CUPRINS

ROLUL ŞI IMPORTANŢA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

ÎN CONSTITUIREA VENITURILOR BUGETULUI PUBLIC

Capitolul I Conceptul teoretic. Rolul şi importanţa taxei pe valoarea

adăugată în cadrul economiei de piaţă.

1.1. Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată................................................Pagina 5

1.2. Cadrul legislativ al introducerii taxei pe valoarea adăugată în economia

de piaţă a României........................................................................................Pagina 7

Capitolul II Baza de impozitare şi cotele de impunere ale taxei pe

valoarea adăugată

2.1. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.....................................Pagina 11

2.1.1 Persoane impozabile....................................................... ............Pagina 11

2.1.2 Operaţiuni impozabile.............................................................Pagina 13

2.1.3. Baza de impozitare şi cote de impozitare....................................Pagina 18

2.2. Operaţiuni scutite şi regimul deducerilor

taxei pe valoarea adăugată.....................................................................................Pagina 21

Capitolul III Armonizarea legislaţiei româneşti privind taxa pe

valoarea adăugată cu legislaţia din Uniunea Europeană

3.1 Noţiuni introductive................................................................................Pagina 41

3.2. Adoptarea şi implementarea acquis-ului privind Taxa pe

valoarea adăugată.......................................................................................Pagina 42

3.3.Calendarul de aliniere a operaţiunilor scutite de la plata taxei pe valoarea

adăugată.......................................................................................................Pagina 46

3.4 Consecinţele armonizării taxei pe valoarea adăugată cu reglementările

europene........................................................................................................Pagina 4 9

3.5. Implicaţii ale procesului de aderare...................................................Pagina 50

Capitolul IV Modul de colectare a taxei pe valoarea adăugată şi

rezultatele prezentate în bugetul public

4.1. Implicaţii la nivel microeconomic şi macroeconomic............................Pagina 54

4.2 Sistemul informatic de prelucrare a datelor în domeniul impozitelor indirecte

în perspectiva aderării României la UniuneaEuropeană........................Pagina 62

4.3. Taxa pe valoarea adăugată în ţările Uniunii Europene şi în lume.........Pagina 66

Capitolul V

Concluzii si propuneri .............................................................................Pagina 69

BIBLIOGRAFIE............................................................................................Pagina 74

Capitolul 1

2

Conceptul teoretic. Rolul şi importanţa taxei pe valoarea

adăugată în cadrul economiei de piaţă

1.1. Trăsăturile taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea reprezintă un impozit indirect ce se aplică asupra

operaţiunilor privind livrările de bunuri, importul de bunuri, prestările de servicii,

precum şi asupra operaţiunilor asimilate acestora.

În România, taxa pe valoarea adăugată s-a introdus de la 1 iulie 1993, pe baza

prevederilor Ordonanţei Guvernului României nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea

adăugată. În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată prin Codul Fiscal1

Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit indirect care are un

randament mai bun şi capacitatea de a preveni evaziunea fiscală, deoarece în vederea

deducerii se solicită documente cu privire la mărfurile achiziţionate.

În calitate de impozit indirect, taxa pe valoarea adăugată combate procesul de

suprastocare şi de realizare a producţiei fără desfacere asigurată. Persoanele

impozabile sunt interesate să vândă producţia şi să colecteze taxă din care să scadă taxa

aferentă bunurilor cumpărate.

Taxa pe valoarea adăugată este denumirea sub care impozitul pe cifra de

afaceri netă a fost perfecţionat şi generalizat, în primul rând în ţările membre ale

Comunităţii Economice Europene. Denumirea de „taxă pe valoarea adăugată" - deşi

consacrată de legislaţiile naţionale în materie şi de documentele organizaţiilor

internaţionale - este inadecvată, pornind de la cel puţin două considerente:

- în esenţă suntem în prezenţa unui impozit care are rol şi caracteristici

diferite de ceea ce se numeşte în fiscalitate cu termenul „taxe";

O definiţie a acestui impozit o prezintă prof. univ. Gheorghe D. Bistriceanu -

„Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cifra de afaceri netă, un impozit

multistadial, colectat asupra vânzărilor în faza de producţie, în comerţ, precum şi

asupra importurilor", surprinzând sintetic statutul şi sfera de acţiune a acestui

impozit.

1 Codul fiscal al Romaniei

3

Pe de altă parte, taxa pe valoarea adăugată are un randament ridicat, fiind

relativ simplu de gestionat şi compatibil cu integrarea internaţională în creştere. În

această perioadă, marcată de accentuarea integrării internaţionale şi creşterea

mobilităţii factorilor, taxa pe valoarea adăugată prezintă avantaje cum sunt:

faptul că este mai puţin supusă fenomenelor legate de mobilitatea asietei şi de

concurenţa fiscală între state, cum este cazul impozitelor pe venit şi pe capital;

are acelaşi impact asupra preţurilor produselor importate şi produselor

naţionale, spre deosebire de impozitele asupra factorilor de producţie folosiţi în

producţia naţională;

aşezarea asupra consumului, atât a persoanelor rezidente, cât şi a

nerezidenţilor, impozitarea consumului persoanelor nerezidente avantajând

ţările cu un potenţial turistic important.

Taxa pe valoarea adăugată este în esenţă un sistem de restituire operând într-un

sistem de credit, prin care comercianţii sunt obligaţi să plătească taxa pe bunurile şi

serviciile cumpărate şi să o perceapă asupra bunurilor vândute.

Comercianţii sunt obligaţi să convingă administraţia fiscală de justeţea

cererilor lor privind creditele sau restituirile de taxă. Statul nu încasează taxa

aferentă unei tranzacţii până ce nu se face o vânzare către o persoană care nu

primeşte credit pentru taxa plătită (cum este consumatorul final).

Mecanismul T. V.A. obligă agenţii economici să ţină evidenţa, atât a intrărilor, cât

şi a ieşirilor, pentru a putea recupera taxa aferentă intrărilor.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit mai avantajos în ceea ce priveşte

neutralitatea. Reglementarea taxei pe valoarea adăugată în România este marcată de

necesitatea de a asigura armonizarea legislaţiei româneşti în materie cu cea

comunitară în perspectiva angajamentelor asumate de România începând cu Acordul de

asociere la Comunitatea Europeană, semnat la 1 februarie 1993.

Examinarea legislaţiei româneşti în materie de T.V.A. de către Comisia

Comunităţii Europene în 1997, cuprinsă în „Agenda 2000 - Puncte de vedere ale

Comisiei în legătură cu solicitarea României de aderare la Uniunea Europeană"

constată:

preluarea principiilor esenţiale ale legislaţiei comunitare privind taxa pe

4

valoarea adăugată în legea română, dar şi aplicarea destul de

generală şi inconsecventă;

faptul că scutirile de taxă pe valoarea adăugată sunt mai numeroase decât

cele permise de directivele comunitare;

absenţa reglementărilor care să permită rambursarea taxei pe valoarea

adăugată către persoanele străine neînregistrate;

necesitatea unei adaptări substanţiale a legislaţiei româneşti pentru a o

aduce în acord cu cerinţele acquis-ului comunitar.

1.2. Cadrul legislativ al introducerii taxei pe valoarea adăugată în economia

de piaţă a României

Ca formă de impozitare, taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată începând cu

1 ianuarie 1970 de către ţările Pieţei Comune. Taxa pe valoarea adăugată a fost

concepută pentru a se evita impozitarea în cascadă cum se face prin importul pe cifra de

afaceri. De asemenea, impozitul pe circulaţia mărfurilor, suferea de aceeaşi anomalie

fiscală a impozitării repetate (impozit la impozit) şi a impozitării diferite a aceluiaşi

produs în funcţie de modul de producţie sau de destinaţia acestuia.

Prima formă de trecere la impunerea generală a cheltuielilor a fost taxa

proporţională asupra plătitorilor introdusă în 1917 care, prin modul de aşezare şi

percepere (aplicarea de timbre pe facturi) a avut un randament scăzut şi a fost

abandonată în 1920, prin introducerea impozitului pe cifra de afaceri, adică asupra

nivelului vânzărilor totale. Acest impozit a avut ca obiect impozabil tranzacţiile

industriale şi comerciale delimitate în toate statiile lor succesive, fiind un impozit

cumulativ, cu multiple dezavantaje generate de aplicarea unui impozit la impozitul

suportat la cumpărarea bunurilor impozabile.

În perioada 1925 - 1936 s-au instituit taxe unice pentru diferite produse, care

vizau impunerea unui produs o singură dată în cadrul ciclului de producţie fiind

aşezate fie în faza de producţie, fie în faza comercializării. În 1936 existau deja peste 30

de astfel de taxe unice.

Începând cu 1937, s-a introdus taxa unică asupra producţiei, vizând toate

5

produsele în stadiul de fabircaţie. Astfel, s-a realizat o simplificare a sistemului

impunerii indirecte, obţinută fie prin suprimarea fostelor taxe unice pe produse, fie prin

fuzionarea acestora. În această perioadă apare noţiunea de producător fiscal şi este

instituit regimul de suspendare a taxelor pentru vânzările efectuate de către un

producător altui producător. În acelaşi timp, se introduce o taxă asupra prestărilor de

servicii.

În 1939, datorită creşterii nevoilor de resurse financiare, se instituie taxa pe

armament, care vizează - din nou - toate tranzacţiile şi care se adaugă taxei unice

asupra producţiei introdusă în 1936. În 1940 taxa pe armament se reaşează ca taxă

asupra tranzacţiilor, deşi îşi păstrează caracteristicile, determinând o dublă

impozitare a cheltuielilor prin taxa unică percepută în stadiul producţiei şi prin taxa

cumulativă. În plus, în 1941 se introduce şi o taxă locală asupra vânzărilor de detaliu (cu

amănuntul), pentru asigurarea alimentării bugetelor locale cu resursele de care acestea

au nevoie.

Plata taxei unice asupra producţiei a avut o serie de dezavantaje: dificultăţile

delimitării „producătorului fiscal", ca subiect al impozitului , marile întârzieri la

plata acestuia, datorită faptului că exigibilitatea plăţii nu apărea decât la sfârşitul

procesului de producţie, unicitatea plăţii incita frauda (evaziunea fiscală).

Ca urmare, în 1948 s-a instaurat sistemul plăţilor fracţionate: fiecare

producător îşi achita taxa asupra nivelului vânzărilor sale, însă el era autorizat să

deducă taxa pe care el însuşi a plătit-o pentru cumpărăturile sale, pentru care

impozitul nu mai avea caracter cumulativ. Această deducere nu era admisă decât

pentru produsele care erau antrenate, în mod material (materii prime, materiale), la

fabricarea produsului finit şi nu şi asupra cheltuielilor care erau efectuate pentru

investiţiile necesare producţiei. Sistemul era avantajos pentru întreprinderile care

realizau investiţii, deoarece suportau taxa de două ori, pe de o parte achitând taxa

asupra producţiei pentru maşinile şi utilajele diverse pe care le cumpărau şi pe de altă

parte, achitând, deoarece valoarea acestor investiţii era încorporată în preţul

produsului finit prin intermediul amortismentului.

Taxa de producţie reformată în 1948 devine impozitul indirect fundamental în

Franţa, a cărui cotă unică a fost majorată progresiv în intervalul 1948 - 1952, când a

6

ajuns la 15,35%.

Ideea dominantă de trecere la taxa pe valoarea adăugată a avut în vedere ca

aceasta să substituie diversele taxe asupra cifrei de afaceri, plătită în diferite stadii ale

producţiei de către diferiţi producători, nefiind însă o taxă cumulativă. Fiecare

producător era autorizat să deducă taxele pe valoarea adăugată suportate anterior

procesului de producţie. Noutatea sistemului - spre deosebire de cel introdus în 1948 -

consta în aceea că taxele deduse nu vizau numai cheltuielile cu materii prime

încorporate în produs, ci şi cheltuielile cu investiţiile. În timp ce primele deduceri

aveau caracter fizic (încorporarea materiilor prime în produs finit), cele privind

investiţiile aveau caracter financiar.

Trecerea la taxa pe valoarea adăugată a presupus suprimarea taxelor asupra

producţiilor şi tranzacţiilor, a taxelor unice şi asupra prestaţiilor, a taxelor şi

reaşezarea lor sub forma taxei pe valoarea adăugată. Astfel, s-a realizat un sistem

fiscal indirect simplificat, cuprinzând numai taxa pe valoarea adăugată. El asigură o

mare neutralitate fiscală, punând capăt distorsiunilor economice generate de taxa

asupra tranzacţiilor. Totodată, reforma impunerii indirecte a facilitat modernizarea

întreprinderilor, eliminând dubla impozitare a echipamentului de investiţii.

Cu toate progresele înregistrate, reforma fiscalităţii din 1954-1955 a cunoscut şi

unele inconveniente. Pe de o parte este vorba de generalizarea defectuoasă a

impozitului (aceasta fiind una din cerinţele de bază, fiind concepută ca impozit unic şi

general asupra cheltuielilor), deoarece a lăsat în continuare să subziste taxa asupra

prestaţiilor de servicii sub incidenţa căreia cădeau numeroşi contribuabili, taxele

unice sub formă specifică sau ad-valorem, taxele locale percepute în comerţul de

detaliu local. Ca urmare, numeroasele operaţiuni rămâneau încă fără taxa pe valoarea

adăugată. După reforma fiscală din 1954-1955 prin care s-a introdus taxa pe

valoarea adăugată, au avut loc mai multe reforme succesive în vederea constituirii

unui impozit sintetic unic, prin simplificare şi generalizare, în concordanţă cu

politica de armonizare a fiscalităţii europene în cadrul Comunităţii Europene, în

perioada 1967-1977.

Începând cu anul 1958, regimul taxei pe valoarea adăugată se simplifică şi se

generalizează, prin mărirea sferei de cuprindere a produselor, se reduce numărul de

7

cote la cinci, din care două pentru prestaţii de servicii.

Din 1966 numărul de cote s-a redus la patru:

cota normală;

cota majorată;

cota intermediară;

cota redusă.

În anii următori s-au efectuat modificări ale cotelor în scopul apropierii

acestora de cele practicate în Comunitatea Economică Europeană. Totodată s-a lărgit

sfera de cuprindere a taxei pe valoarea adăugată, astfel că legea financiară din 29

decembrie 1978 marchează ultima etapă de lărgire a câmpului de aplicare.

Taxa pe valoarea adăugată este o formulă de impozitare adoptată de

majoritatea ţărilor dezvoltate ale lumii, iar aplicarea ei în România constituie un

proces firesc în declanşarea finalizării reformei economice. Ea reprezintă una dintre

cele mai moderne şi mai eficiente componente ale politicii fiscale din ţările europei

occidentale. Ea apare a o sursă relativ stabilă de venituri pentru buget, deoarece

consumul (în cazul majorităţii produselor şi serviciilor de primă necesitate supuse

impozitării) nu cunoaşte fluctuaţii deosebite de la o perioadă la alta.

Taxa pe valoarea adăugată este o taxă generală de consum, care cuprinde

toate fazele circuitului economic, respectiv producţia, serviciile şi distribuţia, până la

vânzările către consumatorii finali - inclusiv.

Capitolul II

Baza de impozitare şi cotele de impunere ale taxei pe valoarea adăugată

8

2.1. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată,2

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care

îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) constituie o livrare de bunuri, sau o prestare de servicii, efectuată cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este în România;

c) livrarea bunurilor / serviciilor sunt efectuate de persoane impozabile;

d) livrarea bunurilor/prestarea serviciilor rezultă dintr-o activitate economică.

În sfera de aplicare se încadrează şi importurile.

Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată -denumite

operaţiuni impozabile - pot fi şi:

operaţiunile taxabile;

operaţiunile scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe

valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată

datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;

operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxă pe

valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată

datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate;

operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată.

2.1.1 Persoane impozabile3

Persoana impozabilă este reprezentată de orice persoană care, indiferent de

statutul juridic efectuează de o manieră independentă diverse activităţi economice

indiferent de scopul şi rezultatul acestor activităţi. Se consideră activitate economică,

activitatea producătorului, comerciantului, prestatorului de serviciu, agricultorului

sau liber profesionistului. De asemenea, se cuprinde în cadrul activităţii economice şi

exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venit.

