Schifirnet Mic

8/16/2019 Schifirnet Mic

1/20

Finalitatea sociologiei stã în cunoaºterea, explicarea ºi înþelegerea ºtiinþificã a structurii ºifuncþionãrii societãþii globale. În acelaºi timp, sociologia cautã rãspuns la o chestiuneesenþialã, ºi anume, relaþia dintre individ ºi societate sub toate aspectele.

Capitolul 2 CULTURA

Cultura este orice produs al gândirii ºi activitãþii umane. in aceastã descriere re!ultã cã eacuprinde toate produsele materiale ºi nemateriale ale omului. " unealtã, fie ea cât de simplã,la fel ca ºi o idee cât de rudimentarã fac parte din culturã deoarece asemenea produse au unsens dat de om.

#a este modul fundamental de satisfacere a trebuinþelor umane. $entru ca un produs sã fieinclus în culturã, el trebuie mai întâi sã se obiective!e. %u orice gând sau imagine plãsmuitãde om este culturã. &cestea capãtã caracter cultural numai dacã sunt concreti!ate într'unobiect pus în circulaþie. " vi!iune asupra lumii elaboratã de o persoanã sau de un grupdevine componentã a unei culturi atâta timp cât o acceptã sau o resping alte persoane, adicã osupun unei (udecãþi de valoare din diverse unghiuri. În aceastã accepþiune, cultura esteansamblul elementelor unei societãþi, fie în forma moºtenirii trecutului, fie în formacreaþiilor pre!entului.

Cultura este o realitate pentru orice fiinþã umanã ºi pentru fiecare grup uman sau social ºi, deaceea, ). *inton a definit'o ca a doua naturã.

#. +lor- Cuvântul culturãs au civili!aþie, în sensul sãu etnografic cel mai rãspândit,desemnea!ã acel tot complex ce cuprinde ºtiinþele, credinþele, artele, morala, legile,

obiceiurile ºi celelalte aptitudini ºi deprinderi dobândite de om, ca membru al societãþii/0e identificã societatea cu cultura1 Fiecare dintre ele este o realitate umanã distinctã aflateîntr'o reþea de comunicare continuã, existenþa uneia este strâns asociatã de existenþaceleilalte.

0tudiul culturii se reali!ea!ã cu concepte fundamentale întâlnite în antropologia culturii ºi însociologia culturii. 2odel cultural, valoare culturalã, ethos, configuraþie culturalã, tradiþii,valoare sunt pre!ente în orice abordare a fenomenului cultural.

• Conceptul de model cultural a fost elaborat de )uth 3enedict în cartea sa $atterns ofCulture. &ntropologul american argumentea!ã necesitatea cunoaºteriitemperamentului popoarelor, acel substrat afectiv ºi ideologic în temeiul cãruia ocolectivitate naþionalã capãtã o fi!ionomie proprie, deosebit de importantã înînþelegerea instituþiilor ºi comportamentelor. &cest fenomen a fost numit de ).3enedictpattern/, definit ca principiul existent în orice culturã, care determinãarmoni!area elementelor ei componente.

• +ermenul de ethos indicã spiritul unui popor, cum este, de pildã, umorul la români,spiritul metodic al neamþului etc.

• 4aloarea culturalã este modul optim de comportare ºi acþiune într'o comunitate, careîi îndreaptã pe oameni cãtre acþiuni culturale, pentru cã numai astfel li se conferãcalitatea de membri ai comunitãþii.


2/20

• 0chemele culturale desemnea!ã modul particular al indivi!ilor aparþinând aceleiaºisocietãþi de a simþi, a gândi ºi a acþiona. 0chema culturalã este mai eficientã decâtcea de model cultural datoritã aplicabilitãþii mai clare la realitãþile sociale, culturaleºi naþionale la care face referire

*a aceste concepte adãugãm pe cel de personalitate de ba!ã elaborat de ). *inton 56789:. #arepre!intã acea configuraþie psihologicã, proprie membrilor unei societãþi, întruchipatã într'un stil de viaþã în raport cu care ei îºi construiesc imaginile despre lume, îºi organi!ea!ãstrategiile de acþiune.

Componentele culturii

0imbolul

#ste o componentã a culturii datoritã capacitãþii omului de a'l crea ºi de a'l utili!a. "rice actsocial ºi individual are ºi o dimensiune simbolicã. )eamintim cã o perspectivã teoreticã de

notorietate, interacþionismul, a conceput comunicarea sinelui cu el însuºi ºi cu alþii prinsimboluri semnificative universale. Fiinþa umanã este una impregnatã puternic de simbol. Ceeste simbolul1 #ste orice obiect care exprimã un alt obiect sau este pus în locul acestuia.0imbolurile sunt containerele culturii ºi de aceea cultura este perceputã ca un sistem desimboluri înþelese

*imba

#ste un sistem alcãtuit din modele de sunete'cuvinte ºi propo!iþii, cu înþelesuri specifice.*imba este probabil cel mai clar ºi complex produs al omului. #a este vorbitã ºi estesimbolicã, ºi din aceste particularitãþi decurg funcþiile ei pentru om ºi pentru societate.

*imba este folositã pentru a exprima orice cu referire la tot ce priveºte gândirea, trãirea,acþiunea ºi viaþa umanã. *imba are, deci, o funcþie fundamentalã de comunicare. *imba(uldã expresie posibilitãþilor deosebite de comunicare ale omului. #xistã o diferenþã între limbãca sistem de sunete ºi limbã ca mi(loc de comunicare

*imba(ul este calea folositã în înfãptuirea oportunitãþilor umane. e fapt, el este tichetul deadmitere în viaþa socialã ºi în umanitatea deplinã. *ipsa tichetului lingvistic înseamnã lipsade acces la societate ºi umanitate. *imba are un rol esenþial în determinarea conþinutului uneiactivitãþi, în exprimarea comportamentului etnic al unui popor ºi a modului de viaþã al uneinaþiuni. Cu a(utorul limbii se determinã stadiul de evoluþie istoricã a unei comunitãþinaþionale, precum ºi nivelul ei de autonomie.

