub stpânire toate câte le-a fcut El; sau Dumnezeu va

tî un corp între alte corpuri, ceea ce este cu neputin; sau se va

întreese cu lunurile i li se va împotrivi, cum se amestec înlre

ele lichidele i atunci se va întâmpla ca pe un corp n-l laie El,

iar de allul s fie tiat El. lucm i mai absurd decât atomii epi-

cureilor (51). i astfel ni se va nrui i nu va mai avea consis-

len i nici vreo temeinicie discuia despre corporalitatea lui

Dac îns V(

1f Grignrie t/e Nazi

care-i poart mirarea in cert, s zicem dar c este nemat

m micare i îucltipuire , ra,iunii lQrp „„ acun| nu_^^^„jIntru nimic privirile asupra ace.siur sncotinle. Ilar in te fd va fi

Dumnezeu unul dintre lucrurile cc ae ,nlsa sj M pom „,^^ea nu mm amintesc de insulta care i se aduce, dac Creatoruleste socotit c se raisc deopotriv cu cele create de El si cel carepoart lucrunie cu lucrurile pe care le poart, presupunând c voradmite si ipoteza aceasta? Ce esle ihsâ tel care pune «t micareumversul? i iari pe acesta la rândul lui cinei pune in micare?

Cum deci nu exist Dumnezeu în nici un Ioc din uni-vers, dac El este unul dintre lucrurile care se poart în spaiu?iar dat vor spune ca El este altc..v;i in ,, i Jri i de stihia a cinceadac vor spunet este corp îngeresc, de unde deduc ei c îngerii'sunt corpuri? i tuni sunt ateste corpuri? Si cu ct mai presusde un înger ar putea li Dumnezeu. El al cânii slujitor este Ineeml? Iar dat Dumnezeu este mai presus de aceste torpuri. dinnou m -a uitrodus un roi nemsurat de corpuri i un abis delleeareal, care nu poale s ie opreasc undeva

XI. în felul acesta, dup socotina noasW Dumnezeu nueste corp. Cact nici n-a «pus «sas* cândva vreunul dintre ceiinsuflai de Dumnezeu, nici n-a primi,-o de Ia alii si nici nu estedin staulul nostru (53) învtura aceasta Rmâne,' prin urmares socotim pe Dumnezeu necorporal.

Dac insa eslenecorpnral, însuirea aceasta a Lui nu esteun fapt doveditor i cuprinztor al fiine, I ui in ,inc. dup cum nuexplic , nu este u dovad a fiinei uii însuirea de nenâseut siHra de început i neschimhat si nestri. "nins =i toate, câte se spunta jurul lui Dumnezeu (54). Wu despre Dumnezeu Cci TiDumnezeu care îi are existena^ sme. întrucât îî arat natura i

86

i ieire din sine. si nici

ntea a întregei iiini a lui

Dumnezeu iii sine este lsat celui care arc tu adevrat înelegerea

l>ii DiiiiiriL-7eti i care este mai desvârit în contemplaie (55).

despre care se spune c:î este cur] 1-nu este destul s spunem c ea

eslccorp, sau t:\ -.-a iiiscul. ci trebuit si spunem i substana aces-

tci fiine., dac vrem ca gândirea noastr, în acest ta/, s fie

t.iprinul pe deplin i cum trebuie (cci poate ii om, sau bou,

sau cal fiina aceasta corporal i nscut i supus si rit,iii unii),

:;;'.'!:

.!

:. .:

:' '.: -' ' :

-. •

va opri la a spune ce nu este natura lui Dumnezeu, ci trebuie ea,

pe lâng a spune ce nu este ea. s spun i ce este ea, tu all mai

mull cu ci esîe mai uor ilc îneles cu mintea un singur lutru,

decât s le respingem pe toate, unul câte unul, ta astftl din

înlturarea a cccli ce iiu cmc rMnine7.cn i din adugirea :i ceea

ce este El, s poat ii îneles ceea ce cugetm. Cel tare spune

face la fel cu acela care, întrebat cât lat cinci ori doi. ar spune

treizeci, sau, într-un cuvânt, n-ar spune niti un numr din cele

care sunt înlunlnil numrului /uv, sau al multiplilor lui zece, dar

pune aceast chestiune. Cci cmc cu mu Ir mm uor i mai simplu,

ca din ceea ce este, s ari teta ce nu eiie un luciu, decât ca. din

uil:iiur;.r'.M j ;n:i c- nu este el, s ari reea ce este el. Lucml

acesta, desigur, este evident pentru oricine.

X. Dar, fiindc pentru noi Dumnez

ral. s mergem puin mai departe cu cercett

— Oare nu este nicieri Dumnezeii

TClutmtkiii în i

pcsle msur de iscoditori cumiste? Cci dac ceea ce qu exist nu ra

pi i.;|f ^Li |]kl rilj iVJ-F I

; undeva, ea exiti, fr îndoial, fie

sau pretutindeni în e]. Iar dac csmir-,, parlc a universului. Dumnezeirea va li mrginit de n ™Ie mai ciiic deel universul, ia

cu va ti alunei mrginit de un aii lucru m...„adic Dumnezeirea, iucnil aprins Vil (j mrgini j dc cupr

s nu mai lîe nici un loc nesupus mrginirii.

Acestea se petrec eu necesitate, dac Dumnezeirea ei

— Dar unde era oare Dumnezeirea, mai înainte deexista universul? Cei nici aceast problem nu ne pune intrmica încurctur. Daca îns Dumnezeirea este deasupra univesului, nu era care nimic care s-o despart de univers? Unde eucrul care era deasupra universului? i eun, a IM gândit alucrul acesta de deasupra universului si «1 dedesubt, de vrerr.

s le despart? Sau trebuie i

unit universul si lucrul de deasupra

sic lucru] acesta, decSt'

hleral mrginit este

inului?:

aii de care am fugit? i mc nu spun! este neaprat Dumnezeirea i dac poate fi

cci un fel de mrginire este i înelegerea ei

XI, Din ce cauz am înfiat eu aeeste lucruri si rramanutitn poale decât trebuia pentni urechile mulimii si dulegile stilului cuvântrilor cam este acum în vigoare ,til caidispreuind nobleea . simplitatea în vorbire, a introdus fa*,

îocliicrea i enigmaticul, ca dup fructele lui sase cunoasc

pomul (57], adic întunericul care pune în micare astfel de

Le-am expus, firete, nu ca s par i eu câ spun lucruri

nemaipomenite Fi ca s m ural tare iscusit în înelepciune (581,

împletind la legaturi i dezlegând la lucruri strâns fandate -

dau în vileag ceea ce, de la început, m-a îndemnai s spun

cuvântarea, i ce anume? S spun e;î Dumnezeirea nu poate Ti

ne-o închipuim loalcât este hV. i -.LC-i-ni. nu din pricina invi-

diei Dumnezeirii (cci este departe invidia de natura dum-

w;ec.asc. ea una care este neoâit inii oare i singur hun (59),

i stpân i mai eu seam fa de lucrul cel mai de cinste dintre

creaturile ei. Cci ce este mai de cinste pentru Cuvântul, decât

creaturile fazestrate eu raiune? Fiindc i faptul însui de a ti

de a.losc ii cjistentj e>k' culme a buntii I >iuuuc/cuii>. nici

pentru ca Dumnezeirea ar vrea cinstirea Di însi i slava celui

desvârii, ea din faptul c nu se poate ajunge la cunoaterea ti

s aib cinstire i adorrii. Cci accairtâ socotin este cu

svârire sofistic i strina, i nu numai de Dumnezeu zic,

r chiar i de un om de cinste si huiilatt potrivita i de o

contiin dreapt, de vreme re împiedic pe alii sti-i procure

întâieialea.

XII. Dar di

judeci, daci sunt vremii-

ire umbl pe uimele abisului <6

Duna *.iii jui pumt pimndg

lin itliL cauze nu pnalc li niiirinez.eireii

nea li aceasta cei care sunt mai aproape

;mplatori ai neptrunselor lui

acestei dobândiri a înelegerii lui Durant

poate din urmtoarele pricini: ca nu cumv;

dini. ii tic uoarn i pierderea luciului dobândit, câci itcj ie s-i

dobândi: prin munc, csle inui mai mult vreme; ceea ce- s-a dobandit tu uurii.!,i. , L: ,! arunc foarte repede ui un lucru cari

poale fi iari cu uurin di: li aiidu .1 .im ni ei cutate: dubundiii

binefacerii st Iransfonuâ In binefacere, tel puin pentru cei ce ji

minte; pe de allâ parii, poate di lutru] jiisw se întâmpla ;,j. ,.

nu cumva i noi. mândri ud u-ne c sunletn umplui de mat ,, ti:

lumin in lata Domnului Atolputem ie Idli. s palmi la tel eu

Luoiter (62) care a czut i s cdem din pricina îngâni [arii. cdt-reu cea mai de plâns dintre cderi; în slaril. se întâmpl astfel,

poate penlm ca cei care s-au curit aiei i tare struiesc 1 u încor-

dare sa dohndeiiscI Herul dorii, sil aib di jcuio . râs pin la 111:11-,

pcnlru sirduina .i pentru viala lor .strâlucil.

Din aceast pricin se ridic intre noi i Dumnezeu în-

tunericul acesta corporal (6.1), ea hi vremea de demull norul

acela între egipteni i evrei (64). i poale c acesta esle întune-

ricul pe care la pus Dumnezeu drept ascunztoare a lui ((01.

.11 iui ne desimea noastr carnal din pricina creia pul ini suni encare-L întrevd i înc puin.

. :

.

'

ofezi

1 iipc-loi 1601. la iei este eu

se uneasc cu desvârire

?eliul celor corporale. Cci

«™«»«™«w>»* cupei arc ecv

propune sâ se ocupe

cu lucruri înrudite eu el .i ne

n sine-i. îi v

esl adevr astfel

XIII. însi noiunile de: duh i Io (67) iluminîiiu-

birc i înelepciune si diepiatc i minte i t vânt i altele de felul

e pe care le c ai primei naturi

(68)? Dar cum? Vei conci pe tu un duh m iilicare.i tar

risipire? Sau un foc iu mani

culoare i înlaiare proprie > Sauo lumma n eameslecatâ cu

aeml i desprit dt tel caic este ca un nasctor i lumintor? Iar

mintea cum vei eoncepc-o. Nu pe nea care j: gsete în cineva i

alccârci iiuscri suim cupi ian e. ucoprinial sau spriiuaL. ! i Ll

lei de cuvânt vei concepe in nfar:"! 'Ic cel -ar slhcare se rspândete? Cci sti u în cumpn s spun care se des-

tram. Iar dac vei concepe înelepciun illtlepciuilc vei

concepe. în afar de. tea care este dispoziie latural a sulle-

ou ic ut sti'.' i 1! repunea si iubirea™ le vei concepe ca pe nite dis-

ii'-i'.'lii ui'k-telt ludate, dreplatea cit vrâfma.a nedreptii, iar iu-

birea ca vrmai urii <r caiv se in conica, ii i se slbesc i oaie st-

produc .i taie ilisj'jr .-1 cai'.- ut l'.ic .i ne seliimbâ cu desvârire,

cum schimb culorile corpurile? Sau trebuie ca, îndeprtam Iu- iu-

de aceste denumiri, s privim Dumnezeirea însi în sine iiT.1l cât

ial? Care este deci mijlocul de a ne face din aceste lucruri o ima-

gine a Dumnezeirii, imagine care s nu se identifice cu atesit

med di

Astfel i rudeaic n

corporale i s se întrein cu cele necorporale în slujea lor purcat timp speculeaz cu prupria-i slbiciune, cele peste puterea ei

.

Fiindc dup Dumnezeu i dup prima cauz tânjete tont firea

raional, dar ca s-L îneleag nu este in stare, pentru pricinile

pe caro le-am expus. i. obosit de aceasl dorin aprins i agi-

tat parc de ea i ncpuland s suporte aceasta, pedeaps, tace oa doua plutire, fie ca s priveasc spre cele vzute i s-i Iacun Dumnezeu din vreuna din acestea, ru stai uit fiind, desigur.

(cci ce lucru dinlre cele pe care le vede ea. este mai inall i maidumnezeesc decât ca care le vede, i cn cat este mai înalt si maidumnezeesc lucrul acela, pentru ca ca s fie adoratoare, iar lu-

crul alea s fie adorat?!, He ca prin frumuseea i huna rânduiala celor vzute s cunoasc pe Duiunezeu si s ia vederea drcpl

ai presus de vedere, dar s nu He pgubitna mreiei celor vzute.

/. De a ci pornind, unii a

luna, alii spuza stelelor, alii însui c

sau dup cantitatea mit

pmânt, ap. ai

(69) .soarele, alii

iui, dup calitatea

micrii lor; alii

>a folosinei lor, cci fr ele nueste posibil s dinuiasc viaa omeneasc; alii, în sfârit, auadorat orice lucru, la întâmplare, dintre cete rfzule, conMsttaddrept zei pe cele mai frumoase lucruri pe care le vedem, Suni

iplâarai înlâi pe ale

ilimai si mai supui celor corporale i care

licri de monumente pe cei pieti din via (70)

I i chipurile strinilor, anume aceia care au trit dup pri

oratori i departe în timp de ei, din pricina neeunoatiniei naluri i din pricina urmrii ciusiirii primile pe calea i

inado-

iuilâ i necesar. Fiindc obiceiul consacrat de tir

.lege. Mai socotesc cu c unii. adorând puterea ui

im i ludndu-i vnjoia corporal i admirându-i frumusei

it, drept ajutor al rtcirii.

ii

gând

XV. Iar

a fel.

nici prin acestea o frumoas i dreapt aprare a propriilor lor

pcate i pe unii dinlit aveii /ci i-.'.u lisai |...s, pe alii i-au as-

cuns sub pmânt, singurul lucru cuminte pe care l-au fcut, iar

[ :! :- i :; :.' :

.!.::. '.!

punând liecrei plsmuiri un nume de zeu sau de demon, dupputerea i autonomia rtcirii, i ridic.ându-le statui spre

amintire, statui a cror mnincv.l era i comisii. iare, prin sânge i

prin fapte prea urâte, prin deliruri i ucideri de oameni Cci aase cuvenea s fie si cinstirea unor astfel de zei. i înc s-au

batjocorit |)e ci înii ;iriti aderarea de psri i de patrupede i

de târâtoare (7 li i Jiul re jce-lci; pe cele mai urâte i mai de râs,

aliilnjiudu-lc shiva iui Dumnezeu. încât s nu [ie uor s judeci,

ce Irebuie mai de grab dispreuit, adoratorii sau adoraii. Dar

poate chiar mult mai mult Irebuie s dispreuim pe adoratori,

fiindc dei au fosi înzestrai eu o natur raional i au primit iharul lui Dumnezeu, au înfiai râul ca lucrul cel mai bun. ivicleugul acesta este uneltirea celui ru, care sa folosit de

lucrrile lui rele. Cci punând el stpânire pe dorina lor

fierbinte, care rtcea dup cutarea lui Dumnezeu, pentru ca

sj i acapareze lui iîisui puterea i s fure dorina lor, ea i cumar fi dus de mân un oui orb, care dorete un drum oarecare, i-a

XVI Astfel de oameni au lacul deci astfel de fapte.

Pe noi îns, care ardeam de Jurul lui Dumnezeu i care

universului, Mndu-ne în primiri; raiunea noastr, apoi oprindu-

ae la lucrurile vzulc i struind asupra uluaalt de ia inccpiii.

nu sa oprii iui la ele — cci nu era în lirea raliunii ci alribuk-

conducerea universului lucrurilor dcopolriv eu noi supuse

simurilor i prin acestea ca ne duce la cauza care este deasupra

lor si prin care Ic prisosete existena (73).

Cci care esle fiina care a orânduit cele cereti i cele

pmânteti i pe ide câte umbl prin cer i pe sub ap ai mai ales

pe cele care suni mai înainte de mintea- unii i pinârilul si

aerul i natura apei',' Cine a annrsli:i.il i cine a împrit aceste

lucruri? Care le esle comunitatea, înrudirea natural l con-

glsuirea lor între ele? Cci laud pe cel care a spus aceasta, chiar

dac este strin de noi (74). Cine este cel care a pus m micareaceste lucruri i cart conduce mi.atea cunlinuâ i neîmpiedi-

cat? Nu este oare artistul care le a lac ut i care le-a pus tuturor

o lege. dup care se poart universul i se conduce spre scopul

lui tll1im7 Dar cine esle artistul care Ie-a fcut? Nu este oare cel

care le-a Hcut i cam le aduce la eidslenlâM^âci.evidenl. nu tre-

buie s punem pe seama întâmplrii <> alai de it.arc putere Ccis admilem c existena lor se dalorete inlâmp larii. Cui se

ilalorete ins orânduirea lor? Dar, de vrei, s-o alribuim i peaceasta lot întâmplrii. Cui se datorele pstrarea i pzireaaceslor lucruri dup legile dup care i -au luai fiin mai întâi?

Se datorele ea cuiva, sau întâmplrii?

Cuiva, desigur, nu rntâmplrii.

Dar ce altceva esle acest „cineva", daeâ nu iJumnezeu?

i si

XVII. Ce esle Dumnezeu, dup natura i fiina Lui, nici

n-a descoperit neodaui vreun om i. desijiur. nu esle cu putin

s descopere. Dar, dac va descoperi cândva cineva ce esle

Dumnezeu, s cerceteze i s liUisofe/.e despre aceasta cei care

vor. Ce eslE Dumnezeu, va descoperi ins cineva, dup socotina

mea, alunei când aceast facullale asemenea Lui i dumne-

este înrudilâ din natura, i când chipul va li ajuns la chipul, la

modelul lui (75), de a crui fierbinte dorin esle stpânit acum.

i mi se pare c este o vorb foarte îueleapl a spune c vom

cunoate noi cândva, cât am fost cunoscui noi (76). Dar c m

c. chiar dac cineva a

alL-aci

nu v-sic deopotriv de lumi-

nos cu el. i aceasta iiititccrc in a cunoate pe Dumnezeu, a fost

socotit de unii cunontere desâvâril a Lui, dar nu a losl o

cunoatere în realitate, ci în comparaie cu puterea de cunoatere

XVIII. Din aceasll pricin. Enoh a ndjduit (7T) c va

putea s cheme pe Tio ui Ndejde eu, :-;ctsl gând virtuos al

sufielului lui. i ndejde nu de a cunoate pe Dumnezeu, ci n-

dejde de a chema pe Dumnezeu Knoh a fost mutai de la noi de

Dumnezeu (78), dar nu este limpede dac înelesese cu mintea

u dac avea s-o îneleag. Iar pentru

kNazi

Noi', cruia i s-d încredinai de Dumnezeu s scape de Iu înecul

apelor întreaga lume (79). sau seminele lumii, cu ajutorul uimi

lemn mit, care scap de la Înec (SO), frumos lucru i-a l'osl

învrednicirua de a li plcui lui Dumnezeu (Bl). Abraam. nurcii

patriarh, s-a lacul drept prin credin (S.'.j i ierlfete o jertf

mniiiitiuiiii .'..i prtinchipuiioare 11 juniei celei mari (831. Pe

Dumnezeu îns, el nu 1-a vzu! ea Dumnezeu, ci I ,-l hrnii ca pe

un om (83) si a fosl luda! c a venerai alai ci a îneles el cu

mintea, lacob. la rându-i, a avui vedenia unei scri Înalte si a

urcrii de îngeri pe ea i unge în chip mistic un sllp de pialr

ii'ji, i d unui loc numirea de casa lui Dumnezeu, în t-insica vc-

(86), lupl care

Dumnezeu cu ui

lat de Dumnezi

dep! cu Dunine

1. fie poate comparaie £

i poart pe corp semnele luptei (87) care

arat învingerea naturii nscuic i ia drept r.plulu penlni evla-

lacob. lzrael(S8), luând deci numele acesta mare .i tins! ir. In ei

privtlt cunoaterea lui Dumnezeu, nici el. nici altul mai presus

s-a pulul fli. pan in ziua de azi, c a îneles cu mintea natura

XIX. L

ci o mic adiere de vânt i-a descris. în umbr (S9>, prezena lui

Dumnezeu, i uu nalura tui. Crui llie? Aceluia pe care îl duce

spre cer chiar uu cur de ft>e ','>0i. arr.'uidu i usilil virtutea ini

de Pelni uimitul, mai în urin, cum de nu le-ai minunai? De unul.

fiindc nici mcar nu a pulul s sufere vederea lui Dumnezeu tun

96

îi apruse, i care. din aceast pricina. :• «pus: „Suntem pierdei,

poale li cuprins nici artarea lui lîumnezuu. necum nalura Lui;

de altul. Iiindc nu a îngduil chiar lui Hristos (92) pe care-l

privea cu ochii s rm3n în corabie i, din aceast pricin 1-a

poftii s plece. i totui Petru era mai aprins decl ceilali de

ii Hristos

(94-j ai mari. Dar ce-ai spune

[saia i despre lezechitl, vztorul lucrurilor celor mai

imul Kabbaol ezând pe imnul slavei i înconjurat i lu-

acoperil de Serafimii cu tie isst- aripi .i pe sine cura-

e si preglindu-ae pentru profeie (95); altul, lezeehiel.