Nu sunt considerate persoane impozabile, deoarece nu acţionează de o

manieră independentă, persoanele care sunt angajate de un angajator printr-un

2

3 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 972/23.12.2003

9

contract individual de muncă sau orice alt instrument juridic care stabileşte relaţia

angajator - angajat în ceea ce priveşte:

- condiţiile de muncă;

- remunerarea;

- responsabilităţile angajatorului.

De asemenea, nu se consideră persoană impozabilă persoana care, în calitate de

persoană fizică, vinde locuinţa personală sau alte bunuri folosite pentru scopuri

personale, deoarece aceste operaţiuni nu se consideră prin lege activitate economică.

Nu intră în categoria persoanelor impozabile instituţiile publice pentru

activităţile ce le desfăşoară în calitate de autorităţi publice, acestea fiind de natură

administrativă, socială, educativă, culturală, sportivă, de ordine publică, de apărare şi

siguranţa statului.

Sunt considerate persoane impozabile instituţiile care desfăşoară următoarele

activităţi:

telecomunicaţii;

furnizor de apă, gaze, energie electrică, energie termică şi agent

frigorific;

transporturi bunuri

prestare de servicii în porturi şi aeroporturi;

transport pasageri;

livrare de bunuri noi produse pentru vânzare;

activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;

depozitare;

publicitate comercială;

agenţii de călătorie;

magazine pentru personal;

închirieri şi/sau concesionare de bunuri mobile şi/sau imobile.

2.1.2 Operaţiuni impozabile

Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate

asupra bunurilor deţinute de către proprietar către o altă persoană, direct sau prin

10

persoane care acţionează în numele acestuia.

Expresia de bunuri reflectă bunurile corporale mobile şi imobile prin natura lor

sau prin destinaţie. În sfera bunurilor mobile corporale se încadrează şi energia

electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific şi altele de aceeaşi

natură.

De asemenea, se consideră livrări de bunuri efectuate cu plată următoarele:

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract cu

plata în rate sau orice alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel

mai târziu în momentul plăţii ultimei scadenţe, cu excepţia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării

silite, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor

impozabile;

c) transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la

cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acţionează în nume propriu, dar în

numele comitentului;

d) bunurile constatate lipsă în gestiune, cu unele excepţii şi anume dacă au

fost distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cazuri de forţă majoră şi

perisabilitate în limitele prevăzute de lege.

În sfera livrărilor de bunuri se mai încadrează:

- preluarea de către persoanele impozabile a bunurilor achiziţionate sau

fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu

activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane în

mod gratuit;

- orice distribuire de bunuri din activele unei societăţi comerciale către

asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau

de dizolvarea fără lichidare a societăţii.

În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui bun se transferă încă o dată

sau cunoaşte mai multe operaţiuni succesive, fiecare este considerată o livrare

separată a bunului, chiar dacă acesta este transferat direct beneficiarului final.

În sfera livrărilor de bunuri nu se încadrează transferul de bunuri efectuat cu

ocazia operaţiunilor de transfer total sau parţial de active şi pasive ca urmare a

11

fuziunii şi divizării societăţilor comerciale.

Se consideră operaţiune asimilată livrărilor de bunuri şi se supune impozitării

T.V. A. preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziţionate sau fabricate de

către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea

economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau

juridice gratuit.

Această operaţiune se consideră impozabilă numai dacă taxa pe valoarea

adăugată aferentă bunurilor respective sau părţilor componente a fost dedusă iniţial,

total sau parţial, o dată cu achiziţia de la furnizor şi înregistrarea în evidenţa

contabilă, pe baza facturii fiscale.

Nu se consideră livrare de bunuri:

transferul total sau parţial al activelor şi pasivelor unei persoane

impozabile cu plată sau cu titlu gratuit în cazul operaţiunilor de fuziune şi

divizare a firmelor;

bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi sau alte cauze de forţă

majoră şi scoaterea în mod gratuit a unor cantităţi de produse din rezervele de

stat pentru acordarea de ajutoare umanitare interne sau externe;

preluarea de către persoanele impozabile înregistrate ca plătitoare de

T.V.A. a unor bunuri şi prestări de servicii din activitatea proprie pentru

a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii economice a acestora;

bunurile acordate şi/sau serviciile prestate în mod gratuit, precum şi

punerea la dispoziţie în mod gratuit de bunuri care fac parte din activele

persoanei impozabile, potrivit limitelor legale:

acţiuni de sponsorizare, mecenat;

acţiuni de protocol;

alte acţiuni.

Prestarea de servicii include orice activitate economică ce nu poate fi

încadrată la livrarea de bunuri, astfel:

- cesiuni şi concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licenţe, mărci de

fabrică şi de comerţ, titluri de participare şi alte drepturi similare;

- angajamentul de a nu exercita o activitate economică, de a nu ceda sau

12

concesiona un drept de autor, brevete, licenţe, mărci de fabrică şi de comerţ, titluri

de participare şi alte drepturi similare;

- prestaţiile efectuate în baza unui ordin emis de / sau în numele unei

autorităţi publice, precum şi operaţiunile de leasing;

Prestările de servicii cu plată sunt considerate următoarele operaţiuni:

- utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activul unei prsoane

impozabile, în scopuri ce nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi

puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pe

valoarea adăugată a fost dedusă total sau parţial;

- prestările efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru

uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane.

În sfera prestărilor de servicii cu plată nu se încadrează utilizarea temporară a

bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, punerea gratuită la

dispoziţia altei persoane a unor bunuri sau prestarea de servicii gratuită în cadrul

acţiunilor de sponsorizare, mecenat, protocol precum şi în scopuri publicitare sau

stimulării vânzărilor.

Operaţiunile privind schimbul de servicii au efectul a două prestări separate,

fiecare dintre ele fiind supusă impozitării. În cazul prestării unui serviciu de către mai

multe persoane impozabile, prin tranzacţie se consideră o prestare separată şi se

impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către

beneficiarul final.

Importul de bunuri reprezintă introducerea în ţară de bunuri provenind din

străinătate de către orice persoană fizică sau juridică, direct sau prin intermediari,

plasate în regim vamal de import definitiv sau în regimuri vamale suspensive.

Locul operaţiunilor impozabile

Se consideră locul livrării de bunuri:

- locul de unde a pornit expediţia bunurilor sau transportul către beneficiar,

indiferent dacă bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau

de terţi;

- locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în

situaţia în care bunurile nu sunt expediate sau transportate;

13

- locul din afara României de unde a pornit expediţia sau transportul

bunurilor cu destinaţia finală România, pentru operaţiunile de import.

Deci, livrările de bunuri pentru care locul livrării nu este considerat în

România nu sunt operaţiuni impozabile în România.

Bunurile provenite din străinătate, plasate în regimuri vamale suspensive, se

supun impozitării în România, dacă:

- destinaţia finală este România;

- sunt plasate în regim de import definitiv.

Pentru servicii, locul prestării poate fi:

1. ca regulă generală , în România, atunci când prestatorul îşi are stabilit în

România sediul activităţii economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate

serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită;

2. ca excepţii de la regula generală :

• locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară, indiferent de locul

unde este situat sediul prestatorului - în ţară sau străinătate - caz în care locul

prestării se consideră a fi în ţara în care se află bunul imobil, cum ar fi prestaţiile

efectuate de arhitecţi şi servicii de supervizare;

• locul de plecare a transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul

de sosire a transportului aferent bunurilor importate;

• sediul activităţii economice sau sediul beneficiarului pentru care sunt

prestate serviciile, sau - în absenţa acestora - domiciliul sau reşedinţa obişnuită a

beneficiarului, în cazul următoarelor servicii: închirierea de bunuri mobile corporale,

operaţiunile de leasing, transferurile şi/sau transmiterea dreptului de autor, de

brevete, de licenţe, de mărci de comerţ şi alte drepturi similare, serviciile de

publicitate şi marketing, serviciile de consultanţă, de inginerie, juridice, de avocatură,

serviciile experţilor contabili, ale birourilor de audit, furnizarea de

informaţii, operaţiunile bancare, financiare, de asigurare şi reasigurări, punerea la

dispoziţie de personal, telecomunicaţiile, serviciile de radio-difuziune şi televiziune,

serviciile difuzate pe cale electronică;

• locul unde sunt prestate serviciile în cazul următoarelor servicii: culturale,

artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv

14

serviciile accesorii şi cele ale organizatorilor de astfel de activităţi, prestările

accesorii transportului, cum sunt: încărcarea / descărcarea mijloacelor de transport,

manipularea, paza şi/sau depozitarea mărfurilor şi alte servicii similare, expertize

privind bunurile mobile corporale, prestările efectuate asupra bunurilor mobile

corporale.

Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Faptul generator al taxei reprezintă momentul în care sunt realizare condiţiile

legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă de la data livrării de

bunuri sau la data prestării de servicii.

Livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc

la decontări sau plăţi succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice,

energia electrică se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la

care se referă aceste decontări sau plăţi.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine:

• la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a

prestării de servicii;

• la data încasării avansului înaintea livrării de bunuri sau a prestării de

servicii. De la acest principiu se exceptează avansurile încasate pentru plata

importurilor şi a drepturilor vamale stabilite şi orice avansuri pentru operaţiuni

scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care sunt în sfera de aplicare a taxei.

În cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca

exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată să intervină la data livrării bunului imobil.

La serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate pentru

care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei

intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parţiale sau totale a

serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la acea dată. În cazul

operaţiunilor de închiriere bunuri mobile şi al operaţiunilor de leasing extern, taxa pe

valoarea adăugată devine exigibila la fiecare din datele specificate în contract pentru

plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenţei sau arendei.

În cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care se efectuează

15

continuu, dând loc la decontări şi plăţi succesive - energie electrică şi termică, gaze

naturale, apă, servicii telefonice şi altele similare - exigibilitatea taxei pe valoarea

adăugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii / prestatorii au

stabilit cantităţile livrate şi serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii

următoare celei în care s-a efectuat livrarea / prestarea.

2.1.3. Baza de impozitare şi cote de impozitare

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este formată din4:

tot ceea ce constituie contrapartidă obţinută sau care urmează să fie

obţinută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului

sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni,

exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora preţul de cost determinat la

momentul livrării pentru preluarea de către persoane impozabile a unor

bunuri achiziţionate sau fabricate de către acesta, pentru a fi utilizate în

scopuri ce nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, sau pentru a fi

puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice, în mod gratuit, la

bunurile constatate lipsă din gestiune;

suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea

prestărilor de servicii.

În baza de impozitare se încadrează impozitele, taxele, dacă prin lege nu se

prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

- cheltuielile accesorii de natura comisioanelor, cheltuielilor de ambalare,

transport şi asigurare decontate cumpărătorului sau clientului;

În baza de impozitare nu se cuprind:

o rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate

de furnizori direct clienţilor;

o penalizările, daunele - interese stabilite prin hotărâre judecătorească

definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a

4 Legea nr. 571/2003, titlul VI, capitolul VII

16

obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile sau tarifele

negociate;

o dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate,

operaţiuni de leasing;

o sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi

se decontează acestuia;

o valoarea ambalajelor care circulă între furnizori şi clienţi, prin schimb,

fără facturare;

o taxa de reclamă şi publicitate şi taxa hotelieră care sunt percepute de

către autorităţile publice locale prin intermediul prestatorilor;

Baza de impozitare se ajustează corespunzător, în următoarele situaţii:

- dacă au fost emise facturi fiscale şi ulterior operaţiunea este anulată total

sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

- în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea,

preţurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

- în situaţia în care reducerile de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor

sau prestarea serviciilor sau în cazul majorării preţului ulterior livrării sau prestării;

- contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate

încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începând cu

data la care se declară falimentul;

- în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat

marfa pentru ambalajele care circulă prin facturare.

La bunurile importate baza de impozitare este formată din valoarea în vamă, la

care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe, exclusiv taxa

pe valoarea adăugată.

În baza de impozitare se mai cuprind cheltuielile accesorii, cum ar fi:

comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin până la

primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu

au fost cuprinse în baza de impozitare (primul loc de destinaţie a bunurilor îl

reprezintă cel care este stipulat pe documentul de transport care însoţeşte bunurile la

intrarea în ţară).

17

În baza de impozitare nu se cuprind unele elemente, ca şi la operaţiunile din

interiorul ţării (rabaturi, remize, penalizări, dobânzi percepute). În cazul în care suma

folosită la stabilirea bazei de impozitare la import de bunuri este exprimată în valută, se

converteşte în moneda naţională, în conformitate cu metodologia stabilită.

Cotele de taxă pe valoarea adăugată

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată în România este de 19% şi se

aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este

scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe

valoarea adăugată. Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naştere faptul

generator, cu anumite excepţii.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de

impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,

monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri,

expoziţii;

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare, reviste, cu excepţia celor destinate

exclusiv publicităţii;

c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora cu excepţia

protezelor dentare;

d) livrările de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman şi veterinar;

f) cazarea în sectorul hotelier.

Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul ţării

pentru livrarea aceluiaşi produs.

2.2. Operaţiuni scutite şi regimul deducerilor taxei pe valoarea adăugată

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele activităţi5 de interes

general:

a) spitalizarea, îngrijiri medicale inclusiv veterinare şi operaţiuni strâns

legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi,

5 Legea nr. 571/2003, titlul VI, capitolul IX

18

indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate, respectiv:

spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare TBC, cabinete şi

laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală, diagnostic şi asistenţă, centre de

recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să

desfăşoare astfel de activităţi; Operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare şi

îngrijiri medicale umane şi veterinare includ: medicamente, bandaje, alte bunuri

similare furnizate pacienţilor la momentul tratamentului, hrană, cazare.

Scutirea nu se aplică farmaciilor sau altor furnizori pentru livrarea de

medicamente, bandaje şi alte bunuri similare. Cantinele organizate pe lângă unităţile de

mai sus. Sunt scutite, de asemenea, serviciile de cazare, masă şi tratament prestate

cumulat de către persoane impozabile autorizate care îşi desfăşoară activitatea în

staţiuni balneoclimaterice şi a căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de

tratament, precum şi serviciile funerare prestate de unităţile sanitare;

b) prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii

dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuate de către stomatologi şi de

către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de

proprietate;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate

de personal specializat în exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale;

d) livrările de organe, de sânge şi de lapte uman;

e) activitatea de învăţământ prevăzută la art. 15 alin. (5) din Legea

învăţământului nr. 84/1995, rep., desfăşurată de unităţile autorizate de Ministerul

Educaţiei şi Cercetării şi care sunt cuprinse în sistemul naţional de învăţământ,

precum şi achiziţionarea de către acestea de documentaţie tehnică şi materiale de

construcţii destinate învăţământului de stat şi particular, precum şi de aparatură,

utilaje, publicaţii şi dotări pentru procesul didactic. Sunt scutite, de asemenea,

cantinele organizate pe lângă unităţile cuprinse în sistemul naţional de învăţământ

autorizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

f) prestări de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi

protecţia socială efectuate de instituţii publice, instituţii de interes public sau de alte

organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: cămine de bătrâni şi de

19

pensionari, centre de integrare prin terapie ocupaţională, centre de plasament

autorizate, cămine pentru elevi şi studenţi, centre de plasament autorizate să

desfăşoare asistenţă socială;

g) prestări de servicii şi livrări de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi

tinerilor, efectuate de instituţii publice, instituţii de interes public sau de alte

organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: centre-pilot pentru tineri

cu handicap, case de copii, centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu

handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii,

întreţinerii, educării sau petrecerii timpului liber al tinerilor;

h) prestări de servicii şi livrări de bunuri furnizate membrilor în interesul lor

colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop

patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică,

filozofică, filantropică sau civică, în condiţiile în care această scutire nu provoacă

distorsiuni de concurenţă.

i) transportul bolnavilor sau răniţilor cu vehicule special amenajate şi

autorizate în acest sens ;

Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

• activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor,

subprogramelor, proiectelor şi temelor componente ale Programului naţional de

cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, precum şi acţiunile cuprinse în acestea, în

baza O.G. nr. 25/1995 sau ale Planului naţional de cercetare şi inovare prevăzut de

20

O.G. nr. 8/1997. Sunt scutite, de asemenea, activităţile de cercetare-dezvoltare şi

inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;

• livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii efectuate de producătorii

agricoli individuali.

