ROMÂNIA 201 - insp.gov.roinsp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/03/Raport-scolara-2016.pdf · Toate strategiile sănătății publice au ca principiu fundamental intervențiile

RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA 2016

Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor ROMÂNIA 2016

1

Institutul Național de Sănătate Publică Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate


Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

ROMÂNIA 2016

“ Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate. Chiar și

în societățile bogate, îmbunătățirile în acest domeniu, vizând asigurarea echitabilă a sănătății și bunăstării pentru copii și adolescenți, vor necesita schimbarea, adeseori sistemică, către o abordare comprehensivă, cu implicarea întregului Guvern.” Strategia OMS EURO, Investiția în copii: Strategia europeană pentru sănătatea copiilor și tinerilor 2015–2020

2



CUPRINS INTRODUCERE ______________________________________________________________________ 4

CAP. I. INDICATORI DEMOGRAFICI ______________________________________________________ 5

I. 1 NATALITATEA____________________________________________________________________________ 5

I. 2 MORTALITATEA INFANTILĂ _________________________________________________________________ 6

I. 3 MORTALITATEA PERINATALĂ _______________________________________________________________ 8

I. 4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE _______________________________________________________ 9

I. 5 MORTINATALITATEA ______________________________________________________________________ 10

I. 6 MORTALITATEA LA COPII __________________________________________________________________ 12

CAP. II INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI_____________________________________ 15

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ______________________________________________________________________ 15

II. 2 MORBIDITATEA __________________________________________________________________________ 21

II. 2.1 Morbiditatea înregistrată prin examene de bilanţ ________________________________________ 21

II. 2.2 Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină primară_______________________________ 27

II. 2.3 Anii de viață ajustați cu dizabilitatea (DALY)_____________________________________________ 28

II. 2.4 Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri __________________ 30

II. 2.5 Morbiditatea înregistrată prin triajul epidemiologic în colectivitățile de copii și tineri____________ 34

CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI_________________________________ 40

III. 1 EVALUAREA PROFIOLULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE________________________ 40

III. 2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI______

III. 3 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVI ÎN

CONTEXTUL STĂRII DE BINE____________________________________________________________________

III. 4 PREDICTORI AI RISCULUI COMPORTAMENTAL ÎNALT - RANDAMENTUL ŞCOLAR_____________________

46

54

65

III. 5 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI________________________________________________________

III. 6 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA___________________________________________________________

69

73

IV. ASIGURAREA CU PERSONAL MEDICAL ȘI PERSONAL SANITAR MEDIU A PREȘCOLARILOR ȘI ELEVILOR______

76

3



INTRODUCERE

Toate strategiile sănătății publice au ca principiu fundamental intervențiile pentru un start sănătos în viață și sănătatea copiilor ca fundament al generațiilor viitoare sănătoase. Similar și Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 “Sănătate pentru Prosperitate”, aprobată în anul 2014 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1028/2014 plasează în centrul activităților ariei strategice de intervenție pentru domeniul sănătății publice, prin OG 1, îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi copilului. Producerea evidențelor, monitorizarea dezvoltării și stării de sănătate a copiilor și tinerilor este una din direcțiile specifice prioritare de intervenție.

Astfel, prin Programul naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, PN V, Subprogramul de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, PN V.1, sub coordonarea Centrului Național pentru Promovarea și Evaluarea sănătății (CNEPSS) din cadrul INSP, se asigură sintetizarea și integrarea informațiilor activităților de supraveghere a stării de sănătate desfășurate de către specialiștii Direcțiilor de sănătate publică teritorială. Prezentul Raport, al șaselea în seria Rapoartelor privind sănătatea copiilor, elaborate și disponibile pe site-ul INSP, la adresa http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea-copiilor/, integrează atât informațiile sintezelor naționale cât și informațiile statistice analizate de către specialiștii Centrului Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică (CNSISP) furnizate de către DSP-urile terioriale și Institutul Național de Statistică. Raportul actual, care valorifică rezultatele activităților de supraveghere finalizate în cursul anului 2016, aduce, în plus față de informațiile dispensarizării, triajului, consultației preventive privind dezvoltarea fizică, supravegherii comportamentelor cu risc și informații privind copmortamentele tip bullying, hărțuirea, în şcoală precum și informații privind resursele și distributia resurselor rețelei de medicină școlară.

În concluzie, Raportul, prin informațiile privind nivelul și dinamica indicatorilor și determinanților stării de sănătate pentru copiii și tinerii României, poate constiui o resursă pentru identificarea priorităților și fundamentarea deciziilor privind prioritățile de intervenție viitoare.

Coordonator, Director CNEPSS, Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu

4


http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea-copiilor/


CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI

Conform cifrelor raportate de către Institutul Naţional de Statistică, titularul statisticii demografice din țara

noastră, în România, în anul 2015 exista un număr total de 3 070 872 copii 0-14 ani (15,49% din totalul

populației rezidente a României), cu următoarea structură pe grupe de vârstă: 187 709 copii pentru grupa

de vârstă 0-1 an (0,95%), 766 891 copii pentru grupa de vârstă 1-4 ani (3,87%), 1 064 495 copii pentru grupa

de vârstă 5-9 ani (5,37%) şi 1 051 777 copii la grupa de vârstă 10-14 (5,31%).

Tabel nr. 1 Ponderea pe grupe de vârstă la copii (0-14 ani) în România, anul 2015

Total populație % din total populație % din total copii 0-14 ani Total populație rezidentă 19819477 100,00 - Total copii 0-14 ani, din care: 3070872 15,49 100,00

0-1 an 187709 0,95 6,11 1-4 ani 766891 3,87 24,97 5-9 ani 1064495 5,37 34,66 10-14 ani 1051777 5,31 34,25

Sursa datelor: INS

I.1 NATALITATEA

Natalitatea, fenomenul demografic al născuților vii, se menține pe trendul descendent al intervalului 1997-

2015, după cum se observă din Figura 1, scăzând de la 10,3‰ loc. în urmă cu 8 ani, în 1997 la 8,4‰ loc. în

2015 când se înregistrează și cea mai mică valoare a intervalului. Dinamica fenomenului înregistrează mici

oscilații, valorile ratei brute de natalitate menținându-se peste 9,0‰ loc. până în anul 2010.

Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2015

Sursa: INSP-CNSISP

Din perspectiva numărului născuţilor vii acesta scade de la 195612 în 2014 la 187372 în 2015 (8,4‰).

5



Pe medii se continuă tendințele anterioare, astfel numărul de născuţi vii, mai mare în mediul urban, scade

de la 106053 născuți vii în anul 2014 la 102255 în anul 2015. Similar și în mediul rural numărul născuților vii

scade de la 89559 în 2014 la 85117 născuți vii în 2015.

În context european dinamica ratei natalităţii din România comparativ cu rata medie a natalităţii din UE în

perioada 2000-2014 se situează constant sub nivelul mediei europene care osciliează în jurul valorii de

10‰, în timp ce valorile naționale scad la sub 9,0‰ din anul 2014.

Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 2000-2014

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ

Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși înregistrează o

tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ în anul 1997 până la valoarea de 8‰ în anul 2015, se

situează încă la o valoare ridicată față de media europeană (3,7‰ născuți vii la nivelul anului 2014). Fig.3.

De remarcat că sunt și țări din Uniunea Europeană cu valori mici ale mortalității infantile (Finlanda -2,2‰

născuți vii, Suedia - 2,2‰ născuți vii, Republica Cehă și Norvegia - 2,4‰ născuți vii, Portugalia - 2,9‰

născuți vii).

Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2015 Sursa: INSP-CNSISP

10.5 9.8 9.3 9.4 9.5 9.8 9.7 9.5 9.8 9.9 9.4 8.7 9.0 9.3 8.8

10.6 10.3 10.2 10.3 10.4 10.4 10.5 10.6 10.8 10.7 10.7 10.4 10.3 10.0 10.0

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Romania EU

6



Dinamica ratei mortalităţii infantile în România și în UE, ilustrată în figura 4, prezintă o scădere importantă

pe întreaga perioadă, mai accentuată în România, care scade de la 18,6‰ născuți vii în anul 2000 la 8,4‰

născuți vii în 2014, iar în UE de la 5,9‰ născuți vii în anul 2000 la 3,7‰ născuți vii în anul 2014. Chiar dacă

această scădere a ratei mortalităţii infantile din România este semnificativă, aceasta are o valoare de peste

două ori mai mare faţă de media europeană în anul 2014.

Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 2000-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

Din perspectiva cauzelor, ierahia afecțiunilor este dominată de cauzele perinatale, bolile respiratorii și anomaliile congenitale, conform figurii de mai jos.

Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1999–2015 Sursa: INSP-CNSISP

În profil teritorial în anul 2015 cele mai mari valori ale mortalității infantile s-au înregistrat în județele

Tulcea (15,2‰ născuți vii), Caraș Severin (12,8‰ născuți vii) şi Călărași (12,7‰ născuți vii) iar cele mai mici

valori în municipiul București (4,9‰ născuți vii), Brăila (5,7‰ născuți vii) şi Galați (6‰ născuți vii).

O creștere a a mortalității infantile în anul 2015 față de anul 2014 s-a înregistrat în județele: Mehedinți

(12,6‰ în anul 2015 față de 8,3‰ născuți vii în anul 2014), Tulcea (15,2‰ născuți vii în anul 2015 față de

11‰ născuți vii în anul 2014), Caraș Severin (12,8‰ născuți vii în anul 2015 față de 9,9‰ născuți vii în anul

7



2014), iar o scădere accentuată se observă în județele Giurgiu (6,4‰ în anul 2015 față de 13,5‰ în anul

2014), Brăila (5,7‰ în anul 2015 față de 10,2‰ în anul 2014) și Călărași.

Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în 2015. Sursa: INSP-CNSISP

I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ

Mortalitatea perinatală (însumând născuţii morţi, decesele la naştere şi în primele 6 zile de viaţă raportate

la născuții vii din aceeași perioadă) în perioada 1993-2015 are o evoluție favorabilă, descendentă,

înregistrând valori cuprinse între 12,4‰ la începutul intervalului şi 7,1‰ în anul 2015. Începând cu anul

2003 dinamica mortalității perinatale este una constant descendentă. (Fig. 7).

Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1993–2015 Sursa: INSP-CNSISP

8



În context european, pornind de la o valoare aproape dublă față de cea înregistrată în UE în anul 2000, în

România mortalitatea perinatală scade progresiv de la 12,1‰ născuți vii+născuți morți în anul 2000 la

7,3‰ născuți vii+născuți morți în anul 2014.

Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 2000-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Mortalitatea neonatală precoce (cuprinde totalitatea deceselor survenite în primele 6 zile de viaţă; se

calculează la 1000 născuţi vii şi este inclusă şi în indicatorul mortalităţii infantile) în România își menţine

tendinţa de scădere pentru perioada analizată, de la 6,2‰ născuți vii în anul 2000 la 3,2‰ născuți vii în

anul 2015.

Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 2000-2015 Sursa: INSP-CNSISP

În anul 2015 judeţele cu o mortalitate neonatală precoce mai mare decât media pe țară au fost Tulcea (6‰

născuți vii), Suceava (5,9‰ născuți vii), Hunedoara şi Vrancea (5,3‰ născuți vii), iar o rată a mortalității

neonatale precoce mai mică s-a înregistrat în judeţele Ialomița (1,6‰ născuți vii), Sibiu și Dâmbovița (1,9‰

născuți vii) şi în Municipiul București (2,1‰ născuți vii).

Cea mai mare creștere a mortalității neonatale precoce în anul 2015 față de anul 2014 s-a înregistrat în

județele: Covasna (4,3‰ născuți vii în anul 2015 față de 2,2‰ născuți vii în anul 2014 ), Vaslui (3,8‰

născuți vii în anul 2015 față de 2,1‰ născuți vii în anul 2014) și Caraș Severin (5,2‰ născuți vii în anul 2015

față de 3,5‰ născuți vii în anul 2014).

6.2 6.1 5.7 5.9 6.8

6 5.4

4.8 4.1 3.7 3.7 3.5 3.2 3.4 3.3 3.2

012345678

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

la 1

000

nasc

uti v

ii

9



Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2014 Sursa: INSP-CNSISP

Dinamica mortalităţii neonatale precoce din România comparativ cu UE în perioada 2000-2014, se observă,

conform figurii de mai jos că înregistrează o tendinţă de scădere, de la 6,2‰ născuți vii în anul 2000 la

3,3‰ născuți vii în anul 2014. Prin comparație cu nivelurile și dinamica la nivelul UE deși dinamica este una

favorabilă, de scădere, valorile naționale rămân mai mari decât valorile medii europene 3,3 la mie față de

1,9‰ născuți vii în anul 2014.

Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 2000-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.5 MORTINATALITATEA

Mortinatalitatea (numărul de născuţi morţi raportat la 1000 de născuţi vii + născuţi morţi), din perspectiva evoluției

multianuale are o tendință de scădere, de la 6,5‰ în anul 1992 la 3,9‰ în anul 2015. Cea mai mică valoare a

intervalului analizat se înregistrează în anul 2013 – 3,7‰.

10



Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1992-2015 Sursa: INSP-CNSISP

În ceea ce priveşte repartiţia pe medii în anul 2015 faţă de anul 2014 indicele de mortinatalitate scade

pentru mediul urban cu 0,2‰ şi rămâne la aceeași valoare în mediul rural. Județele cu cele mai mari rate de

mortinatalitate în anul 2015 au fost: Covasna (7,6‰), Călărași și Satu Mare (7‰), Arad și Harghita (6,7‰).

Cele mai mici valori ale mortinatalității s-au înregistrat în județele Dolj (0,2‰), Olt (1,3‰) și Brașov (1,5‰).

O creştere apreciabilă a acestui indice se remarcă în judeţele Satu Mare (de la 3,4‰ în anul 2014 la 7‰ în

anul 2015), Suceava (de la 2,6‰ în anul 2014 la 6,2‰ în anul 2015) și Giurgiu (de la 2,6‰ în anul 2014 la

4,7‰ în anul 2015).

Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 2000-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

În România mortinatalitatea scade de la 5,9‰ în anul 2000 la 4,0‰ în 2014, în timp ce pentru UE rata

crește ușor de la 4,6‰ în anul 2000 la 4,8‰ în anul 2014 (Fig. 13). Analizând figura de mai sus se constată

că, începând din anul 2007, valorile pentru România scad, în timp ce media valorilor pentru UE înregistrează

rate mai mari.

În figura 14 se observă că evoluția în dinamică a mortalităţii la copiii 1-4 ani, în perioada 2002–2015,

prezintă o tendinţă de scădere constantă de la 0,8‰ locuitori în anul 2002 la mai puțin de jumătate 0,3‰

locuitori în 2015, cu mențiunea că în ultimii 3 ani se menține la nivel constant.

11



Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 2002-2015 Sursa: INSP-CNSISP

I.6 MORTALITATEA LA COPII

Conform datelor statistice ale INS numărul de decese pentru grupele de vârstă 0-14 ani înregistrează

scăderi de la 8307 decese în 1997 la 2204 decese în 2015. Din perspectiva valorilor ratei mortalităţii pe grupe

de vârstă se observă o scădere pentru toate grupele de vârstă. Îmbucurător, cea mai accentuată reducere se

înregistreazâ la grupa de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 4,9‰ locuitori în 1995 la 1,8‰ în 2015. În

ultimii 3 ani se observă că indicele stagnează, înregistrându-se aceleași valori în cadrul tuturor grupelor de vârstă.

Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1995-2014 Sursa: INS

0.8

0.7 0.7 0.6 0.6

0.5 0.5

0.4 0.5 0.5

0.4 0.3 0.3 0.3

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

0.9

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

la 1

000

loc.

1-4

ani

12



În anul 2015 în privința structurii deceselor înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19

ani, în ordine descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt: leziuni traumatice şi cauze externe, boli ale aparatului

respirator, afecţiuni perinatale, malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale, tumori.

Fig. 16 Structura deceselor 0-19 ani pe principalele cauze de deces în România în anul 2015 Sursa: INSP-CNSISP

Principalele cauze ale mortalității infantile în anul 2015 au fost reprezentate de:

- cauzele perinatale reprezintă 31,9% din total cauze de deces la copiii 0-1 ani în anul 1999, 33,2%

în 2000 şi 37,8% în 2005; din 2003 cauzele perinatale devin principala cauză de deces infantil cu

33,4%, în 2014 se atinge maximul perioadei de 39,3%, scăzând în anul 2015 la 36,4%;

- bolile aparatului respirator, care s-au situat pe primul loc cu 33,6% în 1999, trec din 2000 pe locul

2 după cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002; în 2013 înregistrează valoarea

minimă a perioadei studiate de 24,0% din totalul deceselor; în 2014 și 2015 se menține la aceeași

proporție de 24,4%;

- anomaliile congenitale au oscilat între 18,0% în 1999 şi 23,6% în 2015, reprezentând a treia cauză

de deces infantil.

Pe grupe de vârstă ierarhia cauzelor de deces este este dominată de afecțiuni specifice vârstei, astfel: grupa

de vârstă sub 1 an (cauze perinatale; boli ale aparatului respirator; malformaţii congenitale) şi grupa 15-19

ani (leziuni traumatice şi cauze externe; tumori).

13



Fig. 17 Structura deceselor pe clase de boli şi grupe de vârstă la copii şi tineri în România, în anul 2015 Sursa: INSP-CNSISP

14



CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ Cu o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al

factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale

de timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei,

copilului şi tinerilor.

Sursa informaţiilor

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate se efectuează anual preşcolarilor (la

intrarea în grădiniţă), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, şcoala profesională, la nivelul

colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în

vederea cunoaşterii nivelului de dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor

afecţiuni sau deficienţe, aplicării tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de

starea de sănătate.