. i carul lui Dumnezeu adic Heruvimii i Imnul mai

de ei i tria mai presus de el i pe cel care i s-a arlal în

unele glasuri de îndemnuri i fapte (96) i acestea erau.

jsibil d<

sfini, fie vreo ved prii. fit vi

minii.

lup ilt jirntejif negrii i. n-a puica spu-

ne. Dar tie Dunuiezcul profeilor i cei în care lucreaz astfel de

piilt-n Nun' ai t nici act M iu ilc.prt taie v.irbim. ni ii vreun uliul

Domnului (97), dup cum sl scris, nici n-a vzut sau a desti-

nui!; di .-pr. I

:l feri. d.itu iiimvj iuiiiviunu lui Dumnezeu

ar fi fost taina rpirii lui. Dar fiindc acele lucruri nu erau du

uVsiinuil. s fit iinslilt i .le n<>i in tiere ,\tl s-l au/im îns

pe Pavei spunânt _,», ra pane CU]] Dfltan si în parte

proleim" (99). Ai uslcii i idtcl de le Iul ac slale mrturiseLe

cel care nu era un om de rând I privina cu oaterii(100),cel

care amenin cu [obtura lui H rbeleînel(lUl),

le mrturisete marele lupttor lliihCL'll iii Jii varului Din cauza

aceasta nu pune e- nici toat tuaualerca de jos mai presus de

cele vzute ca In c gllll/l i gllis ori (102) ca una care consta în

mici reprezentri Ic wkviirulu i dac n cumva par unora

prea miglos i lturalnic, cânii creetez asemenea lucruri, nici

celelalte chestiuni ponte nit erau nil lei decât cestea care nu pot

fi acum Trilhraiut (10.1). la car Cuvântul ii sui a lacul aluzie.

ca la unele tare vo lî purtate, ci dva i larnu ite. i pe care lonn

î nai iile Mergloru Cuvântului. larele glas a adevrului (IM),

le -a s labilii c nu e-ar putea cu Glumea de jos.

XXI. Prin urmare, orice adevr i or ce raionament cu

privire la Dumnezeu, cslc greu ile îneles cum aleaigreudecnn-

mplal: rudim

.candel

ncasc cunoaterea iclor e.vjstentc -i câini iu; .ipropimi de cele

spirituale cu simurile, sau nu larii de simurile de care suntem

posil-i luate;: i :l .iprupiindu-ric i'.i mintea gisil.i •'.- lucrurile goale

i.lOfil, s pim nun aproape ile jilevâr ai spiiu înelegerea lor.

Discuia despic Dumnezeu insa eu ci

Uii cei care au Ji.»si inaimea lui i dup el i 106). Lare avea lrgi-

mea, inimii drept ilar ile la Dumnezeu i o n-virsare de contem-

plare mai Imbelugaiâ dccâl nisipul, cu ci se alund mai muit in

adânc, cu atâl se simte cuprins de ameeal i lace slarsil al

imclepciuuii iliu descoperirea ci de departe a fugii ea de el (107).

neputin, f

nu gsele (

.lucirile lui Dumnezeu ( 108). Dai lunic

pul crea i înelegerea lui nuui.

XXII, Cci, lsând la o parte pe celelalte.

st amestecare a noastr? Ce este micarea» Cum s-a

m port în sus 7 Cum este mrginit sufletul? în ce lei J5 el viaa

i se l'aee prta al patimei'.' Cum este minie.a i mrginit i ne-

unire imul. rmânând in noi i mergând peste toate, cu iueala

micrii i ii cugetrii'.' în ce fel este ea împrtit de cuvânt i

csipiiiualâ ,-i cum nicigc pi in aer i cum iutii prin lucruri? Cura

.e întovrete cu simurile i cum se retrage iu sine de la ele?

i înc înainte ile acestea, sale era primii pla-an i constituia

99

noastr în Iubi.™ turui naturii? ("arc ne era ullinia form i de-

;.! ,.T- .. ".:: .:. l- : !'

' / ::

'

1 v ':''

^l ' ' '

ne-a dus la prime!,.- izvoare -i la eauy.clc vieii in mod automat?

Cum se hrnete Impui cu mâncri i sufletul cu raiunea? Care

esle atracia naturii i raportul natural mire nsctori i nscui,

cu s se lin ci îjnpreun la un loc prin pLiltr.:i. ii '-u lunii ' r uni

de suni chipurile lor stabile i deosebite prin caracterele lor, ale

eror propricllli. din cin/ c suni atâ! de multe, ne sunt inac-

nale '.' Cci unul pleac din lume, iar altul vine si ia locul, în-

tocmai ca în curgerea unui rSu care nu m locului i cart- rmâne

pe loc lolui. Mulle ai pulea lîlu.sofa înc despre mdularele idespre parrilc corpului omenesc si despre huna potrivire a unora

ele i pentru folosin i pentru frumusee i care unele au inlâ-

ietate. iar altele sunt în inferioritate, iniile i desprite, cuprin-

/âli-.arc i cuprinse, prin legea j raiunea naturii. Multe ai putea

laie prin ordinele vocale, iar celelalte Ic

ii pulea filosofa deapre

e aceleai dispo-

vedere, care se unete în chip negrit ei

se mic imunii si dcodalâ eu voina -1 e

/iii ea si minlea. Cci eu o deopotriv ii:

tec eu cele gândite, iar vedere.i • ! -.el.- '.---/.lic Multe ai pulea

Ir Insula despre celelalte simuri, care suni ,:j nite receptoare aic

impicsiiloj din afai.i. ic nu pol li emile, nplalc ai ajutorul raiu-

nii. Wulie ai puici! Iiio.ol',1 despre repausul din timpul somnului

i despre închipuirile vei iile prin cisnri i despre memorie i des-

pre aducerea aminle i despre raiune i despre mâine i despre

di -l in hi i. iilh-.lii cuvânt. despre cele prin calc islc condus atest

XXIII. Vrei s-Ii cniiuii i di osebirile dintre celelalte

n inia le si noi si dintre ele ini Ic. nai uri le -i naicrile i crete-

ile i regiunile i obiceiurile i viaa lor care este parc cea

cii'ient.iisi :i-

1 'uni uncii triesc in turme. i;;r altele singuratice.' 1

Inele ierhivort. tar allelc eaniivoie'.' Unele lurioase, iar altele

e neîmblânzite i libere.1

.ii unele parc mai aproape dt pu-

de a gândi i înva, iar altele cu desvârire lipsite de

ne i învtur? Uttele cu mai multe simuri, iar altele cu

puine? Unele legale de un lot, iar altele dornice de pri-

e? Unele foarte sprintene, iar altele foarte greoaie? Unele

lu-se prin mrimea corpului i prin frumusee, sau prin

euno. din aceste însuiri, iar allclc Ioane mici i urâte la vedere,

.u i una i alia? L'nek; robusie. iar altele neputincioase? Unele

ita de aprare, iar altele bnuitoare i vickne7 Unele

ale

' Ullele

ehisitoare de viilor?

i înc înainte de acestea, cum unele merg lârSndu-se. iar altele

drepl? Unele iubiloarc ale unei anumite regiuni a pmântului. Iar

iar altele cu desvârire lipsite de simmântul acesta al împo-

dobirii? i împreunate i neîmpreunate? i Tnfrânale i

dc/mlule? i ni iloarc de pui muli deodat i fr s nasc pui

muli deodal? i care triesc vreme îndelungat i care triesc

puin timp?M-ar obosi cuvântul, daca le-a lua pe fiecare în pane.

XXIV. Privete cu atenie i Iuta înoltoarelor, care tj/

în tihn acrul mediului lor propriu, iar într-ol nostru se gsesc în

obiceiurile i la simirile lor .i la împreunrile i la naterile i la

mrimile si la Irumuseile i la preferinele lor pentru anumite

101

ine i individuale Mini

firile i dup culorile

când pelrec pe .lamr , n ghwile I-t'.' Hne i-tn- fel care ese'. i cinarea împreun tu lebilu, cnd îi iniindc aripa în suflrile

vrului. De unde se fai

de fel din pârii ie Midiei

i îmbucate una înlr-alta. i pcmni u sk.b] lilalea fagurilor s :ic

faea prin zidirea de la miilneul lor i prin îmbinarea de unghiuri

cu linii dreple i pentru ca lâgurii A se tatii în slupi a$a de

întunecoi i in plsmuiri ncv/ule; iar pSimijcnii s leas pânze

eu multe ochiuri din lire alâl de subiri i aproape aeriene, Tn-

tinse în unele chipuri (i aceslea din începuturi nevzute) i

fiinelor mai slabe, în vederea hranei? Ce Cuclide a imitat aceas-

ta, fcând speculaii asupra unor linii inesislenlc i obosindu-se

ni demonstraii? Care Palamedc, (110) în laclicile lui, a imitai

micrile si formaiile cocorilor, dup cum se spune, i obinu-

inele lor de a se mica în ordine si în zboruri variate? Ce Fidii

(111) iZeuxizi. si Polygnoli i Parrhai i Aglaofonii (112) au

puluL sa le iniile, ei care tiu s picteze i s sculpteze frumosul

dalos din Cnossos (113) care s-a trudii jucând pcnlru o mireas,

^y femeilor în esturi, zicSndi „Cine a dat femeilor priceperea la

esluri i tiina broderiilor''" Aceast însuire aparine unei

A fiine, inzcslralc- cu raiune i prisosi trurc in iiijclepciune i cart

merge pan la cele cereli.LTXXV. Iar tu admir i iulengen

periuri, cu grij pregli b privete sigurana,

re buna ornduire din l'uplelc lor.

XXVI. Dac îi esle la îndemân explicaia ace;

jcl cunoti illteligenla care le con.lon-, privete i.u ha;

.ama >i la deosebirile dmlrc pl-inic. pan i li: Jibiiu:;

>r i. in acelai timp. ci i penim Io irlc marele iolos al Ir

riveie iu bgare de siainâ i la i ariei alta i belugul Inii

lai ales la prea marea frumuele a celor mai necesare

!t. tMgtaie de Nazianz

viai. i mai privete L u ba^.rt- de scam si Iii puterile rdcinilor

(11+) i ale sucurilor i ale llorilor i ale mirosurilor, nu numaiii'.n't plcute, dar i foarte polrivile penlru sntate, i la farme-

ce k i felurimile alierilor i înc i la *_ [împiai le i «iriluiirilc

pietrelor fiindc pe luate i Ic- j pias înainte natura, ca inlr-un osp

ni spre plcere, :

v cilca lucrurilor de la cr

II necesare i pe

Dumii primeti binefaceri si

mai departe la întinderea i mrimea pmântului, mama obteascamiuiori la gollurilc mrilor, legale mirt- ele i cu pmântul ila frumuseile pdurilor i la râuri i la izvoarele îmbelugale imereu curgtoare, nu numai ale apelor reci i de hul i ale apelorcare curg la suprafaa pmântului, ci i la cele eaie curg pe subpmânt i care alearg prin peteri, apoi împinse i izbite de unsuflu puternic, apoi înclzite de tria luptei i n ciocnirii, âneaafar pe oriunde li se cedeaz puin i ne druiesc de. aici. in multepârli alt pan lutului, i folosul bilor calde i. cu o putere contrari

bolii, o tmduire fr de plat i de la sine. Spune cum si deunde sunt acestea? Ce este aceast marc i meteugit jtaiuri?Nu rnui puin de laud suni ele când le priveti relaia unora fade altele, decât când sunt contemplate fiecare în parte. Cum a stat

pmântul fu i neclintit? Purtat pe ce'.' i care liindu-i sprijini-

torul'.' .i acela iari pe eine sprijiiiindu-M!'.' t.'ci raiunea nu are

pe ce sa se sprijine în acest caz, m afar de voina dumnezeiasc.i cum o parte a lui se ridic în vârfuri de muni, iar alia se aeazin cmpie i ureasla in multe chipuri i varieti i schimbudu-seprin mutri pu]in cate puin este i pentru folos mai îmbelugatai prin varietale mai plcut? i cum alt parte a lui e împritpentru a li locuit, iar alta nelocuil, pe cât o taie de rest îtil-

limilc munilor i o alt parte separat, cas dea i .s ajung la o

lucrrii lui Dumnezeu.

XXVII. Mrii îns, dac nu a vrea s-i admir mrimea,

i-a» admira blândeea -i chipul cum :>e nJua slobod inlunlrul

admira desigur mrimea. Dar liindc le are i pe una i pe alia,

voi luda pulerea din amândou i ine a .ulmul o la un loc',' Cmc

a .trâns-o ca în lanuri? Cum de se ridic i rmâne pe loc, ca i

pmântul din preajm-i? Cum primete i

te râurile i rmâne mai departe aceeai 1 115), cu tot prisosul

iu nu tiu ce trebuie sa mai spun? Cum de e In

m nisipul (116), ei unei alai de mari stihii? Au

de spus aici fizicienii i inclcplii în lucruri zadarnice i

msoar în realitate marca cu ceaca, adic lucrurile atât de

t kir7 Sau. cu puine cuvinte, voi filosofii eu

u, din Sfânta Scripturi! i mai convingtor i

mai adevrat decSt lac cuvântrile lungi? O porunc a pus jur

împrejur deasupra apei ( I J7i Aceast poturi;..] e-te '.lii1i.iI na-

turii lichide. Dar cum de duce marea pe plutitorul care triete

pe uscat (1 IR), cu ajutorul unui lemn mic i al vniului.1 iNu te

cel ca

i le da drumul ncimpiedica

aceste lucruri opuse între ele. <

apelor i care este felurimea ai

adap de sus. iar altele cu rudci

laici in cuvântare, când descriu

m-siie

primele i/v oare ale izvoarelor

(119) pentru râuri câmpii

XXVIII. [Iai.Ii: deci. lisând iiinSiiiul i cele pamânleli,

ie în aer, pe aripile gândirii, ca raiunea s-i înainteze

aprorn de cele care urmeaz de aici, dar se va opri lulusi, pe cal

OSIE CU pulinll Cure esle cel care a vrsai aerul, aceast multa si

im hei. ugala bogie, msura! nu dup ranguri, nu dup averi

necup ns in hotare, neîmprtil dup vIlnM, ci luai in mod liber

deliec ire i (inslil priulr-o împriri', egal, dup modul iiiipir-

iriim mei (1 20)? Acesl vehicul al neamului zburtoarelor sca-

unuiv nl urilor, priclniciii am-'iun purilor. iiisulluiirea anima Ic lur

dai 1.1 ales pstrarea împreuna a sufletului cu corpul, în care

i cele Iu minai e i vederea care curge prin el? Ccrceteaz-ncele ce urmeaz

-e sunt sucolite a Ii daturiui aerului. Care su

imbarele vânturi jr', Care suni Lezaurele zpezii (121)7 Cir

te cel care a n cut picturile de rou (122), dupii cuvânnrip iutii? Din pi ecele cui pornete ghiala? Cine este ce! cai

ag apa fn nori( 24) i, o ce minune! o parte o pune în nor

cuvântul fiind

s

pânil natura lichid, iar allii parte o vrstata întregului pmânt i o risipete la cuvenit vreme i c

alitatc i lr s lase liberi i neiliunil mircia.ii Mibsi.in

hid (cci tic ajn ge cura|ireu aceea din vremea lui Noe i Cre este cu toiul ne uincinos (125) nu-i uit de legmântul Lui

un all llie, care a iliii.wc.i.-ui ««ti? ti >6( Uac vuuichii

ce Scriptura, cine-l va mai deschide (127)? Iar dac-i va

I slvilarelc, cine le va npri (128)? Cine va suporta nemâ-

triniju.ee pe mate. tu msurile i cu cumpenile tui (129)?

ei iilns.il'a despre fulgere i despre lunete, tu care tuni de

|i 'Ir- p. pâin^m ti vei nune

i fie :.;!

iar ruptura tunelul'.' Ce Ici de mi Mii prim la strai uluire, apoi lir

puiinla ele !i>in:. i:j vi lulacic cinul i-fte presai i s tune când se

sparse'.' Iiac ,11 Ci'illlflill cu r. ueelMrca aerul i lnale cele ce sunt în

.ti el, atinge a

I. Dar s [credini

stele ,i de soare :, ,i l.K.wde pnn car-

cuprinderea cu in

ceasta observai e^nartu

11

îndelungat i adun nd la un loc cur ^linlclc dobândi ic mai în.,

de mai muli cam ni, apoi dându e o imerpretare. a tbst nul

stiin|, dup cum izelc lunii au ai jnscuno.sculemullimii.lc

din vedere un înc put al cunoate ii. Dar tu, dac e-.li liianc

noK&oraJtuasw lucruri i eau|i -e diepi cu vini s Iii adm

? De unde-i aprinde

slrlucirea sa cekMc'C altele la rândul lor?

: in lata lui. i;

ti frumos ca un mire, iute i mart l:i iui uriai I3U) (cci uu supun

s-1 slvesc cu alte cuvinle, decutcu ale mele), atât de mare în pu-

tere, înc! de la un tapat ia altul al lumii ui le cuprinde pe loaie cu

cldura lui I Iii i i nimic uu scap de simirea lui i umple i lot

ochiul de lumini ji toat niiturj corporal de cldur, de o cldurcare uiel/clc, nu urc arde. graie blândeii temperaturii i

urdiitii micrii lui. ca i carul sta ili_- i.j.t lâng [...jk- i Ic cuprinde

pe luate cu u egal msura

xxx. rai d.

refleci

i ptiilru îl

le întrec

1 132). a spus careva ilinlrc cei profani < 'ici ci luminea/â vederea.

tliutrc- cele v.'i/iite. 'Jup cum este Dumne/.eu dintre cele cugetate

Ilar cine cile cel care 1-a pui. în iniiar. de la inc; pui /i/c e.sledcci

lucrul care-1 mic Er inIn rupe a- , 'p. i.irhî jiu irnpn-jur, pe cel

care este stabilit i Ic legea lui i lipsit de micare, cu adevrat neo-

bosit si dttor i înlreiiitni j[ vieii i cele prin calc, cu hundreptate, este cântat de poei i car

micarea, ni. i hincfaccrile lui'.' Cumsupra pmântului i noaptea, când este dedesubtul pm

oprele cândva

creterea lor i egalitatea

incgaliiii. ta s spun i ceva ciudat? Cum este el apoi i fctori împart ii! t al unei impui ilur. cari- cir hun ijiriuial i se succed

i dispar i caic. întocmai -a intr i> li.n. se iinhrlieazi se des-

part înlre ele i prin legea prieteniei, i prin legea bunei oianduiii

i se amcsicc pe nesimite i furj.ridu-se imit el,: prin raptul veci-

iiifuii Ier. cum vedem în cazul zilelor i al nopilor, ca s nu se

fiic omului de suferit, din pricina ncnhinuinlei cu ele'.' I3ar soa-

rele s-i Iac mai dcparie drumul lui. Tu îns ai cunoscut natura

lui i fii/elf.' ei i msurile Iu ;: drumurile ei'.' i cum soarele

are stpânirea zilei (133), iar luna prezidarea nopii? (134) i cum

ca d îndrzneal fiarelor (135) iar soarele ridic pe om la lucru,

(136) lie îniandu-e, lîe cobnrâiidu-se spre lucrul cel mai de

folos? Ai îneles lanul Pleiadei, sau ocolul Ononului (137), ca

unul eare numeri mulimea stelelor (138) i le dai tuturor nume i

mersul vieii (HO) omencli i care îtiannc/i j.idirca împotriva

Ziditorului ci?

XXXI, Ce zici? Aici ne vom opri nare cuvântarea, la

materie i Ia cele vzute? Sau, dup ce cuvântul Scripturii a

cunoscut tabernacolul lui Moise drept prcîncfiipuire a lumii în-

uccnrpural. dei este nccTporai. i'"L l ciuli uuiuil liind ea. iau

loc i duh liind. Cci se spune c face pe îngerii sui duhuri i pe

..u.sm.'iloiii si par de fee; (141) afar numai ilae esproij

legea dup care au fost creai. Se aude dar c Dumnezeu est!

duh i foci duh, ca natur inteligibil ee este. iar foc. ca o natur

puriiicjn-are; fiindc liu c aceleai denumiri «uni ilau tk

Scriptur i primei esene. Numai s fie necorporal pentru noi.

sau iii nui r 11li li apr. hi pi, de uci-asla. W/i lui ne .'.huciiiniiirn Le l

..lui înaintrii aii fii -ii-j tim pf unii îngeri i arhangheli. ln>-

nuri. J.iniiiii. iuccpilnrii. puicri. luminaii. Iuplc. puicri inlcligi-

hile. sau mini, naturi turale si ueslricate. nemicate spre ru,

sau anevoie de micai spre ru, dnuind continuu în jurai

suni luminale de acolo de strlucirea ra mai cural, sau fiecare

lumina in all chip i.iupi mi.ilogin n.iluni i a ordinii ( 143); care

intr-alâi kuiiI iomiule i modelate de Irun iu scita aceea divin.

iul al undi- :.:"i se [iiL.i luni mi si s3 lui c/i l:i rândul lor pe alii.

plin revrsrile i comunii ari le piu uri Ini unu: slujiioareale vo-

inici Jurniic/ecii. pui.nii.i' prin foita |i> lurahi 1 144) i prin

puterea care k u!e adugar, umhîaiid prin loale locurile, lângiMii prvwiindciu gala (Îl- l':ii;i. i prin i

jvnrj ilcn.chil de a sluji.

i prin u.iuinlj de micri a iiaiurn lor. .dlcli priiuinil separai o

n-irii amilii ii li a lumii locuile. sau uralului Ic in fruntea unei pârli

atingerea uuti singure dispoziii a celui rare le-n zidit pe toate;

suviloarc ale mreiei dumnezecli. venic contemplatoare ale

CUVÂNTAREA A TREIADESPRE DUMNEZEU

isuni (iuvi cele ce L-ar puica spune cineva,

irinla i iuicala cuvântului lor i primejdia

ii pune iuicala lor in oale, dar mai cu seam

in evlavii

în Sinrul Duh. care Iaci nu este învrednieil ile cirislire-, iar ia noi

este. adorai t2>. s adm cm In lumini i ied ii lle le mustre pj despre

sindc

diii di pcdc.ipsLi de a mi ii ni.ii u o lui | 'nnuie.reu >i li iudei orice

cu vani lu c csle îut.luil a (?>.- o park- car: /irk ic po-pnii* c;uidi|-|.

iar alta '!" resping, pe liI-l. polriirun - si noi. dupi ce vom da

[.i IVCLlli pTOPllilf noaare IIIClI.UI. ci .oi lilf-.Ti.ii astlcl -.a respin-

gem pe cele .de polrivniiilor. i vom laie i una i alta prin câl

mai puii iie iui inie iu pul im ;i. ca tete spuse de noi s lie v/ule

III

II. Trei suni cele iu, ii vLiîii iJi-i despre Dumnezeu: anar-

hia i poliarhia i monarhia (fi). Cele dou dinlfli au Ins! glumele

[Iilor elinilor (7) i pol s mai glumeasc. Cci anarhia este ne-

orânduial, iar poliarhia dezbinare i în felul acesta tot o anarhie

neorânduial, iar neorânduiala la drâmare, fiindc ncornduiab

monarhia in Dumnezeire, iai monarhia in Dumnezeire nu este

aceea pe care o mrginete D lingur persoan, fiindc se întâm-

pl ca i unimua s se pun In dezbinare cu ea însi de multe

ori, ci aceea pe care o constiluie egalitatea ile natur si etingl-

suirea i identitatea de micare i convergenii spre unime a celor

din ea (8), lucru cu neputin la nalura nscuta, încât, chiar dac

se dcosche.le in privina numrului, s nu fie desprit în fiina

ei. Din aceast pricina Dumnezeirea, din slarea de Unime la

început, micndu-se ctre Doime (9) s-a eonsiituii în Treime, iaceasta cile, pentru noi. Tatl i Fiul i Siântul Duh. unul ns-

ctor i produc jiiT în .ilarii, ilar tar ptimire 51 în alura de timp

i in mod nctorporal, iar ceilali, unul este nscut, iar cellalt

purces, sau nu tiu cu ce cuvinte ar putea cineva s numeasc

vzute. Cci nu vom îndrzni, desigur, s vorbim de o revrsare

de buntate a Dumnezeirii (10). -cum a îndrznit s spun unul

peste rscoale", spunând aceasta atât de lamurii in scrierile sale

în care tiloMifcaza despre cauza primii i secund (1 1), -ca nu

cumva s prezentm naterea Fiului ca producându-se în afar

de voina lui Dumnezeu i ca un prisos fizic oarecare i greu de

reinui, teorie prea puin rininviiii cu credinele noastre despre

Pentru aceasta, -Stând înfipi cu strnicie pe hotarele noas-

tre, inlruducetu pe cel nenscut i pe cel nscut i pe cel purces din

Tatl, cum spune undeva Dumnezeu însui fi Cuvântul

III. Când au avui deci loc acestea (12)?

— Au avut loc diriculo de ..când" Iar dac trebuie sspun ceva i mai ui imlra/ncali. au avut loc când era Tatl.

