ªcoala armeanãdin Botoºani

o existenþã de ºapte secole

Botoºani, 2014

Florin Simion Egner Viorica Popa

Clãdirea ºcolii armene din Botoºani, construitã în anul 1786

Istoria comunitãþii armene din Botoºani

Şcoala armeanădin Botoşani

o existenţă de şapte secole

Reeditare la împlinirea a 665 de ani de lactitorirea bisericii ortodoxe armene Sfânta Maria,

cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“

FFlloorriinn SSiimmiioonn EEggnneerr VViioorriiccaa PPooppaa

Istoria comunităţii armene din Botoşani

ISBN 978-973-0-13630-2

Tehnoredactare: Corneliu Rusu

Cuvânt înainte.............................................................................................................7

Despre venirea armenilor în Botoşani........................................................................9

Despre începuturile şcolii armene în Botoşani..........................................................11

Recunoaşterea şcolii armene din Botoşani ca o instituţie a statului..........................14

Şcoala armeană din Botoşani după Unirea Principatelor Române............................17

Susţinerea şcolii armene din Botoşani de către comunitatea locală..........................23

Restricţii pentru învăţământul în limba armeană.

Efortul comunităţii locale de a păstra şcoala armeană..............................................26

Sprijinul comunităţii locale pentru studenţi.

Închiderea şcolii armene din Botoşani......................................................................29

Referinţe bibliografice..............................................................................................30

CUPRINS:

La Botoșani, prima comunitate așezată alături de comunitatearomânească a fost cea armeană. Faptul este atestat (chiar dacă nu detoți cercetătorii) de primul așezământ de cult al armenilor nu doar dinBotoșani sau din Moldova, dar chiar din țara noastră. Biserica de laBotoșani de la 1350 (?), dacă nu e pe deplin atestată de arheologi, estesusținută totuși de faptul că la Botoșani, pentru a se putea sluji în ea afost scrisă, de către copiști specializați, o Evanghelie specială în coloniaarmeană Caffa (astăzi Fedosia, în Crimeea), în 1354 (cu peste un veacînainte de inventarea tiparului mecanic de către Gutemberg). Scriereaarată că armenii (popor împrăștiat de vicisitudinile istoriei prin lume,asemenea evreilor) au fost un popor al cărții. Aveau propriul alfabet dinsec. V, de la Mesrob Maștoț, erau primul popor care oficial a devenit cre-știn, în anul 301 d. Hr, iar fiind și călător, cu caravane de comerț întreOrient (Caffa - Crimeea) și Occident (Lvov-Lemberg, unde se făceaschimb cu produsele Hansei germane de la Baltica), aveau nevoie de știi-nță de carte spre a se orienta în călătorii, a ține socoteli și nota mărfu-rile solicitate. Să mai amintim că există și un document scris, unanimacceptat, de la cancelaria domnească a Moldovei, cu pecetea lui Ale-xandru cel Bun, din anul 1418, prin care au fost chemate numeroasefamilii de negustori și meseriași armeni să se stabilească în târgurilețării.

Pe baza documentelor aflate în arhiva Comunității armene dinBotoșani, făcând o muncă de pionierat, Viorica Popa și Florin SimionEgner, care conduc în prezent destinele comunității (atât cât au mairămas), coroborate cu alte mărturii ale unor armeni sau români, au rea-lizat o succintă istorie a școlilor armene care au existat în comunitateadin Botoșani. O existență de șapte secole.

Autorii au făcut apel la un Raport din 1865 scris de un profesor(Simeon Popovici), document aflat în biblioteca Comunității locale, carearată că școlile au funcționat pe lângă biserici (ca în cazul așezăminte-lor altor popoare, inclusiv românești, care avea școală pe lângă biseri-

CCuuvvâânntt îînnaaiinnttee

Școala – element definitoriu pentru comunitatea armeană din Botoșani

7

ca catedrală „Uspenia”). Clădirea primei școli armene din Botoșaniatestate, datând din anul 1786 și, din nefericire demolată în anul 1987,este prima din târg, împreună cu cea de la Uspenia. Școala armeană eramult mai veche de 1786, având deja profesori (10) care funcționau demulți ani.

Un alt moment important realizat de autori este anul 1841, când s-a înființat Epitropia Instrucțiunilor Publice, în conducerea căreia segăsea și Gheorghe Asachi - celebru cărturar de origine armeană (năs-cut la Herța în anul 1788). Atunci școala armeană din Botoșani avea 39de elevi. În anul 1856, adică doar după 15 ani, școala avea 8 clase și 136de elevi, mulți dintre ei fiind și școlari români. Acest fapt probează însătoleranța la fel și calitatea învățământului desfășurat acolo. În 1866 s-adeschis la Botoșani și o școală de fete.

Așa cum subliniază autorii, „școala armeană din Botoșani eraîntreținută de puternica comunitate locală, în bună măsură din donații”.Ei citează și un document datat 12 aprilie 1882, prin care se comunicala cabinetul Ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice, în care se faceun rezumat al activității: „Școala românească din Botoșani este una dininstitutele cele mai vechi din această urbe, fiind o școală publică care nudiferă de celelalte decât prin aceea că institutorii sunt salariați ai Fon-dului școlar ai comunității religioase armene din Botoșani”.

Să amintim că în anul 1888, tot dintr-un alt document publicat încarte, se arăta că atunci funcționau în Botoșani 11 școli (astăzi sunt 20!)dintre care: 6 în limba română, 2 în limba armeană (de băieți și de fete),una de meserii, un externat de fete și un pension evreiesc.

Absolvenții școlilor armene din Botoșani au urmat cursuri în cen-tre universitare din țară și de peste hotare, au ajuns personalități vestiteîn diverse domenii. Notăm doar faptul că în acea perioadă, 4 vestiți pri-mari ai urbei Botoșanilor erau armeni.

Acum, când Comunitățile armene, nu doar din Botoșani, sunt învădit declin demografic, este salutară munca celor doi autori de reface-re a drumului prin istorie, alături de români, a armenilor stabiliți pemeleaguri botoșănene.

Corneliu Filip,doctor în istorie

8

Despre începuturile şcoliiarmene în Botoşani putem vorbiabia după venirea şi stabilirea uneicomunităţi armene în oraş. Armeniiau venit aici la începutul mileniuluitrecut, mult înainte de anul 1401,anul atestării documentare a oraşu-lui Botoşani. Ţara lor de origine,Hayastan (Armenia de astăzi), eraîn acele timpuri un principal punctde trecere între orient şi occident, şiprosperitatea pe care a adus-o întot-deauna comerţul i-a determinat penegustorii armeni să cutreierelumea cu şarabanele lor încărcatecu mărfuri. Popor creştin (din anul301 Armenia a adoptat creştinismuldrept religie de stat), în emigrărilelor armenii şi-au stabilit coloniile înlocuri creştine, cum au fost Poloniasau viitoarea Moldova. Primiiarmeni veniţi în Moldova în urmamigraţiilor din anii 1045 şi 1064,după ocupaţia selgiucidă, s-au aşe-zat şi în Botoşani, locaţie cunoscu-tă de negustorii armeni, fiind aflatăla intersecţia drumurilor comercialeale vremii. Arborele genealogic alunei familii de armeni botoşăneni,Capri, care au deţinut moşia Văcu-leşti pe drumul comercial Hotin-Dorohoi-Botoşani, începe în anul1211, anul stabilirii în Moldova. Unbaron Capri este înmormântat lângă

sacristia bisericii armene SfântaMaria din Botoşani.

