1

SECOLUL XXI: PARADIGMA COLABORATIVĂ A INTELLIGENCE-ULUI

Abstract: Increasing volume of the public information in the political, economic and even military decision-making processes outside the government intelligence systems triggered key transformation at the level of economic and social fields, determining the need to „privatize‟ certain intelligence processes. To that end, organizations have been reformed through concepts, starting with collaborative model management/government systems and management disciplines, and everything being perceived as collective knowledge of the organization consisting of networks, and as knowledge intelligence. The advantages of the collaborative model consist of the fact that the intelligence activity is accomplished through a network process acknowledging the responsibility of participation in the intelligence product development, all parties focusing on the same goal. Thus, the internal organizational boundaries are exceeded, the experts sharing their knowledge are brought together, triggering a balanced shift from the individual expert to a significant number of people with expertise in the field. Benefiting from the wiki system functions, from a web journal and a working interface where dissemination is automatically achieved, the collaborative platform represents a way to adapt to the new intelligence paradigm of the 21 st century aimed at integrating and dealing with the information boom. Keywords: intelligence, collaborative, wiki, paradigm, collective knowledge Cuvinte cheie: intelligence, colaborativ, wiki, paradigmă, cunoaştere colectivă Intelligence-ul secolului XXI Paul Wallner, membru al Agenţiei de Informaţii a Departamentului Apărării din SUA (DIA – Defense Intelligence Agency) şi primul coordonator pentru sursele deschise al directorului Comunităţii de Intelligence (DCI – Director of Central Intelligence), a descris OSINT ca fiind “sursa de prim rang”. Concepţia sa originală a

fost adaptată ulterior de un expert din sectorul privat, Robert Steele, într-o sintagmă mult mai spectaculoasă: nu

trimite un spion acolo unde poate merge şi un student.1 Ambele formule converg către ideea că sursele deschise ar trebui folosite la maximum, înainte de a pune în joc şi a cheltui capacităţi secrete mult mai preţioase. Evoluţia informaţiei din surse deschise şi mutaţiile produse de paradigma deschiderii, coroborate cu

progresul tehnologic, au condus la schimbări în planul intelligence-ului guvernamental sau privat, atât la nivel organizaţional, cât şi acţional. Din perspectiva analistului privat, sursele deschise reprezintă materia primă de bază în procesul de

căutare, selectare, procesare, analiză şi diseminare a produselor de intelligence necesare atingerii obiectivelor strategice şi tactice ale companiei. Este adevărat că instrumentele create prin intermediul tehnologiei informaţionale, de către industria software, nu pot conduce procesele de intelligence şi nu constituie un substitut

pentru gândirea umană, însă pot să ajute la eficientizarea fluxurilor informaţionale, oferind un sprijin instrumental analitic care să permită integrarea informaţiilor din surse deschise. Procesul de intelligence, conform unui model dezvoltat în anii „40 - „50, urma o desfăşurare

operaţională liniară bazată pe cinci etape: planificare/direcţionare - colectare - procesare - analiză/producţie - diseminare. Acest tip de model "intelligence liniar" funcţiona sub imperiul paradigmei soluţionării problemei, 1 Robert David Steele-Vivas, Creating a Smart Nation:Strategy, Policy, Intelligence and Information, Fifth International Symposium Global Security&Global Competitiveness, martie 1996

2

care statua faptul că cea mai bună cale de a rezolva orice problemă este desfăşurarea unui proces liniar, adică de

la întrebare (problema) la răspuns (soluţie). Însă, aşa cum practica a demonstrat-o de atâtea ori, în anumite situaţii

acest model nu a funcţionat, recurgându-se la înfiinţarea unor "centre de intelligence", care să îi aducă împreună

pe consumatorii, analiştii şi colectorii de informaţii pentru a sprijini cele mai presante cerinţe informative şi

pentru a monitoriza situaţiile de criză. În ceea ce priveşte comunităţile de intelligence la nivel global, dezvoltarea fără precedent a tehnologiei

informaţiei din ultimul deceniu a lansat o provocare nouă, acestea fiind nevoite să încerce un nou tip de abordare pentru a se adapta la mediul în continuă schimbare: un accent sporit acordat OSINT. În contextul în care în anii „90 a avut loc o mutaţie importantă, sectorul privat preluând conducerea în lansarea celor mai avansate proiecte de cercetare-dezvoltare şi aplicarea unor noi tehnologii informaţionale şi

