1 din 23

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Exemplar nr.____

Nr. ______________ din _______________

Col. Ion-Marius NICOLAE

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

TEMA:

„NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT

PRIVIND FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE

ÎN EUROPA”

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:

Gl. bg. (r.)

prof. univ. dr. Viorel BUŢA

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de

DOCTOR ÎN ŞTIINŢE MILITARE

- BUCUREŞTI, 2017 –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 23

NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT PRIVIND

FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE ÎN EUROPA

C U P R I N S U L

TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: MEDIUL INTERNAŢIONAL DE SECURITATE.

TRATATUL DE LA PARIS (19 NOIEMBRIE 1990)

1.1. Consideraţii privind mediul internaţional de securitate

1.1.1. Probleme generale privind mediul internaţional de securitate

1.1.2. Riscuri şi ameninţări emergente la sfârşitul secolului XX

şi începutul secolului XXI

1.1.3. Trăsături, tendinţe şi vulnerabilităţi în mediul internaţional de securitate

1.2. Implicarea comunităţilor internaţionale cu atribuţii în domeniul

securităţii în consolidarea mediului internaţional de securitate:

Uniunea Europeană şi Organizaţia Euroatlantică - NATO

1.2.1. Evoluţia politicii Uniunii Europeane (UE) privind problematica securităţii

1.2.2. Evoluţia relaţiilor NATO-URSS în perioada Războiului Rece

1.2.3. Cooperarea militară a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord

(NATO) cu alte organizaţii militare şi alţi actori importanţi

în domeniul securităţii globale

1.2.3.1. Evoluţia politicii şi conceptelor strategice ale NATO

1.2.3.2. Conceptul Strategic NATO adoptat la Lisabona

1.3. Politicile de securitate ale Federaţiei Ruse la sfârşitul secolului XX

şi începutul secolului XXI - obiective şi perspective

1.3.1. Federaţia Rusă - repere istorico-geografice

1.3.2. Federaţia Rusă la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI

1.3.3. Politicile de securitate ale Federaţiei Ruse

la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI

1.3.4. Obiective şi perspective de cooperare în sfera securităţii Federaţiei Ruse

CAPITOLUL 2: EVOLUŢIA SITUAŢIEI GEOPOLITICE DUPĂ RĂZBOIUL RECE

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 23

2.1. Evoluţia relaţiilor Uniunea Europeană - Federaţia Rusă

după Războiul Rece

2.1.1. Relaţiile de cooperare

2.1.2. Securitatea energetică

2.1.3. Problema vecinătăţii comune

2.1.4. Reconfigurarea relaţiei dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă

2.2. Evoluţia relaţiilor NATO-Federaţia Rusă după Războiul Rece

2.2.1. Evoluţia relaţiilor NATO-Federaţia Rusă după destrămarea URSS:

de la Războiul Rece la Parteneriatul pentru Pace

2.2.2. Noua ordine mondială şi implicaţiile sale pentru NATO

2.2.2.1. Implicaţii ale transformării NATO

2.2.2.2. Schimbarea ordinii mondiale şi implicaţiile sale pentru NATO

2.2.3. Summit-urile NATO după încheierea Parteneriatului pentru Pace

şi implicaţiile acestora asupra relaţiilor NATO-Federaţia Rusă

2.2.3.1. Summitul NATO de la Bucureşti (2-4 aprilie 2008)

2.2.3.2. Summitul NATO de la Lisabona (19-20 noiembrie 2010)

2.2.3.3. Summitul NATO de la Chicago (20-21 mai 2012)

2.2.3.4. Summitul NATO de la Newport (4-5 septembrie 2014)

2.2.3.5. Summitul NATO de la Varşovia (8-9 iulie 2016)

CAPITOLUL 3: NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT PRIVIND

FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE ÎN EUROPA

3.1.Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa - repere istorice

3.1.1. Originea Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa

3.1.2. Tratatul adaptat privind Forţele Armate Convenţionale din

Europa (TCFEA sau TCFA -1) - continuatorul Tratatului

privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (TCFE)

3.1.3. Ieşirea Federaţiei Ruse din Tratatul privind

Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE)

3.2. Premisele necesare încheierii unui nou Tratat privind

Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE)

3.2.1. Extinderea NATO către Est

3.2.1.1. Perspective privind extinderea NATO în Europa de Est

şi implicaţiile sale asupra relaţiei NATO-Federaţia Rusă

3.2.1.2. Extinderea NATO după Războiul Rece

şi implicaţiile sale asupra relaţiei NATO-Federaţia Rusă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 23

3.2.2. Scutul antirachetă NATO

şi implicaţiile sale asupra relaţiei NATO-Federaţia Rusă

3.2.2.1. Amplasarea Sistemului de apărare antirachetă

în Europa de Est

3.2.2.2. Scutul antirachetă de la Deveselu

3.2.3. Atitudinea Federaţiei Ruse la extinderea NATO

şi la scutul american din Europa

3.2.4. Redislocarea forţelor militare în Europa

3.2.5. Necesitatea încheierii unui nou Tratat privind

Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE)