%orme

Ce sunt normele1 #le repre!intã reguli ºi modele care determinã ce comportament estecorespun!ãtor sau nu este corespun!ãtor într'o situaþie datã, conform standardelor decomportament cerute de o culturã. " normã, pentru a funcþiona, trebuie sã fie acceptatã ºiînþeleasã de individ sau de grup. %ormele au un sens dupã care oamenii se orientea!ã înreþelele sociale ºi culturale, astfel încât ei sã a(ungã la acceptarea reciprocã a convieþuiriiîntr'un spaþiu social. "bligaþiile de rol într'un grup social sunt definite de normele socialeale grupului 5+heodorson ; +heodorson, 6787, p.


3/20

repre!intã standarde prin care sunt (udecate acþiunile umane ºi sunt sancþionatecomportamentele

" formã aparte de normativitate repre!intã obiceiurile. #le sunt un comportament construit înfuncþie de normele unei comunitãþi pentru cã altfel s'ar produce o încãlcare a principiilor

dupã care se desfãºoarã viaþa de obºte.4alori

0ociologic, valoarea este o relaþie socialã, adicã ea re!ultã din procesul interacþiuniioamenilor. >n sistem valoric este expresia unei comunitãþi, ºi se constituie ca totalitate avalorilor unui grup sau a unei societãþi. Fundamentul valorilor îl constituie viaþa socialã.$etre &ndrei a discutat despre douã tipuri de valori sociale- valorile derivate din funcþiileconstitutive ºi cele reglatoare ale societãþii ? valorile (uridice, economice, politice ºi etice, ºivalorile originare în cadrul realitãþii sociale ? valori istorice, valori estetice ºi valorireligioase.

+radiþii

2ecanismul cel mai important prin care societatea transmite acest patrimoniu cultural îlrepre!intã tradiþiile $rin tradiþie se poate transmite orice valoare, idee, conduitã umanã,evident, cu particularitãþile fiecãreia. "biecte ale tradiþiei sunt tipuri de acþiune, construcþii,limba, obiceiuri, simboluri. Ce este tradiþia1 #ste un ansamblu de valori, norme, principii,concepþii, instituþii ºi acþiuni durabile în timp, de regulã de'a lungul a cel puþin treigeneraþii. #timologic, prin termenul de tradiþie este desemnatã orice transmitere a moºteniriide la o generaþie la alta. )ãmâne ca un fapt indiscutabil pre!enþa tradiþiei ca elementfundamental al vieþii sociale, ea manifestându'se în toate componentele ºi nivelurile de

organi!are a socialului. atoritã acþiunii agenþilor sociali, concreti!atã în acumularea socialãºi culturalã, tradiþia se impune ca factor al evoluþiei unei societãþi

#le apar în concepþia oamenilor ca fapte constrângãtoare, acceptate ca atare, cãrora nu aicum sã te opui. $o!iþia în comunitate este în mare mãsurã dependentã de modul cum respecþiobiceiurile, normele ºi principiile comunitãþii.

Cultura populara

Conceptul de culturã popularã se remarcã prin polisemia de sensuri. #a se interferea!ã cunoþiunile de culturã oralã, culturã vie, cultura cotidianã, identitate culturalã. %u rareori ea

este opusã culturii cultivate definitã prin universalitate ºi permanenþã, pe când cultura popularã ar fi neformalã, efemerã ºi neformulabilã. Cultura popularã apare înainte de toate caexpresie elocventã a identitãþii unui grup sau a unei societãþi. Fiind centratã pe etnie, ea seinstituie ca formã de repre!entare a acesteia. Fãrã a cãdea în exagerãrile ce decurg dintr'ointerpretare forþatã a etnicului, vrem sã remarcãm rolul (ucat de cultura popularã în punereaîn luminã a trãsãturilor etnice ale unui popor prin dãinuirea ºi continuitatea lor în sistemuldiverselor forme de manifestare spiritualã popularã. Cultura popularã concentrea!ã datuletnic ºi'l redã în obiceiuri, tradiþii ºi în mentalitãþi. @dentitatea culturalã a unei naþiuni serevendicã, aºadar, ºi din creaþia sa anonimã, din ceea ce poporul produce în anumite condiþiiistorice. Cultura popularã cunoaºte evident o evoluþie, ea fiind în actualitate prin valori ce

consonea!ã cu cerinþe ºi aspiraþii actuale, fãrã a renunþa la specificitatea ei, de pãstrãtoare aidentitãþii naþionale.


4/20

Subcultura

&ºadar, concomitent cu o culturã a tuturor membrilor societãþii fiinþea!ã culturi specificegrupurilor ? subculturile. #le derivã din contextele particulare de manifestare a modului deviaþã caracteristic unor structuri sociale, profesionale sau etnice. În consecinþã, suntsubculturi etnice, religioase, de vârstã, ocupaþionale, teritoriale etc. 0ubcultura dã expresie

procesului de interacþiune dintre societate ºi culturã. În acest fel, se explicã mecanismelesociale ºi psihologice de funcþionalitate a vieþii sociale prin rolul (ucat de culturã înconcepþia ºi comportamentul uman.

in interacþiunea activã ºi reciprocã dintre individ ºi societate re!ultã întregul sãu sistem deatitudini, comportamente, opinii, aspiraþii, moduri de a gândi. emnã de amintit în acestcontext, este remarca lui ).A. 2erton- &desea copiii descoperã ºi asimilea!ã norme ºi valoriimplicite care n'au fost pre!entate ca reguli care se impun/. in aceastã perspectivã, oricesocietate oferã posibilitãþi membrilor sãi sã cree!e un spaþiu cultural propriu. +endinþaobiectivã a unei generaþii de a depãºi vechea generaþie este un element important al afirmãriisubculturii.