furnizând cele mai bune produse de pe piaţă, la nivelul serviciilor de intelligence s-a putut observa cum atenţia a

fost îndreptată dinspre sursele secrete umane spre sursele deschise, care au căpătat valenţe sporite devenind unul

dintre elementele constitutive ale oricărei informări comprehensive. Pentru a face faţă transformărilor globale şi noilor tipuri de ameninţări sau forme de manifestare a acestora, organizaţiile militare şi civile implicate în mod direct în prevenirea, combaterea şi eradicarea riscurilor la adresa securităţii au fost nevoite să-şi restructureze modul de organizare şi, implicit, să-şi reconsidere

tacticile, misiunile, modul de conducere şi acţiune. Necesitatea schimbării şi adaptării permanente, trecerea de la ierarhie la reţea, identificarea celor mai

adecvate forme şi principii de organizare şi reorganizare, în acord cu direcţia şi viteza de evoluţie a mutaţiilor, a constituit şi va constitui un imperativ şi o preocupare constantă. Reconceptualizarea “inamicului” de la actorul statal, raţional şi constrâns de anumite norme internaţionale la actorul nonstatal, iraţional, lipsit de constrângeri şi parte a unor reţele informale de acţiune a

generat o redefinire pe anumite paliere a modului de acţiune în domeniul intelligence, impunându-le structurilor de informaţii să devină mai adaptabile, mai dinamice, capabile să prevină şi să răspundă unor ameninţări a căror

formă sau “clasificare” se poate schimba rapid. Interdependenţa dintre diverse categorii de riscuri şi dinamica extrem de puternică a formelor lor de

manifestare au determinat o abordare nouă, reflectată în încercarea de dezvoltare a unor “reţele” de răspuns la

“reţelele” de risc, ceea ce a presupus consolidarea cooperării interagenţii atât la nivel naţional cât şi în plan

internaţional, precum şi tranziţia de la principiul “need to know” la “need to share”. Realizarea şi consolidarea unei infrastructuri informatice integrate, fiabile şi eficiente, capabilă să

susţină atât luarea deciziilor şi cooperarea în interiorul instituţiei, cât şi accesul rapid la o plajă largă de

informaţii necesare fundamentării analizei de intelligence s-a dovedit a fi o necesitate pentru secolul XXI. Într-o lume globalizată, informaţiile vin din toate direcţiile, în cantităţi masive, actorii fiind conectaţi, în

timp real, atât pe verticală, cât şi pe orizontală. În acest context, problema pentru serviciile de intelligence este de a identifica şi dezvolta tehnologii, metode şi protocoale adecvate pentru gestionarea, analiza, evaluarea şi

schimbul de astfel de informaţii. Astfel, a fost nevoie de o schimbare deoarece ciclul tradiţional al intelligence-ului nu mai putea face faţă amplitudinii şi expansiunii informaţiei. Prin intermediul aplicaţiilor de tip web, tehnologia informaţiei actuală permite reproiectarea întregului ciclu de intelligence, acesta transformându-se într-un proces "target-centric"2, având ca obiectiv principal realizarea imaginii unei "ţinte" informative pe care să o poată exploata oricare dintre participanţii la proces,

astfel încât fiecare dintre aceştia să poată extrage elementele de care are nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor

care le revin. În locul modelului ierarhic şi segmentat, procesul target-centric este cuprinzător, în reţea şi bazat pe

colaborare, cu toţi jucătorii, inclusiv beneficiarul, contribuind la construcţia modelului. Prin aceasta, pe de o

parte, el ajută la eficientizarea activităţii, pentru că o bună cunoaştere a ţintei este esenţială pentru operaţiuni, iar

pe de altă parte la atenuarea problemei de supraîncărcare a intelligence-ului modern, deoarece toţi actorii

conştientizează ceea ce este util pentru construirea modelului şi sunt implicaţi activ în acest sens. Argumente în favoarea modelului colaborativ Explozia informaţională a dus, în mod inevitabil, la necesitatea proiectării şi realizării unor soluţii şi

sisteme de intelligence care să facă faţă noilor medii informaţionale cu care se confruntă orice persoană, grup

social, stat-naţiune sau organism de coaliţie. Trendurile tehnologice au determinat o schimbare esenţială: sectorul privat a preluat conducerea în

lansarea celor mai avansate proiecte de cercetare/dezvoltare şi aplicarea unor tehnologii informaţionale noi.