— IarTatl când era?

— Nu era un limp când nu era Tatl. i acelai lucru se

poale spune i dl spic liiil .: dBBjJIt .Slnlul Duh.

— Iari întreab-m i iari îi voi rspunde.

— CîidB-a nscut FiulV

— Când nu s-a nscut Tatii.

—« Iar Duhul când a purces'.'

— Când nu a puie--, fitil, ci s-a nscut în afar de timp i

mai presus de raiune, chiar dac nu puterii s prezentrii ceea 1

c

este în alin de timp, din ou/â c .! .mu s se^itn de o imagine

lemporal.i. liiiultj expresiile „când" i „mai întunlc de aecasla" i

„dup aceasta" i „de la început", nu sunt în afara ideii de timp,

oricât le-am fora noi. aiuri nun ia i dac am concepe veacul drept

intervalul de (ii np care se iulindc împreuna cu cele venice, care

nu este impril si miunii de vreu micare sau de mersul soare-

lui, cum este timpul.

— Cum nu suni deci iruprcuii rri de începui, dac

suni împreun venici?

— Fiindc sunt din El, chiar dac nu au existat dup BL

Cci ceea ce este fr de început, este i venic. Iar ceea ce csle

113

raporteaz la Talii, ca la un principiu h iui i Slutul Duh nu suni

deci fr de începui dup cauza lor. Iar cauza este lucru limpede

cfl nu esle înlru «nul mai veche decât lucrurile a cror cauz este,

fiindc nici soarele nu esle mai vechi Uecâl lumina. i, în ce

privete timpul, ei sunt lâr de început, chiar dac vei cuta si

intimidezi pe cei caresuiit mai simpli, cci nu pui ii suh limp i.ic-

din care pornete limpui.

IV Cum r,

dac naterea trupeasc csie ^.inus |,:iriurii. cea riclrupc ,.^

Te voi întreba îns si eu: cum este Fiul Dumnezeu, daca

este o creatur? Cci creatura nu esle Dumnezeu, ca s nu spun ci aici esteo ptimire (jurii se. cv,riccpc lucrul în mod corporal, ca:

primejdia, zdrnicirea speranei, iu, I re p! arca, care Unic si alicit

mai mult decât acestea, suni în jurul creaturii, dup cum esle lu-

crul bine lmuri 1 pentru loli. Dar mii mir c nu uiiir/ncsii mi Iaci

si lucrul acesta, anume s le gândeti i Io unele împreunri de

felul celor dintre brtial i femeie i In timpuri de însrcinarea i

Tatl, dac nu a nastul în chip Irupesc pe Fiul; sau iari, enu-

merând uite ic nateri de /hunii,- ,.i ic. sau de animale ile pe us,.al si

din ap, s supui unora dintre aceste nateri dumnczccasca inegrita iialcre. sau s iaci s dispar i pe ('iui. din pricina aces-

carc urc naterea dup trup dcosel

ceeai plmad cu tine, ai cunoscut

Ic Dumnezeu?), acela are neobinui

.> nici Capii

unde, la a

l lialcrca

V. — Cine esle deci Tal lari de început [13)7

— Acela care nici nu a început cândva s existe Cel

care îns a începui s e\isic. acela a începui s evisle i ca lat

Deci nu a liisl Tal iu ai in urnii, cci nu a începui s. existe când-

va i este Tal la propriu, penlru c nu esle i Fiu. dup cum i

Fiul este Fiu la propriu, pentru c nu este i Tat. Cci, în ce ne

suntem una mai mull decâl alta si provenim din doi prini, nu

din unul singur, înc! fiina noastr este împrit între ei i ne

facem oameni puin calc puin l'H.i i poale c nici nu ajungem

s fim oameni i poale c ajungem oameni aa cum nu am ti fost

dorii i prâsindu-i inei pe ei si ci pe noi (15). incâl rmân in

Sile cu i .lipsii,

— Dar, ni s

termenul „a l'oal nscut", ce altceva introduc, dac nu ideea de

început ui naleriiî

spune c era nscul de la început, i ;i s scpm ucr ,1c htiicrtiile

laic curioase i inhiiuarc de ideea de limp? Vei aduce cumva o

acuzare- împHriva n.sjsii, suh mciliv c am li falsiCicaluri ai

Scripturii i ai adevtului? Sau esle limpede penttu toi c multe

dinlrc ideile care suni exprimate aici pnn nuiuiii temporale,

suni exprimate dnlr.iriu ideii de limp i mai ales suni exprimate

in Celui acesta, cum este ohin-iui dumiic/c.ici Scripturi, nu

nuni ai "ciuuik- care aparin Secuiului sau prezentului, ci i cete

cate aparin viitorului, cum este expresia: ,_De ce au fremta!

neamurile" (161? cci nu au l'remîlal înc. i expresia: „Prin rflu

vor Irece cu piciorul"] 17), adic au trecut. i ne-ar trebui vreme

115

mull ca s numrm te

Apoi încearc si itt înlnuie, cum cred ei

nândou pSrlile, nu pulemice, ci thiar foarte[— Cci dat L-a nscul fr vrere, zic ei, a'

ii Talal pe

;u legturi

voinei Tatlui Cum esle El deci din Tal]?i ne plâsmujest ei o mam nou. vuin(a. in lucu]

Tallui. Sigur deci lucrul acesta esle pe placul lor, când fac

aceasl afîrma|ie, anume c îndeprtDndu-ae de lermenul

„ptimire", dau fuga la termenul „voin", cci voina nu esle

ptimire. în al doilea rând, s vedem ins care este temeinicia lor

tot mai niuli de gândurile lor.

— Tu însu|i, care spui tu uurina lol ce vrei, ai luat tu

fiin cu vrerea sau fr vrerea lallui (u? Cci dac ai luai

iiin din el fflr vrerea lui, a ibsl tiranizat. Ce violen! i cine

i»lc liranizatorul lui? Cci n-ai s spui, desiaur. c natura, cciea are Iu sine i puiinia infiinârii. far dat ai luat fiin din el euvrerea lui, |i-n pierii nill din pricina câtorva silabe-, cci ai venii

la exialen ca fiu al voinei tatlui lâu. nu ca fiu al talanii lu.

- [ara vi a Lui

constrâns? Dac Ic-a adus constrâns,

:

iar dac le -a adus la existen prin vrerea Lui. atunci au rmas

lrâ de Dumnezeu i creaturile si mai hiaiulede celelalte tu. cart

nscoceii judeci de fulul acesta i care îi închipui cu uurin

asemenea lucruri îneltoare, cci creaturile, din cauza voinei

altceva voina, altceva cel cart nate i altceva naterea.

;

re vorbete i altceva vort ihei.

Cci

altele pare micarea însi (19.1. Lucrul voit nu este deci fapla

voinei (cci nk i nn-i urmea/a m totul) i nici lucrul nscut nu

e.sle .> lucrai 1.- a naslcni si ui-.i lucrul ;ui^.il nu esle un fapt al

auzului, ci al celui care voiete i care nate i c;ire vorbete.

Cele ale lui Dumnezeu îns sunt i mai presus de acestea (oale,

El pentru care poate naterea esle voina de a nale, îns nu esle

uimii inlcnncdiar inlre LI i voina Lui. dacii vom primi in

mireginic i aceasl afinii aie, dar în nici un caz nu vom concepe

o natere mai presus decât voina Lui.

VII. Vrei s lac vreo glumo i cu privire la Tatl? Cci

esle Dumnezeu cu vrerea Lui sau lîr vrerea Lui. i ca s scapi

Lui. alunei când a începui s voiasc? Cci nu a început s

de a exisla El. Sau o parte a Lui esle voina, iar alia lucru] voit'.'

produs al voinei? Iar dac El esle Dumnezeu tar s vrea, i

L-a constrâns s fie? i cum este el Dumnezeu, dat a fost coi

slrâns, i conalrtiis nu la alkeva, ci chiar s fie Dumnezeu?

îiiirtitga tin-s(iunL-.Ct.i

VEI. Cum s-a nscut deci Fhil?

— Nu ar mai fi mare naterea Lui. daci ar li cuprins demintea t», care nu cunoti nici propria-i natere, «au ai înelespuin dm ea i numai atât cât iii cslc rubine sa spui (20). i apoifândeti ,u o| cui,,,*,! ,„ !u |, Mu , ( |e.aj^ ^^^^Kdsrli expiraiile coagulrii germenilor existentei alelonnrii. ale apariiei, ale legturii sullctului cu cornul, alenunln cu sufletul, ale cuvântului cu mintea, micarea corpuluicreterea lui, asimilarea hranei, simirea, memoria, amintirea sice ela»e du, câte e,i alctuit; i cum unele din acestea ap,,,,,,,celor doua pri ale omului, sufletului i corpului, iar alteleîmprate mire surlei i corp ,i pe altele le ia unul de la cellalt_aei însuirile a cror desvârire .se face mai la urin îi aulegile lor puse deodat cu naterea. Spune care sen, acet'c L?ii mc, alune, s nu lil U5ofczi despre naterea lui Dumnezeu cnu este lucru iu nlanî de peric.il. (Vd iliic cunoti naterea laiiuiMuuoli ue.apanl .1 pe a lui D nezeu. iar daci nu o cunotimc, pe a ta, cum pui s-o curioii p, : j tui Dumnezeu? Cci cu cSttsle mai greu de inclirpuil Uuruuc/eii decit un om cu alt estemai greu de ineles eu mintea i naterea de sus lat de nla. Iar dac pentru c nu ,,,,u,, puMnoi ,,,. lli; ,[tV ea l"^'la. .;: i..v., :r, :,,., ,.: ,-...,

.r '*" '" ea nu

i nu s .. ii. i„,!,. ;1[ .Jn( .| L.sie

fotefcTcT

rg'"'

'

d"" ri'

llJ 'Tlirik'" iSIC,"e Pt are n" ie"0i

.escuminteaimairaainiedetoaiepe Dumnezeu flisui; cci

118

nu vei puica si spui ce ,:;;[_ IVI. oricât :le iii.:ir:i/.!iu i oricât deplin

de sutlel ai li tu când este vorba de lucruri de prisos. Arunc -ii U

o puric vrsrile i despririle i tierile (21) i felul tu de a

piiruli. când este vorba de naluru necorporal. ea despre un corp.

i poate astfel ai putea s cugeti ceva vrednic de nalerea lui

Dumnezeu. Cum s-a nâscul FI ' iVici iari voi siriga plin de

unionale undai lucpj Nalerea Lui s lk ciuslitl in tcere Mare

lucru este pumni tine s tii c s-a nscut. (Vum s-u n.îseul ins.

cugeti. Vrei s-i iul'jic?. eurn s-a nscut? S-a nscut cum a tiut

Tatl care La nscut i Fiul care s-a nscut. Ce este dincolo de

jccslc-j. e.sie ascuns di nor. scâp.ui'l !î labe lor vederi ale mintii tale.

IX. Exista deci Fiul când L-a nscut TatL sau nu exista7

i cu tine. oare ni parle eram, ca Levi. în coapsa lui Abraam (2).

(23); c ii altfel e lâll.i c:

e, Kr îndoiala. ...te creat din nimk. chiar daci

i-o închipuiesc necroal (24). în cazul Fiului, naterea îi i

c.idc cu existenii i lIc l;i iuiepu!. iiiLât unde vei pune ac

întrebare a la înconjurat de prpstii.' Cci ce este mai î

decât ceea ce exist de la inceput, pentru ca sâ punem în

timp existena sau neexistema Fiului? Cci i într-un chip

altul va fi drâmat oipicsiu „de la inceput"; dac nu cumTatl, la întrebarea noastr rcpcliilâ, nscut, dup socotinl

din lucruri existente, sau neexistente, sa fie în pericol de a c

de doua ori. o dat picc.iiliVnJ. inr alt dat existând, lie

pi acelai lucru cu Fiul. adic s fie din lucruri existente

cauza neseriozitii întrebrilor i cldirilor tale de nisip, cai

rmân în picioare nici la adieri uoare de vânt. Eu îns

primesc mciuna dm nceslc allc-mativc i spun ca întrcbanesle nelalocul ei, i nu c rspunsul meu esle în încurcluradac li se pare c esle necesar ca una din cele dou allerms spun adevrul in orice chestiuni: .Ie dovedii, primeste-i

irl[iur !>i

llllindllcc Jtemporal? Tar în c

priveic propoziia disjunctiv

dm alternative, anume sau c spun adevrul numai, sau c mim,cci nu Ic vom admite pe amândou in acelai timp. Dar raio-junitiisu] acesta nu se poate primi, cci sau cineva va spuneadevrul minind, sau va mini spunând adevrul Eslc atolulnecesar ii lie aa. Ce este deci de mirare, dac dup cum aici

cele centrrii merj împreun, tot aa i acolo s Re false ambelepremise i astfel îneleplul Iau argumcnl s Tic dovedii a fi frde minte? Mai dezleag-mi înc o enigm- erai de fa cu line

nici una, nici alta? Cci dac i erai i eli de fa cu line însui,

ide fa',' i cum iu care crai

v-ali tcut doi? Iar da allj din ccicspuse, cum le separai de rine însui

1

.' Si care este cauza separrii?— Dar esle ceva stupid, zici tu, s cercetm cu curiozi-ralc. când c vorba de o singurii persoan, dac esle sau nude fatcu ea însi, cci aceste lucruri se spun cnd este vorba de allii,

nu când este vorba de sine însui

Este mai stupid, bine s-o lii, s caui s pui în discuieciicsuurica dac Cel nscut dimru începui era sau nu era înainlede natere. Cci un as.l'el de raionament se potrivete in cazuliui iurilur desprite prin timp.

oi spunem? Cci dac

însuirea de „nenscut" este fiina în sine a lui Dumnezeu. în-

suirea de „nscut" nu este fiina Lui i dac c una, nu mai e alta

i.'c argument v;i sui impoiiîviv.' Alege jy-i dar pe oricare vrei din

cele dou nelegiuiri ..> deerlulc icokig. jac k--ai dri.luii s fii cu

tulul nc-lcgiuil Apoi, cam spui c ..uen-ciilul" i ..nscuud" im

..unt una i aceeai ' Dacii ias prin acesic vorbe înelegi pe cel ne-

te unul si iicela li ;eprive

celaalu

nscuWl s lie unii i acec-ji L u nâsclond. Saua.lic!

— Cum înelegi tu însuirile de nenscut i

Cci dac prin acestea înelegi insi ucualcn::i i 11:

suni unul i acela- lucru- iai djv înelegi pe cei cr.ir.

accslca, cum de nu sunt ci unul i acelai'' Cci i nsiiii

i înelepciunea i.'.di între ele nu sunt unul i acelas tu

refer la unul i ii'.tbi cm i nu taie fiina in dou. ci

în dou, cu privii e h una i aceeai fiin. Sau i nemu

rutatea i neslrieeiunea sunt fiin a lui Dumnezeu?

este aa, atunci vor li multe fiine ale lui Dumnezeu, i i

Dumnezeirea eslc ccnipii- ..Im ele-, cci ci Li c ii suni liin

necompuse.

X!. J

(30), <1

- riurm

Dumnezeu, chiar dac eii Foarte iubitor al lemi en ului de nscuApoi cum spui Iu c fiin|a lui Dumnezeu este nu afirmareaceea ce esle el, ci înlturarea a ceea ce nu esle el (31)? Cci ksuirea de ncnscut arat c nu-I aparine naterea, nu îns ceste El En ce privete natura Lui i nici ce aparini: prin natur

îina lui Dumnezeu? Ele ocupi atât de mult

e. Peatn

flilvi

ii Dutm

aiuiurrr.

eluc

acestui lucru (34]. Noi în.i mâl vom îndrâzn

li pentru Tatl e mare lucru faptul ea nu-i ana-i (35). nu mai puin este pentru Fiul faptul di

-un astfel ileTatâ. Cei aa se face prta i ti

al. fiindc eMe din cel nec auzul i se adaug .le mare al nasleni i aa de venerat pcnlru ce

XII. Dar. obiecteaz ei, dae în privina fiinei Fiul es

aceeai eu Talii, iar Tulii e-Me „ncnscut". atunci va

chniiti. vom ccuclu iiinlJ lui 1 iurauezcu.ee este ea anume, dac

vom cerceia-o în vreun fel?C nu sunt unul ai aceiai lucru cu-

viiiiek ..nscut" i „Dumnezeu", ai puica s-o tii de aici: dac ele

ar fi unul i acelai lucru, ar trebui negreit ca, de vreme ce

„Dumnezeu" este Dumnezeul unora, s fie i .jienscutur

Dumnezeu al unora- -au, lihnit ..nciisculul" nu esle Dumnezeul

nimnui s nu fie uni ..l.innuie/eu" Pumiuv.cul unora. Cari

cele care sunt cu desvârire deopolriv se manifesl i !a fel.

Dar, într-adevr, „nenscutul" nu este Dumnezeu al unora, cci

al crora ;.r tiv Si Dumnezeu este Dumnezeu ol unora, cci esle

al tuturor. Cum ar fi deci unul i acelai lucru cuvintele

lucru care nu a liwl admi.. de nimeni. Sau. fiindc iari averile

irchuit si admitem c fiina Fiului nu numai c este mai veche

di-cii lîinia Tatlui, dar $ c ea este suprimat de ctre Tatl, c3t^

se poiiie deduce din molczelc tale.

di, dac Durinicycu tiu a incclal sa nas(

nat i când vj inccla s nasc? Tar da.

greit cu a i începui s nasc, larjl ol.Eom uille

un înc, pân ce nu voi cerceta mai amnunit locul acesta

criprur: ..MS nate mai înainte de luate colinele" (161. Nu

i.sa care es-tc neccsiiaica ar.uiiiucniuiui '.Ari dnc, dup so-

a lor, a început cândva lucrai care avea s înceteze, nu a

lespre suflet sau despre natura îngereasc'? Daci a începui

.

a începui. Ins sigur es

cela s existe. Deci,

începui

flnrill

lupa

gur definiie a calului i a boului i a omului i a fiecrei

ie- din acelai gen. i orice fiin care tace parte din definiie

e numit la propriu, iar cea care nu este cuprins în definiie,

ii o denumire a lui

e (37) s

(k-.ittchc.se i nuntirile Lui. i ceea ce este- numit ia propriu, aceea

i este Dumnezeu- iar crea ce rsic El dup nalura Lui. aceea sr

numete i în adevr, dac pentru noi adevrul nu consl în

numiri, ci în realitatea lucruri lor Acetia ins. lemându-sc parcs nu pun in micare toni- îiupolriva adevrului, mrturisesc, t-

drept, când sunt constrâni de cuvântul Scripturii i de mrturii,

cHiul este Dumnezeu, îns un Dumnezeu pe calc ik <imomn in-

i mimat prta el denumirii de Dumnezeu.

Dumnezeu la propriu, dup cura animalul pic-

tai nu esle animal la propriu? Cum moi esle W deci Dumnezeu,

dac nu este Dumnezeu la propriu? Dar ce împiedic, rspund

propriu? i ne vor înfia câinele de uscat i pe cel de mare.

Lire sunt -st oiumuiui i iiumili si cu numiri proprii (cci este i

o specie de felul acesta între omonime) i fie chiar i otice alta

fiin care se folosete de aceeai denumire i este prta

deopotriv cu aceasta la aceast denumire, chiar dac este

deosebit dup natur. Dar acolo, prea bunule om. când pui douo aduc

ai preslaut di

-urm i nici pe una

ai iiiiîi. i

e. într-adevr nu s-a adugat ceva cart s le

ofere aceast necesitate; cci nu este acesta mai ciînic, iar acela

mai puin câine v-M eclali câine, adic câinele de mare decât

cel de n*5«t, sau câinele de uscat, la rndu-i, decât cel de mare?