@mplicarea individului într'un asemenea sistem nu repre!intã numai identificarea cu modelele propuse de acesta, ci ºi un mi(loc de a a(unge la cultura societãþii pentru a'ºi expune propriilesale aspiraþii ºi opþiuni în faþa societãþii, pentru a'ºi afirma acele calitãþi pe care cultura mailargã nu le recunoaºte încã. 0ubcultura constituie deci ºi acel cadru referenþial ce permiteindividului sau unui grup de indivi!i sã reevalue!e imaginea despre ei înºiºi, într'un context

social mai larg, sã propunã noi stiluri, moduri ºi comportamente de viaþã care pot sã concordecu cele ale vieþii sociale sau sã intre în conflict cu acestea. 0ubcultura trebuie pusã în strânsãlegãturã cu schimbarea socialã.&ºa cum am vã!ut, de cele mai multe ori, subcultura se reducela ceea ce este particular unui grup 5tineret, devianþã etc.:

>n domeniu încã puþin investigat este cel al funcþiilor subculturii. 0uccint, acestea ar fi-integrarea, comunicarea, adaptarea, sociali!area, inovarea, conservarea, crearea de noi valoriºi norme. 0tudiul lor concret ar oferi o imagine mai clarã a rolului subculturii în viaþa socialã.

Contracultura

+ermenul de contraculturã a fost elaborat de B. 2ilton inger. Contracultura este conceputãca realitate socialã ce se opune valorilor dominante dintr'un grup. 2embrii structurilororgani!aþionale ce aparþin contraculturii îºi exprimã direct, uneori cu mi(loace violente,opo!iþia faþã de un sistem social. Contracultura este un set de credinþe ºi valori orientatecãtre contestarea intensã a valorilor culturii dominante finali!ate în comportamente ba!ate pealternative exclusiviste. @ndivi!ii ce aparþin de grupurile contraculturale adoptã atitudininonconformiste care pot lua, în anumite condiþii, forme violente. >nele contraculturi neagã

oportunitatea raþionalitãþii ºi a eficacitãþii, resping ºtiinþa ºi accentuea!ã iraþionalul ºimisticul, apreciate ca benefice în trãirea intensã, autenticã a vieþii.


5/20

Multiculturalitatea

Conceptul de structurD socialD Întreaga existenED este un sistem de componente careinteracEionea!D între ele. 0tructura este suma pDrEilor componente ale unui obiect, fiinEe,concepEii etc. "rice societate fiinEea!D pentru cD dispune de structuri, adicD de elemente dedurabilitate, în temeiul cDrora se desfDoarD viaEa socialD. 0tructura socialD repre!intD unansamblu de interacEiuni umane i sociale integrate într'un sistem, cDruia îi oferD omogenitatei continuitate, i'i determinD identitatea i stabilitatea. atoritD existenEei structurilor socialeviaEa umanD i socialD capDtD caracterul de regularitate i organi!are. 0tructura socialDînglobea!D totalitatea raporturilor caracteristice diverselor forme de convieEuire socialDrepetate i stabile între componenEii unui sistem social. ÎnsDi convieEuirea oamenilor într'unanumit spaEiu i într'o anumitD epocD este determinatD de structuri sociale. e altfel, o

trDsDturD distinctivD a structurii sociale o constituie convieEuirea, întro anumitD formD, a unuinumDr de oameni. #xistD i alte moduri de grupare care nu cunosc relaEii de convieEuire întreoameni, însD ele funcEionea!D ca urmare a participDrii membrilor lor la reali!area unui scop.0tructura socialD este, pe de o parte, un subsistem în care, pe ori!ontalD, se situea!D familia,satul, oraul, naEiunea, i, pe de altD parte, un subsistem unde, pe verticalD, se aflD grupurileclasiale, de stratificare, ocupaEionale, generaEii, sexe, vârste, nivel de instrucEie colarD.&adar, structurile sociale sunt colective de indivi!i care fiinEea!D i acEionea!D în anumitemoduri de convieEuire. În raport de relaEiile de convieEuire, oamenii sunt grupaEi pe diferiteniveluri ale societDEii, re!ultând astfel stratificDrile sociale, profesionale, culturale etc. eaceea, structurile sociale orientea!D acEiunile sociale în anumite direcEii pentru cD ele se referD

la un comportament individual i social perpetuat pe o duratD de timp. in studiulstructurilor sociale se deduc elemente esenEiale de evaluare a activitDEilor oamenilor, decunoatere a modului lor de viaED, de explicare a po!iEiei sociale a diferitelor colectivitDEiumane, a adaptDrii i coerenEei interne a unui sistem.

Status social

În viaEa cotidianD ca i în activitatea instituEionalD, omul, indiferent de contextul sDu, deEine o po!iEie. 0tatusul repre!intD po!iEia ocupatD de o persoanD în societate. +reapta pe care se aflD

un individ într'o structurD socialD reflectD tipul de apreciere asupra lui, datD de cDtre ceilalEi.Fiecare om este evaluat în funcEie de aceastD po!iEie a sa, iar recunoaterea ei depinde atât de personalitatea insului, cât i de normele i valorile sociale. 0tatusurile varia!D dupD personalitatea oamenilor, iar multe dintre interacEiunile sociale i interumane constau înidentificarea i selectarea statusurilor. %u mai puEin semnificativ este procesul de constituire ainteracEiunilor sociale în temeiul unor statusuri, adicD oamenii se reunesc i în funcEie de

po!iEia ocupatD de ei în structurile sociale.

0tatusul atribuit repre!intD po!iEia acordatD de societate, urmare a dimensiunii psihosociale5vârstD, sex, religie, rasD, mediu familial:. 0ocietatea atribuie statusuri persoanelor cu talenteexcepEionale, din care derivD unicitatea po!iEiei lor într'o comunitate.


6/20

0tatusul dobândit este po!iEia câtigatD de o persoanD prin învDEare sau prin efort. #l seconturea!D i se obEine de cDtre individ, în cadrul competiEiei cu toEi cei care aspirD la el i

prin exprimarea opEiunilor pentru po!iEia doritD a fi ocupatD. 0tudent, preedinte, director,actor, profesor sunt exemple de statusuri dobândite.

>n tip special de status este statusul fundamental, element cheie în raporturile dintre oameni.4ârsta i sexul, i, în anumite condiEii, ocupaEia sunt statusuri fundamentale. În virtuteaacestui status ceilalEi ateaptD de la noi un anumit comportament.