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate reprezintă un instrument valoros de

evaluare a stării de sănătate atât la nivel individual, cât şi la nivel populaţional, ceea ce face ca acestea să

fie unele dintre cele mai importante metode utililizate în sănătatea publică şi în medicina preventivă.

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii

reprezintă un important segment din populaţia unui teritoriu. La copii si tineri, sănătatea are situaţia cea

mai favorabilă faţă de adulţi dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi

considerată un indicator al sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele

următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele motive de preocupare

pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate

acceptabil la generaţiile următoare.

Metodologie Datele colectate prin examinările medicale la nivelul colectivităţilor sunt centralizate la DSP judeţene, trimise către INSP unde sunt prelucrate statistic şi analizate. În anul şcolar 2014/2015 examenele de bilanţ au inclus un

număr de 666 869 preşcolari şi elevi proveniţi din mediul urban şi rural (urban 39 județe şi rural 27). Dinamica

numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2015 ilustrată în tabelul de mai jos, are

15



o evoluție oscilantă, înregistrându-se o creștere de la 480693 copii examinați în anul 2002 la un număr de

666869 în anul 2015.

An școlar

Nr.copii examinați

Nr.județe urban

Nr.județe rural

2002 480 693 36 - 2004 879 717 37 22 2005 817 378 38 26 2006 767 797 39 25 2007 724 041 36 23 2008 723 050 37 21 2009 621 582 33 19 2010 493 941 30 18 2011 759 585 40 26 2012 706 022 38 25 2013 672 241 40 24 2014 494851 38 23 2015 666869 39 27

Tabel 1 Dinamica numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2015 Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la

copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2014-2015”

Rezultate

Din punct de vedere al dezvoltării fizice, populaţia de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de

bilanţ în anul şcolar 2014-2015 a înregistat o dezvoltare armonică pentru 74,3% dintre copii și dizarmonică

pentru restul de 25,7%. Structura populaţiei şcolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare

fizică înregistrată în anul şcolar 2014/2015, ilustrată în figura de mai jos, este reprezentată în mediul urban

de 72,5% armonici și 27,5% dizarmonici, iar în mediul rural de 82,1% armonici și 17,9% dizarmonici.

Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2014-2015”

74.3 72.5 82.1

25.7 27.5 17.9

0102030405060708090

Tara Urban Rural

% Armonici

Dizarmonici

16



Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizică 2002-2015 evidenţiază o dezvoltare fizică foarte bună,

pentru mai mult de 70% dintre copii examinați, aceștia fiind dezvoltaţi armonic. Se observă că, de-a lungul

perioadei urmărite, în mediul urban procentajul de armonici scade cu aproximativ 3 procente, iar în mediul

rural acesta creşte cu aproximativ 7 procente.

Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2015


Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în

mediul urban se observă o predominenţă a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile de

școlari (excepție preșcolarii) fig. 3, iar în mediul rural imaginea este similară (Fig. 4).

Fig. 3 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2014/2015


75.4 75.4 75.4 73 74.6

71.6 71.9 76

72 71.9 71 71.6 72.5

75.4

82.8 81.9 80.2

82.5 83.1 83 82.6 84 85.1

80.1

85.4 82.1

60

65

70

75

80

85

90

95

100

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015URBAN RURAL

00.5

11.5

22.5

33.5

44.5

5

presc cls.I cls.IV cls.VIII cls.XII prof. stud%

D.+ Gr.

D. - Gr.

17



Fig. 4 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2014/2015


Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru populaţia de copii şi tineri examinaţi arată că, din totalul

dizarmonicilor identificaţi, se înregistrează, în ultimul an, o uşoară scădere cu 1% a dizarmoniilor prin plus

de greutate și tot cu 1% o creștere a dizarmoniilor prin minus de greutate (Fig. 5).

Fig. 5 Dinamica frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, România 2002- 2015


Analiza lotului studiat arată în urban un procent sensibil egal de armonici indiferent de genul acestora. În rural, procentul fetelor cu dezvoltare armonică este cu 3,6 mai mare decat cel al băieților, conform figurilor de mai jos.

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

presc cls.I cls.IV cls.VIII cls.XII prof. stud

% D.+ Gr. D. - Gr.

52.3 51.9 55.4 57.1 57.6 56.6

47.7 48.1 44.6 42.9 42.4 43.4

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2002 2005 2008 2011 2014 2015

Diz.+ Gr. Diz.- Gr.

18



În mediul urban, indiferent de genul subiecților, dezvoltarea dizarmonică prin plus de greutate este mai mare decât cea prin minus de greutate. În mediul rural, la fete predomină dizarmonia prin plus de greutate, iar la băieți predomină dizarmonia prin minus de greutate.

Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2014/2015


Fig. 7 Profil dezvoltare, băieți urban 2014/2015


73.1

15

11.9

Armonici

D. + Gr.

D. - Gr.

72

16.3

11.7

Armonici

D. + Gr.

D. - Gr.

19



Fig. 8 Profil dezvoltare, fete rural 2014/2015


Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2014/2015


În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o evoluţie favorabilă a dezvoltării fizice armonice a

copiilor şi adolescenţilor din colectivităţile şcolare. Totuşi, urmărind dizarmonicii în perioada 2002-2015, se

observă că ponderea copiilor şi adolescenţilor cu dizarmonie prin plus de greutate este din ce în ce mai

mare. Continuarea şi extinderea activităţiii de supraveghere a stării de sănătate a copiilor şi tinerilor prin

examenele de bilanţ, inclusiv în colectivităţile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a

tendinţelor nefavorabile şi proiectarea intervenţiilor sănătăţii publice în concordanţă cu acestea.

85.3

8.1 6.6

Armonici

D + Gr.

D - Gr.

81.7

8.5

9.8

Armonici

D + Gr.

D - Gr.

20



II.2 MORBIDITATEA Sursa informaţiilor Evaluarea morbidităţii la copii şi tineri se face prin examenele medicale profilactice, efectuate la nivelul

colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală (examene de bilanţ, triaj), cât şi prin cele

efectuate la nivelul cabinetelor de medicină primară.

Semnificaţia pentru sănătatea publică Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii

reprezintă un important segment din populaţia unui teritoriu. La copii şi tineri, sănătatea are situaţia cea

mai favorabilă faţă, de adulți dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi

considerată un indicator al sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele

următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui să fie unul dintre principalele motive de preocupare

pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate

acceptabil al generaţiilor următoare.

Metodologiile de evaluare a morbidităţii: - Prin examenul medical de bilanţ desfăşurat anual în colectivităţile de copii şi tineri din mediul urban şi rural se evaluează starea de sănătate a grupului țintă studiindu-se morbiditatea generală prin prevalenţa de perioadă; - Colectarea anuală de date actualizate din registrele de boli cronice aflate în cabinetele medicale şcolare (sau în cabinetele individuale ale medicilor de familie, acolo unde nu există cabinet de medicină şcolară); - Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate, practicată în colectivităţile de copii şi adolescenţi după fiecare vacanţă şcolară (creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, şcoli profesionale, licee).

II.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ

Prin examenele de bilanţ în cursul anului şcolar 2014-2015 au fost înregistrate 168837 cazuri, reprezentând o morbiditate generală de 25,31% din totalul populaţiei examinate la nivelul ţării, cu diferenţe importante în privinţa îmbolnăvirilor, în mediul urban, conform tabelului de mai jos.

Medii Număr total copii examinați

Copii bolnavi Nr.total %

Urban (39 judete) 537698 151042 28.1 Rural (27 judete) 129171 17795 13.8 Total/tara 666869 168837 25.31

Tabel 2. Distribuţia morbidităţii cronice generale în anul şcolar 2014/ 2015 Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la


21



Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, este una staţionară variind în jurul

valorilor cuprinse între 26% în 2002 şi 25,31% în 2015.

Fig. 10 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, România 2002-2015 Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2014-2015”

Morbiditatea rezultată în urma examinării stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor în anul școlar 2014 –

2015 se menține la valori apropiate de valorile înregistrate în ultimul an, atât în mediul urban cât și în

mediul rural. Pentru populația studiată morbiditatea medie a ultimilor 11 ani 2004-2015 în mediul urban se

situează la 27,5%, iar în mediul rural la 14,5%.

Fig. 11 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, , urban – rural, România 2004 - 2015 Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la


26

24.6

25.5

23

25.2

22.9

25.6

22.2

25.2

24.1

24.9 24.9

25.31

0

5

10

15

20

25

30

35

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

27.3 28.9 29 28.3 27.9 28.1

16.1 15.9 14.7 14.5 13.6 13.8

0

5

10

15

20

25

30

35

2004 2007 2009 2011 2013 2015%

urban rural

22



În perioada 2002-2015 se evidenţiază o creştere a procentului morbidităţii odată cu vârsta pentru toate categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos.

Anul

Prescolari% Cls.I% Cls. IV-a% Cls.aVIII-a% Cls.aXII-a %

Prevalenta medie %

2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0 2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6 2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5 2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0 2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5 2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9 2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6 2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2 2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2 2012 15.6 24.0 25.7 28.5 31.7 24.1 2013 15.7 25.4 27.9 29.3 31.5 24.9 2014 16.7 24.9 27.2 31.2 29.8 24.9 2015 16.4 25 27.1 31.2 29.7 25.3

Tabelul 3 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice la copiii şi tinerii din colectivităţi, România 2002 - 2015 Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la


Nivelul prevalenţei pe cauze de îmbolnăvire pentru anul şcolar 2014/2015 la nivelul ţării a relevat faptul că pe primul loc se situează viciile de refracţie, urmate de obezitatea de cauză neendocrină. Următoarele afecțiuni ocupă locuri diferite în funcție de mediul de proveniență al elevilor.

Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice 2014/2015


6.65

2.84

2.46

1.74

1.65

1.22

1.02

0.95

0.92

0.8

1.61

1.39

0.84

1.15

0.95

1.013

0.56

0.89

0.52

0.51

0 5 10

Vicii de refractie

obezitatea de cauza neendocrina

def.castig.de col. Vertebrala

sechele de rahitism

hipotrof.pond

hipotrof.staturala

af.cr.amigdale si veget.adenoide

tulb.de vorbire

def.castig.ale membr.

alte boli de metab.

anemia cr.prin carenta Fe

tulb.comportament

intarz.mintale usoare

Rural

Urban

23



Analizând datele obţinute prin examenele de bilanţ ale stării de sănătate, în mediul urban se observă că pe primul loc în ceea ce privește valoarea prevalenţei se situează viciile de refracție cu 23,7% , urmate de obezitatea de cauză neendocrină cu 10,1% și deformările câștigate ale coloanei vertebrale (8,8%) Fig. 13.

Pentru mediul urban:

- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a. - Prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină are aproximativ aceeaşi caracteristică de curbă cu valori crescătoare de la preşcolar la clasa a XII-a. - Deformările dobândite ale coloanei vertebrale au o prevalenţă care creşte odată cu vârsta subiecţilor examinaţi, începând de la clasa a I-a la clasa a XII-a.

Fig. 13 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele studiate în mediul urban 2014/2015


În ceea ce privește ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul rural, pe prima poziție se situează la fel ca în mediul urban viciile de refracție cu 11,7%, urmate în ordine descrescătoare de obezitatea neendocrină (10,1%) și hipotrofia ponderală cu 8,4%.

Fig. 14 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele studiate în mediul rural 2014/2015


23.7

10.1

8.8

57.4

Vicii de refractie

obezitate de cauzaneendocrina

deformari castigateale colaneivertebrale

altele

11.7

10.1

8.4

69.8

vicii refractie

obezitateaneendocrina

hipotrofia ponderala

altele

24



Pentru mediul rural prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar la clasa a VIII-a, vârful curbei

înregistrându-se la această vârstă; prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină creşte de la preşcolar, la

şcolarul de clasa aVIII-a.

Concluzii

Din analiza datelor centralizate pentru întreaga ţară – mediul urban şi rural în anul şcolar 2014/2015 a

rezultat o prevalenţă medie a morbidităţii generale de 25,3%; morbiditatea din mediul urban fiind mult mai

mare faţă de cea din mediul rural (28,1% faţă de 13,8%).

- În mediul urban valoarea prevalenţei bolilor cronice creşte odată cu vârsta, cea mai mare valoare fiind

înregistrată în clasa a VIII (37%).

- În mediul rural valoarea prevalenţei se descrie ca o curbă relativ crescătoare cu cea mai ridicată valoare la

școala profesională (27,5%).

Pe primul loc, ca de altfel în toţi anii precedenţi, se află viciile de refracţie, urmate de obezitatea de cauză

neendocrină, atât în mediul urban, cât şi în cel rural . Locul al treilea pentru mediul urban este reprezentat

de morbiditatea prin deformaţiile dobândite ale coloanei vertebrale, iar în rural de hipotrofia ponderală.

Trebuie avută în vedere importanţa majoră a efectuării corecte a acestor examene medicale de bilanţ în

vederea depistării din timp a tuturor îmbolnăvirilor şi deficienţelor cu scopul urmăririi permanente şi

tratării corespunzătoare.

Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare

răsunet asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci, cu implicaţii majore asupra procesului

instructiv-educativ şi, mai ales, asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.

Cunoscând influenţa factorilor mezologici, peristatici ai mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor

depista din timp toţi acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea

ameliorării lor.

Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti:

• alimentație necorespunzătoare

• marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales

scopului),

• nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi

testelor,

• un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare.

25



• Una din cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale în

interiorul colectivităţilor de copii şi tineri. Corelat cu acest fapt este nerespectarea corespunzătoare a

microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi ventilaţie, lipsa de curăţenie).

Toţi copii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice trebuie să fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul

evitării apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.

26



II.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE DE MEDICINĂ PRIMARĂ

Din datele colectate de către Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătatea Publică din cadrul

Institutului Național de Sănătate Publică București, prin raportările primite din cabinetele de medicină

primară (medicina de familie) în anul 2015 reies următoarele:

Morbiditate înregistrată Indici la 100000 locuitori (incidența specifică)

Incidențatotal țară

Incidența 0-14 ani

Incidența 0-4 ani

Incidența 5-9 ani

Incidența 10-14 ani

TOTAL 75159.0 156830.9 203035.0 147097.1 124747.3 Bolile infecțioase și parazitare 2640.8 9133.7 10776.1 9996.6 6769.7 Tumori 450.8 97.3 132.8 69.0 93.6 Bolile sângelui, ale organelor hematopoietice și unele tulburări ale mecanismului de imunitate

878.7 2259.7 3100.6 2018.1 1741.1

Boli endocrine, de nutriție și metabolism 2876.0 3200.4 4729.5 2496.6 2525.0 Tulburări mintale și de comportament 1159.8 624.6 506.8 699.8 655.5 Bolile sistemului nervos 1601.9 500.9 269.3 410.5 802.5 Bolile ochiului și anexelor sale 2604.9 5046.6 5545.4 4962.0 4679.5 Bolile urechii și apofizei mastoide 2358.9 4981.1 5999.6 4931.0 4107.5 Bolile aparatului circulator 4756.7 278.6 231.2 280.6 319.5 Bolile aparatului respirator 29214.2 100446.1 136545.4 94254.6 73948.5 Bolile aparatului digestiv 8386.9 12411.2 14700.1 11590.8 11164.1 Bolile pielii și țesutului celular subcutanat

3958.1 10121.3 12804.3 8805.4 9018.0

Bolile sistemului osteo-articular, ale mușchilor, țesutului conjunctiv

6599.1 699.4 242.6 475.6 1340.6

Bolile aparatului genito-urinar 5004.1 2634.1 2447.7 2303.8 3137.6 Sarcina, nașterea și lăuzia 143.1 2.3 0.0 0.0 6.7 Unele afecțiuni a căror origine se situează în perioada perinatală

20.8 134.5 432.5 0.0 0.0

Malformații congenitale, deformații și anomalii cromozomiale

55.4 258.1 612.1 118.6 78.0

Simptome, semne și rezultate anormale ale investigațiilor clinice și de laborator

1039.5 2369.0 3035.7 2224.2 1910.5

Leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe

1409.1 1632.1 923.2 1459.9 2449.7

Tabel nr 4. Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină de familie în anul 2015 Sursa: INSP-CNSISP

27



După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

• morbiditatea înregistrată pentru grupa de vârstă 0-4 ani este mai mare decât la grupele de vârstă

5-9 ani și 10-14 ani; excepție fac următoarele grupe de boli: tulburările mintale și de

comportament, bolile sistemului nervos, aparatului circulator, sistemului osteoarticular, mușchilor,

țesutului conjunctiv, leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe.

• La toate grupele de vârstă, patologia aparatului respirator se situează pe primul loc ca incidență.

• Patologiile cele mai frecvente care afectează copiii la toate grupele de vârstă includ boli ale

aparatului digestiv, ale pielii și țesutului subcutanat, boli infecțioase și parazitare precum și boli ale

urechii și apofizei mastoide.

II.2.3 ANII DE VIAȚĂ AJUSTAȚI CU DIZABILITATEA (DALY) DALY este un indicator standardizat ce reprezintă un an de viață sănătoasă pierdut din cauza decesului

prematur şi dizabilităților de severitate specificată.

Din datele publicate de către OMS în anul 2014, pentru copii din grupa de vârstă 0-4 ani, ierarhia cauzelor

medicale care generează „povara bolii”, exprimată prin DALY, este dominată de infecțiile respiratorii

inferioare, anemie, anomaliile congenitale și în special cele cardiace și de complicațiile asociate

prematurității, unele dintre acestea fiind afecțiuni cu potențial mare de prevenire.