Cci de ce, sau pentru care raiune ar fi aa7 Dar comunitatea

denumirii este acolo în lucruri egale în cinstire i deosebite intre

ele Aici ins. adugau. 1 lui Dumnc/eu venerarea i fiina mai

Dumnezeu, i parc natura a Dumnezeirii, apoi atribuind aceast

proprietate Tatlui, tar pe Fiul lipsindu-L de ea i supunandu-1

Tatlui, i rezerv ându-i locul de-al doilea în ce privete cinstirea

si închinarea, chiar dac Ii druieti prin silabe egalitatea cu

Tall, în fapt tranthezi Dumnezeirea i treci eu rutate de la

„nionimia care are egalitatea, la cea care nu leaEa la un loc pe

cele egale între ele. încSt, pentru tine. omul pictat i omul viu se

apropie mai mult de închipuirea Dumnezeirii, decât cSinu din

exemplul de fa Sau d-le amndonira, ait comunitatea denu-

mirii, ci si egala cinstire a naturilor, chiar dac le prezini ca

ilegalitii Tatlui cu Fiul. Cc e foii

cinstire, ei neegantaiea. ai dat iu fuga Ia omonimie i la câini.

Cum ar putea deci fi cineva dovedii mai mu li c se iupl cu sine

nisui i cu Dumnezeirea?

XV. Iar dac noi am zice c dup cauz Tatl cate mai

mare decât Tini, iar ei ar aduga preiiiiza c eu eslc arjruurea

naturii, apoi ar trage concluzia «i Tiilâl este mai mart [|e,-j'( Fiu!

prin natur, cu im tiu pentru une tji ace.i paralngisiLi: pentru

ti înii, sau pentru cei crora le este adresat cuvântul. Cci nu

pur i sjii'ijilu na ce spune despre cineva va ti 'ipiii .i despre

vorba iîmpiedic ca i eu, formulând

premisa c „Tatl e-.slc mai in.irc dec.il liu! dup natur", apoi

adugând premisa c „dar dup natur nu esie absolut mai mare.

nici Tata", s trag de aici conclu/.ia ci „mai murele nu este ubso-

iu felul acesta. ..Duimie/c.u esit li inii, linia nu esleîns neaprat

[Junmtîtu", trage concluzia care urmeaz de aici: „Dumnezeu nu

este neaprat Dumnezeu". Socoiesc îns c paralngismul acesta

pornete de la condiionat de ahso lui. dup cum csic obiceiul celor

curevarbest în lenncni li liniei despie u< este lucruri ("aci. în timp

ade.jn. dup cum,

., iiuvi. M-.,.

Io este neaprat i lucn

alternative s admitem una. ci nu ca, fugind de cele dou, s o

spunem pe a treia ca mai adevrat, cci. prea inclepiilor,

Tatl nu este nici nume de fiin, nici nume de energie, ci esle

un nunie de relaie si de arlare cum este Tatl iat de Fiul i

Hui l'aâ de Tatl. Cci, dup cum la noi, oamenii, denumirile

acestea arat legiuiri ilc nusieie i înnulirc dimie tal i liu, tot

aa i in Dumnezeire elr ,tr;ili .iciiiriiinira nasc uni lui cu ns-

ctorul Iui, Dar fie, si admitem, de dragul vostru, c Tatl este

ista, El va aduce pe Fiul îm-

uEl, r.

aa nu ne vei mo iIii, cci prin aceasta .ir pr.uUicc însui pe cei

menului de energie cu privire la acest lucru. Vezi turn scpmde înlorlochierilc voastre, chiar când vrei s v luptai cu ru-

tate'? Dar, dup ce am cum .scut invincibilitatea ta în raiona-

mente i in înlorii-luen. s-i vedem i puterea pe care o tragi

din dumnczettilc cuvântri, daca cumva ne vei putea convinge

~~" XVII. Cci noi am luat i predicm Dumnezeirea Fiului

din marile i înaltele graiuri ale Scripturii. Care anume sunt

acestea? Dumnezeu. Cuvin!, de la începui, deodat cu înee- n/j

i .plltul, începutul. J.a început era Cuvântul i Cuvântul era la

127

9

Dumnezeu ii Dumnezeu era Cuvântul" (191, i: „Cu tine era

începutul" (4(1}, ji: „Cel cart- o thcumâ pe ea început din gene-

raii (411, Iar fiindc este Fiul Unul-Nseutr .fiu] Unul-Nscul,

care este în sânul Tallui, acela însui a povestit" (42). Calc,

adevr, via, lumin: „Eu suni calea i adevrul si viaa" (4.1),

si; ,Eu suni lumina lumii" (44). înelepciune, putere: „Hrisloa,

pulerea lui Dumnezeu i înelepciunea lui Dumnezeu" 145)

Strlucire, caracter, icoan, pecete: „Care fiind strlucirea sla-

vei"; i: „Caracter al Ipostazei lui" (46); i: „Icoan a buntii"(47), i: „Cci pe acesta 1-a pecetluit Tatl Dumnezeu" (4K)

Domn împrat, cel te este. cel ololpulemic: .A plouat Domnulla Domnul" (49). si: „Toiag de dreptate, toiagul împr-

iei tale" (50). ii cel atolputemi

Fiuls

f aii de \

ritm, dintre tare ni, iu na nu . ic adugat nici survenit

urm Fiului, sau Duhului precum nici însui Tatlui

desvâri tea nu vine din adaug

Tatl era Iar de Cuvântul; nici

. adevrat, sau lipsit de ihleleprii

]

sit de via, sau de strlucire sa

XVIII. Fa| de acestea, Iu numir-mi vorbele lipsei tale

de judecai, anume: „Dumnezeul meu i Dumnezeul vostru" (52);

.mai mare" (53); „a zidit" (54); „aracul" (55); ..a sfinit" (56); iar

dac vrei, i vorbele „sclav" (57) i „supus" (58); „a dai" (59); „u

Invitai" (60); „a primit porunc" (fii); „a fost trimis" (62); „nupoale s fac ceva de la sine" (63), sau „sa spun" (64), sau „sjudece" (65), sau „s druiasc" (66), sau „s voiasc" (67); iînc i aceste cuvinte: „neliina" (68), „supunerea" (69)„rugciunea" (70), „întrebarea" (71). „progresarea" (72).

„desvârirea" (73). Adaug aici, de vrei, i pe cele care suni mai

128

umile decât aceste* „somnul" (74), „llmânzirea" (75), „obo-

sirea" (76), „lcnmarea" (77). „abuciumui" (78). „darea în lturi"

larea Lui din morii i înlarea la cer mi ie parc c ni de gnd s

nou. Dar irit multe cuvinte ai putea s aduni, pe lâng aecslea,

ti. i' .-l V!V .:. L li. .!!:: '

> .'Vii! '.'li! <! '' Mi !".i\~-

tic, pentru noi îns adevrat i de o egal cinstire cu Tatl. Cci nu

este greu lucru. c:i. unujriiii.l pe liceal c din aceste cuvinte in parte,

sâ-l interpretezi i cu gndul cel mai evlavios i vî-ji lmureti i

piedicii de care ic loveti în Scripluri. daca cu adevrat le-ai lovi

nt.-J.iIti de vreo predic, i nu iaci ru ile bunvoie ('a s rezum msa

ind-tjn cuvâni. vin-hek- mai iiulle nlribuic-le Dumne/eirii i na-

luni mai presus dec.ii p.iiioiilc ; decât corpul, iar pe cele mai

umile alribuindu-le celui alctuit i care s-a gulii pentru 'ine i

care s-a întrupat i, tar s zicem o vorb mai utl. care s-a fcut

om. apoi care s-a i înlat la cer, pentru ca ui. drâmând carac-

terul trupei- i pe piiniinl lr!oral invjjl urilor talc. s înveli sIii mai inall i - ie urci împreun ci

opreti la cele vzute ci s le urci împreun ci

i s cunoti, pe de-o parte, raiunea naturii !

raiunea iconomiei Sale.

XIX. ( "e-L dispre nit

ui departe, iar

cândva i ei

necompus; ceea ce eta. a rar

luai asupr-i. La ieepul era necauzal, cci care ,e I: cui/a ii

Dumnezeu? Dar i mai în umi s-a fcut Jinir-" cauz laraccasl

cauz era ca ^:i te mânluiiisc pe line. bai io cori torul Lui. car

pentru aceasta cercetezi cu dispre Du cA-rrca. liimlc :, Iu;

asup-i grosimea la eamal. unindu-sc cu carnea prin mijlocire

miliii i Dumnezeu lacându-se omul de jos, dup ce omul s-

pentru ca tu s mi iac inir-uuil llumitczcu. cls-a (acul el om. S-

a nscut, Jar se i ni usc: din ii-incie. dar i Jiu Fecioar. Lucrul

acesta este oracncvc. aida cmU- Dumnezeiesc Pâr lai de aici

foni mam de acolo. Toi acest lupi aparine Dumne/eirii (80). Afost purtat în pântece, dar a fost cunoscut dt profetul; taie i el era

purtat în pântece t rare a trefilat iu liia Cuvântului, din pricina

cruia s-a nscu!. A losi Iril.îiii in scuicec. dai dedate giulgiurile

înnu™nmarii (NU, când înviat A fosl cuk.it in iesle, dara fost

slvit de îngeri (82) i vestit de stea i adorat de Magi. Cum te

poticneti de ceea ce se vede tu ochii, rteintuind ceea ce poate fi

cuprins cu mintea? A fugit m Egipt, t drept, dar a pus pe fug ero-

rile Egiptenilor (83). Nu a avut chip, nici frumusee la ludei (84),

dar pentru Duvid era la frumusee ta nimeni altul mire ai oame-nilor! 85), dar pe munte strlucete ta lumina fulgerului (86) i se

face mai strlutilor decât soarele, lacându-se al strlucirii din

lumea viitoare

XX A fost olezal (87)

alele ca un Dumn /cu (88). i pentru c aveaurâi re El msui ci penlru ca s slint ascS apele. ,

aunum. dar a birui ca un Dumne/c i tm. dar pe

vem curaj, are a biruit i

patoamem (91), darea

[lacillicv

bea" (93 dar a tâgduil c va ace i i /vi,arr de

ei care cred în El. A hositl-'y,,. jtE csieuditinae

iiiifMv:ir,j (96). A '.'Hi illf.R-UJJ de omn (97), d

urinpc are (yK dar cearta v

jdie

llcW). dar

etru tare se --Uliii!,.! (lOOJ.Ddr lOlJ.darodr împrate le peslt cei care o te de la 17.1. Aude

cobora dt la Icrihon i care czu* intre tâlhari i 103), numai ccmc cunoscut ilc draci i alung draci I

liWi i arunc in ailân-

turile morii legiuni de duhuri (105) i ca un fulger vede czând

pe cpetenia dracilor (106). Este lovit cu pietre (107), dar nu

este prins. Se roag (108), dar aude pe alii când se roag. Plânge

(109), dar face s înceteze lacrima întreab ande este Luzr

(1 10), câci om era, dar înviaz pe Lazr, cci era Dumnezeu.

liste vândut, i cu nici iWie mic; cci n |i>st vândut pe Irtzeci

de argini i 1 1 I i. Jar riscun

rscumpr cu propriul Lui sânge (1 12). Ca o oaie spre junghi-

ere este dus (113), dar pstorete pe Israel (114), iar acum i pe

toat lumea (1 15). Ca un miel lr de glas este (1 16), dar El este

Cuvânt, vestit de glasul cehii care striga în pustie (117). A simit

neputin (118). a fost rnii, dar vindec luat boala i loal

neputina (1 19), Esle urcat pe lemn. este rstignii, dar prin lem-

nul vieii ne readuce la slarea de la început (120 j. dar mântuiete

m pc tâlharul rstignit împreun cu El (12!), dar înlunet tot

lucrul vzut (122). Este adpal tu oel; este hrnii tu fiere (123).

Cine7 El tare pretate apa în vin (124), care imprlic gustarea

amar (125). El dulceaa i întreaga dorire (126). îsi d sufletul

ni mâinile Tatlui, dar are puterea s i-1 reia (127), dar spintec

calapetcazma (12B). eci cele de sus se arat, dar pietrele se

despica, dar morii înviaz (12^). Moare, dar d via (130 si

de/leag eu moartea pre moarle(131). hlste îngropat, dar în-

viaz. Coboar in iad, dar aduce sus sufletele, dar le uicâ mceruri, dai' va veni >;t induce vii i morii ] -i nidv/e .tiik-l Jc

cuvinte. Dac acelea ii dau prilejul ricirii, acestea s-i îm-

piâ-iic [âlicirea.

XXI.

i enigme, cci nu cile plicul lucru credincic

ivinte, cci ajunge i un si

ilor, ca a vad c nu suni în toate înelepi de nemvins în

umenlelc de prisos i care golesc Evanghelia Cci. când vomie înainte puterea raiunii, lsând la o parte credina, ai vomama vrednicia de credina a duhului prin cercetri raionale.

.! !i invil

învins;! i 1 de vreme de pornete de la slabul organ al

cugetrii noastre - ce se întâmpl'.' Se întâmpl d slbiciunea

raiunii apare ea o slbiciune a lainei credinei noastre i nslk-l

suMiliialea cuvântrii SC arat drept o golire a (Jmcii (1.13). cumcredei Pavel; ti! ircdini:] este plinire a învturii noastre. Iar

acela care anun pe cele legate i care dezleag pe eele înnodate

(134), care ne aduce i nou Tu minte s dezlegm legaturile

dogmelor care ne tortureaz, mai ales tronaformau du-i si pe

acetia, o de i-ar face credincioi în loc de meteri ai cuvSnrului

îndemnm i îi rugm pentru Hristos (136); împcai-v cu

Dumnezeu i s nu stingei Duhul (137); dar mai ales o! de s-ar

împca Hristos eu voi i Duhul de v-ar strluci în sfârit cândva.

ne-am salva Treimea i am fi mântuii de Treime, rmânândcurai i tara poticnire (138). ptoa la artarea mai desvârita a

lucrurilor fierbinte dorite de noi, jîn însui Hristos Domnul nos-

tru, cruia T se cuvine slava în veci. Amin.

CUVÂNTAREA A PATRADESPRE DUMNEZEU

1, Dup ce li-am zdruncinat îndeajuns, prin puterea

Duhului, irei iicurik i urzelile lai^iiamuilclor tale .i dup ce

dcmaeisetile Scripturi, prin tare Minimii vieri legi ai litera (1)

si furii înelesului n;lnr sense pun stpânire pe mulime i tul-

bur calea adevrului. - i aceasta IScand-o noi nu fr de

limpezime, dup cum am cu convingerea, cel puin pentru

ik l.u [ Hirime/.cu. i.ir pe cele mai

ii lui Adam cel Nou din cauza m

;\ su|Ulv pjlilllirii !-! impolnv.i

c împotrivire in parte, cci ne

Ic tu ceri i lmurirea acestor

i nu Iii cumva larl ik euvinlele

II. într-adevr. în sprijinul argumentrii lor au ei locul

acela care este i foarte la îndemâna: „Domnul m-a zidii început

cilor lui, spre lucrurile lui" [3). Cum vom rspunde în l'aa acta-

noi oare la o parte cele spuse de ci mai înainte, din pricina

cderii lui mai de pe urmi? Nu vum spun> c cuvântul stcsii

este a] înelepciunii itisji i j] iiinlei parc i al raiunii artis-

tului, dup care s-ou zidii roulc? Cci multe tie si personifice

(41 Scriptura i dintre lucrurile neînsufleite, cum rezulta din

cui a spus: nu cile în mine" ((>) si: „Ceruri le cure povestesc slava

lui Dumnezeu" (7). l iorasi: „ I se poruncete sbiei" (8) i:

„Muni i coline suni întrebate sa rspund despre cauzele

trcslljrii Ier de bucurie" (9). Noi nu aducem în disculie niciunul

e S.. ...In

Aadar, fiindc aici gsim limpede i expresia .m-

zidit" (10) i expresia .m nate" (11), explica|io este simpli: li

crul pe care îl gsim spus cu menionarea cauzei lui. satribuim naturii Lui omeneti, iar pe cel pe care ii gsim spt

pur i simplu i farâ menionarea cauzei, s-1 punem pe seam

Diînmczeirii Lui. Dar oare expresia „m-a zidit", tiu este expr

mala ea împreun cu cauza ei? Cci ,.m-a zidit, zice Scripturi

:put edibr Lui, spre lucrurile 1

I adevrul i judecata (12), din p:

'. Iar Iu

Dumnezeirea. Cci aceast ungere este a firii Lui omeni

ceva adugat ei. Ce raiune se opune deci ca înelepciune

numit „zidire", dup uaicrca cea de ins, i „lucru nscut

naterea dintâi i mai de necuprina de minte (13)7

111. i acului

esleroh care slujclv mullora iu crtilinciiiii: i I li i locul in care

auzim c este mare lucru pentru CI s fie chemat copil al lui

Dumnezeu (15). Cci, într-adevr, s-a robit crnii i naterii i

ptimirilor noastre (16), pentru eliberarea noastr i a tuturor

celor care, inui fiind in ruliu picatului, i-a mântuit. Dar ce

cu Dumnezeu i din aceast amestecare eu Dumnezeu s se fac

Dumnezeu i într-atât s fie cercelul de Rsritul cel de sus (17).

inci i cel nscw f ÎS i-â fie chemai Fiu Sfânt al Celui fteu înalt

(19)? Dar ce alt nume este acesta decât ee! de Dumneze

„tot genunchiul s se plece (20) în faa celui care s-a golit

tru noi (21)" i carele a amestecai chipul dumnezeie:

înfiarea de rob i „s tie toat casa lui Izrael c Dumi

L-a fcut pe El Domn i Hristos" (22)? Cci B-au tcut ac

IV, Dar, în rndul al doilea, care este locul care,

c trebuie s împrteasc pan la un timp oarecare (23) i

primii în cer pSn la restaurarea timpurilor (24} i s aib,

unul din dreapta Tallui (25) pân la supunerea vrjmaili

A fie îndeprtat din cer? Cine fcându-1 s înceteze s în

?i

easta? Sau pcnlru ore oricui:!.' O. te cxegel îndrzne mai uii

Tu i foarte potrivnic stpânirii regeti! Auzi deci i tu cîmpria l.ui nu :ae sfârit (26). i se întâmpl ms sa judeci

aa, din pricin c nu lii c expresia „pân când" (27) nu se

ÎjnporrivL-t.: ini™ toiul ideii de- iiiiip viilor, ti siiibilett timpul

scurs pân aici, dar nu exclude timpul care va urnia deaiciîncolo. Sau cum vei înelege expresia: „voi fi cu voi pSn la

sliiritul vcacunlor" [28), ca s nu amintesc pe celelalte'.' Cumvaîn sensul c dup aceea nu va mai fi? i care ar fi raiunea? Darnu numai diiL aceasta cauz i se întâmpl s judeci aa, ci ipentru faptul ta nu distingi înelesurile cuvintelor. Câi, fnlr-un

îneles, se spune c împrtete co un Atotputernic i peste cei

care vor i peste tei care nu vor, iar în all îneles, ca unul carelucreaz supunerea i eare ne pune sub împria Lui pe noi careprimim de bunvoie sâ împrteasca peste noi. împriei gân-dite în primul îneles nu-i va fi deci sfârit. în ce privete pe eeagândit în înelesul al doilea, care îi va 11 slâritu]? Va fi luareanoastr sub niSna Lui i înc mântuii. Cci la ce trebuie s lu-

creze supunerea noastr, de vreme ce suntem supui.' Dup carese ridic s judece pmântul (39) i s separe pe cei mântuii decei pierdui; dup care se ridic Dumnezeu în mijloculDumnezeilor (.10), adic în mijlocul celor mântuii, judecând i

i Hao cfiecai

V. Supunerilor amintite de tenul acessta mai adaug-lei supunerea prin care supui Tatlui pe Fiul.— Ce, spui tu. vorbeai ca i cum acum Fiul nu ar fi

supus Tatlui (31)'.'

— Trebuie dar s fie Fiul supus în toiul lui Dumnezeu,când i El însui este Dumnezeu? Ca despre un tâlhar, sau ca

re un vrjma al lui Dumnezeu vorbcli. Judec ins în felul

i blesten ,uiJS2).t

dezleag blestemul meu i dup cum ptat i-a auzit (33), cei

care ridic pcatul lumii (34), i se face Aduni Nou în locul celui

vechi (35), tot aa îi face a sa neascultarea mea, ca un cap al

întregului corp (36). Cat limp suni deci nesupus i rzvrtit eu.

-i prin ifljiailuirea lui Diiiuncj/u -: prin palmii, toi all limp csli

nesupus i I Irislos, in i/e ui.i privete pi 1 nun. ( 'mi ins ii vor

li supuse toate — i ii vor li supuse i prin cunoatere i prin

schimbare— , atunci si El însui a împlinii supunerea (37), adu-

tel ii: 1. Cci u

nerea lui llristos.cel puin (lup judecata mea. anume împlinirea

voinei Tatlui. Dar supunei Fiul Tatlui i Fiului "falii. Fiul

lucrând, iar Tatl binevuind, lucrul pe tare l-am spus i mai

înainte (38). i astfel, cel care a supus, prezint lui Dumnezeu

ceea ce a supus, ieamlu-i ale Lui proprii cele care aparin firii

noastre. în felul atesta mi se parecesle i lotul. ..DuniTk/.euîc.

Dumnezeul meu, stai lâng mine, de ce m-ai prsit" (39)7 Cci

nu a fost prsit, fie de Tatl, iîe de propriu lui Dumnezeire, euin

«tulesc unii (40), ca i cum Dumnezeirea l.ui s-ar fi temut de

pil ni i iru.- i, ilin cauza aceasta, s-ar ii retras de la cel eare pti-

mea. Cci cine La forai mai înainte, fie s se nasc jos. lie sse urce pe cruce? în HI însui îns. cum ani spus, închipuie iîrea

îndoial, la Hrislos se refer psalmul al XXi-lea.