3.3.Viitorul controlului armelor convenţionale în Europa

la începutul secolului XXI. Studiu de caz

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

LISTA DE ABREVIERI ŞI ACRONIME

BIBLIOGRAFIE

LISTA ANEXELOR

ANEXE

CUVINTE CHEIE: mediul internaţional de securitate, tratat, forţe armate convenţionale, Europa,

NATO, Uniunea Europeană, URSS, Federaţia Rusă, război rece, ordinea mondială, summit, scut

antirachetă, sistem de apărare antirachetă, controlul armelor convenţionale, lecţii învăţate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 23

R E Z U M A T U L

TEZEI DE DOCTORAT

Teza de doctorat elaborată se înscrie în domeniul ştiinţe militare, cu valorificarea

informaţiilor, analizelor şi concluziilor rezultate din abordările identificate în lucrări care ţin de

ştiinţele politice, dreptul internaţional umanitar, relaţiile internaţionale.

Scopul demersului ştiinţific este de a aduce în atenţie o problematică tratată doar tangenţial

în literatura de specialitate din ţara noastră, în condiţiile în care state membre N.A.T.O. şi Federaţia

Rusă au început să acorde o importanţă tot mai mare studiului, analizei, formulării lecţiilor învăţate

(după anexarea ilegală a Crimeei de către Federaţia Rusă şi implicarea acesteia în războiul hibrid

din Ucraina), în legătură cu necesitatea controlului armelor convenţionale în Europa şi încheierii

unui nou Tratat privind Forţele Armate în Europa.

Obiectivele urmărite în elaborarea lucrării au avut în vedere exprimarea unor puncte de

vedere în legătură cu: mediul internaţional de securitate la sfârşitul secolului XX şi începutul

secolului XXI care a condus la un Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa, analiza

evoluţiei situaţiei geopolitice după Războiul Rece, prezentarea evoluţiei Tratatului privind Forţele

Armate Convenţionale în Europa de la origini până în prezent, premisele care stau la baza încheierii

unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa, precum şi o analiză a viitorului

controlului armelor convenţionale în Europa la începutul secolului XXI.

Pentru a răspunde scopului și obiectivelor urmărite, teza de doctorat este structurată de o

manieră care să corespundă cerințelor temei, plecând de la cauzalitatea mediului internaţional de

securitate la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI care a condus la un Tratat privind

Forţele Armate Convenţionale în Europa, evoluţia situaţiei geopolitice după războiul rece, istoricul

Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa şi premisele care stau la baza încheierii

unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa.

În vederea abordării problematicii “Necesităţii încheierii unui nou Tratat privind forţele

armate convenţionale în Europa”, am elaborat teza sub formă de text şi 23 de anexe care

completează partea de text, justifică şi argumentează anumite afirmaţii, asigură vizualizarea

concepţiei şi unor acţiuni ale actorilor prezentaţi în lucrarea de cercetare (NATO, UE, Federaţia

Rusă). Lucrarea de cercetare elaborată am structurat-o pe trei capitole, echilibrate din punct de

vedere al economiei lucrării, cu accentul pe Necesitatea încheierii unui nou Tratat privind Forţele

Armate Convenţionale, fiind abordate atât aspecte specifice privind mediul de securitate în actualul

context geopolitic şi evoluţia relaţiilor NATO - Federaţia Rusă, precum şi a relaţiilor Uniunea

Europeană - Federaţia Rusă, la sfârşitul secolului XX şi la începutul secolului XXI.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 23

Lucrarea este elaborată pe baza unei bogate şi diversificate bibliografii căutată, identificată,

studiată, atent selecţionată, care ne-a permis să răspundem problematicii abordate, acest studiu

fiind realizat pe baza mai multor tipuri de surse bibliografice publice. Materialul bibliografic studiat

a fost cât se poate de cuprinzător şi l-am adaptat la scopul şi obiectivele pe care le-am vizat.

Bibliografia este de actualitate, iar pentru fundamentarea tezei au fost folosite surse recente din

literatura de specialitate autohtonă şi străină.

Printr-o documentare permanentă, am consultat şi parcurs o bibliografie bazată pe lucrări de

referinţă, publicate atât la nivel naţional, cât şi internaţional, tratate, doctrine, documente de arhivă,

manuale, studii şi articole elaborate de specialiştii din domeniu care descriu şi analizează încheierea

Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa. În vederea realizării unei cercetări cât

mai amănunţite şi pentru a întregi documentarea rezultată din studiul lucrărilor de specialitate am

utilizat şi sursele web care conţin lucrări de specialitate, aparţinând unor autori români şi străini,

documente oficiale elaborate de instituţii de stat sau organizaţii internaţionale, studii sau documente

aflate în fonduri arhivistice sau biblioteci ale unor universităţi din străinătate, care conţin date şi

informaţii de referinţă pentru problematica tratată. Materialele utilizate au fost trecute ca surse

bibliografice, fiind prezentate în ultima parte a lucrării.