După următoarele migraţiidin Armenia spre Europa, cea de lacutremurul din 1313 şi cea din anul1342 la a doua ocupaţie a Armenieide către perşi, armenii sunt pome-niţi la Botoşani în anul 1348 deHaşdeu şi în 1352 în hrisovul Dom-nului Ioan Sandu Sturza. Cele maiimportante afluenţe ale armenilor înBotoşani sunt urmare a chemăriiacestora de domnitorii Moldovei: înanul 1418, aduşi de Alexandru celBun şi în anul 1475, după cădereaoraşului Caffa sub turci, aduşi deŞtefan cel Mare. „Armenii din Mol-dova trebuie socotiţi între locuitoriicei mai vechi ai acestei ţări, lucrucare se adevereşte şi pentru Buco-vina, Galiţia, Ungaria, Transilva-nia, Ţara Românească şi Rusiameridională. Ei au fost chemaţi deDomnii Moldovei, ca să se statorni-cească în ţara lor, să întemeiezetârguri, li s-au asigurat mari privi-legii, precum deplină autonomiecomunală, jurisdicţie proprie,libertatea cultului, fără amestec dinpartea bisericii dominante a ţării,şcoli proprii. Acest lucru are oimportanţă mai mare cu atât maimult cu cât ştim că nu existau delocşcoli în aceste ţări” (Grigore Goi-lav, Armenii ca întemeietori de

9

11.. DDeesspprree vveenniirreeaa aarrmmeenniilloorr îînn BBoottooşşaannii

oraşe în partea de răsărit a Euro-pei, 1909).

În coloniile înfiinţate atât dedeparte de Hayastan şcoala armea-nă îşi datorează existenţa însuşiriialfabetului armean, vechi din seco-lul V, de la traducerea Cărţii pro-verbelor de Mesrob Maşdaţ. Şcoa-la şi biserica armeană au făcutposibilă stabilitatea şi rezistenţatimp de aproape un mileniu acomunităţii armene în Botoşani, lafel ca în alte locuri îndepărtate alelumii. Importanta colonie armeanădin Botoşani îşi construise încă dinanul 1350 biserica Sfânta Maria,astăzi cea mai veche bisericăarmeană din România şi cea maiveche biserică armeană cu funcţio-nare neîntreruptă (din anul 1350până astăzi) din diasporă. Esteposibil ca un lăcaş de rugăciune săfi existat în Botoşani chiar dinsecolul al XIII-lea. După BedrosMamigonian Biserica Sfânta Mariaar fi chiar mai veche de anul 1350,„în data arătată ca anul clădiriibisericii armene din Botoşani -1350- s-ar fi făcut probabil vre-o repara-ţie, existând şi mai înainte de 1350un locaş de rugăciune” (BedrosMamigonian, Prezentul şi viitorularmenilor din România, 1895).

La biserica Sfânta Mariagăsim prima carte cunoscută şi păs-trată în Botoşani până în zilele noas-tre. Este celebra Evanghelie de la

Caffa, un pergament scris în limbaarmeană în anul 1354 şi aflat laparohia bisericii armene până spreanul 1954. Cartea a fost văzută şicercetată aici de Nicolae Iorga(Iorga, Istoria Românilor în chipurişi icoane, 1929). Comunitateaarmeană botoşăneană a consideratde la început Evanghelia de la Caffacel mai preţios tezaur din averea spi-rituală a comunităţii. Lucru preţuit şide întreaga comunitate botoşăneană,în a cărei istorie a oraşului Botoşaniarmenii sunt prezenţi documentar cuîntemeierea târgului dar şi cu primabiserică creştin ortodoxă din piatră şiprima carte.

10

La început şcoala armeană aexistat pe lângă biserica SfântaMaria şi preoţii au fost dascăliicopiilor armeni, asigurându-se stabi-litatea unei comunităţii rezistenteprin şcolă şi biserică proprie. ÎnBotoşani, la fel ca în întreaga zonă,perioada medievală timpurie nu păs-trează documente scrise nici despreoraş şi nici despre şcoală, abia dinsecolul XV fiind citate letopiseţele,şi numai după cópii târzii ale aces-tora. De aceea este important Rapor-tul din 28 iunie 1865 scris de profe-sorul Simeon Popovici şi cuprinzândistoricul şcolii armene din Botoşani,document aflat în biblioteca comu-nităţii armene din Botoşani.

Autorul Raportului presupu-ne înfiinţarea şcolii armene în Boto-şani „chiar din secolul al XIII-lea”,când armenii s-au aşezat aici şiimportanta colonie armeană stabilităîn Botoşani justifica necesitateaarmenilor de a avea încă din aceletimpuri o şcoală pe lângă o biserică,la fel cum aveau coloniile armenedin Caffa sau din Lembergul apro-piat în sec. IX –XIII. Continuitateafuncţionării şcolii armene în Boto-şani după Raport este subliniată prinaceea că armenii botoşăneni au avutîn întreaga perioada medievală şcoa-lă pe lângă biserică, „cu menţiune înanul 1690“.

Institutorul Simeon Popovicinu era un necunoscut. A fost unuldintre liderii comunităţii armene dinBotoşani care, împreună cu GabrielMissir, a elaborat şi tipărit în anul1869 statutul şi Regulamentul Socie-tăţii armene de binefacere din Boto-şani, societate filantropică care afuncţionat 30 de ani şi care a contri-buit enorm „la propăşirea comuni-tăţii armene botoşănene prin şcoală,a educaţiei copiilor armeni şi păs-trarea limbii armene strămoşeşti”(Grigore Goilav, Armenii ca înteme-ietori de oraşe în partea de răsărit aEuropei, 1909). Manuscrisul acestuiRegulament se află în păstrare, prin-tre documentele cele mai de preţ, la

22.. DDeesspprree îînncceeppuuttuurriillee şşccoolliiii aarrmmeennee îînn BBoottooşşaannii

11

biblioteca comunităţii armene dinBotoşani.