• servicii bancare şi financiare:

- acordarea de credite precum şi administrarea garanţiilor de credit, a

garanţiilor colaterale;

- orice operaţiune legată de depozite şi conturi financiare, inclusiv

operaţiuni cu ordine de plată, transferuri de bani, instrumente de credit, carduri de

credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plată, precum şi operaţiuni de

factoring;

- emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu moneda naţională sau

străină, cu excepţia monedelor sau bancnotelor care sunt obiecte de colecţie;

- emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu titluri de participare,

titluri de creanţe, cu excepţia executării acestora, obligaţiuni, certificate, cambii, alte

instrumente financiare sau alte valori mobiliare;

- gestionarea fondurilor comune de plasament.

• operaţiunile de asigurare / reasigurare precum şi prestările de servicii

aferente acestor operaţiuni efectuate de persoanele care intermediază aceste

operaţiuni;

• jocurile de noroc organizate de persoane autorizate, conform legii, să

desfăşoare astfel de activităţi;

• livrările de bunuri / prestările de servicii efectuate cu unităţile din sistemul

de penitenciare utilizând forţa de muncă a deţinuţilor;

• lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere a monumentelor

care comemorează combatanţi, eroi, victime de război şi ale Revoluţiei din

decembrie 1989;

• valorificarea obiectelor şi veşmintelor de cult, religios, tipărirea cărţilor de

cult, teologice sau cu conţinut bisericesc care sunt necesare practicării cultului,

precum şi furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult;

21

• livrarea de bunuri către Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare ca

efect al dării în plată, sau bunuri adjudecate de către agenţia respectivă, cu stingerea

totală sau parţială a obligaţiilor de plată ale unui debitor;

• arendarea, concesionarea, închirierea de bunuri mobile - cu anumite

excepţii.

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de

afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei,

denumit plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de

taxă pe valoarea adăugată. Dacă persoanele impozabile înregistrate fiscal realizează

ulterior operaţiuni sub plafomul de scutire se consideră că sunt în regimul special de

scutire.

Operaţiuni de import scutite de T.V.A.

În această categorie se încadrează următoarele operaţiuni:

a) bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum şi

prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a

personalului acestora;

b) bunurile introduse în ţară de călători sau de alte persoane fizice cu

domiciliul în ţară ori în străinătate, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a

Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

c) reparaţiile şi transformările la nave şi aeronave româneşti în străinătate,

precum şi carburanţii şi alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării

pe nave şi/sau aeronave;

d) importul de bunuri a căror livrare este scutită de T.V.A. în interiorul ţării.

Acelaşi regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu

domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

e) licenţe de filme şi programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenţii

de ştiri externe şi altele de această natură, destinate activităţii de radio şi televiziune;

f) importuri de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii

destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a

22

sănătăţii, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a

mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi arhitectură.

g) importul de bunuri către misiunile diplomatice şi birourile consulare,

precum şi de cetăţenii străini cu statut diplimatic sau consular în România, în condiţii de

reciprocitate;

h) importurile de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile

acordate României de organisme internaţionale, de guverne străine sau de organizaţii

non-profit şi de caritate;

i) importul următoarelor bunuri: bunurile de origine română, bunurile străine care

potrivit legii devin proprietatea statului, bunurile reparate în străinătate sau bunurile

care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în

perioada de garanţie, bunurile care se înapoiază în ţară ca urmare a unei expedieri

eronate, echipamente pentru protecţia mediului stabilite prin hotărâre a guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare şi pentru

transportul internaţional

În categoria scutirilor de această natură se cuprind:

1. livrările de bunuri expediate sau transportate în afara ţării de către furnizor

sau altă persoană în contul său;

2. livrări de bunuri transportate sau expediate în afara ţării de cumpărătorul

care nu este stabilit în interiorul ţării sau de altă persoană în contul său, cu

excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi folosite la

echiparea sau aprovizionarea ambarcaţiunilor de agrement şi avioanelor de

turism sau a oricărui mijloc de transport de uz privat;

3. prestările de uz privat, inclusiv transportul şi prestările de servicii

accesorii transportului legate direct de exportul de bunuri sau bunuri

plasate în regimuri vamale suspensive, cu excepţia prestărilor de servicii

scutite;

4. transportul, prestările de servicii accesorii transportului, precum şi alte

prestări de servicii legate direct de importul bunurilor şi a căror contravaloare

este inclusă în baza de impozitare;

23

5. transportul internaţional de persoane şi serviciile direct legate de acest

transport, inclusiv livrările de bunuri destinate a fi acordate ca trataţie a

pasagerilor la bordul unui vapor, autocar, tren sau avion;

6. livrările de carburanţi, echipamente şi alte bunuri destinate utilizării pe

nave sau încorporării în nave şi prestările de servicii efectuate pentru nevoile

directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora;

7. livrările de carburanţi, echipamente şi alte bunuri destinate a fi încorporate sau

utilizate pe aeronave, prestările de servicii efectuate pentru nevoile directe ale

aeronavelor;

8. prestările de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de

navigaţie care îşi desfăşoară activitatea în regimul special maritim sau

operate de acestea, precum şi livrările de nave în întregul lor către aceste

companii;

9. livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea directă a misiunilor

diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a personalului acestora, pe

bază de reciprocitate;

10. livrările de bunuri şi prestări de servicii în favoarea reprezentanţelor

internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi a cetăţenilor

străini angajaţi ai acestora, în limitele şi condiţiile prevăzute;

11. bunurile cumpărate din expoziţiile organizate în România, precum şi din

reţeaua comercială expediate sau transportate în străinătate de către

cumpărătorul care nu are domiciliul sau sediul în România;

12. livrările de bunuri şi prestări de servicii finanţate din ajutoare sau din

împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme

internaţionale, de organizaţii non-profit şi de caritate din străinătate şi din

ţară, inclusiv donaţii ale persoanelor fizice;

13. construcţia, extinderea, reabilitarea şi consolidarea lăcaşurilor de cult religios

şi a altor clădiri utilizate în acest scop;

14. prestări de servicii poştale efectuate pe teritoriul României de operatori

prevăzuţi prin acte normative, constând în preluarea şi distribuirea

trimiterilor poştale în străinătate, inclusiv servicii financiar-poştale;

24

15. servicii prestate de persoane din România în contul beneficiarilor cu sediul

sau domiciliul în străinătate pentru bunurile din import aflate în perioada de

garanţie;

16. prestări de servicii efectuate de intermediari care acţionează în numele sau

în contul altuia, atunci când intervin în operaţiunile prevăzute anterior.

Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri:

• livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;

• livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free şi în alte

magazine situate în aeroporturile internaţionale;

• introducerea de bunuri în zonele libere direct din străinătate, în vederea

simplei depozitări, fără întocmirea de formalităţi vamale;

operaţiuni comerciale de vânzare-cumpărare a mărfurilor străine între

diverşi operatori din zonele libere sau între aceştia şi alte persoane din afara zonei

libere sau a portului;

- prestări de servicii legate direct de operaţiunile menţionate.

Regimul deducerilor

Dreptul de deducere6 ia naştere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată

deductibilă devine exigibilă. Dacă bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate

utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca

plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată

datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie

livrate şi pentru prestări de servicii de care a beneficiat sau urmează să beneficieze şi

taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate.

De asemenea, se acordă oricărei persoane impozabile înregistrată ca plătitor de

taxă pe valoarea adăugată dreptul de deducere, dacă bunurile şi serviciile

achiziţionate sunt destinate utilizării pentru realizarea următoarelor operaţiuni:

- livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea

adăugată;6 Legea nr. 571/2003, titlul VI, capitolul X

25

- operaţiuni desfăşurate în străinătate care, dacă ar fi efectuate în România

ar da drept de deducere a T.V.A. aferentă achiziţiilor efectuate în ţară destinate

realizării acestor operaţiuni.

Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea

adăugată are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru:

operaţiunile privind acordarea, în mod gratuit, de bunuri ca mostre în cadrul

campaniilor publicitare, acordarea de bunuri în mod gratuit, în cadrul

acţiunilor de sponsorizare, de mecenat şi de protocol;

operaţiunile privind transferul de bunuri, cu ocazia fuziunii şi divizării şi aportul

în natură la capitalul social alunei societăţi comerciale;

operaţiunile care reflectă bunurile distruse, ca urmare a unor calamităţi

naturale, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, perisabilităţile în

limitele prevăzute de lege;

Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru realizarea operaţiunilor cu drept de

deducere a taxei pe valoarea adăugată cuprind: materiile prime şi materialele,

combustibilul şi energia, piesele de schimb, obiectele de inventar şi de natura

mijloacelor fixe, precum şi alte bunuri şi servicii ce urmează a se reflecta în

cheltuielile de producţie, de investiţii sau de circulaţie. Nu se poate deduce taxa pe

valoarea adăugată care se referă la:

1. bunuri şi servicii achiziţionate de furnizori / prestatori în contul clienţilor

şi care apoi se decontează acestora;

2. băuturi alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol.

În vederea exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată,

orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere cu următoarele

documente:

facturi fiscale sau alte documente legal aprobate emise pe numele său,

de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea

adăugată ;

declaraţie vamală de import sau act constatator emis de organele vamale.

Persoana impozabilă care a aplicat regimul special de scutire, respectiv cifra de

afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 2 miliarde lei şi

26

ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de

deducere a taxei la data înregistrării ca plătitor, dacă sunt îndeplinite următoarele

condiţii pentru :

- bunuri de natura stocurilor, care se aflau la data la care persoana a fost

înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată ;

- bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziţionate cu cel mult 90

zile anterior datei de înregistrare ca plătitor. În vederea exercitării dreptului de

deducere se impune ca bunurile să fie folosite pentru operaţiuni cu drept de deducere

şi persoana impozabilă să deţină o factură fiscală sau document legal aprobat.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate,

destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu

destinaţie specială finanţate de la bugetul de stat sau bugetele locale se deduce. Cu

taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiţii se

reîntregesc obligatoriu disponibilităţile pentru investiţii. Sumele deduse în cursul unui

an fiscal pentru obiective proprii de investiţii pot fi utilizate numai pentru plăţile

aferente acelui obiectiv de investiţii.

Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică.

Persoanele impozabile care nu au depăşit în cursul anului precedent o cifră de afaceri din

operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 EURO inclusiv,

la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent au o perioadă

fiscală reprezentată de trimestrul calendaristic.

Persoanele impozabile menţionate sunt obligate să depună la organele fiscale

teritoriale până la data de 25 ianuarie o declaraţie care să menţioneze cifra de afaceri din

anul precedent.

Persoanele impozabile care iau fiinţă în cursul anului trebuie să declare cu

ocazia înregistrării fiscale cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în

cursul anului, iar dacă aceasta nu depăşeşte 100.000 EURO inclusiv, are obligaţia de a

depune deconturi trimestriale în anul înfiinţării. Dacă cifra de afaceri obţinută în anul

înfiinţării este mai mare de 100.000 EURO, în anul fiscal următor perioada

27

fiscală va fi luna calendaristică, iar dacă cifra nu depăşeşte 100.000 EURO perioada

fiscală va fi trimestrul.

Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea

adăugată care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de

deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită plătitor de taxă

pe valoarea adăugată cu regim mixt.

Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care

dau dreptul de deducere, inclusiv investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni se

înscriu într-un jurnal de cumpărare care se întocmeşte separat pentru aceste

operaţiuni şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral.

Achiziţiile de bunuri şi servicii destinte exclusiv realizării de operaţiuni care nu

dau dreptul de deducere, precum şi de investiţii care nu sunt destinate realizării de

astfel de operaţiuni se înscriu în jurnalul de cumpărare care se întocmeşte separat, iar

taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.

Bunurile şi serviciile pentru care nu se cunoaşte destinaţia în momentul

achiziţiei, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de

deducere sau operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate

determina proporţia în care sunt utilizate pentru cele două grupe de operaţiuni, se

evidenţiază într-un jurnal de cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată

aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de pro-rată.

Cu titlu de excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizării de investiţii, care se

prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de

deducere, cât şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere este permisă

deducerea taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investiţional, urmând ca

taxa dedusă să fie ajustată.

În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente

achiziţiilor de bunuri / servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă

destinaţie decât cea prevăzută la data achiziţiei.

Pro-rata se determină ca un raport între veniturile obţinute din operaţiuni care

dau drept de deducere, inclusiv subvenţiile legate direct de preţul acestora şi

28

veniturile totale formate, atât din veniturile obţinute din operaţiuni care dau drept de

deducere, cât şi din veniturile obţinute din operaţiunile care nu dau drept de

deducere. În cadrul sumei de la numitor se mai pot include: alocaţiile, subvenţiile sau

alte sume primite de la bugetul de stat şi bugetele locale în scopul finanţării de

activităţi scutite, fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe

valoarea adăugată.

Din calculul pro-ratei se exclud veniturile financiare dacă acestea sunt

acccesorii activităţii principale. În calculul pro-ratei nu se includ serviciile efectuate de

prestatori stabiliţi în străinătate. Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata

definitivă determinată pentru anul precedent, sau pro-rata estimată în funcţie de

operaţiunile prevăzute a fi realizate în anul curent.

Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal teritorial, la

începutul unui an fiscal cel mai târziu la data de 25 ianuarie, nivelul pro-ratei

provizorii aplicate, precum şi modul de determinare.

Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcţie de realizările

efective din cursul anului. Regularizarea deducerilor operate după pro-rata provizorie se

realizează prin aplicarea pro-ratei definitive asupra sumei taxei pe valoarea adăugată

deductibile aferente achiziţiilor prevăzute.

La cererea justificată a persoanelor impozabile, organele fiscale la care

acestea sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro- rata

să fie determinată lunar sau trimestrial.

Justificarea operaţiunilor de export în regim de scutire de T. V. A. se face pe

baza următoarelor documente, în funcţie de natura exportului efectuat, şi anume:

Export de bunuri

Exportul reprezintă livrarea de bunuri efectuate de persoane impozabile

pentru beneficiari cu sediul în străinătate şi care sunt transportate în afara teritoriului

ţării, cu îndeplinirea formalităţilor vamale de export.

Pentru exportul realizat direct de persoanele impozabile care acţionează în

nume propriu, sunt necesare următoarele documente:

29

- factura externă şi factura fiscală pe care se înscrie menţiunea „scutit cu

drept de deducere"

- declaraţia vamală de export, vizată de organele vamale;

- documentul care atestă efectuarea transportului internaţional, în funcţie de

condiţia de livrare.

Pentru exportul realizat în nume propriu de persoane impozabile, în condiţiile

în care prin contractul încheiat între producător şi exportator se prevede livrarea

bunurilor către beneficiarul extern direct de unitatea producătoare, beneficiază de

scutire atât unitatea exportatoare cât şi unitatea producătoare. În acest caz,

documentele de justificare ale exportului sunt:

Tabel 1. Documente justificative

Pentru firma producătoare Pentru firma exportatoare

contractul încheiat cu firma exportatoare;

factura fiscală emisă către unitatea

exportatoare cu menţiunea „scutit cu drept

de deducere";

copia documentului de

transport internaţional, în funcţie de

condiţia de livrare;

Notă: denumirea producătorului şi localitatea

se înscriu în documentul de transport

internaţional;

- în anexa documentului de transport se înscrie

specificaţia bunurilor exportate de fiecare firmă

producătoare;

copia declaraţiei vamale de export, vizată de

unitatea vamală, în care la rubrica 31 se înscrie

denumirea producătorului şi localitatea;

anexei conţinând producătorii - localitatea".

factura externă şi factura

fiscală pe care se înscrie

menţiunea „scutit cu drept de

deducere";

declaraţia vamală de export,

vizată de organele vamale;

documentul care atestă

efectuarea transportului

internaţional, în funcţie de

condiţia de livrare;

30

Transport de mărfuri

Pentru transportul mărfurilor exportate la destinaţie în străinătate beneficiază

de scutire de T.V.A. transportatorii şi casele de expediţii.

Justificarea scutirii se va face în funcţie de tipul transportului, astfel:

- transport auto;

- transporturi combinate sau prin conducte legate direct de exportul

bunurilor;

- transport feroviar;

- transport fluvial, maritim, aerian.

