serie nouã • anul III • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 • 10.000 lei revistã … · 2017-12-13 · Episcopia Vadului, ambele fondate în zone de locuire româneascã, au fost

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

interviuIrina Petraº

COMUNISM ªI COMUNISME:MODELUL ROMÂNESC

Antonello BiaginiGheorghe MândrescuSimona Nicoarã

SUPLIMENT TRIBUNA

Documenta

ªTEFAN CEL MAREªI TRANSILVANIA

Marius Porumb

Ilustraþia numãrului: Cristina Oprea

2 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

opinii

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Clujºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Existã o vorbã din popor care sunã cam aºa:“Nu te amesteca în tãrâþe cã te mãnâncãporcii”. Se aplicã tare bine vorba asta la

scandalul recent Pleºu, Liiceanu – Marino, cutrena Dilema - Observatorul Cultural. Eu una refuzsã-mi ocup mintea cu asta, dar e ca atunci când mãduc în piaþã: chiar dacã nu vreau tot aud manelele.În plus, în culturã, “amestecatul în tãrâþe” senumeºte - perfect onorabil - “a lua atitudine”, ºiatitudinii nu i te poþi sustrage, la fel cum nu poþisã-þi iei ochii de la furtuna din pahar.

Sã începem însã cu începutul: nu pot sã înþelegde ce în calitate de preºedinte al unui juriu domnulMarino nu se opune, din timp, acordãrii unuipremiu faþã de care are rezerve. Nu era logic sã selupte pentru opinia lui înainte de acordareapremiului?

Domnul Pleºu, tãvãlit iremediabil prin tãrâþe,îºi face cuminte, dar cam târziu, autocritica. Undiscurs care mizeazã prea mult pe retoricã ca sãpoatã fi luat în serios. ªi oricum, unele lucruri decare se autoacuzã sunt “pe bune”. Returnareapremiului cred cã era un gest onorabil ºi dacã s-arfi oprit aici… filosof rãmânea (nume pe care înochii mei ºi-l câºtigase printr-o serie de cãrþi).Afiºarea hainelor nespãlate în public, haine pe carele poartã în comun cu Liiceanu, e de-a dreptulobscenã. Prea se contopesc ei într-un fel de“marketo-philie”. Cât despre domnul Liiceanu,nici nu veau sã ºtiu cu ce seamãnã scrisoarea-raport, perfect “documentatã”, pe care a scris-oprietenului Andrei. Sã te fereascã îngerii de aºaprieteni. ªi la urma urmei a devenit plicitcos joculãsta de-a arãtatul cu degetul, dar se pare cã unii îºialimenteazã încã interioritatea cu el. Ne totamãgim cu cine a fost ºi ce a fost, dar dosareleCNSAS sunt încã necitite. Domnul Pleºu, nudemult, pãrea cã ºtie asta foarte bine.

Celebrul cuplu, cunoscând perfect tehnicamanagementului cultural, aplicã regula de aur înpresã: împroºcarea cu mizerii, condimentatã cupatetisme ºi resentimente. Oricum, indiferent depastila asta cu “gudurãtori”, “lichele” etc. pe careintelectualii români ºi-o plaseazã unul altuia ca peun fel de laxativ, trebuie sã recunoaºtem – totuºi!- cã ªcoala de la Pãltiniº a fost mai mult decât osimplã divagaþie misticoidã. Dar nu o sã facem

aici o lecþie de filosofie… se pare cã e unprocedeu cam demodat.

Domnul Patapievici, veritabil produs cultural,face pe inocentul acolo unde nu este nevoie: succe-sul de piaþã este un succes de marketing, oricât s-arstrãdui domnia sa sã ne convingã de contrariu. Nuîn asta constã problema ºi nu asta trebuie ascuns.Ceea ce ar trebui sã-l facã sã roºeascã este faptul cãla noi sintagmele “grup de prestigiu” ºi “marketing”sunt sinonime cu “culisele”. În plus, domnul Pata-pievici, orbit ºi el de un ego în creºtere, mizeazãprea mult pe faptul cã e un “autor de succes”, neîn-þelegând cum a fost “manipulat discernãmântulcultural al câtorva zeci de mii de oameni”. Noiînþelegem. ªi îi propunem un exerciþiu simplu: sãcoboare puþin din lumea ideilor prin care se plimbãºi sã-ºi rãspundã sincerunei întrebãri: cam câþioameni crede el cã au auzit de Alexandru Drago-mir ºi ale lui “Crase banalitãþi metafizice” înaintede promo-ul Humanitas, Cultura Tv ºi toate plim-bãrile prin þarã sponsorizate de Microsoft, ºi câþidupã? Sau: crede cã toþi cei 30 000 de cumpãrãtoriai cãrþii Despre îngeri sunt realmente instruiþi însofisticãrii de filosofie medievalã ºi ar putea verifica,la o adicã, interpretãrile lui Pleºu? Sã nu neascundem dupã deget: grupurile de prestigiu suntºi grupuri de presiune, iar marketingul oricât decorect ar fi include o dozã de manipulare. Repet,nu asta e problema. Nu acuz pe nimeni da faptul cãare spirit întreprinzãtor. Penibil este cã acestegrupuri de intelectuali “se fâþâie de colo-colo”, ceeace nu prea stã bine unor “zei”.

Obosiþi probabil de prea multe fiºe ºi conspec-te, respectivii domni transformã cultura românãîntr-un fel de cãmarã sãrãcãcioasã ocupându-ºitimpul cu lipitul de etichete pe diferite compoturi /comploturi / conspiraþii. Pe de altã parte, aceeaºidomni, seamãnã din ce în ce mai mult cu niºtepop-staruri, care dupã ce ºi-au epuizat hit-ul, con-tinuã sã debiteze ºi sã facã valuri neacademice con-sumându-ºi toatã energia în menþinerea renumeluiºi mai puþin în continua construire a lui. ªi, tot caniºte veritabile pop-staruri, fiecare dintre ei dispunde câþiva “bodyguarzi” ai gîndirii care le þin spateleîn aºa-zisul câmp de bãtãlie “cultural”.

n

Minima mortalian Oana Pughineanu

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 3

editorial

În ziua de 2 iulie 2004 se împlinesc 500 de anide la “marea trecere” a voievodului ªtefan alMoldovei. Personalitatea sa extraordinarã a

marcat apogeul statului ºi civilizaþieimoldoveneºti medievale. În evaluãrile pe care lefacem azi asupra trecutului nostru istoric, epocaºtefanianã se relevã ca un timp privilegiat, cuexcepþionale realizãri, o vârstã de aur a culturii ºiartei medievale româneºti. Contribuþia esenþialãpe care a adus-o Moldova lui ªtefan înTransilvania, credem, este legatã de sprijinireacristalizãrii unei instituþii bisericeºti ortodoxe, încondiþiile în care românii de tradiþie rãsãriteanãnu beneficiau de un cadru structurat în care sã-ºimanifeste apartenenþa. Arhiepiscopia Feleacului ºiEpiscopia Vadului, ambele fondate în zone delocuire româneascã, au fost înzestrate cu edificii(sinteze ale goticului cu unele exigenþe alecultului rãsãritean) ºi cu odoare destinate sãserveascã aceluiaºi cult, li s-au destinat resursecare sã le permitã dãinuirea. ªtefan cel Mare aacþionat ca un autocrat în virtutea unei vechitradiþii bizantine în care unul din atributeleesenþiale ale domniei este constituit de sprijinulacordat bisericii ortodoxe prin patronaj ºi ctitorie.ªtefan nu ºi-a exercitat acest prerogativ doar aici,ci oriunde i s-a cerut, a considerat oportun sau aavut puterea sã o facã, din Transilvania ºi pânã laMuntele Athos.

Monumentele istorice ºi de artã româneascãale Transilvaniei, mãrturii ºi documente denepreþuit privind istoria ºi cultura noastrãnaþionalã, subliniazã existenþa unei vechicivilizaþii, afirmând cu pregnanþã apartenenþa ºilegãturile continue în întregul spaþiu locuit deromâni. Operele de artã ºi monumentele dearhitecturã, picturile murale sau cele pe lemn,împreunã cu mãruntele obiecte de podoabã,fragmente de þesãturi sau piese de argintãrie,“zãcând uneori prin unghere ascunse, uitate ºineînþelese, sunt chemate toate sã reînvie trecutulromânesc sub multiplele lui aspecte, completând,sau chiar suplinind uneori, lipsa sau sãrãciamãrturiilor scrise”.

Istoria Transilvaniei nu poate fi conceputãdecât în cadrele istoriei generale româneºti, înstrânsã ºi în permanenþã interdependenþã cu cea avoievodatelor din spaþiul extracarpatic.

În anii care au urmat luptei de la Baia (1467),Moldova ºi Transilvania se apropie tot mai mult.ªtefan cel Mare a trimis la începutul anului 1474un sol la curtea regelui Matia Corvinul. Lupta dela Vaslui, de la începutul anului 1475, la careparticipã un însemnat numãr de transilvãneni, neconfirmã legãturile de bunã vecinãtate, precum ºidorinþa comunã de a lupta împotriva turcilor.Necesitatea luptei antiotomane i-a fãcut pe cei doiconducãtori sã se apropie cu înþelegere unul faþãde celãlalt, sã uite vechile conflicte ºi sã semneze la12 iulie 1475 un tratat de alianþã ofensivã ºidefensivã îndreptat împotriva turcilor. În urmarelaþiilor prieteneºti, ªtefan cel Mare dobândeºte înTransilvania douã importante domenii, Ciceul ºiCetatea de Baltã, împreunã cu numeroase sate.

Relaþiile domnului Moldovei cu Transilvaniavecinã au continuat sã fie la fel de strânse ºi dupã1490, anul morþii regelui Matia Corvinul. Ele semanifestã cu vigoare în perioada 1493-1499, cândîn fruntea voievodatului Transilvaniei se afla

Bartolomeu Dragfi, din familia maramureºeanã aDrãgoeºtilor, pe care Letopiseþul anonim îlnumeºte “cuscru cu ªtefan Vodã”.

Ultimul sfert al secolului al XV-lea ºi primiiani ai secolului urmãtor, inaugureazã o epocãnouã în istoria românilor transilvãneni.Stãpânirea efectivã a unor întinse þinuturi,influenþa marelui voievod moldovean, era orealitate prezentã pe tãrâmul vieþii politice ºispirituale a românilor din Transilvania, ºi nunumai a lor, ci a tuturor locuitorilorvoievodatului. Saºii braºoveni sunt aceia care la26 aprilie 1478 îl chemau pe domnul Moldovei“cu mare dor ºi dragoste” “sã facã bunãtatea sã seapropie de aceastã þarã” spre a o apãra de pericolulotoman, socotindu-l pe ªtefan cel Mare “ales ºitrimis de Dumnezeu pentru apãrarea ºi cârmuireaTransilvaniei”. Secuii au fost mereu prezenþi înoastea lui ªtefan, voievodul Moldovei fiindconsiderat stãpân al scaunelor secuieºti. Cu atâtmai trainice au fost legãturile ºi ataºamentulromânilor ardeleni faþã de viteazul domnmoldovean. Marele voievod, s-a dovedit unneobosit protector ºi ctitor. ªtefan cel Mare,strãnepot al maramureºanului Bogdan Voievod,era stãpân al cetãþii Ciceului, cu un domeniu depeste ºaizeci de sate de pe Valea Someºului, dinÞara Lãpuºului, ori din Câmpia Transilvaniei.Conscripþia Cetãþii Ciceului din 1553 publicatãde David Prodan menþioneazã un numãr de 63de sate care în epoca ºtefanianã fãceau parte dindomeniul cetãþii. Din bazinul Someºului Mare,în regiunea aflatã la nord-est de oraºul Dej, erauurmãtoarele localitãþi: târgul Reteag, satele Uriu,Cristeºtii Ciceului, Coldãu, Baþa, Ciceu-Mihãieºti, Mãnãºturel, Sânmãrghita, Mica,Uriºor, Ciceu-Giurgeºti, Negrileºti, Ambriciu,Hãºmaºu Ciceului, Iluºua, Leleºti, Ciceu-Corabiaºi Gârbãul Dejului. În vecinãtatea oraºului Gherlaerau satele Bãiþa, Orman ºi Vaida Cãmãraº. Pevalea Someºului ºi a afluenþilor sãi de la vest ºinord-vest de Dej au aparþinut domeniuluiCiceului urmãtoarele localitãþi: Jichiºu de Sus,Suarãº, ªomcutu Mic, Peºtera, Bogata de Sus,Bogata de Jos, Vad, Coplean, Sãliºca, Cãºeiu,Chiuieºti, Strâmbu, Câþcãu, Muncel, Goºtila,Cãpâlna, Gâlgãu, Bârsãu Mare, Glod, Dãbâceni,Dolheni, Ileanda ºi Poiana Blenchii. Din ÞaraLãpuºului aparþineau domeniului stãpânit deªtefan cel Mare localitãþile: Târgu Lãpuº,Dãmãcuºeni, Suciu de Sus, Suciu de Jos,Dobricu Lãpuºului, Libotin, Rogoz, Dumbrava,Borcut, Vãlenii Lãpuºului, Vima Mare, Drãghia,Baba, Rohia ºi Rãzoare.

Domeniul Cetãþii de Baltã a fost primit deªtefan cel Mare de la regele Matia Corvinul, darînstãpânirea Moldovei s-a fãcut abia dupã 1492.Din vastul Domeniu de la sfârºitul secolului alXV-lea, în 1553 mai fãceau parte târgul Cetateade Baltã, satele româneºti Feisa, Crãciunelu deSus, satele sãseºti Tãtârlaua, Veseuº ºi satele mixteCorneºti ºi Sântãmãrie. În timpul stãpânirii luiªtefan, din domeniu mai fãceau parte satul sãsescBoian ºi cel unguresc Dâmbãu, împreunã cunumeroase alte sate.

Din vremea în care marele ªtefan ºi urmaºiisãi erau stãpâni la Ciceu ºi Cetatea de Baltã sepãstreazã mai multe vestigii simbol. La începutulsecolului XX, în biserica reformatã din Uriu

(judeþul Bistriþa-Nãsãud), un relief în piatrãînfãþiºând bourul Moldovei pe un scut heraldicera pãstrat la loc de cinste în parapetulamvonului. Aceastã preþioasã relicvã, ce provineneîndoielnic de la cetatea Ciceului, se aflã înprezent la Muzeul Naþional de Istorie alRomâniei. Bourul ªtefanian marcheazã poartacarosabilã de la fortificaþia bisericii evanghelicedin Boian (jud. Sibiu), stema Moldovei fiindamplasatã, de asemenea, ºi deasupra portaluluinordic de acces în lãcaºul de cult al comunitãþiisãseºti de aici. Aceastã prezenþã heraldicãpresupune un gest votiv din partea voievozilorstãpâni ai Cetãþii de Baltã, de domeniul cãreiaaparþinea ºi satul Boian (Bonnesdorf).

La numai 10 km de Cetatea de Baltã, în satulDâmbãu (Kükül?dombo, jud. Mureº), în turnulbisericii unitariene, s-a pãstrat pânã la primulrãzboi mondial (când a fost rechiziþionat deautoritãþile militare ungare) un clopot din secolulal XV-lea ce avea o inscripþie cu litere chirilice.Textul în limba slavonã nota cã acest clopot a fostfãcut de cãtre boierul moldovean “IoanPãharnicul”, pentru biserica unei localitãþimenþionate, la fel ca ºi anul confecþionãrii.

Posesiunea efectivã a unor întinse þinuturilocuite de români, patronajul cultural aldomnului Moldovei au înlesnit apariþia ºirealizarea unei ambianþe favorabile în care viaþareligioasã a cunoscut o evoluþie ascendentã. Caurmare, în apropierea domeniului moldovenescal Ciceului, sau chiar pe teritoriul aparþinãtor,apar mai întâi la Feleac, iar apoi la Vad, douãcentre episcopale româneºti, susþinute prinaportul ctitoricesc ºi daniile acordate de ªtefan celMare ºi de urmaºii sãi.

Tradiþia, confirmatã de documente de epocã,atribuie construirea bisericii episcopale din Feleacmarelui voievod moldovean ªtefan cel Mare.Ridicarea bisericii reºedinþã episcopalã poate fiplasatã, þinând seamã de evenimentele istorice,înainte de 1488, în timpul arhiepiscopului Daniil,amintit de inscripþia slavonã scrisã pe fileleTetraevangheliarului manuscris, publicatã pentruprima oarã de Timotei Cipariu: “Cu voia Tatãlui ºi

n Marius Porumb

ªtefan cel Mare ºi Transilvania

àcontinuare în pagina 14

4 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

CORNELIA BÃRBULESCUArhitectura militarã ºi tehnica de construcþie la romani.

Castrul de la PotaissaCluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2004

Se împlinesc anul acesta 33 de ani de cândsingurul castru legionar roman din Dacia,liber de construcþii moderne, a beneficiat de

sãpãturi sistematice, conduse de profesorul MihaiBãrbulescu. Publicarea rezultatelor cercetãrilorarheologice nu s-a lãsat aºteptatã, în trei cãrþi ºi maimulte studii. Iar foarte recent a apãrut lucrareaarhitectei Cornelia Bãrbulescu, Arhitectura militarã ºitehnica de construcþie la romani. Castrul de la Potaissa.

Lucrarea debuteazã cu o Introducere, urmatã de oprezentare clarã ºi concisã în legãturã cu fortificaþiaromanã de pe Dealul Cetate: Castrul de la Potaissa.Descrierea este însoþitã de planuri ale castrului, clã-dirii comandamentului ºi termelor, toate aduse la zi.

Primul capitol al lucrãrii, Rigoarea arhitecþilor mili-tari romani dezvoltã patru aspecte esenþiale: planulregulator al castrului, planul regulator al clãdiriicomandamentului, unitatea de mãsurã utilizatã încastru, punerea în operã a planului ºi corectareaerorilor. La Potaissa s-a transpus pe teren un plande castru elaborat în „birourile centrale” ale armateiromane, observaþie argumentatã cu o demonstraþieprin care autoarea evidenþiazã geniul inginerescroman. Doar cu rigla ºi compasul, topografiimilitari au realizat în teren un castru cu forma unuidreptunghi de temã √2 ºi o principia (clãdirea co-mandamentului) cu forma unui dreptunghi detemã √3. (primele din seria dreptunghiurilordinamice ale lui Hambidge). De asemenea, bloculde piatrã corespunzãtor poziþiei gromei în castrumarcheazã pe axul longitudinal “secþiunea de aur”.O serie de exemple privind dimensiunile unorelemente de construcþie, edificii ºi complexe sãpateîn castrul de la Turda permit concluzia cã unitateade mãsurã folositã la Potaissa a fost pes Monetalis(29,57 cm).

Partea a doua a lucrãrii, intitulatã Reconstituirievidenþiazã, pe de o parte, pregãtirea de arhitect aautoarei, ºi pe de altã parte, rigurozitatea ºiexactitatea cu care doamna Cornelia Bãrbulescu areuºit sã interpreteze datele arheologice în scopulreconstituirii unor edificii importante din castru. S-a realizat reconstituirea graficã (axonometria)clãdirii comandamentului, pornindu-se de la plan.Precizãm cã principia castrului de la Potaissa, unadin cele mai mari din Imperiul Roman (0,89 ha), afost cercetatã în întregime, anul acesta încheindu-seºi lucrãrile de conservare la acest obiectivimportant. Doamna Cornelia Bãrbulescu areconstituit intrarea în clãdirea comandamentului.De asemenea, a calculat înãlþimile construcþiilor depe laturile de nord ºi sud, pornind de la capãtulunui fus de coloanã lisã, descoperit în sãpãturilearheologice, ajungând la concluzia cã acesteîncãperi aveau înãlþimea de 9-10 m. Pe bazadescoperirii a trei bolþari (doi cu secþiune trapezisoscel ºi unul cu secþiune trapez drept), toþidecoraþi pe una din feþe, s-au putut calculadeschiderile porþilor basilicii. Spre exemplu, poartacentralã de acces în basilica are o deschidere de 6,11m. Din demonstraþia ºi concluziile autoarei,

precum ºi din reconstituiri, ne putem în sfârºit faceo imagine despre monumentalitatea clãdiriicomandamentului. Ne grãbim sã adãugãm cãpentru prima datã au fost reconstituite pe bazaunor calcule trigonometrice basilica, sanctuarul ºiaerarium . Doar acum ne dãm seama de aspectulgrandios al acestor construcþii.

În partea finalã a lucrãrii, Tehnici ºi materiale,autoarea se ocupã de fundaþii ºi ziduri, pardoseli,bolþi, bolþi cu cofraj pierdut, sistemul de încãlzirecu hipocaust. Remarcãm, în primul rând, rigoareacu care ne este prezentatã semnificaþia unortermeni care desemneazã tehnici de construcþiedin antichitate, cu observaþiile concrete aleaplicãrii lor la Potaissa. Este discutat ºi un altaspect interesant, legat de clãdireacomandamentului, ºi anume acela al existenþeiunor repere de aºezare a blocurilor de piatrã învederea realizãrii elevaþiei zidurilor. ArhitectulCornelia Bãrbulescu observã foarte bine detaliileconstructive: existenþa rosturilor de tasare, pentruevitarea fisurãrii fundaþiei prin forfecare, în cazulunor încãrcãri mult diferite pe traseul aceleiaºifundaþii, ºi modalitatea în care ingineriiconstructori romani au realizat racordareafundaþiilor. O serie de descoperiri de tuburipentru bolþi i-au permis autoarei reconstituireaunor bolþi cu cofraj pierdut, sistem care ajunge înDacia din nordul Africii în timpul împãratuluiSeptimius Severus, prin intermediul militarilorafricani. Tot pe baza cercetãrilor din principia ºiterme este analizat sistemul de încãlzire cuhipocaust ºi se realizeazã o statisticã privindraportul dintre suprafaþa încãperilor ºi suprafaþa

subsolurilor încãlzite la clãdireacomandamentului.

Rigoarea ºi acribia de arhitect au produs ocarte utilã celor interesaþi de arheologia romanã,dar nu numai acelora, fiindcã avem de-a face, înfond, cu o demonstraþie a potenþialuluiarhitecþilor ºi constructorilor romani în a realizaedificii uluitoare. Pe de altã parte, surprinderea înplanul castrului de la Potaissa a “numãrului deaur”, a traseelor regulatoare ºi a dreptunghiurilordinamice, înseamnã o neaºteptatã reluare – înplinã epocã romanã imperialã – a strãvechilorrelaþii pitagoreice dintre misticã, geometrie ºiarhitecturã.

Cu aceastã carte, publicaþiile Institutului deStudii Clasice de pe lângã Universitatea “Babeº-Bolyai” au ajuns, într-un singur an, la patruvolume.

n

Arhitecturã ºi arheologie:colaborãri ºi rezultaten Florin Fodorean

comentarii

FLORIN NICOLAE CÎRSTEACautã-mã acolo unde nimeni nu m-a gãsit

Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2004

Ocãutare febrilã a sinelui, a propriei iden-titãþi, fundamenteazã demersurile poeticeale tânãrului Florin Nicolae Cîrstea, ale

compoziþiilor sale reflexive. Meditaþia sa face dinfaptul poetic un complement direct al fiinþei, ungest imperativ al identificãrii, al definiriidiverselor aspecte ale alteritãþii. Volumul lui dedebut, Cautã-mã acolo unde nimeni nu m-a gãsit,inaugureazã un periplu ontologic în care acesteprime exerciþii, cu un evantai de teme marcate deobsesii constante, sunt mereu subordonate nevoiide definire a unui eu dilematic.

Solitar, Florin Nicolae Cîrstea nu pare delocsã fie preocupat de cãutãrile tovarãºilor sãi de ge-neraþie. Diversele “fracturisme”, “milenarisme”,“postavangardisme”, alte orientãri generaþionistenu i-au atras în nici un fel atenþia. Lirismul pecare-l cultivã se fixeazã într-o formulã ce func-þioneazã dupã mecanisme mai calme, ce nu þin sãrevoluþioneze lirica actualã sau sã bulverseze scarade valori, zgâlþâitã de tot soiul de troþkiºti pro-vinciali, sastisiþi de literatura românã încã înaintede a fi digerat buchea manualelor.

În continuitatea unei lirici colocviale, în careprintre posibilele modele autohtone figureazãMarin Sorescu ºi Nichita Stãnescu, Florin Nico-lae Cîrstea se distanþeazã de sine însuºi printr-ocufundare în apele amniotice ale unei identitãþiprecare ºi incerte. Poetul se identificã uneori cuipostaza modestã a unui “stãpân pe nimic”, meta-forã ce concentreazã un gest de refuz al oricãreipoze teribiliste: “Ce bine era când nu existam, /nici noapte nu era / nici zi nu respiram. / Eramundeva / aflat nicãieri / ºi nimeni n-avea despremine / pãreri. / Eram ultimul dintre ai mei / ºiîntâiul cu pãcat / dintre cei ce nu se nãscuserã / ºicei ce n-o vor cunoaºte / vreodat’. / Nu existatimp ce sã-mi aparþinã / alþii-l trãiau / asupriþi deluminã / strãinã. / Te naºti fãrã voie / trãieºti undestin / nimeni nu te întreabã dacã vrei / maimult / sau mai puþin.”

Eul poetic îºi aproximeazã alcãtuirea fiinþeiprin apelul la aluzii biblice (”la început n-a fostnimic”), la sugestia unei confundãri cu miezul“fierbinte”al unei magme verbale austere, cu o“flacãrã de cuvinte”(Geneza). Gestica sumarã apoetului “colecþionar de cuvinte” se ascundeîntr-o “cuminþenie”ce îºi refuzã marile elanuriretorice sau imaginative. Temperamental, poetule un reflexiv ce-ºi refuzã un destin orgolios. Deºioriginar din sud, poetul e o sensibilitate retractilã,

Cãutare de sinen Ion Cristofor

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 5

Studii ºi cercetãri de turcologie contemporanã. Omagiu profesorului Mihai Maxim

coord. Cãlin FelezeuCluj-Napoca, Editura Tribuna, 2004

Forþa unei culturi naþionale este susþinutãatât de numãrul ºi calitatea personalitãþilor ºiinstituþiilor care o promoveazã, cât ºi de lãr-

gimea ºi diversitatea deschiderilor sale, de dezvol-tarea interesului, sensibilitãþii ºi aptitudinilor nece-sare pentru a investiga alte orizonturi culturale ºi apercepe alte valori umane, de capacitatea de a îºiînsuºi experienþa acestora în interesul propriei saledezvoltãri. La acest capitol, cultura româneascã este,încã, una care se strãduieºte sã depãºeascã provin-cialismul, progresele intermitente înregistrate peparcursul secolului al XX-lea nereuºind sã înlãtureconsecinþele unei întârzieri culturale pentru a cãreidepãºire ar fi nevoie de un efort cu mult maisusþinut.

Din aceastã perspectivã, omagierea unei per-sonalitãþi de anvergura istoricului Mihai Maxim –profesor la Universitatea din Bucureºti, profesorasociat al Universitãþilor din Istanbul, New York(Columbia) ºi Veneþia, preºedinte al Centrului de

Studii Turce din Bucureºti (înfiinþat la iniþiativasa încã din anul 1985, purtând pe atunci denu-mirea de Laborator de Studii Otomane), membrual Comitetului Executiv al AsociaþieiInternaþionale pentru Istoria Economicã ºi Socialãa Imperiului Otoman ºi a Turciei ºi membrufondator al Comitetului Asociaþiei Internaþionalepentru Studiul Civilizaþiei Islamice în Balcani –este cu atât mai necesarã ºi mai binevenitã.Lumea turco-otomanã, în a cãrei studiere MihaiMaxim este, cu certitudine, unul dintre mariispecialiºti mondiali ai momentului, este una acãrei cunoaºtere contribuie în cel mai înalt grad lacunoaºterea propriei noastre lumi. O lume care ainfluenþat profund ºi durabil evoluþia spaþiuluisud-est european, care a creat o civilizaþiecomplexã ºi triumfãtoare, influenþând dezvoltareaspaþiului românesc timp de aproape o jumãtate demileniu; o lume care a asimilat valori româneºtiºi a sprijinit dezvoltarea acestora. Aceastãîndelungatã experienþã comunã este una pe careavem uneori tendinþa de a o respinge,considerând-o o trãdare a europenismului nostru.Atitudine greºitã ºi nefolositoare, care neîndepãrteazã de una dintre cele mai importantecaracteristici ale devenirii noastre istorice: aceeade punte de legãturã între Rãsãrit ºi Apus.

Faptul cã acest volum omagial apare la Cluj,într-o realizare editorialã de aleasã þinutã, datoratãediturii „Tribuna”, reprezintã o premierã ºi, înacelaºi timp, un semnal încurajator.Coordonatorul sãu, profesorul dr. Cãlin Felezeu,este cel dintâi (ºi, pânã în prezent, singurul)specialist în turcologie din acest centruuniversitar care, iatã, începe sã îºi extindã cusucces activitatea de cercetare cãtre direcþii care îierau pânã acum strãine. Perseverenþa de care el adat dovadã în promovarea cercetãrilor din acestdomeniu, cadenþa mereu sporitã a acþiunilordesfãºurate pânã acum ºi, fãrã îndoialã, succesulacestora (pentru care însuºi volumul pe care îlprezentãm este un grãitor exemplu) neîndreptãþesc sã sperãm cã momentul în carecercetarea turcologicã va putea fi instituþionalizatãºi în cetatea universitarã a Transilvaniei nu estedeparte.