Încă din secolul al XVIII-lea,şcoala armeană din Botoşani îşi aveasediu propriu. Despre un sediu sepa-rat de şcoală armeană, Arhivele Pri-măriei Botoşani păstrează „docu-mentaţia tehnică“ la clădirea dincurtea bisericii Sfânta Maria, clădireconstruită în anul 1786. (fotografiade pe coperta 1). Clădirea a fostdemolată de regimul comunist înanul 1987.

Şcoala funcţiona mult dinain-te de anul 1750, pentru că 10 profe-sori erau deja menţionaţi în istoriaşcolii dinainte de anul 1780. Profe-sorii de la 1780 erau: Mesrop Ferhat,Garabet Ferhat, Christea Nastur,Sava Călăcşiu, Ariton Şahan, Gri-gori Găină, Dascălu Avacu, LucaMaxim, Iacob Treancu şi „memora-bilu răposatu GabrielGheorghevici” (Raportul din 28iunie 1865, Simeon Popovici).

Perioada anilor 1800-1900este însă perioada de vârf a şcoliiarmene din Botoşani, în care ocomunitate în care numărul demembri a fost majoritar până la mij-locul secolului al XVI, dar care însecolul XIX nu depăşea zece pro-cente din populaţia oraşului, a avut 2şcoli în limba armeană din cele 11şcoli din oraş, iar într-o perioadă auexistat chiar 3 şcoli în limba armea-nă. Fără a preciza anul, Artur Goro-

vei scrie în Monografia oraşuluiBotoşani, apărută în anul 1932, cartescrisă cu contribuţia cetăţenilor ora-şului care i-au trimis documente: „Oşcoală armenească în Botoşani esteamintită prin veacul al XVIII-lea”.Având construit mai dinainte sediupentru şcoală, în anul 1811 în Boto-şani comunitatea armeană a conti-nuat activitatea Asociaţiei Brastava,şi, în baza Statutului adoptat a înfiin-ţat, cu generoasa susţinere financiarăa membrilor ei, Şcoala publicăarmeană de băieţi din Botoşani. Sta-tutul Asociaţiei Brastava a fost apro-bat de însăşi Patriarhia de la Erevan,prin trimisul special Iosif Argutinov,episcop de Astrahan, arhiepiscop alarmenilor din Rusia . Aceasta eramodalitatea prin care bisericaarmeană patrona comunitatea la sus-ţinerea şcolii armene.

Construcţia imobilului din1786 a fost lărgită în anul 1812, prinadăugarea ultimelor 4 săli de clasă,şi avea acum 8 camere, unde şcoalaarmeană a funcţionat din anul 1835.

Până la anul 1841 au mai fostprofesori Garabet Şahan, ChristeaBuzatov, preotul Ştefan Mihalcea,Vassiliu Casertin, Bănescu, Averes-cu, I. Grigorescu, Ion Săligeanu, IonCornescu, M. Gheorghiu, preotulPavel Iacobeanu. Aceşti dascăli aişcolii, foarte devotaţi profesiei şinaţiei, erau modest retribuiţi pentrumunca lor, având o activitate pe care

12

astăzi am aprecia-o în bună parte devoluntariat. Faptul este confirmatîntr-o scrisoare făcută de un profesorfoarte cunoscut al Şcolii armene dinBotoşani, preotul Pavel Iacobeanu în1873, scrisoare aflată în arhivacomunităţii armene din Botoşani, în

care solicită comunităţii ca, „dupăun serviciu de peste 30 de ani caprofesor al Şcolii armene (alături decelălalt serviciu de preot armean,profesie cu acelaşi statut financiarmodest), să-i mijlocească cumpăra-rea unei case”.

13

Iosif Argutinov, episcop de Astrahan, arhiepiscop al armenilor din Rusia.A făcut o vizită în Botoşani în anul 1790 şi a aprobat

Statutul Societăţii „Brastava“ pentru propăşirea Şcolii armene

Şcoala armeană a fost recu-noscută de domnitorul MihalacheSturza în anul 1841. Recunoaştereaşcolii armene, care funcţiona dejade atâta timp în Botoşani, se dato-rează Epitropiei Învăţăturilorpublice în conducerea căreia era,alături de Nicolae Şuţu şi Constan-tin Mavrocordat, şi aga GheorgheAssaki, dregător al şcoalelor, carearmean fiind „a împreunat şcolilecomunităţii armeneşti şi le-a supusEpitropiei”, dându-le astfel recu-noaşterea meritată din partea statu-lui (Grigore Goilav, Armenii caîntemeietori de oraşe în partea derăsărit a Europei, 1909).

În 22 octombrie 1842 se ser-bează cu mare pompă această recu-noaştere, şcoala având 39 de eleviarmeni (Raportul din 28 iunie1865, Simeon Popovici). În anul1843, şcoala avea 2 clase cu 56 deelevi cu predare în armeană şi ger-mană. În anul 1846 numai clasa aIII-a avea 21 de elevi (din cei 39care au început şcoala în 1842). Înanul 1847 numărul elevilor creştela 134 (50 în clasa elementară, 30în clasa I, 29 în clasa a II-a şi 25 deelevi în clasa a III-a). În 1848 (anulRevoluţiei paşoptiste) clasa a III-aavea 36 de elevi ceea ce arată căera o fluctuaţie mare a acestora dela un an la altul. Până în 1855

numărul elevilor, după Raportulfoarte exact consemnat în bazacataloagelor şcolare, a fost următo-rul: în 1850 erau 115 elevi, în 1851erau 16 elevi în clasa a II-a şi a III-a, în 1852 erau 49 de elevi, în 1853erau 92 de elevi, în 1854 erau 89 deelevi, în 1855 erau 24 de elevi înclasa a II-a şi a III-a.

Din Statistica şcolilor dinMoldova privind activitatea şcola-ră, încheiată la sfârşitul anului1855, reiese că şcoala a avut o bunăfrecvenţă, 70 de şcolari. În anul1856 şcoala are 8 clase şi 136 deelevi, mulţi fiind deja elevi români.Statistica şcoalelor din anul 1859mai menţiona: „În anul 1857 au

33.. RReeccuunnooaaşştteerreeaa şşccoolliiii aarrmmeennee ddiinn BBoottooşşaannii ccaa oo iinnssttiittuuţţiiee aa ssttaattuulluu

Caiet pentru Dictare, cu pagină din interior cu litere din alfabetul armean

Anul 1843(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

14

fost 41 de şcolari, iar în 1858 erau41 de şcolari dar nici un absol-vent”. Programa şcolară era confor-mă cu regulamentul şcolilor publi-ce, având ca obiecte obligatorii destudiu limba armeană şi limba ger-mană, desigur şi limba română.

O programă din anul1857/1858, pentru învăţământul înlimba armeană şi în limba română,scrisă de director într-o caligrafieimpecabilă, este interesantă pentrucă vedem o adaptare a materiilor

şcolare la programul de iarnă şi lacel de vară. O programă din anulşcolar următor, 1858-1859 aratăaccentul pus pe scriere şi gramati-că.