Tabel 2. Documente justificative

Transport auto Transporturi Transport feroviar Transport fluvial,combinate maritim, aerian

contractul contractul contractul contractul sau comenzile sau comenzile sau comenzile sau comenzileprimite de la: primite de la: primite de la: primite de la:firma exportatoare; firma exportatoare; firma exportatoare; firma exportatoare;casa de expediţie; casa de expediţie; casa de expediţie; casa de expediţie;beneficiarul din beneficiarul din beneficiarul din beneficiarul dinstrăinătate; străinătate; străinătate; străinătate;

documentul de copia

declaraţiei

documentul de documentul

transport vamale de export transport specific deinternaţional vizat vizată de organele internaţional pe transport vizat dede organele vamale; căile ferate cu organele vamale.vamale pentru documentul ştampila staţiei detransportator sau specific de expediţie pentrucopia acestuia transport vizat de transportator saupentru casele de organele vamale. copia acestuiaexpediţie. pentru casele de

expediţie;

documentul

detransmitere avagonului la caleaferată vecină caresă confirme ieşireamărfii din ţarăpentrutransportator.

31

Alte prestări de servicii legate direct de exportul bunurilor

Justificarea scutiri de T.V.A. pentru alte prestări de servicii legate direct de

exportul bunurilor se face cu următoarele documente: contractul încheiat sau

comenzile primite de la: unitatea exportatoare sau beneficiarul din străinătate sau

intermediarii care acţionează în numele sau în contul acestora;

documentele prezentate de exportator, ori de intermediar, din care să

rezulte că operaţiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor sau;

factura externă pentru prestările de servicii contractate cu beneficiarii din

străinătate sau cu intermediari care acţionează în numele sau în contul acestora.

Bunuri comercializate prin magazine duty-free

Justificarea scutirii pentru bunurile comercializate în cursul unei luni prin

magazinele duty-free se face cu următoarele documente:

- pentru bunurile din producţia internă - declaraţia vamală de export;

- pentru mărfurile provenite direct din străinătate, din antrepozite sau din

zonele libere - declaraţia vamală de import.

Transporturi

Transport internaţional de persoane

Transportul internaţional de persoane pentru care se aplică scutirea de T.V.A.

este transportul pentru care locul prestării se consideră a fi în România şi se justifică

cu următoarele documente, în funcţie de tipul transportului:

32

Tabel 3. Documente justificative

Transportul internaţional auto Transportul internaţional aerian,

fluvial, maritim, feroviar

> Condiţie: durata pe parcurs extern să

depăşească 24 de ore.

> Condiţie: nu există. Documente:

documentele specifice de transport, din

care să rezulte: ■ traseul transportului; ■

data de ieşire/intrare din/în ţară; ■

factura fiscală pe care se înscrie

„scutit cu drept de deducere" în

situaţia în care biletele de călătorie au

fost vândute prin intermediari; ■

borderoul, sau ■ diagrama biletelor

vândute, sau ■ facturile fiscale în

cazul curselor ocazionale.

> Documente: licenţa de transport; caietul de

sarcini al licenţei de traseu (după caz);

foaia de parcurs sau alte documente din

care să rezulte data de

ieşire/intrare din/în ţară, vizate de

organul vamal; diagrama biletelor de

călătorie sau facturile fiscale în cazul

curselor ocazionale sau factura fiscală pe

care se înscrie „scutit cu drept de

deducere" pentru contravaloarea

biletelor vândute (când vânzarea

biletelor se face prin intermediari).

33

1. Transport de marfă şi de persoane comandat de beneficiari din

străinătate

Transporturile de marfă şi de persoane efectuate cu nave sau aeronave sub

pavilion românesc comandate de beneficiari din străinătate direct sau prin case de

expediţie, sunt scutite de T. V. A. dacă locul prestării se consideră a fi în România

sau locul prestării este în străinătate şi se efectuează între două porturi/aeroporturi

din străinătate. Justificarea scutirii se face cu documentele care confirmă

efectuarea transportului.

3. Transport de mărfuri din import a căror contravaloare este inclusă în

baza de impozitare a mărfurilor importate

Pentru transportul mărfurilor importate a căror contravaloare este

inclusă în baza de impozitare, transportatorii, respectiv casele de expediţie,

beneficiază de scutirea de T.V.A. dacă prezintă pentru justificare următoarele

documente, în funcţie de tipul transportului:

Tabel 4. Documente justificative pe tipuri de transport

Transport auto Transporturi Transport feroviar Transport fluvial,combinate maritim, aerian

> contractul încheiat > contractul încheiat > contractul încheiat > contractul încheiatsau comenzile sau comenzile sau comenzile sau comenzileprimite de la: primite de la: primite de la: primite de la:firma firma firma firmaimportatoare; importatoare; importatoare; importatoare;casa de expediţie; casa de expediţie; casa de expediţie; casa de expediţie;furnizorul din furnizorul din furnizorul din furnizorul dinstrăinătate; străinătate; străinătate; străinătate;

> documentul de > copia declaraţiei > documentul de > documentultransport vamale de export; transport specific deinternaţional vizat > documentul internaţional pe transport vizat dede organele specific de căile ferate cu organele vamale;vamale pentru transport vizat de ştampila staţiei de > copia declaraţieitransportator, sau organele vamale. expediţie pentru vamale de import.

> copia acestuia transportator, saupentru casele de > copia acestuiaexpediţie; pentru casele de

> copia declaraţiei expediţie;vamale de import. documentul de

transmitere avagonului la calea

34

ferată vecină care săconfirme ieşirea mărfiidin ţară pentrutransportator.

3. Livrări de bunuri destinate navelor sub pavilion românesc şi străin

Livrările de bunuri destinate utilizării pe nave sau aeronave, ori încorporării în

nave sau aeronave, sub pavilion românesc sau străin prin care se efectuează

transporturi de persoane şi/sau mărfuri în trafic internaţional sunt scutite de T.V. A.

Scutirea de T.V.A. se justifică cu următoarele documente:

Tabel 5. Documente justificative pe tipuri de nave

Nave sub pavilion românesc Nave sub pavilion străin documentul ştampilat şi semnat de

agentul vamal, care atestă că bunurile

respective au fost efectiv introduse la

bordul navei sau aeronavei;

factura fiscală cu menţiunea „scutit cu

drept de deducere".

factura externă;

factura fiscală pe care se înscrie „scutit cu

drept de deducere";

declaraţia vamală de export vizată de

organele vamale.

4. Prestări de servicii efectuate în porturi şi aeroporturi aferente

aeronavelor în trafic internaţional şi navelor de comerţ maritim şi fluvii

internaţionale

Justificarea scutirii de T.V.A. se face cu următoarele documente:

- factura fiscală pe care se înscrie „scutit cu drept de deducere";

- factura externă;

- documente specifice din care să rezulte faptul că serviciile respective sunt:

♦ prestate în porturi sau aeroporturi;

♦ aferente aeronavelor în trafic internaţional, navelor de

comerţ

maritim şi pe fluvii internaţionale.

35

Operaţiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere

Operaţiunile pentru care furnizorii/prestatorii nu au dreptul de deducere a

T.V.A. aferentă bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate, destinate realizării

acestora, sunt:

1. Activităţi de interes general:

- spitalizare, îngrijiri medicale inclusiv veterinare şi operaţiuni strâns

legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi,

indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de proprietate,

respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane,

dispensare TBC, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală,

diagnostic şi asistenţă, centre de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică, staţii de

salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi; operaţiunile care

sunt strâns legate de spitalizare şi îngrijiri medicale umane şi veterinare includ:

medicamente, bandaje, alte bunuri similare furnizate pacienţilor la momentul

tratamentului, hrană, cazare. Scutirea nu se aplică farmaciilor sau altor furnizori

pentru livrarea de medicamente, bandaje şi alte bunuri similare;

- cantinele organizate pe lângă unităţile de mai sus. Sunt scutite, de

asemenea, serviciile de cazare, masă şi tratament prestate cumulat de către persoane

impozabile autorizate care îşi desfăşoară activitatea în staţiuni balneoclimaterice şi a

căror contravaloare este decontată pe bază de bilete de tratament, precum şi serviciile

funerare prestate de unităţile sanitare;

- prestarea de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către tehnicienii

dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuate de către stomatologi şi de

către tehnicienii dentari, indiferent de forma de organizare şi de titularul dreptului de

proprietate;

- prestările de îngrijire şi supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate

de personal specializat în exercitarea profesiunilor medicale şi paramedicale;

- activitatea de învăţământ prevăzută la art. 15 alin. (5) din Legea

învăţământului nr. 84/1995, rep., desfăşurată de unităţile autorizate de Ministerul

Educaţiei şi Cercetării şi care sunt cuprinse în sistemul naţional de învăţământ,

precum şi achiziţionarea de către acestea de documentaţie tehnică şi materiale de

construcţii destinate învăţământului de stat şi particular, precum şi de aparatură,

utilaje, publicaţii şi dotări pentru procesul didactic. Sunt scutite, de asemenea,

36

cantinele organizate pe lângă unităţile cuprinse în sistemul naţional de învăţământ

autorizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

- prestări de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi

protecţia socială efectuate de instituţii publice, instituţii de interes public sau de alte

organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: cămine de bătrâni şi de

pensionari, centre de integrare prin terapie ocupaţională, centre de plasament

autorizate, cămine pentru elevi şi studenţi, centre de plasament autorizate să

desfăşoare asistenţă socială;

- prestări de servicii şi livrări de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi

tinerilor, efectuate de instituţii publice, instituţii de interes public sau de alte

organisme recunoscute ca având caracter social, cum ar fi: centre-pilot pentru tineri

cu handicap, case de copii, centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu

handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii,

întreţinerii, educării sau petrecerii timpului liber al tinerilor;

- prestări de servicii şi livrări de bunuri furnizate membrilor în interesul lor

colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop

patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică,

filozofică, filantropică sau civică, în condiţiile în care această scutire nu provoacă

distorsiuni de concurenţă.

2. Transportul bolnavilor

- transportul bolnavilor sau răniţilor cu vehicule special amenajate şi

autorizate în acest sens efectuate de:

- staţiile de salvare, indiferent de forma de organizare şi de titularul

dreptului de proprietate;

- alte unităţi autorizate de Ministerul Sănătăţii pentru desfăşurarea acestor

activităţi.

3. Alte operaţiuni

- activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor,

subprogramelor, proiectelor şi temelor componente ale Programului naţional de

cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, precum şi acţiunile cuprinse în acestea,

în baza O.G. nr. 25/1995 sau ale Planului naţional de cercetare şi inovare prevăzut de

O.G. nr. 8/1997. Sunt scutite, de asemenea, activităţile de cercetare-dezvoltare şi

inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;

37

- livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii efectuate de producătorii

agricoli individuali.

Operaţiuni de import scutite de T.V.A.

În această categorie se încadrează următoarele operaţiuni:

- bunurile importate destinate comercializării în regim duty-free, precum şi

prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a

personalului acestora;

- bunurile introduse în ţară de călători sau de alte persoane fizice cu

domiciliul în ţară ori în străinătate, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a

Guvernului, potrivit regimului vamal aplicabil persoanelor fizice;

- reparaţiile şi transformările la nave şi aeronave româneşti în străinătate,

precum şi carburanţii şi alte bunuri, aprovizionate din străinătate, destinate utilizării

pe nave şi/sau aeronave;

- importul de bunuri a căror livrare este scutită de T.V.A. în interiorul ţării.

Acelaşi regim se aplică pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu

domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

- licenţe de filme şi programe, drepturi de transmisie, abonamente la agenţii

de ştiri externe şi altele de această natură, destinate activităţii de radio şi televiziune;

- importuri de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii

destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărare a

sănătăţii, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a

mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi arhitectură.

38

Capitolul III

Armonizarea legislaţiei româneşti privind taxa pe valoarea

adăugată cu legislaţia din Uniunea Europeană

3.1 Noţiuni introductive

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 10 -

Impozitarea - în vigoare la data de 31 decembrie 1999. Până la data aderării,

România va continua armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar şi

dezvoltarea infrastructurii instituţionale necesare implementării acestuia, în

conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul European, şi va aplica acquis-

ul în întregime, cu excepţiile prevăzute în documentul de poziţie.

În materie fiscală dispoziţiile Uniunii Europene sunt luate numai pe calea

directivelor. În ultimii ani s-au publicat numeroase recomandări şi comunicări ale

Comisiei Europene. Conţinutul şi ansamblul acestor dispoziţii se referă la fiscalitatea

39

indirectă (taxa pe valoarea adăugată, aportul la capital, accize şi taxe pe vehicule)7.

România şi-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteză de lucru

pentru încheierea pregătirilor de aderare la Uniunea Europeană. România este

pregătită să examineze, în continuare, dezvoltarea acquis-ului în domeniul

impozitării, intrat în vigoare după 31.12.1999 şi să informeze sistematic Conferinţa

pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislaţia şi măsurile de

implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, dacă va fi cazul, cu privire

la dificultăţile care ar putea apare în transpunerea noului acquis.

Pentru transpunerea completă a directivei 77/388/CEE, România a solicitat

următoarele perioade de tranziţie:

- perioadă de tranziţie de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la

aplicarea art. 24 (2) din directiva 77/388/CEE privind regimul special aplicabil

micilor întreprinzători în ceea ce priveşte menţinerea pragului de impozitare al

20000 € cifră de afaceri anuală pentru plătitorii de T.V.A, în condiţiile în care în

directivă pragul de impozitare este de 5000 €.

- perioadă de tranziţie de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la

aplicarea art. 12, paragraf 3 din directiva 77/388/CEE privind aplicarea unei cote

reduse de T.V.A pentru pregătirea produselor alimentare în unităţi care

comercializează mâncare preparată;

- perioadă de tranziţie de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la

aplicarea art. 13 al Directivei a VI-a, pentru scutirea de T.V.A. pentru activitatea de

cercetare-dezvoltare şi inovare pentru unităţile care execută programe, subprograme,

teme, proiecte, precum şi acţiuni componente ale Programului naţional de cercetare

ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică sau ale Planului naţional de cercetare, dezvoltare

şi inovare, precum şi pentru activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare realizată cu

finanţare în parteneriat internaţional cu Uniunea Europeană, regional şi bilateral.

România a solicitat o perioadă de tranziţie de 5 ani, respectiv până la data de

31.12.2011, pentru transpunerea prevederilor privind nivelul minim al accizelor

(directivele 92/79, 92/80, 92/82, 92/84) pentru uleiuri minerale, ţigarete, alcool şi

băuturi spirtoase.

3.2. Adoptarea şi implementarea acquis-ului. Taxa pe valoarea adăugată

7 Mementos Pratiques Francis Lefebvre, "Communaute Europeenne", 2002-2003, Paris, 2003 pag. Douzieme Partie - Fiscalite, pag. 805

40

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar în domeniul taxei pe

valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată se aplică în România începând cu data de 1 iulie

1993. Aceasta a înlocuit vechiul impozit cumulativ (impozitul pe circulaţia

mărfurilor) cu un impozit care se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al

circuitului economic.

Ulterior, legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată a fost modificată pentru

a fi armonizată cu prevederile comunitare în domeniu. În prezent taxa pe valoarea

adăugată este reglementată prin Codul Fiscal al României.

Sfera de aplicare şi persoanele impozabile (art. 2,4,5,6 şi 7 din Directiva a

VI-a, 77/388/CEE)

În conformitate cu legislaţia română, taxa pe valoarea adăugată se aplică

asupra livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, importului de bunuri, precum şi

operaţiunilor asimilate acestora. Operaţiunile impozabile din legislaţia României

corespund cu cele din directivă. Aşa cum era tratată în legislaţia României, sfera de

aplicare a taxei pe valoarea adăugată nu conţinea definirea persoanei impozabile.

Introducerea noţiunii de persoană impozabilă a fost prevăzută şi introdusă prin Legea

nr. 345 din anul 2002.

Teritorialitatea (art. 3 Directiva a VI-a, 77/388/CEE)

Taxa pe valoarea adăugată se aplică operaţiunilor referitoare la transferul

dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României.