Cercetarea întreprinsă pentru realizarea acestei teze a fost de multe ori marcată de

rapiditatea cu care se succed evenimentele din viaţa politică internaţională, precum şi de dificultatea

pătrunderii corecte a semnificaţiei unor termeni utilizaţi în materialul bibliografic folosit.

Teza de faţă se concretizează într-o cercetare calitativă a necesităţii încheierii unui nou

Tratat privind forţele armate convenţionale în Europa.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 23

CAPITOLUL 1

MEDIUL INTERNAŢIONAL DE SECURITATE.

TRATATUL DE LA PARIS (19 NOIEMBRIE 1990)

Începutul secolului al XXI-lea se caracterizează printr-o evoluţie rapidă şi fără precedent a

evenimentelor, prin dinamismul schimbărilor de natură politică şi economică ce determină o reaşezare

a raportului de forţe pe plan mondial şi regional, o redefinire a mediului global de securitate.

Fenomenele geopolitice şi geostrategice tot mai complexe, apariţia unor noi actori de securitate

determină statele lumii să găsească noi forme şi metode de cooperare pentru asigurarea propriei

securităţi, promovarea intereselor naţionale şi a celor comune. Începutul secolului XXI a adus o

societate umană plină de transformări şi într-o continuă căutare de soluţii pentru asigurarea unui

climat de pace şi stabilitate pe întreg mapamondul, capabil să menţină pe traiectorie procesul de

edificare a noii arhitecturi de securitate, concepută ca o necesitate de prim ordin a societăţii globale.

Mediul de securitate internaţional este marcat de mutaţii fără precedent. Au apărut noi tipuri

de ameninţări, iar altele au dobândit o amploare deosebită. Expansiunea terorismului internaţional şi

crimei organizate, creşterea violenţei şi diversităţii de manifestare a acestora, accentuarea

caracterului lor transfrontalier, schimbarea frontierelor, precum şi proliferarea armelor de distrugere

în masă, impun noi moduri de abordare, coordonare şi acţiune ale diferiţilor actori cu relevanţă în

ceea ce priveşte securitatea la toate nivelurile: naţional, regional şi global.

Europa, convinsă că proiectul grandios de unificare presupune voinţă şi consens politic, dar şi

resurse fabuloase, îndeosebi economice şi tehnologice, apreciază că este în măsură să răspundă

provocării secolului XXI, de a crea un continent unificat cu o dezvoltare durabilă a tuturor

regiunilor care-l compun şi o arhitectură de securitate la care să ia parte toate statele indiferent de

istoria şi cultura lor, de mărimea şi potenţialul propriu.

Principalele organisme care funcţionează la nivelul Uniunii Europene, la cele internaţionale,

dar şi la nivelul fiecărui stat trebuie să identifice rapid şi eficient acele mecanisme de adaptare la

noile provocări ale mediului internaţional de securitate la început de secol XXI.

Un rol deosebit de important în această ecuaţie îi revine dialogului dintre organizaţia

transatlantică (NATO), Uniunea Europeană (UE) şi Federaţia Rusă.

Odată cu sfârşitul Războiului Rece, realitatea pe care au trăit-o ţările din estul Europei

pentru o perioadă de aproximativ jumătate de secol s-a schimbat. Anul 1989 a adus cu sine nu

numai ieşirea ţărilor din Blocul Estic, o eliberare de sub “umbrela URSS”, ci şi o instabilitate, o

stare de nesiguranţă, atât la nivelul intern al statelor, cât şi pe plan internaţional.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 23

Deşi slăbită, datorită evenimentelor prin care a trecut după destrămarea Uniunii Sovietice şi

a declinului economic ce a urmat, chiar dacă a avut un potenţial economic limitat, dar în parte

atenuat de uriaşele bogăţii naturale pe care le posedă, la începutul secolului al XXI-lea, Federaţia

Rusă se prezintă ca unul dintre actorii principali în vasta competiţie pentru afirmarea şi consolidarea

poziţiei de centru de putere mondial. Chiar dacă lumea modernă este supusă unor permanente

schimbări dinamice fundamentale şi în care crizele şi conflictele se transformă în “mecanisme

majore de transformare a interacţiunii internaţionale”1

, Federaţia Rusă ocupă o poziţie

semnificativă în procesul formării unei noi ordini mondiale, alături de Statele Unite ale Americii şi

de alţi câţiva competitori (China, Japonia, UE), angajaţi în cursa continuă, în vederea exercitării

unei cât mai mari influenţe asupra mediului de securitate internaţional şi a echilibrului de putere în

lume.