În anul 1855 la şcoala armea-nă din Botoşani erau profesori:Simon Popovici, pedagog, cu unsalariu de 637 lei, Ariton Iacobo-vici, cu 635 lei, Ioaniki Grigories-ku, cu 346 lei, Ştefan Mihalcea, cu595 lei, Basile Kaiserliu, cu 669lei, Mogardici Todorosevici, cu598 lei (adresa nr. 9 din 16/28august 1855, aflată la bibliotecacomunităţii armene din Botoşani).

Se păstrează în întregimeKatalogu Matriculariu Klasificato-riu din anul 1857 pentru claseleelementare I, II şi III ale şcoliiarmene din Botoşani. Este o radio-grafie a comunităţii armene dinacel an, cu siguranţă foarte utilăpentru cercetătorii acelei perioade.Sunt menţionate pentru fiecare elevdate referitoare la vârstă, religie(şcoala armeană era publică, mulţielevi fiind români), data exactă anaşterii, părinţii (după caz: vadană,orfan) şi profesiile lor (neguţăto-riu, geambaş, cizmar, angrosist,solonar, profesor, şufăr, etc),domiciliul, obiectele de studiu înlimba armeană (religia, istoria,caligrafia, citirea, scrierea, cate-hismul, numărarea, intuiţia, memo-rizarea, atenţia, morala, gramati-

Programă şcolară în limba armeanăŞcoala armeană din Botoşani

Anul 1858 - 1859(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

15

ca, aptitudinea, talentul), profeso-rii, perioada studiilor (dimineaţa,după amiaza), programa şcolară(scrisă în limba română cu caracte-re chirilice).

Sunt ultimele documenteşcolare de la Şcoala armeană debăieţi din Botoşani dinaintea UniriiPrincipatelor Române.

În anul 1858 se mai înfiinţea-ză o şcoală armeană în Botoşani.

Catalog în Limba armeanăŞcoala armeană din Botoşani

Anul 1858(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

Pagini din caiete şcolare(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

16

În anul şcolar 1859-1860frecventau şcoala armeană unnumăr de 89 şcolari, în 1860 erau99 de elevi, în 1861 erau 103 elevi,în anul 1862 erau 106 elevi, în anul1863 erau 107 elevi, pentru primadată fiind 7 elevi în clasa a IV-a, în1864 erau 112 elevi şi în 1865 erau94 de elevi (Raportul lui Popovicişi cartea lui V. A. Urechia, Operecomplete, 1883). Aceştia scriau lec-ţiile în caiete care rămâneau laşcoală şi, în virtutea spiritului eco-nom al naţiei, foloseau un caiet

pentru mai mulţi elevi. Se păstrezăla Comunitatea armeană din Boto-şani caiete de şcoală din anul 1859până în anul 1900 (scrierea în limbaarmeană şi română) ale elevilorarmeni care frecventau şcoala. Esteuimitoare acurateţea scrisului cali-grafic atât în alfabetul chirilic cât şiîn alfabetul latin a unor elevi pe careîi găsim mai târziu printre personali-tăţile oraşului: Goilavi, Aritonovici,Chessimi, Ţăranu. Este o încântarecontinuă răsfoirea acestor caietescoase parcă dintr-o tipografie.

44.. ŞŞccooaallaa aarrmmeeaannăă ddiinn BBoottooşşaannii dduuppăă UUnniirreeaa PPrriinncciippaatteelloorr RRoommâânnee

17

În anul 1859, la 22 septem-brie, „Principatele Unite Moldovaşi Terra Românească, MinisterulMoldovei, Departamentul de Cul-turi şi Instrucţiune Publică”, tri-mite către Eforia armenilor dinBotoşani o dispoziţie privind„intrezicerea pedepselor cu vergi-le şi ale pedepselor trupeşti, şi serecomandă priveghere pentru stă-vilirea profesorului de la aseme-nea urmare oprită de legile şcola-re, şi contrarie timpului de civili-zaţiune în care vieţuim”. Docu-mentul, redat mai jos, este păstratîn Biblioteca comunităţii armenedin Botoşani.

Şcoala publică Armeano –Română din Botoşani elibera ates-tate, fiind o şcoală recunoscută destat ca şcoală publică, cu excepţiafaptului că profesorii erau plătiţi deEpitropia armeană din Botoşani şinu de către stat. La examinareadinaintea eliberării atestatelor seorganiza o comisie de examinaredin care făceau parte reprezentanţiai ministerului, ai consiliului localBotoşani şi ai şcolii, totul pentru ase asigura obiectivitatea examinăriişi certificarea atestatelor. Dintreaceste documente (de interes pen-tru cercetători), păstrate la bibliote-ca comunităţii armene din Boto-şani, sunt evidenţiate cele ale luiDeodat Ştefan Mihalcea, fiul preo-tului comunităţii, care are la atestat

„9 note de 10” (din 11 materii exa-minate), ale lui Ion Cristodor Ches-sim, fiul celuilalt preot, care nu arela atestat nici o notă maximă dar„are 9 note de 9” şi al elevuluiChristea Grigorie Movileanu, unelev cu note medii de 6 şi 7. Pentruacesta, Şcoala publică Armeano-Română din Botoşani elibereazăAtestatu, „în urma essamenuluiţinutu în 20-21 Iunie 1868“.

Un atestat şcolar din anul1872 al elevului Cristea V. Cristea,păstrat la biblioteca comunităţiiarmene din Botoşani, arată noteleviitorului proprietar al unei fru-moase case, astăzi de patrimoniu,actualul restaurant Belvedere dinBotoşani.

18

Directorul şcolii era GrigoreGoilav. Învăţători erau: I. Creţules-cu, V. C. Zeneanu şi M. Ghiorghia-de, mai târziu Ariton Iacubovici şiSimon C. Popovici, Neculai Zennoşi Lazăr Sahanovici. Şcoala folosea„trei apartamente pentru clasele I,II şi III şi un apartament pentrucancelarie”. Primarul Botoşanilordin acel an era un armean, Gheor-ghe Ciolac, primul dintre cei 4 pri-mari armeni pe care i-a avut Boto-şanii în cei 80 de ani de până lainstaurarea regimului comunist.Biblioteca comunităţii armene dinBotoşani păstrează un documentsemnat de acesta, în data de 19iunie 1867, cu nr. 1980, prin care„dispunea examenul anual şcolarla Şcoala armeană de băieţi nr. 1 îndatele de 21 şi 22 iunie”. Interesulautorităţilor locale faţă de şcoalaarmeană merge până acolo încât,printr-o altă adresă, nr. 1050 din 2august 1867, primarul GheorgheCiolac dădea „dispoziţii legate decompartimentarea claselor şi deconstruirea unui perete de zid înlocul unuia de scândură la Şcoalaarmeană din curtea bisericii Sfân-ta Maria”. Bugetul pentru acel anera de 23.014 lei, profesorul Iaco-beanu primea cel mai mare onora-riu, de 5550 lei pentru predarea înlimba armeană. Simon Popoviciprimea 3700 de lei pentru predarealimbii române, ceilalţi profesori

primeau cam 2000 lei, pedagogulprimea 1480 lei iar servitorul şcoliiprimea 1100 lei. Pentru îmbrăcă-mintea şi cărţile elevilor săraci eraualocaţi 1850 lei. Notele se menţio-nau în Katalog generalu, şi erauconfirmate de delegatul PrimărieiBotoşani, Ioan Gh. Goilav şi aleinstitutorului şcolii, Simeon Popo-vici. Ioan Gh. Goilav era şi elarmean, fapt obişnuit în acele tim-puri în care armenii erau foartevizibili în viaţa publică locală boto-şăneană.