2 Clark, Robert M., Intelligence Analysis: A Target-Centric Approach, CQ Press, 2003

3

Instrumentele create prin intermediul tehnologiei informaţiei sprijină specialiştii şi analiştii intelligence

în îndeplinirea sarcinilor şi obiectivelor trasate, prin: o obţinerea mai rapidă de informaţii (din surse deschise sau multisursă) prin instrumente automate; o diseminarea documentaţiei, rapoartelor, analizelor prin intermediul unor canale de comunicare multiple; o coordonarea echipelor de intelligence aproape în timp real cu ajutorul instrumentelor de colaborare şi

fluxurilor informaţionale. Intelligence-ul colaborativ reprezintă capacitatea de a lucra cu oamenii şi de a-i ajuta să lucreze

împreună, de a produce sinergie într-un mediu şi la nivelul relaţiilor ce acţionează în acel mediu. Această tehnologie informaţională nu este un substitut pentru gândirea umană, ci oferă un sprijin

instrumental analitic menit să permită integrarea informaţiilor din toate sursele, prin reproiectarea întregului

ciclu de intelligence utilizând tehnica web.

Avantajele noului model faţă de cel clasic constau în faptul că activitatea de intelligence se realizează

printr-un proces de reţea. În primul rând, acesta este un proces social prin care toţi participanţii acceptă

responsabilitatea participării la realizarea produsului intelligence, toţi concentrându-se asupra aceluiaşi obiectiv. Procesul target-centric este rezultatul unui proces de reţea colaborativ dezvoltat de o serie de corporaţii

private, printre care Royal Dutch Shell, Wal-Mart, Deutsche Morgan Grenfell. Regândirea organizaţiilor prin intermediul conceptelor şi nu prin elaborarea de reguli şi structuri trebuie

să aibă la bază sisteme de conducere/ guvernare şi discipline manageriale care se bazează pe un model

colaborativ, totul fiind perceput prin prisma cunoaşterii colective a organizaţiei structurată în reţele şi a

intelligence-ului cunoaşterii. Astfel, secolul XXI înseamnă înţelegerea importanţei şi aplicării unei culturi de intelligence ce se va baza pe câteva concepte cheie: intelligence competitiv, managementul cunoaşterii şi strategia perpetuă. Putem

susţine că asistăm deja la un nou tip de revoluţie, cea a domeniului intelligence, ţinând cont de următoarele

argumente: Primul, provine din esenţa activităţii de intelligence, care îşi desfăşoară procesul la frontiera dintre două

atribute fundamentale, secretul şi deschiderea. Dacă în perioada secolului XX şi, mai ales, a războiului

rece, secretul constituia esenţa oricărui proces de intelligence, constituind ponderea principală a

activităţii de intelligence, în secolul XXI, întreaga arhitectură de intelligence trebuie reproiectată,

indiferent de nivel, macro sau micro, prin prisma celui de-al doilea atribut: deschiderea. Ponderea principală în orice proces de intelligence revine astăzi deschiderii.

Al doilea, provine din contradicţia existentă între cunoaştere şi secret, putând fi considerat de fapt o

consecinţă a primului argument. Între cunoaştere şi secret se manifestă de secole, indiferent de regimul

de conducere al statului-naţiune, un antagonism pregnant. Eşecurile serviciilor de informaţii în ceea ce priveşte evenimentele de la 11 septembrie 2001, precum şi

invazia din Irak au determinat o reevaluare completă a modului în care informaţiile sunt folosite pentru

modelarea procesului de elaborare a politicilor. După ce mai multe comisii americane au subliniat necesitatea folosirii OSINT de către comunitatea de

informaţii (chiar şi pentru simpla verificare a opiniilor şi concluziilor surselor secrete), Directorul Serviciilor

Naţionale de Informaţii ale SUA a înfiinţat, în martie 2005, Centrul de Surse Deschise (Open Source Center – OSC), care funcţionează în cadrul sediului central al CIA din Langley şi are drept obiective: pregătirea

analiştilor din Comunitatea de Informaţii a SUA în domeniul valorificării optime a informaţiilor din surse

4

deschise, promovarea activităţii de exploatare a surselor de acest gen (Internet, baze de date, presă, radio, TV,

date geospaţiale, fotografii şi hărţi preluate de la sateliţi comerciali). OSC este structurat pe baza Serviciului de Monitorizare a Mass Media Externe (Foreign Broadcast Information Service – FBIS) din cadrul CIA, însă are în

competenţă şi diseminarea analizelor şi informaţiilor Centrului în întreaga comunitate informativă a SUA.