Statele Unite şi Uniunea Europeană sunt amplu preocupate de conţinutul potenţialului

impact negativ al slăbiciunii Federaţiei Ruse asupra celorlalte state ale Europei. Provocarea ce stă în

faţa Statelor Unite şi Uniunii Europene, în următorul deceniu, este de “a încuraja evoluţia

domestică din Rusia”, care să combine reformele economice orientate spre economia de piaţă cu tot

atât de mult pluralism, democraţie şi suveranitate a legii, cât va accepta să tolereze administraţia

Putin, concomitent cu întărirea cooperării trilaterale în domeniul securităţii în Europa.

CAPITOLUL 2

EVOLUŢIA SITUAŢIEI GEOPOLITICE DUPĂ RĂZBOIUL RECE

După Războiul Rece, mediul de securitate internaţional a suferit mutaţii fără precedent. Şi-au

făcut apariţia noi tipuri de ameninţări, iar altele au căpătat o altă amploare. Odată cu expansiunea

terorismului internaţional şi a crimei organizate, a creşterii violenţei şi a diversităţii de manifestare a

acestora, a accentuării caracterului lor transfrontalier, a schimbării frontierelor, precum şi a

proliferării armelor de distrugere în masă, principalii actori cu relevanţă în ceea ce priveşte

securitatea la toate nivelurile - naţională, regională şi globală -, impun noi moduri de abordare,

coordonare şi acţiune.

Având în vedere noul val de schimbări care au avut loc în mediul internaţional de securitate,

nu ar trebui să ne mire faptul că statele şi-au adoptat propriile politici de securitate. Federaţia Rusă

nu face excepţie. După Războiul Rece, Federaţia Rusă se găseşte într-una dintre cele mai dificile

etape ale sale.

Un rol important pe scena politică internaţională în actualul mediu de securitate îl constituie

relaţia Uniunea Europeană - Federaţia Rusă (UE-FR). Uniunea Europeană a acordat în mod

1 Ghica, Luciana-Alexandra; Zulean, Marian, Politica de Securitate Naţională, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p.206.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 23

constant o atenţie maximă relaţiilor cu Federaţia Rusă (FR), deoarece era conştientă de faptul

că nu se putea realiza o construcţie solidă de securitate europeană fără participarea Rusiei. Relaţiile

dintre Rusia şi UE au cunoscut o evoluţie ascendentă în perioada care a urmat după încetarea

Războiului Rece, având o importanţă deosebită pentru reconstrucţia arhitecturii de securitate

europene şi mondiale. În noul context internaţional creat, colaborarea dintre aceşti doi actori

principali (UE şi Federaţia Rusă) a fost imperios necesară în vederea menţinerii păcii şi securităţii

pe plan european şi mondial, faţă de noile provocări ale momentului istoric respectiv (lupta

împotriva terorismului internaţional, a proliferării armelor de distrugere în masă: atomice, chimice

şi bacteriologice şi a crimei organizate). Relaţiile UE-FR, cu diferitele lor aspecte, au constituit şi

constituie obiect de studiu şi analiză, în special în decada imediată după prăbuşirea sistemului

socialist, când problemele privind evoluţia noii situaţii create erau acute şi suscitau interesul

cercetătorilor. După destrămarea URSS, relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă sunt

delimitate de câteva aspecte importante: în primul rând, problema securităţii energetice, în al doilea

rând, percepţiile diferite ale celor doi actori privind vecinătatea comună, iar în cel de-al treilea

rând, posibilele implicaţii ale amplasării scutului antirachetă american pe teritoriul statelor

europene (Polonia, România etc.) în vecinătatea graniţelor Federaţiei Ruse. Uniunea Europeană şi

Federaţia Rusă au început cooperarea în cadrul iniţiativelor lansate de Uniunea Europeană. În 1994

s-a semnat un Acord de Parteneriat şi Cooperare, iar acesta reprezenta şi cadrul dialogului politic al

celor doi actori, având drept scop promovarea relaţiilor comerciale şi a investiţiilor dintre aceştia.

La începutul secolului XXI Uniunea Europeană a căutat să-şi extindă graniţele prin

înglobarea între graniţele sale a unor state foste comuniste, precum Cehia, Polonia, Slovacia,

Ungaria, România şi Bulgaria, dar şi a unor state din compunerea fostului Imperiu Sovietic, precum

ţările baltice. Astfel, Federaţia Rusă s-a simţit oarecum ameninţată văzând cum Uniunea Europeană

îşi întinde graniţele către fosta URSS. Ameninţarea securităţii sale a fost amplificată şi după ce

Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina au semnat Parteneriatul Estic cu

Uniunea Europeană.