În anul şcolar 1879-1880,după Katalog generalu, publicistulIonel Bejenaru face o imagine afamiliilor armene din care prove-neau elevii la şcoală. Catalogulmenţiona: profesia tatălui, inclusivdacă acesta era decedat, prenumeleşi nume, etc. Dintre părinţii celor20 de elevi care au absolvit clasa I,4 erau comersanţi, 2 sufari (ajutoride prăvălie, vânzători), 3 solonari(se ocupau de curăţarea seului şi agrăsimii de pe piei), 2 foşti profe-sori, 1 mindirigiu (profesie specificarmeană în Botoşani), 1 casap, 1chelar (persoană care administrabunurile unei familii boiereşti), 1bărbier, 1 părinte nu avea ocupaţieiar 4 erau decedaţi (Ionel Bejenaru,Deschizând un vechi catalog alŞcolarilor armeni din Botoşani).

Din anul 1866 s-a deschisşcoala de fete, susţinută de Societa-

19

tea de binefacere Brastava. Şcoalaera condusă de Maria Cogiacar(Cojocaru) şi avea 3 clase, în careînvăţau 42 de eleve cu 3 profesori.Ca şi în cazul băieţilor, multe feteprovenind din familiile înstărite alearmenilor botoşăneni frecventaualte şcoli, în primul rând pensioa-nele particulare, iar după 1887tinerele eleve armence frecventauExternatul Secundar de Fete „Car-men Sylva” din Botoşani.

În anul 1867 Catalogul înlimba română al Şcolii armene de

băieţi din Botoşani cuprinde înafară de vârsta elevului şi data lacare a fost dat de părinţi la şcoală.Astfel, la clasa I-a, copii au intrat înşcoală între anii 1862 şi 1864, mulţiavând deja vârsta între 9 şi 13 ani.Cu toate acestea nici în 1867 mulţicopii nu promovează clasa I-a. Uniiau mai mult de 23 de absenţe şcola-re, fiind caracterizaţi la rubrica„Observaţiuni” cu calificativul„leneşu”, „fugaru de la şcoală”sau „s-a făcutu leneşu”. Alţii eraubolnavi, ocupaţi (probabil lucrau pe

Au fost 4 examene în limba armeană (religie, gramatică, iatoriearmeană, traduceri), 4 examene în limba română (gramatică, geografie,istoria românilor, aritmetica) şi 3 examene comune (lectura, caligrafia şiintuiţia).

20

lângă părinţii lor), la ţară sau„golu” (sărac, fără ambii părinţi).

Interesantă este menţiunea cudata intrării la şcoală. Ea se făceape tot parcursul anului şcolar: întâl-nim copii veniţi în luna ianuarie,februarie (2 elevi), aprilie (2 elevi),mai (4 elevi), iunie, septembrie (11elevi, este luna în care se deschideaanul şcolar), octombrie (1 elev).Elevi erau şi din Suceava (2 elevi înanul 1867). Părinţii erau: vechil,cafegiu, solonar, comersant, posse-sor (deţinător de moşii sau deimobile importante), arendaş,vătaf, mindirigiu, servitor, fără pro-fesie.

Catalogul arată că 8 din 22 depărinţi erau decedaţi, ceea ce aratăcă armenii se căsătoreau la vârstemai târzii (în biblioteca comunităţiiarmene din Botoşani se întâlnescdocumente de stare civilă în carefrecvent cuplurile de armeni lacăsătorie au vârste înaintate, peste

40-45 ani bărbaţii şi peste 25-30 deani femeile şi mulţi bărbaţi nu tră-iau atât cât să îşi vadă copiii laşcoală).

Adevăratul test la şcoală pen-tru elevi era promovarea clasei I,după care celelalte clase erau pro-movate cu o rată foarte bună. Astfella clasa a II-a şi a III-a, vârsta copii-lor era de 9-12 ani iar data intrării înşcoală era în luna septembrie, decila începutul anului şcolar.

Pentru elevii trecuţi de clasa Ipărinţii aveau profesii mai bune(possesor, comerciant, preot, pro-prietar, tiutungiu, cafegiu sau băr-bier), iar părinţi decedaţi nu suntmenţionaţi deloc. Sunt evidenţiaţielevi veniţi din alte localităţi, dinSuliţa sau Mihăileni, şi care nu auabsenţe la cursurile şcolare. În cata-loage semnau profesorii N. Zenno,S. Popovici, Ariton Iacobovici,Lazăr Şahan, iar examinatori erau I.Bolfosu, L. Mischir.

Catalog clasa a VI-a de băieţi - Şcoala armeană din Botoşani(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

21

22

Preotul protoereu Pavel Iacobeanu, profesor la materiile şcolare Istoria Sacră Noul Testament, Catehism şi Religie la Şcoala armeană din

Botoşani. Fotografie făcută de Jean Bielig în anul 1880.(Arhiva Comunităţii armene din Botoşani)

Şcoala armeană din Botoşaniera întreţinută de puternica comu-nitate locală, în bună măsură dindonaţii. În anul 1868, pentru spriji-nirea Şcolii armene şi pentru păs-trarea sentimentelor naţionale, laBotoşani a luat fiinţă SocietateaPatrioţilor (Azkasiraţh). Dar multedonaţii sunt individuale. În biblio-teca comunităţii armene din Boto-şani se găseşte originalul „Dossie-rului Donaţiunilor la fondulu Şco-lar, din anul 1867”. Documentulmenţionează, între alţi donatori, peBogdan Toros, cu 46 galbeni (con-form testamentului din 1848),Eufrosina Toros, soţia defunctuluiBogdan Toros, cu 30 de galbeni, pe

Gaspar Balassanu, cu 100 de gal-beni daţi punctual prin testamentulpărintelui său, pe preotul IoanBalassanu, de la biserica armeanăSfânta Maria, pe Iacob Iacubenz,cu 50 de galbeni. Repsime Lazărlasă 700 de galbeni eforului orfani-lor comunităţii armene (la data de21 Mai 1863). În anul 1862 SuzanaIoan Missir lasă 30 de galbeni şco-lii armene. Suma, cu dobânda afe-rentă, ajunge la fondul şcolar îndate de 1 martie 1865. Documente-le anexe donaţiilor sunt redactatecu mare acurateţe, în limbile româ-nă şi armeană şi au ataşate chitan-ţele eliberate de primitor, epitropuldin acea vreme Gaspar Goilav.