Rolul social

#ste totalitatea ateptDrilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate în drepturi iresponsabilitDEi ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status i punerea în act acerinEelor conEinute în status. În timp ce statusul este o po!iEie ocupatD de un individ, rolulrepre!intD îndeplinirea unei atribuEii. Conceptul de rol a fost elaborat de ). *inton în 0tudof 2an/.

)olurile sociale dau expresie unui comportament social i aspectului prescriptiv al conduiteisociale. )olurile permit proiectarea mentalD a comportamentului, ceea ce oferD posibilitateadirecEionDrii acEiunilor spre un scop bine definit. 0ocietatea stabilete acele roluri, derivatedin statusurile sociale, semnificative în funcEionalitatea ei, iar individul operea!D cuinformaEii despre semenii sDi, despre po!iEia i rolurile (ucate.

)olurile pun în evidenED toate sarcinile ce'i revin sau pe care i le asumD un individ din perspectiva po!iEiei sociale ocupate. )olul (ucat este comportamentul real al unei persoanecare deEine un status.

un rol nu fiinEea!D autonom. >nui status îi este asociat un set de roluri, care exprimDcomplexul de activitDEi ce'l pune pe individ în relaEie cu ceilalEi. e aceea, nu pot exista profesori fDrD studenEi, medici fDrD pacienEi, comandanEi fDrD subordonaEi, avocaEi fDrD clienEi,soEi fDrD soEii, preoEi fDrD enoriai etc. )olurile acEionea!D ca un set de norme care definescîndatoririle i drepturile. "rice rol are cel puEin un alt rol, reciproc, ataat lui.

Când individul este obligat sD (oace simultan mai multe roluri apare conflictul interroluri.

Relatiile sociale

Contactele sociale se nasc din relaEiile dintre cel puEin douD persoane care manifestD interescomun pentru un scop sau obiect i acEionea!D împreunD. Contactele sociale sunt trecDtoare idurabile, particulare i publice, directe i indirecte, toate fiind la ba!a relaEiilor sociale.)elaEiile sociale repre!intD elementul stabil al legDturilor sociale, care unete oamenii îngrupuri. )elaEia socialD este un sistem de legDturi ce cuprinde doi parteneri 5indivi!i saugrupuri:, un contact, atitudini, interese i situaEii, un sistem de drepturi i obligaEii pe care

partenerii trebuie sD le reali!e!e. )elaEia socialD înseamnD mai mult decât legDturi dedependenED. În acest sens se impune diferenEa între relaEii interpersonale i relaEii sociale.)elaEiile interpersonale sunt relaEii stabilite între persoane, ce decurg din necesitDEile umane.

Instituţii sociale


7/20

Societatea a creat structuri care sD conserve i sD de!volte scopuri fundamentale alegrupurilor i indivi!ilor. &cestea sunt instituEiile care, spre deosebire de grupuri, se disting

prin stabilitate i rDspund unor nevoi vitale ale societDEii. @nstituEiile sunt ansambluri socialeîn care membrii alei sau desemnaEi ai grupurilor sunt investiEi în îndeplinirea funcEiilorstabilite public, dar cu caracter impersonal, în satisfacerea trebuinEelor individuale i de grup,

pentru stabilirea comportamentelor tuturor membrilor grupului prin reguli de influenEare icontrol social.

$entru cD în orice societate existD o varietate de instituEii, ele se clasificD dupD anumitecriterii. &stfel, criteriul modului de constituire diferenEia!D instituEiile în instituEii formale5primDrie, prefecturD, guvern: i nonformale.

@nstituEiile repre!intD sisteme de ba!D ale coe!iunii durabile regDsitD într'un mod deorgani!are socialD. e aceea, instituEiile sociale repre!intD un sistem unitar, lipsit decontradicEii i fDrD conflicte. &pariEia tensiunilor într'o instituEie determinD modificDri înstructura ei, pentru ca ea sD rDspundD permanent funcEiilor sale, iar nesoluEionarea stDrilorconflictuale poate conduce la de!membrarea i dispariEia ei.

Societate

Ce este societatea1 Într'o descriere foarte succintD, ea este modul organi!at de existenED avieEii sociale. #senEa societDEii este datD de indivi!ii anga(aEi într'un ansamblu de activitDEi. "societate existD numai ca o pluralitate de interacEiuni între indivi!i care reali!ea!D lucruri pecare nu le'ar putea înfDptui altfel. 0ocietatea este un mecanism adaptativ, un vehicul social

pentru reglarea i transformarea mediului, pentru soluEionarea problemelor perene ale vieEii.0ocietatea este definitD ca realitate socialD relativ independentD, care se autoperpetuea!D,

ocupD acelai teritoriu i participD la o culturD comunD. " societate este organi!aEia cea maicuprin!Dtoare în care membrii sDi îi exprimD loialitatea i pe care ei o apDrD împotrivaforEelor distructive, interne i externe, atunci când ele periclitea!D existenEa vieEii sociale

proprii. " societate existD prin viaEa membrilor sDi, prin acEiunile, comportamentele, gândireai modul de a fi al acestora. @atD de ce societatea, dei abstractD i greu mDsurabilD la nivelulsimEului comun, este o constantD universalD a culturii umane.

Societatea şi comunicarea de masă

conversaEia, definitD cea mai generalD i cea mai constantD dintre acEiunile umane. )e!ultatulei este opinia. Factor de opinie cel mai continuu i mai universal, conversaEia este agentulcel mai puternic al imitaEiei, al propagDrii sentimentelor, ideilor, modului de acEiune/.

2ead afirmD cD apariEia contiinEei îi are originea în actul social unde are loc cooperarea.4iaEa socialD este un ansamblu de interacEiuni în cadrul cDrora percepEia i repre!entareaaltuia se produc sub forma ateptDrilor i anticipDrilor, previ!iunilor i strategiilor,comparabilD cu un dialog interiori!at în care viaEa mentalD i viaEa colectivD se identificD.Comunicarea interindividualD se desfDoarD prin roluri i gesturi. )olul este sistemul dedrepturi i obligaEii, dar i efectuarea, desfDurarea i înlDnEuirea gesturilor. Gestul este acea

componentD a actului care stimulea!D reacEia celorlalEi participanEi la o activitate socialD. #lgenerea!D influenEa pe care un individ o poate exercita asupra altuia.