Fig. 15 Povara îmbolnăvirilor la vârsta de 0-4 ani, principalele 10 cauze, DALY la 100000 locuitori, anul 2012

Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables 2014

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000

Infectii respiratorii inferioare

Complicatii ale prematuritatii

Anomalii congenitale cardiace

Alte anomalii congenitale

Anemie feripriva

Asfixie si traumatism la nastere

Alte afectiuni neonatale

Alte leziuni fara intentie

Boli diareice

Alte boli infectioase

6,058

6,029

2,719

2,624

1,519

1,209

777

581

518

383

DALY la 100000

28



Pentru grupa de vârstă 5-14 ani principalele cauze medicale care generează pierdere de ani de viață

sănătoasă sunt: anemia feriprivă, depresia, astmul broşic, tulburările comportamentale ale copilului,

accidentele rutiere precum şi consecințele accidentelor rutiere.

Fig. 16 Povara îmbolnăvirilor la vârsta de 5-14 ani, principalele 25 cauze, DALY la 100000 locuitori, anul 2012

Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables 2014

După cum se observă în figurile de mai sus principalele cauze care generează DALY la copiii din România

sunt reprezentate de un amestec între boli netransmisibile şi accidente dar şi depresie, boli infecțioase,

anemie.

Posibilitatea de a evalua povara bolii, pe cauze, pe grupe de vârstă şi comparativ pe perioade lungi de timp,

chiar cu anumite grade de incertitudine a datelor, este extrem de importantă pentru evaluarea a cât de

adecvat a răspuns și anticipat sistemul de sănătate la nevoile populaţiei.

0 100 200 300 400 500 600 700

Anemie feripriva

Depresie

Astm

Tulburari comportamentale ale copilului

Accident rutier

Dureri lombare si cervicale

Infectii respiratorii inferioare

Inec

Alte leziuni fara intentie

Epilepsie

643

631

499

354

338

327

325

249

244

209

DALY la 100000

29



II.2.4 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI TINERI

Dispensarizarea are ca obiectiv prevenirea, combaterea şi recuperarea bolilor cronice prin supravegherea

medicală organizată a unor categorii de indivizi sănătoşi sau bolnavi şi aplicarea măsurilor medico-sociale

corespunzătoare; este o metodă de prevenire, combatere şi recuperare, fiind aşadar un instrument de lucru

valoros pentru sănătatea publică. Dispensarizarea este o metodă complexă de organizare a ocrotirii

sănătăţii în cadrul instituţiilor curativ-profilactice, care prevede supravegherea activă a sănătăţii a unor

grupe de oameni, după particularităţile lor fiziologice (copii de toate vârstele, adolescenţi, femei gravide) şi

a persoanelor cu anumite afecţiuni (ulcer gastroduodenal, tuberculoză, boli cardiovasculare, oncologice,

venerice, psihice etc). Se realizează prin diagnosticarea activă şi precoce a bolilor cronice sau cu potenţial

de cronicizare, prin studierea şi înlăturarea cauzelor care contribuie la apariţia şi răspândirea lor şi prin

luarea unor anumite măsuri sociale, curativ-profilactice şi sanitar-igienice. Are drept scop păstrarea şi

întărirea sănătăţii populaţiei, creşterea longevităţii şi a calităţii vieţii, studierea profundă a legăturii dintre

modificările patologice apărute şi mediul înconjurător, în special a factorilor sociali.

Descrierea morbidităţii cronice prin boli dispensarizabile în colectivităţile de copii şi tineri se face prin

calcularea prevalenţei pe an şcolar la nivelul cabinetelor medicale şcolare.

Dinamica raportărilor primite anual de la nivelul Dsp-urilor, înregistrează o creștere în intervalul 2002-2015

de la un număr de 22 județe în anul 2002 la 35 în anul 2015, excepție făcând anii 2009 cu 22 și 2010 cu 24

de județe. În anul şcolar 2014-2015: s-au primit raportări de la 34 de judeţe şi Municipiul București, deci 35

de raportări.

Fig. 17 Dinamica numărului de județe care au raport în perioada 2002-2015

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2014-2015”

22

36 40 34 38

32 30

22 24

35 36 34 38

35

05

1015202530354045

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

30



Din datele înregistrate, prevalenţa bolilor cronice la

nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între

0 şi 19 ani, aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale

şcolare este de 15,5% (faţă de 13,75% în anul 2014);

cea mai scăzută valoare s-a înregistrat în judeţul

Caraș Severin – 3%, iar cea mai ridicată valoare s-a

înregistrat în Cluj 34,57% (Fig. 18).

Ponderea primelor 10 boli cronice (cu cea mai

ridicată prevalenţă) care reprezintă ~ 71,39% din

totalul cazurilor de boală, comparativ cu celelalte 53

de boli cronice înregistrate, care reprezintă doar

28,61% din numărul total de cazuri (Fig. 19).

Fig. 19 Structura morbidităţii cronice dispensarizate-top 10 boli cronice Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2014-2015”

fig. 18 Prevalenţa medie a bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015, pe judeţe şi pe ţară

24.44%

10.69% 9.19%

4.38%

4%

3.69% 3.38% 2.96%

2.79% 2.78%

vicii refractie

vicii de postura

obezitateneendocrina

astm bronsic

alte boli croniceale ap. locomotor

tulburari devorbire

hipotrofieponderalamanifestaretard psihic siintelect de limita

spasmofilie

18

26.97

15.62

14

15.35

15.29

11.28

10.55

25.21

8.86

9.33

3

34.5

8.61

3.76

19.74

14

6.63

12.21

13.6

15.93

18

15

16

19.13

18.67

18.36

9.22

23.45

18.49

5.99

6.36

29.84

3.34

8

15.5

0 10 20 30 40

Alba

Arad

Arges

Bacau

Bihor

Bistrita

Brasov

Braila

Bucuresti

Buzau

Calarasi

Caras Severin

Cluj

Constanta

Dolj

Galati

Giurgiu

Gorj

Harghita

Hunedoara

Ialomita

Iasi

Maramures

Mehedinti

Mures

Neamt

Prahova

Salaj

Satu Mare

Sibiu

Suceava

Teleorman

Timis

Tulcea

Vrancea

Prevalenta pe tara

%

31



În ceea ce privește prevalenţa primelor zece boli cronice dispensarizate în anul şcolar 2014-2015, ilustrată

în figura următoare, se poate observa că viciile de refracție ocupă prima poziție cu 4,25% , urmate de viicile

de postură cu 1,65% și obezitatea neendocrină 1,42%, celelalte boli înregistrând valori ale prevalenței sub

1%.

Fig. 20 Prevalenţa primelor 10 boli cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2014-2015”

Analiza prevalenţei bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015 pe cicluri de învăţământ arată că, cea mai ridicată valoare se înregistrează la elevii din ciclul gimnazial – 19.51% (Fig. 21).

Fig. 21 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015, pe cicluri de învăţământ Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2014-2015”

Valorile mici înregistrate la copiii din creşe pot fi interpretate şi prin prisma unei supravegheri medicale

deficitare a colectivităţilor de copii cu vârstă mică; aceşti copii sunt în grija medicilor de familie iar medicii

4.25

1.65

1.42

0.68

0.62

0.57

0.52

0.45

0.43

0.43

0 1 2 3 4 5

vicii refractie

vicii de postura

obezitate neendocrina

astm bronsic

alte boli cronice ale ap.…

tulburari de vorbire

hipotrofie ponderala manifesta

retard psihic si intelect de…

spasmofilie

tulburari nevrotice si de…

2.41

10.63

15.87

19.51

16.58

0

5

10

15

20

25

cresa gradinita cl.I-IV cl. V-VIII cl.IX-XII%

32



care se ocupă de colectivităţile de copii (medicii şcolari) nu deţin date privind morbiditatea prin boli cronice

la aceste grupe de vârstă. Aceste date se pot obţine doar printr-o foarte bună colaborare între medicii de

familie, medicii şcolari şi Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană. Absenţa datelor reprezintă un factor de

eroare în calcularea prevalenţei medii pe ţară: un alt factor de eroare este reprezentat şi de populaţia de

referinţă care nu a fost raportată corect şi complet în toate judeţele analizate. De asemenea, nu trebuie

uitat faptul că foarte mulţi copii de vârstă mică nu sunt cuprinşi în colectivităţi (creşe şi grădiniţe de stat).

În concluzie, din raportările primite de la cabinetele medicale şcolare în ultimii ani reiese că prevalenţa

bolilor cronice dispensarizabile la copii şi tineri se menţine ridicată. Dispensarizarea corect întocmită nu se

poate realiza decât printr-o strânsă colaborare interdisciplinară, cu implicarea medicilor de familie, a

medicilor şcolari, a pediatrilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor în igiena copiilor şi tinerilor, cărora le

revine sarcina de a colecta, centraliza şi prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generală a

fenomenului şi pentru elaborarea de programe profilactice care să asigure îmbunătățirea stării de sănătate

a populaţiei infantile.

33



II.2.5. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN COLECTIVITĂȚILE DE COPII ŞI TINERI

Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate practicată în colectivităţile

de copii şi adolescenţi. Triajul epidemiologic se efectuează prin: anamneză succintă, termometrizare,

examen clinic al cavităţii buco-faringiene, examen clinic al tegumentelor şi mucoaselor de către medici şi

cadre medii. Identificarea potenţialului epidemiologic din creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli

generale, licee, în cadrul efectuării triajului epidemiologic arată orientarea profilactică a acţiunilor medico-

sanitare şi social economice privind ocrotirea sănătăţii populaţiei.

Triajul epidemiologic efectuat la începutul acestui an şcolar 2014-2015 ,“triajul după vacanţa de vară” a

cuprins un număr de 2 260 885 copii şi adolescenţi, din care 641 629 din mediul rural şi 1 619 256 din

mediul urban.

Numărul de copii examinaţi în cadrul triajului epidemiologic a crescut în ultimii ani, de la un număr de 928

923 de copii examinaţi prin examenul de triaj în anul şcolar 2007/2008, s-a ajuns la un număr de 2 260 885

copii examinaţi în anul şcolar 2014/2015 (Fig. 22).

Fig. 22 Dinamica numărului copiilor şi adolescenţilor examinaţi în ultimii ani şcolari

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015”

Din totalul de copii examinaţi, au fost diagnosticaţi cu boli infecto-contagioase şi parazitare 26 048, înregistrându-se o prevalenţă de moment a bolilor infecto-contagioase şi parazitare de 1,15% (Fig. 23).

928.923 1050183

1.563.973

2.162.786 2280861

2.417.518

2324844 2.260.885

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

3000000

2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015

Numar

An scolar

34



Fig. 23 Dinamica prevalenţei de moment a bolilor transmisibile în ultimii ani şcolari


Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele 0,576% (din care 0,003% angine cu streptococ B hemolitic), urmate de pediculoză 0,337%, micoze 0,067%, scabie 0,013% și boala diareică acută 0,004% .

Fig. 24 Prevalenţele de moment ale bolilor transmisibile diagnosticate la începutul anului şcolar 2014-2015


În condiţii epidemiologice sezoniere, patologia este dominată de infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare, întâlnite, de fapt, la toate vârstele (Fig. 25).

Fig. 25 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi la începutul anului şcolar 2014-

2015 Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015”

0.28

1.48

0.63 0.46

1.18 1.12 1.13 1.15

-

0.20

0.40

0.60

0.80

1.00

1.20

1.40

1.60

2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015% Ani scolari

0.576

0.337

0.067

0.013

0.004

0.003

0.001

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

Angine

Pediculoza

Micoze

Scabie

BDA

Angine strept. β hemol.

Varicela

%

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8

Crese

Centre de plasament

Gradinite

Scoli

Licee

Scoli prof

%

Angine

Pediculoza

Micoze

Scabie

Angine cu SH

BDA

35



În dinamică, în ultimii ani, cazurile de angină depistate la triajul de la începutul anului școlar sunt cu valori între 0,36% și 0,57% (Fig. 26).

Fig. 26 Angina-prevalenţe de moment în ultimii ani şcolari


Depistarea cu ocazia triajului a anginelor cu SβH+, în ultimii ani a înregistrat oscilaţii mari de la 0,001 la

0,03% (datorate probabil şi dificultăţilor obiective privind recoltarea exudatelor faringiene la copiii cu

angine prezumtiv streptococice). Dificultăţile de depistare sunt cu atât mai mari cu cât 10-20% din copii

sunt purtători sănătoşi. În anul şcolar 2014/2015 prevalenţa de moment a fost 0,003% (Fig. 27).

Fig. 27 Dinamica prevalenţei de moment a anginelor cu SβH+, în ultimii ani şcolari


0.36

0.54

0.36

0.41

0.63

0.62

0.595

0.576

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

An scolar 2007/2008

An scolar 2008/2009

An scolar 2009/2010

An scolar 2019/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

%

0.001

0.03

0.03

0.005

0.03

0.009

0.006

0.008

0.003

0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035

An scolar 2006/2007

An scolar 2007/2008

An scolar 2008/2009

An scolar 2009/2010

An scolar 2010/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

%

36



Pediculoza prezintă la începutul acestui acest an şcolar o prevalenţă per total colectivităţi de 0,337%. (Fig.28).

Fig. 28 Dinamica prevalenţelor de moment ale pediculozei, în ultimii ani şcolari


Triajul epidemiologic efectuat după vacanţa de iarnă a cuprins un număr de 1 672 944 copii şi adolescenţi,

din care 430 955 din mediul rural şi 1 241 989 din mediul urban.

Comparativ cu triajul epidemiologic de la începutul anului şcolar, efectuat în septembrie 2014 - când

prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate a fost de 1,154%, observăm că la triajul după vacanţa de

iarnă, în ianuarie 2015, prevalenţa de moment a fost mai mare, 1,265% (Fig. 29).

Fig. 29 Prevalenţa de moment septembrie 2014-ianuarie 2015


În figura 30 se observă prevalenţa îmbolnăvirilor prin boli infecţioase şi parazitare diagnosticate, în cadrul triajului epidemiologic după vacanţa de iarnă.

0.22

0.51

0.32

0.29

0.312

0.337

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

An scolar 2009/2010

An scolar 2010/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

%

1.154

1.265

0 0.5 1 1.5

Incidenta generala septembrie 2014

Incidenta generala ianuarie 2015

%

37



Fig. 30 Prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate după vacanţa de iarnă


Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele

(0,759% ), urmate de pediculoză (0,302%), micoze (0,058%), varicelă (0,022%), scabie (0,007%), BDA

(0,005%) , angine cu streptococ B hemolitic (0,004%). Scarlatina a fost depistată doar la un copil din mediul

urban (Fig. 30).

În ceea ce priveşte distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi, în figura următoare se observă că, cea mai

ridicată frecvenţă a acestora se înregistrează în centrele de plasament (3,763%), apoi în şcoli profesionale

(2,202%), în grădiniţe (1,669%), creșe (1,327%), şcoli generale (1,214%), urmate de licee (1,006%).

Fig. 31 Distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2015”

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015

0.004

0.005

0.007

0.022

0.058

0.302

0.759

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8

Angine streptococice β hemol.

Boala diareica acuta

Scabie

Varicela

Micoze

Pediculoze

Angine

%

1.006

1.214

1.327

1.669

2.202

3.763

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4

Licee

Sc. generale

Crese

Gradinite

Sc. profesionale

Centre plasament

%

38



După vacanța de iarnă, patologia este dominată, la fel ca la începutul anului școlar, de infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare, înregistrându-se valori ușor crescute la toate grupele de vârstă (Fig.32).

Fig. 32 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2015

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015

00.5

11.5

Crese

Centre plasament

Gradinite

Scoli generale

Licee

Scoli profes.

%

Angine strept.β hemol.

Boala diareicaacuta

Scabie

Varicela

Micoze

Pediculoza

Angine

39



CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI III.1 EVALUAREA PROFILULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE

”Va exista întotdeauna ceva mult mai urgent decât protejarea stării de bine a copiilor. Dar niciodată nu va exista ceva mai important.” (1) "Este mai ușor să clădești copii puternici, decât să repari adulți distruși." (Frederick Douglass) Mediul psiho-social școlar se referă la mediul social, relațiile interpersonale în școală și felul în care elevii și personalul interacționează, dar se referă și la experiența elevilor referitoare la procesul de învățare. A fost demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din fiecare zi, poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata abandonului școlar. (2) Faptul că sănătatea şi rezultatele educaţionale sunt legate intrinsec, şi că şcoala reprezintă locaţia ideală pentru eforturi în ambele direcţii, se bucură de o largă recunoaștere și a generat, ca urmare, dezvoltarea a numeroase programe internaţionale având ca scop ameliorarea deopotrivă a învăţării şi sănătăţii prin intermediul şcolii (3). Necesitatea de a promova starea de bine a copiilor este, ca imperativ moral, larg acceptată, iar ca imperativ pragmatic, este la fel de demnă de prioritate, incapacitatea de a proteja și promova starea de bine a copiilor fiind asociată cu un risc crescut mai târziu în viață, într-o gamă largă de aspecte. Acestea variază de la afectarea dezvoltării cognitive, la performanțe școlare slabe, de la competențe și așteptări reduse, la productivitate și câștiguri reduse, de la rate mai mari ale șomajului la dependență crescută de asigurări sociale, la prevalența crescută a comportamentelor antisociale și implicarea în criminalitate, la o mai mare probabilitate de consum de droguri și abuz de alcool, la niveluri mai ridicate ale nașterilor în rândul adolescentelor, creșterea costurilor de îngrijire medicală și o incidență crescută a bolilor psihice (4).