Printre sarcinile OSC se numără: selectarea informaţiilor, traducerea unor materiale de interes, elaborarea de

documente de informare, colaborarea cu cele 16 agenţii americane de informaţii şi cu structuri din cadrul

Departamentului american al Apărării şi al Departamentului pentru Securitate Internă. Potrivit relatărilor media,

la mijlocul anului 2006, OSC monitoriza 300 de site-uri jihadiste, circa 500 de posturi TV şi un număr şi mai

mare de publicaţii şi posturi de radio. Pentru funcţionarea OSC şi pentru a realiza trecerea de la cultura ”nevoii de cunoaştere” la cultura ”nevoii schimbului de informaţii” a fost creată, în aprilie 2006, o nouă platformă wiki la nivelul comunităţii de

informaţii (CI) din SUA, Intellipedia. Aceasta serveşte drept catalizator pentru transformarea practicilor

managementului cunoaşterii, comunicării, reţelelor şi altor aspecte depăşite ale culturii CI. Intellipedia este mai mult decât o simplă versiune a enciclopediei interactive Wikipedia, reprezentând un instrument pentru oricine, prin care utilizatorii sunt încurajaţi să utilizeze sistemul pentru orice activitate

colaborativă a ciclului de intelligence. Compararea şi colaborarea devin din ce în ce mai robuste prin

intermediul acesteia, iar comunitatea beneficiază de fiecare dintre perspectivele şi cultura oferite de utilizatori,

dezvoltându-se astfel baza de cunoaştere. Paradigma wiki este un model superior care permite analiştilor, grupurilor de lucru, persoanelor

acreditate în general, să adauge informaţii şi să le editeze prin intermediul reţelei Intelink.3 Articolele sunt integrate împreună cu numeroase hiperlinkuri care plasează elementul de intelligence în context. Când analistul

citeşte un articol, dacă nu este familiarizat cu un anumit termen sau concept, poate apela la un link de informaţii

suplimentare. Totodată, Intellipedia este un mediu foarte bogat. Utilizatorii pot descărca prezentări, documente,

imagini video, audio, tabele, pot învăţa unul de la celălalt şi se pot forma noi relaţii profesionale, platforma

oferind un loc în care cunoaşterea colectivă este alimentată prin activitate şi care poate fi accesat pentru a obţine

un produs final mai complet, existând posibilitatea ca multe relaţii, surse şi metode să fie cunoscute de o

audienţa vastă. Intellipedia este complet transparentă şi de această transparenţă beneficiază şi managementul. Un

manager poate evalua rapid şi eficient lista sa de control şi vizualiza cea mai recentă versiune a fiecărui proiect

aflat în lucru fără a fi nevoie să caute prin foldere şi fişiere, astfel încât la momentul evaluării rezultatelor să

poată avea o imagine completă a contribuţiei personalului din subordine. Faptul că platforma este conectată la web îi permite o colaborare extinsă nemaifiind astfel necesare politicile locale administrative de instalare a programelor. Intellipedia are un singur contractor plătit permanent,

toţi ceilalţi creând comunitatea de utilizatori cunoscută sub numele de intellipedieni. Intellipedia este un program social, ceea ce aduce beneficii tangibile şi intangibile CI. Dintr-o perspectivă tangibilă, aceasta depăşeşte barierele impuse colaborării permiţând oricărui analist cu aviz de

securitate să lucreze la un articol la care poate contribui prin experienţa şi cunoştineţele sale. Dintr-o perspectivă

intangibilă, analişti se cunosc între ei prin intermediul paginilor utilizatorilor care sunt personalizate pentru a

construi mediul colegial între intellipedieni. În concluzie, Intellipedia este un program transformaţional care oferă instrumente pentru sporirea

productivităţii, facilitarea colaborării, eficientizarea controlului managerial şi reducerea redundanţei,

reprezentând un loc în care analiştii au posibilitatea să-şi stocheze cunoştinţele pe diverse teme. Un analist din mediul academic îşi poate permite să dezvolte o serie întreagă de strategii de analiză, să

le compare şi să le supună eventual studiului altor colegi de breaslă. Fără îndoială, produsul obţinut este net