Bunurile provenite din import sunt impozabile în România la înregistrarea

declaraţiei vamale, după intrarea acestora în ţară. În ceea ce priveşte prestările de

servicii, acestea sunt impozabile în România când locul prestării se consideră a fi în

România, în conformitate cu criteriile de teritorialitate stabilite prin normele de

aplicare ale ordonanţei, care sunt identice cu cerinţele prevăzute de Directiva a VI-a.

Principiile de teritorialitate aplicabile prestărilor de servicii au fost preluate în

proiectul de lege, astfel încât acestea vor face parte din legea de bază.

Până la 31.12.2005, pentru alinierea la prevederile comunitare, vor fi incluse

în legislaţia naţională prevederi referitoare la livrările intracomunitare, cu

aplicabilitate la data aderării României la Uniunea Europeană.

41

Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată (art. 10,

Directiva A VI-a, 77/388/CEE)

Prevederile acestui articol sunt, în prezent, complet armonizate prin normele

date în aplicarea Codului Fiscal al României. Toate situaţiile în care exigibilitatea

taxei poate fi anticipată sau ulterioară faptului generator au fost preluate prin Codul

Fiscal.

Baza de impozitare (art. 11, Directiva a VI-a, 77/388/CEE) Potrivit

legislaţiei în vigoare, subvenţiile legate direct de preţ nu se cuprind în baza de

impozitare, fapt ce contravine prevederilor directivei. Prin lege, s-au introdus în baza

de impozitare şi subvenţiile direct legate de preţ, aşa cum prevăd reglementările

comunitare. Totodată, s-a prevăzut că bunurile vândute în pierdere sunt impozitate

cu taxa pe valoarea adăugată pentru diferenţa respectivă.

Cotele de taxă pe valoarea adăugată (art. 12, Directiva a VI-a, 77/388/CEE)

Începând cu 1 ianuarie 2000, s-a trecut la aplicarea unei cote unice de taxă pe

valoarea adăugată de 19%, care se încadrează în limitele impuse de Directiva a VI-a

a CEE.

Operaţiunile scutite (art. 13, 14 şi 15, Directiva a VI-a, 77/388/CEE)

Legislaţia în vigoare în România cuprinde: operaţiuni scutite de taxa pe

valoarea adăugată şi operaţiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea

adăugată, al căror regim este similar operaţiunilor scutite.

În prezent, legislaţia naţională prevede unităţi care sunt scutite de taxa pe

valoarea adăugată pentru anumite operaţiuni şi un număr restrâns de operaţiuni

scutite.

Prevederile capitolului de scutiri din Codul Fiscal nu contravin directivei,

deoarece este prevăzut că unităţile scutite de taxa pe valoarea adăugată sunt obligate

să se înregistreze ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată în situaţia în care

realizează operaţiuni impozabile.

Pentru armonizare cu prevederile Directivei a VI-a, s-a revizuit capitolul de

scutiri, astfel încât să fie prevăzute scutiri pe operaţiuni, renunţându-se la scutirea

unor unităţi şi instituţii. Există o serie de operaţiuni care sunt scutite de taxa pe

valoarea adăugată prin Directiva a VI-a, dar nu sunt scutite prin legislaţia naţională,

armonizarea cu prevederile Directivei urmând a se face până la 31.12.2006, conform

calendarului. Eliminarea treptată a scutirilor care nu sunt în conformitate cu

42

prevederile comunitare se va realiza conform calendarului.

România a eliminat până la 31.12.2002 cota zero de taxă pe valoarea

adăugată, urmând ca operaţiunile respective să fie scutite cu drept de deducere.

Pentru transpunerea completă a Directivei 77/388/CEE, România solicită o

perioadă de tranziţie de 5 ani, respectiv până la data de 31.12.2011, de la aplicarea

art. 13 al Directivei a VI-a, pentru scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată

pentru activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru unităţile care execută

programe, subprograme, teme, proiecte, precum şi acţiuni componente ale

Programului naţional de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică sau ale

Planului naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi pentru activitatea de

cercetare-dezvoltare şi inovare realizată cu finanţare în parteneriat internaţional cu

Uniunea Europeană, regional şi bilateral.

Deduceri (art. 17 - 20, Directiva a VI-a, 77/388/CEE)

Prevederile Directivei a VI-a în ceea ce priveşte regimul deducerilor au fost

armonizate parţial în legislaţia română, în sensul că sunt respectate regulile generale

prevăzute de directivă, mai puţin cele privind ajustarea dreptului de reducere, pentru

care se prevede amendarea legislaţiei în domeniu şi alinierea la normele comunitare,

până la 31.12.2006.

Regimuri speciale, excepţii (art. 24, 25, 26, Directiva a VI-a, 77/388/CEE)

Stabilirea regimurilor speciale de taxă pe valoarea adăugată în cazul agenţiilor

de turism şi bunurilor second-hand au fost reglementate în conformitate cu

prevederile Directivei a VI-a. Pentru armonizarea deplină a legislaţiei româneşti cu

cea comunitară este necesar să fie introduse în legislaţia naţională regimuri speciale

pentru: producătorii agricoli, micii întreprinzători şi obiectele de artă, de colecţie sau

antichităţi, măsură care este prevăzută a fi realizată până la 31.12.2005.

În prezent, în România micii întreprinzători care realizează venituri sub

plafonul de 2000 € sunt scutiţi de taxa pe valoarea adăugată în concordanţă cu

prevederile art. 26 al Directivei a VI-a.

Prin legea privind taxa pe valoarea adăugată acest plafon a fost ridicat la

20.000 €.

România solicită o perioadă de tranziţie de 5 ani, respectiv până la data

de 31.12.2011, de la aplicarea art. 24 (2) din directiva 77/388/CEE privind regimul

special aplicabil micilor întreprinzători în ceea ce priveşte menţinerea pragului de

43

impozitare la 20.000 € cifră de afaceri anuală pentru plătitorii de taxă pe valoarea

adăugată, în condiţiile în care în directivă pragul de impozitare este de 5000 €.

Rambursarea taxei pe valoarea adăugată

Prevederile Directivei 79/1072/CEE referitoare la rambursarea taxei pe

valoarea adăugată au fost transpuse parţial în legea română în ceea ce priveşte

operaţiunile realizate în România de persoane impozabile din străinătate. Pentru

reglementarea acestor operaţiuni vor fi introduse prevederi noi în legislaţia română,

care vor asigura armonizarea până la 31.12.2005. Aceste prevederi vor fi aplicabile

în momentul aderării la Uniunea Europeană, pentru a se evita cazurile de dublă

impozitare.

De asemenea, în vederea armonizării integrale a acestei directive, până la

31.12.2005 se va elimina prevederea din legislaţia română prin care rambursările de

taxă pe valoarea adăugată sunt limitate la nivelul taxei rezultate din facturile achitate

furnizorilor.

Prevederile Directivei 86/560/CEE privind modalităţile de rambursare a taxei

pe valoarea adăugată nerezidenţilor Uniunii Europene au fost transpuse în legislaţia

naţională prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1346/2000.

Calculul fraudei

Armonizarea integrală a metodologiei aplicate în România privind evaluarea

şi includerea în calculul PIB a fraudei „fără complicitate" cu recomandările

prevăzute în Decizia Comisiei nr. 98/527/CEE privind tratamentul fraudelor la taxa

pe valoarea adăugată în conturile naţionale, a fost făcută până la 31.12.2001 şi a

început cu Conturile naţionale - varianta definitivă - elaborate pentru anul 1999.

3.3.Calendarul de aliniere a operaţiunilor scutite de la plata taxei pe

valoarea adăugată

necuprinderea în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată a livrărilor

de bunuri şi prestărilor de servicii rezultate din activitatea specifică

autorizată, efectuată de Regia Autonomă „Administraţia Naţională a

Drumurilor din România" - prevedere eliminată prin lege;

44

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru gospodăriile agricole

individuale - această scutire va fi eliminată în momentul implementării

regimului special pentru producătorii agricoli - respectiv 31.12.2005;

încasările şi taxele de intrare în castele, muzee, târguri şi expoziţii, grădini

zoologice şi botanice, biblioteci - în directivă sunt prevăzute în anexa H la

operaţiuni supuse cotei reduse - în anul 2002 când a fost reintrodusă

cota redusă, aceste operaţiuni au fost eliminate de la scutiri;

editarea, tipărirea şi vânzarea de manuale şcolare şi cărţi - în directivă

sunt prevăzute în anexa H la operaţiuni supuse cotei reduse - în anul 2002

când a fost reintrodusă cota redusă, aceste operaţiuni au fost eliminate de la

scutiri;

producţia de filme destinate difuzării prin televiziune - prevederea va fi

eliminatăpână la 31.12.2006;

proteze de orice fel, accesorii ale acestora, precum şi produse ortopedice

(cu excepţia protezelor dentare) - în directivă sunt prevăzute în anexa H la

operaţiuni supuse cotei reduse - în anul 2002 când a fost reintrodusă

cota redusă, aceste operaţiuni au fost eliminate de la scutiri;

uniforme pentru copiii din învăţământul preşcolar şi primar - prevederea

va fi eliminată până la 31.12.2006;

articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii în vârstă de până la un

an - prevederea va fi eliminatăpână la 31.12.2006;

transportul fluvial al localnicilor în Delta Dunării şi pe relaţiile Orşova -

Moldova Nouă, Brăila - Hârşova, Galaţi - Grindu - prevederea va fi

eliminată până la 31.12.2006;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru materiile prime şi materialele

importate, destinate exclusiv realizării de produse finite care sunt

exportate pe termen de 45 de zile de la data efectuării importului - prevedere

eliminatăprin lege;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru importul de bunuri efectuat

45

de instituţiile publice, direct sau prin comisionari, finanţate din

împrumuturi contractate de pe piaţa externă cu garanţie de la stat -

prevederea va fi eliminată până la 31.12.2006;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru importul de licenţe de filme şi

programe, abonamente la agenţiile de ştiri externe şi altele de această

natură, destinate activităţii de radio şi televiziune - prevederea va fi

eliminată până la 31.12.2006;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru documentaţia tehnică şi

materialele pentru construcţii destinate învăţământului de stat şi celui

particular acreditat, precum şi achiziţionarea de aparatură, utilaje, fond de

carte, publicaţii şi dotări pentru procesul didactic - prevederea va fi eliminată

până la 31.12.2006;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru veniturile realizate din

activităţi proprii de către partidele politice - prevedere eliminată prin Codul

Fiscal;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată a elementelor infrastructurii

feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum şi

terenurile destinate acestui scop - prevedere eliminată;

contribuabilii persoane fizice sau juridice care desfăşoară activitate

turistică beneficiază de cota zero de taxa pe valoarea adăugată pentru

serviciile prestate în ţară sau în străinătate pentru beneficiarii străini,

persoane fizice sau juridice, a căror contravaloare se încasează în valută -

prevederea va fi eliminata până la 31.12.2006;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată a societăţilor comerciale cu capital

majoritar privat, persoane juridice române, precum şi întreprinzătorii

particulari sau asociaţiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr.

54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe

baza liberei iniţiative, care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zona

defavorizată, pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele

de transport, alte bunuri amortizabile, produse în ţară, în vederea efectuării şi

derulării de investiţii în zonă - prevederi eliminate prin lege;46

scutirea de taxa pe valoarea adăugată a operaţiunilor de transfer al

dreptului de proprietate de la debitor către Oficiul de Recuperare a

Creanţelor Bancare ca efect al dării în plată - prevederea va fi eliminatăpână

la 31.12.2006;

scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru motorina destinată activităţii

de pescuit - prevederea a fost introdusă în anul 2001 şi va fi eliminată

până la 31.12.2006.

3.4 Consecinţele armonizării taxei pe valoarea adăugată cu

reglementările europene

Principalele tendinţe ale politicii fiscal-bugetare prezentate în Programul

Economic de Preaderare din anul 2003 sunt menţinute şi anul 2004. Cu toate acestea,

trebuie subliniat că există unele modificări ce au rolul de a îmbunătăţi aportul

politicii fiscal bugetare la obiectivul de accelerare a procesului de convergenţă reală.

Politica bugetară va sprijini programul de reformă economică şi

macrostabilizare prin menţinerea deficitului bugetar la un nivel redus, îmbunătăţirea

colectării şi creşterea veniturilor bugetare. Obiectivul principal al politicii fiscal

bugetare este susţinerea procesului de convergenţă nominală şi reală, creşterea

investiţiilor atât în infrastructura fizică cât şi în cea umană şi instituţională şi

îmbunătăţirea corelaţiei între resursele de care dispune şi modul în care le utilizăm

cu obiectivele majore de politică economică pe care le avem de atins. Pe termen

lung, obiectivul politicii fiscale este consolidarea finanţelor publice cu scopul

creşterii rolului stabilizator prin reducerea deficitelor structurale şi crearea condiţiilor

necesare pentru funcţionarea simetrică a stabilizatorilor automaţi.

O atenţie particulară va fi acordată procesului de reformă a finanţelor publice

prin dezvoltarea şi implementarea unui Plan Strategic de reformă a managementului

finanţelor publice. Procesul de descentralizare administrativă şi financiară va

continua prin revizuirea sarcinilor şi responsabilităţilor transferate la nivel local cu

47

scopul asigurării resurselor necesare şi creşterii transparenţei de alocare a acestora.

În plus, va continua procesul de reformă sectorială prin revederea sistemului de

finanţare a educaţiei cu scopul introducerii finanţării pe elev şi continuarea

procesului de raţionalizare a spitalelor şi realocarea resurselor către medicina

primară şi ambulatorie.

În anul 2004 a intrat în vigoare Codul Fiscal care a reunit întreaga legislaţie

fiscală într-un document de politică economică unitar, îmbunătăţind în acest fel

transparenţa, predictibilitatea şi stabilitatea legislativă în acest domeniu. Reforma

legislaţiei fiscale în următoarea perioadă se va concentra pe reducerea consistentă a

nivelului taxării cu scopul îmbunătăţirii competitivităţii economiei româneşti pe plan

internaţional, continuarea procesului de aliniere la prevederile acquis-ului comunitar

şi crearea unui climat de afaceri nediscriminatoriu.

În domeniul taxei pe valoarea adăugată s-a elaborat în cursul anului 2005

proiectul legii de armonizare a T.V.A. cu Directiva 77/388/CEE care va cuprinde şi

prevederile aplicabile schimburilor intercomunitare, începând cu data aderării.

Pe lângă legea armonizată, de la data de 1 ianuarie 2006 vor fi eliminate o

serie de scutiri, conform calendarului de armonizare din Capitolul 10 - Impozitarea -

al Documentului de poziţie şi vor fi introduse regimuri speciale de T.V.A. pentru

aurul de investiţii, gospodăriile agricole individuale, bunurile de colecţii şi de artă,

turism. În plus, legislaţia naţională va fi armonizată cu aplicabilitate de la data

aderării şi cu Directivele a 8-a şi a 13-a a CEE, care vor prevedea metodele şi

procedurile de restituire a T.V.A. pentru cumpărările efectuate din România de

persoane impozabile stabilite în Comunitate şi din ţări terţe.

Anul 2006 va fi dedicat unor acţiuni de popularizare a prevederilor aplicabile

schimburilor între ţările comunitare, astfel încât toţi agenţii economici să-şi poată

desfăşura în bune condiţii activitatea şi să nu se înregistreze sincope datorită

necunoaşterii mecanismelor, de altfel destul de complicate, care se vor aplica în

relaţia cu celelalte state ale Uniunii Europene.

3.5. Implicaţii ale procesului de aderare

Aflată în plin proces de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, România

îşi concentrează eforturile în vederea definitivării reformelor necesare îndeplinirii

angajamentelor asumate în cadrul acestui proces.

48

Din perspectiva calităţii de stat membru, începând cu anul 2007 România va

trebui să asigure plata contribuţiei sale pentru finanţarea bugetului Uniunii Europene

în cadrul sistemului resurselor proprii ale bugetului comunitar. Acest sistem

reglementează modul de finanţare a bugetului Uniunii, instituind ca surse de

finanţare a acestuia următoarele:

- resurse proprii tradiţionale (RPT), respectiv taxe vamale şi taxe

agricole. Taxele vamale şi taxele agricole rezultă din aplicarea legislaţiei vamale a

Comunităţii şi Politicii Agricole Comune (PAC) privind importurile din ţările terţe.