Indicatorii utilizați pentru a măsura starea de bine copiilor din punct de vedere educativ reflectă, în linii mari, angajamentul fiecărei națiuni de a asigura dreptul fiecărui copil de a fi pregătit în mod adecvat pentru cererile și provocările din lumea în care va trăi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) a dezvoltat Profilul de mediu psiho-social pentru a ajuta deopotrivă profesorii, elevii şi părinţii în demersul de realizare a unui climat psiho-social pozitiv în şcoli, ca mijloc de ameliorare a calităţii şcolii şi promovare a bunăstării fizice şi mentale a tinerilor.(5) Mediul şcolar fiind unul dintre multiplii determinanţi ai calităţii şcolii, evaluarea profilului de mediu psiho-social are o eficienţă maximă dacă este utilizată ca parte integrantă a unor eforturi extinse de creare a unor şcoli prietenoase şi promotoare ale sănătăţii copilului. WHO recomandă utilizarea Profilului de mediu psiho-social ca parte integrantă a eforturilor de promovare a sănătăţii prin intermediul şcolii, în conjuncţie cu instrumentele din Local Action: Creating Health Promoting Schools, WHO/ School/00.3 (Acţiune Locală: Crearea şcolilor promotoare ale sănătăţii). Cercetări care au urmărit mediul de au arătat că poate exista o relaţie puternică între condiţiile de mediu social şi bunăstarea emoţională pe termen scurt şi lung. (6). Având în considerare timpul petrecut de către copii la şcoală, dimensiunea psiho-socială a şcolii a stârnit interesul unui număr tot mai mare de cercetători preocupaţi de impactul şcolii asupra sănătății și bunăstării emoţionale a tinerilor. MacIntosh a elaborat o teorie conform căreia „reacţiile pozitive în şcoală pot creşte probabilitatea elevilor de continua procesul instructiv educativ, de a dezvolta angajamente faţă de procesul de învăţare şi de a utiliza această instituţie

40



în avantajul lor”.(7) Astfel, un climat pozitiv, suportiv în şcoală poate avea o contribuţie critică pentru realizările academice. Selecţia eşantionului reprezentativ pentru fiecare unitate de învăţământ s-a efectuat în conformitate cu recomandările cuprinse în documentul WHO - Creating an Environment for Emotional and Social Well-Being: An important Responsability of a Health-Promoting and Child-Friendly School. METODOLOGIE Studiul a fost coordonat metodologic de către Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-urile teritoriale. În intervalul şcolar 2014-2016 au fost incluse în studiu un număr de 40 unităţi de învăţământ, în cadrul cărora au fost chestionaţi 2362 elevi şi 1633 cadre didactice. Pentru identificarea factorilor de risc psihologici și sociali din mediul școlar a fost utilizat Chestionarul de profil psiho-social, care conține o serie de întrebări concepute cu intenţia de a ajuta la conştientizarea importanţei mediului psiho-social sanogen şcolar în rândul personalului şcolar şi elevilor, precum și la identificarea caracteristicilor pozitive ale mediului şcolar şi a celor care necesită a fi îmbunătăţite. Instrumentul evaluează condiţiile din şcoală, activităţile şcolare din şi din afara programului şcolar şi în timpul drumului între şcoală şi casă. Procedura de studiu a fost concepută pentru a sigura confidenţialitatea datelor şi participarea voluntară. S-au utilizat chestionare cu auto-administrare care pe prima pagină includ instrucţiunile de completare și care nu conţin informaţii despre identitatea respondentului. Pentru fiecare şcoală în parte s-au calculat suma scorurilor, media pe arie şi media pe întrebare pentru fiecare din cele 7 arii calitative ale chestionarului. Aspectele investigate în cadrul fiecărei arii a chestionarului sunt formulate ca afirmaţii, iar întrebarea pentru fiecare afirmaţie este „Cât de mult se potriveşte şcolii dvs.?”. Scala de răspuns este cuprinsă între 1 şi 4 (deloc, puţin, destul de mult, foarte mult). Numărul de itemi ai ariei înmulţit cu 4 va oferi rezultatul maxim, ideal al ariei. Pentru fiecare şcoală s-au evidenţiat ariile calitative deficitare care s-au situat în primele 3 ranguri, separat din punctul de vedere al cadrelor didactice şi elevilor. REZULTATELE au evidențiat: Aria calitativă 1. Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare Atmosfera prietenoasă acoperă o gamă largă de activităţi. În această arie este inclusă atitudinea binevoitoare faţă de elevii nou veniţi în şcoală, în special faţă de cei care încep un nou an şcolar, astfel încât să se simtă încrezători. La nivel naţional, în această arie a fost înregistrată din partea o medie de 3,13/ item în rândul cadrelor didactice, iar pentru elevi o medie de 2,74/ item. Se observă că din perspectiva profesorilor şcoala asigură în mare măsură un climat adecvat, dar din perspectiva elevilor cerinţele pentru asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare sunt acoperite într-o mai mică măsură. Rezultatele observate relevă necesitatea ca şcolile să-şi revizuiască o serie de aspecte legate de această arie calitativă şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între profesori şi elevi pentru identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri pentru corectare. Aria calitativă 2. Susţinerea cooperării şi învăţării active Cooperarea este o caracteristică importantă a şcolilor care promovează sănătatea şi atitudinea prietenoasă faţă de copii. Promovarea grupurilor mici de lucru în clasă şi contactul cooperant între elevi este esenţial în crearea unei atmosfere prietenoase, aceasta putând reduce stereotipiile şi ameliora relaţiile dintre elevii

41



proveniţi din diferite grupuri sociale şi etnice. Acest tip de învăţare oferă elevilor capacitatea de a-şi asuma responsabilitatea în procesul de învăţare. O experienţă de învăţare în cooperare le va permite să-şi exprime gândurile ca parte a procesului învăţare - gândire. În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 2,96/ item, iar din partea elevilor de 2,59/ item, scoruri care plasează învăţarea activă şi cooperarea, atât din perspectiva profesorilor cât și din cea a elevilor, într-o zonă deficitară, rezultatele ariei punctând necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învăţare. Tehnicile active de învăţare, cum ar fi jocul de roluri, proiecte şcolare /comunitare, proiecte de cercetare bazate pe anumite teme, ar putea fi noi pentru unii profesori şi prin urmare se impune formarea acestora pentru dobândirea de abilităţi şi încredere în folosirea lor. Deoarece există unele capcane, elevii desemnaţi să lucreze în grupuri mici putând să nu coopereze, fără o implementare atentă a procedurilor de învăţare, ei pot continua să lucreze independent. Aria 3. Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei Pedeapsa corporală este o încălcare a drepturilor copilului. Legea internațională a drepturilor copilului stipulează dreptul copiilor la protecție juridică față de pedepsele corporale. (8) Violenţa faţă de elevi, în forma pedepsei corporale, poate fi sancţionată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. Pedeapsa corporală nu este necesară deoarece nu numai că nu dă rezultate, suprimând doar pentru o perioadă scurtă comportamentul nedorit, dar creează pe de altă parte o atmosferă de teamă care nu este favorabilă învăţării. Şcoala trebuie să lupte pentru realizarea unui mediu şcolar echilibrat, cald, cu interesul pozitiv şi implicarea adulţilor, pe de o parte, şi stabilirea unor limite clare pentru comportamentele inacceptabile, pe de altă parte. Se recomandă sancționarea pentru nerespectarea limitelor, dar nu prin metode fizice. În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,33 /item, iar din partea elevilor de 2,91 /item, ceea ce denotă că din perspectiva profesorilor există în mare măsură politici de interzicere a pedepsei fizice şi violenţei, chiar dacă din cea a elevilor acestea nu se situează la nivelul dorit. Existenţa unor reguli clare şi corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este vitală pentru menţinerea disciplinei. Scorurile ariei denotă necesitatea creări de oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi deprinderi care să le permită să facă faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de tipul poreclelor şi rumorii în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări. Aria 4. Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare Depresia, anxietatea și izolarea se numără printre efectele cele mai dăunatoare ale intimidării și hărțuirii, care pot avea un impact de durată asupra identității și stimei de sine a unui copil, la acestea adăugându-se comportamente auto-distructive, cum ar fi fuga de la domiciliu, auto-vătămarea și chiar tentative de suicid. Intimidarea şi hărţuirea pot face ca mersul la şcoală să reprezinte o experienţă neplăcută şi dacă sunt persistente pot avea influenţe pernicioase asupra sănătăţii mentale, în special în relaţie cu depresia şi suicidul. Copiii au dreptul fundamental de a se simţi în siguranţă la şcoală şi de a fi scutiţi de asuprire, umilire intenţionată şi pericole potenţiale cauzate de intimidare şi hărţuire. În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,26 /item, iar din partea elevilor de 2,80 /item, ceea ce denotă că în pofida faptului că profesorii consideră că şcolile dispun în mare măsură de politici ferme şi mecanisme de combatere a agresivităţii, intimidării, hărţuirii şi discriminării, în timp ce elevii nu se simt pe deplin protejaţi şi consideră că unităţile de învăţământ nu au politici clare şi proceduri de combatere a agresivităţii şi hărţuiri şi de abordare a victimelor. Elevii consideră că profesorii nu sunt suficient de implicaţi în prevenirea discriminării şi a excluderii. Se impune discutarea în mod deschis a problemei şi conceperea unor planuri clar de acţiune pentru a aborda intimidarea, hărţuirea şi consecinţele lor. Părinţii trebuie

42



încurajaţi să lucreze în parteneriat cu profesorii pentru a preveni escaladarea a o serie de comportamente indezirabile. Profesorii trebuie să sesizeze schimbarea de la tachinarea în joacă la insultă, să fie capabili să contracareze agresiunea fizică de îndată ce devine evidentă. Mentori din rândul elevilor pot să-şi asume responsabilitatea pentru integrarea în şcoală a nou-sosiţilor şi a celor singuratici. Creşterea capacităţii şi motivării elevilor pentru cooperare pot conduce la reducerea agresivităţii în şcoală. Intervenţiile de succes necesită ameliorări marcate ale climatului şcolar, în special în termenii ordinii şi disciplinei, întăririi atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă pentru reducerea numărului de victime, injurii, traume emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul vandalismului. Aria 5. Dezvoltarea activităţilor creative Una dintre trăsăturile cheie ale şcolilor care promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă este asigurarea locurilor şi oportunităţilor de joacă, socializare şi participare la activităţi recreaţionale creative pentru elevi. (9) În consolidarea procesului de învăţare, odihna şi relaxarea joacă un rol important. Este important ca şcoala să asigure oportunităţi, facilităţi şi timp pentru învăţarea unor meşteşuguri şi arte şi condiţii în care elevii să poată acţiona fără presiunea performanţei sau a evaluării. Participând la jocuri, copii descoperă prin intermediul jocului mai multe despre ei înşişi şi modul lor de a se comporta în anumite situaţii, dobândind deprinderi necesare pentru independenţă, organizare, negociere şi arbitraj. În această arie, şcolile au obţinut din partea o medie de 3,02 /item, iar din partea elevilor de 2,60 /item. Este aria şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce denotă faptul că nu sunt asigurate într-o măsură suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a capacităţilor creative ale elevilor. Se impune ca şcolile să analizeze aceste aspecte şi să caute modalităţi de ameliorare. Idei simple, cu costuri reduse, cum ar fi utilizarea de pietre, marcaje colorate pentru delimitarea unor locuri pentru diverse jocuri, pot fi deopotrivă distractive şi eficiente în acest scop. Solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce soluţii novatoare, simple, eficiente şi agreate de către aceştia. Aria 6. Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor Implicarea părinţilor în activităţile şcolare şi luarea deciziilor este un pilon esenţial al şcolilor care promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă. Familia şi şcoala sunt cele două instituţii fundamentale care influenţează copiii. Deşi predarea este de importanţă primară pentru învăţare, nu este posibil să se ignore familia din care provine copilul, fără ca aceasta să genereze riscuri potenţiale ale învăţării eficiente. În această arie, la nivel naţional a fost obţinut din partea profesorilor o medie de 3,32 /item, iar din partea elevilor o medie de 2,85 /item, denotând o implicare destul de redusă a părinţilor. Este important ca şcolile să-şi revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relaţia dintre familie şi şcoală, contactul dintre familie şi şcoală fiind benefic învăţării. Având informaţii referitoare la situaţia familială şi la necesităţile copilului, profesorii îl pot înţelege mai bine şi îşi pot adapta modul de predare, iar probabilitatea de a-i ignora tradiţiile şi valorile deprinse în familie ducând în felul acesta la contradicţii, conflicte şi nefericire, este mult redusă. Părinţii care au sentimente pozitive faţă de şcoală şi implicare în viaţa şcolii pot fi cei mai buni avocaţi ai valorilor şcolare, încurajând pregătirea temelor acasă, promovând politicile împotriva hărţuirii şi oferind suport pentru cooperare. Absenţa contactului între şcoală şi familie, duce la trecerea neobservată a problemelor şi schimbărilor majore din viaţa copilului, în timp ce un climat pozitiv în şcoală şi o relaţie bună şcoală-familie vor asigura mediul pentru dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere şi stimă de sine.

43



Aria 7. Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor Şcolile prietenoase şi promotoare ale sănătăţii asigură elevilor suportul emoţional şi social şi îi ajută să dobândească încrederea de a vorbi liber despre şcoală şi viaţa lor în cadrul acesteia. Pe măsură ce se maturizează, este posibil de a conferi elevilor o contribuţie mai importantă în luarea deciziilor referitoare la reguli, drepturi şi disciplină în şcoală. Printr-o contribuţie la modul de organizare şi funcţionare a şcolii, copiii găsesc şcoala mai atractivă şi prietenoasă. În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,17 /item, iar din partea elevilor de 2,66 /item. Dacă profesorii consideră că şcoala promovează într-o măsură destul de mare oportunităţi egale în luarea deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul dintre cele mai scăzute, imediat după aria calitativă 5. Sentimentul excluderii sau inegalităţii (îndeosebi pentru motive ce nu ţin de controlul personal) este dăunător pentru stima de sine şi demnitate. Elevii care sunt trataţi ca egali şi cred în şansa lor de a avea succes ca oricare altă persoană, nu au numai o probabilitate mai mare de a-şi atinge potenţialul intelectual, dar îşi vor preţui şcoala pentru mediul prietenos şi de susţinere şi vor fi mai toleranţi cu cei care sunt „diferiţi”. Stabilirea priorităţilor de intervenţie Diagrama pe care sunt figurate scorurile ideale /item ale celor 7 arii calitative, alături de scorurile /item ale profesorilor şi elevilor din şcolile investigate, evidenţiază ariile prioritare de intervenţie pentru ameliorarea climatului psiho-social şcolar la nivel naţional.

0

1

2

3

4

1 2 3 4 5 6 7

Diagrama climatului psiho-social şcolar

scor elevi scor profesori scor maxim

III

Fig. 1 Diagrama climatului psiho-social

PROFESORII apreciază că Aria calitativă 2 - Susţinerea cooperării şi învăţării active reprezintă prima prioritate pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, urmată de Aria calitativă 5 – Dezvoltarea activităţilor creative şi Aria calitativă 1 - Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare. ELEVII consideră, la fel ca și profesorii, ca primă prioritate Aria calitativă 2 - Susţinerea cooperării şi învăţării active, urmată de Aria calitativă 5 – Dezvoltarea activităţilor creative şi Aria calitativă și Aria calitativă 7 - Promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor. La modul global prima prioritate se conturează a fi Aria calitativă 2, elevii şi profesorii apreciind deopotrivă că Aria calitativă 5 – care se referă la dezvoltarea activităţilor creative a obţinut scoruri care o plasează în rangul II al priorităţilor deopotrivă din perspectiva elevilor şi a profesorilor, evidenţiindu-se în felul acesta ca

44



o altă arie prioritară de intervenţie. Instrumentul utilizat, validat în cadrul unui studiu pilot permite evaluarea cantitativă a mediului şcolar, creând bazele unei analize de tip SWOT a fiecărei şcoli în parte. Investigarea unui eşantion reprezentativ de şcoli la nivel naţional a oferit oportunitatea unei analize a mediului psiho-social din învăţământul românesc, cu conturarea punctelor tari şi slabe, stabilind în felul acesta cadrul şi priorităţile de acţiune pentru ameliorarea climatului psiho-social şcolar din România. Analiza întreprinsă a conturat ca priorităţi pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, deopotrivă din perspectiva elevilor cât şi a profesorilor, susţinerea cooperării şi învăţării active și dezvoltarea activităţilor creative. Avantajele unui mediu şcolar pozitiv constau în bunăstarea şi fericirea, întărirea sentimentului de apartenenţă şi o mai bună calitate a vieţii celor implicaţi în procesul instructiv-educativ și indirect, poate avea ca rezultat performanţe academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele aspecte negative ale vieţii şcolare prin reducerea intimidării şi hărţuirii, injuriilor şi absenteismului şcolar. Pe de altă parte, are potenţialul de a diminua sterotipiile, teama, anxietatea, depresia şi pierderea motivaţiei. În plus, sentimentele de bunăstare în timpul copilăriei şi adolescenţei pun temelii solide pentru o bună sănătate la maturitate. Starea de bine nu este o problemă individuală și privată. Interdependența tinerilor în cadrul școlii și comunității extinse arată că starea de bine a individului este legată de stare de bine a altora și este important ca elevii să perceapă școala ca mediu sigur, bazat pe sentimente de grijă și respect. La rândul ei, școala trebuie să fie în stânsă legătură cu comunitatea, deoarece starea de bine a elevilor este potențată atunci când școala se bazează pe expertiza, aportul și susținerea comunitară. Bibliogarfie 1.UNICEF Office of Research, 2013. ‘Child Well-being in Rich Countries: A comparative overview’, Innocenti Report Card 11, UNICEF Office of Research, Florence 2. Jamal F., Fletcher A., Harden A., Wells H., Thomas J., Bonell C. (2013) The school environment and student health: a systematic review and meta-ethnography of qualitative research. BMC Public Health, 13(798), 1-11) 3. Jamal F., Fletcher A., Harden A., Wells H., Thomas J., Bonell C. (2013) The school environment and student health: a systematic review and meta-ethnography of qualitative research. BMC Public Health, 13(798), 1-11; Bradley B and Greene A (2013). Do health and education agencies in the United States share responsibility for academic achievement and health? A review of 25 years of evidence about the relationship of adolescents' academic achievement and health behaviors. Journal of Adolescent Health, 52 (5), 523-32) 4. Duncan, G., K. Telle, K. Ziol-Guest and A. Kalil (2009). ‘Long-run Impacts of Early Childhood Poverty: Comparative evidence from Norwegian registry data and the U.S’, PSID, paper prepared for the conference ‘The Long-run Impact of Early Life Events’. Michigan: National Poverty Center, University of Michigan, March 12-13 2009; Johnson, R. and R. Schoeni (2007). ‘The Influence of Early-Life Events on Human Capital, Health Status, and Labor Market Outcomes over the Life Course’, Working Paper Series. Berkeley, CA: Institute for Research on Labor and Employment, UC Berkeley).