Deschis printr-un salut al lui Halil Inalcik,„patriarhul osmanisticii mondiale”, urmat, înaceeaºi secþiune introductivã, de prezentareaactivitãþii profesorului Mihai Maxim (Bogdan

Murgescu) ºi de bibliografia lucrãrilor acestuia(Aurel Vîlcu), volumul reuneºte, prin meritulcoordonatorului sãu, un numãr de 15 lucrãri înlimbile românã, englezã, francezã, italianã, turcãºi germanã, realizate de specialiºti în domeniu dela universitãþi ºi institute de cercetare de presti-giu. Studiile consacrate analizei unor piese arheo-logice (Eugen Nicolae, Pavel Bârnea) ºi cercetã-rile de numismaticã turco-osmanã (Aurel Vîlcu,Kenneth M. MacKenzie) sunt însoþite de contri-buþii în domeniile vocabularului curþii otomane(Giampiero Bellingeri) ºi literaturii orale aturcilor din Dobrogea (Mehmet Naci Önal).Numeroase sunt lucrãrile care trateazã istoriadiplomaticã a secolelor XVIII-XIX, remarcându-se prin clarificãrile pe care le aduc ºi prin contri-buþiile documentare inedite (Sándor Papp, AkitsuMayuzumi, Sinan Kuneralp, Armand Goºu,Silvana Racheru). Evoluþia turcologiei româneºtipânã la mijlocul secolului al XX-lea este analizatãîntr-un dens articol avându-l ca semnatar pe DanProdan. Giuseppe Cossuto oferã o succintãprezentare a statutului musulmanilor din Europade Est în perioada comunistã, iar Cãlin Felezeu,coordonatorul volumului, realizeazã, dintr-operspectivã înnoitoare, o analizã a imaginii Impe-riului Otoman în istoriografia transilvãneanã asecolului al XVIII-lea. Întrucâtva îndepãrtat detematica volumului, însã documentat ºi folositoreste studiul consacrat de Avram Andea carierei ºiactivitãþii episcopului Iosif Stoica al Maramu-reºului (1690-1711). Cu adevãrat excepþionalãeste contribuþia Cristinei Bîrsan (Dimitrie Cante-mir and the Islamic World. Some Conclusions), careanalizeazã îndelungata ºi ramificata tradiþie isto-riograficã, prea puþin cunoscutã pânã acum, care astat la originea remarcabilelor lucrãri consacratede principele moldovean istoriei ºi civilizaþieiotomane.

În pofida relativei sale eterogenitãþi, volumulare multe lucruri de oferit specialiºtilor înturcologie ºi osmanisticã, istoricilor diplomaþiei,istoricilor în general. Mai mult decât orice, elreprezintã însã un binemeritat omagiu adus uneipersonalitãþi culturale de excepþie, pe careistoricul Bogdan Murgescu o caracterizeazã prinurmãtoarele cuvinte: „Sunt savanþi a cãror viaþã seconfundã cu opera scrisã pe care o lasãposteritãþii. Alþi învãþaþi strãlucesc mai mult prinînrâurirea pe care o exercitã asupra colegilor lorde diferite generaþii, stimuleazã vocaþii ºi „facºcoalã”. Mai rare sunt situaþiile când una ºiaceeaºi persoanã se evidenþiazã în egalã mãsurã peamândouã aceleaºi planuri. Profesorul MihaiMaxim este unul dintre aceste cazuri fericite.”

n

Turcologia contemporanãn Tudor Sãlãgean

un solitar fascinat de o lume a umbrelor, retras însine, “venerând cu ºoapte amare / zeul singurãtã-þii” - dupã cum se autodefineºte în poezia inti-tulatã Înºelare. “Condamnat la necuvânt”, un“înecat” în “propriile zile”, poetul se retranºeazãîntr-o voluptate a anonimatului, a gesturilormãrunte, cu o permanentã tentativã de dedrama-tizare a discursului liric. Postura de damnat alunei cãutãri obstinate în bezna interioarã e abiasugeratã într-o poezie precum Zãcãmânt de cuvinte:”Astãzi, am coborât în mine / ca într-o minã, /cãutând zãcãminte de cuvinte. / Un singur filonam gãsit / mai în stânga mea / aproape de casasufletului, / de unde / galeriile nu coboarã / ciurcã, deasupra, / în osul culorii / acolo unde /orice amintire nãscutã / omoarã tinereþea”.

Marcatã de obsesia timpului devorator, liricatânãrului autor e remarcabilã prin simplitate ºidiscreþia ei constitutivã, printr-un refuz hotãrât aletalãrii impudice a subiectivitãþii, a spasmeloreului. De altfel poetul mizeazã adeseori pe scrie-

rea unor micropoeme în care esenþialã este suges-tia delicatã, în spirit de haiku: ”Clopotele schin-giuiau / timpul / departe, urlând / un destin setermina” (Nelegiuire). Fineþea notaþiei e remar-cabilã, mai ales în poemele fãrã titlu, din care ci-tãm un singur exemplu, edificator pentru tendin-þa sa spre esenþializare, spre o expresie concen-tratã, sinteticã: “Ieri, / mi-am pierdut / umbra…/Doamne, / ce singur / mã simt / pe lume”.

Textul devine aici o metaforã a eului, o pre-lungire austerã a fiinþei. Chiar dacã Florin NicolaeCîrstea preia unele ticuri ale autorului Necuvintelor- prin excesiva utilizare a unei particule negatoare(ca în poezia Pierduþi de alb), printr-o pãgubitoaretendinþã spre filosofare, poezia sa dovedeºte o realãsensibilitate, cu numeroase note personale alediscursului liric. Debutul sãu cu volumul Cautã-mã acolo unde nimeni nu m-a gãsit atrage atenþiaasupra unui poet discret, dar autentic.

n

6 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

Scrisorile pe care le reproducem mai jos s-aupublicat, împreunã cu altele, la care ne vomreferi în volumul: E. Gluck, G. Neamþu, D.

Vatamaniuc, Studii ºi documente privind activitatea luiIoan Slavici (I-II, Arad 1976), cu circulaþierestrânsã. Scrisorile le reproducem dupãoriginalele de la Academia Românã.

Istoricii presei noastre situeazã Tribuna întrecele mai importante cotidiene româneºti însecolul al XIX-lea ºi explicaþia s-ar gãsi în faptulcã la conducerea sa a stat o personalitate denumele cãreia se leagã statutul sãu aparte. Ocomparaþie s-ar putea face cu Timpul, condus deEminescu în epoca de glorie a cotidianuluibucureºtean. Slavici mãrturiseºte însã, în repetaterânduri, cã Tribuna nu era opera sa sau numai a saºi îi invocã – ºi evocã – pe Ioan Bechnitz ºiDiamandi Manole. Memorialistica sa esterevelatoare în aceastã privinþã, iar corespondenþacu contemporanii îmbogãþeºte informaþia.

Slavici îl întâlneºte pe Ioan Bechnitz la Viena,în timpul studiilor universitare ºi face cunoºtinþãcu el prin intermediul lui Eminescu în cerculstudenþilor bucovineni. Memorialistul îl evocã înLumea prin care am trecut ºi gãsim ºi în manuscriseun articol [Eminescu ºi Ioan Bechnitz], cu aprecieriprivind orizontul lor intellectual.

“Ioan Bechnitz e omul celor mulþinecunoscut – îl evocã Slavici în Lumea prin caream trecut – care în Ardeal a pornit miºcareaculturalã a poporului român ºi a condus-o timpîndelungat cu pricepere ºi cu râvnã neistovitã. Elera fiul unui negustor, care-n timpul Eteriei s-arefugiat de la Bucureºti la Sibiu, unde a rãmas ºidupã ce-n Þãrile Române au urmat domnipãmânteni ºi ºi-a agonisit o avere însemnatã.Crescut ca «bãiat de bani gata», Ioan Bechnitz afãcut dupã îndrumãri primite de la ªaguna, studiiuniversitare la Viena ºi în Germania.” ªi-a fãcut opregãtire intelectualã de excepþie însã nu cuscopul sã profeseze, poate ºi dupã exemplul luiEminescu, într-o specialitate sau alta.Colaboreazã, dupã întoarcerea de la studii, laTelegraful român ºi la Foiºoara „Telegrafului român”,unde respinge cu argumente filologice, sistemuletimologic al lui Timotei Cipariu ºi scoateîncheierea cã limba propusã de el nu s-a vorbit,nu se vorbea ºi nu se va vorbi niciodatã depoporul român. Înfiinþarea Tribunei se înscriapentru el ca un eveniment de prim ordin, caredãdea sens existenþei sale. Intelectual fãrã familieºi-o descoperã în redacþia Tribunei, cãreia i seconsacrã în întregime. Stabileºte titlul ziarului,comandã literele de la Viena ºi supravegheazã cuseveritate procesul redacþional ºi editorial.„Bechnitz, care de la 8 la 12 ºi de la 3 la 5 stã înredacþie – îi scrie Slavici lui Ioan Bianu în iulie1887 – cautã material, revizuieºte pânã ºi cea maimicã notiþã, se ceartã cu zeþarii, cu bãieþii dintipografie, aleargã la poºtã ºi-n telegraf, când seiveºte vreo încurcãturã, face, în sfârºit, cât trei, caziarul sã aparã la timp, sã fie bine informat ºi încurent cu faptele zilei, ca sã nu se strecoare în elceva.”

Ioan Bechnitz intuieºte în G. Coºbuc viitorulpoet de la prima strofã versificatã trimisã laredacþie ºi semnatã Boºcu, un nume care nu

spunea nimic. Demersurile sale energice conducla descoperirea poetului ºi aducerea lui înredacþie. Bechnitz nu admite, dupã ºtergereapoetului din buget, sã fie scos din redacþie. Slavicise vede nevoit, în acestã situaþie, sã-l plãteascã peCoºbuc din diurna sa ca editor al documenteloradunate de Eudoxiu Hurmuzachi.

Situaþia financiarã a Tribunei nu a fostîntodeauna dintre cele mai bune, cum sedesprinde din corespondenþa lui Slavici cu IoanBianu, însã ºi cu Eugen Brote, V. Mangra ºi altecâteva persoane. Salvarea venea, în asemeneamomente, tot de la Bechnitz. „Iar când aveam sãfacem vreo platã – aratã Slavici în aceeaºiscrisoare cãtre Ion Bianu – ºi cassa era goalã, totBechnitz da – anticipaþiune, ca sã nu se simtã cãsituaþia Institutului e compromisã.”

Situaþia financiarã a Tribunei devenise îndecembrie 1889 deosebit de criticã ºi se discutade sistarea ei. Bechnitz face propunerea ca ziarulsã fie scos sub formã de broºurã, ca publicaþieperiodicã cu apariþie la 1 ºi 15 ale lunii. TotBechnitz vine însã cu o a doua propunere, care seacceptã. „Acum însã Bechnitz – îi scrie Slavici luiIoan Bianu în 1 decembrie 1889 – a venit cu onouã idee. Publicãm Tribuna cu abonaþii pe care îiavem acum, fãrã ca sã mai þinem pe Coºbuc ºifãrã ca eu sã iau onorar.” Slavici îi scrie luiMaiorescu ºi Coºbuc este trimis la Bucureºti ca sãse stabileascã aici. Câþiva ani mai târziu vor scrieîmpreunã: Slavici, Caragiale ºi Coºbuc Vatra, unadin frumoasele reviste româneºti. Tribuniºtii vorpune în aplicare ºi prima propunere ºi spre a evitafalimentul publicaþiei lor, o scot sub formã debroºurã, în 1893-1894.

Susþinãtorii Tribunei erau intelectuali cu studiiîn þãrile apusene ºi cu o bunã pregãtire înspecialitatea lor. Eugen Brote era doctor înºtiinþele agricole de la Altenburg. Aurel Brote facestudii juridice la Viena ºi Graz, Dimitrie Comºaîºi face pregãtirea în economie, în Germania, iarSimeon Popescu în teologie la Universitatea dinLeipzig. Ioan Bechnitz ocupa un loc aparte prinpregãtirea sa intelectualã cu o deschidere largãspre viaþa politicã, culturalã ºi artisticã. Seprimeau la redacþia Tribunei lucrãri de diferitedomenii. Slavici oprea întodeauna un exemplarpentru Bechnitz. În scrisoarea sa cãtre Ioan Bianudin 9/12 iunie 1887, îl informa cã din cãrþiletrimise, un exemplar îl dã „amicului meuBechnitz, ca unuia dintre puþinii oameni care ºtiusã-l preþuieascã.”

Ioan Bechnitz se distingea în grupareatribunistã ºi prin cultul pentru cartea rarã dindiferite domenii. Slavici îl informa pe Ioan Bianuîn scrisoarea din 5/7 noiembrie 1889, cã Bechnitzavea „o incunabulã de la 1490, exemplar foartebine conservat, Instituþiile Veneþiei ºi încã câtevacãrþi vechi, dintre care una legatã în palimsest.”Dorea sã le doneze Academiei Române, dacãaceasta nu le avea. Ioan Bianu îi rãspunde luiSlavici cã nu figurase în colecþiile AcademieiRomâne. „Alaltãieri am trimis lada cu cãrþile luiBechnitz – îl informeazã Slavici pe Ioan Bianu, înscrisoarea din 16/28 1889 - : sunt cinci bucãþi,incunabula ºi alte patru cãrþi privitoare la ºtiinþadreptului, toate din secolul al XVI-lea.” Ar fiimportant de identificat donaþia lui Bechnitz înfondurile Bibliotecii Academiei Române.

Diamandi Manole se situa la cealaltã extremãsub raportul pregãtirii intelectuale academice.„Negustor cu deosebire priceput în ale sale –scrie Slavici în articolul Serbarea de la Putna – elºtia sã-ºi chiverniseascã treburile, nu se avântaniciodatã, ci se mulþumea cu câºtig mic, dar sigur.Tot aºa în relaþiile sale personale, precum ºi înviaþa comunã, el era cu inima deschisã ºi bunã –credinþã, cãuta todeauna restabilirea buneiînþelegeri ºi vorba lui preþuia mai mult decâtsubscrierea întãritã cu martori ºi cu pecete;întreprinderea la care lua ºi el parte era sigurã dereuºitã.”

Tribuna era o întreprindere a unui grup deintelectuali transilvãneni fãrã poziþii economiceimportante – cu excepþia lui Ioan Bechnitz - , înorice caz nu în mãsurã sã scoatã o publicaþie ºiîncã una cotidianã. Susþinerea materialã a ziaruluinu putea veni decât prin abonamente. Sarcinaaceasta ºi-o asumã, prin statutul sãu social,Diamandi Manole, care asigura susþinereamaterialã a ziarului ºi salvarea sa de la faliment.Din cele 11 scrisori pe care le trimite lui Slaviciîntre 1884 ºi 1889, ºase intereseazã îndeaproapediscuþia noastrã.

Scrisoarea cu care deschidem acest grupaj, îlare pe Diamandi Manole angajat în susþinereafinanciarã a Tribunei, prin toate mijloacele care îistãteau la îndemânã. Statutul sãu social, cu întinserelaþii în administraþia de stat þi în viaþa politicã, îlfavorizeazã sã obþinã rezultate financiareimportante, de fapt singurele care asigurã apariþiacoridianului sibian.

Diamandi Manole îi propune lui Slavici, chiarîn prima sa scrisoare din 8/20 aprilie 1884 sãinaugureze apariþia Tribunei cu un apel cãtrepublic, în are sã treacã pe fondatorii ziarului.Slavici dã curs acestei propuneri ºi deschideprimul numãr al Tribunei din 14/26 aprilie 1884cu editorialul Cãtre publicul român, în care trece ºinumele celor 10 fondatori: Ioan Bechnitz, AurelBrote, Eugen Brote, Ioan Duºoriu, DiamandiManole, Simeon Mãrginean, Ioan Neagoe,George B. Popp, Ioan de Preda, Ioan Slavici.

Diamandi Manole era pentru Slavici „NeneaManole” ºi îl consulta în acþiunile pe care leîntreprindea. În scrisoarea din 5/17 ianuarie 1885se declara de acord ca Slavici sã þinã prelegeri

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Tribuna ºi ctitorii ein D. Vatamaniuc

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 7

publice, prin care se sporea prestigiul Tribunei ºiera gata sã pregãteascã la Braºov toate condiþiilepentru þinerea ei. Îi atrãgea însã atenþia cã fiindcunoscut ca „mare agitator” nu putea þineconferinþe politice.

Procesele de presã ale Tribunei, care se soldaucu cheltuieli de judecatã ºi mari amenzi bãneºti,nu-l neliniºteau pe Diamandi Manole, deºi elecontribuiau în cea mai mare mãsurã la situaþiaprecarã a ziarului. Luând cunoºtinþã de procesulîntemeiat Tribunei, cum se vede din scrisoarea sadin 5/17 ianuarie 1885, aºtepta – ºi nu se îndoia –cã i se oferea lui Slavici ocazia sã condamne ºi înfaþa instanþelor judecãtoreºti politica guvernelormaghiare.

Slavici transforma, în adevãr, apãrarea în actde acuzare a politicii guvernelor maghiare. Curteade juraþi pronunþã verdict de achitare pentru el ºipentru Cornel Pop Pãcuraru, redactorulresponsabil. Guvernul maghiar desfiinþeazãCurtea cu juraþi din Sibiu ºi transferã cauzele saleTribunalului regesc din Cluj. Curtea cu juraþi deaici îl condamnã pe Cornel Pop Pãcurar în aldoilea proces de presã al Tribunei, din mai 1886, laun an de temniþã la Nãsãud.

Scrisorile lui Diamandi Manole cãtre Slavici îlaratã apãrãtorul demnitãþii naþionale. În scrisoareadin 5/17 ianuarie 1887 ianuarie 1885, amintitã maisus, invocã „drepturile omului” ºi drepturileromânilor de sub stãpânirea maghiarã. Mergefoarte departe în aceastã privinþã ºi se declarãîmpotriva cererii de graþiere a lui Cornel PopPãcuraru, întemniþat la Nãsud. Argumentele sale încondamnarea politicii guvrenelor maghiare nu suntnumai politice, ci ºi de ordin economic ºi financiar.Previziunea sa se va adeveri ºi Ungaria se va gãsiprin politica sa faþã de naþionalitãþi cu finanþelesecãtuitã, în ajunul primului rãzboi mondial.

Diamandi Manole numeºte articolele luiSlavici din Tribuna, nu întâmplãtor, epistole , iar peadversarii ziarului îi caracterizeazã: checichemeþi, cualte cuvinte „oameni de nimic”. Nu era deprinscu mânuirea condeiului, cum se vede din acestescrisori ºi nu avea reguli de ortografie. Avea însãexpresii ºi cuvinte de provenienþã popularã demare plasticitate, precum ºi numiri personale sãcaracterizeze anumite situaþii ºi pe contemporaniisãi. Adversarii Tribunei continuau, în raport culimba folositã de Slavici, sã rãmânã „lipsiþi depuºtile cu cremene”; mãsurile ineficiente luate deguvernele maghiare sã redreseze economia, arãtaucã mergeau „din bute în bute”. O jucãrie pentrucopii, întâlnitã pe strãzile Vienei îi oferã prilejul,prin ineditul ei, sã-i gãseascã o aplicare imediatãla viaþa politicã. Diamandi Manole este ºisingurul dintre tribuniºti care avea pentrucontemporanii sãi o numire proprie, sau maimulte, în funcþie de comportamentul lor.Profesorii erau: Substantiv, ziariºtii ºi avocaþii,Neguþãtorii de vorbe goale , I.C. Bratianu, Babacu, T.Maiorescu, Notre ami , Eugen Brote, LorduPalmerston, Nicolae Cristea, Pater Ambrosius. Aveaºi pentru Slavici douã numiri: Liliac ºi Curierrusesc, pentru cã sosea cu trenul de searã ºi plecaîn ziua urmãtoare. Avea ºi pentru Ioan Bechnitzdouã numiri Verdnung (Ordin) ºi Befehl (Chematla ordine), pentru faptul cã cine intra în discuþiecu el, nu-i rãmânea decât sã se recunoascã învins.

Tribuna se înscrie în cultura românã ca unadin publicaþiile importante ale presei româneºtiprin activitatea politicã ºi culturalã, operã actitorilor ei. Se recunoaºte în Slavici, spiritul rectoral cotidianului sibian, însã Bechnitz a condus cupregãtirea intelectualã ºi devotamentul ieºite dincomun, viaþa internã a ziarului, iar DiamandiManole i-a asigurat prin relaþiile sale cuadministraþia ºi oamenii politici, susþinereamaterialã. Este ºi epoca de glorie a Tribunei

sibiene. Slavici pãrãseºte redacþia în 1890, IoanBechnitz înceteazã din viaþã în 1898, iarDiamandi Manole în 1899. Tribuna mai aparepânã în 1903. 5 Tribuniºti scot însã la Arad încãdin 1897 Tribuna poporului, alt cotidian al lor. Semutã ºi centrul politic al românilor transilvãnenide la Sibiu la Arad – ºi aici se va pregãti ºi actulMarii Uniri din 1918.

[1]Braºov, 8/20 april 1884

Stimabile amice,Te salut cu: Christos a înviat!Ieri am trimis amicului Aurel Brote mai

multe liste, ale oraºelor, din care nu-mi sosesclistele încã. I-am scris sã te roage sã cauþi d-tanumai dupã cartea de adrese ºi în fiecare oraº sãtrimiþi câte 20-25 numere.

Asearã mi-au sosit încã 5 liste ºi anume dinTurnul Mãgurele de la Prefectul G. Kiriþescu,care fiind amicul meu ne va face în tot judeþulmulte abonamente. De la Iaºi de la PetruRarcanu, profesor la Seminarul [de la] Socola; laSibiu mai aveþi lista trimisã de St. Emilian; sãcompari ambele liste. Cãci Iaºii fiind oraº mare cenume i-a scãpat unuia din vedere le-a notatcelãlalt ºi sã nu trimitem la unul 2 numere.

din Botoºani lista de la Emanuel Leonescu prof.la Liceu.

Ieri i-am mai dat o adresã la Botoºani, IoanPopescu funcþionar la cãile ferate. Acum D-ta veiaprecia dacã pe lângã Em. Leonescu mai este delipsã sã trimiþi liste pentru abonament ºi luiPopescu.

din Târgoviºte de la Basiliu M. Dimitropolo,advocat, care, cum vei vedea, se oferã sã-itrimitem liste sã ne facem abonaþi.

din Cãlãraºi de la J. Brãdescu, profesor, pelângã listele ce le veþi trimite d-lui, mai sunt depãrere sã trimitem liste ºi lui Epaminenda Peridi,Prefectul judeþului, cãci sunt amic cu el ºi ne vaface cu influenþa lui abonaþi

Acum, te rog sã le dai îndrumãri sã scrieadresele comunelor cu adausul judeþului ºi România,adicã acelei comune din districtul respectiv. Aici elocul fratelui Bechnitz sã facã forme acurate ca sãmeargã Tribuna la adresa fiecãruia.

Cu stilul D-tale care place ºi atinge la inimã,Te rog sã compui un Apel sã-l tipãreºti cusubscrierile celor 10 fondatori pe o coalã dehârtie, de poºtã, cu care apoi sã trimitem lafiecare domn din diferite oraºe un convert pepoºtã ºi listele de a îi face abonaþi.

Cãci numai printr-un cãlduros apel la aceistimabili domni îi putem încãlzi sã se interesezede cauza noastrã. ªi pe fraþii din România D-ta îicunoºti. Depinde de la modul delicat cum neadresãm la ei, ºi D-ta încã vei aprecia ca dinRomânia trebuie sã procurãm mai mulþi abonaþi.Cãci de la noi vor veni la ei mai târziu când vorauzi limba lui Slavici, acum fiind lipsiþi pe lapuºtile cu cremene trebuie sã mai adãstãm ºi sãne cãutãm prin relaþiile ce avem a ne face cât maimulþi abonaþi din România.

Aici îþi alãtur o consemnare generalã desprenumele D-lor, la care m-am adresat în fiecare oraººi despre cei de la care am primit liste.

La compunerea epistolei D-tale cãtre ei, cred cãeste bine sã menþionezi cã am trimis la toþi domnii dinlista trimisã de domnia ta ziarul ºi apoi sã-i rogi custilul savantului nostru Slavici sã ne dea sprijinullor la procurarea abonamentelor. Spune-i lui AurelBrote sã ºteargã aceste 5 oraºe de la care vã trimit azilistele din lista ce i-am trimis-o ieri. A cãuta D-tadin cartea de adrese în acele localitãþi nume spre a letrimite câte 10-15 numere. Vei trimite numai în

cele ce rãmân în restanþã, adicã de la cele ce pânãazi nu am primit rãspuns, poate sã mai soseascãlistele ºi din alte oraºe, poate însã cã nu vor sãrãspundã, în tot cazul este mai bine ca ºi în acele oraºe sã strãbatem Tribuna la adresele pe care le vei crede D-ta cã sunt mai bune dupãcartea scurtã.

De la Iaºi avem deja 2 liste mai adast de la 5domni consemnãri de amici ai lor, care cred cã nevor sprijini. Sosindu-mi, vi le înaintez, cãci Iaºiifiind oraº mare e bine sã avem 7 ambasadori sã nefacã abonaþi.

Fã acum, frate Slavici Apelul sau mai bine oscrisoare cu „Prea stim. Domni etc. etc.” ºi de 10ori te sãrut dulce ºi rãmân devotat amic!

DiamandiCe zice de rãspunsul dat de colegii de acolo?

lui Cosma. E nostim ºi suntem cu Slaviciîmpreunã subscriºii!!

B.A.R. I 30(1)/XXXII

[2]Braºov, 7 mai 1884Stimate domnule Slavici, M-ai fãcut curios, am mers de nerãbdare sin-

gur azi la poºtã sã iau nr. de miercuri al Tribunei,sã citesc rãspunsul avizat prin ultima d-tale epis-tolã, dar bag seama încã nu l-ai publicat. Voivedea mâine.

Acum este bine, d-le Slavici sã dai ordin dupãcele2 liste tipãrite cu numele d-lor senatori ºideputaþi, deoarece Camerele s-au convocat ºi toþideputaþii vor fi în Bucureºti. Sã trimitem lafiecare senator ºi deputat Tribuna, de la nr.1înainte pânã la nr. 10, pe adresa lor în Bucureºti , cuadausul la nume Senator, Deputat, Bucureºti. Apoisã rogi pe d-l Maiorescu ori Teodor Rosetti sãroage ei din Camerã ºi Senat pe vreun amic al d-lor din[tre] senatori ºi deputaþi sã intervie pelângã colegii lor de a abona pe un an Tribuna. Cãci40 [de] lei le este lor un bagatel ºi noi putemlesne avea 150-200 abonaþi din Senat ºi Camerã.Te rog trimite d-lui Maiorescu sau T. Rosetti vreo10-15 Apeluri cu liste, spre a ne face abonaþi înmodul descris mai sus.

Asemenea la toþi miniºtri: Brãtianu, Chiþu,Aurelian, Lecca, Voinov, Câmpineanu etc. Fiibun, dã ordin sã li se trimitã Tribuna de la nr. 1mereu înainte. Cãci numai în modul acesta nevom putea recomanda foaia ºi vom putea adãsta ºicât mai mulþi preanumãraþi. Numai cu abonaþiidin Transilvania, Ungaria nu putem reuºi nicisusþine foaia, trebuie ºi <<milorzii>> dinRomânia sã ne susþinã, prin abonamente, foaia.

Salutãri frãþeºti de la al d-tale devotat.DiamandiB.A.R. I 30(2)/XXXII

[3]Karlsbad, 4 sept. 1884Iubite amice,Sâmbãtã în 30 august st[il] n[ou], am

telegrafiat Administraþiei Tribunei sã-mi trimitãTribuna pânã la 30 septembrie st[il] n[ou], aici.

Tot în acea zi am depeºat Românului, pe careazi l-am primit. Mã mir cã Sibiul, fiind maiaproape, Tribuna încã nu am primit-o. Te rogdispune sã mi se trimitã regulat aici, pânã la 30sept. st[il] n[ou]. Adresa mea Hans KaiserWilhelm, Karlsbad, Bohmen.

Locuiesc frumos peste drum de Parc, am unsalon cu trei ferestre ºi balcon, cu mâncarea oducem greu de tot, cãci trebuie sã þin o dietãstraºnicã, azi am ajuns la 4 pahare.

Deja simt cã apele acestea calde îmi fac bine ºisper cã mã voi face deplin sãnãtos.