- resursa bazată pe T.V.A., a cărei comensurare derivă din calcularea

acesteia, la bazele armonizate de T.V.A. valabile pentru toate statele membre şi

determinate conform reglementărilor comunitare;

Potrivit sistemului resurselor proprii, sumele estimate a fi plătite de România

pentru finanţarea bugetului comunitar sunt în sumă de circa 869,0 milioane EURO

pentru anul 2007 şi circa 979,0 milioane euro pentru anul 2008.

Poziţia financiară a României în raport cu Uniunea Europeană la nivelul

fluxurilor financiare bugetare este evidenţiată în tabelul care urmează:

Tabel 6. Principalele fluxuri financiare la nivel bugetar între România şi

Uniunea Europeană milioane EURO –

  2004 2005 2006 2007 20081. Total fonduri de la bugetul Uniunii Europene

875,3 890,0 1.141,9

2.032,2 3.048,7

2. Contribuţia României la bugetul comunitar

      869,0 979,0

3. Sold (3 = 1-2) 875,3 890,0 1.141,9

1.163,2 2,069,7

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

În drumul României spre integrarea europeană, o prioritate absolută trebuie

acordată armonizării legislaţiei româneşti cu legislaţia comunitară.

Aceasta decurge din strategia de preaderare adoptată de Consiliul

European de la Essen (Germania), în decembrie 1997, şi care prevede, între

altele, ca ţările asociate - deci inclusiv România - „vor trebui să pună în aplicare

49

sisteme legislative şi reglementări, norme şi proceduri de certificare compatibile

cu cele ale Uniunii".

Această armonizare are în vedere crearea condiţiilor pentru ca imediat după

aderare, ţările asociate să poată participa la piaţa internă a Uniunii, care presupune

asigurarea deplinei libertăţi de circulaţie a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor şi

persoanelor.

La elaborarea strategiei fiscale necesare aderării, trebuie să se ţină seama de

faptul că, potrivit Tratatului de la Maastricht, stabilirea impozitelor indirecte este

de competenţa organelor comunitare şi nu a autorităţilor naţionale. Buna

funcţionare a Pieţei Unice presupune armonizarea taxei pe valoarea adăugată şi a

accizelor nu numai sub aspect metodologic, dar şi în ceea ce priveşte numărul şi

nivelul cotelor de impunere.

Se are în vedere că taxa pe valoarea adăugată aferentă exportului să fie

încasată la bugetul statului exportator şi apoi transferată de acesta la bugetul

statului în care se consumă produsul exportat. Întrucât fiecare ţară comunitară

este şi exportatoare şi importatoare în raport cu celelalte ţări membre ale Pieţei

Comune, urmează să se instituie un sistem de evidenţiere a sumelor de transferat şi

ale celor de primit şi să se deconteze periodic numai soldul acestora.

Introducerea noului sistem de percepere şi decontare a taxei pe valoarea

adăugată va genera un important volum de muncă suplimentară şi cheltuieli pe

măsură. În plus, nu există garanţia că ţările exportatoare vor înregistra în mod corect

toate sumele cuvenite bugetelor statelor importatoare, iar evaziunea fiscală de

proporţii ar fi greu de depistat şi prevenit.

Aşadar, în regimul definitiv de impunere, fiscalitatea indirectă va juca rolul

de arbitru între produsele interne şi cele străine. În ţara cu un nivel ridicat de impozite

pe consum, pentru ca produsul indigen să poată rezista concurenţei străine, va trebui -

fie ca producătorul intern să reducă costurile de producţie, fie ca statul să diminueze

cota T.V.A, cu consecinţe inevitabile pentru buget.

După cum se ştie, în România încasarea T.V.A la buget se efectuează direct

de plătitor sau delegaţi ai acestuia, prin prezentarea contribuabilului la sediul

organelor fiscale (impozitul este portabil).

Decontarea este operaţia financiară efectuată fără utilizarea numerarului, prin

care agenţii economici achită obligaţiile băneşti în moneda naţională. Dintre

50

instrumentele de decontare menţionăm: cecul, ordinul de plată, viramentul, dispoziţia

de plată (impusă de sistemul bancar de stat), acreditivul.

Altfel spus, în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, se impune crearea

în România a unui sistem informaţional la scară naţională care să cuprindă o reţea

complexă de date. Formarea unui astfel de „nucleu de coerenţă informaţională" care

presupune constituirea unor baze de date economice şi statice este, de altfel, şi o pre-

condiţie de aderare a României la Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, reglementările efectuate care formează baza legislativă a

taxei pe valoarea adăugată în România, mai au de suferit unele completări în funcţie

de evoluţiile economiei româneşti, pentru a cuprinde şi aspectele particulare pe care

le au celelalte ţări membre ale Uniunii Europene. Din punct de vedere al României,

studierea noului regim al T.V.A din Uniunea Europeană trebuie să facă parte din

strategia de aderare a ţării noastre. Întrucât România face eforturi pe toate planurile

pentru a fi admisă în Uniunea Europeană, taxa pe valoarea adăugată trebuie să fie

modificată pentru a se situa între cotele normale din Uniunea Europeană de 14-20%,

iar cota redusă între 4-9%.

În conformitate cu prevederile Consiliului UE din 1998, bugetul

Comunităţilor se finanţează integral pe seama resurselor proprii ale acestora.

Astfel, statele membre pun la dispoziţia Comisiei UE o cotă-parte uniformă

de 1,4% din totalul încasărilor de T.V.A. Se mai precizează că suma astfel rezultată

din calcul nu trebuie să depăşească 55% din produsul naţional brut.

Acesta este încă un motiv pentru care nivelul cotelor T.V.A. ar trebui să se

reducă, deoarece, dacă se păstrează cotele actuale, se vor vărsa sume mai mari de

bani la bugetul comunitar atunci când ţara noastră va adera la Uniunea Europeană.

51

Capitolul IV

Modul de colectare a taxei pe valoarea adăugată şi

rezultatele prezentate în bugetul public

4.1. Implicaţii la nivel microeconomic şi macroeconomic

Agenţii economici care activează la nivel microeconomic sunt plătitorii taxei

pe valoarea adăugată, adică:

- persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea

adăugată;

- beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de către persoane

impozabile stabilite în străinătate.

În cazul în care o persoană impozabilă stabilită în străinătate realizează

prestări de servicii taxabile pentru care locul prestării este considerat a fi în România,

poate să îşi desemneze un reprezentant fiscal. În cazul în care persoana stabilită în

străinătate nu îşi desemnează un reprezentant fiscal în România, beneficiarul

serviciilor datorează taxa pe valoarea adăugată în numele prestatorului.

Orice persoană impozabilă trebuie să declare începerea, schimbarea şi

52

încetarea activităţii sale ca persoană impozabilă. Orice persoană impozabilă

înregistrată ca plătitor care înregistrează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de

deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea

adăugată. Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă are obligaţia să

emită facturi fiscale pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate,

către fiecare beneficiar.

Persoanele impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să

solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate şi să

verifice întocmirea corectă a acestora.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au

următoarele obligaţii pe planul evidenţei operaţiunilor impozabile:

a) să ţină evidenţa contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina

baza de impozitare şi taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri

şi/sau prestările de servicii, precum şi cea deductibilă aferentă achiziţiilor;

b) să asigure condiţiile necesare emiterii documentelor, prelucrării

informaţiilor prevăzute de reglementările în vigoare şi conducerea evidenţelor din

domeniul taxei pe valoarea adăugată;

c) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea

stabilirii operaţiunilor realizate atât la sediul principal, cât şi la subunităţi;

d) să contabilizeze distinct veniturile şi cheltuielile rezultate din operaţiunile

asocierilor în participaţiune. Drepturile şi obligaţiile legale privind taxa pe valoarea

adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile şi cheltuielile potrivit

contractului încheiat între părţi.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată

trebuie să întocmească, să depună şi să plătească lunar la organul fiscal, până la data

de 25 ale lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adăugată.

Dreptul de deducere se exercită lunar, prin scăderea taxei deductibile din

suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată (taxa pe valoarea adăugată

colectată) pentru bunurile livrate şi/sau serviciile prestate.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operaţiune, ci

pentru ansamblul operaţiunilor realizate în cursul unei luni.

Dreptul de deducere se referă la taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor

şi serviciilor destinate realizării de:

53

1. Operaţiuni taxabile

Bunurile şi serviciile achiziţionate pentru care se deduce taxa pe valoarea

adăugată se reflectă în cheltuielile de producţie, de investiţii sau de circulaţie, şi

cuprind:

materiile prime şi materialele;

combustibilul şi energia;

piesele de schimb;

obiectele de inventar şi de natura mijloacelor fixe;

alte bunuri şi servicii, reflectate în cheltuielile de producţie, de

investiţii sau de circulaţie - după caz.

2. Livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite cu drept de

deducere a taxei pe valoarea adăugată.

3. Acţiuni de sponsorizare, publicitate, protocol şi pentru alte acţiuni

prevăzute în legi, cu respectarea limitelor şi destinaţiilor prevăzute de acestea.

Ca regulă generală, acţiunile de sponsorizare, publicitate, protocol, precum şi

alte acţiuni prevăzute în legi, efectuate în limitele şi potrivit destinaţiilor prevăzute în

acestea, nu constituie livrare de bunuri şi/sau prestare de servicii.

Noutatea apărută în legislaţia taxei pe valoarea adăugată este precizarea

faptului că microîntreprinderile au dreptul de deducere a acesteia pentru achiziţiile

de bunuri acordate în cadrul acţiunilor de protocol în aceeaşi limită (2%) ca şi

firmele impuse în baza actelor normative care reglementează impozitul pe profit.

1. Operaţiuni rezultând din activităţi economice ale producătorilor,

comercianţilor, prestatorilor de servicii care ar da drept de deducere dacă

aceste operaţiuni ar fi realizate în interiorul ţării.

2. Operaţiuni referitoare atât la transferul activelor şi pasivelor unei

persoane impozabile efectuat cu ocazia operaţiunilor de fuziune şi divizare a

firmelor, cât şi la aportul în natură la capitalul social al unei firme, dacă taxa pe

valoarea adăugată ar fi aplicabilă transferului respectiv.

3. Operaţiuni desfăşurate în străinătate care, dacă ar fi efectuate în

România ar da drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă

achiziţiilor efectuate în ţară destinate realizării acestor operaţiuni.

T.V.A. dedusă iniţial nu se calculează pentru prestări de servicii

reprezentând lucrări de construcţii-montaj şi transport de persoane şi mărfuri.

54

Pentru exercitarea dreptului de deducere vor fi prezentate următoarele

documente:

Tabel 7. Documente justificative, în funcţie de natura operaţiunii

Natura operaţiei Documente justificative

livrări de bunuri şi prestări de servicii

în interiorul ţării;

facturi fiscale sau alte documente

legal aprobate, emise pe numele firmei,

de către persoane impozabile înregistrate import de bunuri; declaraţia vamală de import sau

actul constatator al organelor vamale;import de bunuri care beneficiază

de suspendarea plăţii T.V.A. în

vamă;

declaraţia vamală emisă pe numele firmei;

documentul care confirmă achitarea

T.V.A. sau în cazul compensării, decontul

de T.V.A. aferent lunii precedente din care

rezultă taxa de rambursat;

operaţiuni de leasing, corespunzător

sumelor şi termenlor de plată prevăzute

în contractele încheiate cu locatori /

finanţatori din străinătate;

documentul care confirmă achitarea

T.V.A. sau în cazul compensării, decontul

de T.V.A. aferent lunii precedente din care

rezultă taxa de rambursat;

prestări de servicii contractate cu

prestatori cu sediul sau cu domiciliul în

străinătate pentru care locul prestării se

consideră a fi România;

documentul care confirmă achitarea

T.V.A. sau în cazul compensării, decontul

de T.V.A. aferent lunii precedente din care

rezultă taxa de rambursat;

livrarea unor bunuri diverse care au fost

produse cu cel mult un an înaintea

vânzării şi nu au fost niciodată utilizate;

facturi fiscale sau alte documente

legal aprobate, emise pe numele firmei

de către persoane impozabile înregistrate

ca plătitoare de T.V.A. documentul care

Indiferent de documentele justificative prezentate, nu beneficiază de dreptul

de deducere a taxei pe valoarea adăugată intrările referitoare la:

1. operaţiuni care nu au legătură cu activitatea economică a firmei;

2. bunuri/servicii achiziţionate în contul clienţilor şi care se decontează

acestora;

3. servicii de transport, hoteliere, de alimentaţie publică şi altele de aceeaşi

natură, prestate de alte societăţi, în cazul în care obiectul de activitate

include intermedierea în turism;

4. băuturile alcoolice şi produsele din tutun destinate acţiunilor de protocol;55

5. bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transporturilor,

neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea

acestor bunuri de la transportator şi pentru înregistrare a lor în gestiune.

Documentele legale în baza cărora persoanele impozabile înregistrate ca

plătitoare de T.V. A. pot deduce această taxă sunt:

- exemplarul original al facturii fiscale sau alte documente specifice

aprobate prin H.G. nr. 831/1997 sau prin ordine ale Ministerului Finanţelor Publice

emise în baza H.G. nr. 831/1997;

- bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale

aparţinând societăţilor de desfacere a carburanţilor auto, dacă îndeplinesc

următoarele condiţii: sunt ştampilate, au înscrisă denumirea cumpărătorului, au

înscris numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Pentru achiziţiile de bunuri supuse accizelor, documentul legal de deducere al

T.V.A. este exemplarul original al facturii fiscale speciale, utilizate pentru circulaţia

acestor produse, vizat de supraveghetorul fiscal.

Noutatea apărută în legislaţia actuală cu privire la T.V.A. este prevederea

conform căreia facturile sau alte documente legale pentru cazarea în hoteluri sau alte

unităţi similare, emise pe numele salariaţilor unei firme impozabile aflaţi în

deplasare în interesul serviciului, sunt documente legale de deducere a T.V.A., dar

numai însoţite de decontul pentru deplasare.

Dreptul de de deducere a T.V.A. înscris în documentele pentru achiziţii de

bunuri/servicii se exercită în funcţie de data facturii fiscale sau a altui document

legal numai cu condiţia ca acestea să fie primite până la data depunerii decontului.

T.V.A. aferentă achiziţiilor de bunuri / servicii din cursul unei luni

calendaristice se înscrie în jurnalele pentru cumpărări şi este preluată în decontul

întocmit pentru luna respectivă. Documentele de achiziţii primite după data

depunerii decontului se includ în deconturile întocmite pentru lunile următoare.

Pentru importurile efectuate prin comisionari, T.V.A. înscrisă în declaraţia

vamală de import sau în actul constatator întocmit de organele vamale se deduce

numai de către firma beneficiară pe baza acestor acte transmise în copie certificată

de comisionari.

Dreptul de deducere a T.V.A. aferentă bunurilor şi/sau serviciilor care sunt

utilizate de către o persoană impozabilă atât pentru efectuarea de operaţiuni ce dau

56

drept de deducere, cât şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, se

determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor şi/sau serviciilor respective la

realizarea operaţiunilor care dau drept de deducere.

În acest context, firmele care efectuează ambele tipuri de operaţiuni sunt

obligate să ţină evidenţa separată a gestiunii de bunuri conform destinaţiei acestora,

potrivit destinaţiei prevăzute şi să determine taxa de dedus utilizând trei jurnale de

cumpărări, astfel:

• achiziţiile de bunuri şi/sau servicii se înscriu într-un jurnal pentru

cumpărări întocmit separat pentru operaţiuni cu drept de deducere, caz în care

T. V. A. aferentă acestor operaţiuni se deduce integral;

• în situaţia în care se efectuează investiţii destinate realizării de operaţiuni

cu drept de deducere, intrările aferente acestora se înregistrează în acelaşi jurnal şi

T.V.A. se deduce integral.

• în acest jurnal nu pot fi înregistrate achiziţiile de bunuri şi/sau servicii

pentru care la data achiziţiei nu se cunoaşte destinaţia certă pentru operaţiuni cu

drept de deducere. Din acest motiv, aceste cumpărări se înregistrează iniţial în

jurnalul comun (aferent achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii destinate atât realizării

de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi celor care nu dau drept de deducere).