5. WHO. Local Action: Creating Health-Promoting Schools, WHO/SCHOOL/00.3. Information Series on School Health, WHO 2000, www.unicef.org) 6. European Agency for Safety and Health at Work – EU-OSHA, 2013, Well-being at work: creating a positive work environment, Literature Review ) 7. MacIntosh JI. Dimensions and determinants of school social climate in schools enrolling middle year students. SSTA Research Centre Report #91-04. Saskatchewan, Canada) 8. Committee on the Rights of the Child (2006), General Comment No. 8: The right of the child to protection from corporal punishment and other cruel or degrading forms of punishment (arts. 19; 28, para. 2; and 37, inter alia) CRC/C/GC/8). 9. (Ros McLellan, Maurice Galton, Susan Steward and Charlotte Page, The Impact of Creative Partnerships on the Wellbeing of Children and Young People, Final Report to Creativity, Culture and Education (CCE), Available at: http://www.creativitycultureeducation.org/).

45


http://www.unicef.org/


III.2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI

Violenţa în rândul tinerilor este o cauză de îngrijorare în majoritatea ţărilor din lume. Strategia regiunii OMS Europa „Investing in children: the European child and adolescent health strategy 2015–2020” situează intervențiile destinate prevenirii violenței și abuzului emoțional asupra copiilor și adolescenților ca una din prioritățile de intervenție, definite prin aria tematică 37, dedicată specific acestui domeniu. În acest sens OMS recomandă ţărilor membre evaluarea magnitudinii violenţei ca problemă de sănătate publică la elevi şi a factorilor de risc în relaţie cu aceasta, conform modelului ecologic, conform rezoluţiei Adunării Mondiale a Sănătăţii WHA 49.25/1996. Și Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile copilului subliniază responsabilitatea socială de a proteja persoanele mai tinere de 18 ani, de a le oferi asistenţă şi servicii adecvate şi sprijină dreptul la un mediu sigur fără violenţă. Raportul Comisiei UE privind factorii sociali determinanţi ai sănătăţii subliniază că distribuţia inegală de putere, venituri, bunuri şi servicii duce la inechități în starea de sănătate a populației din diferite ţări europene. (1) Mulţi dintre factorii de risc în relaţie cu violenţa sunt legaţi de aceşti determinanţi sociali, de condiţiile de viaţă de zi cu zi, în diverse societăţi. Inegalităţile de şanse se manifestă în inegalitatea mult diferită a violenţei în rândul tinerilor din ţările europene. Cartierele periculoase/nesigure, nivelul ridicat al şomajului, un număr mare de baruri, prezenţa comerţului ilegal de droguri, lipsa reţelelor sociale şi un acces limitat la educaţie şi servicii de sănătate predispun tinerii la confruntarea cu violenţa interpersonală. Se recomandă anihilarea sau reducerea acestor factori determinanţi ai violenţei cât mai devreme, în copilărie. Bătaia este cea mai comună formă de violenţă interpersonală şi se asociază cu răniri intenţionate de diferite gravităţi, care de multe ori necesită îngrijiri medicale sau chiar spitalizare. (2) Prevalenţa bătăilor scade în raport cu vârsta în cele mai multe ţări şi regiuni din lume. Declinul apare între 11 şi 15 ani fiind cel puţin de 10% la băieţi şi de 5% la fete. Aproximativ 25% din băieţi şi 7% dintre fete raportează că au fost implicaţi într-o bătaie de cel puţin trei ori în ultimul an. Diferenţele de frecvenţă între sexe sunt semnificative statistic, frecvenţa înregistrată la băieţi fiind de trei ori mai mare decât cea înregistrată la fete, în toate ţările şi la toate grupele de vârstă. Prevalenţa bătăilor raportate este mai scăzută la vârsta de 15 ani, faţă de valoarea observată la 11 sau 13 ani. (3) Bătaia este comună vârstelor mici. Copiii mai mari sunt implicaţi, mai frecvent, în alte forme de violenţă, precum cea verbală sau emoţională. Eforturile pentru prevenirea violenţei fizice ar trebui să se adreseze intervenţiilor care promovează dezvoltarea abilităţilor verbale şi sociale la vârste mici, rezolvarea conflictelor pe cale paşnică, precum şi introducerea unor programe şcolare eficiente în vederea reducerii bătăii la vârsta adolescenţei. Statisticile arată asocierea violenţei cu abuzul de substanţe şi folosirea armelor. Copiii cu comportament violent provin de multe ori din familii cu probleme, sunt copii cu rezultate şcolare mediocre sau slabe.

46



Studiul întreprins a avut ca scop reducerea frecvenţei actelor de violenţă la adolescenţi. Pentru aceasta şi-a

propus identificarea factorilor de risc (relaţionali, socio-culturali, ambietali) şi a celor de protecţie conform

modelului ecologic, în vederea realizării unor intervenţii de profilaxie sau combatere ţintite.

METODOLOGIE Pornind de la aceste considerente, studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat

metodologic de către Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-

urile teritoriale, prelucrările statistice realizându-se de către CNSISP, a avut ca obiectiv general evaluarea

magnitudinii şi a gravităţii violenţei în rândul elevilor, iar ca obiective specifice: identificarea predictorilor

riscului înalt – randament şcolar slab, religiozitate redusă şi angajarea în munca la negru; identificarea

factorilor de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic – factori relaţionali

(violenţa domestică, divorţialitatea), factori socio-culturali (şomajul membrilor familiei, venit mediu redus

pe membru de familie, frecvenţa participării la servicii religioase, rezultate şi expectanţe şcolare minime) şi

factori ambientali ( condamnări ale membrilor familiei, angajarea elevilor în munca la negru între 20-30 ore

pe săptămână); iniţierea activităţilor ţintite de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate.

În cadrul studiului au fost investigați prin metoda chestionarului un număr de 4612 elevi. Instrumentul

utilizat a fost YRBSS (Aria comportamentului agresiv) – elaborat de CDC SUA anul 1990, în vederea

monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri. Acest instrument a fost adaptat

particularităților socio-economice și cultural educative din țara noastră. Chestionarul YRBSS este utilizat în

studii populaționale în statele din U.E. și nu numai.

47



Tabelul 1 Factori de protecție și factori de risc pentru violență conform modelului ecologic Sursa: Risk and Protective Factors for Adolescent Substance Use (and other Problem Behavior) Alaska Division of Behavioral Health January 2011

Factori de protecție Factori de risc Caracteristici native ale individului sau condiții în familie, școală sau comunitate care ajută tânărul să facă față cu succes încercărilor din viață și să neutralizeze factorii de

risc

Factorii de risc sunt caracteristici individuale condiţii familiale sau din şcoală, comunitate care cresc

probabilitatea ca tinerii să se angajeze în comportamente cu risc

Fam

ilia

Legătura cu familia/ataşamentul faţă de familie X

Istoric familial de probleme comportamentale X Managementul problemelor familiale X

Stil parental educativ pozitiv X Conflicte familiale X

Trăieşte într-o familie cu ambii părinţi

Atitudine parentală permisivă în problema comportamentelor cu risc X

Acces la substanţe nepermise şi arme, la domiciliu X Părinţi cu nivel educaţional înalt X Expectanţe parentale înalte în ceea ce priveşte rezultatele şcolare X Deces prin suicid al prietenilor al membrilor familiei

sau tentative de suicid X

Școa

la Conectat la şcoală/ataşat de şcoală X

Rezultate şcolare slabe X Ca elev participă la activităţi extracuriculare Intervenţia precoce a serviciilor de sprijin

Lipsa angajamentului/interesului pentru şcoală X Climat școlar ocrotitor

Com

unita

te

Soci

etat

e-m

ediu

Este în legătură cu alţi adulţi pozitivi (relaţie/ataşament) X

Acces la alcool/alte droguri X

Siguranţă, ajutor, ataşament din partea vecinilor X

Acces la arme de foc X Legi şi norme comunitare favorabile utilizării drogurilor, armelor de foc şi crimei X

Infrastructura comunitară puternică (servicii pentru toate necesităţile)

Tranziţie şi mobilitate Slab ataşament faţă de vecini şi comunitate dezorganizată X

Politici locale şi statale, suport norme de sănătate şi programe pentru copii şi tineri X Sărăcie X

Indi

vid-

grup

de

prie

teni

de

acee

aşi v

ârst

ă

Angajarea în activităţi pozitive în mod semnificativ X

Iniţierea comportamentelor cu risc la vârste timpurii X

Experienţe abuzive în copilărie (fizice, sexuale sau alte violenţe familiale) X

Calităţi personale pozitive Pierderea identităţii culturale Identitate culturală şi conectare la identitatea culturală

Factori constituţionali X Expunerea în media în copilărie X

Autopercepţie pozitivă Comportamente antisociale începute devreme şi persistente X

Grupul de prieteni de aceeaşi vârstă- model pozitiv

Prieteni care sunt angajaţi în probleme comportamentale X

Atituni favorabile comportamentelor cu risc (incluzând slaba percepţie a riscului, a răului)

Credinţă religioasă sau spirituală Implicat într-o gaşcă X

Înalt grad al nivelului de valori X Înfăţişare fizică corespunzătoare unei vârste mai mari decât vârsta reală (şi decât grupul de prieteni de aceeaşi vârstă)

Abilitățile de viață și competențele sociale (social emoționale/abilități profesionale) X

Munceşte pentru bani mai mult de 20 ore pe săptămână X

Percepţia riscului de moarte prematură X

48



REZULTATE PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC ÎN RELAȚIA CU COMPORTAMENTUL VIOLENT CONFORM MODELULUI ECOLOGIC Factori de risc relaționali în legătură cu comportamentul violent Factorii de risc relaționali și comportamentul violent În baza studiilor de specialitate vizând comportamentele cu risc pentru sănătate s-a realizat un inventar al factorilor de risc și a celor de protecție. În ceea ce privește violența, relațiile cu membrii familiei sau cu alte persoane din proximitate sunt considerate factorii de risc prioritari. Abuzul fizic sau neglijarea sunt predictori pentru actele de violență (până la crimă), iar conflictele dintre părinți, fizice sau verbale, sunt predictori pentru dezvoltarea comportamentului antisocial sau a comportamentelor delicvente. Comportamentul violent în relaţie cu starea civilă a familiei

75,3% 70,3%64,6%

19,3% 23,8% 25,7%

5,4% 5,9% 9,7%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Căsătoriţi Divorţaţi Concubinaj

niciodată 1-3 ori/an > 3 ori pe/an

Fig. 2 Relatția dintre starea civilă a familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Aproape şase din o sută elevi cu frecvente acte de agresivitate provin din familii cu părinţi divorţaţi. Zece elevi din o sută cu frecvente acte de agresivitate fac parte din familii cu părinţi care trăiesc în concubinaj şi cinci din o sută fac parte din familii cu părinţi căsătoriţi. Comportamentul violent în relaţie cu violenţa domestică și climatul familial

75,6%

54,1%

19,3%31,4%

5,1%14,5%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Calm Violent


Fig. 3 Relatția dintre climatul familial și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

49



Aproape 15 din o sută elevi aparţinând familiilor cu un climat tensionat au prezentat acte de

violenţă/agresivitate. Prevalenţa elevilor cu comportament agresiv manifestat în mod frecvent, este de trei

ori mai redusă în familiile cu un climat familial calm.

Comportamentul violent în raport cu relaţiile parentale

74,6%

42,1%

20,0%

33,3%

5,4%

24,6%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Pozitivă Cu agresiuni


Fig. 4 Relatția dintre relația parentală și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Aproape 25 din o sută elevi care fac parte din familii în care s-au înregistrat acte de agresivitate fizică între

părinţi au prezentat în mod frecvent un comportament agresiv. În familiile cu relaţii parentale pozitive,

prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate fizică a fost de patru ori mai redusă faţă de cea a

elevilor provenind din familii în care se înregistrează acte de agresivitate fizică între părinţi.

Comportamentul violent al elevilor în relaţie cu pedepsele fizice

79,7%

54,6%

16,6%

32,6%

3,7%12,7%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Nu Da


Fig. 5 Relatția dintre pedepsele fizice și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Mai mult de 12 din o sută elevi supuşi pedepselor fizice în familie au prezentat în mod frecvent acte de

agresivitate. În familiile în care nu se aplică pedepse fizice copiilor, prevalenţa elevilor cu manifestări

agresive frecvente este de trei ori mai redusă, respectiv aproape 4 din o sută elevi .

50



Factori de risc socio-culturali în relaţie cu comportamentul violent

Factorii sociali, respectiv politicile sociale şi economice care menţin inegalităţile socio-economice între

diferite grupuri, accesul la arme de foc, norme sociale şi culturale diferite (dominarea femeilor de către

bărbaţi, a copiilor de către părinţi, utilizarea violenţei ca metodă de rezolvare a conflictelor) sunt alţi factori

de risc pentru diferite tipuri de violenţă.

Modelul ecologic se desfăşoară la niveluri multiple, arătând intervenţia factorilor la fiecare nivel. Programele de prevenire, adresându-se multitudinii de factori de risc, trebuie să opereze la multiple niveluri: la nivel individual, suport pentru completarea studiilor secundare; la nivel relaţional, efort pentru prevenirea abuzării copilului şi a violenţei partenerilor; la nivel comunitar, programe de educație și intervenție pentru reducerea consumului de alcool şi, la nivel social, pentru reducerea şomajului şi a inechităţilor socio-economice. Factorii de risc comunitari pentru violenţă includ factori situaţionali (utilizarea rutelor nesigure spre şcoală, cartiere sărace), mobilitate rezidenţială înaltă, rata înaltă a şomajului, lipsa protecției prin intermediul agenților comunitari în şcoli, cluburi, baruri, lipsa locurilor de muncă şi existenţa drogurilor în diferite locaţii. Comportamentul violent în relaţie cu situaţia economică a familiei

74,9% 74,3% 69,4%

18,7% 20,3% 21,9%

6,4% 5,4% 8,8%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Ridicat Mijlociu Scăzut


Fig. 6 Relatția dintre venitul familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Şase din 100 elevi din familii cu nivel economic ridicat au prezentat comportamente agresive în mod frecvent. În cazul familiilor cu nivel economic redus frecvenţa acestora a fost uşor mai crescută 8 din 100 copii au manifestat în mod frecvent comportamente agresive. Comportamentul violent în relaţie cu frecvenţa participării la servicii religioase

70,3%76,7% 74,8%

22,7% 18,7% 19,5%7,1% 4,6% 5,8%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Rareori 1-2 ori/lună Săptămânal


Fig. 7 Corelația dintre frecventarea bisericii și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

51



Şapte din o sută elevi care nu participă la servicii religioase și aproape 6 din 100 elevi care participă săptămânal au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate/violenţă. Comportamentul violent în relaţie cu randamentul şcolar

78,8%72,7%

57,4%

16,6% 21,6%27,3%

4,5% 5,7%15,3%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Bun Mijlociu Scăzut


Fig. 8 Corelația dintre randamentul școlar și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate a fost de trei ori mai redusă în grupul elevilor cu randament şcolar bun comparativ cu grupul elevilor cu randament şcolar scăzut. Expectanţele şcolare superioare modelează comportamentul, în sensul adoptării conduitelor pozitive și al învăţării traiului în comun. Factorii de risc ambientali în relaţie cu comportamentul violent Comportamentul violent în relaţie cu antecedentele penale în familie

74,8%

59,2%

19,7%29,8%

5,5%11,0%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Nu Da


Fig. 9 Corelația dintre antecedentele penale în familie și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Prevalenţa elevilor cu un comportament agresiv/violent manifestat în mod frecvent în familiile în care nu s-

au înregistrat antecedente penale, a fost de două ori mai redusă decât prevalenţa acestor elevi în familiile

cu antecedente penale.