superior produsului de intelligence obţinut de un analist aflat în slujba unei structuri guvernamentale care nu are la dispoziţie decât câteva ore, uneori chiar mai puţin, pentru a face o recomandare sau pentru a „citi” înţelesul

exact al unei informaţii şi, mai ales, impactul acelei informaţii asupra politicii de moment a structurii respective (sau mai bine zis, a statului respectiv). În acest sens, Intellipedia reprezintă un element relevant pentru contextul actual transnaţional ce

evolează rapid, creând un mediu colaborativ ce ajută să nu se ajungă în situaţia în care informaţii critice ar putea fi pierdute în lanţul informărilor interagenţii. Prin aceasta, platforma reprezintă o revoluţie în sistemul

managementului cunoaşterii şi al culturii comunităţii de intelligence. O astfel de platformă colaborativă are următorul set de funcţionalităţi:

3 În anul 1994, comunitatea de informaţii a SAU a elaborat şi implementat propriul "Intranet", numit Intelink. Acesta

reprezintă o colecţie securizată, performantă şi în continuă dezvoltare, de reţele bazate pe tehnologie web, care utilizează

browsere web standard. Intelink foloseşte tehnologii de reţea avansate pentru culegerea, analiza, predicţia şi diseminarea de date clasificate şi tipuri de servicii.

5

o administrare - control acces, spaţii de lucru, pagini ale utilizatorilor, căutări avansate, multiple forme de

vizualizare; o creare conţinut – management, history, linkuri, audit, colector, widgeturi; o diseminare – transmitere via email, newsletter, tipărire în diverse formate. Prin aceste funcţii, platforma colaborativă include funcţionalităţile unui wiki, ale unui jurnal web şi ale

unei interfeţe de lucru în care diseminarea se realizează automat reducând timpul de informare a beneficiarilor. Intelligence colaborativ se construieşte pe cunoaştere descentralizată, creând o schimbare echilibrată de

la expertul individual la un număr important de persoane calificate într-un domeniu. Reţeaua colaborativă

depăşeşte graniţele organizaţionale interne şi aduce laolaltă experţi care îşi împărtăşesc cunoştinţelele. Totodată, sistemele de intelligence colaborativ oferă posibilitatea ca predarea academică să fie mai

interactivă şi mai complexă oferind oportunitatea angajării active a persoanelor şi a transformării acestora în comunităţi de predare.

4 Pentru a putea fi o activitate eficientă, exploatarea surselor deschise necesită o bună planificare şi

coordonare, precum şi existenţa unor structuri operaţionale şi a unor specialişti corespunzători în domeniul

culegerii şi al analizei datelor. Pentru a ilustra relaţia dintre OSINT şi sursele secrete, dr. Joseph Nye, fost preşedinte al Consiliului

Naţional al Serviciilor de Informaţii (NIC) din SUA, a folosit analogia cu un joc puzzle asemănând sursele

deschise cu piesele periferice fără de care jocul nu poate fi nici început, nici finalizat. Sursele secrete sunt

esenţiale pentru completarea şi înţelegerea interiorului acestui puzzle, iar sursele deschise întregesc imaginea,

permiţând crearea unui tablou clar şi util beneficiarului. În contextul în care OSINT este o practică acceptată în sectorul privat unde fuzionează cu

managementul cunoaşterii şi intelligence competitiv, acesta a devenit din ce în ce mai sofisticat prin intermediul unor tehnici, instrumente, proceduri de evaluare şi expertiză. Putem astfel concluziona că OSINT este atât un

produs cât şi un instrument util factorilor de decizie.

Pentru eficientizarea activităţii de intelligence trebuie să ştii unde este nevoie să automatizezi procesul

de colectare de informaţii şi când să foloseşti capitalul uman şi controlul. Utilizarea unei platforme colaborative permite administrarea eficientă a fondului de cunoaştere din

cadrul unei organizaţii prin captarea automată a informaţiilor din diverse surse deschise, stocarea acestora sub

formă de articole şi direcţionarea către persoanele interesate, astfel fiind acoperit întreg ciclul intelligence. Totodată, tehnologia poate ajuta la stabilirea unui mediu în care schimbul de informaţii să poată fi

realizat, oferindu-se astfel vizibilitate atât celor care oferă produse de intelligence, cât şi celor aflaţi la celălalt

capăt al procesului de informare, beneficiarii. Prin intermediul instrumentelor software existente (care mai mult ca sigur vor evolua şi vor continua să se dezvolte!) se poate prezenta logica argumentelor folosite de o persoană