55.. SSuussţţiinneerreeaa şşccoolliiii aarrmmeennee ddiinn BBoottooşşaannii ddee ccăăttrree ccoommuunniittaatteeaa llooccaallăă

Casa Bolfosu - Şcoala gimnazială în care a studiat Nicolae Iorga (între 1881 - 1885)

23

Copii primeau gratuit haine şi cărţişcolare iar tinerii burse din acestefonduri. Grigore Missir (prin testa-ment înregistrat la Cernăuţi, în 21Iunie 1854, dar operaţional 10 animai târziu) lasă Şcolii armene 400de galbeni, „chitanţa fiind scrisăpe loc”. Donaţiile continuă până însecolul următor. În anul 1900,Februarie, 27, Anna Pavlovici lasăprin testament 1500 de lei Fondu-lui Şcolar Armean din Botoşani,pentru pomenirea ei şi a părinţilor.Originalul „Dossarul No.1” segăseşte la biblioteca Comunităţiiarmene din Botoşani. La acestevenituri din donaţii se adaugă veni-turile pentru şcoală obţinute dinadministrarea imobilelor proprieta-

tea comunităţii botoşănene. Pentruhanul Paleologu din Iaşi, închiriat„pe bucăţi la 9 chiriaşi” s-a câşti-gat în anul 1864 suma de 3885 lei(„Dossierul din administrarea fon-dului şcolar al comunei armene dinBotoşani“).

În anul 1872, Maiu, 29, Pro-gramul examenelor finale şcolaremenţiona în Botoşani 11 şcoli: 6 înlimba română, una în limba armea-nă (de băieţi), 4 pensionate. Docu-mentul original, aflat la Bibliotecacomunităţii armene, menţioneazăpreşedinţii comisiilor de examina-re, armenii Iacob Bolfosu, dr. Vale-rian Pruncu şi dr. Alexandru Ştefa-novici.

24

Casa Balasan - A fost pentru scurt timp sediul Şcolii de comerţ

În 15 decembrie 1877Inspectoratul Şcolelor, sub semnă-tura lui N.I. Philippidy, transmitecomunităţii armenilor din Botoşanisolicitarea (dispoziţiunea) Ministe-rului Cultelor şi Instrucţiunii publi-ce de a realiza o statistică a şcolilorprivate din oraş. În răspuns secomunică ministerului faptul că„există 2 şcoli ale comunităţiiarmene, una de fete şi una debăieţi, gradul fiind de instrucţiuneprimară”, cu predare în limbilearmeană şi română şi respectândprograma şcolară a ministerului.(Adresa nr. 492 din 1877 se găseş-te la biblioteca comunităţii armenedin Botoşani).

În 1878, Februarie, 13,comunitatea armeană a cumpăratde la Luca St. Goillav casele undese află „lyceul” din Botoşani(„Dossariu Leny Ştefaniu, Conclu-siuni”, păstrat la biblioteca comu-nităţii armene din Botoşani).

Având ca scop între altele şisusţinerea şcolii armene, în data de16 decembrie 1881 se constituieComunitatea Armeană din Boto-şani, cu personalitate juridică, „înscopul îngrijirii şi susţinerii cultu-lui bisericii armene răsăritene,înfiinţarea de şcoli în limba armea-nă, ajutorarea săracilor, orfanilorşi bolnavilor.

Reprezentanţii în conducereacomunităţii sunt din Consiliul

administrativ numit de Epitropiade Culte şi Instrucţiune a comuni-tăţii armene din Botoşani: Prim-epitropul, directorul şcolii, casierulEpitropiei, epitropul bisericii arme-ne Sfânta Maria şi epitropul biseri-cii armene Sfânta Treime.

În acelaşi an 1881, comuni-tatea armeană îşi propune să înfiin-ţeze în Botoşani o şcoală armeanănumai cu ciclu primar.

25

În acelaşi an 1881, comunita-tea armeană îşi propune să înfiinţe-ze în Botoşani o şcoală armeanănumai cu ciclu primar.

Şcoala armeană a funcţionatîn Casa Bolfosu, situată pe Caleanaţională (astăzi Ion Pillat). Cum-părată în septembrie 1878, casa agăzduit Şcoala gimnazială în care,între anii 1881 - 1885 a urmat cur-surile Nicolae Iorga alături demulţi colegi armeni între care prie-tenul lui Grigore Goilav

Cum Camera de Comerţ dinBotoşani, înfiinţată în anul 1868avea în conducere mulţi armeni -lucru de înţeles dacă profesiile debază ale armenilor erau negoţul,arendăşia şi agricultura - aceştiasprijină Şcoala comercială să fiegăzduită în Casa Balasan, de peStrada Armeană.

Din anul 1882 MinisterulCultelor şi Instrucţiunii publicehotăra ca elevii „care absolvă şcoa-la armeană“ să dea un examen deadmitere la liceu. Acest fapt supărăconducerea şcolii armene. În 12aprilie 1882 conducerea şcoliicomunica ministrului faptul că„Şcoala româno-armeană din Boto-şani este unul din institutele celemai vechi care există în aceastăurbe, fiind o şcoală publică care nu

diferă de celelalte decât prin aceeacă institutorii sunt salariaţi ai Fon-dului şcolar al comunităţii religioa-se armene din Botoşani. Considera-tă şcoală publică, ea s-a bucurat dedrepturile admiterii şcolarilor încursul secundar al lyceului dinacest oraş prin atestatele acesteişcoli, fără a se supune la o nouăexaminare; cu atât mai mult cu câtexamenele se fac în asistenţa dele-gaţilor desemnaţi atât din parteaguvernului cât şi din partea consi-liului comunal. Astfel, din sânulacestei şcoli există elevi care astăzise bucură de o poziţiune considera-bilă în societate, în calitate demedici, avocaţi, etc” (adresa estepăstrată în biblioteca comunităţiiarmene din Botoşani). Urmare aacestui demers se revine la situaţiaîn care atestatul şcolii armene esterecunoscut la fel ca cel al şcoliiromâneşti. Semnalul este însă clar,şcoala armeană va fi în timp deza-vantajată în faţa şcolii româneşti.