În perioada de după destrămarea URSS (decembrie 1991) şi până la încheierea

Parteneriatului pentru Pace (10 ianuarie 1994, Bruxelles) adversarii de odinioară (NATO,

Federaţia Rusă) au fost forţaţi să găsească noi forme de coexistenţă într-un mediu de securitate total

diferit, fapt ce a condus ambele părţi să coopereze în diferite forumuri, cum ar fi Consiliul de

Cooperare Nord Atlantic, Parteneriatul pentru Pace, dar şi în alte cadre ale “relaţiei speciale”

dintre cele două superputeri. După încheierea Războiului Rece, controversele şi dezbaterile asupra

relaţiilor dintre Federaţia Rusă şi NATO au reprezentat o temă dominantă a politicii de securitate

europeană.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 23

Relaţia NATO-Federaţia Rusă este fără îndoială una dintre cele mai importante relaţii care

afectează securitatea globală euro-atlantică. Deşi, există un număr de probleme în cooperarea

NATO-Federaţia Rusă (misiune ISAF - tranzit de mărfuri NATO pe teritoriul rus, contra-terorism,

probleme nucleare, gestionarea crizelor, anti-drog), acestea se confruntă, de asemenea şi cu o serie

de provocări, care influenţează negativ cooperarea practică şi poate fi sursă de potenţial conflict. Cu

toate acestea, cooperarea le permite să realizeze obiective importante de politică care se suprapun.

NATO a acordat în mod constant o atenţie maximă relaţiilor cu Federaţia Rusă, deoarece era

conştient de faptul că nu se putea realiza o construcţie solidă de securitate europeană fără

participarea Federaţiei Ruse. Relaţiile dintre Federaţia Rusă şi NATO au cunoscut o evoluţie

ascendentă în perioada care a urmat după încetarea Războiului Rece, având o importanţă deosebită

pentru reconstrucţia arhitecturii de securitate europene şi mondiale. În noul context internaţional

creat, colaborarea dintre cei doi actori principali a fost imperios necesară în vederea menţinerii păcii

şi securităţii pe plan european şi mondial, faţă de noile provocări ale momentului istoric respectiv

(lupta împotriva terorismului internaţional, a proliferării armelor de distrugere în masă: atomice,

chimice şi bacteriologice şi a crimei organizate).

Relaţiile NATO-Federaţia Rusă, cu diferitele lor aspecte, au constituit şi constituie obiect de

studiu şi analiză, în special decada imediată după prăbuşirea sistemului socialist, când problemele

privind evoluţia noii situaţii create erau acute şi suscitau interesul cercetătorilor. Colaborarea dintre

NATO şi Federaţia Rusă s-a realizat în contextul creat după sfârşitul războiului rece, în condiţiile

ascensiunii Federaţiei Ruse ca mare putere europeană şi mondială, acordând o atenţie deosebită

atitudinii Federaţiei Ruse faţă de lărgirea NATO către Est.

La începutul secolului XXI, Federaţia Rusă traversează una dintre etapele cele mai dificile

ale istoriei sale. După prăbuşirea URSS, Federaţia Rusă s-a trezit practic izolată pe arena

internaţională, rămânând doar cu o parte din fostul teritoriu al URSS şi cu aproape jumătate din

populaţie pierdută în favoarea republicilor desprinse din “vechiul imperiu” (URSS), cu o economie

vlăguită şi cu probleme în domeniul securităţii, sistemul bipolar al războiului rece fiind înlocuit de o

realitate geopolitică complet nouă şi volatilă, marcată de hegemonia americană.

În urma Consiliului NATO-Rusia (13 iulie 2016), Federaţia Rusă aşteaptă încă explicaţii din

partea NATO pentru deciziile luate cu ocazia summit-ului de la Varşovia (8-9 iulie 2016), unde s-a

aprobat suplimentarea efectivelor NATO în Europa de Est. NATO a precizat că doreşte să

restabilească dialogul cu Federaţia Rusă, deoarece un “Război Rece” ar fi prea costisitor.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 23

CAPITOLUL 3

NECESITATEA ÎNCHEIERII UNUI NOU TRATAT

PRIVIND FORŢELE ARMATE CONVENŢIONALE ÎN EUROPA

Începutul secolului XXI găseşte scena politică internaţională într-o continuă transformare.

După modul în care un stat se adaptează la aceste transformări se poate stabili şi nivelul inteligenţei

lui în ceea ce priveşte stabilirea relaţiilor internaţionale care îl poziţionează la nivel global sau

regional şi prin care îşi stabileşte puterea în raport cu alte state. Comparativ cu secolul trecut,

conflictele actuale au o cu totul altă fizionomie, conflictele locale, luând locul conflictelor la scară

mondială. În secolul XXI, conflictele locale sunt mult mai tehnologizate, iar acţiunea lor se

manifestă în medii din ce în ce mai variate - politic, militar, economic, mediatic, cultural,

diplomatic, virtual.

La ora actuală Tratatul Forţelor Armate Convenţionale în Europa (TCFE) reprezintă unul

din cele mai ambiţioase acorduri privind controlul armamentului convenţional, marii geopoliticieni

considerându-l chiar fundamentul securităţii europene. Încă din perioada Războiului Rece, tratatele

de acest gen au avut un rol important în menţinerea stabilităţii şi securităţii europene în ceea ce

priveşte stabilirea juridică a plafoanelor pentru deţinerea armamentului convenţional.