à

8 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

Viaþa aici este tare scumpã, deja numãruloaspeþilor a trecut 28.000, diferite lighioane,americani, brazilieni, ruºi, englezi, francezi,spanioli, italieni, o întreagã expediþie de bãrbaþi ºifemei ale diferitelor naþiuni.

Românii ca în toate bãile nu lipsesc nici aici[ºi] sunt destui.

Timpul pe aici este frumos ºi zilele calde ici ºicolo în decursul zilelor ne mai plouã câteodatã,dar soarele ne usucã în grabã.

Petrec bine cu un cãpitan K.K. Schutzenandin Baden, amic vechi al meu, pe care l-am aflataici, ºi prin el am fãcut multe cunoºtinþe cuofiþeri din armata noastrã.

Dejunãm, prânzim ºi cinãm împreunã laPupp, între flori ºi cascade, avem de vecinã lamasã pe baroneasa Worms, o germanã de 20-22de ani, o frumuseþe clasicã, de ai fi aici, sunt sigurcã i-ai compune o nuvelã!

Înainte de a veni aici, am fost la Bucureºti,unde am stat 20 de zile. În Bucureºti am vorbitcu mai mulþi bãrbaþi distinºi; am vorbit ºi cu unuldin miniºtri – toþi au lãudat þinuta Tribuneinoastre.

Cu venirea mea la Sibiu, îþi voi spune ceacum nu pot a-þi scrie.

Te rog spune la toþi ai noºtri salutãrile mele.Îmbrãþisându-te sunt al D-tale devotat amic.Diamandi ManoleB.A.R. I 30(3)/XXXII

[4]Viena, 31 decembrie 1884Stimabile amice,Tribuna noastrã, sub conducerea D-tale devine

din zi în zi tot mai caracteristicã.Eu, din cauza bolii mele lipsesc 5 luni aproape

de acasã. În acest timp de multe suferinþe ce amîndurat din cauza bolii mele, am avut ºi multãbucurie ºi plãcere când îmi sosea Tribuna ºi cândciteam articolii D-tale.

Eu, cãscând gura pe Ring Strasse, am vãzut unElefant ºi am cugetat cã este potrivit pentru D-tale de „Crestkindel”, dar ºi foarte caracteristic,având pe spinare douã cãlimãri.

Cu poºta de astãzi l-am expediat franco laadresa D-tale.

Când vei avea poftã sã le dai cescemeþilorpeste nas, sã faci bine sã moi pana în cãlimaradinspre botul Elefantului, iar când îi vrea sã-ispeli cu sãpun mai fin [sã înmoi pana] încãlimara dinspre coada Elefantului.

Cum te vãd eu calci încet, dar calci cuînþelepciune ca ºi Elefantul.

Eºti mic de stat, suie-te deci cãlare pe Elefant,mergi cât vei vrea de încet, dar dã mereu ca ºiElefantul, cu botul, pânã vei curãþi calea ºi cã ovei curãþi în curând, sunt sigur.

Eu mã aflu aici din zi în zi mai bine, profeso-rul Ulzman, care mã trateazã ne-a asigurat cã pâ-nã în 2-3 sãptãmâni crede sã mã facã deplin sãnã-tos. Atunci, frate Slavici, am înviat din morþi, cãciboala mea era foarte periculoasã. Aproape dacã nuo cãutam sã [nu-] mi atace rinichii, atunci îi cân-tau popii lui Daâiamanþelule vecinica pomenire.

La Carlsbad am fãcut cunoºtinþã cu mai mulþiprusieni. Un cãpitan de artilerie din Berlin m-abotezat „Diamanzelule” ºi mi-a spus pe lângãmulte lucruri ºi urmãtoarele: „Când erauaustriecii noºtri la Frankfurt, în garnizoanã, ei latoate erau cei din urmã, prusienii le-au fãcutcântecul urmãtor: ca batjocurã [urmeazã 3 versuriîn germanã, indescifrabile].

Am petrecut foarte bine cu acei diavoli deprusieni.

Acum doresc sã fiu sãnãtos ºi sã vã vãd pe toþiamicii de acolo.

Sfintele sãrbãtori sã le petreceþi cu bucurie ºideplinã sãnãtate la mulþi ani.

Spune-le salutãrile mele lui Cristea, Aurel,Eugeniu ºi lui [cuvânt indescifrabil] nostru.

Cu aceste îmbrãþiºându-te rãmân al D-taledevotat amic.

Diamandi Manole.B.A.R. I 30(4)/XXXII

[5]Viena, 5/17 ianuarie 1885Stimabile amice,Mã refer la ultima mea epistolã din 31

decembrie cu care þi-am trimis ºi o lãdiþã cu unmic suvenir din parte-mi.

Ieri primind Tribuna am vãzut cã la 3febr[uarie] s[til] n[ou] aveþi onorul sã staþiînaintea juriului.

Tare mã intereseazã sã ºtiu de ce v-au fãcutcheschemeþii proces, pentru care anume articol.Fii bun ºi-mi aratã ca sã-l mai citesc de 2 ori.

Nu mã îndoiesc cã D-tale îþi place foarte acestaliºvarirism, cãci o sã ai bunã ocazie sã le facilogosuri de nedreptãþile ºi cãlcãrile legii ce fac etc.etc.

ªi cã vei ieºi fatã mare faþã de ei nici nu maiîncape vorbã.

Aºtept acum cu mare nerãbdare sã vã citescpledoariile – dar pânã atunci sunt foarte curiossã-l citesc acel articol.

Îþi doresc în Anul Nou toatã fericirea ºi sãajungi 101 de ani.

Te salut frãþeºteDiamandi ManoleB.A.R. I 30(5)/XXXII

[6]Braºov 7/II 1886Iubite amiceMã iartã ºi D-ta cã nu þi-am rãspuns pânã

astãzi la ultima D-tale epistolã.Cã lucrezi cât ºapte am vãzut ºi eu ºi vãd toþi

atâþia câþi citesc Tribuna, dar ºi toþi recunosc cã unasemenea ziar nu au avut românii din Monarhieºi cã „al dracului om mai e Slavici, îi lucreazãbine pe checichemeþi.

Eu mã bucur din suflet cã acum eºti bine,deplin sãnãtos ºi cã nu mai zici cã nu mai rãmâi laSibiu, dar grijeºte sã fii pe viitor deplin sãnãtos.Cãci acesta este lucrul principal ºi mai bine puneºi pe spinarea altora lucrurile.

Dupã Gaºpar Vodã am tot adãstat sã te vãd lacasa mea ºi cu multã bucurie te aºtept ºi eu cutoatã familia.

Am vãzut cã milordul Eugen [Brote] este depãrere ca D-ta sã þii aici la Cluj ºi în alte locuriconferinþe, prelegere publicã ºi ai dori înainte detoate sã ºtii acre e pãrerea mea în privinþa aceasta.

Pãrerea mea este cã o prelegere publicã aici, înCluj ºi oriunde, va mai atrage mai multã stima ºiiubirea autorului, ºi în tot cazul va fi de marefolos cauzei noastre. Întrebarea este acum cematerie vei trata în prelegerea publicã. De va filiterarã, naþional economicã, financiarã, despretoate aceste nu ai lipsã sã ceri voie de la nimenea.Aici [la Braºov] o poþi face în douã moduri:

sau angajãm aici sala cea mare de la Hotel nr.1sau

atunci când þin profesorii aici prelegeripublice în Sala gimnaziului, te înscrii ºi dumneatape o zi anumitã

Care din aceste douã moduri îþi convin maibine, îmi vei arãta.

Iar dacã în prelegerea publicã vrei sã tratezimaterie politicã, atunci te întâlneºti cu ordonanþamãriei sale d-lui Tisza Coloman, pe care cred cão cunoºti ºi mare întrebare este dacã poliþia îi vada voie unui „mare agitator” sã þie astfel deprelegeri publice.

În privinþa amicului nostru Pop Pãcuraru, eunu împãrtãºesc pãrerea D-tale adicã cã naþia sã-icearã graþierea, de l adversarii noºtri. Nu avemlipsã sã cerem graþiere, ci drepturile omului ºidrepturile ca campete naþiunii noastre. Este greuºi dureros cã amicul nostru ºade în arest, dar emai greu sã ne înjosim adversarilor cerându-legraþia lor. Aceasta este pãrerea mea, bunã, rea, eufranc þi-o spun.

Eu vãd cã neamul nostru a pornit, în genere,pe o cale bunã, pe când neamul întreg maghiar aluat câmpii ºi din toate marafeturile ce fac ºi lucrãzi cu zi, nu vor avea ca rezultat decât un marefiasco.

Posibil ca ºi „forþa împrejurãrilor”, cum ziciD-ta îi va sili sã-ºi plece nasul ºi sã ne recunoascãdrepturile ce ne compet nouã ºi tuturornaþionalitãþilor. Dar ce sigur putem vedea este cãei merg spre cãderea hegemoniei lor [prin]chestiunea financiarã. Pânã astãzi au fãcut datorii1 miliard 300 milioane – plus în bugetul ordinaran[ual] 50-60 milioane deficit. Cu gogoºiungureºti ºi cu papricaº de la Seghedin nu seacopere ºi nu se poate achita situaþia aceastabãneascã.

Deci înainte de toate chestiunea financiarã lev rupe gâtul ºi în curând vor ajunge în doageleTurciei ºi ale Egiptului. Trebuie sã mai aºteptãm,cãci în curând vor pleca nasul în jos ºi li se vortrezi ºi creierii de fantasmagoriile ungureºti.

Din buclucul acesta financiar în care au ajunsprin nechibzuialã – este imposibil sã se scape.Acum merg din bute în bute fãcând la noiîmprumuturi ca sã poatã împleti dobânzile ladatoriile vechi. Apoi statul acela care nu poate dinbugetul sãu ordinar sã-ºi acopere recurenþele saleºi sã ºi amortizeze chiar parte din datoria publicã,acel stat merge ca orice nechibzuit pe drumulfalimentului.

Cu aceste te salut frãþeºte ºi rãmân al D-taledevotat amic.

Diamandi ManoleB.A.R. I 30(6)/XXXII

n

à

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 9

omunism ºi comunisme: modelul românescC

Distanþa istoricã faþã de momentul crucial aldispariþiei statelor comuniste europene în 1989aduce în câmpul analizei, în mod firesc, date tot

mai numeroase, ascunse pânã acum ºi care permit o cer-cetare obiectivã. Informaþia adunatã ºi analizatã în ulti -mii paisprezece ani, alãturându-se cercetãrilor anterioarece pot fi acum revalorificate, permite azi apariþia unorprime, ample deschideri spre sinteza necesarã pentrucunoaºterea adevãratei imagini a comunismului, acestfenomen totalitar caracterizat succint pentru generaþiileinterbelice ca fiind un sistem bazat pe forþã, minciunã ºiteroare.

Asemeni tuturor totalitarismelor ultimului secol, în eramodernelor mijloace mass-media, comunismul a beneficiatºi utilizat cu maximã eficienþã capacitatea de “influenþare”(manipulare) a maselor antrenate pe piste false ce au avutºi au efecte notabile. Dispariþia monopolului informaþieiexersat ºi impus în comunismul din România ca urmare aexperienþei primelor douã decenii de comunism sovietic, nepermite azi relansarea studiului pentru cunoaºterea naturiisale cât ºi pentru a elimina distorsiunile din practica vieþiidemocratice. Fãrã respectarea dreptului la informaþiecorectã, democraþia sau mai bine zis tinerele democraþiisunt mereu în pericol de a cãdea în plasa intereselor unorgrupuri dominante venind din trecut. Structura comunistã,consolidatã în decenii, nu dispare cu uºurinþã. Tocmai dinacest motiv cunoaºterea adevãratei organizãri totalitare dinRomânia este ºi va fi tot mai mult o datorie a noilorgeneraþii de istorici români pentru a servi consolidãrii

drumului democraþiei, eliminãrii pericolelor care o pândesc.Este încã o dovadã cã istoria poate servi prezentului ºi maicu seamã viitorului.

Cercetarea istoricã europeanã la rândul ei ajunge sãdescopere imagini necunoscute din interiorul fostuluilagãr socialist, cât ºi conexiunile sale externe astfel încâtistoria secolului XX, pentru a fi scrisã, cere analize dincât mai multe unghiuri, relevând adevãruri care se doreaa fi ascunse. Cu ocazia întâlnirilor din ultimii aniorganizate de Centrul Interuniversitar de Studii privindEuropa Centro-Orientalã de pe lângã Universitatea„La Sapienza” de la Roma, condus de profesorulAntonello Biagini ºi Facultatea de Istorie ºi Filosofie aUniversitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca ºi mairecent prin Institutul Italo-Român de Studii Istorice,înfiinþat ca urmare a acestor colaborãri în mai 2003,istoricii italieni au propus deschiderea unei analize delungã duratã a comunismului ºi care sã înceapã cumodelul român. Aceastã analizã se impune, cãci însãºitranziþia pe care am cunoscut-o în ultimii patrusprezeceani vine a releva diversitatea faþetelor sale. Comunismula fost introdus în þãri cu nivele diferite de dezvoltare,prin mijloace diferite, a evoluat diferit, ºi-a recrutatdiferit adepþii, a marcat, funcþie de echilibrele interne,traiecte diferite, a format adepþi pe baza unor tradiþiidiferite, deci o întreagã moºtenire istoricã care azi se cerea fi binecunoscutã pentru a se putea spera la construireaunei societãþi cu adevãrat liberã de degradantamentalitate totalitarã, antiumanã ºi anchilozantã.

Nu întâmplãtor la sesiunea de la Messina,organizatã în zilele de 3-5 mai, ºi-au dat mâna într-unreunit efort de organizare, Fundaþia Bonino-Pulejo dinMessina, Fundaþia Institutului Gramsci de la Roma,catedra de Istoria Europei Orientale ºi Doctoratul pentruCercetarea Istoriei Europei din cadrul Universitãþii „LaSapienza “ de la Roma, Universitatea „Babeº –Bolyai”,Facultatea sa de Istorie-Filosofie ºi Institutul-Italo-Român de Studii Istorice din Cluj-Napoca. Sub titlulComunism ºi Comunisme , lansarea unei serii deanalize asupra istoriei recente din þãrile fost comuniste vacontribui la scrierea în viitorul apropiat a unei cât maiveridice, prime istorii a comunismului. Ea nu va fiistoria celor care, dependenþi încã de realitatea ultimelordecenii, vor sã-i dea, acum la despãrþire, o anumeimagine. Ea va fi o istorie a faptelor dovedite dedocumente, de mãrturii adevãrate.

Interesul cu care au fost primite comunicãrile de laMessina, oferta generoasã de a se continua analiza ºi dea fi publicate aceste cercetãri vor fi cu siguranþã un sprijinpentru toþi cei interesaþi sã meargã mai departe pe acestdrum nou.

Mulþumim redacþiei reviste „Tribuna” pentruposibilitatea de a putea publica rezumate ºi fragmentedin comunicãrile prezentate în frumosul oraº sicilian, înaºteptarea volumului tradus în limba italianã ºi caresperãm cã va apare cât mai curând. (Gheorghe Mândrescu)

n

Odatã cu sfârºitul celui de-al doilea rãzboimondial Europa a fost împãrþitã în douã deo ”cortinã de fier care merge de la Stetin la

Trieste”. În acest fel Europa, al cãrei declin politicîncepuse cu sfârºitul primului rãzboi mondial,pierdea în mod definitiv concentrarea sa politicã,menþinând-o totuºi pe un plan geopolitic. În Euro-pa se desfãºoarã de fapt, începând cu acest moment,un nou rãzboi, de aceastã datã fãrã bãtãlii, între celedouã superputeri care erau recunoscute ca adevãra-tele învingãtoare ale conflictului. În timp ce Europaoccidentalã a sfârºit sub umbrela americanã, partearãsãriteanã a continentului a fost ocupatã, ºi militar,de Uniunea Sovieticã; aceasta duse la instaurarea încele douã pãrþi ale Europei de regimuri politice,economice ºi sociale favorabile puterilor dominanteºi în timp ce Europa occidentalã a sfârºit prin aadopta un model democratic bazat pe libera iniþia-tivã ºi economia de piaþã, Europa rãsãriteanã expe-rimentã, cel puþin în prima fazã, o nouã structurãde organizare socio-politicã bazatã pe un sistem,acela al republicilor democratice care în teorietrebuia sã se integreze în interiorul unei coerenteeconomii de piaþã - economia planificatã, într-opoziþie intermediarã care, lãsând în viaþã libertateainiþiativei, superviza totuºi efectele sale cu un totmai accentuat control central. În realitate însã acestmodel nu a existat decât pentru scurt timp. Împãr-þirea lumii în douã sfere de influenþã ideologicopuse ºi agravarea competiþiei între cele douã su-perputeri, þinând cont ºi de proliferarea arsenaleloratomice, a determinat rapid Uniunea Sovieticã sãdecidã suspendarea experimentului democraþiilorpopulare ºi sã impunã, în þãrile controlate de ea, unsistem de tip stalinist.

Acest lucru este în mod particular evident încadrul României unde chiar de la început partidulcomunist local îºi demonstrã imaginea ºi limitelesale. Aici de fapt chiar de la primele alegeri þinuteîn 1946, PMR falsificã majoritatea voturilor ( 80%),putând sã înceapã imediat politica de eliminare a

oricãrei forme de opoziþie internã. În cursul anului1947, datoritã sprijinului sovietic, coaliþiile de gu-vern au sfârºit întotdeauna prin a fi hegemonizatede cãtre social comuniºtii primului ministru PetruGroza. Pe aceastã cale opozanþii, ºi în primul rândexponenþii partidelor burgheze (dar ºi exponenþidin interiorul PMR), au fost anihilaþi. La 30 de-cembrie 1947, alungarea regelui Mihai nu a lãsatsperanþe pentru o opoziþie de a se putea opune înfaþa derivei socialiste. Unificarea dintre PartidulComunist ºi Partidul Social Democrat, din februa-rie 1948, împreunã cu formaþiunile mici, a permis,cu ajutorul teroarei, Frontului de DemocraþiePopularã ( fostul Bloc al Partidelor Democratice, exFrontul Naþional Democratic) de a obþine în ale-gerile de la 28 martie 1948 chiar 405 din cele 414locuri. Aceastã adunare parlamentarã a aprobat la13 aprilie noua Constituþie care proclamaRepublica Popularã Românã.

România anului 1948, ca ºi alþi sateliþi ai Mos-covei, era orientatã cãtre realizarea naþionalã a mo-delului sovietic. Pe lângã o radicalã simplificare aorizontului cultural (în care am asistat la substi-tuirea vocilor presei burgheze de cãtre organele depresã comuniste) era votatã naþionalizarea bãncilor,a industriilor, a minelor, a caselor de asigurãri, atransportului; pe lângã aceasta era introdusã o nouãreformã agrarã, în martie 1949, care trebuia sã redu-cã mai întâi proprietatea medie rãmasã încã dinain-te de colectivizarea pãmânturilor. În România, în1950, era aprobat primul plan cincinal, iar reformamonetarã din 1952, în favoarea întreprinderilorstatale ºi a cooperativelor, este o adevãratã spoliere acelor care au economisit. În acelaºi an începea pro-cesul de stalinizare a puterii, prin asumarea condu-cerii guvernului de cãtre Gheorghiu-Dej, care areuºit prin aceasta sã ºtirbeascã cu totul puterea luiPetru Groza, continând epurãrile interne din par-tid; un alt pas înainte în evoluþia stalinizãrii regi-mului comunist a fost adoptarea, tot în 1952, a uneiConstituþii asemãnãtoare celei sovietice din 1936.

Moartea lui Stalin ºi începutul procesului dedestalinizare sub îndrumarea noii conducerii so-vietice n-au adus schimbãri substanþiale în Româ-nia; societatea românã a fost tot mai bolºevizatã ºi laînceputul anilor ºaizeci s-a încheiat ºi procesul decolectivizare al satelor. În ciuda acestui fapt, tocmaiîn acest moment România a început sã urmeze opoliticã particularã în cadrul blocului sovietic, cu oprogresivã apropiere de China, care se va încheia în1968 cu condamnarea invaziei sovietice a Cehoslo-vaciei. Aceastã rupturã a avut în primul rând rãdã-cini economice: diviziunea activitãþilor productiverealizatã de URSS lãsa României sarcina de a apro-viziona cu mãrfuri alimentare Uniunea Sovieticã ºialiaþii sãi, în timp ce conducerea românã îmbãtatãde mitul industrializãrii, a resimþit aceastã împãrþireca pe o declasare. Pentru a sublinia aceastã indepen-denþã a României în cadrul blocului socialist în1965, imediat dupã venirea la putere a lui Ceau-ºescu, þara a fost înzestratã cu o nouã constituþiecare a transformat regimul din republicã popularãîn republicã socialistã.

În acelaºi timp cu trecerea anilor s-a accentuattot mai mult figura liderului, pânã a se ajunge ladictatura personalã ºi apoi la extremul cult al perso-nalitãþii, propriu anilor optzeci. Între timp au înce-put sã se vadã primele semne ºi primele slãbiciuniale regimului comunist român: scãzuta productivi-tate a muncii, legatã cu scãzuta calitate a produselor,un profil tehnologic mediocru, absenþa infrastructu-rilor adecvate, limitarea PIL, înapoierea agriculturii.Ultima greºealã a lui Ceauºescu a fost sã insisteasupra restituirii totale a datoriei externe, în speranþacã în acest fel va putea sã rãstoarne trendul negatival economiei române. Toatã aceastã serie de greºeli acondus la revoluþia din 1989, la procesul ºi laîmpuºcarea dictatorului ºi, deci, la deschiderea uneinoi perioade politice dominatã în parte de excomuniºtii care luaserã parte mai mult sau maipuþin direct la eliminarea liderului român, dar ºi laliberalizarea vieþii sociale, economice ºi politice.

Traducere de IOANA MÂNDRESCU

Socialismul real în secolul XXn Antonello Biagini

10 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

Cercetarea comparatistã, reflecþia istorico-antropologicã, analiza sociologicã contem-poranã relevã, împreunã, complexitatea ºi

ambiguitatea fenomenului comunist, o experienþãdramaticã, ce suscitã încã dezbateri polemice ºireevaluãri permanente. În faþa provocãrilor ºiaºteptãrilor timpului actual, în care exaltãrile mi-litanþilor s-au cam terminat, istoricii sunt chemaþisã îndeplineascã o funcþie criticã, dar ºi una civicãºi eticã. Comunismul a fost o experienþã ºi omentalitate, adicã un amestec de mituri ºi utopiipromiþãtoare, de credinþe ºi elanuri, nu numai depretenþii raþionale ºi ºtiinþifice. Acest aspectexplicã dinamismul ºi impactul sãu colectiv!Tratarea comunismului doar în termenii faptelorºi a ideilor, fãrã a înþelege ºi mecanismul ges-turilor, al simbolurilor, valorilor, al viziunilormilenarist-mesianice ºi profetice, camuflate înideologia comunistã sãrãceºte ºi deformeazãînþelegerea acestui fenomen.

Resorturile adânci ale comunismului ca ide-ologie nu pot fi percepute fãrã sondarea escha-tologiilor pe care ºi-a întemeiat abil puterea sa defascinaþie, a miturilor de felul mitului revoluþiei,al salvatorului (întruchipat colectiv de partid ºiindividual de marele conducãtor) sau al utopieivârstei de aur comuniste, etc. Manipularea sis-tematicã a acestui imaginar comunist a inspiratsolidaritãþi, credinþe, devoþiuni, a “paralizat” spiri-tul democratic al societãþilor bântuite de criza sis-temului politic, precum cea româneascã dupã1946. Astfel, la importanþa degajãrii datelor, acondiþiilor sociale ºi politice concrete ale perioa-dei 1946-1989 se poate adãuga hermeneuticaimaginarului comunist, reconstituirea produceriiºi difuzãrii sistematice ºi mobilizatoare dereprezentãri ºi simboluri, manipulate ºi învestitepentru fasonarea mentalitãþilor în favoarea noiiputerii comuniste. Instrumentalizarea eficientã amarilor iluzii comuniste pe fondul regimurilor dedictaturã a proletariatului ºi apoi de dictaturã aclanului Ceauºescu face ca demontarea comunis-mului la nivelul conºtiinþei dupã 1989 sãdovedeascã chiar mai dificilã decât anihilarea luimaterialã. Iatã de ce, imaginarul comunismului afost abordat, mai ales, din perspectivã metodolo-gicã, cu scopul demitizãrii.

Rãsfoind istoria de o jumãtate de veac a comu-nismului românesc se poate vedea cât de puþin ho-tãrâtoare au fost pentru desfãºurarea evenimentelororientãrile “juste” ale acestei ideologiei comuniste.Discrepanþele dintre optimismul ideologic al con-struirii socialismului ºi înaintãrii spre comunism, ºirealitãþile concrete s-au datorat inadecvãrii teoreticea utopiei marxist-leniniste la practica socialã. Deºis-a legitimat pe marea promisiune revoluþionarã,închiriatã de marxism de la milenarismul secula-rizat, dar ºi pe organizarea “ºtiinþificã” a noii socie-tãþi, ideologia comunistã a fost, în esenþã, o fuziuneîntre utopie ºi mitul revoluþionar,o docrtinã a salvãriiprin mesianicul, atotputernicul partid comunist ºia conducãtorului suprem. Experienþele comunistedin secolul XX, începând cu 1917 încoace auevoluat cu variante ºi viteze diferite, în conjuncturispecifice, dar în aceeaºi direcþie, sub forma unorcriminale dictaturi, suportate sau contestate, prinmanipularea promisiunii eliberãrii ºi a unui viitorideal ºi artificial în climatul de frustrare, deznãdejde

ºi insecuritate prin care au trecut societãþileeuropene în timpul ºi dupã rãzboaiele mondiale,apoi în vremea Rãzboiului Rece. Melanjul ideolog-ic dubios ºi paradoxal dintre speranþa milenaristã aVârstei de Aur ºi cea prometeianã, în sensul legit-imãrii pe pseudoreligii moderne, ca Progresul,ªtiinþa, Tehnica ºi Tehnologia etc., forþe considerateinfailibile ºi atotcuprinzãtoare, ºi care promiteautransormarea radicalã a lumii ºi a condiþiei umanedemonstreazã o ancorare la structurile mitico-reli-gioase tradiþionale ºi moderne. În condiþiile secu-larizãrii ºi a desacralizãrii creºtine, ideologiilecomuniste s-au definit optimist ca o iluzie ºi sper-anþã a împlinii condiþiei umane, ca viziune înexpansiune, capabilã sã cucereascã întreaga lume,rivalizând cu vocaþia universalistã ce aparþinuseBisericii ºi religiei creºtine!

Comunismul sovietic inaugurat de comunºtiidocili lui Stalin ºi Uniunii Sovietice dupã 1946-1947 ºi care a durat pânã la începutul anilor `58-`60 a fost o galopantã stalinizare ideologicã ºipracticã, dupã modelul ºi realizãrile marii prietenede la rãsãrit. A fost perioada tragicã a distrugeriibrutale, fizice ºi culturale, a vechiului regimetichetat drept „burghezo-moºieresc”, înlocuit cuaºa-zisa „democraþie-popularã”. Acest nou regim,impus cu forþa de sovietici, trebuia sã fie legitimatpe noi principii, valori ºi instituþii, care sã-i asi-gure durata. De aceea, mitologia „luminii” de larãsãrit, în contrast cu întunericul ºi degradareacapitalistã a avut o mare forþã simbolicã. Modelulstalinist al Patriei socialiste ca un imens ºantier înconstrucþie, prometeianismul tehnic s-au prelungitîn exaltarea colectivizãrii, a planurilor cincinale, amarilor ºantiere industriale, navale, de con-strucþii, canale navigabile, etc. Acest demiurgismtehnic a luat proporþii excentrice în imagineamuncii socialiste, disciplinate, organizate, perfor-mante, întemeiatã pe voluntarism ºi titanismsocial. Toatã propaganda stalinianã din Romaniadevenitã republicã popularã din decembrie 47)însemna ambiþia comuniºtilor din PartidulMuncitoresc Român de a prelua controlul absolutasupra imaginarului colectiv, de a crea o nouãordine politicã, socialã ºi economicã. Partidulînsemna « avangarda conºtientã a clasei munci-toare », instrumentul mesianic al acesteia, cel carelichida urmãtrile rãzboiului, desfiinþa proprietateaparticularã în favoarea exclusivã a sectorului de statîn agriculturã (Plenara C.C. din 1949) ºi industrieºi trecea la organizarea planificatã (primul plancincinal, 1951-1955) a economiei naþionale!