Din anul 1885, septembrie,intră în vigoare Regulamentul 19,prin urmare se impuneau de Minis-terul Cultelor şi Instrucţiei Publiceexamene semestriale atestate prinsemnătura ministrului. La bibliotecacomunităţii armene se păstreazăatestatele 497-603 din primul

66.. RReessttrriiccţţiiii ppeennttrruu îînnvvăăţţăămmâânnttuull îînn lliimmbbaa aarrmmeeaannăă.. EEffoorrttuull ccoommuunniittăăţţiiii llooccaallee ddee aa ppăăssttrraa şşccooaallaa aarrmmeeaannăă

26

semestru al anului 1886. Examenelesunt în limba română şi în limbaarmeană. Cea mai mare notă este 7iar nota minimă de trecere este 5 lafiecare obiect (română, caligrafie,religie, aritmetică, intuiţie şi desenliniar la materiile în limba română).

Tot la biblioteca comunităţiiarmene din Botoşani se mai păstrea-ză Statutul şi regulamentul de func-ţionare al Şcolii armene din anul1886.

În 6 iunie 1888 Programulexamenelor finale şcolare menţionaîn Botoşani 11 şcoli: 6 în limbaromână, 2 în limba armeană (de feteşi de băieţi), o şcoală de meserii, unexternat de fete şi un pension evre-iesc. Documentul, aflat la biblioteca

comunităţii armene, menţioneazăpreşedinţii comisiilor de examinare,pe armenii Grigore Goilav şi dr. A.Manea. Pentru şcoala armeană, înanul 1886/1887 delegatul liceului„Laurianu” pentru atestatul de lacursul primar era profesorul Şt. D.Lupaşcu, iar în anul 1887/1888delegatul liceului „Laurianu” pen-tru atestatul de la cursul primar eraprofesorul I. Mărgineanu (acestafusese delegat prima oară în anul1879/1880), alături de reprezentan-tul consiliului local.

Cărţile şcolare în limbaarmeană nu se găseau pe piaţă, exis-tând puţine tipografii armene. Laînceput manualele şcolare în limbaarmeană la Şcoala armeană dinBotoşani erau redactate manuscrisde profesori, cele mai multe traduseîn limba armeană din limba românăşi, fiind câte un singur manual, eraufolosite de toţi elevii clasei (ele suntpăstrate la biblioteca comunităţiiarmene din Botoşani şi sunt docu-mente excepţionale, inclusiv dinpunct de vedere artistic). După 1880tipografiile armene din ţară şi dinstrăinătate tipăreau şi manuale şco-lare. Comunitatea armeană dinBotoşani înfiinţase Societateaarmeană de binefacere (a cărorregistre dintre anii 1890 şi 1894 seaflă în stare foarte bună la bibliote-ca comunităţii armene din Boto-şani). Această societate filantropică

27

Atestat semestrial Şcoala armeană din Botoşani - anul 1886

(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

a sprijinit şcoala armeană asigurândcărţile şi manualele şcolare. Socie-tatea comanda aceste cărţi prinlibrăriile de specialitate. De altfel,prima librărie semnalată în Botoşania fost a unui armean, CristianManea, în anul 1864. De la el eleviicumpărau manualele şcolare (ŞtefanCiubotaru, Al 3-lea caleidoscopbotoşănean, 2010).

Librăriile botoşănene, la rân-dul lor, făceau comenzile la puţine-le tipografii de carte armeană dinţară dar şi la librării care colaboraucu tipografii armene din străinătate.La biblioteca comunităţii armenedin Botoşani sunt păstrate multeasemenea documente: comenzi decarte şcolară făcute în anul 1891 lalibrăria N.C. Fraţi Ivaşcu sau libră-ria Goldsleger din Botoşani, alăturide comenzile făcute în 1895 la libră-ria Eminescu dar şi la librăriaKorassandjian Han Sirkedji dinConstantinopole. Cărţile comandateerau trimise de furnizori pentru

„Şcola Armeană Loco” sau „D-luiRangli, pentru Şcoala armeană defete din Botoşani” sau „pentru d-lIacob Caracaşi”.

O scrisoare din 8 ianuarie1895 arată că G. Rangli şi IacobCaracaş, alături de Gr. Ciomac şi G.Buicliu, erau administratorii Socie-tăţii armene de binefacere.

28

Anunţ reclamă al Librăriei CristianManea din Botoşani

Comenzi de carte şcolară armeană 1891 - 1895

(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

În anul 1896 se dizolvăSocietatea filantropică a armenilordin Botoşani.

În anul 1894 Şcoala de fete acomunităţii armene din Botoşani seînchide. Prin urmare, în 16 iulie1900 comunitatea armeană dinBotoşani răspunde lui „M-elleZarouhie Suchdjian, directrice a l’école arméniene à Choumla (Bul-garie)” despre faptul „că desfiinţa-rea Şcolii de fete din Botoşani facesă nu poată fi admisă cererea pro-fesoarei de limba armeană ZaruniSitgean de a veni în Botoşani”.Între anii 1888-1892 Titu Maiores-cu autorizase pe Grigore Goilav cadirector. Alţi profesori ai şcoliierau preotul Iacobean (religie),domnişoara M. Walner (română),Maria Cojocaru (lucru - obiect destudiu important pentru educareatinerelor armence). Şcoala a fostfrecventată de numai 40-50 deeleve, fiind un prim semnal al înce-putului unui declin al comunităţiiarmenilor din Botoşani. Închidereaşcolii de fete a fost o dramă pentrufetele sărace ale armenilor. În afarăde faptul că aveau gratuitate lacheltuielile de şcoală, de Paşti şi deCrăciun un număr de 30-40 de fetesărace care frecventau şcoala pri-meau şi haine. „A fost cea din

urmă licărire a unei încercări aarmenilor din Botoşani de a păstralimba strămoşească” (GrigoreGoilav, Armenii ca întemeietori deoraşe în partea de răsărit a Euro-pei, 1909).

Interesul comunităţii arme-ne pentru a sprijini efectiv învăţă-mântul în limba maternă depăşeş-te mult graniţele comunităţii loca-le. În biblioteca comunităţii arme-ne din Botoşani se găseşte origina-lul Dosarului din 16 iulie 1873,prin care Patriarhul armean de laConstantinopol face apel şi Epi-tropia din Botoşani răspunde favo-rabil „în a veni în ajutor cu osumă de bani pentru şcoala înfiin-ţată în oraşul Vau, din Armenia”,dar şi Dosarul conţinând mijloci-rea Comunităţii armene din Atenapentru ajutorare cu bani necesarila construirea unui local de şcoa-lă şi a unei biserici, din anul 1902.Între anii 1924 şi 1928 comunita-tea armenilor din Botoşani donea-ză câte 1200 lei anual pentru edu-caţia şcolară a copiilor armeni dinOrfelinatul armean din Româniade la Strunga.