Precursorul Tratatului CFE poate fi considerat Acordul privind Limitarea Strategică a

Armelor (SALT - Strategic Arms Limitation Talks2), acesta reprezentând produsul negocierilor din

1969-1972, între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică cu privire la controlul armelor

nucleare. Acordul SALT avea drept scop “limitarea armelor ofensive strategice”3 ale celor două

ţări semnatare.

Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE) ia naştere la

începutul anilor 1970, mai precis în anii 1973 şi 1975, odată cu intenţia de a stabili un regim de

control al echipamentelor militare convenţionale în Europa, stabilită pe parcursul reuniunilor de

pregătire a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Noul mandat de negociere privind

reducerea forţelor convenţionale în Europa şi începerea istoriei propriu-zise (originea) Tratatului cu

privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE) are loc la 9 martie 1989, la Viena.

Tratatul Forţelor Armate Convenţionale în Europa (TCFE) este un instrument complex, ce a

fost semnat de ţările Tratatului de la Varşovia şi NATO la data de 19 noiembrie 1990 la Paris (intrat

în vigoare la data de 15 ianuarie 1991 - odată cu primul război din Irak) şi care a stabilit un

2 Interim Agreement between the United States of America and the Union of Soviet Socialist Republics on certain

measures with respect to the limitation of strategic offensive arms//http://www.fas.org/nuke/control/salt1/text/salt1.htm,

accesat la data de 27.11.2015; 3 Strîmbeanu, V., Paradigmele securităţii sau ce ne rezervă viitorul referitor la controlul înarmării?, p.127 în Gândirea

militară românească. Revistă de teorie şi ştiinţă militară editată de Statul Major General al Armatei României,

Bucureşti, 3 mai-iunie 2006.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 23

echilibru militar între cele două blocuri militare, între Occident şi Orient, oferind plafoane

proporţionale pentru principalele arme şi sisteme de echipamente, şi anume pentru întreaga zonă

europeană dispusă între Oceanul Atlantic şi Munţii Urali.

Începând cu anii 1994, 1995, Federaţia Rusă solicita vehement revizuirea delimitărilor

geografice ale Tratatului, dar şi a numărului de armament din fiecare categorie.

Desăvârşirea noului Tratat adaptat al CFE a avut loc odată cu Summit-ul OSCE de la

Istambul, din noiembrie 1999, prin semnarea Acordului de adaptare al Tratatului CFE, cu valoare

juridică. Tot cu această ocazie a fost adoptat şi Actul final al Tratatului.

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 2007, ora 00.00, Tratatul CFE îşi încetează valabilitatea

pentru Federaţia Rusă, aceasta încetând să mai respecte prevederile lui.

La 10 martie 2015, Federaţia Rusă a anunţat că se retrage din Tratatul privind Forţele

Armate Convenţionale din Europa odată cu “suspendarea participării sale la lucrările Grupului

Consultativ Comun (GCC)”. Acesta era de fapt şi singura autoritate unde Federaţia Rusă mai era

chemată la negocieri/consultări privind forţele armate. Luând această decizie, Federaţia Rusă

finalizează de fapt, moratoriul unilateral, în ceea ce priveşte implementarea Tratatului Forţelor

Armate Convenţionale în Europa, declarat încă din 2007 prin decretul emis de preşedintele rus,

Vladimir Putin.

Având în vedere modificarea graniţelor Uniunii Europene şi a NATO, precum şi apariţia

unor noi state după destrămarea Uniunii Sovietice, Iugoslaviei, dar şi a Tratatului de la Varşovia,

este necesară încheierea unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa

(TCFE-2).

Prin purtătorul său de cuvânt, Mihail Ulianov, şeful Departamentului de neproliferare şi

control al armamentului din cadrul Ministerului de Externe rus, Federaţia Rusă declara la data de 18

martie 2015, că este dispusă să negocieze cu Occidentul un nou Tratat privind Fortele Armate

Conventionale în Europa.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 23

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Mediul de securitate de la începutul secolului XXI este marcat de schimbări majore în

principalele domenii ale existenţei sociale. Acesta a devenit mult mai fluid, complex şi volatil, în

care modificările de orice natură produsă într-o parte a lumii propagă efectele pozitive sau negative

în altă parte a mapamondului. Schimbările profunde petrecute la început de mileniu, care au culminat

cu declanşarea războiului împotriva terorismului, extinderea istorică a NATO şi a Uniunii Europene,

constituirea Consiliului NATO - Rusia, criza energetică, demonstrează dinamismul fără precedent al

mediului actual de securitate. Întregul sistem internaţional se confruntă cu provocări noi, ameninţări

asimetrice, iar Federaţia Rusă nu face excepţie.