8/20

2i(loacele de comunicare sunt vD!ute de funcEionalism ca sisteme sociale. #le funcEionea!Dîntr'un sistem social i, astfel, conEinutul lor este dependent de condiEiile sociale i culturaleale unei societDEi.

0istemul social este un complex de acEiuni stabile, repetitive i specifice derivate din cultura

i orientDrile psihologice ale actorilor.$ublicul este prima componentD a sistemului social al comunicDrii de masD. #l nu este o masDomogenD orientatD numai spre un anumit tip de conEinut al comunicDrii de masD. impotrivD,este stratificat, diferenEiat i dependent de structurile sociale. $ublicul are trebuinEe, interese,aspiraEii i idealuri proprii. " altD componentD o repre!intD distribuitorii conEinutuluicomunicDrii de masD. Fiecare mi(loc are un anumit mod de transmitere a informaEiilor. #xistDo diversitate de distributori- la nivel local, regional, naEional i internaEional. $roducDtorii isponsorii lor alcDtuiesc o altD componentD a sistemului mass media. &genEiile de publicitatefac legDtura dintre sponsor, distributor, producDtor i organi!aEiile de marHeting

@nfluenEa mi(loacelor de comunicare în masD a fost anali!atD ca element fundamental detransformare a societDEii industriale. #fect al acestei societDEi, ea impune un anumit mod de agândi i a trDi al omului modern. 2i(loacele de comunicare în masD au determinat apariEiaunei industrii culturale. +heodore &dorno aprecia!D c D industria culturalD creea!D barbariastili!atD/.

2arshall 2c*uhan introduce o altD perspectivD, anume efectele diferite ce le poate aveaacelai mesa( asupra societDEii i a indivi!ilor în funcEie de mi(loacele de comunicare-mi(locul de comunicare este mesa(ul/. upD sociologul canadian relevanED are modul cumeste transmis mesa(ul i nu conEinutul lui. #l face distincEia între mi(loace de comunicare

calde/ i mi(loace de comunicare reci/. 3ogDEia de informaEii este opusD participDriireceptorului, aceasta ar fi o lege a tuturor mi(loacelor de comunicare- cu cât o tehnicD dedifu!are colectivD este mai bogatD în informaEii, cu atât mai puEin va solicita participareareceptorului, i avem de a face cu un mi(loc cald/. Când tehnica folositD este sDracD îninformaEii, participarea receptorului este mai mare, iar mi(locul de comunicare este rece/.#xemple de mi(loace de comunicare calde/- textul tipDrit, radiodifu!iunea, cinematograful ifotografia, iar mi(loace reci/ sunt televi!iunea, conversaEia directD, conversaEia telefonicD.2i(loacele de comunicare au, în vi!iunea lui 2c*uhan, scopul de a schimba atât omul cât isocietatea, adicD prin ele se adoptD un alt mod de înEelegere i percepere

Bohn +hompson distinge între trei tipuri de interacEiune- 6. interacEiunea faED în faED,


9/20

În anii L=M ai secolului al NN'lea sociologii au examinat evoluEia societDEilor puternicindustriali!ate i au constatat cD acestea intrau într'o altD fa!D de de!voltare. În anul 67=Janiel 3ell în cartea sa +he Coming of $ost'@ndustrial 0ociet a formulat conceptul desocietate postindustrialD i a definit'o prin cinci trDsDturi- 6. trecerea de la o activitateeconomicD axatD pe producerea de bunuri materiale la o economie ba!atD pe serviciiI


10/20

norme ºi valori care reglementea!ã comportarea tuturor membrilor sãi. $entru ca un numãr de persoane sã se constituie în grup trebuie sã îndeplineascã cel puþin patru condiþii- 6.existenþa unei interacþiuni printre membrii grupului, care nu este obligatoriu a fi o relaþiedirectã. " interacþiune în temeiul unui document scris sau al comunicãrii verbale estesuficientã pentru existenþa grupuluiI n corolar al criteriului percepþiei calitãþii demembru este cã persoanele dintr'un grup nu se percep doar ele în aceastã po!iþie. Calitateade membru este atribuitã, în anumite contexte, chiar ºi atunci când indivi!ii înºiºi nu exprimãdirect atributul de membru al unui grup. efinitorii sunt, pentru acest tip de interacþiune,grupurile etnice, grupurile religioase, grupurile rasialeI J. norme ºi scopuri împãrtãºite de ceicare fac parte dintr'un grup. >na din cau!ele pentru care oamenii se reunesc în grupuri estescopul, a cãrui reali!are este facilitatã de statutul de membru al grupului. În grup, individul

poate evita singurãtatea sau poate cunoaºte alþi oameni. &ceste scopuri de afiliere pot fisuficiente pentru a motiva calitatea de membru într'un grup, pentru a fi considerate ca scopuriacceptate de membrii grupului. " caracteristicã a unor grupuri este existenþa normelor, careguli de comportament acceptate ºi susþinute de membrii lor, cu privire la ceea ce este ºi nueste comportament potrivitI O. interdependenþa de destin înseamnã implicarea tuturor

persoanelor, care alcãtuiesc un grup, în aceleaºi evenimente. estinul fiecãrei persoane dintr'un grup este determinat de reali!ãrile grupului întreg, iar comportamentul individualinfluenþea!ã succesul grupului însuºi.

prin cele trei modalitãþi de fiinþare a socialului este posibilã cunoaºterea tuturor stãrilor dela organi!at la neorgani!at, de la formal la informal, de la instituþionali!at, la neinstituþionali

?sodalitate, capacitatea umanã de a întemeia grupuri, definite ca unitãþi de activitate- cupluri,familii, întreprinderi, echipe sportive, biserici, armateQI ?sociabilitate, capacitatea umanã dea forma reþele, prin care unitãþile de activitate, individuale sau colective- relaþii devecinãtate, categorii de public, saloane, curþi regale, pieþe, clase sociale, civili!aþii transmitinformaþiile ce le exprimã interesele, gusturile, pasiunile, opiniileI ?socialitate, capacitateumanã de a menþine împreunã grupurile ºi reþelele, de a le asigura coerenþa ºi coe!iunea cele constituie în societãþi- tribul, cetatea, naþiunea ca forme de solidaritate socialã ce pot finumite morfologiiQ/

0tructura grupului

Comportamentul în grup se desfãºoarã dupã modele stabile care au o anumitã regularitate.&ceasta reflectã faptul cã nu toþi membrii grupului gândesc la fel. #xistã diferenþiere înactivitatea lor ºi în participarea la grup. Într'un grup de muncã existã executivi 5funcþionari:,manageri ºi muncitori. Fiecare din aceste po!iþii are responsabilitãþi ºi obligaþii.