De la faza internaþionalistã, dupã 1960 s-a afir-mat o mentalitate naþionalistã, ca antidot la frus-trãrile controlului rusesc, dar ºi o deplasare a accen-tului ideologic spre un milenarism secularizat,descris optimist drept viitorul luminos al societãþiiromâneºti. Discursul ideologic de dupã 1960 estecel al timpului progres,care se încarcã de realizareaideilor cele mai avansate ale prezentului, careurmeazã neabãtut calea fundamentalã a marxist-leninismului, doctrinã ce sugera trecerea la imperiullibertãþii , adicã la « paradisul” comunist. Dupãeliminarea adversarilor din partid ºi crearea unuinou aparat de stat, cu oameni fideli, secretarul ge-neral al partidului N. Ceauºescu a declanºat laînceputul anilor `70 o contraofensivã ideologicã(Tezele din iulie, 1971 ), o miºcare politicã, dar cu

alurã de revoluþie culturalãde inspiraþie coreeanã, caresã canalizeze totul în patrimoniul puterii personale.La Congresul al XI-lea din 1974 Ceauºescu, a fostproclamat « cel mai iubit fiu al naþiunii », iar sin-gura gândire difuzatã pe mare scarã era a sa. Dupã1974 partidul ºi conducãtorul suprem, preºedinte alRepublicii Socialiste, devin un tot, o singurãinstanþã supremã, cu dreptul de a autoriza, de alegitima sau de a indica cum trebuie realizat fiecarepas al politicii româneºti. Ceauºescu, cu o nemas-catã pretenþie de originalitate “a înfiinþat” etapa so-cietãþii socialiste multilateral dezvoltate ºi înaintate sprecomunism, fãrã a fixa o datã precisã a împliniirii sale!Socialismul multilateral presupunea etatizarea,planificarea economicã, dezvoltarea proporþionalã,creºterea neîntreruptã a producþiei materiale, pentrunecesitãþile poporului muncitor Epoca de aur adevenit, însã, o promisiune amânatã, pentru o lungãperioadã. Aceste faze ale trecerii la comunism sesucced «dialectic», fãrã sã se asemene. ProgramulPartidului Comunist Român de fãurire a societãþii socia-liste multilateral dezvoltatã ºi înaintare spre comunism,publicat în 1975, descria detaliat întãrirea roluluiStatului, al «centralismului democratic» ºi al Partiduluicomunist , dupã care subit în comunism rolul political acestora trebuia sã disparã, prin exercitarea demo-craticã de cãtre popor a funcþiilor sociale de organizare ºi deeducaþie, pe fondul armoniei ºi bunãstãrii colective.Ideologia comunismului românesc, un bricolaj demarxism leninism ºi stalinism, resprezenta o imagi-ne fardatã a societãþii româneºti. Din cauza inca-pacitãþii, sau a capacitãþii limitate de a modificarealul dupã scopurile sale, limbajul comunist ideo-logic a avut rolul de a evoca, în sensul magic al ter-menului, de a sugera o realitate care nu existã, darcare va putea fi. Comunismul apare ca un idealamânat, acesta fiind mecanismul magic al neutra-lizãrii simbolice, al camuflãrii eºecurilor politiciicomuniste. Utopiile câºtigã în realitate ºi în „rea-lism” în mãsura în care ele se însciu în câmpul deaºteptare al unei epoci, al unui grup social, ºi maiales în mãsura în care se impun ca idei-ghid ºi idei-forþã ce orienteazã ºi mobilizeazã speranþele, solicitãenergiile colective. În acest sens utopia totalitarãceauºistã a fost minuþios programatã, a fostîntreþinutã de fanatismul politic, de teroare ºi, maiales a fost manipulatã prin tehnologiile moderne decomunicare, prin mijloacele eficiente de propa-gandã. Aºa-zisa “reuºitã” deplinã a utopiei comu-niste a fost fabricatã, de fapt, inventatã de putereatotalitarã, care a încercat sã monopolizeze ºi sãconfiºte întreaga conºtiinþã socialã. Comunismulromânesc, în toate fazele sale, din 1947, pânã în1989, a fost o alcãtuire social politicã hibridã, bazatãpe o ideologie ale cãrei structuri mitico-utopice,distanþate spectaculos de realitãþi, au sufocat vechilevalori câºtigate de-a lungul timpului de societatearomâneascã.

n

O perspectivã asupra imaginarului comunismuluiromânesc (1947-1989)n Simona Nicoarã

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 11

La 14 ani de la primele mineriade existã unconsens aproape unanim în a afirma cã eleau dus la o deteriorare a imaginii Româ-

niei, mai ales pe plan extern, conducând totodatãla un sever declin economic. Aproape toþi cetãþe-nii þãrii, în special cei care au vãzut mineriadelepe viu sau pe ecranele televizoarelor, dar ºi ceicare au participat activ la ele, considerã astãzi cãacestea sunt niºte evenimente care au provocat oinvoluþie economicã, socialã ºi sub aspectulpoliticii externe a þãrii.

În ciuda unei unanimitãþi privind aceastãopinie, pãrerile se diversificã atunci când estevorba de a se evidenþia cauzele ºi persoanele carele-au pus în miºcare ºi cu atât mai mult înmomentul în care este vorba despre vinovaþiimineriadelor.

Pe tema mineriadelor s-au scurs râuri de cer-nealã, în presã mai ales. Cu toate acestea, nu a exis-tat deloc, în aceste imagini vehiculate de cãtre pre-sã, un consens privind cauzele ºi factorii declanºãriimineriadelor. Unele articole au încercat sã pãstrezeun ton cât mai neutru ºi mai obiectiv pe când mul-te altele au bãtut câmpii cu nonºalanþã propunândscenarii conspiraþioniste ºi fanteziste care cu greu arputea fi acceptate chiar ºi de un necunoscãtor.

O altã curiozitate legatã de aceste evenimenteeste aceea cã, deºi ele au trezit polemici atât denumeroase, nu s-a scris încã nici o carte impor-tantã pe tema lor. Abia câteva cãrþi, cele maimulte dintre ele scrise de politicieni, vorbescdespre mineriade într-un capitol sau douã.

Articolele de presã, în funcþie de ziarul în careau apãrut ºi, deci, de interesele celor care le-auscris, au afiºat în marea lor majoritate atât o atitu-dine apologeticã vizavi de mineride ºi mineri, fieuna acuzatoare. Mai ales în timpul mineriadelordin 1990 ºi a celei din 1991 puþini dintre oameniide presã au reuºit sã pãstreze o atitudine obiectivãvizavi mineri ºi mineriade. La fel stau lucrurile ºicu diversele lucrãri apãrute pe tema lor. Cei carele-au scris, politicieni îndeosebi, în funcþie de rolulavut în timpul mineriadelor ºi de felul în care aufost afectaþi de acestea, au încercat sã le surprindãdin propriul punct de vedere. ºi aici atitudinile cuprivire la mineri sunt îndeosebi acuzatoare sau, încel mai bun caz justificative. Singurele lucrãri careau încarcat sã pãstreze obiectivitatea cu privire lamineride sunt cele ºtiinþifice, de politologie,sociologie ºi antropologie. Totuºi, nici chiar aceºtioameni de ºtiinþã nu au putut rãmâne imparþiali peîntreaga duratã a analizei lor, strecurând de multeori în discurs opinii afective cu privire laevenimentele ºi cauzele mineriadelor.

Toate aceste atitudini, opinii ºi sentimentemanifestate vizavi de aceste evenimente nedeterminã sã concluzionãm cã mineriadele aufost evenimente deosebit de confuze în multedintre cazuri ºi mai ales cu implicaþii majore,evenimente în faþa cãrora nu poþi sã rãmâi preauºor obiectiv deoarece, prin violenþele createdatoritã lor, ele au avut darul de a afecta spiritullucid al jurnalistului, al analistului ºi chiar alcercetãtorului. În plus, existenþa unor datecontradicorii, trunchiate, uneori false cu privire lamineriade, fac decriptarea acestora ºi mai dificilã.

Distanþa scurtã faþã de aceste evenimentepoate fi pentru cercetãtor mai mult o piedicã

decât un ajutor, aceasta fiindcã unele date demaximã importanþã cu privire la acesteevenimente sunt încã þinute în secret deoarece arputea afecta poziþia unor importante persoane dinviaþa politicã româneascã actualã.

O altã problemã în studierea mineriadeloreste aceea cu privire la diversitatea lor. Aceastãdiversitate se întinde de la cauzele diferite care le-au pus în miºcare pânã la persoanele care au avutde profitat de pe urma lor ºi care au determinatîntr-un fel sau altul punea lor în miºcare. Nu înultimul rând participanþii la mineriade suntdiferiþi pentru cã la ele au luat parte, de fiecaredatã, nu numai mineri. De asemenea nu trebuieuitat felul în care puterea politicã de laconducerea þãrii, existentã în timpul lor, a luatatitudine vizavi de ele.

Toate acestea fac ca mineriadele sã aparã ca untablou complex ºi greu de decriptat chiar ºi decãtre un specialist.

Un ultim lucru mai meritã amintit vizavi detoate analizele cu privire la mineriade. Aproapenici una dintre ele nu a þinut cont ºi nu s-a bazatîn construcþia ei pe opiniile ºi conoºtinþele celormai importanþi actanþi ai acestor evenimente –minerii. De aceea, în aceastã analizã vom încercasã punem în luminã cu mai multã pregnanþãtocmai acest punct de vedere.

Identitatea minerilor ºi mineriadeleOricâte interpretãri s-ar da mineriadelor, un

lucru ne apare cu cea mai mare certitudine: elenu ar fi avut loc dacã n-ar fi existat sistemulcomunist care sã le preceadã. Acest sistem a creatla mineri un tip de mentalitate ºi o gândire care adeterminat ulterior o mare parte din acþiunile lorde dupã 1989. Acest tip de mentalitate trebuieînþeleasã de la rãdãcinile ei istorice ºi ideologicecare au creat-o ºi pânã acum.

Instalat la putere în mod deplin în 1948,sistemul comunist din România a încercat sãconsolideze ceea ce ideologia marxistã ºi mai alescea stalinistã postula ca necesar: instaurarea uneiclase muncitoare, a unui proletariat aservitintereselor liderilor comuniºti ºi gata sã realizezeîn orice moment mult promisa revoluþieproletarã – rãsturnarea capitalismului. În anii dedupã rãzboi, cu Stalin la putere ºi cu succeseleUniunii Sovietice în rãsturnarea fascismului, separe cã mulþi au crezut sincer într-o astfel deidee. Dacã citim ziarele acelor timpuri, în specialale anilor ’48 – ’56, observãm o împãrþiremaniheistã ºi rigidã între douã lumi: lumeablocului socialist ºi lumea sferei capitaliste.Binele, respectiv rãul, sunt atât de clarreprezentate în aceste sisteme încât sistemulplatonician pe care ideologii comuniºti obiºnuiausã-l acuze de idealism pãrea un sistem de-adreptul sceptic faþã de siguranþa cu care jurnaliºtiicomuniºti îºi reprezentau lumea ºi le-o prezentauastfel ºi cititorilor. În acest univers bipolar în carenu trebuiau sã existe chestionãri cu privire laordinea ºi fundamentele ontologice ºi morale alelumii social-politice, muncitorii în general ºiminerii în particular aveau un loc bine definit ºiclar stabilit. Aceasta apare cu pregnanþã atât în

presa centralã cât ºi în cea localã din zonelemuncitoreºti cele mai importante. Astfel, încã dela primele ziare autentic comuniste ºi totalaservite autoritãþilor centrale, imaginarulminerilor ºi al muncitorilor în general începe sãfie excitat cu diverse reprezentãri despre “originealor revoluþionarã”, despre “forþa lor combativa”,“înalta atitudine civicã” ºi “exemplarul spiritmoral”. Toate acestea se repetã pânã la saturaþie,numãr de numãr în presa comunistã. Nu existãbineînþeles statistici, ºi nici nu pot sã existe, cuprivire la numãrul celor care citind aceste articoleajungeau sã creadã în adevãrul acelor spuse. Însã,cert este un fapt. Chiar ºi aceste lozinci, înstructurile limbii de lemn, repetate la infinit,puteau sã ducã cu gândul la o anumitãautenticitate, valoare ºi profunzime în gândire aclasei muncitoare ºi sã creeze muncitorilorsentimentul unei poziþii de neînlocuit.

Imaginea minerilor în presa centralã ºi localã în perioada comunismului sovietizat

În Valea Jiului începuturile presei comunistedebuteazã printr-o serie de articole cu rolmobilizator la adresa minerilor. În ziarul “SteagulRoºu”, ziarul de propagandã local, serememoreazã începuturile miºcãrii ilegalistecomuniste din Valea Jiului, exagerându-i-seproporþiile ºi meritele. Apare cu pregnanþã înprim plan momentul 1929 cu tot alaiul deconsecinþe care decurge din el. Se repudieazã întermeni duri ºi moralizatori imaginea“guvernului criminal Vaida-Maniu care a înecatîn sânge revolta minerilor care în august 1929 aucerut pâine pentru familiile lor”. Apelul lamemorie devine o constantã: “Nu uitaþi pe ceicare – cerând pâine ºi o viaþã omeneascã – aucãzut la 6.08.1929 la Lupeni, sub gloanþelemiºeleºti ale uneltelor guvernului reacþionarVaida – Maniu.” În paralel se accentueazãimaginea glorioasã a regimului comunist nouinstaurat, care “a adus luminã ºi speranþã tuturoroamenilor muncii”. Într-un titlu de articol chiarse specifica: “6.08.1929 nu se va mai repetaniciodatã!”, accentuîndu-se astfel imaginea debunãstare ºi virtute pe care ar fi promovat-opasãmite comunismul. Aceasta în condiþiile încare, nu peste mult timp în închisoarea-cavou dinSighet marele om politic Iuliu Maniu se stingeaîntr-o celulã mizerã.

Tot în aceste prime numere ale presei localecomuniste apare promovatã competiþiastahanovistã, dupã un model preluat de la sovietici.Astfel, în articole de primã paginã apãreau titluride genul: “Minerii din grupa tovarãºului KudernaEmil de la mina Petrila extrag cãrbune în contullumii octombrie” (articol din luna august 1949),sau “Sectorul II al minei Lupeni se situeazã înfruntea întrecerilor pe exploatare în prima lunã petrimestrul III.” O altã categorie de articole erauacelea în care se exaltau, într-un mod implicit,beneficiile ºi noua conºtiinþã a muncitoreascã ivitãodatã cu stahonovismul. În acest context apãreau

O perspectivã asupra mineriadelor dupã paisprezece ani n Alin Rus

à

arhivã

titluri de genul: “Grupa tovarãºului Gonczi Iosivde la mina Petrila a lichidat cu rãmânerea înurmã”. Toate acestea erau legate într-un fel deinfluenþa “þãrii prietene ºi salvatoare” - UniuneaSovieticã. Presupusul ataºament faþã de “fratelecomunist mai mare” era pus în evidenþã prinarticole, într-un mod clar ºi explicit:“Exprimându-ºi dragostea faþã de Marea Þarã aSocialismului, ºi hotãrârea de a îndeplini Planulînainte de termen, minerii din Valea Jiuluisãrbãtoresc Ziua Minerului cu noi ºi frumoasesuccese în muncã.” În alte articole, sã le zicemistorice, se aminteºte de începuturile miºcãristahanoviste din Uniunea Sovieticã, de momentelecele mai importante ale luptei anti-fasciste cât a alecelei anti-capitaliste; se readuc în memoriacolectivã figuri de eroi-martiri comuniºti.

În ziarul “Scânteia”, organ central alPartidului Muncitoresc Român, aceleaºi idei alepresei locale sunt reluate mai sporadic, odatã lacâteva numere, din pricinã cã în paginile acestuiziar trebuiau exaltate ºi alte figuri ale claseimuncitoare: C.F.R.-istul, metalurgistul, filatoareasau chiar muncitorul agricol. De asemenea aici seaccentueazã mai mult ºi munca Partidului ºi aconducãtorilor þãrii pentru “realizarea idealurilormuncitorimii”. În tot cazul, articolele despremineri nu diferã mult de linia presei locale. Aparaceleaºi teme majore: lupta pentru depãºireaplanului, prietenia cu fratele sovietic ºi întrecereastahanovistã. Iatã ºi câteva dintre ideile expusemai sus aºa cum apar ele în forma lor originarã,în paginile ziarelor vremii. Spre exemplu, în“Scânteia” din 7.02.1950 apare urmãtorul titlu:“Folosind experienþa sovieticã, minerii dinabatajul lui Marian Vasile au început sã scoatã maimult cãrbune” În cadrul articolului ni se spune:“Ajutaþi de tehnicieni, minerii din grupa luiMarian Vasile luptã necontenit pentru a obþinenoi succese în masã, pentru a da Patriei tot maimult cãrbune.” Un articol grãitor din 8.02.1950,ne relevã cu prisosinþã ceea ce ajunsese munca însubteran în acea perioadã cât ºi politica partiduluidin acele vremuri faþã de munca minerului.Articolul se numeºte: “Primele femei-mineri dinbazinul Baia Mare” în care se menþioneazã:“Luând exemplu de la femeile sovietice care auarãtat cã nu existã domenii de muncã în carefemeia sã nu poatã lucra alãturi de bãrbaþi,tovarãºele Chercheº Maria, Mezaroº Iuliana,Dumitru Maria ºi Flinteºean Rãchitã, au cerut sãfie primite ca muncitoare în minã”. Suntprezentate ºi fotografiile respectivelormuncitoare, cu lampã de miner dar cu hainenormale, nu cu salopetã, una dintre muncitoarefiind îmbrãcatã chiar în costum popular.Interesantã perspectivã! Sã fi fost vorba de ogreºealã a ideologiei comuniste sau hainele, încontext cu lampa minereascã, trebuiau sãvorbeascã despre trecerea muncitoarelor de la unregistru de activitate la altul? Alte articole suntfoarte însufleþitoare, la fel ca cel din “Scânteia”din 14. 02. 1950: “Mai mult cãrbune pentruîntãrirea Patriei, pentru pace!” Acest articol cusubtitlul “Noi succese obþinute de minerii de laLupeni în lupta pentru mai mult cãrbune”,vorbeºte exaltat despre munca subterannelorminiere: “Însufleþiþi de gândul cã a lupta pentrumai mult cãrbune înseamnã lupta pentru întãrireaPatriei ºi a Pãcii, minerii din Lupeni nuprecupeþesc nici un efeort în muncã, dau dovadãde iniþiativã. Grupa lui Ion Munteanu înainteazãtot mai mult înspre straturile bogate în cãrbune,de unde minerii vor extrage tot mai mult cãrbunepentru întãrirea Patriei, pentru Pace.”

Ca o caracteristicã generalã a acestor articoleeste imediat observabilã apariþia cu o frecvenþãuluitoare a unor termeni precum: “dictatura

proletarã”, “lupta de clasã”, “spirit combativ”, “lup-ta pentru pace”. Cam prea multe epitete rãzboinicepentru un regim care se dorea democrat! De aceeameritã sã ne întrebãm, ºi nu nejustificat, ce fel dereacþii au trezit toate aceste articole ºi lozinci dinpresa comunistã, în spiritul muncitorilor? Celorcare astãzi ne-am obiºnuit deja cu stilul preseilibere acest limbaj de lemn ni se pare deplasat ºi pealocuri chiar comic. Însã, pe vremea aceea, lucru-rile acestea erau foarte serioase. În plus, municito-rii erau de cele mai multe ori oameni cu educaþiepuþinã, oameni de la þarã care puteau fi uºor in-fluenþaþi de ideologia comunistã ºi de aceste ideivehiculate în presã. Aºa cum reiasã ºi din interviu-rile pe care le-am realizat în Valea Jiului cu oamenicare au trãit acele vremuri pe viu, cum se spune,existau unele persoane care ajunseserã sã creadãatât de sincer în aceastã ideologie încât “ar fi lucratdoar pentru medalii, insigne, diplome ºi laude.”Lucrul acesta nu cred cã trebuie sã ni se parãexagerat. Sã ne gândim doar cã numele unorbrigadieri sau chiar simpli muncitori apãreau înpaginile ziarelor locale ºi centrale. Cum puteau eisã vadã aceasta? Oare nu ca o expresie a faptului cãmunca lor e mai mult decât o simplã activitateeconomicã, e o virtute, o necesitate absolutãpentru chiar bunul mers al Patriei.

Sã nu uitãm cã aceastã tendinþã a presei de laînceputurile perioadei comuniste, de glorificare aclasei muncitoare, a apãrut în presa româneascãpânã la sfârºiturile regimului comunist îndecembrie 1989. Acum, cred cã se poate înþelegemai bine ce a însemnat trecerea la un sistemdemocratic, pentru aceºti oameni îndoctrinaþisistematic cu lozincile ºi sloganurile propagandeiproletare. Iar acesta nu a fost singurul mijloc derãspândire a unei imagini mirifice despremuncitorime ºi virtuþile sale.

Imaginea minerilor ºi a muncitorimii în literatura ºi arta proletcultistã

Imaginea minerilor ºi a altor categoriiprivilegiate de proletari a fost pusã în evidenþã nunumai în presa comunistã ci ºi în literatura ºi artapromovatã de partid. Aceastã literaturã a fost nu-mitã proletcultistã prin acest termen derivat dindouã cuvinte: proletariat ºi culturã. Altfel spus, pro-letcultismul trebuia sã fie literatura muncitorilor,despre muncitori ºi creatã, pe cât posibil de mun-citori. În cadrul ei trebuiau sã aparã ca subiecte:competiþia din fabrici ºi uzine, lupta muncitorilorpentru înlãturarea fascismului, pagini din trecutul

glorios al partidului comunist, munca dereconstucþie a patriei de dupã rãzboi, etc.

În toate aceste ipostaze apare pe prim plan,scoasã în evidenþã pânã la exagerare, hiperbolizatã ºichiar mitizatã, figura clasi muncitoare. Ode, balade,piese de teatru, reprezentãri grafice, poezii, filme,în toate acestea muncitorul era vãzut ca noul tipuman spre care trebuia sã tindã orice buncomunist, spre care trebuia sã se îndrepte întreagasocietate ca spre un ideal suprem.

În Uniunea Sovieticã, Stalin însuºi intrã îndisputele scriitoriceºti legate de problema actuluicreator ºi a subiectelor ei privilegiate. Astfel, elpropune ca termen, pentru a caracteriza acest noutip de literaturã ºi artã: realism socialist , un conceptcare va face carierã, la fel ca ºi cel de inginer alsufletului uman, aplicat scriitorului. Termenul derealism socialist se spune cã a fost lansat de Stalinla 26.10.1932 în cadrul unei întâlniri cu mai mulþiscriitori, în casa lui Gorki, înregimentat ºi elnoului model de literaturã. Încã de la început sespecifica cã artistul se cuvine sã arate viaþa înîntregul ei adevãr ºi, realizându-se acest primdeziderat, scriitorul va prezenta în acelaºi timp ºievoluþia vieþii sociale spre comunism. În acest fel,se spunea, va lua naºtere realismul socialist. Numult dupã aceea, o serie întreagã de scriitori s-augrãbit sã urmeze aceste indicaþii ºi sã seînregimenteze noului curent literar. Astfel, în acelevremuri se nãºtea în Uniunea Sovieticã marea artã acomunismului, artã care, sperau exponenþii sãi, vaduce în final la înlocuirea artei clasice. Fãrã aimpune niºte nume cu adevãrat remarcabile, acesttip de literaturã va consacra totuºi o serie de nume,precum: Alexander Fadeev, Gonceanov sauMakarenko. În operele acestor scriitori apare,uneori pânã la exacerbare, figura muncitorului îndiferite ipostaze ale sale: ca metalurgist, ca sudor,constructor, strungar, activist, agitator, revoluþionarºi bineînþeles miner. Toþi aceºtia, în toate acesteipostaze au de fapt un singur gând: promovareasocialismului ºi a valorilor sale. Iar pentru acestideal nimic nu poate fi prea mult, nici un efort nupare inutil, nici chiar sacrificiul suprem. Cãrþilerealismului socialist ne dau reþete pentru cum poþisã devii un bun comunist, ce trebuie sã faci pentrua ajunge un cetãþean de onoare al patriei sau cumsã îþi cãleºti spiritul prin lupta de clasã.

În România, acest tip de artã apare cu puteredeja din 1948 când comunismul se instaureazã pedeplin. O exemplificare grãitoare a acestui tip deartã apare în cadrul primului film alcinematografiei româneºti de stat de dupã rãzboi.Este vorba despre filmul “Rãsunã Valea”, filmlansat la începutul anului 1950. Subiectulfilmului este legat de construcþia cãii ferateBumbeºti – Livezeni, o construcþie într-adevãrremarcabilã de-a lungul Jiului, care a necesitatsãparea a nu mai puþin de 40 de kilomentriaproape numai în stâncã. Deºi începutã cu multînaintea comunismului ºi aproape finalizatã deantreprenori capitaliºti, lucrarea a fost dusã la bunsfârºit de comuniºti, drept pentru care aceºtia ºi-au ºi trecut-o în contul lor. Filmul avea sãidolatrizeze figura minerilor în special dar ºi luptalor cu muntele împreunã cu uriaºele eforturidepuse pentru construcþia tunelelor. “RãsunãValea” este una dintre primele exemple de artãproletcultistã în care se face elogiul minerilor ºi amuncitorului manual.

În aproximativ aceeaºi perioadã apare cartealui Geo Bogza: “Oameni ºi cãrbuni în ValeaJiului” în care scriitorul descrie cu un talentexcepþional, trebuie s-o spunem, viaþa minerilorde imediat dupã cel de-al doilea rãzboi. În ciudatuturor lipsurilor, mizeriilor ºi nenorocirilordescrise, scriitorul îºi exprimã speranþa cãtimpurile viitoare, perioada socialistã în întregulei, va aduce cu sine ºi sfârºitul perioadei de

12 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

à

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 13

chinuri ºi foamete pentru minerii din ValeaJiului. Acest optimism socialist este de fapt oemblemã binecunoscutã a proletcultismului.

Realismul socialist va ajunge la formule ºi mai“autentice” cu privire la idolatrizarea minerilor,prin piesa de teatru a lui Mihai Davidoglu din1949 numitã chiar “Minerii” ºi drama lui DanDeºliu “Minerii din Maramureº” din 1951.

În toate aceste lucrãri ajunge sã se glorificeclasa muncitoare ºi minerii în special,conturându-se o figurã eroicã, tragicã, martirizatã,revoluþionarã, de la caz la caz, a acestei clasesociale care este totuºi prezentatã în cadrul unorcanoane foarte clare, circumscrise de limiteleacestui tip de artã ºi literaturã: realismul socialist.