Federaţia Rusă rămâne cel mai important actor din Europa de Est, Asia Centrală şi Caucazul

de Sud, regiuni pe care le consideră scut de securitate menit să o protejeze în faţa ameninţărilor

externe. Apărarea intereselor economice şi asigurarea securităţii reprezintă unele din obiectivele

vitale ale Federaţiei Ruse în aceste regiuni. Federaţia Rusă va fi cel mai probabil unul din centrele

de putere din lumea multipolară care se constituie - cu nimic mai agresivă sau mai deosebită prin

comportamentul său decât alte centre de putere.

Marea Neagră reprezintă o punte de legătură între Europa şi Orientul Mijlociu. Pentru

Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, stabilitatea şi securitatea din regiunea Mării Negre

reprezintă una din temele importante aflate pe agenda lor. Securitatea din regiunea Mării Negre a

fost şi va fi întotdeauna o zonă strategică deosebit de importantă pentru Federaţia Rusă. Aceasta ar

trebui să fie una dintre problemele-cheie care ar trebui să se discute la Consiliul NATO-Rusia.

Colaborarea dintre NATO, cea mai puternică organizaţie politică-militară cunoscută în istorie până

în prezent şi Federaţia Rusă, un stat rezultat din destrămarea unei superputeri, este un fapt inedit. În

momentul de faţă, deşi necesară, cooperarea cu NATO se desfăşoară cu dificultate. Deşi provocările

actuale cer o coordonare substanţială, Rusia pare a continua să prefere parteneriatele bilaterale.

Abordând perspectivele raporturilor Alianţei cu Federaţia Rusă, înalţi oficiali ai organizaţiei

recunosc Consiliului NATO-Rusia rolul de fundament al unui nou nivel de cooperare pentru

abordarea ameninţărilor secolului XXI la adresa securităţii, prosperităţii şi păcii comune, precum

terorismul internaţional, al unei noi structuri care să permită decizii şi acţiuni comune spre a face

faţă acestor provocări. Tipul de relaţie stabilit între Federaţia Rusă şi NATO este un parteneriat

pragmatic, în care partenerii sunt dispuşi să se angajeze într-o colaborare reciproc avantajoasă,

fiecare parte rămânând în primul rând preocupat de puterea sa, vis-a-vis de cea a partenerului.

Activitatea desfăşurată în Consiliul NATO-Rusia din 2002 cu privire la lupta împotriva terorismului

internaţional se poate considera că reprezintă indicii pentru posibilitatea creării condiţiilor pentru un

viitor parteneriat strategic. Noua calitate a legăturilor dintre Federaţia Rusă şi Alianţă a fost

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 23

reiterată la întrunirea din 13 mai 2003, de la Moscova, a Consiliului NATO-Rusia, care a introdus

pe agenda de lucru un element important al programului de cooperare - realizarea în comun a unui

sistem de apărare antirachetă, pentru care cele 19 state din NATO s-au declarat de acord să

finanţeze acest proiect strategic. Consiliul NATO-Rusia reprezintă la ora actuală forma cea mai

evoluată de colaborare în relaţiile NATO-Rusia.

Consiliul NATO - Rusia, care s-a desfăşurat imediat după summit-ul de la Varşovia (13 iulie

2016) desfăşurat la sediul NATO din Bruxelles, a dezbătut ca teme principale4: Ucraina şi

implementarea acordurilor de pace convenite la Minsk, precum şi măsuri de sporire a transparenţei

şi prevenirea incidentelor ce pot surveni în timpul unor exerciţii militare în zona Mării Baltice, unde

avioanele forţelor aeriene ale unor state ale Alianţei se întâlnesc frecvent cu cele ale Rusiei.

Pentru perioada 2000-2016, Consiliul NATO - Rusia a reprezentat o evoluţie optimă pentru

cei doi adversari din timpul Războiului Rece.

Ucraina reprezintă o importanţă deosebită în domeniul energetic, dar şi prin deschiderea sa

la Marea Neagră, atât pentru Federaţia Rusă, cât şi pentru NATO şi UE.

Pentru a îndepărta atracţia statelor din fostul spaţiu sovietic în structurile europene (UE) şi

euroatlantice (NATO), Federaţia Rusă a creat Comunitatea Economică Eurasiatică. Federaţia Rusă

a fost şi va fi în permanenţă un actor global de prim-rang, constituind o prioritate pe agenda de

lucru NATO şi UE.

Viitorul relaţiei Uniunea Europeană - Federaţia Rusă este realizarea unei comunicări cât

mai strânse şi armonizarea intereselor ambelor părţi prin promovarea unui climat de reconciliere,

încredere reciprocă, transparenţă şi corectitudine.

La ora actuală, Tratatul Forţelor Armate Convenţionale în Europa (TCFE) reprezintă unul

din cele mai ambiţioase acorduri privind controlul armamentului convenţional.