VI. Aceleiai consideraii ii uparjinc i învtura as-

cultrii de ecle ce a ptimit (41) i strigtul i lacrima i rug-

mintea i faptul c a fosl auzii i evlavia (42). lucruri pe eare le

rcpr-Lvirili! ta înlr-o dram i43i i le împleteti- minunat pentru

mântuirea noastr Cci ca Cuvânt, El nu era niti supus, nici ne-

137

supus. Cci supunerea ii nesupune rea st potrivesc cu cei care

stau sub mana altuia j care. sunt pe treapta a doua. supuii-n-a

supunerea llind lupta celor vreiitki dt pedeaps Ca chip do rob

H4) îns. .se coboar cu cei deopotriv robii cu robii i ia formastrin cit Li. purtaudu-m pe ruint- întreg în .sinei împreun cucele ale mele. pentru ca s consume în Fi însui pcatul, ea focul

ceara, sau ca soarele aburii carv ies din paini.nl i s iau i eucele ale naturii Lui. prin amestecarea mea cu Dl. Din pricina

aceasta cinstete lil in [apt supunerea i o încearc prut faptul

ptimirii; citi nu era deajuns intenia suileluluj Lui. dup cum

in fapte,

: LljîîllfI

ei tapt este artarea unei dispoziii sufletoli.

le Lui. prin arta iubirii deoameni (451, încât s poat ti prin ale Sal.

biciuiica noasir. Cier ducii lumina, când a aprui în'

(46), adic la viata aceasta. I fost urmrit din cauza în

crnii (47), de tdlidl întuiieri.. vorbesc de cel ru i i

"it întunericul însui, ca

lectli

:eEla svârire de întunericul atela, noi aniputea fi cuprini întrucâtva de el? Cci este mai însemnul hmuFiltru El s fie urmrit de ispititor, dect pentru noi faptul de a

fi cuprini de el, pentru cei care judec drept acestea. Dar la celespuse voi adaug înc i teilul aceia, pe care l-am cumpnit in

mine. anume: ..în ceea ce a suferit El. când a fost ispitit, poatesâ ajute celor ispitii" (48), text care duce m chip limpede la ace-lai iBele», Apoi „va ti Dumnezeu oale în to|i" (45). în timpulrestaurrii (50), nu Tatl numai, ca i efind Fiul s-ar topi cudesvârire în El, întocmai ca o fclie smuls pentru un timp

138

sabeli

(5i: mulle,

:iiun] E e i l pritiin mieurilor eniniei i a patimilor, cnii ne

purtm în noi uimit in Imul din Dumnezeu, un puin, ci când

vom li cu lotul asemenea lui Dumnezeu (52), cuprinztori ai

întregului si singurului Dum<ie7eu. Cci ucc.isla csrc desvâr-

irea spre cure ne grbim (iii. Dur o mrturisete mai ales însui

Pavel, cci ceea ce aici spune nelmurit despre Dumnezeu, u

detînete lmurii în alt parte cu privire la Hrisliis. Ce zicând?

„Unde nu este nici liiri. nici Iudeu, tiere împrejur i preiu,

barbar, Stat, rob, liber, ci toate i în toi Hristos" (54).

Vil, în rândul al treilea, numra expresia ..mai mare''

(55); îh al patrulea. eiipresiu ..Dumnezeul meu i Dumnezeul

vostru" (56). Dac deci s-ar ii spus c Tatl este mai mare decât

Fiul, dar nu egal tu Inul. ipate cj luciul ucesui jr li ceva pentru

ei. Dar dac noi gsim limpede în Scriptur pe fiecare din aces-

te dou expresii, ce vur /i-.t: munci oiimeiui generoi? Ce argu-

ment puternic ar mai fi pentm ei in cazul acesta? Cum se vor

i care nu pot fi împcate? Cci

isfiei ecâtel i egala

privire la cauz, iar cipresia „egal" iu priviri: Iu nai uni i^'.i 1 ilucrul iicesij ii rceuiiiiaieiii noi ruinai dt multa înlele|iiiune.

I•;•>' p'i.ile c cineva ar putea spune, kiirnlu se la iuneLere eu

i.ueulul u-isLiu. cu ,: h pioiti- de atui-u.-i '.uu,'. cu ci ne, ;in/nl

nu mseamnâ a fi mai mic decât El. Cci ar putea fi prta si la

slav» telui fr de început, tiindc c>k- iui .vi luru i^ itm-piil:

i se aduug na-terea, un lucru alai de mare. mcar pentru cei

care au minte, si .nu de vreini'. !. virn-iare. Cui i. îuir-aievJr. u

Ui

VIII Tata ar pulea fi insa numii Dumnezeu, nuCuvântului, ci al prii vzule a Cuvântului, taci cum ar pulea I

s fie Dumnezeu al celui tare esle Dumnezeu în chip proprii

Dup cum ar pulea fi numii i Tal. nu al prii Lui vzute, ci i

Cuvântului Cci E] era din oal natura (58), astfel ca un terme

noi. Cci Dumnezeu esle Dumnezeul nostru în chip propriu, n

enuinirik 51 ifi între ele. diu cauza ames-tecrii [ar proba este c alunei carul naturile suul gândite w-jm-

ral. odat cu gândirile se desparl i denumirile. Ascult pe Pavcl

spunând: „Pentru ca Dumnezeu] Domnului nostru Iisus I Iristos,

Tal! slavei". Dumnezeu al lui Hrislos, iar Tal al slavei. Cdchiar dac ateste dou denumiri arat o singur persoan, ele fi-

ii arat prin natura lucrurilor itemiinile. ei [rin intâliiirea lor în

XI. în rândul al cincilea s fie spus faptul c El a luat

via (59), sau judecat (60). sau motenirea neamurilor (61).

sau puterea a loal carnea (62), sau slav (63). sau ucenici (64l.

sau cele cale se mai spune ca le ia i faptul acesta se refer lot

la firea Lui omeneasca t jar diiai duca le-ai alribui i lui Dum-nezeu, nu ar fi un lucru nelalocul lui. Cci nu I le vei atribui cape nile însuiri adugare mai pe urm. ci ca pe unele care în

ii Lui. im a han

X. în rândul al aselea s lîe pus locul c: „Hui de la

Sine nu face nimic, dac nu vede pe Tatl lcand" (65). Faptul

nccsia îns are unnlciarea dezlegare: a puica, .-.au a nu pulea. nu

suni cuv inie care au ui 1 singur îneles, ci mai mu lîe iute leuri. Cci

verbul „a nu pulea" se întreb uinlcazâ uneori în scrisul unei lipse

de pulere i pentru a SC preciza anume i când i fa de ce esle

aceast lipsi de putere, ca in expresia c „nu poate copilul slupte", sau „celul mic s vad", sau „s se lupte cu culurc", cd,

în realitalc copilul se va lupla poale cândva si celul va vedea i

Alteori, verbul acesta st întrebuineaz iu îneles mai general, pre-

cum esle expresa. ..Nu poale ta se Jiscundo cetate aezat sus pe

munte" (66). Cci o 1 -cinic ar putea el 1 iar s ("ie si ascuns, dac ar

este bine spus. cal în expresia: ..Nu pol (iii mirelui vi ]>nslcasr.

cal. vreme- mirele este imre ei" (67], lie c ele v, .'r-.. Ii:-u-

vzul Lrupele (cci vremea ederii lui intre ei nu esle prilej de in-

(nsUirc, li de veseliei, iie c este vorba de i-.l concepul drepl

Cuvântul. Cci de ce trebuie s poslcasc cu trupul cei curii de

Cuvântul (68)7 Alteori se întrebuineaz spre a arta un lucru ca

respins de voin, cum esle expresia e „nu poale sa Iaca acolo'

senine drii priiina necredinei prii ui 11 ti lor" ib'.i). Cci, de vreme

ce pentru vindecri esle nev.iie si de una si du alta. - i de credina

celiir îngrijii i de puterea îngrijitorului -. vindecarea nu era cu

pulin dac anul din cele dou lucruri cerute lipsea. Dar nu tiu

bine spuse, cci nu e.sle bine chibzuil vindecarea adus celor

vlmai din pricina necredinei lor în aceeai calc jur ir de idei

ini râ si expresia: „Mu poale lumea s nu ia ucâseâ" i70j i expre-

sia: ..Cm 11 puicii vorbi luernn bune ri IiinJ" 171 1: I *.i euni esie

eu nepulini ereun lucru diu acestea, iar numai fiindc nu este

voit? Dar printre cele spuse c suni cu neputin suni uncie ciur.

nalura lor, sun] cu neputin, dar pentru Dumnezeu,suni cu putin, ca de piu faptul c unul st acelai ,.

._! s se nasc de dou uri (72] i faptul cu urechea acului

iu Ias s Ireacî prin ea cmila (73). Cci ce ar împiedica ca

X. In afar de toate aceste cazuri, exist un lutru care

csle absolut tu neputin s ic întâmple si care este respins deraiunii, cum este cel pe care îl cercetm acum. Cci. dup cumspunem c csle ni neputin ,j Dumnezeu s fie ru, sau s nuei iste, cci acea s La ar ti mai degrab o însuirea ucpulinimsicilui Dumnezeu, decât a putinei Lui. sau dup cum este tu nepu-

patru si zece, tot aa tale cu neputin i de neadmis de ratiunc

ca s fac Fiul ceva din cele pe care nu le face Tatl (74). Cci:„Toate câte arc Tatl sunt ale Fiului" (75), dup cum iari celeale Fiului sunt ale Tatlui. Nu csle deci nimic propriu unuianumai, llindc le sunt comune la amândoi. Fiindc i existenaiusui le este comun si de o egal ciu.siire, cu mate c Fiul o arcde la Tatl. în acest îneles se spune i expresia; „Eu viez dinpricina Tatlui" (76), nu în sensul c îi susine de la El viaa iexistena, ci în înelesul c de acolo, din Tal l, i, are existenaproprie, în afar de timp i de cauz (77). Vede pe Tatl fcândprecum late i El la fel (78)7 Cumva în sensul c Fiul tace întoc-mai ca cei care deseneaz figuri i litere i care nu pol s facaltlel formele adevrate, decât dac le privesc modelul si suntdui de mân de eI7 i cum are nevoie înelepciunea de înva-ior'.' Sau cum nu va lâce ceva fr numai dac va fi învat?i cum face Tatl, sau cum a lacul? A adus El cumva în fiinmai întâi lume asemntoare celei de fa i va întemeia apoi

lumile (iWs lpiuri ale Talului i doua lapion ale Fiului. Ce

lu-socolin 1 Dur lui! - urai lepr <i B ;i|ii y-.- c omeni de diavoli

i de b >1 1 i ii vi ii| li iiinrlil.il i merite ie mart' cu piciorul i face

celelalte calea lacul, asupra cui icâmlmai înainte fcând aces-

tea Taliil.' Nu eslc mire limpede ci chipuri ii: acelorai lucruri le

ilcseioiieazi l'jtl, d.ir le desvârete Cuvânitil. nu ca un roh i

liici 1 Li t ii (ie suinr. ci cu ..ii uni si ea un siiîpu i. m si spun mai

propriu, ea Tat] O'.»'! Cci in înelesul acesta primesc eu eipre-

sia: „Cele ce se Tac de ctre Tatl, pe acestea le Face deopotriv

i Fiul", nu in sensul asi mn.'iru lucruri lor tcui de ci, ci în sen-

sul egalitii puterii lor de a Ie svâri. i în felul acesta ar fi si

expresia c „pân când lucreaz Tatl, lucreaz i Fiul"(HO). Dar

na uei n.ii în .'i-ei'.sl privin ;-i i.i eiiiLlili'li: .k j'uii.ri:. ci i in ce

a întemeia! |i.lni;in-

rorlege a fost întemeiat o singur dal. ilar a eoncontinu i acum.

XFI-în al aptelea rând s fie spusa expr

s-a coborât [lin cer. nu ca s Iac voia Lui proprie

spu.se ik' însui cel eiire s-a ivtiort. ani fî spus c el

Mrimilor (cci voiula Mântuitoml.ui nu este p.

ie lupt tu ta. Cci aa am îneles mii i

nu ceea ce vreau F,u, ci voina Ta" (8.1)

cu putin i nici s-fi pun voina sa împotriva voinei Tallui.Dar fiindc vorba aceasta este spusa de ctre acela care a luat [rupomenesc (cci acesta este cel care a coborât din cer), i du departea pe oue a lual-o asupra Lui, aa vom rspunde: vi>rba aceas-ta este spus nu in sensul ca exist o voin proprie a Fiului, Inafar de cea a Tallui, ci in înelesul c" nu exist, pentru ca astfel

înelesul s lie acesta: Nu ca n fac voia Mea. cci nici nu estedesprit vuia Mea de voia Ta, ci ca s lai voia o imunii :i Mia ia Ta, care, dun cum avem <i .singur Dumnezeire, tot aa avem si

o singura vumla. Cci multe din lunurile spuse in ielul acesla,sunt spuse m comun despre Dumnezeu i nu alîmialiv. ci negativ,cum e expresia: „Cci Dumnezeu nu d Duhul eu msur" <N7,,ft] 1111:1 nu d i nici nu d msurat, cci Dumnezeu nu estemsurat de Dumnezeu. i expresia: „Nici pcatul meu, nici fr-delegea mea" (Sfii, cci cipresiu ceasta esie spus nu în mtelesulca ar exista pcat fu El, ci în înelesul c rLU exii j i iari expre-

re le-am fcut"

e limpede i ir

ia Tatlui'? Esqcrede în Fiul

(90). Este deci cumva aceasta vomaTutalui"; iar "a Ruta m"!cum? Sau Fiul vestete Fvanghclia i face lumea s cread fivoia Lui? i cine ar putea crede lucrul acesta? Fiindc i eipre:cit cuvântul auzit nu este al Fiului (91), dar c «le al Tatlui, !

acelai îneles. Cci cum ar pulea li propriu, cuiva un lucru ea

meleg, oricât mi-a frmânta mintea i cred c nici allcine-,Dac astfel vei gândi cu privire la voin, drept vei cugeta i

.

foarte mult evlavie, cum esle socolinla mea si a oricrui omjudecata dreapt.

XIII. în al optulea rund este pentru ei textul: „Ca s te

cunoasc pe Tiuc, singurul Dumnezeu adevrat i pe cel pe care

L-ai trimis, pe lisus llristos" (92), i textul: „Nimeni nu este

bun, fr numai singur Dumnezeu" (93) Dar textul acesla mi se

parc c are o dezlegare chiar kwru- uoar Ciici dac vei atribui

însuirea de „singur adevr" numai Tatlui, unde vei pune

Adevrul însui (94)9 Cci dac vei înelege. în acest chip expre-

siile: „Singurului înelept Dumnezeu" (85), sau „Singurului care

are nemurire, tare locuiete în lumina cea neapiopiut" (96). sau

„împratului veacurile! cart cslc ncsim tios. nevzut i singur

Dumnezeu" (97). ii va pieri Fitil. reinlaTiin.Li la moarte sau la

întuneric, sau la a nu 11 înelept, mei im prul. inii nevzut, nici

în totul Dumnezeu, ceea ce este rezumatul celor spuse i turn

es le însuirea numai a lui Dumnezeu'.' Eu îns socotesc c expre-

sia „ca s le cunoasc pe tine singurul adevrat Dumnezeu" este

spus pentru înlturarea Dumnezeilor, care în realitate nu sunt

Dumnezei dar care se spune c suni Dumnezei Cci nu ar fi

adugau „i pe cel pe care l-ai trimis, pe lisus Hrislos", dac ar

li I.Uiii iii-iiri; lie in priunia e.iprc-ic! „Singurul adevrat", cu

scopul de a opune-o Fiului i dac nu ar fi fost vorba despre

Dumnezeirea lor comun. Iar expresia: ..Nimeni tiu este bun"

aparine numai lui Dumnezeu, chiar clac cu acest nume esie

numit i un om. cum este n.'iul: ..(""nul cel bun din le/.auml hun

scoale afar luciul cel bun" i'*.i i: ..Vru ,ia împria celui tare

Saul despre David, i textul: „F hine. Doamne, la eei huni"

(100), i altele de felul acesta, câte se spun despre cei ludai între

Miiitnii. la care a ajuns curgerea primului hine. tic ea i în rân-

bine. rar de nu. ti vei avea de spui [a de rai care. deallâ parte.

dup socotinele laie ainui rj Jiul ..ingur esle numii Dumnezeu?In care cuvinte? în acesiisi: „Aceslu este Dumnezeul iau, nu va fi

socotit un altul in afar de E|- (101). i puin mai departe; „Dupaceasta, a îbsl vzut pe pmânt i a pelncul împreun™ oamenii"

(102) C spusa aceasta nu se refer la Tatl, ci la Fiul, o arat lim-

pede adugarea. Cci acesta este «I care a triil în !rur împreuncu noi i a (ost iinpreun cu cei de jos. Iar dac ar birui prerea clucrul acesta a fost spus Împotriva Tatlui (103X nu împotrivacelor socotii Dumnezei, ar însemna c am micorat pe Tatl prinargumentele prin care am fost zeloi fa de Fiul. Cu ar putea fi maide plâns i mai vrednic de pedeaps ilci fu acea iii biruin?

XIV. In al noulea rând, vor spui

deauua llind viu. cas mijloceasc pe.nlru i

lucrul acesta i foarte mistic i cu t'oarie mCci a mijim

leitul acela: „întol-

"(104!. li bine spus

â iubire de oameni,

nul multora, li cerc

dreptate, cci aceasta ar însemna, într-un fel, i o umilin, ci în-

seamn a face pe solul penlru noi, prin raiunea mijlocirii, dupcum se spune c i Duhul mijlocete peuliu noi. Cci „Unul esteDumnezeu i unul mijlocitorul între lîumnezeu si oameni, omullisus H^islos

,

(105). Cci El face pe solul înc i acum. ca om,pentru mântuirea mea, fiindc El este eu corpnl pe care 1-a \uUt,

pan cândm va face Dumnezeu, pnn puterea firii omeneti luatede El, chiar dac nu mai este acum cunoscut dup came (IIXî)

vreau s spun dup patimile carnale i. în afar de pcat, ale firii

noasire (107). Astfel dar i mijlocitor îl avem pe lisus (108). nu în

sensul c se arunc Ia piciuarele Tallui pentru noi i îi cade înfa ca un rob. în lturi cu gândul acesta inlr-adevr supus robiei

si nevrednic de Duhul. Nu este hi firea Tatlui s caute acest lucrui nici Iu a Fiului s-l sufere i nici nu este drept de a li el cuEe-lal despre Dumnezeu, ci prin cele câte a ptimit El ca un om. in

146

u îngduitor. Aa miele

XV. în al zecelea rând, este pentru ei..netiin" i faptul

cnimer i nu cunoate ziua cea din urm i ceasul, nk iFiul însui.

Iar numai Tatii (109) i într-adevr, cura nu tie ceva din cele

existente înelepciunea. Fctorul veacurilor (110), Consumatorul

S i Schimbtorul (111), Marginea (112) celor fcute, care cunoate

cele ale lui Dumnezeu, cum cunoate Duhul omului cele dinl-

untrul omului (113)? Cci ce este mai desvâri! ca aceast

cunoatere? Cum deci tie Fiul cu precizie cele ce se întâmpl

iiuinitj iiicslui a-;ii uiii urm ii pe iele care suni parc în timpul

sfâritului (114). dar ceasul acesta însui nu-1 cunoate? Cci

i când cinei u :ir .pune «1 cum «iile cu deamrr untul cele ce sunt

in lista unui 7\d. tlur cfi zidul însui nu-l cunoate, sau c tie bine

'-Siirinr! /ilii. ilar el inccpi ii ui nopii nu-1 cuii'i:ilc. acolo unde

cunoaterea unui lucru aduce cu necesitate cunoaterea celuilalt.

Sau este pentru Iui lucru limpede c Fiul cunuate ceasul din

urm ea Dumnezeu, dar spune c mi-! cunoate ca om, dac cine-

va va separa partea lui vzut de partea lui cugetai cu mintea?

( aci faptul c denumirea 'le Fiul exprim " idic ahsnul i hui

de relaie ( 1 15). de vreme ce nu se adaug denumirii de Fiul i

precizarea al cui Fio. este. n. lUficri'a'.jacesi înlelcs. îriLi s inter-

pretm netiina Fiului într-un chip mai evlavios, atnbuind-"

XVI. Dac dec isl:"i lmurire i

I doilea, consideraia

celelalte atribute ale

i lucruri de ctre Fiul

s fie raportat li. mu;.] inim, spre , insiu Nsctorului. i mise pate c un oarceare, poate chiar Iar s citeasc acolo, aa cumu cilii unul dintre filologii din vremurile noastre (116), a cugetai

întrucâtva c nici Fiul nu tie altfel ziua sau ceasul acela, decât

cum le tie Tatl Deci care este concluzia.' F.slc c de vreme ceTail tie ceasul, pentru aceasia tie i Fiul, cum limpede esle cde nimeni nu poale ti cunoscut, nici cuprins cu mintea, ziua sau

ora aceea. Iar numai de prima naturi Mai rmâne s discutmdespre faplut ci s -a dat porunc Fiului (1 17). i c a pzit porun-

cile Tatlui, i ca a Scut întotdeauna cele plcute Tatlui (118), iînc despic svârirea Sa. i despre înlarea Sa, i despre faptul

c din cele ce a suferii a învat ascultarea (119), despre arhieria

Sa (120), si despre ofranda Sa (1 2 1 ), i despre darea Lui la moartepentru noi (122). i despre rugciunea Lui ctre cel care putea

s-L scape 'de moarte i despre agonia Sa i despre sudoarea desânge i despre rugciunea Sa (123) i despre orice altceva defelul acesta, dac nu ar iî pentru tai lucru vdii c expresiile de

a Ini im îs de patim. Prin ui

:u privii

ichimhai i hui presi

cuvântul dei-prc obieciile .nkvr:-.n:iiiv

care s pont servi drept baz i menii

migloi în materie de studiu mai desvârit. Dar se cu 1

lrig denumirile Fiului, iar s tcem cercetri asuprii

mm care sunt i multe care se sprijin i pe jnultedin ce

despre El, ci s le înli.cn. pe fkcSTî in pane ce vrea s spunsii artm taina numirilor.