• +ipul de structurã care se de!voltã într'un grup este consecinþa a trei factori- nevoiade eficienþã, abilitãþile ºi motivaþiile membrilor grupului, mediul în care grupurileacþionea!ã

•

2ulþimease referã la un numãr mare de persoane reunite temporar pentru reali!areaunui scop de asociere sau a unui interes.


11/20

• Ceata este reunirea voluntarã a unor persoane care au aceleaºi interese, preferinþe sauau scopul de a fi împreunã. acã mulþimea este singurãtatea în comun/, ceata seremarcã prin asemãnare în comun/.

• Colectivitatea repre!intã reunirea indivi!ilor dupã trãsãturi comune. 0unt mai multetipuri de colectivitãþi-

?colectivitãþi statistice- care fiinþea!ã ca grupare de oameni întemeiatã pedimensiuni demografice 5vârstã, sex, nivel de instrucþie, re!idenþã etc:. &vem, deci,colectivitãþi de vârstã 5copii, tineri, adulþi, bãtrâni:, colectivitãþi ºcolare,colectivitãþi profesionaleI ?colectivitãþi sociale - definite ca formaþie de persoane reunite în scopul uneiconvieþuiri sau activitãþi comune.

$entru înþelegerea specificitãþii grupurilor se impune evidenþierea diferenþei dintre grup ºicolectiv. Grupul se caracteri!ea!ã prin relaþii ºi interacþiuni sub forma contacteloremoþionale, de acomodare sau de opo!iþie, de compatibilitate sau complementaritate.

Colectivul integrea!ã relaþii ºi interacþiuni determinate de scopurile, sarcinile ºi valorileactivitãþii comune membrilor sãi.

Grupuri primareR grupuri secundare

$entru ca un grup sã fie primar el trebuie sã fie consecinþa unor condiþii indispensabile-6.contacte permanente ºi stabile între membrii sãiI

n grup primar este un grup mic deoarece numai în cadrul acestei

structuri interacþiunea dintre membrii sãi conferã identitate concretã, stabilitã dincolo dereguli, principii sau documente oficiale.

Grupul secundar constã din douã sau mai multe persoane implicate într'o relaþieimpersonalã ºi au un scop practic specific. "amenii cooperea!ã cu alþi semeni pentrureali!area unui scop. 0pre deosebire de grupul primar, relaþia dintre membrii grupuluisecundar este un mi(loc pentru atingerea unui þel.

Caracteristicile rupurilor primare Caracteristicile rupurilor secundare

numãr mic de persoane R numãr mare de persoane

implicarea întregii individualitãþi R implicarea unor segmente ale vieþii unei persoane

relaþie personalã R relaþie impersonalã

interacþiune continuã R interacþiune sporadicã

duratã lungã R duratã scurtã

aºteptãri informale R aºteptãri formale

constrângeri impuse informal R constrângeri impuse formal

legãturi expresive R legãturi instrumentale


12/20

!rup de referin"# $ rup de apartenen"#

Grupul de apartenenþã este grupul cãruia individul îi aparþine 5familia, clasa de elevi, echipade muncã:. @nsul îºi însuºeºte normele acestui grup ºi participã la toate evenimentele petrecuteaici. &partenenþa la grup nu este un fapt administrativ deoarece ea impune membriloradoptarea standardelor ºi identificarea cu scopurile ºi obiectivele acestuia. În grupul deapartenenþã individul preia valori ce sunt în concordanþã cu aspiraþiile sale. %ormele ºistandardele susþinute de grupul de apartenenþã capãtã caracterul de principii pentru

(udecãþile, opiniile ºi acþiunile individului.

).A. 2ertondefineºte grupul de referinþã ca un grup ale cãrui norme sau reguli sunt adoptateca un cadru de referinþã. Grupul de referinþã este o unitate socialã utili!atã în evaluarea ºimodelarea atitudinilor, trãirilor ºi acþiunilor individului. #l poate fi grupul de apartenenþã alindividului, dar, de cele mai multe ori, este un alt grup, exterior insului. Grupul de referinþãse instituie ca ba!ã a concepþiei individului despre lume. " primã funcþie este cea normativã.Grupul de referinþã influenþea!ã direct criteriile ºi standardele de (udecatã ºi acþiune aleindividului. " altã funcþie a grupului de referinþã este cea comparativã. #valuarea proprieiactivitãþi sau a propriului comportament se face în comparaþie cu standardele grupului dereferinþã. Funcþia asociativã a grupului de referinþã se referã la posibilitatea preluãriistatusului membrilor dintr'un grup de cãtre o persoanã.

!rup intern $ rup e%tern>n grup intern este acel grup de apartenenþã a membrilor sãi, cu care aceºtia se identificã, ºiau conºtiinþa de %"@, adicã ei reali!ea!ã cã fac parte din acel grup ºi sunt implicaþi direct întot ceea ce se întâmplã aici. $rin ideea de %"@, membrii unui grup intern sunt conºtienþi deexistenþa lor într'un asemenea grup concomitent cu situarea lor în afara altor grupuri. &stfel,ei reali!ea!ã po!iþia lor în grupul intern în comparaþie cu existenþa altor grupuri. Conºtiinþade %"@ se afirmã în raport cu conºtiinþa de #@. &ºadar, în actul deosebirii grupului intern decel extern esenþialã rãmâne aceastã conºtiinþã a diferenþei de %"@ ºi #@, care conferãidentitate membrilor unui grup. Clasificarea grup intern ? grup extern este semnificativã înevidenþierea graniþelor sociale.