52



Comportamentul violent în relaţie cu prestarea muncii la „negru” remunerate

76,2%

61,9% 57,9%

18,7%31,1% 27,6%

5,1% 7,0%14,5%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Nu 1-5 ore/săpt. 6-30 ore/săpt


Fig. 10 Corelația dintre muncile remunerate și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)

Mai mult de 14 din 100 elevi care au prestat muncă la „negru” remunerată au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate/violenţă. Prevalenţa elevilor, cu un asemenea tip de comportament, a fost de aproape trei ori mai redusă în subgrupul elevilor care nu au prestat astfel de munci. Studiul a relevat că munca la „negru” remunerată poate influenţa evoluţia comportamentală, fie prin anturajul nepotrivit, fie prin reducerea timpului alocat pregătirii şcolare. CONCLUZII Modelul ecologic de evaluare a violenţei constituie un instrument valoros în profilaxia şi combaterea violenţei la adolescenţi. Prin identificarea factorilor de risc şi a factorilor de protecţie în relaţie cu violenţa se direcţionează în mod ţintit resursele umane şi financiare (uneori precare). Studiul a dat posibilitatea ierarhizării factorilor de risc şi a factorilor de protecţie după cum urmează: Factori de risc: Rang (R)1 Acte de agresivitate fizică în familie; R2 Pedepse fizice aplicate de către părinţi; R3 Climat familial tensionat; R4 Angajarea în munca la negru, remunerată Factori de protecţie: Rang (R) 1 Expectanţe şcolare superioare; R2 Randament şcolar bun; R3 Relaţii intrafamiliale armonioase; R4 Participare constantă la serviciile religioase; R5 Educaţie prin metode nonviolente

Bibliografie

1.European Report on Preventing Violence and knife Crime among Young People, WHO 2010. 2. (Sursa: Krug, E., Dahlberg, I., Mercy J., Zwi, A. & Rafael, L. (eds.) (2002). World Report on Violence and Health.http://whqlibdoc.who.int/hq/2002/9241545615.pdf (12/08/2007); Butchart A, Phinney A, Check P, Villaveces A. Preventing violence: a guide to implementing the recommendations of the World Report on violence and health. Department of injuries and violence Prevention, World Health Organization; 2004. 3. Sursa: Krug, E., Dahlberg, I., Mercy J., Zwi, A. & Rafael, L. (eds.) (2002). World Report on Violence and Health. On line version, http://whqlibdoc.who.int/hq/2002/9241545615.pdf (12/08/2007); Butchart A, Phinney A, Check P, Villaveces A. Preventing violence: a guide to implementing the recommendations of the World Report on violence and health. Department of injuries and violence Prevention, World Health Organization; 2004.

53



III.3 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVI ÎN CONTEXTUL STĂRII DE BINE În anul 2013 UNICEF a publicat raportul referitor la starea de bine a copiilor din 29 de ţări europene cu economii dezvoltate, printre care a fost inclusă şi România (UNICEF Office of Research (2013).(1) Ca un imperativ moral, necesitatea de a promova starea de bine a copiilor a fost larg acceptată de toți participanții. Ca un imperativ pragmatic, este la fel de demnă de prioritate incapacitatea protejării și a promovării stării de bine la copii, fapt asociat cu un risc crescut, într-o gamă largă de aspecte, mai târziu în viață. Aceste rezultate variază de la afectarea dezvoltării cognitive, la performanțe școlare slabe, de la competențe și așteptări reduse la productivitate și câștiguri reduse, de la rate mai mari ale șomajului la dependență crescută de asigurări sociale, la prevalența crescută a comportamentelor antisociale și implicarea în criminalitate, la o mai mare probabilitatea de consum de droguri și abuz de alcool, la niveluri mai ridicate ale nașterilor în rândul adolescentelor și creșterea costurilor de îngrijire medicală și o incidență crescută a bolilor psihice. (2)

Fig. 11 Arii de impact ale stării de bine la copii și tineri

În anul 2013 UNICEF, cu ocazia publicării raportului stării de bine a copiilor din 29 de ţări europene cu economii dezvoltate, a prezentat evaluarea stării de bine în baza a cinci dimensiuni parametrice: 1. sănătate și siguranță; 2. bunăstare materială; 3. educație; 4. comportamente și riscuri; 5. condiții de locuit și de mediu. Dimensiunea 4 – comportamente și riscuri conține trei componente separate: 1. deprinderi sănătoase de alimentaţie şi activitate fizică; 2. comportamente ce reprezintă pericole imediate (abuz de alcool, droguri, violenţă, sarcini nedorite la adolescente, rezultate şcolare slabe); 3. stări şi comportamente secundare creşterii și dezvoltării într-un mediu violent: anxietate, depresie, înclinaţie spre violenţă etc.

54



Motivarea abordării comportamentelor cu risc pentru sănătate din perspectiva stării de bine la elevi rezultă din faptul că:-> starea de bine este strâs legată de învățare -> existența sau absența stării de bine a elevului afectează angajamentul și succesul în procesul de învățare -> imperativul de moment în ceea ce priveşte procesul instructiv- educativ constă în convingerea educatorilor cu privire la potenţialul pe care starea de bine îl poate avea pentru o schimbare pozitivă: ce este necesar pentru promovarea stării de bine și cum poate deveni starea de bine o forţă puternică în procesul de învăţare şi dezvoltare a elevilor. METODOLOGIE Studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat metodologic de către Centrul Regional

de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-urile teritoriale, prelucrările statistice

realizându-se de către CNSISP. Studiul a avut ca scop evaluarea comportamentelor cu risc la elevii din

România dintr-o nouă perspectivă, aceea de determinanți ai stării de bine.Examinările s-au realizat pe un

eşantion naţional de elevi cu vârste cuprinse între 15-19 ani, reprezentativ statistic (N=7953). S-a utilizat

metoda chestionarului, instrumentul folosit fiind Youth Risk Behavior Surveillance System CDC – SUA.

Analiza consumului de alcool a vizat următoarele componente: consumul ocazional de alcool; plasarea consumului ocazional de alcool la elevii din România în context European; vârsta inițierii consumului de alcool; vârsta inițierii consumului de alcool în România în context European; consumul frecvent de alcool. Consumul ocazional de alcool

Fig. 12 Procentul elevilor care au consumat ocazional alcool

În intervalul 2010-2014 evoluția consumului rar de alcool (1-5/30 zile) a fost descendentă atât la băieți cât și la fete. Există o diferență constantă de frecvență de 10% între băieți și fete, pe tot intervalul evaluat (Fig. 12).

41.74

43.08 39.08

34.59 32.96 28.98

0

10

20

30

40

50

2010 2012 2014

B

F

55



Consumul ocazional de alcool la adolescenţi – România în context european Conform datelor studiului HBSC, România se plasează pe locul 8 în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care consumă cel puţin o dată pe săptămână alcool, frecvenţe înregistrate într-un şir de 42 state (Fig.13).

Vârsta inițierii consumului de alcool

Fig. 14 Distribuția elevilor care au consumat alcool în relație cu vârsta inițierii consumului În figura de mai sus se poate observa că unii din subiecții intervievați au menționat inițierea consumului de alcool chiar sub vârsta de 9 ani, însă cele mai mari frecvențe s-au înregistrat la 13-14 ani (17,35%) și 15-16 ani (17,04%).

Fig. 13 Distribuția consumului ocazional de alcool la copii de 15 ani la nivel european

Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)

3 3

6 5

8

10 11

12 11 11

12 12

13 13

12 18

14 16

17 14

16 18 18

19 18 18

19 18

20 23 23

20 23

30 29 29 29

33 32 32 32

2 4 4 4 4

2 4 4

6 6

8 7

8 6

9 10

7 9

8 9

12 11

9 10

8 11 11 11

13 12

11 10

14 13

10 11

18 18

13 18

17 26

0 10 20 30 40

IslandaNorvegia

IrlandaSuedia

FinlandaGroenlanda

LetoniaPortugalia

RusiaElvetiaSpania

EstoniaCanadaLituaniaPolonia

AngliaArmenia

LuxemburgFranta

Belgia (Franceza)Tara Galilor

ScotiaMacedonia

UcrainaGermania

SloveniaBelgia (Flamanda)

SlovaciaOlanda

DanemarcaAustriaAlbania

CehiaMoldovaRomania

IsraelGrecia

UngariaCroatia

ItaliaBulgaria

Malta

Fete Baieti

6.68 4.85

8.73

17.35 17.04

5.37

0

5

10

15

20

sub 9 ani 9 - 10 ani 11 -12 ani 13 -14 ani 15 - 16 ani peste 17anisub 9 ani 9 - 10 ani

11 -12 ani 13 -14 ani15 - 16 ani peste 17 ani

56



Vârsta inițierii consumului de alcool în România în context european

Fig. 15 Frecvența elevilor ≤13 ani care au început să consume alcool, la nivel european Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)

Conform datelor studiului HBSC, dintr-un număr de 41 de ţări, România s-a plasat pe locul 13, după Lituania care a ocupat prima poziție, în ordinea descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care au început să consume alcool la vârsta de 13 ani sau mai devreme de această vârstă. Consumul frecvent de alcool

Fig.16 Procentul elevilor care au consumat frecvent alcool în

ultimele 30 de zile Frecvența elevilor de ambele sexe care au consumat frecvent alcool (>20 zile/lună) în intervalul 2010-2014 a manifestat o evoluție ascendentă. La fete, creșterea frecenței a fost mai pronunțată (1,92%). În concluzie, în baza parametrilor înregistrați, se poate aprecia faptul că pe plan european România s-a plasat între ţările cu frecvenţe mai ridicate ale consumului ocazional de alcool. Sub aspectul vârstei a crescut frecvenţa consumatorilor ocazionali la vârstele mici, faţă de anii anteriori. Acţiunile de profilaxie şi combatere a consumului de alcool se impune a fi orientate asupra experimentatorilor ocazionali spre a evita derapajul spre consum frecvent. Monitorizarea consumatorilor, în raport cu zona geografică de apartenenţă, dă posibilitatea intervenţiilor diferenţiate loco-regionale, în funcţie de necesităţile concrete.

3 3

5 4

6 7

5 4

5 6

5 7

6 7

8 8

7 7

10 8

9 12

11 10

9 13 13

9 16

11 10

11 12 12

16 12

14 14

19 21

25

2

3 2

3 2

1 3 4

5 3

5 4

5 5

4 5

6 6 6

8 7

4 6

8

9 6 6

10 4

9

10 10

9

10 6

12 12 12

13 17

15

0 10 20 30

IslandaNorvegia

ItaliaBelgia…

MacedoniaIsraelRusia

OlandaSuediaBelgia…

LuxemburgEvetia

PortugaliaIrlanda

ArmeniaGreciaSpaniaFranta

AustriaPolonia

GermaniaMoldovaSloveniaCanada

MaltaAlbaniaUcraina

AngliaRomaniaUngaria

Tara GalilorDanemarca

CehiaSlovaciaCroatia

ScotiaFinlandaLetonia

BulgariaEstonia

Lituania

Fete Baieti

3.94

4.02

5.32

0.77 1.03

2.69

0

1

2

3

4

5

6

2010 2012 2014

B

F

57



Fumatul

Fig. 17 Procentul elevilor care au fumat în 1-5 zile din ultimele 30 zile

Evoluția frecvenței elevilor care fumează 1-5/30 zile în perioada 2010-2014 a fost descendentă la ambele sexe. De menționat că frecvențele înregistrate la fete sunt cu aproximativ 1% mai reduse pe tot parcursul anilor evaluați (Fig. 17). Consumul de droguri a vizat următoarele aspecte: consumul experimental de marijuana; consumul experimental de etnobotanice. Consumul de marijuana

Fig. 18 Procentul elevilor care au experimentat marijuana de 1-2 ori în 30 de zile

Distribuția frecvenței consumului experimental (de 1-2 ori/30 zile) de marijuana în rândul elevilor, în intervalul 2010-2014, relevă o evoluție aproximativ liniară, scăderile apărute la mijlocul perioadei de evaluare (anul 2012) fiind atenuate la finalul perioadei (2014) (Fig. 18).

10.19

12.66

9.19 9.7 11

8.17

0

2

4

6

8

10

12

14

2010 2012 2014

B

F

1.97 1.95

2.32

1.15 0.8

0.96

0

0.5

1

1.5

2

2.5

2010 2012 2014

B

F

58



Consumul de etnobotanice pe regiuni geografice

Fig.19 Frecvenţa elevilor care au consumat substanţe etnobotanice de 1-2 ori pe parcursul vieţii

Consumul experimental de etnobotanice a fost confirmat de trei din o sută elevi intervievaţi, cei mai mulţi fiind înregistraţi în Moldova (Fig. 19). În concluzie, deşi mai recent intrate pe piaţă, frecvenţa utilizării etnobotanicelor a crescut vertiginos. Se impune o atenţie particulară consumului de produse etnobotanice, atât prin creşterea alarmantă, cât şi datorită consecinţelor dramatice datorită efectelor imediate şi instalării rapide a dependenţei. Comportamentul sexual a vizat următoarele aspecte: ponderea elevilor sexual activi; ponderea elevilor sexuali activi din România în context European; utilizarea metodelor contraceptive; sarcini nedorite la adolescente. Ponderea elevilor sexual activi

Fig. 20 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu zona geografică de rezidenţă Pe plan național mai mult de 4 din 10 elevi sunt sexual activi (Fig. 20).

Ponderea elevilor sexual activi din România în context european

3.18

3.87

2.05

3.14 3.07

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA

%

40.89%

57.75%

33.69%

44.71% 42.93%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA

59



Conform datelor studiului HBSC România s-a plasat printre ţările cu cei mai mulţi elevi de 15 ani care au avut relaţii sexuale (Fig.21). Utilizarea metodelor contraceptive Utilizarea contraceptivelor orale la ultimul act sexual

Fig. 22 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea

contraceptivelor orale Față de anul de referință 2010 a crescut frecvența elevilor de ambele sexe care au raportat folosirea contraceptivelor orale la ultimul raport sexual. Creșterea raportării a fost mai evidentă la subiecții de gen masculin (Fig. 22).

Fig.21 Frecvența elevilor de 15 ani sexual activi, la nivel european

Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)

Utilizarea prezervativelor la ultimul act sexual

21

21

22

17

15

24

18

18

21

16

26

22

33

31

20

26

39

36

24

18 20

23

22

24

33

24

26

25

22

25

24

23

25

24

35

24

21

29

29

40

1

6

7

13

16 9

14

16 14

18

11

14

4

7

18 13

2

3

17

23

21 18

19

19

12

20

16

19

21

21

23 24

24

26 17

27

32

25

27

21

0 10 20 30 40 50

Armenia

Croatia

Lituania

Elvetia

Olanda

Ucraina

Slovacia

Belgia (Franceza)

Irlanda

Polonia

Rusia

Letonia

Moldova

Israel

Belgia (Flamanda)

Portugalia

Albania

Macedonia

Slovenia

Anglia

Estonia

Italia

Germania

Spania

Romania

Austria

Franta

Malta

Canda

Luxemburg

Islanda

Cehia

Finlanda

Suedia

Grecia

Scotia

Tara Galilor

Danemarca

Ungaria

Bulgaria

Fete Baieti

1.81 1.56

3.08 2.69

3

3.31

00.5

11.5

22.5

33.5

2010 2012 2014

B

F

60



Fig. 23 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea prezervativelor

Deși considerată metoda contraceptivă cea mai sigură (cu excepția abstinenței) frecvența utilizatorilor de prezervative a scăzut în intervalul studiat (Fig. 23). Sarcini nedorite la adolescente

FIg. 24 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul de şcolarizare

Deşi numărul sarcinilor nedorite se dublează la elevele din clasele terminale, totuşi prin creşterea

alarmantă a elevelor sexual active de vârstă redusă, prezenţa sarcinilor nedorite la vârstele mici prezintă o

importantă problemă de sănătate publică (Fig. 24). În concluzie, în ceea ce priveşte comportamentul sexual,

tendinţa generală pare să fie către reducerea vârstei iniţierii raporturilor sexuale. Rata sarcinilor nedorite

este în relaţie cu utilizarea redusă a contraceptivelor (în special prezervative).

43.14 39.18

36.13

17.93 18.5 16.38

0

10

20

30

40

50

2010 2012 2014

B

F

3.67% 4.75% 8.72% 8.40%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

IX X XI XII

61



Activitatea fizică

Fig. 25 Procentul elevilor care au practicat activitate fizică intensă în 2-3 zile din ultima săptămână

În intervalul 2010-2014 a scăzut frecvența elevilor care au efectuat activitate fizică susținută 2-3 zile/săpt. Scăderea s-a înregistrat la ambele sexe, dar la fete diferența înregistrată în 2014 față de 2010 a fost de 10% (Fig. 25). Vizionarea TV

Fig. 26 Procentul elevilor care au privit la televizor ≥4h/zi într-o zi obișnuită de școală

În ceea ce privește vizionarea TV, pe o perioadă de aproximativ 4 ore pe zi, frecvența la fete a crescut în intervalul 2010-2014 cu 5%. În același interval la băieți frecvența s-a redus cu 0,1% (Fig. 26).

32.13

25.04 26.13

28.62

22.3 17.86

0

5

10

15

20

25

30

35

2010 2012 2014

B

F

17.83 17.47

17.73

12.77

15.23

17.07

02468

101214161820

2010 2012 2014

B

F

62



Alimentația Consumul de fructe

Fig. 27 Procentul elevilor care au consumat fructe de 1-6 ori în ultimele 7 zile

Față de anul 2010, în anul 2014 s-a redus consumul zilnic de fructe doar la fete, cu 5,06% (Fig. 27). Consumul de lapte

Fig. 28 Procentul elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile

În intervalul 2010-2014 consumul zilnic de lapte a înregistrat o evoluție diferită la cele două sexe. La fete s-a înregistrat o frecvență maximă în 2012 dar în 2014 valorile au fost aproape similare celor din 2010. Frecvența băieților care au consumat zilnic lapte s-a redus în intervalul studiat cu 2,26% (Fig. 28). Percepția greutății

Fig. 29 Procentul elevilor care s-au autoevaluat ca fiind peste greutatea normală

49.63 64.68 49.66

47.86

61.57

42.8

0

10

20

30

40

50

60

70

2010 2012 2014

B

F

41

37.93

38.74

36.24

43.38

36.55

32

34

36

38

40

42

44

2010 2012 2014

B

F

14.3 14.34 12.66

22.92 19.6

17.25

0

5

10

15

20

25

2010 2012 2014

B

F

63



Frecvența subiecților care și-au autoperceptat greutatea corporală ca fiind peste limitele normale a

înregistrat un declin în intervalul 2010-2014. Observația este mult mai evidentă la fete, respectiv 5,67%

(Fig. 29).