XVII. Trebuie s începem de aici.

Iii.i.suia in

idile

Dumnezeu s fie scris cu aceleai utere iu tare se -.trie cuvân-

ta] ..Dumnezeu", gândind ei c Dumnezeirea nu trebuie s aib

ii im uniune cu cele ale noastre nici chiar atunci,cnd ar fi primii

ei s arate, cu un cuvânt care se destram, natura aceea nepieri-

toare i cu caracterul ei absolut propriu? Cci nici nu a respirai

cineva cândva întreg aerul, nici fiina lui Dumnezeu nu a losl în

stare lîe s-o conceap cu desvârire vreo minte, lîe -o âitup

vreo vorb. Ci din lucrurile care-L înconjoar. înjghebând noi o

inciiipnire întunecoas de ceea ce este Ei in sine. întruchipm

cate o imagine neguroasa i sblul i din fiecare lucru o alta. iîeiilugal i.el mai de reuni pentru noi, nu esle atela care a desco-

perit tulul, cin hunul acesta al raiunii noastre nici nu poate scupru'dii l.iîu! i 124), ei e.stt acela care ar avea o putere de închi-

puire mai mare ca altul i ar pulea s adune mai mult in sine ai

chipul adevrului, sau proiectarea uoibrei lui. sau oricum vom

XVIII. Aadar, atât ci sl în putina noastr de

înelegere. „Cel ce este" i „Dumnezeu" sunt mai mult oarecum

miri mai ales denumirea de „Cel te esle", nu numai pentru aceea

c Dumnezeu, când a stat de vorb cu Moise pe mume i tnd a

Ibsl întrebai tare era numele Lui, s-a numit pe sinei aa, porun-

cind s spun poporului: ,,Cel ce eslem-ii [riiins pe mint" t I25>.

dar i pentru aceea c gsim acest nume mai propriu lui. Cci den-

umirea lui Dumnezeu, chiar dac din punct de vedere ctiiiiuli-.gie.:

a fost derivat de cei ingenioi din „a alerga", sau din „a arde"

(126), din cauz c Dumnezeu este in n'uiinuA micare i penuu

a, i nu in chip

absolut, cum este si denumirea .,Domnul", cart i ea esle spusa ta

o denumire a hii Dumnezeu, Cci „Eu sunt. ace, DomnulDumnezeul Iau. acesta este numele Meu" (1 27) i „Domnul esle

numele Lui" (128) Noi Insa ccrecl amra care îi ate existenta

k sine i ncunil cu altceva, iar exislcna esle proprie lui

Dumnezeu i întreaga, i icmrgin iii i ncseparal, nici de ceva Lan-

s fi existat mai înainte de ea. nici de ceva csn

ii tic

i ..lupi

iiI 'uornecu.XIX. în ce privete celelalte 11

unde sunt limpede denumiri ale puterii Lui, iar altele sunr denu-

miri ale iconnmiei Lui (129), iconomie care i ea este îndoita, unamai presus de corp, iar alta in corp. cum este denumirea de

Atotslpanitor (130) si Rege. fie al slavei (131), fie al veacurilor

(132), fiealpuiuili.il. fie al celui iubii, IU- al celoi ian' împrtesc(133) i Domnul, fie Sabbaot, adic al otirilor, fie al puterilor, fie

al domnitorilor: ateste denumiri suni limpede denumiri ale puterii

lui. Apoi denumirile Dumnezeul Ik al iiiiiiuini (135), fie al

pedepsirii (136), fie al pcii (137). fie al dreptii < 138), fie al lui

Abraam, i al lui Isaac. i aUui lacov (13y> i a) întregului Israel

duhovnicesc i care vede pe Dumnezeu: atestea ins sunt denumiriale iconomiei Lui Cci de vreme te suntem condui de aceste trei

lucruri, i de leama de pedeaps, i de ndejdea mântuirii, i pelâng ateasta i dendejdea slavei i de îndeletnicirea cu virtuile,

din care izvorsc acestea, numele judecilor conduce teama, cel al

mântuirilor sperana, iar ecl al virtuilor îndeletnicirea, pentru capurtând L.j i pe Dumnc;elt iu siiiei. . i-h d ic- i/h'llite j,j aih icva

zeu pe are o dau virtuile.

nirile comune ale Dumnezi

r de început esle Tatl, ins

purcede, sau care se produce în sl'ar liir sa fie nscut, este

Duhul Staul.

S3 ne întrebm îns spre denumirile Fiului, despre care

ne propusesem s vorbim.

XX. Cci mi se pare, pe de o pane. c LI este numit Fiu

(140), pentru c esle una i aceeai cu TaUîl dup fiin, i nu

numai pciiiru considerentul acela, fi i pentru faptul c esle din

Tatl. Cred, pe de alta parte, c este numit Unul-Nscul (141),

p'-Liiiu '.' •:'.: ii' '.Fiif unic. nu cum sunt corpurile. Cred apoi ceste numit Cuvânt (142), fiindc într-un asemenea raport st El

fa de Tatl, cum st un cuvânt fa de minte, nu numai din

pricina nesufcriiici în natere, ci i din pricina unirii Lui cu

l'aiil r i din pricina fatuitii l.ui de a anuna i interpreta

voina Tatlui. Dar poale e ar spune cineva c Fiul lat de Tatl

este precum o definiie fa de lucrul definit (143), fîitldcS si

cugetat pe Fiul -cci aceasta înseamn acelai lucru cucei care

a vzut pe Fiul -, acela a cugetat pe Tatl" (144), i Fiul este o

ar la re .sumar 'ii uoar a nai urii Tatlui Cci uri ce lucru nscut

spune ci LI se numete Cuvântul i pentru raiunea c El se all

în ci.Sc cxislenu- nu va pctui împotriva raiunii, i'ei ce lucru

exist care s nu fi fost întemeiat (L Cuvântul? Cred c este

numit înelepciune (145), ia tiin a lucrurilor dumnc7ceti i

omeneti. Cci cum ar fi eu putin ca Ziditorul sa nu cunoasc

raiunile lucruri I 'ir pe care Ie-a zidit'.' Cred c este numii putere,

ca împreun pstrtor al celor nhieuu i irun^nitor al puterii

care le tace s dinuiasc fr întrerupere. Cred e esle numit

Adevr (146), din cauz c esle i I prin natura sa, nu mai mul-

te lucruri în acelai t.mp. cii iucrnl '..ne esle ;:-.!. e rai esle unic.

h- caui minciuna c-

Svar,in

Cred ta tsit numii Icoan (147), ca fiind de 1

Tal] i fiindc Fiul este din Tatl, nu Tal! din Fiul. Cci aceas-

ta este natura icoanei: sa fit imitaia arhetipului i a aceluia a

mai mult. Cci în cazul unei icoane materiale, ea este imaginea

imaginea esle a unui fiine vii i este i vie i are mai mult

asemnare cu modelul ei, decât avea Set cu Adam i dect urice

finit u.\h.uij l u cel ture ;i usuil-c. ( 148). Cci m lelul acesta esle

natura lucrurilor simple, nu ca în parle s se asemene, iar In parle

s nu se asemene, ei Mul . fie lipul lutului .i sa lie mai degrab

identic cu totul, decât asemenea cu el Cred c este numi! Lumin(149), din cauz c esle strlucire a sufletelor curlile i cu gândul•..' :

. ;..

' '.

'

.

'.. . -'.',. :-.!'.::.

lumin ar pulea s fie cunoaterea i viaa cea in Dumnezeu. Cred

t este Vi.iiî 1 LV)), iliiidtî i-it- lumin .1 iiiiciiicicre i aducere la

suntem" (151). dup acea mdoila pulere a insullni 1.152.1 i

suflare de acolo luând noi toi în noi i 1 3uh Staul, câi suntem In

stare i atât cât am putea deschide gura gândirii noastre. Cred ceste numit Dreptale (153). fiindc este împnili-jr dup vrednicia

fiecruia ii jti(lctl"r tu dreptate lii(:î di cei .illali sub lege i fal

Map [uicasc, iar corpul s lie stpânit i partea mai bun s aib

conducerea prii mai rele, ca nu tuni va I1.1-. 1 til iul'! ru :tri :ic ridice

&npotrlva lucrului mai bun. Cred ecste numit Sfinire (154), din

cauz c esle curenii; Oc.J c c.lc numi; i^.cuip.prjic i!55j.

din cauz f ne elibereaz pe uui. tei siâpniji de pcat, i din

cauz c sed pe sine pre de r,1 Cred ci iv. 15'.). din i

XXI. Aceste denumiri sunt prin urmare comune (157) i

telui tace esle mai presus de noi i celui care s-a lacul om din

cauza noastr. Denumirile fiului îns. care ne sunt proprii i

nou i ale întruprii Lui pe pmânt sunt: Om (158), nu numai

ca prin trupul luai de El s pnsi ii tu prins (Ir cei în trup, altfel

iitpulnd li cuprins, din cauza neputinei de cuprindere cu

mintea a naturii l-ui. ci pentru ca i s sfineasc prin El pe om.

fâcându-se întocmai ca un aluat penlru întreaga frmânlâtur i,

unind cu El însui pe cel care fusese condamnai, s libereze torni

de la condamnare, tîcându-se toate pentru toate, câte sunlem

noi, afar de pcal, anume trup. suflet, minte, prin câte vine

moartea; ceea ce rezult din acestea esle omul. Dumnezeul vzul,

din pricina c nu poate li vzut decât numai de minte, fiu al

Omului (15")), i din pricina lui Adam i din pricina Fecioarei, din

care s-a nscul: al lui Adam. ca strbun, iar al Fecioarei, ca mamduru legea maicii, nu dup legea naterii omeneti; Hristos 1160),

din pritina Dumnezeirii, cci aceast ungtn- esle :> lini oiniiiiti.

cart nu sfinete rrin o putere ea în ali uni. fi prin prezena între-

gului UI

;Cale

iarb venit- i ne crete li 1 Hulirea apei ( l>l.i i ne îndmmde aici

;i se lupi pentru noi cu animalele sltialiec: din um/ ui inlfarcc

po cel rii.'icll. rcadike pe. cel picului, Icnii pe cel 'drobii, pzete

pe cel puternic i cu raiuni de pstoricease liin îi adun ctre

staulul din viaa de dincolo; Oaie (165), din c.iii/ c esle viciimii.

Miel (166), din cauz c este desvârii; Arhiereu (167), din tauza

c aduce itrllj; Melcii isc dec 1 168). din cauza tu esu- !.':

laLuia

COP...IT. Ie «ta

neam dup natura Lui de su.-. ..Cci neamul Lui. 7ice, c-ine-L va

spune" 1169)? i din cauz c este Rege al Salonului, adic pace.

i din cauz c este Rege al drepii i din cauz c ia zeciuialfnk

la patriarhii (170) care se lupt cu strnicie cu puterile reie.

Ai denumirile Fi unii. Mergi prin ele; prin cele cale suni

înalte, mergi duiiiiiczcelc i prin cele câte sunt trupeii, tru-

pe. Ic, >i unii ales mergi prin ele duuiuczcc.tc intru tulul, ca s le

Iaci Dumnezeu, urcandu-le de jos, din pricina celui care a

coborât Je *us penlru noi. Alar de toate i in.ii înainte de ti'alc,

pzete lucrul acela i nu te-ai mai putea înela în numirile mai

înalte sau în cele mai umile, lisus ilrislos ieri i azi trupele.

acelai ,1 uinimicete, i in vecii vecilor. Amin.

CUVÂNTAREA A CINCEADESPRE DUMNEZEU

1 de cei care aruncau în ea cu pietre, Irccâild prin mijlocul

ci cuvântarea nu poale fi Invit cu pietre (1). în schimb

e ea când vrea i d cu pratia în animale salbaticer ftl

(inie care ii.' apropie de munte tu rutate (2).

— Ceai putea s ne spui deci. /ic ei. .Ic-sprc Sfanul Duh 7

de ne mai aduci un Dumnezeu stiin i nescripluristic?

întrebarea aceasta ne-n pun acum i cei care sunlmode-

. ce privele credina despre Piui (3)( 'ci e-cea ce se poale

a cazul drumurilor i râurilor, - acesiea se i despart i se

a se întâmpl i în cazul de faa. din

bogiei

în altele, îneâl s nu poi l

ici cuvântarea despre Duhul ceva apstor u

ru c, odat înfrâni în cuvântrile despre Fiul

ie lupt mai cu aprindere pentru Duhul, - cc

irehiiie a Ik neaprat nel

problemelor, paiirn la l'cl

gust fa de [oaie, — simim u greutate pentru orice cuvântare,

înlocmoi ca aceia pentru mâncare.

S dea îns Duhul i cuvânlarea va alerga ai Dumnezeuva fi slvit

Aa stând lucrul cercetarea cu grij si distincia chipu-

rilor în care eslc cugetat i spus în dumnezeiasca Scriptur fit

vorba „Duhul", fie vorba „Sfanul", (4) împreun cu mrturiile

potrivite speculaiei i ceea ce rezult pe lâng aceasta, în modparticular, din unirea amandorura. adic txpresia „Duhul Sfan",

le vom lsa în sarcina altora care au iilosofat despre ele atât

peniru ei cât i pentru noi, fiindc i noi fflosoim despre cele de

acum si pentru ei. Iar noi ne vom inloiuce spre cele ce urmeaz.

III. Aadar, cei care se indigneaz la gândul c am fi

introdus un Dumnezeu sirin i ncstriplunîiic ii), pe Slântu]

Duh, i care se lupl cu înverunare pentru liter (6), s tie cse tem acolo unde nu este pricini de team (71 i s cunoasclimpede c acopermânt al lânulelegii le este iubirea literei, cumse va arta puin mai pe urm, când vom combate, dup putere,

întâmpinrile 1

ii îns. < n în E

Duhului, pe care îl adorm. încât si teologia Duhului vomîncepe-o de aici. punând denumirii inufit in .nard cu Treimea,

Kra lumina tea adevrat, cure lumineaz pe lot omulcare vine în lume (8). Tatl. Era lumina cea adevrat, care

lumineaz pe tul omul care vine in lutnt, Inul Lra lumina tta

adevrat, tare lumineaz pe lot omul care vine in lume. Cellalt

Mângâietor Era i era i era, dar Una era. Lumin i lumin ilumini, il.iro singur lumin, un Dumnezeu. Luciul acesta il-aînchipui! i Divid, uni iiKiinlt. tnil mv: Jmru lumina la vom ve-

dea lumin" (9). i acum, noi am i vzul-o i o i predicm (10).

156

Cnv&Dtâri Icaloglce

de nici , ii inllure; nelegiuitul s nelegiuiase. Noi. ceea ce am

îneles, predicm. Ne vom urca pe munte înalt i vom striga (11).

dac de jos nu vum fi auzii Vom mlla pe Duhul, nu ne vom

teme. i dac vom fi i în situaia de a ne teme, ne vom teme din

cauza tcerii, nu din cauza predicaii (12).

IV. Daci era un limp cnd nu era Tatl, era un timp

când nu era Fiul Daci est* un timp C9nd nu era Kiul. era un timp

când nu era nici Sfântul Duh. Dac Unimea era de la începui, i

Treimea era Jc la început Dac arunci jos Unimea, îndrznesc

i spun. s nu pui sus nici Doimea (1 3) Cci care este folosul

unei Duuinezeiri nedesvârite? i moi mult, ce Dumnezeire

mai este ea. dac nu este desvârit? i cum esle desvârit

Dumnezeirea creia îi lipsele ceva spre desvârire? i ii

lipsete ceva, într-un fel. dac nu are sfinenia. i cum ar avea-

o. dac nu-L are pe lîuhul? Cci sau sfinenia cale altceva rn

afar de Duhul i alunei s ne spun careva ce se crede c este

ea, sau. dac este unul i acelai lutru cu Duhul, cum de nu era

de la început? Ca i cum ar fi o mai mare însuire penlru

Dumnezeu, s i ie- cândva nedesâvrii .i i'.îr de Duhull DacDuhul nu era de la început, atunci s-a aezat în acelai rând i u

mine, dei puin mai înainte de mine Cci prin existena in limp

ne desprim noi de Dumnezeu Pat -a asc7.it în acelai timp

tu mine, cumm mai îndumnezeieti;? Sau tuni mai m unc^-iv

cu Dumnezeirea (14)?

V. îndeosebi ms îi voi filosnfa despre F;l începând puin

mai de sus, cci despre 1 reimt ani discutat i mai înainte (15).

Saducheii au socotii c Duhul Sfânt nu exist nicide-

cum, c nu exiti nici îngeri, nici înviere) 16), dispreuitul ei, din

157

I Gngorie tfc (Vizânz

an- pricin nu l iu, atâica i al âlca mân urii despre Kl în \

'eslamenl. Teologii mai cu vaz la clini, i care a-au a|

nai nmll de învtura noastr (17), L-au concepu! cu în

rea, pare-mi-se; îns s-au deosebii între ci in privina ni

.ui, diidu-1 denumitea ilc „minte ii universului", i „uliu

fr" i alle denumiri de felul acesta Dintre irilc.k'.plii J

«slrt, i

a tiut c

mai dea, din respect pcnlru Scriptur, fum preliud ei, sub motiv

c ea nu arat lmurit niciuna din aceste denumiri. i, din cauza

aceasia, nici nu-L ador, nici nu-L neador. luând fot de El o

poziie oarecum mijlocie, ha chiar ;i foarte de plâns. i dintre

cei care L-au socotit Dumnezeu, unii suni evlavioi pân la cu-

get, iar alii cuteaz s fie cvlanoi i ni buzele. Dar arii auzii

de unii, care judec Dumnezeirea ca nite name.ru iu ui înelepi.

tare mrturisesc ca i noi c irei suni cele cugetate în Treime,

dar atât de mult k-au depanai între ele, incSt pe unul îl fac ne-

mrginil în fiin i putere, pe altul nemrginit în putere, nu i în

fiin, iar pe altul mrginii i de unul i de cellalt, imilnd ei.

dei în alt chip. pe cei care numesc persoanele Treimii creator,

împreun lucrtor i sluilor i IKi. d care s-icurcsc c ordinea ihanii din numiri suni o un nare fireasca a lucrurilor (19),

P VI. Nu vom avea îns niciun cuvânt pentru cei caro au

socotit ca Duhul nici nu existai, sau pentru acei elini care au

undelemnul pcliii lor t2!li l-ai Je ceilali, aa vom argumenta:

Sf. Duh trebuie socotit absolut sau una dintre existenele tare

auhzisti in sine, sau una diuire existenele ciiuttmplate într-o

alta, eiislene dintre care. îndemânaticii în astfel de lucruri, pe

cea care subzist absolut în sine o numesc subslanâ. iar pe cea

contemplata înlr-o alt fiin o numesc accident. în consecin.

dac Duhul a aprut c

El scap mai mult de

irfioei

ar fi, sau a cui ar fi? Cci în feiul acesta,

ideea de compunere (21). i dac csIl-

energie, se. va arla ea o palete a alinia, evident, nu ca o putere

iu ^ine. i odat cu manifestarea ca putere a altuia, va înceta sfie ca o putere in ii ne. (.'ai : i-.a cmc energia Cum deci se mani-

lesij ca i) elice ie :,i ff.uiie cu li.'.re ii cutare lucru i separ lucruri

22) i se uilrisleaz il'ti -ie niînic i face toate câte. evident.

.uni însuirile lucrului micai, nu ale iiut-ilrii'.' Iar dac este o

subslam oarecare, nu un acciilcnr, va li sncolii lîe creaturi, fie

Dumnezeu. Un lucru mijlociu intre acestea, sau care s nu inde niciunul. sau o alctuire din amândou, n-ar putea fi cugetat

nici mcar rle cei caic plasmuie.se pe traghelafi (24). Dar dac

este o creatur, cum credem în El. sau cum ne desvârim în El?

Cci nu este unul i acelai lucru a crede In ceva i a crede des-

pre ceva. Cci u crede in ceva t spune despre Dumnezeire, iar

.: iiede despic ecv.i sc spui.c '.''-ij ic i.itce lucru in general. Iar

VJI. Acum este rândul euvânlului tu. Pratiile s fie '

nscut Duhul, sau este nscut. i dac este nenscut, dou sunt

c sistemele i'âr.i de iiiceput Dai a ins csit n.sc-ui, suhdivide ia-

ri: sau din Tatl calc Duhul, .sau din Fiul. i dac este din

Tatl, sunt doi fii i frai. Tu îns iiichipuicsie-mi-I chiar i ge-

meni, dac vrei, sau pe altul mai în vârst, iar pe alrul mai tânr.

fiindc eti atât de iubitor de lucruri corporale. i dac Duhul

este din Fiul, zice, ni s-a nscut i un nepot Dumnezeu! Ce ar fi

mai absurd decal aceste afirmaii' 1 Aee.srea le spun aadar cei

pricepui la faceri de rele (25), dar care nu vor s scrie despre

159

cele bune. Bu îns. ducii a li vzut necesar subdividcrca a ii

primii i lucrurile, lr B mi Icni de numiri Cii dac l-iul esle

fiu, dup o relaie mai înaii. mm.»! nu pincm ;;:. .irlmniall chip

;v_ ;.lI .lin î Jnriiue^-ii m deopotriv cu 1:1, nu trebuie s credem ceste necesar s trecem asupra IJuninczcirii denumirile de pe

pmânt i care suni proprii felului nostru de înrudire (26). Sau

poale, dup judecata aicaiia. ai secoti c Dumnezeu esle i de

genul masculin. Fiindc este numii i Tal'.' i c Dumnezeirea

Duhul esle ceva neulru, liindcnu este nsctor? Iar dac ai lua iu

.. rul acesta, spunând c Dumnezeu, împreunându-se eu

propria lui voin, a nscul pe Fiul, dup aiurelile i fabulele de

demult, ne-ai adus i un Dumnezeu brbat-femeie (27). al lui

Mardim i Valentin, furitorul de noi eoni.