!rup formal $ rup informal

" altã clasificare a grupurilor este cea dintre grupul formal ºi cel informal derivatã în maremãsurã din diferenþierea grupului de colectiv.

. &lcãtuirea formalã a grupului constituie organi!area ierarhicã, iar funcþionarea grupului se ba!ea!ã pe o organigramã care vi!ea!ã obiective ale grupului, ºi funcþiile sale sunt definite înraport de aceste obiective. În cadrul aceluiaºi grup fiinþea!ã relaþii informale sau nonformaledeterminate de interacþiunea membrilor grupurilor dincolo de exigenþele formale.2anifestarea relaþiilor informale exprimã afectivitatea între membri ai grupului. +otodatã,

contextele informale contribuie la distribuirea simpatiei ºi a antipatiei în grup, ºi produc


13/20

atracþia ºi conflictul dincolo de structurile oficiale. @ntensitatea relaþiilor informale este multaccentuatã de contextul social în care existã un grup.

!rupul mic grupurile mici includ anumite relaþii sociale, aceste relaþii se manifestã subforma unor relaþii directe, fapt care le conferã o calitate de sine stãtãtoare în raport cu altegrupuri socialeI ele nu sunt numai suma membrilor ºi a relaþiilor interindividuale, ci unitatealorI ele repre!intã un sistem complex de relaþii de diferite tipuri 5de comunicare,sociometrice, de dominare: orientate ºi structurate în funcþie de sarcinile lor.

$rin relaþiile cognitivese urmãreºte strângerea de informaþii despre parteneri, interpretarea ºiutili!area lor cât mai corectã.

)elaþiile comunicaþionalesunt considerate de cãtre unii autori ca esenþiale în perceperea ºidescrierea relaþiilor interumane.

)elaþiile afective provoacã un cadru uman de cooperare ºi de înþelegere sau stãri conflictualecu rol de a stimula sau de a împiedica acþiunea membrilor grupului.

!rup conformist

Caracteristicile acestui tip de grup sunt- 6.ilu!ia cã grupul este invulnerabil ºi nu poate sãcomitã erori importanteI


14/20

0ociali!area îl formea!ã pe copil sã însuºeascã valorile societãþii în termenii de bun/ ºirãu/, ºi sã controle!e orice înclinare înnãscutã cãtre plãceri sau conduite neacceptate de cãtresocietate. @ndividul trãieºte permanent tensiunea dintre necesitatea de a'ºi adaptacomportamentul sãu la cerinþele sociale ºi impulsurile lui cãtre acele activitãþi nepermisesocial. 0ociali!area re!olvã aceastã contradicþie, orientându'l pe individ numai spre normele,valorile ºi regulile sociale. 0ociologii afirmã ideea cã sociali!area este actul de pregãtire aindividului pentru participarea la viaþa de grup. "amenii sunt formaþi pentru a devenimembri ai grupurilor de apartenenþã ? familie, ºcoalã, loc de muncã, grup de prieteni etc.,

pentru cunoaºterea ºi înþelegerea altor grupuri în care nu vor fi niciodatã membri, însã suntobligaþi sã comunice cu ele ? bãnci, spitale

octrina funcþionalistã concepe sociali!area ca mecanismul esenþial pentru integrareafiinþei umane în societate. #a (oacã un rol critic în menþinerea echilibrului societal ºi în

posibilitatea societãþii de a'ºi îndeplini scopurile. in perspectiva conflictualistã, procesul desociali!are nu este un mecanism care sã potriveascã oamenii ca pe niºte rotiþe în mecanismul

societãþii. În schimb, ea ne asigurã cã prin procesul de sociali!are se reproduce repartiþiainegalã a bunurilor din societate, iar grupurile dominante, care'ºi ad(udecã partea cea maimare din acestea, se perpetuea!ã. Cele douã orientãri sociologice, funcþionalismul ºi

perspectiva conflictualistã, concep individul ca element care doar primeºte ºi anali!ea!ãnormele ºi valorile altora. Cercetarea proceselor de sociali!are a demonstrat cã, încã de lanaºtere, omul poate influenþa relaþiile sale cu ceilalþi, în primul rând cu mama.

0ociali!area este un proces de comunicare interactivã a valorilor, normelor ºi modelelor decomportament specifice unui grup sau unei societãþi, desfãºurat în evoluþia individului pe

parcursul întregii sale vieþi. Fiinþa umanã percepe influenþele mediului în care trãieºte înraport de modul propriu de gândire ºi de acþiune.

+rebuie subliniat, din nou, cã sociali!area nu obligã pe indivi!i doar la o asimilare mecanicã anormelor ºi valorilor, ci ea îi determinã sã se readapte!e continuu în condiþiile mecanismelorspecifice de fiinþare a diferenþierii sociale. @ndividul este pregãtit ca fiinþã socialãcooperantã ºi participantã. $rin sociali!are omul se calificã sã fie om.

0ociali!area se deosebeºte de alte procese psihosociale în care individul este integrat-

6. imitaþia ? reproducerea comportamentului altora,


15/20


16/20

pentru a marca maturi!area sexualã, trecerea în viaþa socialã, atingerea condiþiei pentrucãsãtorie ºi procreaþieI

J. între individ ºi grup, pentru cã deºi fiecare se naºte ºi moare singur strãbãtând existenþa înunicitate, individul nu poate sã trãiascã în singurãtate. @ntegrarea sa în raporturile sociale are

un rol determinant în depãºirea momentelor de cri!ã, de schimbare prin care trece orice om.Capitolul ( !enul social

%oEiunea de sex are mai mult sens biologic i fi!iologic. +ermenul de gen social semnificDansamblul trDsDturilor specifice, ateptate de cDtre societate de la indivi!ii ce aparEin unui sex.Genul social exprimD conduite de masculinitate i feminitate construite social.

divi!area biologicD a umanitDEii în bDrbaEi i femei este temeiul pentru cea mai elementarDclasificare socialD. )olurile de gen social sunt un set de ateptDri care definesc modul în caremembrii fiecDrui sex trebuie sD'i manifeste comportamentul. upD cum s'a putut reEine,rolurile între sexe sunt cea mai veche divi!are a muncii printre oameni. 0ocietateadintotdeauna a stabilit conduitele pentru bDrbat i pentru femeie.