• achiziţiile de bunuri şi/sau servicii destinate exclusiv realizării de

operaţiuni care nu dau drept de deducere cât şi investiţiile destinate realizării

aceluiaşi tip de operaţiuni se înscriu într-un jurnal separat pentru cumpărări, caz în

care T. V. A. aferentă acestor operaţiuni nu se deduce;

• achiziţiile de bunuri/servicii destinate atât realizării de operaţiuni cu drept

de deducere, cât şi celor fără drept de deducere, precum şi a investiţiilor destinate

realizării ambelor tipuri de operaţiuni, se evidenţiază în alt jurnal pentru cumpărări,

separat de cele două menţionate anterior, caz în care T.V.A. aferentă acestor

operaţiuni se deduce pe bază de pro-rată.

Modul de calcul al pro-ratei

Pro-rata (Pr) se determină ca raport între veniturile obţinute din operaţiuni

care dau drept de deducere, la numărător (Vdd) plus veniturile obţinute din

operaţiuni care nu dau drept de deducere (Vfdd):

Pr = Vdd / (Vdd + Vfdd) x 100

57

Prezentăm în continuare evoluţia taxei pe valoarea adăugată în perioada 2003 -

2007 (în contextul ponderii acesteia în totalul impozitelor indirecte ca sursă principală

de venituri la bugetul public).

Anul Valori tva

2003 50438,72004 718442005 746442006 954692007 112823

58

59

Evoluţia taxei pe valoarea adăugată în perioada 2003 — 2007- miliarde lei –

2003

50,438.7

2004

71,844.0

2005

74,644.0

2006

95,469.0

2007

112,823.0

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

1 2 3 4 5

Evolutia TVA in perioada 2003-2007

Anul Valori tva

Având în vedere că taxa pe valoarea adăugată reprezintă componenta

principală a impozitelor indirecte, prezentăm mai jos evoluţia impozitelor indirecte

în perioada 2003 - 2007.

Anul Impozite indirecte

2003 93078,62004 1291592005 1259012006 1858302007 226784

60

Grafic 3. Evoluţia impozitelor indirecte în perioada 2003 — 2007

2003

93078.6

2004

129159

2005

125901

2006

185830

2007

226784

0

50000

100000

150000

200000

250000

1 2 3 4 5

Evolutia impozitelor indirecte in perioada 2003 -2007

anul Impozite indirecte

4.2 Sistemul informatic de prelucrare a datelor în domeniul impozitelor

indirecte în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană

Schimbul pe cale electronică de informaţii referitoare la taxa pe valoarea

adăugată

Reglementarea 218/92 din 27 februarie 1992 defineşte procedurile pentru

schimbul pe cale electronică de informaţii privind taxa pe valoarea adăugată aplicată

tranzacţiilor intracomunitare, ca şi pentru schimbul ulterior de informaţii între

autorităţile competente ale statelor membre8.

Schimbul electronic de informaţii treubie să fie diferenţiat de sistemul

INTRASTAT, prevăzut de reglementarea 3330/91 din 7 noiembrie 1991, care

defineşte obligaţiile statistice referitoare la schimburile de bunuri între statele

membre (sistem completat de proiectele EDICOM şi COMEDI). Trebuie remarcat

faptul că Franţa este singurul stat membru care a cumulat declaraţia referitoare la lista

8 Memento Pratique Francis Lefebvre, "Communaute Europeenne", 2002-2003, Paris, 2003 Huitieme Partie -Marches des services, pag. 1038

61

recapitulativă a operaţiunilor intracomunitare cu declaraţia INTRASTAT.

A. Cadrul de reglementare

Reglementarea 218/92 dă o serie de definiţii principale cu privire la

autoritatea competentă (autoritate desemnată de fiecare stat membru ca fiind

corespunzătoare, cât şi la tranzacţiile intracomunitare şi livrările intracomunitare de

bunuri.

B. Stocarea şi prelucrarea informaţiilor

Conform art. 4 al reglementării, autoritatea competentă a fiecărui stat membru

dispune de o bază de date electronică, în care stochează şi prelucrează informaţii, pe

care le primeşte conform art. 22 par. 6b al Directivei a 6-a a taxei pe valoarea

adăugată.

Pentru a permite utilizarea lor, informaţiile sunt stocate pentru o perioadă de cel

puţin 5 ani de la sfârşitul anului în care se permite accesul la informaţii. Baza de date

trebuie să fie actualizată, complexă şi exactă.

Articolul 4 al reglementării impune autorităţii competente a statelor membre

următoarele:

sunt obligate să permită accesul la informaţii, să facă acest lucru într-un

termen de trei luni de la sfârşitul trimestrului la care se referă informaţiile. Prin

derogare de la această regulă, în cazul în care informaţiile sunt adăugate în baza de date

în condiţiile prevăzute de regulament, se permite accesul la aceste informaţii cât se

poate de repede şi, cel mai târziu, în cele trei luni care urmează trimestrului în cursul

căruia au fost culese informaţiile complementare; condiţiile în care informaţiile

corectate sunt accesibile sunt definite conform procedurii de consultare între Comisie şi

comitetul cooperării administrative, prevăzută în art. 10;

- să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor de

confidenţialitate prevăzute în regulament.

C. Diferite moduri de comunicare

Comunicarea automată şi imediată generală

Pe baza informaţiilor culese, autoritatea competentă a unui stat membru

obţine de la oricare alt stat membru, căruia îi comunică automat şi imediat

informaţiile următoare, la care ea poate avea, de asemenea, acces în mod direct:

62

- numerele de identificare a taxei pe valoarea adăugată eliberate de statul

membru care primeşte informaţiile, ca şi;

- valoarea totală a livrărilor intracomunitare de bunuri către persoane

titulare ale acestor numere prin toţi agenţii identificaţi, în scopul încasării taxei pe

valoarea adăugată în statul membru care furnizează informaţiile; valorile sunt

exprimate în valuta statului membru care furnizează informaţiile şi se raportează la

trimestre.

Comunicarea automată şi imediată personalizată

Pe baza informaţiilor culese şi în scopul unic de a lupta contra fraudei fiscale,

autoritatea competentă a unui stat membru obţine de fiecare dată când consideră

necesar, pentru controlul achiziţiior intracomunitare de bunuri, comunicarea

automată şi imediată a informaţiilor următoare, la care şi ea poate avea acces în mod

direct:

- numerele de identificare a taxei pe valoarea adăugată a persoanelor care au

efectuat livrările vizate de comunicarea generală;

- valoarea totală a acestor livrări efectuate de fiecare dintre aceste persoane

pentru fiecare persoană vizată şi căreia i s-a atribuit un număr de identificare a taxei

pe valoarea adăugată, valorile fiind exprimate în valuta statului membru care

furnizează informaţia şi se raportează la trimestre.

Procedura specială pentru a avea confirmarea unui număr de identificare

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru dispune de o bază de date

electronică, conţinând un registru de persoane cărora li s-a atribuit un număr de

identificare „T. V. A." în acest stat membru.

Deci în orice moment, autoritatea competentă a unui stat membru poate să

obţină direct sau să i se transmită pe baza datelor culese, confirmarea valabilităţii

unui număr de identificare T.V.A. sub care o persoană a furnizat sau a primit o

livrare intracomunitară de bunuri sau o prestaţie intracomunitară de servicii. La

solicitarea excepţională, autoritatea impusă de lege comunică, de asemenea, data

eliberării, şi, dacă este cazul, data încetării valabilităţii numărului de identificare

T.V.A.

La cerere, autoritatea competentă furnizează, de asemenea, fără întârziere

63

numele şi adresa persoanei căreia i s-a eliberat numărul, cu condiţia ca aceste

informaţii să nu fie stocate de autoritatea solicitantă în vederea utililzării lor

ulterioare (eventual).

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru veghează ca persoanele vizate de

livrările de bunuri sau de prestaţiile de servicii intracomunitare să fie autorizate pentru

obţinerea confirmării valabilităţii numărului de identificare T.V.A. al unei anumite

persoane.

D. Limitele schimbului de informaţii

Documentele obţinute de autorităţile administrative care acţionează la

cererea autorităţii judiciare

Obligaţia acordării asistenţei prevăzută de regulament nu se referă la

comunicarea de informaţii sau de documente obţinute de către autorităţile

administrative, atunci când ele acţionează la cererea autorităţii judiciare.

Cu toate acestea, în cazul solicitării de asistenţă, aceste informaţii sau

documente sunt comunicate de fiecare dată când autoritatea judiciară ce trebuie

consultată în acest sens, consimte acest lucru.

Menţinerea furnizării de informaţii prevăzută de alte acorduri

În domeniul fiscal, reglementarea nu limitează aplicarea dispoziţiilor

conţinute în alte acorduri sau instrumente privind cooperarea fiscală, de exemplu în

convenţiile fiscale bilaterale.

În domeniul penal, reglementarea nu afectează aplicarea în statele membre a

regulilor referitoare la ajutorul judiciar reciproc.

Riscul de a dăuna anchetelor de fraudă fiscală dintr-un alt stat membru

Aşa cum am semnalat deja mai sus, atunci când are loc un schimb de

informaţii şi când legislaţia naţională în vigoare într-un stat membru prevede

notificarea schimbului de informaţii către persoana vizată, aceste dispoziţii pot

continua să se aplice numai dacă aceasta nu riscă să dăuneze anchetelor de fraudă

fiscală dintr-un alt stat membru; în acest ultim caz, la cererea expresă a autorităţii

solicitante, autoritatea impusă de lege se abţine să procedeze la această notificare.

Regulile de confidenţialitate

Informaţiile comunicate sub orice formă au caracter confidenţial.

64

Ele sunt protejate prin secretul profesional şi beneficiază de protecţia acordată

informaţiilor de aceeaşi natură prin legea naţională a statului membru care le-a

primit, ca şi prin dispoziţiile corespunzătoare care se aplică instanţelor comunitare.

E. Intrarea în vigoare şi urmărirea

Ca toate reglementările comunitare, această reglementare este aplicabilă în

mod direct, în toate statele membre. Ea a intrat în vigoare pe 4 februarie 1992.

Articolul 14 prevede realizarea de către Comisie a unui raport bianual.

Asistenţa reciprocă pentru încasarea creanţelor T. V.A

Asistenţa reciprocă pentru încasarea creanţelor T.V.A. este organizată prin

Directiva 76/308 din 15 martie 1976 completată de Directiva 79/1071 din 6

decembrie 1979 care a extins Directiva 76/308 şi la taxa pe valoarea adăugată.

Această asistenţă are în vedere nu numai schimbul de informaţii, ci şi

încasările propriu-zise.

Comisia este asistată de un Comitet permanent al cooperării administrative în

domeniul impozitelor indirecte. Acest Comitet întemeiat prin Reglementarea 218/92

este compus din reprezentanţii statelor membre şi supravegheat de un reprezentant al

Comisiei. Acesta din urmă supune Comitetului un proiect de măsuri ce trebuie luate în

domeniul pentru care îşi dă avizul. Comisia reţine măsurile proiectate când sunt

conforme cu avizul Comitetului. Atunci când acestea nu sunt conforme, ea trebuie să

supună o propunere Consiliului.

Comitetul T. V.A.

Comitetul consultativ al T.V.A. compus din reprezentanţii statelor membre şi ai

Comisiei, prezidat de un reprezentant al acesteia - este uneori în mod obligatoriu

consultat (cazuri menţionate chiar de Directivă), dar poate fi consultat, la iniţiativa

preşedintelui sau a unui reprezentant al unui stat membru, în legătură cu aplicarea

dispoziţiilor comunitare.

Comitetul de ascultare a întreprinderilor cu privire la T. V.A.

De asemenea, a fost instaurat un Comitet, în februarie 1993, cu scopul de a fi la

dispoziţia întreprinderilor, în ceea ce priveşte problemele ridicate în statele membre

de către reforma fiscală de la 1 ianuarie 1993 pentru operaţiunile intracomunitare.

Acest Comitet cuprinde în principal reprezentanţi ai Uniunii Confederaţiilor

65

Industriale şi Patronilor din Europa (UNICE), ai camerelor de comerţ internaţional, ai

Uniunii Europene a IMM şi Eurocomerţului.

Reuniunile periodice, aproximativ la două luni, au loc la Bruxelles sau într-una

din celelalte ţări ale Comunităţii. Ele adună, de la caz la caz, organizaţii

reprezentative ale sectoarelor industriale cele mai vizate.

4.3. Taxa pe valoarea adăugată în ţările Uniunii Europene şi în lume

Ca urmare a acordului asupra politicii fiscale privind taxa pe valoarea

adăugată, Consiliul Economic şi de Finanţe al Comunităţii Europene s-a angajat ca

începând cu data de 01.01.1993 şi până la 31.12.1996 să aplice o taxă normală de taxă

pe valoarea adăugată egală sau mai mare decât 15% şi una sau două taxe reduse, egale

sau superioare cotei de 5%, acestea fiind considerate măsuri de primă necesitate.

Deci, conform acestui acord, taxele majorate au fost suprimate. Alte derogări

admise au fost următoarele: Spania şi Luxemburg - care şi-au mărit cu 3% taxa pe

valoarea adăugată în 1993 - au beneficiat de posibilitata de a crea taxe cu cotă zero sau

taxe cu cote super-reduse. Însă Irlanda, Regatul Unit şi Portugalia (care practicau taxe

inferioare cotei de 5%) au fost autorizate să le păstreze.

Trebuie specificat şi faptul că taxa normală de taxă pe valoarea adăugată de

15% stabilită a se aplica în toate ţările Comunităţii Europene, conform Directivei a VI-

a se aplică doar de către Luxemburg.

Cotele normale majorate ale taxei pe valoarea adăugată se aplică astfel:

- 16% de către Germania şi Spania

- 17% de Portugalila, cu excepţia regiunilor autonome Madera şi

Acora, care practică o cotă de 13%

- 17,5% de Regatul Unit al Marii Britanii

- 18% de Grecia

- 19% de Ţările de Jos

- 19,6% de Franţa

- 20% de Austria, Irlanda şi Italia

66

- 21% de Belgia

- 22% de Finlanda

- 25% de Danemarca şi Suedia

Deci, putem concluziona că se aplică peste cota standard de 15% încă 10

procente de taxă pe valoarea adăugată, cele mai mari fiind aplicate de Danemarca şi

Suedia.

Faţă de aceste taxe normale, fiecare stat - cu excepţia Danemarcei, care nu are

taxe reduse - deţine câte una sau mai multe cote reduse, astfel:

O cotă redusă: Germania (7%), Ţările de Jos (6%) şi Regatul Unit (5%);

două cote reduse: Spania (4% şi 7%), Finlanda (8% şi 17%), Franţa (2,1%

şi 5,5%), Grecia (4% şi 8%), Irlanda (4% şi 12,5%), Italia (4% şi 10%),

Portugalia (5% şi 12%), Suedia (6% şi 12%);

trei cote reduse: Austria (10%, 12% şi 16%), Belgia (1%, 6% şi 12%) şi

Luxemburg (3%, 6% şi 12%).

Cote zero de taxă pe valoarea adăugată au opt state: Austria, Belgia,

Danemarca, Finlanda, Irlanda, Portugalia, Regatul Unit şi Suedia, care aplicau deja

aceste cote la data de 1 ianuarie 1991, în conformitate cu prevederile art.28 alin.2 lit.b

din Directiva a VI-a a Comunităţii Europene, taxă ce a putut fi menţinută pe perioada

tranzitorie şi este menţinută şi în prezent. Trebuie menţionat că Franţa cuprinde şi

Corsica, precum şi Principatul Monaco, iar Regatul Unit cuprinde Irlanda de Nord şi

Insula Man.

Sunt excluse din teritoriile de aplicare a cotelor următoarele ţinuturi:

• pentru Germania: Insula Helgoland şi teritoriul Busingen;

• pentru Spania: Centa, Melina şi Insulele Canare;

• pentru Finlanda: Insulele Aland;

• pentru Franţa: DOM-ul

• pentru Danemarca: Groenlanda şi Insulele Feroe

• pentru Grecia: Muntele Athos;

• pentru Italia: Livigno, Campione d'Italia, Principatul San Marin, statul Vatican şi

apele naţinale ale Lacului Lugano;

67

• pentru Regatul Unit: Jersey, Guernesey, Alderney, Sercy şi Sark, Herm şi Jethou;

• pentru Austria: Wassertalul.