VII! Diiiiii

ii vor pieri de dal. im picai ia i u si.i Incita la diviziune, isi nepoii, destriuSndu-se i îndepârtSudu-se de teologie,

se destram o legtur împletil din mai multe fire, câne

dezleag captul. Cci unde vei pune pe cel purces, spun

teolog mai destoinic decât tine. de mâniuilorul nostru? j

numai dac. din cauza unui al treilea Testament al tu, ai s

cuvântul acela al Evangheliilor Lui: „Duhul cei Sf3nt, care

Tatl purcede" (28), care, întrucât purcede de acoln. nu

creatur; Hilrucal nu este nscut, nu este Kiu; întrucât este

luciu mire nenscut si nscut, este Dumnezeu. i astfel, scde lanul silogismelor tale, Dumnezeu s-a artat limpede

pulemic decât divid erile tale.

i aadar purcede»

-Spune Tatlui euiivt

ca natura naterii Fiului i natura purcederii Duhuli

viu' amândoi de nebunie din cauza scrutrii iscodit

tui Dumnezeu. i acestea cine s le spun? Cei care

sâ vad nici lucrurile din faa picioarelor lor, nici s

pul mrilor, picturile ploii i zilele veacului, necu

.i.'ii. : „-':..-':.:

IX. — Ce-1 lipsele deci Duhului, zice. spre a fi Fiu?

— Nu zicem L-ii- 1 lipseic ceva. cci Dumnezeu nici nu

esle lipsit de ceva. fiis dei-,chircj de iiiaiuicsiare. cas zic aa.

sau de relaie, reciproc, alaiul deosebita1

i numirea |nr. Cci

n u- i lipsete piului ccv.i vn- a li Tal (cci nu este o lips cali-

tatea de l-iul, dar nu penlru aceasta esle Tal. Sau dup logica

aceasta, îi va lipsi ceva i Tatlui, spre a ti Fiu. cci nu este Fiu

Tatl Dar acesle însuiri nu sunt datorate vreunei lipse din vreo

parte, i nici nu sunt din vreo supunere dup tiinl. ei faplul

insusi de „a nu -c lî nscu!" i de ..a se li nscut" i de ..a fi pur-

ces", a denumit pe unul Tal, pe altul Fiu. iar pe altul ceea ce se

numete Duhul Sfan, ea s fie pstrat neamestecaren celor trei

ipostaze în unica natur i vrednicie a Dumnezeirii t.'aci mei

Fiul nu este Talii, cci Tatl unul esle. dar e.slc ceea ce este

Tatâil; i nici Duhul nu este Fiu. fiindc este din Dumnezeu

(30), cci unul esle Unul-Nscutul, dar este ceea ce este Fiul

Una sunt cele liei dup Ijuiiin<-7.circ ;,i !

I nunta Irc-i dup pro-

nabeliai

ni legiuitei J- 11(31).

- Prin uimare, esle Duhul Dumnc/cu'*

- Negreit c da.

- Aadar, este El dcofiinuS?

.T >.'m\ :

; ic lic Nazianz

— Da, fiindc este Dumnezeu.

— D-mi deci, zice, din unul i acelai, pe unul Fiuhiar

pt altul net-in. apoi ik'i.'liiuN'i i admit c este Dumnezeu i

— Da-mi si tu mic un aii Dunnie/eu i o naturi a lui

Dumnezeu i îi voi da aceeai Treime, cu aceleai numui i

lucruri. Dar dat Unul esle Dumnezeu i Una natura cea moi de

sus, de llthIl.- vrei s-Ii scol asemnarea' S;m n caui, iur i prin-

Ire cele de jos i printre cele ale tale. Este, într-adevr, lucru

ioarte rui uns. i nu numai rujiiuv dar t destul de [Ieiri, s iei

.fiu iele di.- jos asemnarea cu cck de sus i asemnarea cu cele

e (32). D:u

multe de spus din iul

Mele cunoscute la pv.

j la| de naterile ui

1, câtei adânc miesl

r Cât:, s

iceleai animale, i nici din alte ani-

i din alte animale aceleai animale

nimala. i daci vorba este vrednic

nai exist i un altfel dt natere,

Mai sunt apoi un

trecând i transfoi

a nai urii. Pornind

in uiil-Ic in altele, printr-o mre, prin urmare, unul i aceiai ar

le nenscut, pane nscut, i mtui dcnliinlu, lucru ca

Dar. ilupâ ce voi da un exemplu din cele ale rlftislr

cuniiM-ul de n Mi. voi Ircu cu cuvinlul la alt lucru.

- Era o plasm a lui Dumnezeu

- Era o poriune a acestei plasn

— i se pare, pmi poriune de plas

— De ce nul

— De ce ral

: suni!1

iurmare, c este pusihil ca i cele

:e îi au existena deosebii uncie de altele si fie deoliinj. iin acestea, nu atribuind Dumnezeiiii plasma, sau poriunea de

ism, suu ceva din cele cnk- apari iu corpului - s num atace

ii vreunul din cei eare se lupt cu cuvinlele -, ei fiindc vdaceste lucruri, întocmai .1 pe o scen, cele cugetate în cazul

re se face asemnarea s exprime limpede adevrul întreg.

— Dar la ic acestea. 71c ei? Cci nu este eu putin ca

... - :. . I::SI ;:: :

!....! ''i' ; I .:• : . ". I :' ll"'ii

Iscule?

— Dar ce? Kva i Set nu sun

altul ar fi? Sunt ei amndui,

Nicidecum.

celai Adam? Cci

— Sunt: unul o poriune de plasm, iar altul fiin

nscut, i între ei, ISrS îndoial, una i aceeai, fiindc sunt

simeni Vei ^îcwa deci ce tnpta fojjtotxilti

Duhului, fie socotindu-L liinlâ ,ib:-i>liu naseui. iiecanefiind de

aceeai fiin| i nici Dumnezeu i cu luarea din cele omcn.sii :.

suporlului înelegerii nonsirt .' Lai cr.il ea ii .ir ii bine, dac nu ai

163

XII.- Darci ;i închinai Duhului, zice? Cil s, fie

le rogi? i de unde ]uându-L îl ai pe El?

Motivul mai desvârii al faptului ti vum reda ta urm,cni o s vorbim despre lucrul nescris. I'cnlru acum îns ajunge

s spunem numai atâl. Duhul este acela în care ne închinm si

prin care ne rugm. „Cci Duh este Dumnezeu, zice Scriptura,

i cei care I se mehinâ, trebuie s 1 se închine în IDuh i în ade-

vr". (33] i iari: „Cci ce s ne rugm, cum trebuie nu tim,

ci Duhul însui se roag pentru noi eu negrite suspinri" (34)

i: „M voi ruga tu Duhul i m voi ruga i tu mintea" (35),

adic b minte i în Duh. Aadar, închinarea sau rugciunea cu

Duhul, nimic altceva nu-mi pare c este, fr numai faptul c îi

aduce El însui rugciunea i iuchmari-a. Cine dintre dumneze-

ii brbai nu ar prosEvi lucrul acesta.

itchmarea ui

egalitatea vrednici i E

irta celor trei, pentru

s-au fcui" prin Fiul

spus „toate cale s-au fcut", nu pur i simplu ..toate", cci nus-a spus nici Tatl, nici cele câte nu s-au fcut. Aratâ-mi deci peDuhul c s-a tcut i alunei dâ-L Fiului i nunir-L împreuncu creaturile. Atât timp tul nu vei arata lucrul acesla, nu vei adu-

ce nici un sprijin spre nelegiuire sfirma|iei taie marginitoarc

(37). Cci daca intr-adevâr s-a lacut. negreit c prin Hristos

s-a fcut, nu voi lgdui nici eu însumi Iar dac nu s-a Bcui,

deci sa cinsteti râu i pe iall împotriva tlfiuia-Nscutului -c

164

este o rea cinstire ca. socotind pe lini uealuia cea oui ile tin-

de, sâ-L lipseai pe l-iul — i3Si. i pe fiul impmriva Duhului,

cci Fiul nu este fctor al eelui care este împreuna slujitor cu

El, ti este împreun slvii cu cel deopotriv cinstii Sj nu aevi

împreun cu tine nimie din Treime (39), ca s nu cazi de la

Treime. S nu trunchezi în nici un fel natura cea unica i vred-

nic de o egalii admaic. iiindcit duci drâmi nv.i din cele trei,

vei fi darîmal totul, ba mai mult. vei fi czut de la totul. Mai

bijit \-ji faci i.i lunii închipuiri- .) I inimii, dcciii si iiiiiii'.ncti >â

Iaci o desvrit nelegiuire.

— Dac exist, zic ei. Dumnezeu i Dumnezeu i Dum-nezeu, eum de nu suni trei Dumnezei? Sau cum de nu este

poliarhie ceea ce slvim noi (40)?

Aceste lucruri cine le spune'.1 f Vi tare sunt mai des-vârii in nelegiuire, silii i cei din cealu a doua. adic cei care

fa de Pini .ut naiccuin ii _ ri i lini ii mai dreapta? Cci cuvântarea

parte se adreseaz ambelor tabere, parte se adreseaz numai

acestora din urm. Deci cuvnlul faade uceiiu din urma astfel

este; ce ne spune|i voi nou trideii (41). voi care adorai pe Fiul,

dei v-ai îndeprtai de Duhul'.' Dar voi nu sunlei hideiii r42 j?

Cci dai-a l[zduili i închinarea Unuia-Nscutul ui, v-a(i aezat,

evidenl. alturi de potrivnici i la io ut inui purtm cu blândee

faa de voi, ca i cum nu a(i fi murit cu totul? Daca ms îl adorai

i dat pan într-alai v gsili într-o siluaie mântuitoare, vi

vom întreba; care este pentru voi raiunea bideismului, dac

165

vlt insa lupta i cuvântul îndreptai împo-

l un singur Dumnezeu, penlni c exist

ri dei credem c suni Ini. persoanele din

Unime (43). Cci nu este unul din cei irei

j| nun piuui fAinine/eu, .i nici unul un

ir altul un Dumnezeu mai pe umi (44).

ie împarte i

Io din i ecâtcsu îrilorea

ie pol împri, ii. duL.i u-i-huic .•-' i'iin in'r un cuv;inl. Dumne-

zeirea tsk! neimpâril întru împrii (4?) i ca iii trei sori uui|i

htre ei o singura amestecare a luminii. 'Aadar, când privim

.;'ifi Durii ne:'j.-u i t-jiit l-:hj-,:;i prunii i ctre m-uiiirhie i46i,

inul este lucrul cure ni 'ii in fii i-,c: cuiul ins privim ctre cele

n ture este Dumnezeirea (47) .i rare îi au de aiti fiina, din

.ju/.j |iii,nâ. mai presus Jc timpuri -,i de o pol iiv slvite, atunci

celer.

— Da. dar aiti comunitatea are unimea contemplat

de cugetare. Atributele îns cure se refer la fiecare în

sunt, de etic mai multe ori, împrite Intre ele i de timp

numai alctuii ci siinicm i "pu'ii. .si unii tal de alii si fa de

noi înine, fr. s ii râmâm-m curai aceiai nici mcar o singur ii,

necum toat viaa, ei curgând .i siliimhiiniu-i>i i în privina

ciiipuril.il .i in privina sufletelor. t nu liu dac nu plesc la fel

si îngerii i toat firea de. sus i dup Treime, chiar dacii sunt

nilc firi simple i mai cu pulere lisaîc laii de bine. prin

veiinlalea lor cu binele suprem (4°).

XVI. Dar zeii i demonii adorai de elini, cum îi numesc

ii ui 'lii

-'

i

-r i i Ier teologi, pe de o pane l j limd socotii ptiniai.

pe care zeii îi numesc Occani i leli'i i faiiii (50) i nu liu

mai cum si, în sfârii, un /eu urâiur de copii ilin cauza iubirii de

stpânire (511, care a mâneai pe Mii ceilali, din cauza nesa-

iciaii lui, cu .scopul di a ajunge t.iifi t ;i! luiutor oamenilor i al

tuturor zeilor, mâneai i vrsai afar printr-o soan amarnic.

Iar dac acestea .sunt nite mituri i alegorii. - uni spun ti hisisi,

spre a scpa de josnicia cuvântului, c vor zice privitor la afir-

maia c „lumea întreag a fosl împrit în trei" (52) i c un

bindu-c ci si p, ainii : prin ( Kih.i.n I i.n ir nprtirea noas-

tr nu este de felul acesta i ni'- inu cmc aceasta partea lui lacnb.

zice teologul meu (53). ci fiecare dintre persoanele Treimii este "i

una cu persoanele cu care este unita, nu mai puin detât laii eu

sine însi, daloril idiiiiikîlu ilc liiiUâ i de putere. i aceasta

este legea Unimii, ci am ineles-o noi în atesle lucruri. Dat.

deci. e-sle lare aceast lege. slavi lui Dumnezeu pentru tonteni-

V- Gligani! de Nan

e acest argument?

XVII. Dar argumentele ralt. prin aUnimea noastr, nu liu turn le vom nuri

glumete, sau alt unui um serios? l care es— Cele de fiin, zici Iu. se numi„ „„p,împreun cu cele care nu suin deofrinâ. încât nu vc|i scap, devorbirea de trei Dumnezei, dup judecam aceasta. Pentru noims nu cale nici un pericol, cci nu le zicem deofiinS.— Aadar ai scpai de încurctur prinlr-o singuravorb (54) l oi câtigai biruina cea rea. fcând la fel cu cei carese strâng de gât de fnca morii. Cci ca s nu le oboseti cu ap-rrea monarhici, ai tgduit Dumnezeirea i ai piu la îndemânadumanilor ceea ce cutau. Ei îns, chiar dac va trebui s mnici nu vd care ar fi oboseala aici.

Xm. Se numr împreun, zici Iu, cele dcolîmta. iar

cele care nu sunt astfel, îi au indicarea fiecare în parte. De undeai mviai tu lucrul acesta i de Li care dogmatist, i mitologi?Sau nu iii c orice numr este arllor al cantitii lucrurilorcare-i stau ia baz. nu al naturii lor? Eu îns sunt aa de primi-tiv, ni.u mult chiar, sunt aa de ueinvâat. înci numesc trei pecele M «Itea la numr, chiar dac se deosebesc dup natur, iar

unu si unu si unu altfel tot atâtea uniti, dei sunt legate împre-u-Hi ,".,„ imii. Rrj ,5 privesc a lucruri mai mult decât la canti-lalea lucrurilor a cror numrare se tace. Dar fiindc te ii asa desirans Jc liter, dei luptându-le cu litera, ia-mi de aici dovezile.„Trei sunt în parimii, cele care merg ano pe drum: leul i apuli cocoul i. îii al palrulea rând. împratul când vine s vor-beasc în popor" (55). «si s nu amintesc de celelalte lelradenumrate aici. dar deosebite prin natur. i doi heruvimi îi

gsesc la Moise numrai ca o unitate (56). Cum sunt deci, duparta cuvântului lâu, fie acelea trei, dei prin naturile lor ce

deosebesc atât de mult între ele, fie acestea unilâi. când sunt

atât de identice între ele în ce privete uniuni lor i când sunt alai

de legale i de unite între ele? Cci dac a /«ce Dumnezeu i

Mamoua, doi domni numrai înlr-un singiirnumr (571, in timp

ce sunt alât de d.-p.ulc .le .iliul, li li poale si mai de râs, din pric-

ina numrrii împreun.

XIX. — Dar peni™ nu ne. zice, se spun împreun num-rate i de fiin, cele care conglâsuiesc între ele i în privina

numelor, precum: iei ujnieiii i trei 1 'umne/iri, i nu trei cutare

i cutare la întâmplare (58). Care mai eslu replica?

— Replica mea este c raii «««ameitul |u este raiona-

mentul unui om care pune lef. in privin|a nusm-lui, nu al unui

om care caut adevrul. Fiindc i pentru mine Petru i Pavel i

li mii nu suni Irei i nici Jeiitîin i.âl timp nu s-ar spune Irci l'elri

i trei I'aveli i tot alâi Ioani. Cci ce ai pzii Iu în privina

iiu'iiiri!.'] generice, aceea n prelindcm i noi in privina numi-

ilI.t >ivu!l.'\ . "iit'inn '!ii.-rj:i:.i.'«rn i:ik: ^:m vii lnee <> îndrep-

tate, ncdanil ceea ce ai primii. Ce face deci luau când zice. în

epistolele catolice (59), ca trei sunt cei care mrturisesc: Duhul,

iiidrâ/.iiii .-,j nume ie irupri.-!ji>:! K '.iV v.i;-. un ^ii'.i denliui!;!.

lucru pe eare tu ii iaci lat de cele eaie sunt deolîin. cci cine

ar zice c accslea -iutii de o singur liiii.i.;:i :il Joiiea. fiindc a

ce a pus înainte numml „trei" la masculin, a adugat numrul

.,lrei" la neutru, în ciuda definiiilor i norme lor gramaticii laie?

Tolui, ce deosebire este intre .« nune inainte numrul trei la

masculin, adugând apoi unu plus unu plus unu la

a, fr s le nu-

re tu însui îl

< este i de us at i de ap i ceresc?

trei cancer, treicâini7

nare, din pricii a aceasta si deolun?

ic minile va susine aceasta? Vezi

>iv r'!ir;;:ir:in;

? CSci dac u se numra înloldea-

si dac se umra împreun cele

ac fi într-un caz si în altul li se dai rmas din ognielc tale?

— Aadar, dat sunt ilcoliinni cdi care se numr îm-

l'f' llil.i. dll|';'> leOfl.l 1.1. s. d.'.'.seinte In riilJi cele l;HV SL dL-spar>.

ce se întâmpl? Se întâmpl c unele i aceleai lucruri s fie si

deoiiin i deosebite în fiin M apuc râsul de numrrile laie

(61), de care crc/.i lucru mar;, fa si cura în ordinea numirilor ar

sta lucrurile îusâ.i Cni dar aa este lutru], considerând cunele i aceleai lucruri suni numrate i înainle i în urm în

rluniniY.t-ijHi"! S ripnuvL. [(!! pricina easlilii naturii, te împie-

vaic o am de lacul i iii privina cuvânrului „Dumnezeu" i

..Domnul" i. jie lneji aceasta, i in privin|.:

i prcpo?i[iilfii „din

care" i „prin cure" i „în cari*" tbll. prin tare tratezi cu art

poziii ar li fost alriKiila stiiinniic lîecrei persoane, când. dei

diosi, tu introduci prin eie o atât de mare necgalitale si de cinstire

i de nalur? Sunt destul i acestea pcnlru cei care nu sunt prea

lipsii de dreapta judecat.

Dar, fiindc esle greu ca, o dat ce le-ai trezit asupra

Duhului, s-i opreti iureul i s nu dai tu râtul pân la slârit

si sa. nu te repezi ÎH sabie ca mistreii, rân vei li primit în piept

; veden ii i!, ir

El, o

Scripturi nici cu uurin sini

despicând ei Litera i pn\ nul cu tocate de sc.euii Înuntru, s-au

învrednicii s vad Iran iu.se] ca ascunsa aici i s-au umplut de

strlucire prin luminarea cunoaterii. S artm îns i noi, în

fug, pecl este cu putin, c L'mSiui este -• ripiuristic, spre a nu

lsa impresia c suntem niste oameni superficiali i mai am-

biioi decât .se cuvine, ta unii care am cldi pe o temelie strin

(64). Iar dac faptul c nu s-a scris despre El prea limpede c.st'.- I

fumne?'-!! si nici ii ui s-a spus adesea pe nume, cum R-a

pelrecul eu Tall mai înainle i eu Fiul mai în urm, esle pentru

line prilej de blasfemie i prilejul acestei zadarnice mncrimi la

limb i nelegiuiri, îi vom rezolva noi aceast pagub,

lik.soiâiid niel despre lueiuri i despre numiri i îndeosebi

despre felul cum obinuieiu .s k- întrc-bmncje Scriptura.

XXII. Dintre lucrurile despre ca

astfel (le lucruri? Suni gaM i :i- r i.ijii

în Scriptur, Dumnez.Eu doar

' se manie (67) si merge f6B) i are

ri de la mine exemple .1.-

e (61) i vegheaz (66) i.m [ii Heruvimi w''t i

;u este corp? Lucrul acesl... dei neesisiând, ii fost

;u dup însuirile .ntr-adevâr, laptul eâ s

i parc ncpsându-I de noi, din cauze pe ca

tra, fHr veghere

prinlr-o schimbri

'ilare. Din faplul ci", pciR-pscsi

;i ^sle !j i.'ii pedepsirea, din

Ull.j (tit i. ijtld dincolo, s-j ML

itarea de la un loc la altul. Fap

ite (71) i plcerea parc de as

numit veghere. Cciam risipirea dumniei

lie. iar faplul c ac|io-

mergere, cci mergere

se odihnete Dumnezeu, aa ca în ccic nurepuziciune. zbor (72); iar privirea asupra lum:

darea si îndurarea, man (74) i, într-un euvi

XXIII— Iari, de un

cui" sau expresia „fr de îi

argumentrii uite, sau de unde :

ritor'7 Arat-le pe nume, lie <

ipotezelor tale, r 41urnind u-i-

Cci m nimic t

Iar (73.1: i

|i le vom respingi.', fiindc, nu

1 terge, ii ui murit din pricina

numirile (76) i zidul locului

172

fui de ri-tiiiu iii lift Ic- inuv.ic .ii Nu csrc oare limpede c ex-

presiile acestea Mim deduse din fe-xcele care le cuprind, dei nu

iiiiii spuse acolo anume'.1

l.-'iii carr irtic? ..lin susil iulfii i Eu suni

dup aceea" (77) i .,înainte de mine nucslt .ii' Duir.ncien i dup

mine nu va IV (7S). ("iei întrej ui. est ..este" mie îmi aparine, frînceput, i fat .-.tiil i Yntside-ianil i'.c

e

li.-v i . lini pricin c nu

exist nimic mainle de El i c nu arc o cauz tnai veche decar El.