Imaginea minerilor în istoria ºipropaganda comunistã

ªi în cãrþile oficiale ale propagandei comunisteimaginea muncitorimii apãrea pe prim plan. Cultulmuncii ºi al muncitorului manual era promovat înorice împrejurare. În acest sens, nu numai cã sepreaslãvea imaginea minerului, dar ei erauconsideraþi chiar proletarul arhetipal, tipul cel maiautentic al proletarului. Aceastã imagine eraîncurajatã de mitologia pe care partidul o þesea înjurul momentelor istorice cheie consideratesimboluri ale luptei proletare. În România acest tipde discurs a continuat cu maximã acuitate ºipregnanþã în chiar istoria cea mai oficialã,presupusã a fi fost scrisã de însuºi liderul P.C.R.Nicolae Ceauºescu. În acest context, imaginile cumineri ºi despre trecutul eroic al clasei muncitoareapãrea pe prim plan. Aceste reprezentãri mergeaumânã în mânã, întreþesându-se într-un mod subtilcu promovarea imaginii minerilor, aºa cum reiasã ºidin acest pasaj, o mostrã de istorie construitã decomunismul naþionalist ceauºist: “În ciuda acestorcondiþii grele, Transilvania a avut strânse legãturieconomice cu celelalte provincii româneºti, a lãrgitîn permanenþã schimburile de mãrfuri cu ele,continuându-se astfel firul comunitãþii de viaþãeconomicã a teritoriilor locuite de români – fir carese desfãºoarã de-a lungul întregii istorii a patriei. Înacest proces, un rol de seamã au avut minele dinValea Jiului, care au adus o contribuþie deosebitã ladezvoltarea transporturilor ºi a unor ramuriindustriale atât în Transilvania, cât ºi în celelalteteritorii ale þãrii. Aici au crescut ºi s-au formatprimele generaþii de mineri, care aveau sã lucrezeapoi pentru punerea în valoare a noi zãcãmintecarbonifere – în Muntenia ºi Moldova. Dupãîncheierea primului rãzboi mondial ºi realizareaunitãþii naþionale, întreprinderile miniere din ValeaJiului, încadrate organic în economia unitarã aRomâniei, s-au impus treptat ca una dintreprincipalele baze energetice ale þãrii.1” Aceastãlucrare, apãrutã la doi ani dupã greva minerilor dela Lupeni din 1977, trãdeazã încã o datã predilecþiaregimului pentru mineri, chiar ºi în condiþiile încare, aºa cum a dovedit-o Lupeni ’77, muncitoriiminieri nu erau acei combatanþi mereu în slujbapatriei ci un grup imprevizibil ºi explosiv, maidegrabã o piedicã pentru partid decât un resortveºnic pus în slujba promovãrii sale. Aceastãtendinþã încãpãþânatã de a promova Valea Jiului ºiminerii chiar ºi dupã Greva din ’77 denotã faptul cãideologia nu se putea lipsi de acest factor (minerii ºimuncitorimea), ce trebuia pus neaparat în slujbaideologiei. De fapt, aºa cum o dovedesc ºi ziarelevremii, Greva din ’77 nu a fost ocultatã ci trecutã înrândul unei vizite oficiale de lucru a lui NicolaeCeauºescu în Valea Jiului. Astfel, în ziarulsãptãmânal local “Steagul Roºu” apãrut la douã ziledupã grevã, vineri 5.08.1977, se menþioneazã încãdin titlu: “Tovarãºul Nicolae Ceauºescu, secretar

general al P.C.R., preºedinte al R.S.R., a fãcut, încursul zilei de miercuri, o vizitã de lucru în ValeaJiului”. În continuarea articolului, care va fi reluatmai pe larg într-un capitol ulterior, dedicat specialgrevei de la Lupeni, se spune cã tovarãºul NicolaeCeauºescu s-a întâlnit cu oameni ai muncii dinsubteran ºi a analizat munca ºi rezultatele acestora.De asemenea se menþioneazã faptul cã liderulP.C.R. a “criticat activitatea unor cadre din condu-cerea minierã pentru o serie de nereguli observatela locurile de muncã”. Aºadar, conducerea ceauºistãera gata sã critice activitatea unor ingineri, a condu-cerii din Valea Jiului în ansamblu, dar nu sã renun-þe la promovarea figurii minerilor, aºa cum apare ºiîn textul de istorie a lui Ceauºescu din 1969, reluatdupã 10 ani, în 1979, cu comentarii elogioase, de oserie de importanþi istorici ai vremii, înregimentaþipartidului.: “Reunind un puternic ºi combativ nuc-leu proletar, Valea Jiului s-a afirmat în viaþa socialãºi politicã a þãrii ca o citadelã importantã a miºcãrinoastre muncitoreºti, a luptei revoluþionare pentruîmplinirea dezideratelor poporului român, pentruapãrarea intereselor vitale ale muncitorilor, indife-rent de naþionalitate. Istoria dezvoltãrii acestor lo-curi consemneazã strãlucite pagini în care sunt în-scrise luptele hotãrâte ale minerilor împotriva ex-ploatatorilor ºi asupririi, pentru o viaþã mai bunã,pentru libertate. Trãind ºi muncind în condiþii deo-sebit de grele, înºelaþi ºi jefuiþi de fostele societãþicapitaliste, aruncaþi deseori pe drumuri pradãºomajului, minerii pe care presa vremii îi numea<<ocnaºi voluntari >> - nu s-au împãcat nici unmoment cu viaþa la care erau sortiþi în regimulburghezo-moºieresc. Încã din secolul trecut, ei auorganizat numeroase greve ºi demonstraþii, au fostprezenþi în mai toate marile acþiuni pe care maselepopulare din România le-au întreprins pentruapãrarea ºi afirmarea fiinþei naþionale, pentrueliberarea din jugul exploatãrii, independenþã ºiprogres social 2 ”. Aºa cum se observã ºi din acestpasaj, propaganda ceauºistã, vizavi de promovareamuncitorilor ºi a minerilor ca vârf de lance alproletariatului, nu a suferit modificãri majore dediscurs ºi tematicã odatã cu trecerea de lacomunismul de tip rusofil la cel de tip naþionalist.Totuºi, spre deosebire de presa anilor ’50, care vibraîn spiritul universalitãþii proletare, în discursurilepolitice din anii ‘70-’80, istoria contemporanã apatriei este pusã alãturi de miºcarea naþionalã,promovatã cu ajutorul proletarilor: “Pentrutotdeauna au rãmas înscrise în istoria patriei lupteleminerilor Vãii Jiului din anul 1918, când au preluatla Petroºani controlul puterii cu ajutorul gãrzilorînarmate, trecând la înfãptuirea unor prefaceri

revoluþionare. Prin obiectivele pe care ºi lepropunea, Consiliul muncitoresc, creat atunci,dãdea glas nãzuinþei minerilor ºi maselor popularedin aceastã parte a þãrii spre desãvârºirea unitãþiinaþionale a României în cadrul unei republicidemocratice. Minerii din Valea Jiului au contribuitla înfãptuirea statului naþional unitar român. 3” Cutoatã aceastã diferenþã de accent, discursul oficial cuprivire la miºcãrile proletare ºi rolul muncitorimiiîn promovarea imaginii partidului, rãmâne identiccu cel din anii de început ai comunismului.Mitizarea grevei minerilor de la Lupeni, din 1929 ºicondamnarea în spirit dur al regimurilor“burghezo-moºiereºti”, care pasãmite ar fi terorizatmasele muncitoreºti rãmâne un ingredient de bazãal ideologiei comuniste oficiale ai anilor ‘70-’80:“Partidul Comunist Român a avut în permanenþãîn Valea Jiului organizaþii puternice, care au adus ocontribuþie deosebitã în lupta revoluþionarã pentrusmulgerea puterii din mâinile claselorexploatatoare…Eroicele lupte ale minerilor dinLupeni din august 1929 – reprimate sângeros deregimul burghezo-moºieresc – au constituit oviguroasã afirmare a combativitãþii revoluþionare aîntregii noastre clase muncitoare, care, subconducerea partidului comunist, s-a dovedit a fi ceamai devotatã apãrãtoare a intereselor poporului, ceamai consecventã forþã de progres a þãrii. Clasamuncitoare, în rândul cãreia minerii reprezintã undetaºament de seamã, ºi-a fãcut datoria deconducãtor al întregului noastru popor în luptapentru libertate. 4” Aºa cum bine se poate observa ºidin acest fragment de ideologie, reeditat în 1979 laeditura Militarã sub titlul “Istoria Patriei ºi aPartidului Comunist Român în opera preºedinteluiNicolae Ceauºescu”, tendinþa Partidului ComunistRomân a fost aceea a unui ortodoxism doctrinar ºiideologic, lucru care presupunea din startnerenunþarea la modelul luptei de clasã în careproletarii aveau un loc privilegiat. În acest context,Valea Jiului, ca centru muncitoresc vechi, cu tradiþiiîn acest sens, nu putea fi ocultat în discursurilecomuniste, în ciuda grevei de la Lupeni din 1977.

n(continuare în numãrul urmãtor)

Note: 1. Istoria patriei ºi a Partidului Comunist Român în opera

preºedintului Nicolae Ceauºescu, Ed. Militarã, Bucureºti,1979, pp. 129;

2. Idem, pp. 130;3. Ibidem, pp. 130;4. Ibidem, pp. 296;

14 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

cu ajutorul Fiului ºi cu lucrarea Sfântului Duh s-ausãvârºit acest Tetraevangheliar din poruncapreasfinþitului nostru Arhiepiscop Chir Daniil în zilelemarelui crai Matiaº. S-a scris pe numele Feleacului,aproape de oraºul Cluj, unde ºi bisericã au zidit cuhramul preasfintei noastre maici Paraschiva. Vleat 6997(1488) luna octombrie 25 zile”.

Tetraevangheliarul amintit mai sus era ferecatîn argint zece ani mai târziu de Isac Vistiernicul,unul din boierii cei mai însemnaþi din Moldova,ce era chiar rudã dinspre mamã cu ªtefan celMare. Inscripþia de donare a demnitaruluimoldovean este semnificativã pentru importanþaFeleacului ca centru religios: “= Robul luiDumnezeu Isac Vistiernicul a ferecat acestTetraevangheliar pentru Mitropolia din Feleac. Anul7006 (1498) decembrie”. Biserica episcopalã dinFeleac, cu hramul Sfintei Paraschiva, ridicatã întimpul arhiepiscopului Daniil, se compunea, înprima fazã, dintr-o absidã poligonalã decroºatã ºiun naos acoperit cu bolþi în cruce pe ogive,amintind planimetric de un ºir întreg de maivechi ctitorii cneziale transilvãnene, edificate încel de-al XV-lea veac. Elementele de sculpturã înpiatrã - ogivele, cheile de boltã, arcul triumfal,ferestrele în arc frânt cu traforuri, cele douãportaluri bogat profilate - deosebit de îngrijitrealizate, duc spre concluzia întemeiatã, subliniatãîn una din lucrãrile lui Vasile Drãguþ, cã“voievodul ctitor a recurs la serviciile unui atelierde constructori din Cluj, preocuparea pentru oexecuþie de calitate fiind justificatã de calitatea dereºedinþã mitropolitanã a bisericii din Feleac”.

În epoca lui ªtefan cel Mare, bisericamitropoliei din Feleac a fost înzestratã cu cãrþimanuscrise, ce reprezentau în acele vremuri marivalori.

Pentru istoria Transilvaniei româneºti oînsemnãtate remarcabilã a avut, alãturi de Feleac,ºi un alt centru religios ºi de culturã, episcopia ºimãnãstirea Vadului, aºezatã pe domeniul cetãþiiCiceului, sub protectoarea oblãduire a voievozilormoldoveni.

Ajuns în posesiunea lui ªtefan cel Mare,domeniul Ciceului va reprezenta un adãpost

pentru religia ortodoxã, atât de prigonitã debiserica oficialã a Transilvaniei. Însuºi domnulMoldovei înãlþa ctitorii pe noul sãu domeniu. LaCiceu ºi Mihãieºti bisericile ridicate de marelevoievod nu se mai conservã, dar ctitoria sa de laVad pãstreazã intacte elementele stiluluimoldovenesc, imprimate de constructoriimonumentului.

Ridicatã probabil în ultimul deceniu alsecolului al XV-lea, la intervenþia directã adomnului moldovean, ctitoria de la Vad, urma sãfie catedrala episcopalã a unui ierarh sufraganmitropoliei Moldovei. Ca atare, lãcaºul de cult afost proiectat asemãnãtor bisericilor româneºtidin þinutul de la rãsãritul Carpaþilor. Spaþiuldestinat cultului a fost conceput ca o bisericã detip triconc, dar dupã realizarea edificiului arezultat un edificiu compus din o absidãpoligonalã a altarului, un naos dreptunghiular cuabside semicirculare pe laturile de nord ºi sud ºiun pronaos pãtrat. Toate încãperilemonumentului au fost boltite pe sistemul denervuri gotice, dar în prezent asemenea bolþi nuse pãstreazã decât în absida altarului. Meºterulcare a plãnuit biserica a fost, desigur, unmoldovean, dar alãturi de acesta au mai colaboratmeºteri pietrari transilvãneni, care au construit,desigur, bolþile gotice ºi au sculptatancadramentele ferestrelor ºi portalurilor.

Tradiþia ºi elementele stilistice confirmã faptulcã biserica Mãnãstirii Vadului a fost ziditã întimpul lui ªtefan cel Mare, iar la sfârºituldomniei marelui voievod, localitatea dinapropierea Dejului devine sediul unei episcopii.Probabil cã tot ªtefan cel Mare a fost ºi donatorulcelor douã sate Vadul ºi Suarãºul, dãruiteepiscopiei de pe valea Someºului “încã dinvechime” (ab antiquo), dupã cum precizeazãinventarul cetãþii Ciceului din anul 1553.

Rezultat strãlucit al unei lungi evoluþii, artaepocii lui ªtefan cel Mare este o originalã sintezãa tot ce a produs pânã în cel de-al XV-lea veaclumea româneascã. Ultimul sfert de veac alacestui secol este extrem de dens din punct devedere artistic, pe pãmântul românesc de larãsãritul arcului carpatic se înalþã monumentalectitorii, în care se adunau preþioase odoare,argintãrii, broderii, manuscrise miniate ºi ferecateîn metal preþios. Picturile murale, ori miniaturilemigãloase ce decoreazã manuscrisele caligrafiateîn scriptoriile mãnãstirilor moldoveneºti sepãstreazã la nivelul realizãrilor de vârf, care prinnumãr ºi valoare motiveazã renumele excepþionalal epocii lui ªtefan cel Mare. În mod firesc,pictura acestei epoci, ca de altfel toate genurileartistice, vor exercita o stimulatoare înrâurireasupra celorlalte þinuturi locuite de români, ce seva prelungi pânã la sfârºitul secolului urmãtor.

Importante au fost, desigur, reflexele picturiimoldoveneºti în Transilvania, în primul rând lactitoriile domneºti de la Ciceu, Feleac ºi Vad,care, din pãcate, nu s-au pãstrat pânã în zilelenoastre.

Importantul fenomen artistic care a fost ºcoalade picturã din timpul lui ªtefan cel Mare,continuat cu strãlucire apoi în epoca rareºianã,este oglindit ºi prin înrâuririle exercitate asupramediului artistic catolic transilvan, pe domeniulCetãþii de Baltã sau în preajma acestuia, la câtevabiserici sãseºti faþadele fiind împodobite cupicturã exterioarã. Dacã la biserica evanghelicãdin Dârlos prezenþa unui meºter moldovean este

o certitudine, prin stilul compoziþiilor, cromaticãsau iconografie, frescele exterioare de la Tãtârlaua,ªmig sau Curciu (toate localitãþi din vecinãtateaMediaºului) pãstreazã fragmente sau pete deculoare neconcludente.

În a doua jumãtate a secolului al XV-leacirculaþia ºi schimbul de artiºti, în ambele sensuri,sunt mai evidente ca oricând. Dacã documentarºtirile sunt destul de sãrace, pãstrându-se relativpuþine dovezi, studiile comparative ºi stilisticesunt în mãsurã sã afirme prezenþa unor artiºtiveniþi din Moldova lui ªtefan cel Mare pemeleagurile transilvane.

Desprinzând din zecile de manuscrise slavo-române, ce provin de la monumente din ÞaraNãsãudului, Maramureº, Bihor sau MunþiiApuseni, doar pe acelea ce dateazã din epocamarelui voievod, ºi care sunt decorate cuminiaturi, analizându-le sub aspect artistic, sedezvãluie o laturã nouã a culturii româneºti dinaceastã parte a þãrii, adãugându-se o nouã verigãla legãturile multilaterale ale Transilvaniei cuMoldova ºi Þara Româneascã.

Domnia lui ªtefan cel Mare a însemnatpentru românii transilvãneni o epocã derevitalizare a mai vechilor tradiþii cultural-artistice din ambianþa ctitoriilor cneziale, oregenerare spiritualã, ce sublinia tendinþele deunitate ale þinuturilor româneºti din jurul arculuicarpatic.

“Urcând treptele tronului de la Suceava, înîmprejurãrile dramatice ale întregului sud-esteuropean, ameninþat de nestãvilita înaintare aarmatelor otomane, contemporan al celui maizguduitor eveniment militar, politic ºi cultural alvremii, cãderea Constantinopolului”, ªtefan celMare “moºteneºte de la înaintaºii sãi respectul ºiadmiraþia faþã de tot ceea ce reprezenta tradiþiaconcepþiei bizantine, în ideea domniei de dreptdivin, fastul ºi ceremonialul de curte, concepþiareligioasã ºi organizarea bisericii, legislaþia,cultura ºi arta”. Tot acest tezaur de gândire,reprezentând de fapt continuitatea ideii deromanitate, în forma sa rãsãriteanã, peste care sesuprapune spiritul înnoitor al umanismuluirenascentist, a fost fructificat, în aceastã epocã, pepãmântul Moldovei, Transilvaniei ºi ÞãriiRomâneºti.

n

ªtefan cel Mare ºi Transilvaniaurmare din pagina 3

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 15

În aceste sãrãcãcioase vremuri, poeþii sunt cei decare avem cea mai mare nevoie. Ei singuri pot sãaducã la mal corãbiile noastre în derivã, ei sin-

guri ne pot arãta calea. Aceastã convingere mi s-aimpus încã o datã dupã lectura recentului volum allui Andrei Zanca, „ceice-n inimã-s desculþi” (Ed.Marineasa, 2003). De mulþi ani trãitor în Germania,Andrei Zanca este o prezenþã constantã în paginilerevistelor noastre literare ºi volumele sale publicatedupã 1990 (pentru cã Poemele Nordului, din 1983, afost „ciuntit” de cenzurã cu „numai” 50 de pagini)au fost tot atâtea evenimente editoriale. Sã mi sepermitã a le reaminti, azi când difuzarea poeziei adevenit aproape confidenþialã: Un strãin în bârlogullupilor (1994), Elegiile din Regensburg (1994), euroblues(1995), dupã-amiaza cu branduari (1997), SuiteleTransilvane (2000), Nopþile franciscane (2000), viaþa ºimoartea din glas (2003). Echinoxist din al doilea val,poet optzecist, Andrei Zanca a rãmas identic cu sine,consecvent unui demers nu numai ontologic, dar ºietic ºi estetic de la care mulþi dintre congenerii sãi auabdicat între timp, într-un fel sau altul. Îi privesc cumâhnire pe unii reprezentanþi ai generaþiei „în blugi”,implicaþi astãzi în mod dezagreabil în politic saudedaþi unor înºiruiri poetice vulgare, ºi mã întreb ceva rãmâne: versurile unor „tineri furioºi” ai anilor ’80sau comunicatele unor, de pildã, consilieriprezidenþiali de azi...

Îl citesc pe Andrei Zanca aºa cum m-aº întoarceacasã dupã lungi peripluri într-un univers ostil carerezoneazã tot mai puþin la greutatea cuvântuluiscris. Andrei Zanca locuieºte într-adevãr aceastãlume în mod poetic, relevând cititoruluifrumuseþea ºi misterul ei altminteri inefabile, dardescoperindu-i în acelaºi timp inerþiile ºi violenþa,cãrora poetul de azi este nevoit a le opune un alt felde poezie. Nu cred cã poezia acestui început demileniu, când totul pare sã fi fost spus ºi tranºat,mai poate trage mare folos de pe urma jocurilorlingvistice, a ludicului cãutat cu orice preþ sau avreunui postmodernism preþios, adoptat dintr-odorinþã de sincronizare cu te miri ce poeþiamericani... Durerile ºi suferinþa acestei lumi,identice de secole, dar peste care s-au aºternutbiblioteci întregi, graþia ºi sacrul, mai pot fi trecuteîn cuvinte credibile, spunem, doar dupã o lucidãprivire înlãuntru ºi în afarã, care sã ne purifice ºi sãne înfãþiºeze autentici, „desculþi în inimã”...

Într-o lume care pare a fi ales absenþacomunicãrii ºi opacitatea la frumuseþe ºi adevãr(„tãcerea/din ochii aproapelui, mereu mai /arcticã”, „ochiul / este doar în stare / a bãnuilumina”), poetul s-a „retras în inimã”, devenindun însingurat de profesie, „încãrcat de celevãzute, întins / în cele ce încã nu se pot zãri”.Aceasta pare a fi singura soluþie pentru poet,

„doar de pe malul opus gloatei / poþi întemeia /podul”, “într-o lume nãucã de ºtiri”. Existã oanume urgenþã a spunerii, impetuoasã, înpoemele lui Andrei Zanca, pentru cã „nu mai eloc de rãzleþiri”. Poemul, „pãmânteºte / altoit cuumbre” se înalþã “în nepãsarea / în irosirea lumii”.Actul poetic pare sã fie un ritual, un sacerdoþiu,în mijocul unor desfãºurãri peisagistice vãzute încurgerea anotimpurilor, rareori în mijloculoraºului, topos de predilecþie pentru majoritateaoptzeciºtilor. „Elegiac pur sânge”, cum a fostnumit, Andrei Zanca pare sã sufere pentru toaterelele acestei lumi, nepãsarea, indiferenþaaproapelui, neiubirea, falsul, chiar în faþa morþii...Multe poeme sunt purtãtoare ale unei revoltenedisimulate faþã de tot ceea ce îngrãdeºte azi oexistenþã autenticã. Versurile au o concentraþiemaximã, nici o risipire de dragul spunerii, AndreiZanca având de mult ºtiinþa formulãrilormemorabile, aproape gnomice, nu puþine fiindversurile care se reþin, care ne revin: „doar îndãruire se limpezeºte tandreþea”, „nu anii, morþiimei mã-ncovoaie”, „cineva e însetat, cinevaflãmânzeºte adânc în noi”. În acest sens, aº cita înîntregime poemul „toate rãspunsurile”: existã cumult înaintea întrebãrilor / cum embrionul înpântec cu mult / înaintea naºterii, doar noi //neîncetând în viaþã a ne întreba, însemnaþi / încuta de frunte / a mâhnirii de / rãspunsul //dintotdeauna / uluitor al morþii”, de o maximãepurare ºi forþã. Poemele lui Andrei Zanca par celmai adesea situate într-un prezent atemporal, aladevãrurilor ultime care se înfãþiºeazã dupãescaladarea tuturor Golgotelor acestor lumi.

n

addenda

„Sã zãreºti o pãdure înainteca ea sã þi se înfãþiºeze”...n Letiþia Ilea

Opþiunea lui Albert O. Hirschman pentrustudiul „rãzboiului“ dintre pasiuni ºiinterese, pledoaria sa atât de motivantã

pentru triumful interesului în epoca modernitãþiipoate provoca ea însãºi un excurs la fel deconsistent pe cât este eseul cu titlul de mai susdespre „îmblânzirea“ pasiunilor în confruntarea lorcu interesele. De ce ar trebui sã se confruntepasiunile cu interesele ºi mai ales sã învingãinteresele asupra pasiunilor ? De ce ne întoarcemîn secolul 18, cãutând arhetipurile teoriilor politiceºi morale de azi ? Deoarece, cum crede autorulnostru, pornind într-o cãlãtorie intelectualã înepoca luminilor, interesele ar putea demonstraprevizibilitatea ºi constanþa naturii umane, maidegrabã decât pasiunile. Interesele ar putea arãtadrumul adevãrat spre natura umanã. Dar ºi pentrucã triumful intereselor faþã de pasiuni a însemnat ocotiturã capitalã pentru prosperitatea societãþiieuropene (renunþarea la rãzboaiele religioase, depildã). Dar mai cu seamã, pentru apariþia unui noucomportament cultural, cel practicat de clasa demijloc, care a schimbat sensul câºtigului material,viziunea simbolicã a activitãþii „de a face bani“,devenitã nu mai puþin onorabilã decâtcomandamentele religioase ori codul de onoare alaristocraþilor. Nu întâmplãtor o asemenea

rãsturnare de proporþii s-a petrecut mai întâi lamarginea Europei, în Anglia, iar apoi în America,independentã din punct de vedere politic, ºi apoidin ce în ce mai mult, economic. Opþiunea luiHirschman pentru teoriile economice, politice ºimorale ale secolului 18 construieºte în cele dinurmã o explicaþie diferitã de cea a tezei weberienedespre succesul capitalismului, o explicaþie care numai depinde de ascensiunea calvinismului, ori dedemersul secularizãrii diferit în Europa ori Ame-rica, ci de un comportament cultural în tranziþie.

Tranziþia de la domnia pasiunilor la paradigmaintereselor, cum afirmã Hirschman, citându-l pecardinalul de Retz, nu poate avea loc în modabsolut, înþelegându-se cã pasiunile nu dispar cudesãvârºire, nici cã ele se evaporã în interese. Dupãcomentariile morale ale cardinalului de Retz,autorul nu crede cã pasiunile pãrãsesc vreodatãpsihé-ul uman, nici atunci când acesta e dedicat înîntregime intereselor. Încrederea naivã înraþionalitatea intereselor nu ar face decât sãcontinue, într-o altã ordine, tirania iraþionalului dinpasiuni, dar pe de altã parte, o lume complet lipsitãde pasiuni nu va fi decât una a alienãrii, dupãdiagnosticul pe care romanticii îl pun burghezieibogate dar spiritual stagnante. ªi totuºi, balanþaidealã dintre pasiuni ºi interese s-ar gãsi dupã

Hirschman în „efectele intenþionate, darnerealizate“ ale unor decizii sociale de anvergurã.Ideea unui „efect secundar“ bun al rãuluiconstrângãtor (rãul fãcut de un despot nu poate fi„tot“ rãul cãci aceasta i-ar leza în cele din urmãinteresele de conducãtor), cunoaºterea ºiaplicabilitatea unei arte politice a guvernãrii ºiautoguvernãrii se împleteºte cu optimismuliluminist al descoperirii unui „interes“ umangeneral, altruist, care duce în cele din urmã spreprogres. Cariera prestigioasã pe care o facecomerþul începând cu secolul 18 (acel „douxcommerce“, cum spunea Montesquieu), e dovadacea mai convingãtoare pentru o lume aschimburilor (ºi de aici a schimbãrii progresiste), atoleranþei ºi libertãþii, realizabilã prin recunoaºtereafie ºi simbolicã a intereselor, a egalitãþii care îi leagãpe cei ce participã la schimburi. De pe pragul înaltal unei lecþii de istorie intelectualã, Hirschmanrevede demersul unor critici ai capitalismului, atâtde diferiþi precum Marx, Freud, Proudhon, Weber(„dezvrãjirea lumii“) întrebându-se retoric când afost omul mai dezumanizat, atunci când era subimperiul pasiunilor, ori când se afla sub raþiuneaintereselor ? O carte ce se citeºte mai repede decâtai crede, dar al cãrei efect întârzie benefic, cu gustulunei descoperiri autentice.

n

Notã1. Vezi Albert O. Hirschman, Pasiunile ºi interesele. Argumente

politice în favoarea capitalismului anterioare triumfului sãu, tra-ducere de Radu Carp ºi Victor Rizescu, Humanitas, 2004.

n Marius Jucan

Paradigma intereselor1

meridian

16 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

n George V. Precup

Cascade în genunchi zãvorâteStând înlãuntrul singurãtãþiiºi hrãnind singurãtatea lui Dumnezeu

mãduvã spartãce’mi adaugã genunchii pãmântuluide’i faci rãdãcini,

care putere dezlegiºi’n liniile pure adaugi spiralelor trupuluinervuri pãmântene,

iar stãpânã te facicântului din þara cealaltã

dacã pe mine nu sunt stãpânºi de ea sunt pãtruns,când moartea de moarte învie

iar nu omul, de om...

CastanietãCa într’o viperã coaptã între mine ºi întunerice un alt întunericce începe sã strângã pe primul, mãnuºã

iar noaptea ce mã înconjoarãmieza pierit

ºi însingurarea pe faþã se aºeazãca pielea de tigru, ca subþirele chiparosuluipe luminã

de’n mine e altul, vibrând arterele toamnei

sau, eu,

bolnav de întunericul tot mai luminos...........................................................De te numeam monarhie a lumii,

pe când aveai gustul toamneiºi’un început de nemãrginire

de uitam numereleºi rupeam moartea

în douã.

Trufie sfârºitãCu mâinile pline de miezsparg lacãte trezerãsãritul sã aflu,

altoramâna de sticlãscorburi de lut.

n

poezia

Începînd din l991, Eugen Curta publicã romane,din doi în doi ani, ceea ce înseamnã ºapte bucãþidacã îl socotesc ºi pe cel mai recent apãrut la

editura Generis cu titlul de Misoginul îndrãgostit.ºi aproape toate au de-a face cu dragostea, chiar dela „generic”, în mod aluziv ori de-a dreptul direct.Dragostea faþã de sexul opus, evident, nu dragosteade þarã ºi aproape în toate cele ºapte opuri e, în celedin urmã, vorba despre un Don Juan (fie el ºi pen-ultimul...) cam misogin (fãrã sã fie prea conºtientde asta...) care iubeºte femeia dar se iubeºte ºi pe el,chiar dacã nu-l „ocoleºte” autoironia, autopersifla-rea. Eugen e un mare ºi veºnic îndrãgostit... par-don... eroii lui Eugen sînt aºa ºi aº putea afirma cã,la o foarte atentã lecturã poþi ajunge la urmãtoareaconcluzie: un singur erou „principal” traverseazãcãrþile sale, cu încãpãþînare, cu îndãrãtnicie, schim-bînd „mãºtile” cu nonºalanþã, pasionat de situaþiinoi, neprevãzute, de aventuri riscante, acþionîndbrutal ori cu înfiorãtoare fineþe, realist ºi melodra-matic, în „pas cu vremurile” ori dupã propria fan-tezie fãrã a þine cont de falsele faþete ale unui bur-ghez ºi fariseu bun simþ...Acest „erou” e iubirea,dragostea, deoarece Eugen e un veºnic îndrãgostit,pardon, am vrut sã spun eroii lui Eugen sînt veºnicîndrãgostiþi, chiar dacã nu doar de o singurã feme-ie, asta înseamnã , nu-i aºa, cã ei cautã idealul, îlcautã mereu avînd uneori impresia cã l-au gãsit ºiatunci se hotãrãsc sã scrie...o carte, ori un jurnal, orioarece scrisori pe Internet, tot e chestia asta la mo-dã...! ºi pagini de memorii, desigur. În absenþa unuipersonaj secundar, eroii lui Eugen vorbesc Din noudespre dragoste, despre un Anotimp pentru doi întimp ce cãlãtoresc cu Trenul fãrã sfîrºit în care seaflã, deghizat, ºi Penultimul Don Juan, un bãrbat

ce se gîndeºte la Iubita din vis crezîndu-se unveºnic Misogin îndrãgostit....