Pentru operaţiunile economice care se desfăşoară în interiorul Comunităţii

Europene există un regim de bază pentru cumpărări şi vânzări intracomunitare şi un

regim derogatoriu, stabilit pentru schimburile intracomunitare realizate de persoane

fizice şi cumpărători de la distanţă, precum şi pentru prestările de servicii realizate de

comisionari şi operaţiunile de prelucrare a unor materiale.

Cumpărările intracomunitare cuprind în baza de impozitare numai preţul

furnizorului şi dispare Declaraţia de import şi plata taxei pe valoarea adăugată, în

momentul trecerii frontierei.

Taxa pe valoarea adăugată datorată asupra cumpărărilor intracomunitare este

plătită lunar, în acelaşi timp cu cea datorată altor operaţiuni interne.

Statele membre ale Comunităţii Europene au următoarele obligaţii în legătură cu

taxa pe valoarea adăugată:

folosirea numărului individual de identificare în facturi, declaraţii de taxă pe

valoarea adăugată, declaraţii de schimb etc;

declararea datei începerii şi datei încetării activităţii; completarea tuturor

rubricilor din factură şi a datelor de identificare a părţilor;

completarea declaraţiei de T.V.A. cu operaţiunile efectuate în interiorul

Comunităţii Europene şi cu cele din afara comunităţii;

întocmirea Declaraţiei privind schimburile de bunuri lunar, pentru

operaţiunile intracomunitare.

CAPITOLUL V

CONCLUZII SI PROPUNERI

O cotă de impozitare în creştere aplicată venitului printr-o intervenţie

guvernamentală în scopul procurării resurselor financiare publice, are ca effect reducerea

mecanică a venitului disponibil al populaţiei, reducând cererea de consum şi

economisirile şi, implicit activitatea productivă şi de investire viitoare. În ciclul de

producţie următor aceasta conduce la reducerea PIB, şi prin aceasta a veniturilor publice

cu implicaţii asupra deficitului bugetar.

Impozitele indirecte în general, şi TVA în particular, lovesc organic materia

impozabilă, în sensul că acestea se plătesc la fiecare operaţiune de vânzare-cumpărare a

bunurilor şi serviciilor şi sunt suportate în cele din urmă din veniturile individuale ale

consumatorilor majorând proporţional cheltuiala zilnică pentru consumul final potrivit

cotelor specifice încorporate în bunurile şi serviciile achiziţionate.Pentru că TVA este

legată direct de operaţiunile cu bunuri şi servicii având la bază logica pieţei – oferta şi

cererea – aşa cum sunt acestea definite de conturile naţionale, sub formă agregată la

nivelul economiei naţionale valoarea aferentă a TVA plătită anticipat de producător se

regăseşte în PIB calculat prin metoda de producţie şi în mod corespunzător la

suportator, în PIB calculat prin metoda cheltuielilor.

Astfel, conceptul de “triunghi al impozitelor” include abordarea TVA din două

perspective, respectiv cea a plătitorului de impozit care este agentul economic

producător şi cea a cumpărătorului care este suportatorul real al impozitului.

În acest context, TVA apare în “triunghiul impozitelor” ca o punte în analiza

circulară a interdependenţei dintre cererea şi oferta agregată, din import sau din

producţia internă, aceasta din urmă generând venituri echivalente care sunt

utilizate la rândul lor pentru finanţarea consumului sau pentru economisire.

Astfel, prin această punte creată de dubla abordare a TVA, se pune în lumină

fluxul circular al veniturilor şi cheltuielilor al cărui sens ascendent sau descendent – în

funcţie de dezechilibrul produs între VNB şi PIB cheltuieli - poate fi modificat prin

impozite, ilustrând modul în care o creştere a cererii determină sporirea producţiei, dar în

acelaşi timp, creşterea producţiei şi a venitului influenţează asupra cererii, provocând în

continuare cicluri de influenţe.

69

În contextul stabilirii măsurilor pentru intensificarea şi accelerarea pregătirilor în

vederea aderării României la Uniunea Europeană, prezintă o deosebită importanţă

înţelegerea complexităţii rolului pe care îl joacă TVA ca instrument al politicii fiscale

comunitare, având în vedere obligativitatea alinierii ţărilor candidate la cerinţele acestor

politici.

În procesul transformărilor impuse de dezvoltarea şi consolidarea pieţei unice ca

formă de integrare economică, rolul TVA se manifestă pe trei planuri majore aflate în

relaţii de interdependenţă.

Într-un prim plan, din perspectiva convergenţei economice, TVA influenţează

în mare măsură condiţia de sustenabilitate a deficitului bugetar în limita de 3% din PIB,

prin contribuţia mare pe care o are la formarea veniturilor bugetare naţionale ( circa 37-

38 % din veniturile bugetului de stat).

Trăsătura caracteristică a acestui mod de abordare este evaluarea realistă a

încasării veniturilor din TVA atât în etapa de elaborare cât şi în cea de execuţie a

procesului bugetar.

Din acest punct de vedere, factorii fundamentali şi direcţi de influenţă trebuie

căutaţi în domeniile:

− activitatea economico-financiară a persoanelor impozabile, respectiv a

agenţilor economici plătitori de TVA potrivit legislaţiei în vigoare. Rezultatul

activităţii economice este determinat de cererea finală în ultimă instanţă. De menţionat

este faptul că prin mecanismul specific de funcţionare a TVA, obligaţiile de plată ale

agenţilor economici reprezintă plăţi fracţionate în avans prin reţinere la sursă pe care le

recuperează cu ocazia vânzărilor de bunuri şi servicii ceea ce semnifică faptul că nu sunt

plăţi aferente unei baze impozabile determinate;

− gradul de colectare al veniturilor datorate de către agenţii economici plătitori de TVA;

− volumul obligaţiilor amânate la plată în mod legal;

− volumul obligaţiilor declarate şi neachitate;

− dimensiunea fenomenului de faliment al agenţilor economici;

− mărimea evaziunii fiscale privind TVA la nivelul economiei naţionale, având în vedere

efectul de antrenare al altor categorii de impozite.

70

De subliniat este faptul că dacă pentru primele cinci domenii de analiză este

posibilă evaluarea sub aspect cantitativ, fiind de natură administrativă, pentru evaluarea

evaziunii fiscale nu există un punct solid de referinţă în situaţia abordării TVA numai din

acest punct de vedere.

De asemenea, analiza TVA sub acest aspect nu permite identificarea relaţiilor de

interdependenţă ale factorilor economici fundamentali şi ale intervenţiilor în economie

prin diferite politici guvernamentale.

Apreciez că aceasta este perspectiva din care se analizează şi abordează în mod

curent impactul economic al TVA. În lipsa unui mecanism de control de tip feed-back în

analizele privind fiscalitatea, se apelează în mod frecvent la comparaţii internaţionale ale

cotelor standard şi ale randamentului TVA exprimat prin ponderea încasărilor în PIB,

ceea ce este total nerealist prin neluarea în considerare a specificului românesc privind

structurile economice şi de comportament.Din această perspectivă a convergenţei

economice, respectiv a sustenabilităţii deficitului bugetar, analiza influenţei TVA se

încadrează în politicile de tip monetarist.

Într-un al doilea plan, prin includerea în preţurile de vânzare ale produselor şi

serviciilor care în final sunt suportate de către consumatori, TVA are un impact direct

asupra circulaţiei libere a produselor şi serviciilor în piaţa unică. Din această perspectivă,

analiza influenţei economice a TVA se încadrează în politicile de tip intervenţionist.

Trăsătura caracteristică a acestui mod de abordare este evaluarea impactului TVA asupra

preţurilor produselor şi serviciilor cuprinse în consumul final, având în vedere două

coordonate:

a) gradul de cuprindere a produselor şi serviciilor în sfera de aplicare a TVA şi

b) gradul de cuprindere a elementelor de cheltuieli în baza impozabilă pentru fiecare

categorie de bunuri şi servicii.

Din acest punct de vedere, factorii fundamentali de influenţă trebuie căutaţi în

domeniile care privesc baza impozabilă, respectiv:

− structura produselor şi serviciilor din consumul final, respectiv descrierea

detaliată a cererii agregate, prin care se caracterizează din punct de vedere material, şi

nivelul de trai al populaţiei;

− cota medie de TVA încorporată în mod efectiv în preţul de piaţă al

71

categoriilor de produse şi servicii cuprinse în consumul final;

− comportamentul de consum sub influenţa distribuţiei veniturilor, evidenţiat prin efectul

de substituţie al bunurilor şi serviciilor.

Un prim aspect important îl reprezintă substituirea bunurilor superioare cu bunuri

inferioare în condiţiile unui grad ridicat de sărăcie, în mod particular pentru România,

creşterea ponderii autoconsumului gospodăriilor, care nu intră în sfera de aplicare a

TVA.

Un alt aspect important îl reprezintă substituirea bunurilor autohtone cu bunuri

din import în condiţiile polarizării distribuţiei veniturilor

Trebuie subliniat faptul, că prin mecanismul de funcţionare al TVA pe de o parte,

şi prin mecanismul de formare al preţurilor prin luarea în considerare a specializării

producţiei ca urmare a diviziunii muncii pe de altă parte, cota medie de TVA încorporată

în preţul de piaţă poate să fie total diferită de cota standard a TVA.

Spre exemplu, un produs care intră în sfera de aplicare al TVA dar este executat

de un agent economic care nu este plătitor deTVA, va avea încorporat în preţul de piaţă,

TVA-ul aferent consumurilor intermediare achiziţionate de la furnizori plătitori de TVA.

Raportat la preţul de piaţă al produsului, TVA-ul astfel încorporat va conduce la o cotă

medie efectivă mult mai mică decât cota standard.

Importanţa cunoaşterii din acest punct de vedere şi cu un grad cât mai mare de

precizie a structurii bazei naţionale a TVA, rezultă din faptul că măsurarea progresului

integrării în piaţa unică se face pentru fiecare piaţă specifică de produse şi servicii care

intră în comerţul transfrontalier în coroborare cu gradul de convergenţă al preţurilor în

piaţa unică.

De asemenea, acest mod de abordare permite calculul unei limite teoretice

maxime de venituri din TVA care este cuprinsă în valoarea produselor şi serviciilor

efectiv vândute prin comerţul cu amănuntul, ceea ce oferă un punct de referinţă solid

pentru aprecierea dimensiunii şi evoluţiei evaziunii fiscale, având în vedere şi efectul de

antrenare al altor categorii de impozite.

Într-un al treilea plan, prin includerea resursei TVA în sistemul resurselor proprii

comunitare, (începând cu anul 1979 când s-a realizat armonizarea bazei TVA), aceasta

72

contribuie la finanţarea programelor şi acţiunilor Uniunii Europene pentru îndeplinirea

politicilor sale comune.

Apreciez că menţinerea şi consolidare poziţiei resursei TVA în cadrul sistemului

resurselor proprii comunitare în condiţiile puternicei tendinţe de scădere a rolului său

financiar, derivă din trăsăturile sale caracteristice care îi conferă calitatea de mecanism

de informare şi control al coerenţei măsurilor luate în aplicarea unui set complex de

politici economice.

Una din trăsăturile caracteristice a acestui mod de abordare este gradul mare de

precizie al aşa numitei cote medii ponderate a TVA prin reconstituirea detaliată a TVA

inclusă în toate tranzacţiile comerciale supuse TVA şi pentru care nu mai există

posibilitatea deducerii acesteia potrivit legislaţiei naţionale.

Semnificaţia cotei medii ponderate, specifice fiecărei perioade analizate şi

fiecărui stat, este deosebit de importantă pentru caracterizarea mărimii impactului TVA

asupra preţurilor de piaţă precum şi asupra Indicelui preţurilor de consum, prin care se

măsoară de la un an la altul inflaţia, care la rândul ei, defineşte obiectivul de stabilitate

monetară.

În mod corespunzător, se poate reconstitui cota medie ponderată pentru fiecare

piaţă specifică de produse şi servicii din consumul final, ceea ce permite evaluarea

rezultatelor implementării politicilor de produs.

O altă trăsătură caracteristică este faptul că prin metodologia de calcul a bazei

TVA armonizate pentru calculul resursei TVA, se face legătura între primele două

moduri de abordare ale TVA, ceea ce permite inter-corelarea factorilor fundamentali de

influenţă a economiei prin sfera practic universală de aplicare a TVA.

Se poate astfel aprecia că prin simularea periodică a calculării contribuţiei

României la resursele proprii comunitare se poate crea un mecanism de control al

coerenţei economice cvasi-general, util pentru verificarea creşterii gradului şi calităţii

îndeplinirii criteriilor privind capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru.

Apreciez că în perioada pregătirilor în vederea aderării, importanţa acestui rol nou al

TVA ar trebui avută în vedere înaintea rolului financiar, de calculare corectă a

contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene

73

BIBLIOGRAFIE

1. Bălănescu Rodica, Florin Bălăşescu, Elena Moldovan- Sistemul de impozite,

Editura Economica, Bucureşti 1994

2. Cătinianu Florian, Donath Liliana, Şeulean Victoria, Finanţe publice, Ed. Mirton,

Timişoara, 1997

3. Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor, Ed. Codecs, Bucureşti,

1998

4. Giurgiu Aurel Ioan, Finanţe publice, Note de curs, 2000

5. Gheorghe D. Bistriceanu, E.G. Negura, J. Pătrăşcoiu, Finanţe şi credit industrie,

construcţii şi transporturi, Ed. Pedagogică, Bucureşti, 1997

6. Iuceu Adrian, Pop Florin, Lazăr Dan, Elemente de finanţe publice, C.F.C.I.D.,

Presa Universitară Clujeana, Cluj Napoca, 2000

7. Moşteanu Tatiana, Buget şi trezorerie publică, Ed. Du Stzle, Bucureşti, 2000

8. Moşteanu, Tatiana − Reforma sistemului fiscal în România, Editura Didactică şi

Pedagogica, Bucuresti, 1999

9. Mutaşcu Mihai, Finanţe publice, Ed. Augusta &Artpres, Timişoara, 1996

10. Marinescu Iulian, Petre Brezeanu, Finanţele publice şi fiscalitatea, Ed. Fundaţiei

Romania de Maine , Bucureşti, 1998

11. Roman Constantin − Gestiunea financiară a instituţiilor publice, Editura

Economica , Bucuresti, 2002

12. Stanciu Leontin, Merce Eugeniu, Stanciu Liliana, Finanţe publice, Ed. Academia

Forţelor Terestre, Sibiu, 2001

13. Talpoş Ioan, Finaţele Romaniei, Ed. Sedona, Timişoara , 1996

14. Talpoş Ioan, Enache Cosmin, Fiscalitate aplicată, Ed. Orizonturi Universitare,

Timişoara, 2001

15. Tulai Constantin, Şerbu Simona, Fiscalitate comparată şi amortizări fiscale, Ed.

Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2005

16. Tulai I. Constantin, Finanţele publice şi fiscalitatea, Ed. Casa Cărţii de Şiinţă,

Cluj Napoca, 2003

74

17. Văcărel Iulian, Anghelache Gabriela, Bistriceanu Gheorghe, Moşteanu Tatiana,

Bercea Florian, Bodnar maria, Georgescu Florin, Finanţe publice, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 2003

18. Vâşcu Barbu Teodora− Bugetul statului şi agenţii economici, Editura Didactică şi

si Pedagogica, Bucuresti, 1997

19. Vintilă Nicoleta, Fiscalitate-sinteze şi comentarii, studii de caz, teste grilă, Ed.

Sylvi, Bucureşti, 2004

20. Legislaţia fiscală autohtonă

21. www.mfinanţe.ro

22. Regulamentului Consiliului CEE Euratom 1553/89 din data de 29 martie 1989 cu

privire la aranjamentele uniforme finale pentru colectarea resurselor proprii

provenite din TVA

23. www.bnr.ro - Raport anual al Băncii Naţionale a României, colecţia 2000-2007

24. www.cnp.ro - Programul Economic de Preaderare, Bucureşti, noiembrie 2004,

25. Anuarul Statistic al României 2007

26. Buletin statistic lunar, colecţia 2002– 2007

27. Strategia Ministerului Economiei si Finantelor pentru perioada 1 ianuarie 2002- 2007

75