CONCLUZII

Din perspectiva dimensiunii 4 de evaluare a stării de bine respectiv comportamente și riscuri, rezultatele

studiului au relevat următoarele aspecte:

S-a redus consumul ocazional de alcool, dar a crescut frecvența consumatorilor de vârstă mică (≤9 ani),

față de anii anteriori. A crescut în același timp frecvența elevilor care au consumat în mod frecvent

alcool. Observațiile înregistrate conduc spre necesitatea profilaxiei consumului de alcool la vârste cât

mai timpurii, respectiv în faza de experiment.

În ceea ce privește fumatul săptămânal, frecvența la elevi este în descreștere față de anii anteriori.

Măsurile educative dublate de măsuri administrative (pictograme pe pachetele de țigări) sau pecuniare

(cost ridicat al pachetului de țigări) au dat rezultate.

Tendința consumului de droguri este în creștere, dar actualmente pericolul îl reprezintă consumul de

etnobotanice, prin rapiditatea instalării dependenței și multitudinea simptomelor și a caracterului

devastator al acestora.

Mai mult de 40% dintre liceeni sunt sexual activi. Sub aspectul vârstei inițierii raporturilor sexuale,

România s-a plasat între țările cu cei mai mulți elevi de 15 ani care au avut relații sexuale. Vârsta mică a

inițierii raporturilor sexuale și utilizarea la scară foarte mică a contraceptivelor explică ponderea

sarcinilor nedorite la adolescentele liceene.

Din punctul de vedere al activității fizice s-a observat tendința de creștere a frevenței elevilor cu

comportament sedentar. Alimentația este în continuare dezechilibrată, cu un consum redus de fructe și

lapte. Modelele comportamentale sedentare dublate de dezechilibrul alimentar stau la baza instalării

supraponderii și a obezității. În acest sens se impune promovarea modelelor sanogene alimentare sau

de cultură fizică, implementate încă din grădiniță.

64



III. 4 PREDICTORI AI RISCULUI COMPORTAMENTAL ÎNALT - RANDAMENTUL ŞCOLAR

În câmpurile distincte de studiu ale comportamentelor cu risc pentru sănătate la adolescenţi, există şase caracteristici comune, predictorii pentru problemele comportamentale: 1. vârsta; 2. randamentul şcolar; 3. comportamentul general; 4. anturajul şi influenţa sa; 5. rolul părinţilor şi religiozitatea. 6. calitatea cartierului de rezidenţă. S-a evidenţiat că cele şase arii de risc comportamental definitorii stilului de viaţă cu risc: fumat; consum de droguri; comportament sexual cu risc; sedentarism; comportament alimentar cu risc; agresivitate, au antecedente comune asociate cu fiecare dintre câmpurile problematice: vârsta timpurie a iniţierii; realizări slabe în şcoală şi aspiraţii în concordanţă cu realizările şcolare; absenteismul, comportamentul antisocial şi tulburările de conduită; rezistenţa scăzută la influenţele anturajului; absenţa suportului parental; rezidenţa în zone / cartiere sărace. Alte variabile care sunt frecvent asociate comportamentelor cu risc includ răzvrătirea şi non-conformismul, slaba religiozitate (participarea rară la serviciile religioase), status socio-economic precar, comportamente cu risc ale părinţilor, lipsa activităţilor culturale în familie, izolarea în şcoală şi comunitate METODOLOGIE Studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat metodologic de către Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-urile teritoriale, prelucrările statistice realizându-se de către CNSISP. În acest studiu s-a folosit metoda chestionarului, s-a utilizat chestionarul YRBSS, elaborat de CDC –SUA, capitolul adecvat predictorilor riscului înalt, pentru monitorizarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri. Acesta a fost adaptat particularităţilor socio-economice şi cultural-educative din ţara noastră. Investigaţiile s-au efectuat pe un lot de 2500 elevi din ciclul liceal, din judeţele României. Într-o ierarhie a predictorilor riscului comportamental înalt, randamentul şcolar a fost plasat în rangul doi. Relaţia dintre randamentul şcolar şi starea civilă a părinţilor

47,743,9

22,9

42,7 41,3

56

9,614,8

21,1

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Căsătorit Divorţ Concubinaj

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 30 Corelaţia dintre starea civilă a părinţilor şi randamentul şcolar al elevilor

Cercetările de specialitate au fundamentat faptul că, în familii cu ambii părinţi copiii sunt mai puţin tentaţi să se angajeze în probleme comportamentale în perioada adolescenţei . (1) American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30), iar randamentul şcolar al acestora este bun. Rezultatele studiului întreprins sunt în conformitate cu informaţiile din literatura de specialitate.

χ2 = 31 p < 0,001

65



Relaţia dintre randamentul şcolar şi climatul familial

46.738.1

43.2 42

10

19.9

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Calm Mai violent

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 31 Corelaţia dintre climatul familial şi randamentul şcolar al elevilor

Legăturile cu membrii familiei sunt importante. Acestea se referă la compasiune, căldură, dragoste şi îngrijirea oferite de către părinţii. Copilul care simte suportul şi legăturile familiei prezintă un grad ridicat de ataşament, compasiune pentru fiinţele înţelegătoare, iubitoare, ocrotitoare, care sunt părinţii săi, fiinţe prezente alături de el tot timpul: înainte de şcoală, după şcoală, la masă, la ora culcării şi cu care desfăşoară activităţi comune. Studii longitudinale fundamentează legătura cu familia ca fiind cel mai puternic factor protectiv împotriva riscului comportamental şi pentru reuşite şcolare superioare.( 2, 3, 4, 5) Relaţia randamentului şcolar cu tipul relaţiilor interparentale

46.742.443.3

33.3

10.6

24.2

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Pozitivă Cu agresiuni

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 32 Corelaţia dintre relaţia parentală şi randamentul şcolar al elevilor

Reuşita şcolară este influenţată de tipul relaţiilor interparentale. Copiii sunt afectaţi de conflictele familiale negative, obţin rezultate şcolare mai slabe. Relaţia randamentului şcolar cu educarea copilului prin corecţii fizice

48.3

38.942.4

45.6

9.315.5

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Nu Da

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 33 Corelaţia dintre pedepsele fizice şi randamentul şcolar al elevilor

χ2 = 13,27 p < 0,001

χ2 = 6,49 p = 0,039

χ2 = 19,89 p < 0,001

66



Stilul parental pozitiv implică expectanţe înalte, reguli familiale clare, practici disciplinare ferme, consistente şi potrivite supervizării, monitorizării comportamentelor prietenilor şi a locurilor pe unde îşi petrece timpul copilul. (6, 7) Acestea se reflectă în rezultate şcolare bune. Relaţia dintre randamentul şcolar şi venitul familial

59.2

44.6

3434.1

44.4 43.6

6.810.9

22.3

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Ridicat Mijlociu Scăzut

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 34 Corelaţia dintre venitul familial şi randamentul şcolar al elevilor

Copilul care trăieşte în zone/cartiere degradate şi cu crime, caracterizate printr-o sărăcie extremă sunt mai predispuşi la delincvenţă, sarcini premature, abandon şcolar şi violenţă. Copiii care trăiesc în aceste zone şi au comportamente cu risc şi au probleme de adaptare comportamentală sunt mai predispuşi la a avea probleme cu drogurile mai târziu în viaţă (8) Rezultatele studiului întreprins sunt conforme datelor din literature de specialitate.

Relaţia dintre randamentul şcolar şi antecedentele penale ale membrilor familiei

46.5

37.643.3 41

10.3

21.4

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Nu Da

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 35 Corelaţia dintre antecedentele penale în familie şi randamentul şcolar al elevilor

Copiii proveniţi din familii cu istoric de consum de alcool/dependenţă de droguri au tendinţa crescută, încă din copilărie de a consuma alcool sau alte droguri. Copiii din familii cu istoric de activităţi criminale, au un risc crescut de a avea problem comportamentale din categoria delincvenţei juvenile. La fel, copiii abandonaţi sunt mai predispuşi la a fi nefericiţi, copiii părăsiţi sunt mai retraşi şi mai singuratici la şcoală. (9).Rezultatele şcolare sunt marcate de aceste aspect, aceştia au în general un randament şcolar redus.

χ2 = 31 p < 0,001

χ2 =14,75 p < 0,001

67



Relaţia randamentului şcolar cu frecvenţa participării la servicii religioase

43.449.7

4345.939.9

45

10.7 10.4 12

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Nu prea 1-2 ori/lună Săptămânal

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 36 Corelaţia dintre frecventarea bisericii şi randamentul şcolar al elevilor

Importanţa ridicată acordată religiei, rugăciunii sau credinţelor spiritual este asociată cu descreşterea fumatului de ţigări, consumului de alcool, marijuana şi suicidului (şi corelată cu întârzierea începerii activităţii sexual). Identificarea religioasă este definită de măsura afilierii la religie, frecventarea bisericii şi modul de percepţie a religiei. (10,11) Fără a avea o semnificaţie statistică, frecvenţa elevilor cu randament şcolar bun este superioară în rândul elevilor care participă săptămânal la servicii religioase, faţă de frecvenţa acestora în rândul celor care nu participă sau participă rar. Relaţia dintre randamentul şcolar şi munca remunerată

48.6

32.836.7

41.648.8 51.2

9.818.4

12

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Nu 1-5 ore/săptămână 6-30 ore/săptămână

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 37 Corelaţia dintre muncile remunerate ocazionale şi randamentul şcolar al elevilor

Elevii care lucrează mai mult de 20 de ore pe săptămână pentru bani, în timpul anilor de şcoală au un înalt nivel de stress emoţional, sunt predispuşi la utilizare de substanţe şi un debut timpuriu al activităţii sexuale. Randamentul şcolar este mai redus la elevii care prestează munci remunerate, fie datorită reducerii timpului alocat pregătirii temelor, fie prin influenţa anturajului impropriu. (12)

χ2 =10,59 p = 0,032

χ2 = 31 p < 0,001

68



Relaţia dintre randamentul şcolar şi agresivitate

46.7 48.6

32.5

43.5 39.7

50.3

9.8 11.717.3

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Deloc 1-3 ori/an > 3 ori

Bun

Mijlociu

Scăzut

%

Fig. 38 Corelaţia dintre violenţă - agresivitate şi randamentul şcolar al elevilor

Băieţii care în ciclul primar sunt agresivi sunt cu mare risc de abuz ulterior de substanţe şi delincvenţă juvenilă. Aceasta creştere a riscului se aplică şi comportamentului agresiv, combinat cu hiperactivitatea, deficitul sau tulburarea de atenţie. Agresivitatea timpurie constituie un predictor pentru comportamentul antisocial în adolescenţa timpurie, fuga de la şcoală şi antrenarea în diferite încăierări cu alţi copii. Tinerii care simt că nu fac parte din societate, nu respect regulile, nu cred în strădania pentru success şi responsabilitate sau care afişează o atitudine verbal de ostilitate faţă de societate prezintă un risc înalt de abuz de droguri, delincvenţă şi abandon şcolar. În cadrul studiului întreprins frecvenţa elevilor cu randament şcolar slab a fost de două ori mai ridicată în subgrupul elevilor agresivi. Ca o concluzie generală se admite că randamentul şcolar al elevilor este în primul rând în relație cu familia. O familie normal constituită, cu o situaţie economică bună şi care utilizează metode educaţionale nonviolente, este garant al randamentul ui şcolar bun, atât prin mediul securizant oferit copilului, cât mai ales prin accesul la educaţie şi cultura de calitate. În ceea ce priveşte randamentul şcolar slab s-a înregistrat în mod predominant la elevii proveniţi din familii de o calitate îndoielnică, nesigură (dată de concubinaj), cu acte de agresivtate fizică între parteneri, familii cu venituri reduse şi cu antecedente penale. Acestea oferă copilului modele comportamentale negative, îndepărtându-l de la o conduită normală şi valorile morale. Angajarea în munca la negru necalificată, atât prin reducerea timpului alocat lecţiilor şi prin includerea într-un anturaj nepotrivit, constituie un factor agravant. III.5 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI

Conform studiilor de specialitate bullying este o ameninţare serioasă pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului agresor dar şi a victimelor acesuia.Interesul pentru studierea fenomenului bullying în şcoală a condus la necesitatea definirii acestuia. Deşi definiţiile variază de la autor la autor, comportamentul „bullying” este în general privit ca o formă specifică a comportamentului agresiv (13). Cea mai des utilizată definiţie a termenului bullying, în literatura de specialitate, este cea formulată de Olweus (14) care stabileşte că „bullying” este caracterizat după trei criterii:

1) este un comportament agresiv sau o acţiune cu scopul de a face rău intenţionat; 2) este un comportament care se repetă în timp; 3) relaţiile interpersonale se caracterizează printr-un dezechilibru de putere.”

Mai mult, comportamentul de tip bullying poate să se manifeste fără nici o provocare iar acţiunile negative pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene, excludere intenţionată dintr-un grup.

χ2 =21,91 p < 0,001

69



Limber a realizat un model de clasificare a formelor comune de bullying întâlnite la elevi, care are la bază formele comportamentului de tip bullying prezentate de Olweus (1993) şi de Rigby (1996).(15) Forme verbale ale comportamentului de tip bullying: tachinarea, provocarea, jicnirea (direct bullying)

şi bârfirea (indirect bullying) Forme fizice ale comportamentului de tip bullying: lovirea, îmbrâncirea, distrugerea sau furtul

obiectelor personale (direct bullying) şi convingerea unui prieten să atace pe cineva în locul tău (indirect bullying)

Forme non-verbale/ non-fizice ale comportamentului de tip bullying: ameninţarea, gesturi obscene (direct bullying) şi excluderea altora dintr-un grup, manipularea prieteniilor, e-mail-uri ameninţătoare (indirect bullying)

Fenomenul de tip bullying în şcoală reprezintă o problemă cu care se confruntă multe state ale lumii. (16,17). Semnalarea din ce în ce mai frecventă a cazurilor de bullying în şcolile din România a condus la creşterea interesului pentru acest domeniu şi implicit la realizarea mai multor studii de specialitate axate pe tema fenomenului bullying în şcolile din România. O dificultate întâmpinată de studiile internaţionale care au ca scop compararea la nivelul mai multor ţări a unor aspecte ale fenomenului bullying, este aceea a comparării terminologiei. În cadrul acestui studiu, s-a utilizat termenul „hărţuire” ca termen corespondent în limba română a termenul „bullying”. Studiul a avut ca scop evaluarea bullying-ului la elevii din România şi a formelor acestora. METODOLOGIE Studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat metodologic de către Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-urile teritoriale, prelucrările statistice realizându-se de către CNSISP. Studiul a fost efectuat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional N=4612 dintre care băieţi (49,7%) şi fete (50,3%). Repartiţia elevilor pe zone geografice este următoarea: Moldova (9,2 %), Muntenia (47,8%), Banat (14,9%) şi Transilvania (28%). S-a utilizat Chestionarul de auto-evaluare comportamentală la elevi construit de Stevens, de Bourdeaudhuij si Van Oost (2000) [7]. Acest chestionar evaluează frecvenţa şi unele forme de hărţuire (izolare socială; hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă; ameninţarea) la elevi, într-un interval de trei luni înaintea aplicării chestionarului. Chestionarul cuprinde 22 de itemi grupaţi în trei scale: a hărţuirii (fizice şi verbale) cu 8 itemi, scala victimizării (8 itemi), şi a comportamentului prosocial (6 itemi). Cotele stabilite, pentru variantele de răspuns la itemii chestionarului sunt: 0- nu s-a întâmplat niciodată; 1- s-a întâmplat de două ori; 2- s-a întâmplat de 3-4 ori; 3- s-a întâmplat mai mult de 5 ori; 4- s-a întâmplat foarte frecvent (de câteva ori pe săptămână). Pentru acest studiu s-au luat în considerare itemii care se referă la identificarea frecvenţei elevilor care au fost hărţuiţi de colegii lor precum şi itemii care se referă la identificarea formelor hărţuirii (izolare socială; hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă; ameninţarea).

70



Aspecte ale hărţiuirii/ bullying la elevi

81,9% 86,2% 82,6%75,0%

82,1%

13,8% 10,8% 13,6% 18,3% 13,6%

4,2% 3,0% 3,8% 6,7% 4,3%

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%

100%

Moldova Muntenia Banat Transilvania România

niciodată uneori frecvent

Fig. 39 Distribuţia elevilor în funcţie de nivelul hărţuirii/bullying

Rezultatele obţinute arată că 17,9% dintre elevii chestionaţi au fost hărţuiţi de către colegii lor. Dintre aceştia 4,3% în mod frecvent iar 13,6% uneori. Valorile naţionale au fost uşor depăşite în Transilvania 25% dintre elevii chestionaţi au fost hărţuiţi de colegii lor (Fig. 39). Evaluarea formelor de hărţiuire/ bullying la elevi

0% 10% 20% 30%

Moldova

Muntenia

Banat

Transilvania

România

izolare socială hărţuire fizică directă

hărţuire indirectă (fizică şi/sau verbală) hărţuire verbală directă

ameninţare

Fig. 40 Formele hărţuirii/bullying la elevii

Hărţuirea fizică directă şi verbală directă sunt formele cel mai frecvent raportate de elevii hărţuiţi din cadrul eşantionului examinat (Fig. 40). CONCLUZII Acest studiu furnizează informaţii de bază în ceea ce priveşte prevalenţa şi formele fenomenului bullying în şcolile din România. Rezultatele obţinute pot constitui un reper în dezvoltarea unor programe de sănătate publică în vederea prevenirii şi reducerii frecvenţei acestor forme de violenţă.