L-ai denumit „fr de început" i ..tienscul", iar din pricini ca nu

va încela vreodat s exisle. L-ai numii „nemuritor" i .nepieritor"

(79). Aa suni den ,-i asilcl slati intre ele primele perechi i cure

lucruri nici nu slinr si nici i,u -e spune c sunt? De exemplu: c[dumnezeirea esle rea. ca slera esle ptrat, t timpul trecui esle

pi-czcni.caomuliui esle o liml alcâniil! Ciiei pi; ei ne ai auzit care

::- ! -. .-..: .'I

-. .,- .' "IC: .i

ucclc. lie vi j't'.iriuul- eev-i ii iiiii; :i:rsm.' kîuune s art care

lucruri i sunt i se i spune ei suni: Dumnezeu, ml, înger, jude-

crediniei i gohrea tainei (80).

XXIV. All de mare fiind deci diversilalea numirilor i

faci prtai înelepciunii iudaice i urmezi silabelor, prsind

dou ori apte .i eu a II conclus c lace z.eee sau patrusprezece,

esle omul numit aici, li-a li prul c amic/.' Si cum a aiura, de

vreme ce vorbesc eu vorbele tulc? Cci aceste vorbe nu sunt mai

mult ale cehii care vorbete, decât ii le- celui cuie silete la vorba.

le luij ru

li pe jumtale (81). Cci

Ic Duhului i atunci când le

ie denuntorul numi-

le-ai fi pulul c

sens ascuns al lucrului, luând cuvântarea ceva mai de sus. cu ttiatc

t3 voi suntei oameni înelepi (82).

XXV. De când exista lumea, dou au ibsl schimbrile devia însemnate, care suni chemate i :l'>u:"i l'tntaincnte i cutre-

mure di 1 pmânt. iJin cauza iicrnarpomenii'ii Capiului: raia. trece-

rea de la idoli la lege i alia, trecerea de la lege la Evanghelie i

de aici la «a de dincolo, care nu mai cMt micaiâ i nici , limar(8.1). Acelai lumi l-au suferit ins cele dnu Testamente. Carteale acest lutru? Ele tiu s-au mutai aa dinlr-o dat i nici deodnlcu prima micarea întreprinderii Din care cauz? Cci este nece-

sar de stiul. Pentru ea noi oamenii s nu fim forai, ci convini,

cci ceea ce nu esle în liber voin, nu esle nici durabil, cum sunt

râurile i plantele care suni inute eu fora. Ceea te îns pomuledin libera voin, este mai trainic i mai temeinic. Un fol deschimbare tale propriu ttlui care foreaz, iat altul ne esle propriu

nou; unul este propriu bunaiâiij i Nârulcjii lui Dumnezeu, iar

altul propriu stpuirii uranice Aadar Dumnezeu a socotii c nu

i cn li ine r a cerea trebuie

fiog i ca un medic, suprim n parte din aezm ini

; de alta o îngduie. îngduind tie ceva din teii

;lor plcere, cum fac dnclorii fa de bolnavi, r

atanelormai dulci Cci nu at diiar atâl de uoar Ireccrua de la

obiceiurile consimite ,1c tradiie i de timpul îndelungat. Dar ce

spun? Spun c prima schimbare, dei înlturase idolii, a îngduit

sacrificiile: a doua. dei înlturase sacrificiile, nu a împiedicat

tierea împrejur; apoi, odat ce oamenii au primit înlturarea s-au

invoil s lîe înlturai i ceea ce li se îngduite- unii jertfele, alii

tierea împrejur i .-au iacul, in loc de pgâni, iudei, iar în loc de

i. prin schimbrile pjrli.de linul furai spre Evan-

a PavEl,b. S te

yur |84) i c s-a curit (85) a aj

predic taiere împrejur, de ce i

ii aceia aparinea iconomiei, ace:

XXVI Cu i

le înlturate se faci

limpede ie l-iul, a lsat si

niluiictat pe Fiul:

: i 'n cvci; .r.'i.Ulliliil

li Duhul.

I lucru lipsii ile primejdie, ea atât timp ci nu

:i 1 )iji[iiic«iic,i Tatlui, s lie predicai limpede Fiul

i, ca s spun un lucru mui îndrzne, nici ca s fie luat pe umeri

sarcina predicrii Sfântului Duh, cal vreme uu era priinii l'ium-

ne,'circa fiului, ca nu cumva, dup cum cei care sunt îngreuiai tic

mâncare peslc puicrc i cei circ. îi îndreapt privirea Miiav inc

-|.re- lumina soarelui. .-," lîe i^' niirit':i..|i' ".iiii'iiii di a jiu mai puica

face nici ceea ce este în puterea lor; iar prin adugirile pariale i,

cum zice Divid, prin urcrile i prin înninlrilc i progresrile r'STi

din slava în slav (8R). lumina Treimii sa strluceasc oamenilor

175

primii'.Tiiof îui'iiaiurii iSV). ia iuccpuhil !.:

.v: iiiglielici, dup Patimi

Jup înlare, desvârind putL-rik, insuflând (90), aprând în

limbi de Inc. (91 ) si. puin cale puin, este artal de lisus, cum vei

ajunge saiii i tu însui, devei strui cu mai muliâgrij (92). ..Voi

ruga zice, pe Tat! i vS va Irimile un alt mngâielor. pe Duhuladevrului" (93). ca s nu para c este adversar al lui Dumnezeui c VQtbeW ca de alia putere oarecare. Apoi „va trimite", dar „in

numele meu". 1 JLsând La o parte vorha „mi ruga". a pâ-ilral vorki

..va trimite"; apoi vorba „voi trimite" (94) arat vrednicia proprie;

apoi vorb „va veni" arata puterea Duhului.

XXVII, lata luminri care ne strlucesc parial i ordine

a teologiei, pe care ar fi mai bine s-o pzim i noi. nici arlân-

du-le deodat, nici ascunzandu-le pân la sfârii. Cci a k artadeodat este nedihâcie i lips (I.- lari. iar ascunderea lor pln în

sfârit este ateism i nelegiuire, artarea lor deodat fiind în stare

s loveasc pe cei strini de noi. iur ascunderea lor pân la sfârii

fiind în slare s înstrineze de noi pe cei ai notri. Lucrul înscart poale c le- a venii acum iii rninu im. 'ia i altora, dar pe care

eu 11 socotesc fruct ,il pndirii melc proprii, ii v..i aduga celor

spuse. Avea Miiiuiloriii unele învturi pe care socotea c nule pot suporta ucenicii, cu loate c erau plini de multe învaturi.

ascunse. i mai zicea El c loa

are s vin in lume (95). Dintre ac

i Dumnezeirea însi a Duhului,

in urm, alunei când cuuoaslereai

a de Duhul c;

dup restaurarea Mântuitorului

nu va mai li pus la îndoial. Cciir fi putut fie s-1 fagduiasc El,

XXVIII. Aceasta este deci convingerea mea în ce pri-

aceste chestiuni si s dea Dumnezeu s fie i mai departe

ie i a oricui este prieten cu mine: anumec ador ea Dutn-

pe Tatl, ca Dumnezeu pe Fiul, ca Dumnezeu pe Silntul

Irei proprieti, o singur IJnimnezeire.neini:' c. .

'

itisle i în fiin i in împrie, cum înolepESte a spus-o,

mai înainte, unul dintre de l^unmezeu purttori (97); sau

vad Luceafrul rsrind, cum zice Scriptura (98). i ni

împrejurri, lcându-se c,

putrede despre lucrurile ci

ral Duhul, cumm îndunmczeiete Fii prin botez (99)? 1

trebuie Adorat, cum de nu trebuie El cinstit cu ardoare? Iar dacse cuvine a li cinstii cu ardoare

i de la Duhul avem naterea din nou. de la natetea din nou

avem reînnoirea, iar de Ea reînnoire a

XXIX. Acestea ar putea deci s le spun cel care soco-

tele neseripturistie pe Sfanul Duh. Dar îi va sosi acum i spuza

necaii la iiiiuie i nici strini de Duhul, c Dumnezeirea Duhului

este i foarte sein caridic .-uikcJ -leu :.-.lki Se. nate Hristos

(100). Duhul îi este premergtor (101); se boteaz Hristos (102),

Duhul îi este mrturisitor (103); este ispitii Hristos (104). Duhul

îl duce (105); svârete minuni Hristos (106), Duhul îl

întovrete (107); se urc la cer Hrislos (108), Duhul îi este

urma (109); cci ce lucru mare i propriu lui Dumnezeu nu-l

poate li dat Lui, afar de cel ,!e ..nei nite re" i cel de „nalere"7

Cci se cuvenea ca aceste proprieti s rmân numai Tatlui ite în Dumnezeirea cart le aduce pe

:lelalte Iii ni fi Ulii'. Hlile Illll .J.JeVai e

w pini,:,.

asupra Duhului, f'l csle numii l'Jusi :i] lui Dumnezeu (110). Duh al

lui Uristos (111), mintea lui Uristos (112), Duh al Domnului

(113), Domnul însui. Duh al înfierii (1 14). al adevrului (1 15), al

libertii (116), Duh al înelepciunii, al înelegerii, al statului, al

lriei, al cunoatem . ;i I iuifrai.it']. al temerii de Dumnezeu (1 17 1,

cci i e.slc fctor jiI acc.slor toate, iimplmtii-li pe toate cu flinta

Lui. pe toate inndu-le. umplând lumea dup tihn, niiiicpui ir;

Iunie dup putere (118), bun (119), drepl (120). cluzitar (121),

sfinind prin natura Lui, nu prin autoritatea altuia (122) (123),

msurând, nu iiifnurui ! î.'4-i. îjuprlior. iii pariu ( 125), umplând

(126). nu umplut, inând, nu inut, motenit (127), slvii (128).

împreun numrat (129). ameninându-se cu Kl (130), deget al lui

Dumnezeu (131). Inc (132) iJ Dumnezeu (133), spre artarEa

deofiinimei cred eu; Duh care a cldit ( 1 34 >, caiv rccluilesic pe omprin botez (135), prin invicrcil 16), Duh tare cunoate, toate (137).

care înva (138), care sufl unde vrea i cil vrea (139), care c-luzete (140), care vorbete (141), care man (142), care separ

(143), care se aprinde de mlnie (144). care se ispitiii: (145),

descoperitor (146), lumintor, daliilor ik viat ( 147). însi lumina

: vb|a;/E:i;!r. ia.:;"!!.'r 'A- :t-

.

.

|

i

i:MM. in:ln]imc/.;.i:nr. desvârsitor.

încât si premearg botezului i s lie cerat dup botez, care lu-

creaz (149) cele câte lucreaz Dumnezeu, tare este împrit în

lirtiN de [ne ( ISO), care împarte harismcle (151 1. care taur apos-

loh, profei, evangheliti. pstori i învtori (152), cugettor în

multe chipuri, limpede, clar, neîntinat, neimpiedicat (153; cu alic

cuvinte foarte înelept i în multe chipuri i lucrri i lmuri

>r i neschimbtor-,

.delicai: (prin puterile îngere

otesc eu), i prir duhurile proleti eiaposU Bea. ni

.iccla.j timp i nu în coleai locun (de vreme ce unu era risipii

în lle prii. eare fapt s arata c CI este r emangaiat

XXX. Cei care spun i înva acestea i care, pe lâng

acestea, numesc pe cellalt Mângâietor (155) un alt Dumnezeu,

cei eare scriu pe Anartia i Satira atât de cu spaim pe coloana

de piatr, ca unii care au minit Sfântului Duh (157), minind ca

lui Dumnezeu, nu ca unui om. ce i se pare c fac ei?i se pare

nare c predic ei pe Duhul ca Dumnezeu, sau ea pe altceva?

într-adevr, cîl eti de întunecat la minte si cât de departe eti de

Duhul, dac te îndoieti de acestea i dac ai nevoie de învtor!

Alt de multe sunt deci numirile Duhului i atât de vii suni ele!

Cci la ce esle nevoie s-|i fie puse în fa mrturiile cuvintelor?

Iar cele efite i aici sunt spuse cu toarte mare smerenie, ca: a lî dat

(158). a B trimis (159), a fi împrit (160). harisma (161), darul

(162), sunarea (163). fgduina (I64l:

mijlocirea la Dumnezeu

(165), sau altceva de felul acesta, ea s nu vorbesc de fiecare în

ea nu cumva trei principii împrite \ lie primite in sens politc-

i:iiii (.Vul ilennnlrivii !l! nelegiuire duce r,i unirea li t iu una. i.;] Li

.:: :. . :' :.' :! :

.-:. : '.:..

imleeala in toate chipurile i cutând o icoan a unui lucru atât

de mare. nu am aliat ecva pe pmânt cu care s compar nalura

iLimnezeiascâ. Clei chiar dat s-ar putea gsi o mic ase-

mnare, panta mai mare luee ile nune. lsamlu-in jos cu exem-

plu eu iov Am cugetai la un ochi (166) de ap, la un izvor i la

i au mai cugetat aa i alii, la gândul dac uu cumva

179

rasial

Talului, iar pe celelalte- persuane si nu Ic sori ( im ij evis-

V sini:, ui s le facem drtpl niie puleri ale lui Dumnezeu,

.d ele ui EL nu ca de sine stttoare, l-iindcâ nici raza ai

nins nu suni un alt soare, ci nite curgeri sau revrsri de

;i caliti substaniale ale snarclui .i cu nu cumva s11 îi! aceslea lui Dumnezeu i fiina i nefiina, cât reiese

M exemplu, lucru cart: ar li i mai absurd decât cele

uizid

late prile, din pricina unei micri de ape. pcare luând-o cu sine raza de soare, cu ajutorul aerului de 1

ruijl'V. ;ipoi risipind-o pi- suprafaa corpului larc. s-;i Ijeul si

stranie vibraie. Cci se agil în mulle i în denc micri.

micare neliind mai mull decât multe micri, nici mai mu li

micri uliii mull dceâl una, din pricina iuelii adunrii i nsjpir

ea fugind mai înainte de a fi reinut de privire (169).

XXXIII. Dar nici acest lucru nu-mi esle posibil s-1 adrni'

CaviBiri teologii

vrire evident. Decât Dumiie/tu îrv nitnU nu esle mai vechi,

ea s lie ceva care s-L lî micai, cci Bl esle cauz a tuturor, iar

o cauziS mai veche decât El nu are i al doilea, fiindc ar fi i aici

c bnuial a acelorai lucruri: de compunere, de revrsare, de

natur lr slare i temeinicii, dintre care lucruri nimic nu tre-

buie cugetat despre Dumnezeu. i, în general, nu este nimic care

s-mi statorniceasc mintea, când conlemplcz "fei exemple lucrul

închipuit (170), afar numai dac cineva, dup ce ar lua ceva din

imaginea închipuit, sub înrâurirea judecii slnaloase, ar arun-

ca restul. în sfârii, deci, mi s-a prut c esle lucrul cel mai bun

de tcut, pe de o parte s las în pace închipuirile i umbrele, ca

iikie'.îi.eiJY >i f.. ,.eie 'ii : ii nuiilc :'ii înde i JreiSi- de adevr, iar pe

de alia, lsndu-m condus de cugetarea mai evlavioas, mle-

meindu-mpe cuvinte puine, folos indu-m dre pi etmducâtorde

Duhul, strlucirea pe care am primit-n de aici, pe aceasta ps-

trând-o pân la sfâritul vieii, ca pe o tovar credincioas i

in legtur cu m

si Fiului

Viaa Sr. (irigoiMlO)

Cayrt. Prtcâ de Paralogic. I. 406. noln 3)

ÂiMil. Putis 1931, paB . 24-Î6 ii Cardinalul NefjQinierlier. Hisr. ,1c IT.jliic. [I.

I

I.>IKKM!> Ilinlld.; *d-l li'u].UJIC CI]

l cuvfintare". A]rc iHitiiusciifle adaug In lillu ] lit-ul

uiiiLiri:;! i.ib fobl loillln in i:i.i/Ls!ui.rin.'n"kf Mierii- ,nv

I. Ncpulâml s învingi cu

oi -l hai,,. LuviMoic lui Pilim. Ph

I,

n.Rcpubl. II. 5: _,

imcncasci. Cuvântul SisauimS temperallieiil

I LUit :[-^:'.ii |U] l'iljf.Tj :.,: ..bluici,] ..!<

'I. r/.il^cr^- f >ic ^i --ii!- mliIul-uU In.]'!:

£ (Eaire XXXIII. 11 1. ..spurcle

, alte capitole (XVI

ui IJunincseu" (Psalmul XI

dispensa de Imaginile luciuiibr corporale i de

desi toni para; Li ar trebui finiri numai Intre luc

36, Adic mgoii.

37. 1 Curinreni II. 9: dlSnll pe Isaia LXIV.|

41). Dijliuc|ia tcui aici este eienlali si ca

sfâritul capitolului de fal. subliniind ii una r

necesar, ai alia cale ai pii ce cale Dumnezeu în

rrri£.Tv: i".i ^Lhiitte nici aceasta sin

/>. înelepciunea lui Solomon 3

'1. Romani I. 23i tiiiclcpduiiei

]. I'nnrim.rii ;. utilii j;n i-clor in

uiui iiiij:. e.«e:i|â, hj« a întâii i

priu-EiK, nirc IrâicK iii ipic. Aid OflgOrtt luudi iiijelepciunei puî de

o, 1623) CBlc: .PoU tu .-l nranp lcBSlun

uvaimil giftist iliseaii.ii ..MirolLrac"..

5. Despre cnlc dciui feluri alf

i:i:i''il <.-ii.L-.'ik- ii'iincjiL' rif[ri|i.iL.VL.Llc .] -fnm/lj i

ni dcapre „nccc-slcwe". ..snlkitijij"

wcrilsf. propui .le Eunnnuani, cute espticar tic l:]iifaiiB.

^.riL'.nla t-'iulLLI. Ijii'...^ ';.:. .|"K

Q. Unele . . ucilej apresiile „

î apimeialri Aici face aluzie

; ^i'jLiidni.Vbirj.lii-w: în (mul uneia

îcclckf i naluri a lui Duninei

IV. SlIUI J.liO-'i ..SlUlIr^l 1 1^71 iij-T. l-itl S] inLLlli Vil

Luca 1, n, Elias suplici: ..]

tapocrilo), pan.graful 5.

eu prin pcatul l'ptuit dii

ui DuiiLMtteu (ca [n djliri.lî îl ;n l.i-

la amdi|ia ui starea notaii de

Io Mlimiilunir. cvidoil in

:J1 UJie :1c r.i|iuric. Vu/i F.jirc ]ll. M iMiL.inc i>/. l'ji . jl

: CTijiori.: Ka,:;.r:?ai . Nvsu;s™

,iu ALT:.[upili]J fi

rii (Psalmul CIV. 4), ,i sufletul (p,a Liml XXXI, 6} fi chiar ?1 di

cuprind, dei nu o apun an

.luj'j iji..I:j-..i!:i lui M^Jlim.Icl- |ir

raport cu Sfânta Treime, deci cocnul^iLLti'i.!. !:

In gradaia dintre perului iele 5

O plsmuire mitologica: ai

dupl tmprejuriri. Se nega deci iiistuii;[ia peroanelor i ne cldea si

! .«-au latul" KlriiitiiJ (".rigijrie argumenj

buna fotrebu

Ir: I' L'lutL<]C LNltlIICU «un xxvm.

'"'' ^'!----' : 'l'-''-''i ' -'-<' H'iliJ. KAHpusipaildaldcSf. Griaihric

i.iui-ii'i-'L .^ii:l',^,l::: „' suiil ii, m;„.-.i.i! .I,..J!,,. i.1,,1^,-. r..iiii.in]l Cilr ijIill-

^L.jrii.'ouihil ,hl vjiiliklni !:: r"ri,..iNiri:/,j;i.- i,„ :L | ...,|i,.i;|, ,„u esUi|Ei lor.

^XkiiL]'Lurj. iviivh inganit, cauzn material, cauza ipoific, i cauifi fatala1

,

il.llliL'l.ir^. |-.|-L I i . --L ]"il, ',. LII.' ..,1u, .\,|,". -l |, ii ^. ,!,! |„,ij] Jc u,ulc pomCJtC, A

dma pcin „dup! cmc" indicSnrS cieuinlu! mu înMclul lUL-rului. o Irria prin „frrtn

4. NcpuTind pâmiudc Ti

'* ["Jlllllll [^MlLLCI -.Illl i. «_ ."El .^1l :^j-_i.i. ^. .:,'!.. ÎL ffli^T ill Dl

uni cuprlnji în Sliirilu Scripturii. De ukl i Libaiile rldicaic. Tolusi

i de Sfini Prini cu privire Io 5lanLa Treime.

;i Treimi.

dpitlnd edificam de Dumnezei, prin înciumnei

ui XXXVI. 9; lom VI, 63- Romani

1. 10; Fapte VIE, 21

=. XXIV. 4ft F.plE

dilul LJjqiu]ui L oinj s-ar parca Iu laima c

c api pr«s »u 11)0 de apa. îiilr-adcvr. Io

Pat .

Viata Sfântului Grigorie 5

Cuvântri teologice 45

• Introducere 47

Cuvântarea întâia 69

• Cuvântarea a doua 79

• Cuvântarea a treia 111

• Cuvântarea a patra 133

• Cuvântarea a cincea 183

Note. 183

•\V

.. ;\ M-fi B_

sn^s 1

"

AVENTURA SPIRITULUI"

KRIHNAMURTl Viaa eliberai a

CaNARAJADASA

P1TAGORASAIPREM

calea twrfccra

novrNiDAAGARIKA Meditat creatoare ,| contima

BA IR T SPALDING Viciile Maetrilor

C.W I..EADHKATER Francmasoneria- partea inimica

Giola înleleplilnr

Elementele spirituale ale numerelorJ. T. ADDISON Viaia dup moarte în credin|ele

Cunoaterea de sine

tiina secreia

IN AFARA COI.FCI1LOR

SM"ill Al-<H'ORO£ Arhaic ;i universal

ZSESlESS***'"*''-.i'.l'.S BAI.AÎA

LILIANA l'OPF.SCU CSmdciuhirefed.bil.mm-enult

EDITURA f»% HERALD

ns.lefan cel Mare Nr. 58. Bl 39, Apl. 6

Bucureti

Telefon: 6198746; Fax: 2515660

Eiiiiur Aurdian Scrima

Comanda 38; Coli tipar: 7

Format: 16/54x84

1 Pf&iuas