Dacã în romanul Iubita din vis erau ºi scene de-o accentuatã sexualitate, (e la modã..), descrise însãcu deosebitã aplicaþiune, în romanul cel nou s-arenunþat la ele ori se fac doar fine aluzii. Carteaporneºte borgesian, adicã se gãseºte un manuscriscare este ºi nu este al unui anume Dragoº(manuscris aflat la o frumoasã ºi misterioasãfemeie), bãrbatul care a aruncat, dintr-o stupidãgreºealã, amantul soþiei pe fereastra apartamentuluide la etajul patru...Luînd manuscrisul, autorul dãde înþeles cã-l rescrie, dar nu e un lucru foartesigur. Se petrece în carte un soi de alunecareprintre suprafeþe, printre aparenþe ºi realitãþi,printre „a fi” ºi „a nu fi”, în genul lui Bioy Casares.Cînd eºti cît pe ce sã fii sigur de ceva, capitolul oripagina urmãtoare vin sã te contrazicã, sã-þistrecoare unde de îndoialã, sã te facã sã-þi pui noisemne de întrebare, ceea ce e de apreciat, pãi camasta e literaturã, chiar dacã mai mult „în stil oral”,cum o face Eugen. El se joacã de-a literatura ºiviaþa, apelînd (firesc) la „momente” autobiografice,într-un „decor” cît se poate de banal: birt, garã,birou, Castel (unul cam misterios) , tipografie,redacþie...salon de spital. De aici începe ºi tot aici sesfîrºeºte „nebunia” cãrþii, aici începe ºi...nu sesfîrºeºte misterul, finalul fiind unul deschis, cumbine îi stã unui final sã fie...Aici cineva scrie unroman (ori un jurnal?) despre marea sa iubireMorico-Neli, doctoriþa care-l îngrijeºte ºi carehabar nu are cã pacientul o iubeºte, aflã doar dupãce el moare ºi-i lasã manuscrisul...Care manuscrise...rescris de autor iar doctoriþa pare, în cele dinurmã, sã se fi volatilizat din realitate, pare cã...nici

nu a fost decît o iubitã...din vis. Ficþiunea încurcã ºiîncarcã realitate, uneori se aratã a fi un balast inutil,zice autorul ºi sînt tare de acord cu el.

Sînt inserate , în economia cãrþii, pagini de jur-nal, scrisori pe Internet dar ºi din cele „clasice” bachiar bilete de lungimea...unui capitol. La un mo-ment dat ni se spune , în „stil textualist”, cã acestroman se scrie într-un salon de spital. Foarte bine,am „vãzut” romane scrise în bucãtãrie, în sala debaie, în hol, pe-o verandã, sub un prun ori la um-bra nucului bãtrîn...Pentru mine, e mai puþin rele-vant, în cazul lui Eugen însã e important amãnun-tul deoarece nu e o simplã afirmaþie „intertextua-listã”, de dragul „literaturizãrii”, e chiar sîmburelecãrþii. Eroul e bolnav, are boala numitã „misogini-tã”, aºa deduc eu din anumite pagini ºi misoginis-mul lui se naºte, paradoxal, dintr-o nesãturatã foa-me de femei, de iubite avute ori doar dorite, sedusecu orice preþ, chiar ºi cu cel al umilinþei. Cum îispune (eroului ori..lui Eugen Curta), doctoriþa ceafrumoasã: îþi place sã iubeºti ºi sã pãrãseºti, de fapturãºti femeile (...) ai inventat expresia aceea diabo-licã: „Vinerea, Don Juanii schimbã iubitele!” Aºa eºi cu eroii (unii) lui Eugen, schimbã iubitele, chiardacã ele apar doar....în imaginaþia lor adeseasuprasolicitatã.....

Eugen are cîteva romane bine fãcute, îmi spu-nea odatã un critic literar. Mie expresia asta „binefãcute” nu mi-a prea plãcut , la început, dar dacãmã gîndesc cã existã femei „bine fãcute” ºi bãrbaþi„bine fãcuþi” , de ce n-ar exista ºi romane bine fã-cute? Dincolo de astfel de mici ºi nevinovatespeculaþii, cãrþile lui Eugen Curta se citesc cuplãcere, chiar dacã nu întotdeauna poþi spune cuprecizie cine despre cine scrie, e personajul„principal” real ori inventat , are o identitate clarãori trebuie sã i-o imaginezi tu....Da, exact, cãrþilesale îþi excitã imaginaþia ºi nu dau verdicte clare,te lasã sã pluteºte într-o vagã ºi creatoare nesigu-ranþã ºi tocmai în aceasta constã farmecul lor.

n

ex abrupto

n Radu Þuculescu

Donjuanismul misogin al lui Eugen...

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 17

– Oana Pughineanu: În primul rând, vreau sãvã mulþumesc pentru timpul ºi interviul pe care aþiacceptat sã le acordaþi revistei noastre. O sã încep cu oîntrebare sondând un teren despre care – din pãcate – sevorbeºte din ce în ce mai mult într-o limbã de lemn:literatura sub comunism. Nu vreau sã parinsensibilã ºi nici sã minimalizez efectele negative, darnu vi se pare cã acest proces de identificare obsesivã arãului (acest proces în lipsa acuzatului) începe sãfuncþioneze ca un afrodisiac (în loc de medicament)?

– Irina Petraº: Sînt de acord cu tine – e vorbafie de o obsesie, fie de neputinþa de a asuma firesctimpul care trece. Cît despre literaturã, am puteavorbi la fel de bine – ºi dã de bãnuit cã n-ofacem, despre literatura sub sclavagism, subfeudalism etc. Glumesc, însã chestiunea se punegreºit ºi anapoda. Nu pot sã intru nicidecum înjocul condamnãrilor, al inventarelor negre, alpunerilor la zid. E adevãrat cã nici n-am încercat.E un joc risipitor de timp preþios ºi, cum se joacãla noi, are o mizã cu totul meschinã. Am aflatcurînd, în copilãrie, cã Adevãrul nu existã sau, cusiguranþã, nu e unul singur, cã important eadevãrul tãu interior ºi respectul minim pentruadevãrurile celorlalþi. (Cioran o ºtia prea bine:„Toþi oamenii au ºi nu au dreptate, pentru cãtotul este explicabil ºi absurd totodatã”; sofismeletraduc, desigur, o mare crizã de lehamite).Politica n-o pot considera decît, cel mult, un rãunecesar ºi, din nou, neglijabil atîta vreme cît îþicauþi echilibrul în tine, nu în afara ta. Îmi sînt,oricum, am mai spus-o, antipatice textele carepledeazã pentru despãrþirea declarativã de trecut.O înþelegere adîncã te poate ajuta sã mergi mai

departe cu tot trecutul. Punerea lui demonstrativã ºiconjuncturalã la colþ înseamnã, în fond, despãrþirede viitor . Promiþi sã nu poþi gîndi niciodatãdeschis, sincer, fãrã interese de moment. Faþã înfaþã cu un trecut îndelung contrafãcut – ºi nudoar dintr-o singurã direcþie! – amnezia nu seînvinge prin inventarieri operate dintr-o singurãperspectivã, ci prin încercarea de a înþelege la recemecanismele complicate ºi nu de puþine oricapricioase ale fiinþei umane angrenate înorganismul social-politic...

Mã bucur sã aud cã ºi unui om tînãr, cumeºti, i s-a lehãmeþit de procesele în gol, purtatedintr-o inerþie stranie. Nu-mi pot reprimabãnuiala cã nu adevãrul se cautã, ci un profitpipãibil. Existã o specie de anticomuniºti oþãrîþicare au devenit nu luminãtori ai mecanismelorsecrete ºi inevitabil omeneºti (se uitã prea adeseacã toate regimurile au fost nu doar suportate deoameni, ci ºi nãscocite de ei, în contribuþii greudecantabile) ale unui trecut relativ apropiat, cimembri ai unei secte ciudate ºi anacronice.

Cea mai mare surprizã pentru occidentaliiveniþi încoace dupã cãderea zidului a fost cãintelectualii români nu pãreau deloc nãuci ºi nicinu bîjbîiau cînd venea vorba despre marea culturãa lumii. Viaþa de cîrtiþe nu le afectase privirea ºimintea. Ba, cîteodatã, dupã legea compensaþiei,chiar dimpotrivã. Ororile (relative mereu, sã nuuitãm!) sînt, în ordine existenþialã, la adevãratascarã umanã, cea valabilã indiferent de sistem ºiepocã, accidente, fenomene atipice (dar de oatipicitate caracteristicã oricãrui regim din istoriaomenirii) ºi, oricît de odioase în clipa istoricã,neglijabile ca identitate/identificare adevãratã. Nu

pot funcþiona decît anonim, ca situaþii crizice(dictaturã, supraveghere rãuvoitoare ºi insistentã),nu ca „personaje” cu stare civilã.

– Una dintre obsesiile noastre – tot o moºtenire a“epocii de aur” – este, dupã cum spuneþi în Cãrþiledeceniului 10, impresia unui complot universal, alactiviºtilor ca “sforari de geniu”. Dupã “big-banculdecembrist” (Radu Cosaºu), literatura a ieºit de “sub”politic ca sã între “în” el sub forma politizãrii. Premiileliterare au devenit – vã citez din nou – un soi de “bancãþigãneascã” unde “sforãriile” sunt din nou la mare cinste.Pe de altã parte, existã politici culturale ºi politicieconomice absolut necesare ºi utile. Care credeþi cã ar fisoluþia unei folosiri corecte/normale a lor, una care sãdepãºeascã stilul “parazitar”?

– Cum tot trimiþi la Cãrþile deceniului 10, o sã-mi cer iertare cã voi repeta multe lucruri dintrecele spuse acolo. În De la proletcultism lapostmodernism. O retrospectivã criticã a ideologieiliterare postbelice (2002), Florin Mihãilescu atacã ºiel acest cel mai spinos, poate, subiect al zilei,oferind o variantã de interpretare de aºezat lîngãcele propuse deja de Eugen Negrici, LucianValea, Marian Popa, Sanda Cordoº, dar ºi de IonNegoiþescu ºi Nicolae Manolescu, aceºtia dinurmã printr-o revenire fãrã farduri proaspete laaserþiuni rostite la chiar locul faptei ºi al oreiistorice. Nici una dintre cãrþile despre literaturapostbelicã româneascã deja apãrute nu îmi parecu totul satisfãcãtoare. Utile toate prin þinta pecare ºi-o propun ºi aducînd frînturi de rãspuns,rãmîn încã, din varii motive, înfierbîntate(participiul îmi convine, el conþine ºi o dozã deneimplicare adevãratã, de supunere pasivã lacomandamente exterioare). Efortul de obiectivaree insuficient. Autorii îºi fac o datorie (de nimeni,cerutã, de altminteri, decît poate de oportunismulfunciar al omului sub vremi) din a rosti anatemeºi din a da verdicte pripite, însã, cred ei, foartecorecte politic. Vocabularul nu se poate elibera deamintirea diatribelor comandate de ideologiadeceniilor imediat postbelice, aºa încît analiza nu

„... critic bun e cel care te ceartã, luându-te în serios...”

interviu

Irina Petraº (n. 27 noiembrie 1947, Chirpãr/Sibiu) e absolventã a Facultãþii de Filologie dinCluj (1970). Doctor în litere (1980). Critic literar,eseistã, traducãtoare. Debut absolut „Luminiþa”,1957 (versuri). Debut editorial: Proza lui CamilPetrescu, 1981

Volume: Proza lui Camil Petrescu, eseu, 1981;Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Micle,Ion Creangã, eseu, 1989; Curente literare – dicþionar-antologie, 1992; Figuri de stil – dicþionar-antologie,1992; Ion Creangã, povestitorul , eseu, 1992; Genuri ºispecii literare – dicþionar-antologie, 1993; CamilPetrescu – schiþe pentru un portret, eseu, 1994;Literaturã românã contemporanã - secþiuni, criticãliterarã, 1994; Metricã ºi prozodie – dicþionar-antologie, 1995; ªtiinþa morþii , eseu, 1995; Teorialiteraturii – dicþionar-antologie, 1996; Eminescu –album-antologie, 1997; Limba, stãpâna noastrã.Încercare asupra feminitãþii limbii române, eseu, 1999;Literatura românã pentru gimnaziu ºi pentru examenulde capacitate, 1999; Panorama criticii literare româneºti.Dicþionar ilustrat, 1950-2000, 2001; ªtiinþa morþii,vol. 2, eseu, 2001; Teoria literaturii – dicþionar-antologie, ediþia a doua, revizuitã, 2002; Feminitatealimbii române. Genosanalize , 2002; Cãrþile deceniului10, criticã literarã, 2003; Camil Petrescu. Schiþe pentruun portret, eseu, 2003; Fabrica de literaturã, 2003; Micîndreptar de scriere corectã, 2004.

Traduceri (din englezã ºi francezã): HenryJames, Povestiri cu fantome, 1991; Anatoli Rîbakov,Copiii din Arbat, 1991; Edgar Walace, Secretulcercului purpuriu, 1991; Edgar Walace, Misterulnarcisei galbene , 1991; Marcel Moreau, Discurscontra piedicilor, 1993; Marcel Moreau, Farmecul ºigroaza , 1994; Virgil Tãnase, România mea, 1996;Poeþi din Quebec, antologie, 1997; Sylvain Rivière,Locuri anume, 1997; Marcel Moreau, Arteleviscerale, 1997; Marcel Moreau, Celebrarea femeii ,1998; Jacques de Decker, Roata cea mare , 1998;Jean-Luc Outers, Locul mortului, 1998; MichelHaar, Cîntul pãmîntului. Heidegger ºi temeiurileistoriei fiinþei , 1998; G. K. Chesterton, Orthodoxiasau dreapta credinþã, 1999 (ediþia a II-a, 2002);Colecþia bilingvã „Bufniþa”(trad. din Henry James,D.H. Lawrence, Ambrose Bierce, Mark Twain,Guy de Maupassant, Anatole France), 1999 (edi-þia a II-a, 2003; ediþia a III-a, 2004); Poeme. Cincipoeþi portughezi (în colab.), 1999; Poetes roumainscontemporaines, antologie ºi prefaþã, Quebec, 2000;Constantin Stoiciu, Fragmente frivole de eternitate,2001; Philip Roth, Animal pe moarte , 2001; Jean-Luc Outers, Compania apelor, 2002; MichelLambert, A treia treaptã, 2003; Marcel Moreau,Extaz pentru o domniþã româncã, 2004 (e-mail:[email protected]; [email protected]).

n Irina Petraº

à

18 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

rãspunde credibil ºi pedant (pedanteria cere sîngerece ºi minte limpede) la chestionarul anamneticºi, prin urmare, dã, cel mai adesea, un diagnosticprevizibil, nu ºi neapãrat real. „Procesulcomunismului” se va face cu adevãrat doar cînddosarul va fi instrumentat de judecãtori ºi avocaþicare nu vor avea nimic de plãtit ori derãscumpãrat. Poate de tineri care nu au ranchiuneºi obsesii personale, în a cãror biografie perioadacomunistã nu e totuna cu trecutul propriu. Cãcirupturile n-au fost niciodatã în istoria omeniriiatît de dramatice cum pãreau în texte aºezate pe oanume poziþie, inevitabil pãrtinitoare (ca sã nuspun partinicã). Regim samavolnic, cumplit,paralizantã teroare, ferocitate, fãrã cruþare, aserviþi ºiprozeliþi sînt expresii deja excesive ºi goale. Vreausã spun cã numai o descriere logicã ºi tãioasã poatepromite un portret al epocii atît de aproape deadevãr, cît ne este nouã, oamenilor, la îndemînã.

Diabolica inteligenþã subversivã a regimului,toþi activiºtii lui, mari ºi mici, pãrînd sforari degeniu ºi minþi atotcuprinzãtoare, vizionare, e celpuþin exageratã. Ori aºa îmi sunã mie, dupã 14ani de exerciþiu generalizat al gîndirii ºi vorbiriilibere (las’cã gîndirea, dacã îþi e îndeletnicirecotidianã, nu poate fi decît liberã – mã aliez luiªtefan Borbély, care, într-o discuþie catastroficãdespre spãlarea creierelor sub comunism, sedelimita net de o asemenea versiune – mie, sã fielimpede, nu mi-a fost spãlat creierul!). Sã fievorba de o variantã a limbajului esopic? Scriitorulromân nu mai poate vorbi, oare, decît indirectdespre lumea prin care trece/a trecut? De laaluziile prea fine ºi mîrîitul abia auzit (cît sã nuatragã neapãrat pedeapsa) se face saltul îninvectiva cea mai dezlãnþuitã ºi mai sonorã (cãci,azi, nepedepsitã)? Inflamarea pare sã nu neocoleascã pe nici unul...

Oricum, nu prea ºtiu care ar fi soluþia. Credcã, înainte de toate, e de ieºit din anticomunismulîncremenit în proiect . Dacã sînt perfect lizibile ºiastãzi cãrþi dinainte de ’89, ºi sînt, dovadã multelereeditãri care au ºi cititori, ºi succes, ele îºi pro-beazã tocmai neapartenenþa la „est-eticã”, un con-cept, acesta, cu totul nefericit care scuteºte rapid,superficial ºi, deci, vinovat de obligaþia oricãreinuanþãri ºi exileazã în zona ideologicului primarliteratura unei bune bucãþi din Europa. Cãci li-teratura mai sus pomenitã scruta normalitateaunor existenþe în condiþiile orei istorice, politice,sociale date. Ca orice operã literarã de calitate.Literatura adevãratã, nu încetez sã cred, nu opuneo tezã altei teze. Ea vorbeºte despre omenesc încondiþiile orei sale istorice. Dacã vom ajunge sãreînvãþãm acest adevãr, vom ajunge ºi la perfor-manþa de a alege cãrþile bune dupã cantitatea deadevãr omenesc pe care o conþin ºi dupã ºtiinþapunerii lui în cuvinte, nicidecum dupã vreun altcriteriu. Vom face o politicã literarã de care sã nune fie niciodatã ruºine. Fireºte, am în vedere unviitor cam utopic, populat de cititori!

– Spuneaþi de asemenea cã, în ceea ce priveºtecanonul, nu a avut loc “recuperarea nici unui autornedreptãþit”. Puteþi da câteva exemple?

– Vorbind despre (micro)monografiile de laAULA, folosite ca pretext pentru o (re)discutare acanonului, spuneam cã „n-am gãsit în lista de lasfîrºitul volumelor recuperarea nici unui numede autor nedreptãþit, nici o repunerespectaculoasã în drepturi.” Nu voiam sã spun cãaveam în minte o listã cu autori pe care îi visamrecuperaþi, ci cã scriitorii canonizaþi acum au fostcanonizaþi deja de la intrarea în scena literarãgraþie valorii lor, dar ºi receptãrii privilegiate,ºansei de a fi fost degrabã recunoscuþi de breasla

scriitoriceascã, dar ºi de cãtre mulþi cititori. ºi cãnu-i exclus sã intre în astfel de liste ºi unii maimãrunþei – oameni sîntem ºi, de obicei, nusinguri pe lume! Lucru, de altminteri, întîmplatmereu de-a lungul istoriei literare. Nici o valoareimpusã la un moment dat prin concertare înnumele unor interese de grup (partid), individ,timp ºi loc n-a rãzbit dincolo de timpul eitrecãtor ºi „fãcut”. Contemporaneitatea îºi poatepermite sã greºeascã, fie ºi cu bunã ºtiinþã,posteritatea avînd sarcina de a tria, dupã legeahoardei , cum o numeºte Marcel Moreau, cea carelasã în urmã, fãrã milã, tot ce-i firav. Oricum, eunu pot spune cã am descoperit dupã ’89 vreunscriitor pe care sã regret din cale afarã cã nu l-amcitit mai degrabã. Bibliotecile erau doldora decãrþi bune, mai puteam procura ºi cîte un xeroxclandestin, primeam ºi cãrþi strãine. Cãrþiledescoperite dupã au sosit, chiar ºi pentru mine,exact la timpul lor (nimic din miºcãrile ºipurtãrile omeneºti nu se întîmplã perfectmatematic – întîrzierile, eºecurile, paºii greºiþi,remanierile sînt cu totul fireºti); ca sã nu maivorbesc despre cei tineri – numai chef de citit sãaibã!

– În ceea ce priveºte scriitorii tineri, se pare cã ei sezbat într-un cerc vicios: trebuie sã fie citiþi pentru a ficunoscuþi, dar ºi cunoscuþi pentru a fi citiþi. Dacã sunt ºi“din provincie” cercul, spun mulþi, devine de-a dreptulveninos. Ce poate face criticul pentru a aduce la luminãun “talent” în toatã aceastã birocraþie culturalã?

– Mi s-a întîmplat de cîteva ori de-a lungulvieþii de critic literar sã descopãr foarte buniscriitori ºi sã-mi dau seama, mai devreme ori maitîrziu, cã eram (aproape) singura lor cititoare! Osã dau ºi nume. Pe Emilian Bãlãnoiu l-am cititdeodatã cu tinerii prozatori debutaþi de Crohmãl-niceanu în Desant ’83. Foarte puþin umblatã princapitalã, am fost sigurã, aºa, în alb, cã e cunoscutºi recunoscut de ei. Scria foarte bine, într-omanierã trimiþînd la aceeaºi direcþie, ba, poate, cuun ce foarte special în plus, þinînd de atmosferã ºide fineþea psihologiilor. Am aflat de curînd cã nu-l cunosc deloc bucureºtenii, cã nu l-au numãrat ºinu-l numãrã printre ei, cã e un retras ºi descurajatprofesor de matematicã. Nu i-a folosit la nimic cãnu era din provincie. Tot aºa, ªtefan Goanþã, unprozator excelent, provincial de data asta, scriecãrþi foarte bune tînjind dupã o recunoaºtere careîntîrzie. Leon Iosif Grapini, la fel. Dar ei nu maisînt tineri ºi au de dus alt fel de bãtãlii.

Cît despre tineri, îi îndemn, îi mîn din urmã,îi ajut cît pot, deºi mã lovesc de reacþia ursuzã ºiegoistã a unora din generaþia mea ori maivîrstnici. Am fãcut puþinul pe care l-am pututface (îi numãr pe cei care au debutat cu ajutorulmeu ca pe marile mele izbînzi – nu sînt puþini ºinici neînsemnaþi!), însã nu deþin reþetasuccesului. Mi se cere adesea, anume, sã scriudespre cãrþi ale unor scriitori mari ºi recunoscuþi,nu despre debutanþi, sã mai las deoparte clujenii,ardelenii... E o politicã pe care n-o înþeleg. Credcã aceastã conºtientizare permanentã ºi tezistã aapartenenþei teritoriale ºi de generaþie e adevãrataºi primejdioasa mentalitate de provincial. Îmi dauseama cã am citit întotdeauna într-o manierã à laForster. A contat cît de bunã e cartea, cît de multeîmi spune, cît mã lasã sã construiesc în jurul ei,nicidecum de unde este ºi „de-al cui” ori cîþi aniare autorul. Nu pot decît sã promit sã-i asist încontinuare pe tineri cît mã lasã vremurile ºiTimpul. Mi-ar plãcea sã fiu crezutã pe cuvînt ºiurmatã cînd spun cã o carte e bunã, iar autorul eun tînãr care meritã toatã atenþia.

E de spus, încã o datã, ºi cã nevoile de lecturã,informare, delectare ale cititorilor n-au fostinfluenþate decît în micã mãsurã de opinia criticii– îmi pare rãu cã trebuie s-o spun, dar de opinialui Nicolae Manolescu le pãsa celor care citeauoricum cãrþile ºi cãutau în „România literarã” doardialogul imaginar cu un cititor ºi mai competent.Populaþia globului creºte, nu ºi numãrulcititorilor „tradiþionali” – cãci ºi asta e o problemãde lãmurit: cei care citesc/vor citi pe Internet sîntneapãrat „personaje negative”?

– Venind vorba de “provincie”... parcã am avea dea face cu un complex în complex, adicã nu numai cãsuntem “nesincronizaþi”, dar mai introducem ºi distincþiipãguboase, gen “centru – provincie”. Fiind, dupã cumspuneþi, o culturã, nu micã, ci “discretã” în raport cumarile culturi Europene, cum am putea noi“provincialii” sã convingem “centrul” cã – vorbapoetului - “adevãrata strãinãtate e verticalã, nuorizontalã”?

– Într-o parantezã fie (re)spus, discutatele listecu nume propriu rãsunãtor ºi occidental sîntopinii personale, subiective, de luat în calcul caatare. Cã literatura estului european nu e prealuatã în seamã e un adevãr parþial ºi cu multefaþete de discutat – eu rãmîn la pãrerea cã unscriitor naþional mare, în sensul aprecierii ºiasumãrii sale de un mare numãr de oameni, e,implicit, universal , chiar netradus ºi nerãsplãtit cuNobel. Renumele e o valoare relativã. Ar fiminunat ºi mãgulitor sã avem sumedenie descriitori de ieri ºi de azi traduºi ºi premiaþi aiurea,dar asta ne-ar mîngîia orgoliul, nu ºi spiritul...Limba românã e „blocatã paroxistic în propriaexpresivitate”. Radu Cosaºu îmi vine în ajutor:„Personal, sînt un resemnat calm ºi senin.Universalitatea e o problemã cu prea multesilabe. ªtiu cã La rîpa Uvedenrode e numai pentrucei care au citit Baltagul în original. Nu mã simt,pentru asta, nici provincial, nici depeizat. ªi nudin asta – fiindcã Gide n-a ºtiut cine-i VitoriaLipan ºi nici Sadoveanu n-a dat semn cã ar ºticine-i Castorp sau Kyo – ni se va trage sãrãcia, sauinsolvabilitatea, sau insisificarea!”

Pe bucureºteni n-o sã-i putem convinge uºorcã înseºi conceptele de capitalã ºi centru sîntanacronice, cã în „satul mondial” de azi sferele deinfluenþã ºi punctele de reper sînt extrem defluctuante. Televizorul, Internetul rup vechilelinii de forþã, iar pilitura de fier se aºeazã„celular”, aº zice, cu centrul oriunde existãoameni destul de siguri pe ei cît sã înfigã un þãruºde luare în stãpînire. Dincolo, afarã, centru s-au

à

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 19

cîntãrit ºi se mai cîntãresc la români în confortexterior, i-aº zice. Consumatorul mã înspãimîntã.E o fiinþã întoarsã pe dos. Toate valenþele desatisfãcut îi sînt în afarã, înspre cei care-i pot oferiobiecte strãlucitoare, cioburi colorate, apariþii „pesticlã”...

– Accentuaþi de multe ori pe faptul cã nu sunteþi ofire religioasã. Totuºi, literatura o priviþi ca pe o“salvare”, chiar în raport cu moartea. Nu e vorba aici,dacã nu de o religie, de un fel de religiozitate cu careliteratura participã la construcþia acestui proiect care esteomul?

– Reacþionezi ca majoritatea celor cãrora seîntîmplã sã le spun cã nu sînt deloc credincioasã(o fac, de obicei, pentru a preîntîmpina alianþefalse ori invitaþii la o discuþie de la sine înþeleasãca între „creºtini duºi la bisericã”) – te crezi da-toare sã îmblînzeºti mãrturisirea. Mi s-a spus, dealtminteri, de nenumãrate ori cã trãiesc dupã pre-cepte creºtine, adicã pariez pe muncã, pe cinste,pe sinceritate (uneori prãpãstioasã), pe neacumu-lare de temporalia... Mã tem cã sînt semnalmenteomeneºti mult mai vechi decît creºtinismul.

Adevãrul ãsta rãmîne: nu sînt, n-am fostniciodatã credincioasã. Nu simt deloc nevoia sã-mi numesc Dumnezeu ignoranþa faþã în faþã curostul nostru pe lume. Nu-mi croiesc poveºtiamãgitoare despre ocrotiri ori rãsplãtiri divine.Nici mãcar despre îngeri. Mã simt mai aproapede un Liiceanu deprinzînd dezîncîntat disciplinamuritudinii, decît de un Pleºu numãrînd serios (?)soiurile de îngeri... Sînt în stare sã fac efortul dea-i înþelege pe cei care îºi aflã în credinþã unsprijin, dar sînt înclinatã ºi sã vãd nenumãrateleurmãri rele ale aceleiaºi credinþe. Sigur, sunãfrumos cã, în Est, Dumnezeu n-a murit, a fostexecutat politic. Adicã, e spus memorabil. Numaicã „executat politic” înseamnã exact ce înseamnã:politic, la nivelul vorbelor unse cu toate unsorile.Acolo unde nu se cere drum scurt de la vorbã lafaptã. Nu e locul aici sã intru în detalii, dar oricîtde bine ar da oprimarea credinþei, negrul pur nuare ce cãuta în acest peisaj. Ateismul era, înmulte cazuri, o glumã ori o farsã profitabilã. Cumspuneam, nu mã pot amãgi. Cea mai importantãlecþie de viaþã mi-a fost cã omul are nevoie de atîtde puþin/puþine din afarã ca sã fie, încît bãtãliapentru diverse averi îi poate apãrea stupidã.Oricum, nu trec nici o rãspundere în seamaaltora – fie ei oameni ori zei.

