42

5. ALEZOARE

5.1. ELEMENTE INTRODUCTIVE ŞI CLASIFICARE Alezoarele sunt scule aşchietoare destinate prelucrării finale a alezajelor în vederea

obţinerii unei trepte de precizie cuprinse între 6 ÷ 9 şi a unei rugozităţi Ra = 0,8 ÷ 1,6 μm.

Diferenţa faţă de burghie şi lărgitoare constă în faptul că alezoarele au un număr mai mare de

dinţi, conul de atac mai lung şi adaosul de prelucrare pe care îl îndepărtează cuprins de regulă

între 0,15 ÷ 0,3 mm.

Clasificarea alezoarelor este următoarea:

• După modul de acţionare:

- alezoare de mână;

- alezoare de maşină.

• După construcţie:

- alezoare monobloc (executate dintr-o bucată);

- alezoare monobloc executate cu partea activă sudată cap la cap cu coada;

- alezoare cu dinţi demontabili din oţel rapid;

- alezoare cu plăcuţe din carburi metalice lipite;

- alezoare cu dinţi demontabili, dinţii având plăcuţe din carburi metalice lipite;

- alezoare cu plăcuţe din carburi metalice fixate mecanic.

• După posibilitatea de reglare a diametrului:

- alezoare fixe;

- alezoare reglabile.

• După modul de fixare:

- alezoare cu coadă;

- alezoare cu alezaj.

• După destinaţie:

- alezoare pentru alezaje cilindrice;

- alezoare pentru alezaje conice.

43

5.2. GEOMETRIE ŞI ELEMENTE CONSTRUCTIVE Geometria şi elementele constructive sunt exemplificate în figura 5.1, în cazul unui

alezor cilindric cu coadă cu partea activă din oţel rapid sudată cap la cap cu coada.

Fig. 5.1. Alezor cilindric

Principalele elemente constructive ce trebuie stabilite la un alezor, indiferent de tipul

acestuia, sunt:

• diametrul exterior al alezorului;

• numărul de dinţi;

• profilul dinţilor în secţiune normală;

• împărţirea şi înclinarea dinţilor;

• geometria tăişurilor (unghiurile constructive).

Stabilirea diametrul exterior al alezorului este vital în a obţine precizia

dimensională dorită la alezaj. El se determină cu ajutorul relaţiei (5.1) după schema din figura

5.2.

Dn alezor = (Dn piesă ± As – 0,15TD)0-0,35TD

(5.1)

Fig. 5.2. Schema determinării „Dn alezor”

Dn

pisă

T D

As

Ai 0,35

T D

0,15

T D

Dn

alez

or

44

Numărul de dinţi al alezorului se poate determina cu relaţiile:

Z = 2 + 1,5 D - la prelucrarea materialelor tenace (5.2)

Z = 4 + 1,5 D - la prelucrarea materialelor casante (5.2)

De regulă dinţii se adoptă în număr întreg par pentru ca alezorul să poată fi uşor

măsurat chiar dacă funcţionarea mai lină în prelucrare este asigurată de alezorul cu număr

întreg impar de dinţi.

a) b) c)

Fig. 5.3. Profilul dinţilor alezorului în secţiune normală

Profilul dinţilor alezorului în secţiune normală se stabileşte în funcţie de diametrul

alezorului (fig. 5.3). Forma „a” se recomandă pentru diametre cuprinse între 3 ÷ 20 mm,

forma „b” se recomandă pentru diametre mai mari de 20 mm iar forma „c” este indicată la

prelucrarea materialelor neferoase.

Împărţirea dinţilor este bine să se facă ca în figura 5.4 pentru micşorarea vibraţiilor

în timpul prelucrării.

a) b) c)

fig. 5.4. Împărţirea dinţilor la alezor

Se recomandă varianta „c”, unde φ1<φ2<φ3<φ4, deoarece este cea mai simplă din punct

de vedere tehnologic existând întotdeauna doi dinţi opuşi pe diametru ceea ce face măsurarea

diametrului alezorului uşoară.

45

Alezoarele se execută de regulă cu dinţi drepţi dar la alezarea alezajelor cu canale

axiale se execută cu canale elicoidale înclinate pe stânga.

Unghiurile tăişurilor au următoarele valori:

αc = 30 ÷ 80 ; αcil = 20 ÷ 40; γc = γcil = 00 ÷ 70.

Conul de atac poate fi simplu (κ = 450) sau dublu (fig. 5.1, κ = 150 – de regulă).

Canalele elicoidale asigură o funcţionare mai lină a alezorului dar în acelaşi timp se

pot prelucra şi alezaje cu canale longitudinale. În acest caz înclinarea canalelor trebuie să fie

mai mare ca înclinarea diagonalei canalului faţă de axa alezajului.