+eorii despre genul social *iteratura de specialitate este bogatD în teorii asupra procesului psihologic de formare a identitDEii de gen- teoria psihanaliticD, teoria învDEDrii sociale, teoriade!voltDrii cognitive, teoria schemei de gen. +eoria psihanaliticD. Freud a fost primul care i'a

pus în mod expres problema cum bDrbaEii i femeile îi transmit feminitatea i masculinitatea."pinia lui Freud este cD importantD în acest proces rDmâne identificarea copilului cu pDrintelede acelai sex o datD cu descoperirea diferenEelor între organele sexuale, ale bDrbatului i alefemeii. +eoria învDEDrii sociale pune accentul nu pe factorul biologic, ci pe cel social, pealternativa rDsplatei i pedepsei pe care copiii le primesc atunci când se poartD

adecvatRinadecvat cu cerinEele comportamentului de gen, aa cum îl percep ei prin observareamodelelor oferite de cei din (ur 5mai ales în familie:. +eoria de!voltDrii cognitive. &ceastDteorie pleacD de la premisa potrivit cDreia copilul nu este un factor pasiv în formareaidentitDEii de gen, ci dimpotrivD, unul activ. &stfel, din nevoia de a conferi lumii în caretrDiete o oarecare constantD, copilul se categori!ea!D pe sine ca femeie sau ca bDrbat. &ceastaar fi premisa pe care copilul îi va construi experienEa viitoare i de care depindecomportamentul sDu. +eoria schemei de gen combinD aspecte ale învDEDrii sociale cu cele aleteoriei de!voltDrii cognitive. 0e considerD cD B. $iaget are dreptate atunci când susEine cD lacopiii se organi!ea!D gândirea în categorii 5sau scheme:, printre care i cea a masculinitDEii ifeminitDEii. "datD formulatD aceastD schemD copilul va filtra prin ea informaEia reali!ând

conEinutul schemei prin procese ca- imitarea, modelul, pedeapsa, rDsplata.

Cum se explicD inegalitatea între sexe1 %e oprim la douD perspective sociologice-funcEionalismul i teoria conflictualD. FuncEionalitii considerD c D în societDEile

preindustriale au fost reparti!ate/ femeilor i bDrbaEilor sarcini, obligaEii i îndatoriri diferiteîntrucât astfel de reglementDri erau oportune i practice. 3DrbaEii sunt mai puternici decâtfemeile, dar lipsiEi de responsabilitatea de a nate i de a îngri(i copiii. $e de altD parte, se

pornete de la premisa cD femeile nasc copii i cD îi petrec mare parte din viaED cu îngri(irealor. În societDEile premoderne, femeile erau o sursD valoroasD de reproducere, iar pierdereaunei femei însemna reducerea potenEialului reproductiv al unei comunitDEi. În schimb,

pierderea unui bDrbat putea fi uor refDcutD i astfel nu exista nici o lipsD în potenEialulreproductiv al societDEii


17/20

CA)IT*LUL +, Relatiile interetnice- rasiale si ntionale

În fiecare societate convieþuiesc persoane aparþinând unor grupuri etnice ma(oritare ºi unorgrupuri etnice minoritare, iar între ele se stabilesc relaþii din necesitatea comunicãrii ºiintegrãrii sociale, asigurãrii stabilitãþii ºi echilibrului sistemului social.

!rupul etnic

Grupul etnic este un grup social ai cãrui membri au un semnificativ sentiment al identitãþii.Componenþii unui grup etnic diferã de alþii prin trãsãturi caracteristice- obiceiuri,îmbrãcãminte, comportamente, limbã, religie, concepþie despre viaþã. $rin grup etnicdefinim o populaþie distinctã în cadrul unei societãþi mai largi, a cãrei culturã este diferitã dea sa. Grupurile etnice sunt ascriptive ºi exclusive. Calitatea de membru se dobândeºte numaidacã persoana respectivã dispune de trãsãturi atribuite sau ea însãºi ºi le atribuie. e fapt,discutând despre grupurile etnice, trebuie sã facem referire la diferenþa dintre grup intern 5deapartenenþã: ºi grup extern, unde operea!ã diferenþa între conºtiinþa de %"@ ºi conºtiinþa de#@. in aceastã delimitare re!ultã necesitatea definirii unui proces esenþial- etnicitatea, carese naºte ºi stãruie dacã existã un contact minim între douã grupuri etnice.

Grupurile etnice sunt de douã tipuri- primare ºi secundare. $rimele sunt structuri ai cãrormembri sunt în micã mãsurã afectaþi de relaþia cu ma(oritatea, pãstrându'ºi specificul lorcultural. Grupurile etnice secundare sunt alcãtuite din indivi!i i!olaþi, care depind înîntregime, pentru satisfacerea tuturor trebuinþelor lor, de societatea ma(oritarã.

&titudini fata de grupul etnic -

• $re(udecata o atitudine rigidã, emoþionalã privind un grup/.0ociologic, pre(udecataeste un set de credinþe, stereotipuri ºi emoþii puternice tipic negative despre un grupde indivi!i, care predispune pe un ins sã acþione!e într'un anumit mod faþã de acelgrup.

• iscriminarea iscriminarea înseamnã negarea arbitrarã a privilegiilor, puterii ºi prestigiului membrilor unui grup etnic, cu nimic inferior membrilor din grupuriledominante. iscriminarea contribuie la segregare, care este acþiunea de a inter!iceaccesul unor grupuri etnice la instituþii publice sau de a comunica cu grupuldominant.

Minorit#"i

2inoritãþile sunt definite ca grupuri cu atitudini ºi comportamente specifice faþã de

ma(oritate.


18/20

grupul minoritar prin cinci trãsãturi-

6.>n grup minoritar este un grup ai cãror membri cunosc discriminarea, segregarea,opresiunea sau persecuþia din partea oricãrui grup considerat grup dominant.


19/20


20/20

Documents

Schifirnet Mic