În tot acest context, literatura nu e, pentrumine, mîntuire (e un cuvînt pe care nu-l înþeleg,recunosc smerit), nici salvare cu vreo fãrîmã deînþeles religios, ci urmã pe care o poþi lãsa. Ampreþuit întotdeauna fãcuturile omeneºti, urmele,ele sînt cele care îþi pot asigura pomenirea,indiferent în ce zonã eºti în stare sã laºi urme. Esingura formã de supravieþuire. Nu visezposteritãþi prelungi, nici vorbã, dar ºtiu cã înmintea/amintirea supravieþuitorilor mei voi puteadura o vreme (cît, n-are nici o însemnãtate, dupãmoarte, timpul meu îºi pierde valoarea) în funcþiede mãruntele mele bune înfãptuiri.

– Apropiindu-mã de un subiect pe care l-aþi cercetatîndeaproape, feminitatea limbii române, aº vrea maiîntâi sã revin la un pasaj din ªtiinþa morþii, careprevedea oarecum discuþia despre feminitate: “Adevãraþiicreatori evolueazã pe coordonate feminine. Bãrbatul înegoismul lui muºchiulos nu ºtie sã moarã”. Unde s-arplasa atunci un tip de eroism care strãbate culturaoccidentalã, începând cu chanson de geste, de exempluºi terminând cu Malraux?

– Nu uita, vorbeam despre creatori , nu despreeroi. Creatorii evolueazã pe coordonate feminine,

chiar dacã descriu eroi bãtãioºi ºi masculini. Uite,lucrînd pe douã manuscrise ale unor personalitãþirãzboinice ardelene – Ioan Kemeny ºi NicolaeBethlen –, am avut, indirect, o confirmare:amîndoi ºi-au povestit viaþa în momente derestriºte, în exil ori prizonieri fiind, cînd au avut,cum sã-i spun, ºansa de a conºtientiza fragilitateadestinului omenesc. Cînd au simþit ce înseamnãtînjirea. Feminitatea e carenþa, absenþa, fragilitateacare se rãzbunã (adicã se fac mai bune,etimologic) în creaþie. Arma ºi condeiul nu se þindeodatã în mînã, e limpede. Aºadar, nici ocontradicþie.

– Recunosc cã atunci când am vãzut titlul cãrþiidumneavoastrã în vitrinã la Librãria Universitãþii, amrãmas surprinsã. Pentru mine Feminitatea limbiiromâne suna ca o condamnare. Pânã atunci, gândeam cãlimba e masculinã, iar limbajele sunt feminine (ca devierepoeticã sau patologicã de la lege), ºi mi-am spus cã nu-i abunã dacã chiar ºi limba românã e supusã feminitãþii.Lista întreagã de poeþi prin care susþineþi teza mi-ademonstrat însã cã nu e un motiv de disperare, cel puþinnu din perspectiva literaturii. Unde s-ar gãsi totuºimasculinul, care sã depãºeascã un caracter molcom (genCreangã) ºi unul compulsiv (gen Manole) al românului?

– Categoric, nu-i motiv de disperare. Iardemonstraþia mea nu te contrazice: se pare cãlimbile au fost la început masculine fiindcãdenotative; de îndatã ce a fost nevoie de nuanþãriºi conotaþii, a apãrut, prin adjectiv, femininul...Cartea mea a fost luatã, pripit, drept îngustmanifest feminist. Nu-i aºa. Am încercat sãdescriu/sã înþeleg un adevãr numãrabil: omulromânesc se descrie pe sine ºi momenteleesenþiale ale existenþei sale cu substantivefeminine. Frecvenþa femininelor e copleºitoare.Dacã adãugãm ºi marca ambigenului (nu neutru,nu încetez eu sã strig în pustiu – româna are oinconfundabilã privire sexuatã, nu existãsubstantive fãrã sex, neutre !), limba românã îmipare în stare sã defineascã, la o adicã, firearomânului. Aici mai e de cercetat, calm ºi fãrãcomplexe. Masculinul nu e exilat din limbãnicidecum. Din descrierea mea, am exclus,desigur, „obiectele” cu sex biologic – acolo scorule unu la unu, nici o primejdie. Prin urmare, deºise tot spune cã mileniul trei nu va putea lucradecît cu instrumente tradiþional feminine,amestecînd laolaltã înþelegerea, manipulareadelicatã, ocrotirea, negocierea blîndã ºirãbdãtoare, masculinul nu e împiedicat sã arate cãmai are, chiar ºi în aceste condiþii, ceva de spus.

– Din câte am putut sã-mi dau seama, cred cãsunteþi foarte ataºatã de ideea de “ºtiinþã a morþii”, nunumai din perspectiva criticului literar. În cartea cuacelaºi nume, amintiþi câteva din versurile lui AurelPantea pe care eu le gãsesc de-a dreptul tranºante: “Mãduc în moarte / ºi fãrã nici un argument”. Acceptã“ºtiinþa morþii” aceastã lipsã de argument? Sau tocmailipsa îi garanteazã existenþa?

– Ai înþeles exact. ªtiinþa morþii nu are nevoiede argument. Îºi asumã drept rost tocmaispãimoasa muritudine. Am o foarte veche obsesiea morþii, însã ea nu se traduce în predispoziþiifunebre ºi nici în spaime. Simplu spus, nu uitnici o clipã cã sunt muritoare. Mi se pare„calitatea” mea esenþialã. Cred în memoriainterioarã , care te ajutã sã faci pasul urmãtor încunoºtinþã de cauzã. Trecutul nu poate fi uitat, iarviitorul se coace încet în noi, e acolo/aici de laînceput. Viaþa mea nu poate fi altceva, pentrumine, decât uniunea „lucreþianã” dintre minte ºitrup. Moartea intrã firesc în definirea mea, ogândesc cu luciditate ºi cu ceva care se poate

numi seninãtate. Toate întâmplãrile vieþii mele aualtã greutate din perspectiva morþii asumate,intravitale. M-a derutat întotdeauna îndãrãtniciacu care se poartã semenii mei ca niºte„nemuritori”, am visat/mai visez încã o societateîn care „ºtiinþa morþii” sã fie deprinsã detimpuriu, ca instrument de trãit viaþa cu rost,dupã alte mãsuri. De aici dorinþa de a scrie ocarte despre moarte ºi dubla încercare de a oscrie. A ºti cã/sã mori, iatã o pricepere care ar facelumea mai bunã! Mi se pare mai – cum sã spun?– eficace sã trãieºti cu propria-þi moarte decâtîmpotrivaei. Sã trãieºti responsabil ºi în stare deveghe fiecare clipã fiindcã ele, clipele, þi-snumãrate, nu sã trãieºti la voia întâmplãriifiindcã, oricum, tot acolo ajungi... Cum se vede, echestiune de interpretare ºi atitudinepersonalizatã, nu poþi sili pe nimeni sã te urmeze.Sã crezi în nemurire e, pânã la urmã, dupã mine,sã fii lipsit de generozitate.

– Închei cu o întrebare “pragmaticã”. Ce tineriautori, ce cãrþi puteþi recomanda unui cititor care dinmotive financiare trebuie sã recurgã la o selecþie atuncicând trece printr-o librãrie?

– La o selecþie e bine sã recurgã oricîþi bani aravea. Nu va putea nici cumpãra, nici citi tot ceapare. ªi nu-i nicidecum o tragedie. Dacã e sãvorbesc ca un cicerone, i-aº recomanda sã înceapãcu literatura mare, sã-ºi formeze gustul citind pe-ndelete, ruminant, cîteva cãrþi mari, dinliteratura românã ºi universalã. Apoi, cu timpul, îiva ajunge o simplã rãsfoire ca sã ºtie dacã o cartemeritã ori nu cumpãratã. Asta ar fi reþeta pe scurt.La o adicã, aº putea-o dezvolta. Poate n-ar stricasã deschideþi în „Tribuna” o rubricã derecomandãri – nu-i uºor de spus în douã vorbe cepoþi „primi” de la cutare ori cutare carte dacã ociteºti, dar meritã.

Am primit mereu cãrþi de la tineri ºi despremulþi am ºi scris. Recomandãrile nu pot fi decîtnedrepte, cãci vor lãsa deoparte nenumãrate altecãrþi despre care nici mãcar nu ºtiu cã existã.Circulaþia cãrþii la noi, azi, e în mare suferinþã ºinici cu posibilitãþile de informare nu stãm maibine. Hai sã înºir, totuºi, cîteva nume: CristinaAlexandra Pop, Mihaela Sârbu, Ioana Macrea-Toma, Florin Rogojanu, Carmen Dãrãbuº,Constantina Raveca Buleu, Cipriana Petre,Izabella Badiu, Dan Eugen Raþiu, Horea Poenar,Oleg Garaz, Mihaela Ursa, Claudiu Komartin,Dora Bunta, Bogdan Mihai Dascãlu,m.cris.nedeea, Mihaela Bidilicã-Vasilache,Nicoleta Sãlcudeanu, Alexandra Ciocârlie, Ana-Stanca Tabarasi, Alex Moldovan, Mihaela Vârlan,Salvina Adam, Sorin Stoica, Dorin David... Ampus de-a valma nume de critici, eseiºti, poeþi,prozatori, foarte tineri ori numai tineri, fãrã nici orînduialã, anume pentru a se înþelege cã, îninterstiþii, încap oricînd alte zeci ºi zeci de nume.Oricum, feriþi-vã, voi, tinerii autori, de lauda careucide. Lucrurile stau cam ca la ºcoalã: adevãratulprofesor/critic bun e cel care te ceartã, luîndu-teîn serios, nu cel care te laudã deºãnþat fiindcã nu-i prea pasã de tine.

P.S. Chiar dacã nu m-ai întrebat, o sã-þi spuncã lucrez acum la o carte Despre locuri ºi locuire.

n

Interviu realizat de OANA PUGHINEANU

20 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

teatru

Unul din cele cîteva (din pãcate preapuþine) spectacole „cu care pleci acasã”din oferta de anul acesta a Festivalului

Atelier se desfãºura, cuminte, pe scena clasicã,avea doi actori tineri ºi cu un bãtrînel care treceade douã ori sã le potriveascã acestora posturileîmpietrite , un decor minimalist de sorginte vagcubistã ºi un cuplaj de camerã video ºi aparat deproiecþie care lucrau simultan ºi succesiv. Nudura decît ceva mai mult de o orã. Dar vibraþiamemorialã a construcþiei sale, bine întemeiatã pedimensiunea adîncã a semnificaþiilor, continuã sãbîntuie spectatorul mai degrabã mizantrop caream devenit...

Titlul sãu, acelaºi cu al piesei lui ªtefanCaraman, e Talk-Show (Gabriela ºi-a extirpat unovar), iar montarea îi aparþine tînãrului regizorformat la Cluj Sebastian Bãrbãlan, producþiaaparþinînd - ce interesant! - Teatrului Naþional„Sterija” din Vârºeþ. Spun „ce interesant”, fiindcãîmi mãrturisesc totala ignoranþã în legãturã cuNaþionalul din Vârºeþ Voivodina, cu atît maipuþin cu privire la pricinile care l-au condus lagãzduirea unei asemenea trãznãi experimentale,care în þarã ºi-ar gãsi mai degrabã locul într-ocompanie independentã sau sub umbrela unuicentru cultural de tip Tranzit. Pentru degustãtori,el seamãnã întrucîtva cu mai vechea Ofelie a luim.chris. nedeea ºi Fatma Mohamed, dar sedeosebeºte...” pe ici pe colo, ºi anume în puncteleesenþiale”.

Deci, „Gabriela ºi-a extirpat un ovar” e primafrazã, a soþiei, din acest dialog atît de crunt derealist încît frizeazã cu metodã absurdul acela dejaclasicizat, de tip „Ce coincidenþã!” (vezi Cîntãreaþachealã). Un cuplu, la o masã de bucãtãrie în text,face conversaþie ca sã-ºi omoare timpul, parteneriiomorîndu-se reciproc în efigia replicilor, tacticosºi cu freneticã nepãsare, prin plictiseala unor veº-nice reproºuri. Tentativa de a evoca prima întîlni-re ºi primul sãrut, spre a salva vîscoasa ºi exaspe-ranta nepãsare care îi leagã în cuºcã, eºueazãdincolo de orice speranþã. Luat literal, textul nuar depãºi, probabil, cincisprezece minute.

ªi totuºi... Cei doi parteneri, aºezaþi pe scauneidentice, undeva la jumãtatea distanþei dintreoglinda scenei ºi fundalul întunecat pe care sedecupeazã un ecran alb ca un perete, suntîmbrãcaþi ca douã jucãrii Barbie „gãtite de searã”.Frazele lor nu au aproape nici un fel de„veridicitate” psihologicã, enervãrile sunt dinvorbe robotizate, evocãrile abia daca pãstreazã unsoi de poezie-cliºeu, atunci cînd se aud din off,nu pe viu. Gesturile, la rîndul lor, deseneazã cu oprecizie matematicã atitudini stas, mici dansuri depãpuºi cu cheie, care periodic se defecteazã. Înfine, foarte adecvat pentru a creea exact tensiuneadintre ce se rosteºte ºi ce se subînþelege,procedeul mecanizãrii nu e nici pe departe unulnou, e doar excelent asumat de actorii NoraChiriac ºi Sebastian Bãrbãlan. Ceea ce este cutotul special e raportul de perspectivã simbolicã

care se stabileºte între aceastã scenã de familie,arhetipalã aproape, ºi proiecþia pe ecran a uneicombinaþii sofisticate între filmarea lor live,simultanã, ºi un montaj video, un montaj în caredominã organe supradimensionate, gurã carenaºte ochi, palmã care naºte buze vorbitoare,margini fugare de balustrade, ceruri care pãtrundprin colþuri de case, un trandafir care înþeapã cufrumuseþea lui niþel chicioasã, baletînd suav cîndevocarea repetitivã a primului sãrut dã buzna cudisperarea neputinþei.

ªi asta n-ar fi încã mare lucru, cu toate cãefectul reverberant al proiecþiilor (montajAlexandru Avramescu, camerã SlobodanZivkovic, muzicã Livius Urzescu) e deosebit deputernic. Regizorul însã are enorma neobrãzareartisticã (ºi evident experimentalã, pentru cã e odurã provocare la adresa publicului) de a relua,dupã un moment de „defecþiune” prelungitã aeroilor, asemenea unui scurt circuit care le-a opritmecanismul, piesa de la capãt. Intrã un soi demecanic, îi curãþã niþel, îi repune în poziþiileiniþiale ºi, ca prin farmec, „Gabriela ºi-a extirpatun ovar”... Nici un gest, nici un suspin, nici uncadru al montajului nu se schimbã. Puternicapãsat de frustrarea acumulatã prin redundanþalipsitã de variaþiune, spectatorul e silit, cu un soide haz grotesc, sã se recunoascã, ori sã se laseînfrînt de propria... denegare... O frumuseþe rece,placidã, i se pune în faþã, ca o cãdere de gînganieîn zeama translucidã care se face chihlimbar. Nucred cã expresia corectã pentru Talk-Showe...”meritã vãzut”. Mai degrabã meritã trãitãexperienþa. Paradoxal, ea e una stenicã.

n

Maºinãria de celuloidn Miruna Runcan

Galactoria s-a intitulat microstagiuneastudenþilor anului IV de la Departamen-tul de Teatru al Universitãþii “Babeº-

Bolyai”, desfãºuratã la Cluj la finele lunii iunie.Cele patru spectacole prezentate au fost comple-tate de diverse dezbateri publice, iar invitaþi deonoare au fost directorii mai multor instituþiiteatrale din þarã, posibili “recrutori” de tineri pro-fesioniºti. Evenimentul este mai mult decît salu-tar, în condiþiile unei disipãri de orizont pe piaþaculturalã. Sã sperãm cã ºi promoþiile anilor viitorivor pãstra aceastã formulã de a-ºi promovacalitãþile.

Repertoriul microstagiunii a inclus patrupiese: Bine, mamã, da’ ãºtia povestesc în actu’ doi cese-ntîmplã-n actu’-ntîi de Viºniec, Astã searã seimprovizeazã de Pirandello, Nunta de Cehov ºiTemã ºi variaþiuni dupã Caragiale.

Nunta a fost, aº putea spune, un spectacolopulent, montat în cheie clasicã, cu costumesomptuoase. Atmosfera cehovianã – picturalã,extrem de vie – a fost redatã ºi prin jocul acto-rilor, fiecare personaj avîndu-ºi particularitãþilesale vizibile mereu de-a lungul acþiunii. Ideeaexcesului avansatã de propunerea textualã a fostbine pusã în valoare de regizorul-profesor BacsMiklos. Excesiv se comportã mama/soacraNastasia Timofeevna (Mihaela Ailincãi), uneoriistericã, dominatoare, urmãrind un þel anume,

alteori mieroasã, ipocritã, încercînd sã salvezeaparenþele. Abulicã, aproape amorfã, plîngîndmereu este mireasa Daºenka (Iulia Ursa), precumun obiect pus în vînzare publicã. Un fel de “stîlpal casei”, hîtru chiar pînã la cruzime, ironic-superior se dovedeºte Niunin (Cãtãlin Herlo).Plin de ticuri, cu o timiditate deseori nervoasã,este mirele Aplombov (Romul Moruþan). GreculDîmba (Radu Ciobãnaºu), în schimb, e oarecumvictima celorlaþi, care-i persifleazã mereunaþionalismul (“La Greþia avemos de toate. LaRusia nu este nimic”). Tot niºte victime, de altcalibru însã, ar fi ºi Iat (Ionuþ Caras), gafeurincorigibil, care scoate la ivealã întreagameschinãrie bine condusã a familiei, ca ºi – chiarprin datele personajului – “Generalul” (CiprianScurtea), întîi respectat cu veneraþie, în final datafarã în brînci. Zmeiukina (Anca Opriº) pozeazãîntr-o primadonã curtatã, în timp ce SuzanaMoiseevna (Cristina Flutur) e vampa vicioasã,misterioasã, senzualã. Uºor nãucã, toleratãprecum ruda sãracã, fãrã prea multã ºtiinþã arelaþiilor sociale este Olga (Camelia Curuþiu). Înfine, Jigaliov (Zachei Ceoarec) ºi Mozgovoi(Andrei Elek) sînt niºte rezoneuri prompþi aicurentului de opinie majoritar.

Nunta a fost un spectacol bine ritmat,amuzant, fauvist aproape, care a evidenþiatpregnant capacitatea actoriceascã a fiecãrui

protagonist. Nota comicã de aici a fostcomplementarã cu nota gravã, de dramã, acelorlalte douã spectacole, Bine, mamã… ºi Astãsearã….

Altfel construit a fost Temã ºi variaþiuni, care areprodus în patru modalitãþi de interpretarecelebra scenã “de alcov” dintre Chiriac ºi Veta dinNoaptea furtunoasã . Protagoniºti au fost CristinaFlutur, Iulia Ursa, Camelia Curuþiu, CãtãlinHerlo ºi Romul Moruþan, iar secvenþele au fostcoorodonate de Irina Wintze, Luminiþa Milea,Cristina Cimbrea ºi Livia Tulbure-Gunã.

Fireºte, o asemenea propunere e doar unexerciþiu de actorie. Plinã însã de umor – unumor dezlãnþuit, întrucît îngroºat spre grotesc –ºi relevantã pentru disponibilitãþile actoriceºti aleinterpreþilor. Fetele au fost, fiecare, cîte o Vetalãcrãmos-vicleanã în secvenþa de teatru (CristinaFlutur), exagerat-trãiristã în cea de film mut ºizîmbitor-artificial-ruralã în cea de dans (CameliaCuruþiu) – pe o splendidã melodie olteneascã, ºicorect-pãtrunsã de partitura operei în scenamuzicalã (Iulia Ursa). Cãtãlin Herlo a fost unChiriac ridicol-patetic în scena de teatru ºi unhistrion desãvîrºit în cea muzicalã – unde trãgeacu ochiul la public, jucînd încîntarea de presta-þia-i de tenor. În fine, Romul Moruþan a surprinsexact tipologia personajului de film mut ºi veseliaprofesionalã din cea de dans.

Temã ºi variaþiuni a fost un “ºpriþ de rîs”, dacãse poate spune aºa.

Sã sperãm cã toþi cei doisprezece absolvenþi aipromoþiei 2004 vor juca pe scenele româneºti.Pentru cã meritã.

n

O microstagiune studenþeascãn Claudiu Groza

21

Lansînd cel mai recent volum de teatru alsãu – editat de editura EIKON & TeatrulImposibil in Biblioteca Teatrul Imposibil –

ªtefan Caraman ne-a spus pe ºleau cã n-a vãzutvreun spectacol Caragiale decît dupã ce-a împlinit20 de ani ºi, de altfel, n-a citit decît piesecontemporane. ªi crema teatrologicã a Clujului,prezentã în patio-ul ce promite sã devinã curteadin Piaþa Unirii 10, un spaþiu neconvenþional despectacol, n-a crîcnit, ba chiar s-a dus sã-i vadãmai apoi premiera din Diesel Club.

Acest mod al provocãrii îi caracterizeazãevident ºi teatrul pe care-l scrie, precum carmen /întoarcerea de acasã, monolog jucat de CarmenCulcer, în regia lui Sorin Misirianþu.

Mare deci uimirea celor ce descoperã de faptaici un Pirandello a rebours – nu Autorul absent,cãutat de personaje, ci prea prezent, pînã acoloîncît îºi enerveazã protagonista; dar cu aceleaºiobsesii ale imposibilei frontiere între viaþã ºi

teatru, între autentic ºi ludic, cu implicareadeschisã a sãlii în mãrturie ºi joc. Te poþi întrebaprin ce afinitãþi elective, ori magie, sau poatestranie coincidenþã, nu ne mîntuim depirandellism nici în mileniul III – ºi tocmaiprintr-un dramaturg de succes care nu ºi-a cititstrãmoºul, dar e jucat tot mai mult în Europa.

Bineînþeles, lucrurile se întîmplã în cu totulalt registru, al provocãrii în primul rînd verbale,folosind din plin vorbele redate îndeobºteonorabil prin iniþiale ºi puncte de suspensie. Oetapã post-absurdã, ar spune teatrologii, cînddupã neîncrederea în limbajul golit de substanþã,cuvintele renasc, dãruite cu o energie nestãvilitã,iscatã deopotrivã din adevãr ºi joc, provocîndu-ne, scoþîndu-ne din þîþîni. E o “furie” altfel decîtcea a furioºilor clasici englezi, mai aproape de“merde”-ul lui Jarry. Dar o sã se supere pe noiªtefan Caraman cã-i gãsim, cu orice preþ, ofamilie dramaturgicã. ªi totuºi…

Aici strigãm din rãrunchi, cu autenticitate,despre sex ºi simþãminte, dar ne ºi jucãm,recunoscînd cã totul e din vina Autorului, dealtfel aflat chiar în sala de la Diesel, unul dinlocurile în care Teatrul Imposibil îºi croieºte cuinsistenþã ºi succes drumul spre un teatru totuºiPosibil, dar altfel, un teatru ce-i lipsea de faptClujului ca sã-l mai trezeascã în actualitate.

Partitura dramaticã astfel configuratã n-a fostdeloc uºoarã pentru Carmen Culcer, evoluîndvertiginos într-un “one woman show” de maximãtensiune, într-o gamã vastã de expresii, în cuvînt,cîntec ºi dans, cu incursiuni forte în salã. Un marepariu, ce i-a reuºit promiþãtor. Regia lui SorinMisirianþu a mizat, fidel autorului, pe excesulstilistic în toate registrele spectacolului pe care l-amfi dorit poate mai trupesc, cu un clavecin sonor maibine temperat. Provocarea a prins ºi a ºtiut sã þinãîn tensiune publicul de toate vîrstele.

Cînd o sã mai vinã m.chris.nedeea, directorulTeatrului Imposibil, sã-mi spunã “Vã invit iar la opremierã, Doamnã Profesoarã, deºi nu prea epentru Dvs., dar totuºi…”, sã ºtiþi cã o sã maimerg. ªi vã invit ºi pe Dvs.

n

ªi totuºi...

Prejudecatã: nu mi-l puteam închipui peEmil Cioran personaj pe scenã într-un showagrementat cu muzicã, dans modern ºi tipe

despuiate, în care elementul biografic sã contezecât asemãnarea dintre pui ºi gãinã.

Subitã reconsiderare: dar gãina poate fi un puihiperbolizat. ªi dacã folosim figuri de stil înseam-nã deja cã pãºim pe terenul subtil ºi miºcãtor alartei. Miºcãtor în sensul cã emoþioneazã. Arta ecea care te face sã vibrezi, nu? Deci am ajuns înspaþiul artei, unde totul e mai puþin grav...Pardon: unde totul este posibil. Chestia cu „maipuþin grav” þine de alt domeniu. Asta nu sepotriveºte cu arta, ci cu România ºi cu PorþileOrientului. De la Poincaré citire.

ªi iatã cum ajungem treptat la fondul pro-blemei. De la extrapolarea conþinutului ideatic alscrierilor cioraniene la originile fiinþei, lastructura fragilã a omului. Adicã la ideea depersonaj. Unde altundeva se apucã Matei Viºniecsã caute originile lui Cioran dacã nu în România?

Productul acestor cãutãri este textul servitTeatrului Naþional din Cluj ca bazã de lucru pen-tru un virtual spectacol. Poate ar fi mai indicat sãspun acid de lucru, nu bazã, dar nu s-a încetãþenitsintagma, aºa cã rãmâne bazã. Textul a pornit sprebazã cu Orient Expresul de dupã-amiazã. Nu maie nici Orient Expres? Ce pãcat! Atunci a pornitcu e-mail-ul ºi se numeºte în strict spirit viºnie-cian Mansardã la Paris cu vedere spre moarte . Titlurilelungi ºi dense i-au adus numai succese. Textul apornit, personajul nu. Atentatorul la acest subiectcvasibiografic este Radu Afrim. Zarurile au fostaruncate. De la mansardã.

Viºniec a adunat în textul lui cam toate bizare-riile cunoscute din biografia lui Cioran, mizândpe ele ca pe o provocare, le-a structurat pe sceneºi le-a îmbogãþit cu simboluri specifice discursu-lui teatral. Asta e tot ºi dacã e scris cu talent ºinerv e chiar suficient.

Curiozitate: date fiind antecedentele regizoru-lui ºi temperamentul sãu vãdit iconoclast, se naºteîntrebarea: cât text va menþine regizorul în specta-col? Rãspunsul ni-l oferã, fãrã nici un ascunziº,caietul-program în care spectatorul poate gãsi tottextul scris de Matei Viºniec la Paris, într-o man-sardã cu vedere spre România. Numai cã, dupã ceºi-a pus ochelarii lui Cioran pe nas, dramaturgul în

viaþã a vãzut negru înaintea ochilor. A dat frâu liberacestor viziuni despre naþia de la gurile Dunãriiîntr-un ritm demn de o cauzã mai bunã. Om fidormit o mie de ani? Om mai dormi altã mie deani? Ei, ce spuneþi? Nu zâmbiþi! (ei îþi surâdprosteºte, în text). Am început sã folosesc paranteze,când, de fapt, ar trebui pus între paranteze acestpunct de vedere radical, nedrept, de un cinismextrem, vecin cu complexul de inferioritate. Ca ºibatjocura adusã unui bãtrân bolnav de Alzheimer,pe cale de a-ºi pierde memoria. Dar Cioran însuºinu se autopersifleazã cu stil? ªi iatã cum reþinerilecad. Textul îºi trãieºte propria savoare.

Radu Afrim opereazã cu o foarfecã mare. ªice-i? Dacã serveºte spiritul personajului... Carepersonaj? Nu s-a nãscut încã, deºi un bãrbat pli-nuþ, oarecare, pãºeºte agale spre mijlocul scenei.Nu seamãnã cu Cioran, dar ºtie pe de rost bio-grafia „scepticului de serviciu al secolului” (tre-cut) ºi surâde prosteºte. Vrea chiar sã se înscrie laun curs despre Cioran predat la Sorbona. Orgo -lios, profesorul îl respinge, studenþii danseazã pedisertaþiile lui despre moarte (una dintre cele maielocvente scene) apoi se întorc sã-i mulþumeascãpentru cã citirea eseurilor lui i-a salvat de la sinu-cidere. Mai înþelege ceva din mersul lucrurilor.Mai exact: haosul lumii. Afrim taie multe replici.Suprimã scena cu preºedintele republicii (france-ze) ºi bine face, renunþã ºi la aluzia cã în gara pa-rizianã personajul Emil Cioran ºi-ar aºtepta frate-le din România. Personajul Emil Cioran? Când adevenit personaj? Rãmâne astfel în spectacolnumai nostalgia dupã þara natalã, blamatã, ocãrâtãca o iubitã care þi-a înºelat aºteptãrile. Nunimerim astfel exact în centrul paradoxurilorcioraniene? Este una din þintele atinse de regie.