71



Bibliografie

1. Oman, R., et al. (2004). The Potential Protective Effect of Youth Assets on Adolescent Alcohol and Drug Use. 2. (Resnick, M.D., et al. (1997). Protecting Adolescents from Harm: Findings from the National Longitudinal

Study on Adolescent Health. Journal of the American Medical Association, 278 (10), 823-832; National Longitudinal Study of Adolescent Health (1995-2003) Series of Monographs;

3. Oman, R., et al. (2004). The Potential Protective Effect of Youth Assets on Adolescent Alcohol and Drug Use. American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30;

4. Borowsky, I., et al. (1999). Suicide Attempts Among American Indian and Alaska Native Youth. Archieves Pediatrics Adolescent Medicine Vol 153. 573-580;

5. Society for Adolescent Medicine (2010)”Positive Youth Development as a Strategy to Promote Adolescent Sexual & Reproductive Health” Journal Adolescent Health. Vol 6:3 Supplement March 2010.

6. Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105;

7. Oman, R., et al. (2004). The Potential Protective Effect of Youth Assets on Adolescent Alcohol and Drug Use. American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30).

8. Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105).

9. (Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105).

10. (Resnick, M.D., et al. (1997). Protecting Adolescents from Harm: Findings from the National Longitudinal Study on Adolescent Health. Journal of the American Medical Association, 278 (10), 823-832; National Longitudinal Study of Adolescent Health (1995-2003) Series of Monographs;

11. Oman, R., et al. (2004). The Potential Protective Effect of Youth Assets on Adolescent Alcohol and Drug Use. American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30).

12. (Resnick, M.D., et al. (1997). Protecting Adolescents from Harm: Findings from the National Longitudinal Study on Adolescent Health. Journal of the American Medical Association, 278 (10), 823-832; National Longitudinal Study of Adolescent Health (1995-2003) Series of Monographs).

13. Smith, P.K., Cowie, H., Olafsson, R.F., & Liefooghe P.D. (2002). Definition of bullying: A comparison of terms used, and age and gender differences, in a fourteen-country international comparison. Child Development, 73(4), 1119-1133; Dawkins, J. (1995). Bullying in schools: doctors’ responsibilities. British Medical Journal, 310, 274-275)

14. (Olweus, D. (1999). Sweden. In P.K. Smith, Y. Morita, J. Junger-Tas, D. Olweus, R. Catalano, & P. Slee, The Nature of School Bullying: A Cross-National Perspective ( pp. 7–21). London, UK: Publisher Routledge, Taylor & Francis Group, accesabil - link)

15. (Limber, SP. (2002). Addressing Youth Bullying Behaviour. in: M. Fleming, K. Towey K. (eds.) Educational Forum on Adolescent Health: Youth Bullying (p. 4-18). Versiunea On line, http://www.ama-assm.org/ama1/pub/upload/mm/39/youthbullying.pdf).

16. Analitis, F., Velderman, M.K., Ravens-Sieberer, U., Detmar, S., Erhart, M., Herdman, R., Berra, S., Alonso, J., & Rajmil, L. (2009). The European Kidscreen Group Being Bullied: Associated Factors in Children and Adolescents 8 to 18 Years Old in 11 European Countries. Pediatrics 123, 2, 569-577;

17. Walsh S. Cosma A. (2016). Bullying. In: Inchley J et al. eds. Growing up unequal: gender and socioeconomic differences in young people's health and well-being. Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) study: international report from the 2013/2014 survey. Copenhagen, WHO Regional Office for Europe, (Health Policy for Children and Adolescents, No. 7).

72


http://books.google.ca/books?id=Fj6i8AHNT5AC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r&cad=0%23v=onepage&q&f=false

http://www.ama-assm.org/ama1/pub/upload/mm/39/youthbullying.pdf

http://www.ama-assm.org/ama1/pub/upload/mm/39/youthbullying.pdf


III. 6 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA

Excesul greutăţii corporale reprezintă o serioasă problemă pentru sănătatea publică în Europa.

Supraponderea şi obezitatea sunt omniprezente în ţările bogate şi în cele aflate în tranziţie.Cel mai comun

şi în acelaşi timp , cel mai simplu mod pentru evaluarea supraponderii şi obezităţii este calcularea Indicelui

de Masă Corporală (IMC). Creşterea frecvenţei obezităţii este abordată dintr-o perspectivă ecologică –

aceasta corelează nivelul obezităţii cu dieta hipercalorică, cu inactivitatea fizică şi cu unele caracteristici

individuale, în mod special psihologice. Acestea sunt uneori definite ca şi mediu „obezogenic”.

Supraponderea şi obezitatea din perioada copilăriei conduce la serioase probleme de sănătate în perioada

de adult. Obezitatea copilului este puternic asociată cu factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, diabet,

probleme ortopedice şi degradarea stării de bine psiho-sociale, incluzand tulburări alimentare, relaţii

sociale precare şi dezavantaje educaţionale.Copilul supraponderal are mai multe şanse să fie un adult

supraponderal. Un IMC mare în adolescenţă este predictiv cu creşterea riscului de boală cardiovasculară şi

cu o rată ridicată a mortalităţii la vârsta de adult. Conform studiului OMS „ A snapshot of the Health of

Young People in Europe”, distribuţia geografică a prevalenţei supraponderii la copiii în vârstă de 14-17 ani,

utilizând standardele IOTF a evidenţiat o prevalenţă joasă la copiii din ţările centrale şi estice ale Europei,

unde economia a suferit de pe urma recesiunii, mai ales in perioada de tranziţie din jurul anului 1990. Se

observă, în schimb , o creştere clară a prevalenţei supraponderii la copiii din sudul Europei, respectiv, mai

mult de 20% la copiii de 14-17ani din ţări precum Malta, Spania, Italia şi Grecia. (1)

Acelaşi studiu evidenţiază cea mai ridicată prevalenţă a supraponderii la băieţii din Malta – 26,6% şi cea mai

redusă la băieţii din România – 7,7%, potrivit datelor înregistrate in 28 de ţări europene. La fete prevalenţa

maximă a supraponderii a fost înregistrată tot în Malta- 20,5%, cea mai mică în Italia – 8,7%, iar în România

valoarea prevalenţei supraponderii în rândul fetelor a fost de 13,4%.

METODOLOGIE

Studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat metodologic de către Centrul Regional

de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-urile teritoriale, prelucrările statistice

realizându-se de către CNSISP. Studiul întreprins a avut ca scop evaluarea prevalenţei supraponderii şi

obezităţii la elevii din ciclul liceal. Pentru aprecierea dezvoltării fizice s-au utilizat date antropometrice

autoraportate, la un eşantion de 7953 de elevi cu vârsta între 14- 18 ani, dintre care 3570 de băieţi şi 4383

de fete. Încadrarea în clase de dezvoltare (subponderali, normoponderali, supraponderali şi obezi) s-a

realizat conform tabelelor IMC pe grupe de vârstă – vezi tabelul 2. (2)

73



Ani Supraponderali Obezi

B F B F

14 22,63-27,63 23,34-28,57 Peste 27,63 Peste 28,57 15 23,30-28,30 23,95-29,11 Peste 28,30 Peste 29,11

16 23,91-28,88 24,38-29,43 Peste 28,88 Peste 29,43

17 24,47-29,41 24,71-29,69 Peste 29,41 Peste 29,69

18 25,1-30 25,1-30 Peste 30

Tabelul nr. 2 Valori IMC pe grupe de vârstă și sex

Fig. 41 Dezvoltarea fizică a fetelor în funcţie de IMC, pe grupe de vârstă, în anul 2014

În anul 2014, procentul de fete supraponderale şi obeze este semnificativ mai mic decât la băieţi. Astfel 15,03 % dintre fetele de 14 ani şi 8,92 % din cele de 16 ani sunt supraponderale. În categoria obeze, la toate grupele de vârstă se evidenţiază valori subunitare (Fig. 41)

Fig. 42 Dezvoltarea fizică a băieților în funcţie de IMC, pe grupe de vârstă, în anul 2014

Cei mai mulţi băieţi supraponderali, 23,68 % s-au înregistrat la grupa de vârstă 14 ani , urmaţi de cei de 16 ani, 16,35 %, iar cei mai puţini la 18 ani, 12.05 %. În categoria obezi s-au încadrat 3,61 % dintre băieţii de 15 ani şi 3,35 % dintre cei de 18 ani ( Fig. 42).

26.59 22.46 21.35 18.38 19.23

58.38

70.43 69.45 77.24 74.94

15.03 6.35 8.92

3.64 4.93

0

20

40

60

80

100

14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani

Subponderale Normoponderale Supraponderale Obeze

14.91 19.19 11.46 8.41 5.25

60.53 61.33 70.37 74.89 79.35

23.68 15.87 16.35 14.49 12.05

0.88 3.61 1.82 2.21 3.35 0

20

40

60

80

100

14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani

Subponderali Normoponderali Supraponderali Obezi

74



Fig. 43 Evolutia prevalenţei elevilor supraponderali în perioada 2008 -2014

Prevalenţa băieţilor supraponderali este în creştere de la 11,7 % în 2012 la 16,48 % în 2014, în timp ce la fete a scăzut de la 9,32 % în 2012, la 6,96 în anul 2014 (Fig. 43)

Fig. 44 Evolutia prevalenţei elevilor cu obezitate în perioada 2008 -2014

Faţă de anul 2012, procentul fetelor cu obezitate este în scădere de la 0.86% la 0,53%. Menţionăm că

prevalenţa băieţilor cu obezitate a crescut de la 1,51% în anul 2012 la 2,28 % în anul 2014. În concluzie,

prevalenţa obezităţii la băieţi în anul 2014 este în uşoară crestere faţă de anul 2012, în timp ce la fete a

scăzut faţă de acelaşi an (Fig. 44). Obezitatea şi supraponderea s-au înregistrat în mod predominant la

vârstele mai mici (14 şi 15 ani), atât la fete cât şi la băieţi. Excesul ponderal, indiferent de grad, este un

factor de risc major pentru sănătate. Se impune inventarierea responsabilă a factorilor favorizanţi şi

determinanţi în vederea unor măsuri de profilaxie primordială şi primară pertinente.

Bibliografie

1. A Report prepared for the European Commission Conference on Youth Health, Brussels, Belgium, July 2009

2. Cole TJ, Bellizzi MC, Flegal KM, Dietz WH, (2000). Establishing a standard definition for child overweight and obesity worldwide: international survey. BMJ Clinical Research 320(7244):1240-3.

6.39 4.9 5.17

9.32 6.96

17.48

12.1

16.2 11.7 16.48

0

5

10

15

20

25

30

2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014% Fete Baieti

0.33

2.01

1.17 0.86 0.53

1.12

1.69 3.19

1.51 2.28

0

1

2

3

4

5

2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014

%

Fete Baieti

75


https://www.researchgate.net/journal/0959-8138_BMJ_Clinical_Research


IV. ASIGURAREA CU PERSONAL MEDICAL ȘI PERSONAL SANITAR MEDIU A PREȘCOLARILOR ȘI ELEVILOR În ceea ce privește acoperirea cu medici școlari ilustrată în figura de mai jos, în plan teritorial se observă că în majoritatea județelor există mai puțin de 1 medic la 1000 de elevi și preșcolari, excepție făcând doar județul Călărași 1,38‰ (Fig. 2).

Fig. 1 Numărul medicilor școlari pentru preșcolari și elevi, pe județe, în anul 2015 Sursa:MS-UIS

Fig. 2 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu medici școlari, pe județe, in anul 2015 Sursa:MS-UIS

Așa cum se poate observa în figura de mai sus numărul mai mare de medici școlari se regăsește în municipiul București (89) și în județele: Dolj (47), Timiș (37), Cluj (34), Iași (25), Argeș (24), Bihor (22), Hunedoara (21), Suceava (20). Un număr mai mic de medici în județele: Ilfov (2), Arad (3), Giurgiu (4), Covasna (4), Sălaj (4), Ialomița (5), Vrancea (5), Vaslui (5) și 6 medici în Caraș Severin și Teleorman (Fig. 1). Referitor la distribuția pe medii a medicilor școlari, aproape în totalitate aceștia sunt în mediul urban, cu excepția județelor Gorj și Satu Mare unde există un medic de medicină școlară angajat în fiecare județ, în mediul rural. Spre deosebire de acoperirea cu medici școlari, distribuția asistenților medicali în teritoriu este mai bună, indicii variind de la 0,39‰ – 1,21‰ în 10 județe până la un interval de 1,99‰-2,74‰ în 9 județe, indicele cel mai mare, repectiv 2,74‰ înregistrându-se în județul Olt (Fig. 4).

76



Fig. 3 Numărul asistenților medicali din cabinetele școlare pentru preșcolari și elevi, pe județe, în anul 2015 Sursa:MS-UIS

Fig 4 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu asistenți medicali din cabinetele școlare, pe județe, în anul 2015 Sursa:MS-UIS

În figura de mai sus (Fig. 3), referitor la numărul de asistente medicale din cabinetele școlare, județele cu un număr mare au fost: Cluj (124), Timiș (113), Prahova (111), Dolj (102), Olt (100), Iași (98), Bacău (96), Buzău (82). Un număr mai mic de asistente medicale din cabinetele școlare s-a înregistrat în județele: Ilfov (8), Arad (10), Călărași (14), Sălaj (22), Giurgiu (23), Bistrița Năsăud (30), Alba (32), Tulcea (34) . Distribuția pe medii a asistentelor de medicină școlară este similară cu cea a medicilor școlari, marea majoritatea lucrând în mediul urban cu următoarele excepții în mediul rural: Buzău (1), Călărași (1), Gorj (2), Hunedoara (1), Iași (1), Prahova (1), Satu Mare (1), Tulcea (1). În ceea ce privește acoperirea cu medici dentiști, așa cum relelevă și figurile de mai jos, este mai slabă față de acoperirea cu medici școlari și chiar este absentă la nivelul județelor Harghita și Ilfov (Fig. 6).

Fig. 5 Numărul medicilor dentiști școlari pentru preșcolari și elevi, pe județe, în anul 2015 Sursa:MS-UIS

Fig. 6 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu medici dentiști școlari, pe județe, în anul 2015 Sursa:MS-UIS

În figura de mai sus (Fig. 5) se poate observa un număr mai mare de medici dentiști școlari în Municipiul București (111) și în județele: Cluj (34), Iași (26), Timiș (24), Suceava (15) și 14 în Constanța și Sibiu. De asemenea se observă județe cu un număr mic de medici dentiști școlari, respectiv: Botoșani, Călărași, Gorj, Tulcea și Satu Mare cu câte un medic dentist, respectiv Arad, Brașov, Giurgiu, Sălaj și Maramureș cu câte doi medici dentiști școlari. Putem observa, nu în ultimul rând, absența medicilor dentiști școlari în județele Harghita și Ilfov.

77



Prin comparație cu medicii școlari, în ceea ce privește distribuția pe medii a medicilor dentiști școlari, aceștia lucrează toți în cabinetele de medicină dentară din mediul urban.

Distribuția teritorială a aisistenților medicali din cabinetele de medicină dentară este mult mai slabă decât distribuția asistenților medicali școlari diferențele mergând până la lipsa acoperirii în județele: Harghita, Ilfov, Satu Mare, Bihor și Vaslui (Fig. 8).

Fig. 7 Numărul asistenților medicali din cabinetele de medicină dentară pentru preșcolari și elevi, pe județe, în anul 2015

Fig. 8 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu asistenți medicali din cabinetele de medicină dentară, pe județe, în anul 2015 Sursa:MS-UIS

Sursa:MS-UIS În privința numărului aisistenților medicali din cabinetele de medicină dentară, numărul cel mai mare se poate observa în județul Cluj (124) și în Municipiul București (48), iar un număr mai mic, respectiv de un asistent medical de medicină dentară în județele: Arad, Călărași, Gorj și Tulcea. De asemenea se poate observa absența personalului mediu de medicină dentară în județele Harghita și Ilfov, unde nu există nici medici dentiști, cât și în județele Bihor, Satu Mare și Vaslui (Fig. 7).

78



Autor coordonator: Conf. Univ. Dr. Maria Alexandra Cucu

Autori: Dr. Carmen Dumitrache, Dr. Camelia Teodora Stănescu, Dr. Viorica Ariana Kassai, Dr. Ciprian Ursu, Dr. Lăcrămioara Aurelia Brîndușe, Dr. Sorina Irimie, Dr. Ileana Maria Mireştean, Dr. Cosmina Adriana Samoilă, Prog. Cristian Calomfirescu, Dr. Cristea Constantina, Asis. Ecaterina Scorțan, Ref.spec. Ecaterina Matei, Ec. Dana Georgescu.

Editare grafică: Ing. Cristina Chiriță, Dr. Ciprian Ursu

79


Documents

ROMÂNIA 201 - insp.gov.roinsp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/03/Raport-scolara-2016.pdf · Toate strategiile sănătății publice au ca principiu fundamental intervențiile