Este de subliniat solidarita-tea armenilor din comunitateabotoşăneană la susţinerea financia-ră a studiilor unor studenţi din

77.. SSpprriijjiinnuull ccoommuunniittăăţţiiii llooccaallee ppeennttrruu ssttuuddeennţţii.. ÎÎnncchhiiddeerreeaa şşccoolliiii aarrmmeennee ddiinn BBoottooşşaannii

29

comunitate. La biblioteca comuni-tăţii armene din Botoşani se găseş-te originalul „obligaţiunii luiSimon Chr. Manea de a ajuta cu1600 de lei pe an pe studenţii Bog-dan Missir, la Medicină timp de 7ani şi pe Alexandru B. Missir, lafacultatea de Comerţ din Anvers,timp de 3 ani”. Armeanul IoanMissir, viitor primar în mai multelegislaturi al oraşului Botoşani, aurmat cursurile facultăţii de dreptdin Bucureşti şi din 1913 doctora-tul, cu bani împrumutaţi de lacomunitatea armeană din Boto-şani. În biblioteca comunităţiiarmene din Botoşani se găseştecererea (aprobată în anul 1910)făcută de părintele Bogdan Missir,pentru „o subvenţie de 80 lei lunartimp de 7 ani”, reînnoită de absol-ventul Ioan Missir în 1913, pentrucei 2 ani în care şi-a susţinut doc-toratul. Armeanul Iacob Iacobovicia făcut studiile la Bucureşti numaipentru că a beneficiat de un împru-mut de la Epitropia comunităţiiarmene botoşănene, acordat înaugust 1898. Motiva în cerere„starea nenorocită a părinteluimeu Melcom precum şi lipsa com-pletă a oricărui mijloc de a urmamai departe calea ce am apucat”.A primit banii şi a ajuns unul din-tre marii savanţi ai României,medic, doctor în medicină şi profe-sor universitar, cu contribuţii la

chirurgia ulcerului duodenal, ctitoral şcolii româneşti de chirurgie dinTransilvania.

În anul 1926, comunitateaarmenilor din Botoşani încă acordaîn mod frecvent ajutoare pentruelevi: pentru Maria Gheorghiu seacordă un împrumut pentru a ter-mina clasa VIII-a, cu obligaţia ele-

30

Iacob Iacobovici solicită Comunităţii armene din Botoşani sprijin

pentru a studia medicina(Biblioteca Comunităţii armene din Botoşani)

vei de a returna banii când îşi vacâştiga pâinea (2 septembrie1926); pentru Roza Cornea se plă-teşte „taxa şcolară, cărţile, unifor-ma şi încălţămintea fiicei Maria”.Maria Cornea a fost mama unuiadin autorii acestei referiri la Şcoalaarmeană din Botoşani, Viorica Popa.

Comunitatea armeană încer-ca prin toate mijloacele să-i menţi-nă uniţi pe copii armenilor botoşă-neni în păstrarea tradiţiilor naţiei.Forma ce mai populară era corulformat din şcolari armeni, carepentru a fi motivaţi să participe laactivităţi, erau retribuiţi. La biblio-teca comunităţii armene din Boto-şani se păstrează state de platăanuale pentru aceşti elevi, membriiai corului armenesc. Elevii pri-meau între 1 şi 6 lei pe lună iar laevenimente primeau şi câte 50până la 80 de lei (conform unui statde plată din anul 1937).

Odată cu scăderea număruluiarmenilor în Botoşani, şcoalaarmeană (devenită specială) consti-tuie un handicap pentru integrareaîn societatea românească a copiilorarmeni. Este motivul pentru care lagimnaziu armenii botoşăneni devindin ce în ce mai interesaţi pentrucopiii lor să îi trimită să frecvente-ze şcoli publice româneşti, undecriteriul etnic nu mai funcţiona.Armenii înstăriţi din Botoşani tri-miteau copiii la Cernăuţi. Eleviiastfel instruiţi în limbile română şigermană urmau mai departe cursuriuniversitare la Iaşi, Bucureşti,Viena şi Berlin, mulţi revenind pen-tru a profesa în Botoşani.

După anul 1945 nu se maivorbeşte despre o şcoală armeanăîn Botoşani. Unul dintre locurile încare armenii de azi continuă să-şifacă cunoscute tradiţiile şi obiceiu-rile pe care ei le-au ţinut de-a lun-gul unui mileniu de convieţuire înBotoşani a rămas şcoala româneas-că. Insistenţa comunităţii armenede a face cunoscute aceste lucrurieste receptată de comunitatea loca-lă, interesată de a-şi cunoaşte isto-ria proprie. Fotografiile cu elevelede la o şcoală din Botoşani îmbră-cate în costume armene şi dansuri-le tradiţionale armeneşti în Boto-şani sau fotografiile de la lecţia decunoaştere a obiceiurilor de Paştela armeni, sunt exemple ale unui

31

Pridvorul Corului bisericesc armean. Biserica Sfânta Treime Botoşani

interes comun în cunoaşterea cultu-rii şi tradiţiilor armene.

Din anul 2011, Arhiepisco-pia Armeană din România organi-zează pentru copiii din comunita-tea armeană două tabere şcolare, înscopul apropierii tinerilor din toate

comunităţile armene, a cunoaşteriilimbii armene, istoriei şi tradiţiilor.Elevii de la Şcoala armeană devară de la Zamca au vizitat biseri-ca Sfânta Maria din Botoşani,unde au participat la o slujbă ofi-ciată de PS Datev Hagopian.

32

Dans armenescEleve de la Şcoala nr. 12 Botoşani,

coordonate de prof. Carmen Vrabie

Lecţie despre semnificaţia ouălor de Paşte la armeni

prezentată de Viorica Popa

Elevii Şcolii de vară armene în timpul unei slujbe la Biserica Sfânta Maria din Botoşani

33

RReeffeerriinnţţee bbiibblliiooggrraaffiiccee::

Grigore Goilav, Armenii ca întemeietori de oraşe în partea de răsărit a Europei, 1909

Nicolae Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, 1929

Bedros Mamigonian, Prezentul şi viitorul armenilor din România, 1895

Simeon Popovici, Raportul din 28 iunie 1865

V.A.Urechia, Opere complete, 1883

Ionel Bejenaru, Deschizând un vechi catalog al Şcolarilor armeni din Botoşani

Arhiva Comunităţii armene din Botoşani

Catalogul Matricul Clasificator din anul 1857

Dosarul Donaţiunilor la Fondul Şcolar, din anul 1867

Ştefan Ciubotaru, Al 3-lea caleidoscop botoşănean, 2009

din volumul în curs de apariţie„O istorie ilustrată a oraşului Botoşani locuit de armeni”,

autori: Florin Simion Egner şi Viorica Popa tehnoredactare Corneliu Rusu

Scrieri în limba armeanã

Caiet din anul 1841ªcoala armeanã din

Botoºani

Caiet ºcolar din 1867ªcoala armeanã din

Botoºani

Caiet ºcolar din 1854ªcoala armeanã din Botoºani

ISBN 978-973-0-13630-2

Tipãritã cu sprijinul Uniunii Armenilor din România