Sã fim bine înþeleºi. Radu Afrim este un regi-zor care se serveºte de text pentru a ridica pe sce-nã un univers paralel de semne. Nu pentru a ser-vi un text ilustrându-l teatraliceºte, papagaliceºte.Pentru cã servind conºtiincios textul lui Viºniec,spectacolul ar fi ieºit un fel de biografie mai multsau mai puþin romanþatã - ce oroare! -, ilustratãcu imagini din Paris proiectate pe un ecran, cufotografiile unor personalitãþi cu care firul vieþiilui s-a intersectat: Eliade, Ionescu, Beckett. Regi-zorul a þintit însã mai sus ºi actorii au rãspuns ad-mirabil acestui apel.

Supralicitarea imaginativã pusã în joc deregizor nu numai cã alungã linearitatea presupusãa schemei biografice, dar evitã în mare mãsurãaserþiunea eminescianã care deplânge excedareainteresului pentru amãnuntul biografic dinexistenþa biologicã a creatorului în detrimentuloperei acestuia: „Toate micile mizerii unui sufletchinuit/ Mult mai mult au sã însemne decât totce ai gãndit...”. Teama de a ajunge în ridicol nueste îndepãrtatã în întregime, cu toate precauþiileluate. ªi totuºi... bifãm o reuºitã ºi la nivelinterpretativ.

Primo: Ovidiu Criºan este într-adevãrpersonajul Cioran rãtãcit abulic în universul creatde propria lui singurãtate ºi apãsare existenþialã.Este un joc de oglinzi condus cu pricepere ºiinteligenþã de talentatul actor. În completareaacestui joc apare ºi Cãtãlin Codreanuîntruchipându-l pe tânãrul Cioran abia ieºit de pebãncile ºcolii ºi simþindu-se ratat, inutil. Înnumele câtor mii de absolvenþi dezamagiþi de ieriºi de azi? Oglinzile se dilatã continuu, perspecticarãmâne aceeaºi: sumbrã, coºmarescã.

Secundo: Chiar dacã regizorul renunþã lasugestia de a hrãni porumbei a Distinsei doamnecare face firimituri, prezenþa fãrâmiþãrii memorieiafective este subtil supradimensionatã de prestaþiaElenei Ivanca. Ea are rafinamentul necesarpentru a personifica Memoria filosofului gravafectatã de boalã. Din fãrâme de memorie sereconstiuie trecutul-refugiu (vezi evocarearepetatã a paradisului copilãriei cu acea Coastã aBoacii din Rãºinari), dar ºi trecutul-învinuire(vezi admiraþia pentru Garda de Fier). SarcinaDistinsei doamne este preluatã din mers deFemeia în alb interpretatã de Angelica Nicoarã cudelicateþe.

Tertio: Interpretând figuri gingaºe, duioasesau hilare, conþopiºti de la Secþia Apatrizi sauasistente medicale, actorii distribuiþi în Mansardãla Paris cu vedere spre moarte au evoluat minunat,convingãtor, omogen.

Rezultat final: Creat din fãrâme, camajoritatea scrierilor sale fragmentate ce transcriurupturi, sfâºieri lãuntrice, personajul teatralCioran existã. E viabil. El pune în valoare ºi înacest fel importanþa ºi specificitatea gânditoruluiromân de limbã francezã în peisajul tot maiîncãrcat al culturii europene de la sfârºitulsecolului XX. Spiritul cioranian nu este trãdat,deformat, ci numai augumentat scenic.

n

Personajul Ciorann Adrian Þion

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

n Maria Vodã Cãpuºan

22 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

În primele nopþi, ca un fãcut, pe la unu, unujumate mã trezeam cu mintea limpede, brici,ca dupã un somn de opt ceasuri, fãrã vise. Nu

era de mirare, þinând cont de diferenþa de fus –cinci ore – dar era nefiresc þinând cont de uriaºuldeficit de somn din ultimele zile. Nu dormisemdecât iepureºte pe trenul de noapte care mãpurtase de la Cluj la Bucureºti apoi, în noapteadinaintea plecãrii, la hotel, nu apucam sã aþipesccãci mã trezeam aruncându-mi speriat ochii peceas, asta în ciuda faptului cã vorbisem curecepþionera sã mã trezeascã la ºase ºi îmi fixasemmobilul sã sune deºteptarea la aceeaºi orã. Înavion – trei ore jumate pânã la Paris ºi altedouãsprezece de acolo la Hanoi – n-a fost chip sãadorm cãci, de cum aþipeam mã trezeam cusenzaþia cã ne prãbuºim ºi e de mirare cã n-amurlat de spaimã în câteva rânduri. Îi invidiam peasiatici; dormeau, care întinºi, cãci, din cele cincisute de locuri, poate doar vreo trei sute erauocupate, care stând în fund, în poziþii dintre celemai hilare. Îi invidiam pe colegii mei; reuºeau,totuºi, sã fure câteva ceasuri de somn. Îl invidiampe Horicã; era în stare sã se joace ore în ºir pecalculator. Zadarnic am schimbat canaleleminitelevizorului, zadarnic m-am cufundat înlecturã – nici filmele de divertisment, nici celedocumentare, nici Alexis-ul MargueriteiYourcenar, nici Arcadia lui Giono, cumpãrate de laLibrãria “Noi”, nu m-au lecuit de plictisealã,necum sã-mi aducã somnul izbãvitor.

Bineînþeles cã mã loveºte somnul lamomentul cel mai nepotrivit ºi anume în toiulConferinþei pomenite la începutul acestorînsemnãri. Domnii se perindã la prezidiu,vorbind fiecare pre limba lui, eu mã uit când laei, când la membrii prezidiului, multsurâzãtori,când la cei din imediata vecinãtate ºi simt cumîmi creºte capul, se umflã ºi se îngreuiazã. Mãsforþez sã mi-l þin drept pe umeri, încercând, înacelaºi timp, sã-mi þin ochii deschiºi. Fãrã preamare succes însã. Atunci, iau decizia eroicã de apãrãsi incinta. Mã duc la baie unde mã spãl pefaþã ºi las apa sã curgã pe ceafã în neºtire, caodinioarã în nopþile de lecturã sau/ºi de scrisprelungite.

Aºadar, treaz-trezuþ, la un ceas, un ceasjumate dupã miezul nopþii, ce-i de fãcut? Trimitun mesaj, douã Anei, devor un fruct de mango,beau o gurã de ceai, scriu de zor într-o agendãprimitã în dar de la ªtefana acum câþiva ani. Îirupsesem filele împovãrate de îndemnuri gen du-te, fã ºi drege, de fulguraþii lirice, de note delecturã, de numere de telefon, cifre ºi socoteli,pãstrând doar câteva pentru aducere-aminte ºi nunumai cãci, de pildã, în fruntea celei de-a douapagini apare, subliniat, numele unui medicamentbun pentru stãri de anxietate. Îmi pusesem în capde acasã sã þin un jurnal. A fost ºi acesta unmotiv sã nu iau cu mine un aparat de fotografiat.

Ce am putut nota în nopþile acelea albe? Iatãce:

În holul Ministerului Culturii ºi Cultelor,singur la o uriaºã masã rotundã, pe cine zãresc?Pe Petricã Poantã, atâta doar cã, de astã datã, numai e însoþit de infatigabila lui soþie ci de ViorelHorj, de la Oradea, ºi de sculptorul Marchiº, dela Baia Mare; primul, înalt, afabil, mai încercãnatca oricând, al doilea, supraponderal ºi scund,sprijinit pe o pereche de picioare incredibil descurte; ºefii inspectoratelor judeþene pentruculturã vor fi fost convocaþi la o ºedinþã.

Tot la Ministerul Culturii ºi Cultelor, într-unbirou pe care-l pãrãsisem vremelnic, îl zãresc peFãnuº Neagu; încape cu mare dificultate pe scaundar nu asta e, cred, pricina discursului sãu plin dearþag

Bucureºtiul pare a fi intrat sub stãpânireaþiganilor ºi funcþionarilor, douã tagme care careau multe în comun cu ceea ce în zoologie secheamã “oportuniºti”.

Un oltean strãmutat la Bucureºti din capitalaProvinciei: are teatru, editurã, revistã ºi un cioporde gagici.

La restaurantul din subsolul MuzeuluiLiteraturii Române dau peste Groºan, proaspãtîntors dintr-un orãºel din Nord: “E o altã lume,Maramureºul!”, zice, adãugând: “Nu ca aici,printre mitíci”. Apoi, dupã ce-i spun unde mãpregãtesc sã plec, zice: “E o altã lume”. Nu caaici, printre míticii mitíci, am adãugat eu ºi ne-am pus amândoi pe râs…

Înainte de a pãrãsi Clujul, îi fac o vizitã luiValeriu Anania în fieful sãu de la MãnãstireaNicula. A apãrut primul volum din seria deOpere. Un prilej cât se poate de potrivit. Amurcat cu uºurinþã dealul destul de abrupt. Nu totastfel mi se întâmplase, acum vreo zece ani, laprima tentativã; aveam o Dacie albã, nouã-nouþãºi unul dintre primele drumuri a fost la Niculaunde stareþ era Pãrintele Veniamin (ªtefana îizicea “Vietnamin”, fãrã sã aibã, desigur, habar, deexistenþa unei þãri cu acest nume, dar toate seleagã pe astã lume, nu-i aºa?), unul dintre tineriicu care mã împrietenisem dupã întoarcerea meadintre ceþurile ºi ninsorile Maramureºului. Eibine, mai sus de prima curbã nu am putut înaintaatunci, oricât de mult m-am ostenit. ªi m-amostenit, nu glumã, de era sã înnebunesc eu, sãsparg motorul maºinii ºi sã le pierd pe fetele melecare, contemplând “spectacolul”, hotãrâserã întreele sã se întoarcã acasã pe jos… Nu voi fi fostvrednic, atunci… Apogeul întâlnirii de acum afost momentul în care, ca din întâmplare, ampoposit lângã un seif plasat într-un colþ albibliotecii. Scriitorul deschide un sertar de undeextrage douã manuscrise. Sunt, de fapt, douãcaiete cu linii în care scrisese, cu creionul, vers cuvers, fãrã nici o ºtersãturã, textele a douã piese –Steaua zimbrului ºi Meºterul Manole – pe care leavea în cap ºi pe care le declamase în întregime,în faþa colegilor de celulã, nu o singurã datã.Apoi, extrage un alt caiet, jumãtate ca grosime, înraport cu celelalte. Este exemplarul al doilea aluneia dintre piese; prevãzãtor, în eventualitatea cãSecuritatea avea sã-i confiºte primul exemplar –ceea ce, de altminteri, s-a ºi întâmplat – el l-arugat pe Ion Caraion, care reuºise sã se descurcemai bine decât dânsul, în închisoare, sã-i procureniscaiva file pe care transcrisese textulînghesuind douã rânduri în spaþiul alb dintreliniile albastre…

n

n Mircea Petean

Praful roºu (Al treilea episod)

Vietnam, Vietnam, l'amour secret de mon âme, sau, mai pe româneºte,Vietnam, Vietnam, iubire mai tainicã n-am!

jurnal asiatic

TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 23

teledependenþa

Ce sã faci zece ore într-un oraº pe care-l ºtiiprea bine, unde nu mai ajungi decît o datãla cinci ani din raþiuni de ritual familial?

Dacã ai privilegiul astîmpãrului - l-am avut – ,stai biniºor pe loc “cãtînd spre zare”. La etajulºapte, deasupra Academiei Mihãilene, se deschide“lotusul” unor artere ceva mai puþin martirizatede febrilitatea nivelatoare a urbaniºtilor deceniilorºase-ºapte; inevitabile blocuri de locuinþe, da,totuºi parcã smerindu-se înaintea vechilor turlede biserici ºi mãnãstiri, ori a impunãtoarei cupoleparafînd edilitar importanþa BiblioteciiUniversitare ce strãjuieºte o încruciºare dedrumuri, dintre care cel mai impunãtor duce ladeal, pe Copou, la Universitatea Cuza, la parculmisteriosului copac longeviv, zis “Teiul luiEminescu”, þinut în picioare ºi cu ajutorul unorcercuri de metal. La stînga: ºoseaua Pãcurari, apoifosta stradã 23 August în prelungirea strãziiLãpuºneanu, din desenul cãreia nu se maipãstreazã vechile edificii, ºi unde a dispãrut dinvecinãtate strada Dimitrov (cu fostul sediu alEditurii Junimea), împreunã cu toate clãdirile

avariate pe timpul cutremurului din 1977. LaNord, în faþa mea, strãzile Cuza Vodã, LascãrCatargi, apoi fosta stradã Engels, mai departe:Buna Vestire de sub zidurile bisericii cu acelaºinume, în preajma cãreia se mai poate vedea ce-arãmas din casa familiei Culianu; la distanþã înaceeaºi direcþie: Sãrãria cu biserica ei. Spre Rãsãritîn dreapta, spatele hotelului Traian, etajelesuperioare ale hotelului Unirea etc. Dinspregeamul altei încãperi rãsare înalt, patern ºiimperativ dealul ºi Complexul mãnãstirescCetãþuia, faþã în faþã cu feminin cocheta mirare aturlelor Mãnãstirii Galata. Jos, pavajul suspect decurat, împrospãtat cu invizibile jeturi de apã -oare numai din pricina alegerilor, turul doi? Îngeneral distanþe accesibile mersului susþinut,strãbãtute în cel mult 20-25 de minute. Circulaþiaoamenilor ºi a vehiculelor e parcimonioasã încomparaþie cu Clujul – oraº isteric, de-ai spunecã ºi Bucureºtiul are pe alocuri un aer provincial!

Peste întinderea de construcþii ºi verdeaþã, unapus de soare salvat de kitsch prin goana culorilorºi densitatea nuanþelor prãvãlite peste un orizont

atît de nepopulat la vedere, încît ai senzaþiamereu prezentã ºi acutã a valurilor mãrii.

De regulã, curiozitatea nu se nunteºte cubiserica, dar pe mine m-a îndemnat sã aleg înurmãtoarea dimineaþã, încã lãptoasã, trei lãcaºuri:Mitropolia, Trei Ierarhi, ºi alãturi, o bisericãcatolicã. Stupoare! Întîia oarã îmi dau seama cãtoate acestea sunt aºezate cu spatele la stradã. Niciuna nu-ºi deschide porþile spre trecerea lumii.Altã surprizã: femeile venite la rugãciune înbiserica rãsãriteanã de aici, evident orãºence, aucapul îmbrobodit cu nãfrãmi subþiri – indiferentde vîrstã. Cum multe dintre ele sunt brunete ºiau pielea smeadã, ai zice cã te afli pe altemeleaguri…

Tot privind în sus dupã în copilãria noastrãfabuloasele ouã de struþ din candelabrele de laTrei Ierarhi, a venit preotul cu cãdelniþa – sutanãcafenie, vãluri negre din cap pîn’ la brîu încucernic grãbitã fîlfîire – ºi…þac! i se blocheazã îndreptul meu cãpãcelul pe lanþ, ºi sfîrîieînnecîndu-se-n fum tãmîia… Altminteri, seîntrec superlativele în lauda venerabilelor ziduri.Nu se ºtie de ce cupolele dintîi ale Mitropoliei s-au surpat. Acum, cea din dreapta adãposteºte oscarã în spiralã, aidoma celor care urcã spreminarete, iar jos au amenajat o instalaþie de aprinslumînãri pentru morþi – e dãltuit acolo pe oplãcuþã de marmorã: Morþi – dedesubt, cineva ascrijelit adînc cu briceagul litere de douã ori maimari: Adormiþi.

n

Turle, bolþi, lumina apusului spre rãsãritn Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Cum nu mã pricep deloc în domeniu, m-am dus la o cunoºtinþã, doamnã notarºtiutã destul de bine, amabilã destul în alte

împrejurãri; am bãtut la uºa capitonatã a birouluinotarial, n-am auzit nici un rãspuns, am îndrãznitsã deschid uºa, atât cât s-o vãd pe doamna notarexplicând ceva unui grup de doi cetãþeni ºi ocetãþeancã; doamna notar m-a sfãtuit sã aºteptpuþin, aºa încât m-am aºezat pe unul din multelescaune aflate pe hol; au apãrut ºi doi rromi, destulde întunecaþi, tineri, atârnau de ei diversebijuterii ºi, normal, telefoane mobile; au discutatceva cu una din secretarele doamnei notar (n-amînþeles decât cã era vorba de 14000 de euro), s-auaºezat ºi au început sã se joace pe mobilele deultimã generaþie, desigur. La un moment dat, uºacapitonatã s-a deschis, grupul celor trei a pãrãsitbiroul ºi delicata mea cunoºtinþã i-a întrebat peþigani ce doresc, respectivii au ºi intrat în birou,având grijã sã închidã uºa; am rãmas pe scaunulde plastic, siderat de situaþie, mai cu seamã cã,într-o jumãtate de orã, pleca autobuzul de careaveam eu nevoie; am mai rezistat ceva timp, amrenunþat ºi la autobuz, dar þiganii nu se dãdeauduºi; normal, doar aveau lanþuri de aur, masive,mobile dichisite, discutau despre 14000 de euro!

Pe când mai sus semnatarul nu aveam decât oplasã cu 10 rãsaduri de ardei, cã, pe cele înainteplantate, le-a distrus o rafalã de grindinã. De cediavolul sã mã primeascã voluminoasa madamãnotar pe mine (chiar dacã era rândul meu sãpãtrund în vastul ei birou), ce foloase ar fi avut dela un pârlit care n-ar fi fost în stare sã-i ofere maimult decât un fir plãpând de ardei, cu mult maisubþire decât brãþãrile ºi lanþurile de aur ale celordoi þigani? ªi n-am mai avut rãbdare ºi stimã ºiînþelegere ºi am pãrãsit ponosit clãdirea care oconþinea pe doamna notar cu rromii ei cu tot. Îndrum spre autogarã, sã aºtept ºi acolo alt autobuz,am dorit sã servesc o bere, mi s-a arãtat înainteaochilor o terasã cu coviltir viºiniu vopsit; m-amapropiat, cât sã descopãr cã toate aleile careduceau spre stabilimentul în cauzã, înconjurat deun înalt ºi verde vopsit gard de sârmã, toate aleileaveau la capãt, la intrarea în local – lanþuri, dincele folosite pentru câini nedotaþi cu lesã; dar, peterasa cu pricina se aflau totuºi, veseliconsumatori, mã tot gândeam cum de ajunseserãîn incintã, nu-mi venea sã cred cã sãriserã pestegard sau peste lanþuri. Când dãdeam sã plec, sãtulochi de insuccese, am descoperit cã lanþurilefuncþionau pe post de poartã, la unul din capete

erau prevãzute cu un cârlig, uºor de desprins,obligatoriu de prins la loc; luminat, am pãtruns,m-am aºezat la masã, am solicitat un pahar debere unei chelneriþe violent brunetã, îmbrãcatã înnegru, cu o fizionomie abrazivã de-a binelea;multã lume nu era pe terasa cu lanþuri, cei maiaproape de mine erau douã dame ºi un juneclãnþãnind permanent din picioare; cum seîntâmplã în majoritatea împrejurãrilor de acestfel, tânãrul povestea hazliu, damele râdeau, cândnu uitau sã soarbã bere. Aºa am auzit o istoriecare mi-a plãcut: un om oarecare a plecat înpãdure, dupã ciuperci ºi dupã melci; la întoarcere,s-a întâlnit cu soþia pãdurarului, ea a precizat cãpãdurarul e plecat de acasã de mai multã vreme ºil-a invitat acasã; omul a zãbovit vinovat de multîn locuinþa dotatã doar cu zglobia femeie;îngrijorat, ºi-a luat ciupercile ºi melcii ºi s-aîndreptat spre domiciliul unde îl aºtepta soþialegalã; ajuns la poartã, a scos din gãleata cu melcicâteva exemplare, i-a aºezat pe drum la distanþãdiferitã unul de celãlalt ºi a început sã strige:”Aºa, hai, hai, Gheorghiþã!”, se adresa melculuidin fruntea plutonului; a apãrut din casã nevasta;vãzând despre ce este vorba, ºi-a fãcut cruce demai multe ori, dar n-a scos nici un cuvânt, s-aîntors în casã, probabil sã-i încãlzeascã mâncareaantrenorului de melci.

n

Doamna notar, rromii,terasa cu lanþuri ºi melculGheorghiþãn Mihai Dragolea

Oleg Garaz e un muzicolog în plinã afir-mare, care a luat în serios reintegrareaculturalã româno-basarabeanã. Aceasta

devenise posibilã dupã 1989, dar a fost sistematictorpilatã „prin noi înºine”, mai exact prin aºa-ziºiinoºtri reprezentanþi: clasa politicã de pe ambelemaluri ale Prutului, incapabilã sã dea prioritateintereselor întregii naþiuni, iar nu celor individu-alist-sectare. Optând, la începutul anilor 1990,pentru continuarea studiilor la Academia deMuzicã G. Dima din Cluj, Garaz se implicã trupºi suflet în viaþa muzicalã a urbei sale de adopþi-une. Colaboreazã frenetic la revistele culturale,realizeazã emisiuni pentru televiziune ºi radio,concepe studii de specialitate, participã la sim-pozioane, colocvii, festivaluri etc. În acelaºi timpîºi menþine legãturile cu publicaþia-pivot a cul-turii române din þinutul natal – Contrafort. Dacãîn literaturã (re)integrarea talentelor basarabeneîn „curentul principal” al românitãþii s’a produsmai uºor, în schimb reduta muzicologiei, cu lim-bajul ei specific, încã insuficient sedimentat,rãmâne dificil de cucerit. Or, tocmai acesta edomeniul în care Oleg Garaz ºi-a afirmat vocaþiade pionierat, surclasându-ºi colegii de generaþie.Am urmãrit cu empatie evoluþia lui, întrucât suntconvins cã aportul martirizatei jumãtãþi estice aMoldovei la întregirea identitãþii noastre culturalenu poate fi eludat fãrã riscul automutilãrii.

Tenacitatea „rãzeºeascã” a acestui intelectualnãscut la Soroca – nu departe de Hotinul lui B.P.Hasdeu – începe sã dea roade ºi în plan editorial:recent i-a apãrut la Casa Cãrþii de ºtiinþã din Clujun tom intitulat Poeticã muzicalã în convorbiri.Cartea a fost deja distinsã cu un binemeritatPremiu pentru Debut din partea Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor. Sunt reunite aici interviurirealizate cu reprezentanþi de frunte ai „ºcoliimuzicale/muzicologice clujene” actuale (CornelÞãranu, Dan Voiculescu, Vasile Herman, FerencLászló, Eduard Terényi, Valentin Timaru, GrigorePop, ªtefan Angi, Dora Cojocaru, FlorentinMihãescu), dar ºi cu o serie de „transdisciplinari”,cum îi numeºte ªtefan Borbély în postfaþã,afirmaþi în literaturã, filosofie, jazzologie, teatru...„Regisoarea” acestui proiect editorial, Irina Petraº,apreciazã rezultatul drept un „concert barocpentru singurãtãþi expresive pe o idee de OlegGaraz”, iar prefaþatorul Ovidiu Pecican considerãcã „interviurile lui nu sunt atât rezultatul dorinþeide a afla ce crede celãlalt, cât expresia uneiirepresibile dorinþe autoinchizitoriale”. În fapt,intervievatorul se foloseºte de dialogurile pe carele antameazã, spre a revela propriile inchietudinisau convingeri, reticenþe sau exaltãri, într’ostrategie menitã sã configureze – prin ricoºeu – oesteticã „la zi”. Astfel, întrebãrile salearborescente ar fi bune pretexte pentruconceperea unor eseuri sau studii de sinestãtãtoare (aptitudine ce-i va fi desigur utilã înproaspãta lui ipostazã de cadru didactic la sus-amintita Academie de Muzicã).

Dacã la începutul carierei publicisticeromâneºti Oleg Garaz abuza de formulãrialambicate, chiar grandilocvente, cu o topicãdificil de urmãrit (minatã de calchieri dupã rusã),în timp stilul sãu a câºtigat în supleþe, ideile audevenit mai percutante, stimulative pentruinterlocutor ºi cititor. Se întâmplã adesea ca

elaboratele provocãri lansate de Garaz sã suscitepuncte de vedere diametral opuse din partea celorcu care dialogheazã. Însã nu i se pot contestasagacitatea, deschiderea spre multiple orizonturiestetice, disponibilitatea de a comunica ºi de aaccepta diversitatea opiniilor etc. Tocmai aceastãfertilã tensiune interioarã, între dirijorul suitei dedialoguri (abil efasat în spatele întrebãrilor) ºisolo-urile susþinute pe rând de invitaþii sãi, dãnaºtere unei lecturi delectabile. Reuºitademersului se întemeiazã – în primul rând –pe oautenticã pasiune pentru muzicã, iar apoi pe olaborioasã cunoaºtere a domeniului supuscercetãrii. Iatã doar un exemplu, selectat dintrechestiunile adresate de Oleg Garazcompozitorului Vasile Herman: „Indiscutabil, eun act de curaj ºi putere creativã a scrie muzicã înpofida cenzurii ºi a interdicþiei. Însã, faptparadoxal, se pare cã acel totalitarism blamatastãzi cu atâta vervã a fost ºi cel mai puternicstimulent creativ, din moment ce, fãcândabstracþie de «muzica de curte», anii 1960-70,precum ºi începutul anilor 1980 au reprezentat,practic, cea mai densã perioadã a muzicii culteromâneºti. Sã fie oare o explicaþie plauzibilãfaptul cã încã era «prea aproape» prezenþacreatoare a lui Enescu ºi, pe de altã parte, era înplinã desfãºurare activitatea febrilã a avangardelormuzicale? Astãzi nu mai vorbim despre curente,ci mai degrabã despre o avansare individualã,foarte lentã, marcatã de erupþii sporadice decompoziþii valoroase, dar a cãror apariþie nu maireprezintã un eveniment de interes public...”

Rãspunsurile date de interlocutori nu secantoneazã în domeniul arid al (pseudo-)„ºtiinþeipure”. De altfel, Ferenc László – muzicolog deanvergurã, dar ºi fiu de teolog – afirmã la unmoment dat: „...muzicologia seamãnã cu ºtiinþadespre Dumnezeu. [...] Teologia nu-L va explicaniciodatã exhaustiv pe Dumnezeu. Dacã fiinþaLui ar putea fi explicatã exhaustiv de cãtreteologie, El ar înceta sã fie Dumnezeu”. Întregulvolum e un regal de spirit, demonstrând cã artasunetelor poate declanºa reflexii la fel depasionante precum trãirile din momentul degraþie al audiþiei. Formula aleasã de autor – cupertinentele-i mini-eseuri ce preced fiecare dialog– se preteazã ºi unor eventuale reluãri. În acelcaz, s’ar impune aplicarea unor criterii unitare laredactarea notelor biografice, precum ºi utilizareaunui corp de literã la fel de frumos dar nu atât demeschin.

Apreciabila investigaþie lansatã de Oleg Garazaduce mãrturii concludente despre importanþafactorului clujean în ecuaþia muzicii românecontemporane. O artã ce ºi-a menþinut, pânã ºi însumbrele decenii ale totalitarismului, demnitateaºi sincronismul (în sens lovinescian) cu cele maievoluate tendinþe estetice de pe Glob meritãmãcar sporadic asemenea omagii.

n

24 TRIBUNA • nr. 45 • 16-31 iulie 2004

opiniiOana Pughineanu: Minima mortalia • 2

editorialMarius Porumb: ªtefan cel Mare ºi Transilvania • 3

comentariiFlorin Fodorean: Arhitecturã ºi arheologie: colaborãriºi rezultate • 4Ion Cristofor: Cãutare de sine • 4Tudor Sãlãgean: Turcologia contemporanã • 5

anul Ioan Slavici – Tribuna 120D. Vatamaniuc: Tribuna ºi ctitorii ei • 6

COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESC

Gheorghe Mândrescu • 9Antonello Biagini: Socialismul real în secolul XX• 9Simona Nicoarã: O perspectivã asupra imaginaruluicomunismului românesc (1947-1989) • 10

arhivãAlin Rus: O perspectivã asupra mineriadelor dupãpaisprezece ani • 11

meridianMarius Jucan: Paradigma intereselor • 15

addendaLetiþia Ilea: „Sã zãreºti o pãdure înainte ca ea sã þi seînfãþiºeze”...• 15

poeziaGeorge V. Precup • 16

ex abruptoRadu Þuculescu: Donjuanismul misogin al luiEugen... • 16

interviuIrina Petraº • 17

teatruMiruna Runcan: Maºinãria de celuloid • 20Claudiu Groza: O microstagiune studenþeascã • 20Maria Vodã Cãpuºan: ªi totuºi... • 21Adrian Þion: Personajul Cioran • 21

jurnal asiaticMircea Petean: Praful roºu (Al treilea episod) • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Doamna notar, rromii, terasa culanþuri ºi melcul Gheorghiþã • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Turle, bolþi, lumina apusului sprerãsãrit • 23

cartea de muzicãVirgil Mihaiu: Întâia carte + întâiul premiu • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

cartea de muzicã

Întâia carte + întâiul premiun Virgil Mihaiu

Documents

serie nouã • anul III • nr. 45 • 16-31 iulie 2004 • 10.000 lei revistã … · 2017-12-13 · Episcopia Vadului, ambele fondate în zone de locuire româneascã, au fost