4 Daphne Raban, A wiki collaborative platform,, ”Competitive Intelligence Magazine”

6

prin captarea structurii ideilor care au condus la o anumită concluzie, beneficiarul putând analiza aceste

concluzii în detaliu dacă doreşte. Astfel, se stabileşte o "microsocietate" între cei doi factori ai comunicării - analist şi beneficiar-, care, facilitată de argumente structurate şi dialog, realizează o comunicare în timp real prin intermediul căreia produsul de intelligence se dezvoltă şi dezvoltă, la rândul lui, un cadru specializat de discuţii

unde comportamentul uman şi organizaţional se adaptează continuu la evoluţiile mediului înconjurător pentru a oferi un răspuns rapid la evenimente neaşteptate şi ameninţări asimetrice. Concluzii Intelligence-ul secolului XXI înseamnă încadrarea într-o nouă paradigmă: a încorpora şi a face faţă

exploziilor informaţionale, iar soluţionarea oportunităţilor şi ameninţărilor va fi realizată aplicând tehnologia

informaţiei prin intermediul managementului cunoaşterii. În contextul actual, activitatea de intelligence trebuie percepută din perspectiva cunoaşterii colective a

organizaţiei structurată în reţele pentru a-şi putea îndeplini obiectivele, iar structurile de informaţii trebuie să

adopte un mod de organizare care să le asigure mobilitate maximă, flexibilitate operaţională, adaptare şi reacţie

la modificările situaţiei operative şi la cerinţele decidenţilor. Aceasta presupune mutaţii importante în planul

viziunii, al competenţelor şi culturii organizaţionale, impunând un management organizaţional modern. Având în vedere că sursele deschise pot asigura o bază deosebit de valoroasă şi contextul favorabil

pentru o orientare rapidă a analistului şi a consumatorului de intelligence şi pot ajuta în procesul de stabilire a cerinţelor de colectare de informaţii, comunitatea de informaţii va trebui să investească mai mult în dezvoltarea

capacităţilor OSINT. Un prim pas ar fi îmbunătăţirea cursurilor de pregătire oferite cercetătorilor şi analiştilor

însărcinaţi cu identificarea şi exploatarea surselor deschise de informaţii. Perfecţionarea cunoştinţelor de limbi

străine este, de asemenea, de importanţă vitală. O investiţie suplimentară în IT este în aceeaşi măsură necesară,

chiar dacă este puţin probabil să ofere “o soluţie miraculoasă“ în ceea ce priveşte problema legată de

supraîncărcarea cu informaţii. Platforma colaborativă Intellipedia implementată la nivelul comunităţii de intelligence din SUA poate

constitui un model demn de urmat, ţinând cont de instrumentele pe care le oferă în planul eficientizării

productivităţii, facilitării colaborării şi optimizării controlului managerial. Bibliografie: 1. STEELE Robert David, On Intelligence. Spies and Secrecy in an Open World, AFCEA International Press, Fairfax, 2000 2. DAVIES Jack, Improving CIA Analytic Performance: Strategic Warning, The Sherman Kent Center for Intelligence Analysis, Occasional Papers, vol. 1, nr. 1, 2002 3. LOWENTHAL Mark M., Intelligence: From Secrets to Policy, Washington D.C, .ed. a II-a, CQ Press, 2003 LEFEVRE, Stephane, A look at Intelligence Analysis, International Journal of Intelligence and Couterintelligence, nr.17, 2004 4. SIMS E. Jennifer şi GERBER Burton, Transforming U.S. Intelligence, Washington, Georgetown University Press, 2005 5. LAHNEMAN William, The Need for a New Intelligence Paradigm, Journal of Intelligence and CounterIntelligence, vol. 18, nr. 3, 2005 6. RODGERS, T.Scott, Improving Analysis: Dealing with Information Processing Errors, International Journal of Intelligence and Couterintelligence, nr.18, 2007 7. DAVENPORT, Elisabeth, Social Intelligence in the Age of Networks, SAGE Publications, 2007 8. PALLARIS, Chris, Open Source Intelligence:A Strategic Enabler of National Security, CSS Analyses in Security Policy, vol.3, nr.32, 2008 9. SEBE, Marius, Intelligence 21, revista Intelligence, nr.17, martie-aprilie 2010