Tratatul iniţial (cel de bază) a fost încheiat în condiţiile existenţei celor două blocuri

militare: NATO şi Tratatul de la Varşovia.

Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE), a fost semnat după

destrămarea Uniunii Sovietice şi după încheierea Războiului Rece. TCFE a stabilit pentru fiecare

ţară semnatară limite pentru fiecare categorie de armament, precum şi un schimb reciproc de

informaţii şi verificări între statele care au semnat acest Tratat.

În noiembrie 1999, la Summit-ul OSCE de la Istambul, a luat fiinţă Tratatul CFE Adaptat

(TCFE-1). Tratatul a fost revizuit, dar statele membre ale NATO au refuzat să-l pună în aplicare

până când Federaţia Rusă nu-şi va retrage forţele armate din Georgia şi Transnistria. Astfel, TCFE

de bază (iniţial) a rămas mai departe în vigoare.

4

http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/secretarul-general-stoltenberg-remarca-divergente-profunde-

nato---rusia-asupra-crizei-din-ucraina-422729, accesat la data de 14.09.2016.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 23

În anul 2007, Federaţia Rusă şi-a suspendat participarea la tratat, motivul fiind extinderea

NATO, fiind reprezentată doar în grupul consultativ. Din 11 martie 2015, Federaţia Rusă s-a retras

definitiv din Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE).

Federaţia Rusă are nevoie de un nou Tratat CFE (TCFE-2), pentru a supraveghea prezenţa şi

mişcările Alianţei în vecinătatea graniţelor sale. Federaţia Rusă ar dori să încheie un nou Tratat

privind Forţele Armate Convenţionale în Europa, dar cu condiţia ca acesta să ţină cont şi de

interesele ei.

La ora actuală, trebuie menţinut un echilibru între cei doi piloni ai Alianţei Nord-Atlantice,

descurajarea şi dialogul între NATO şi Federaţia Rusă.

Necesitatea negocierii şi încheierii unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în

Europa între NATO, alte ţări europene şi Federaţia Rusă are drept scop prevenirea unei curse a

înarmării, escaladării tensiunilor în Europa şi pentru a menţine un echilibru de forţe în Europa.

Având în vedere modificarea graniţelor UE şi NATO, apariţia unor noi state după

destrămarea Uniunii Sovietice, Iugoslaviei şi a Tratatului de la Varşovia, considerăm necesară

încheierea unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE-2).

Noul Tratat privind Fortele Armate Conventionale în Europa (TCFE-2) va trebui să aplice

principiul de egalitate şi de securitate pentru toate părţile din Europa, eliminarea avantajelor

semnificative deţinute de statele-membre NATO în forţele lor armate convenţionale şi extinderea

acestuia şi asupra controlului de armament de orice fel în toate forţele navale din Europa, precum şi

a activităţii acestora în apele limitrofe Europei. De asemenea, Noul Tratat va trebui să precizeze,

retragerea completă a armelor nucleare tactice ale SUA din Europa, a celor amplasate de Turcia în

partea sa asiatică, precum şi eliminarea sistemului antirachetă de pe continentul european, dar şi

scutul antirachetă din mările învecinate Europei.

Având în vedere permanenta transformare a mediului de securitate la început de secol XXI,

propunerile noastre, vizează următoarele domenii:

1. Constituirea unei structuri de analiză a transformărilor mediului de securitate care să

activeze permanent pe întreg mapamondul;

2. În vederea identificării principalelor riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi în mediul

internaţional de securitate, la început de secol XXI, precum şi a măsurilor de contracarare a

acestora, să se stabilească la nivelul ţării noastre un “Grup de lucru de specialişti” din structurile de

apărare, siguranţă, ordine publică, informaţii etc., care să le monitorizeze permanent;

3. Înfiinţarea unei organizaţii internaţionale de luptă împotriva ameninţărilor hibride,

îndeosebi a dezinformării şi radicalizării venite dinspre Federaţia Rusă, dar şi a grupării “Statul

Islamic” (ISIS) care ameninţă şi Europa, care să reunească ţări membre NATO şi UE;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 23

4. Revederea la nivelul principalelor comunităţi, cu atribuţii în domeniul securităţii, în

consolidarea mediului internaţional de securitate, UE şi NATO, a evoluţiei politicilor acestora la

începutul secolului XXI;

5. Efectuarea demersurilor necesare pentru cooperarea militară între NATO cu alte

organizaţii militare şi alţi actori globali, în domeniul securităţii globale, în condiţii optime pentru

“stingerea conflictului din Ucraina”, a încetării ostilităţilor în Siria, precum şi desfiinţarea aşa-

numitului “Stat Islamic” (ISIS);

6. Reluarea proceselor de cooperare dintre NATO şi Federaţia Rusă, Uniunea Europeană şi

Federaţia Rusă;

7. Constituirea unui “Grup de lucru” format din specialişti din ţara noastră, din cadrul

structurilor de apărare, siguranţă, ordine publică, informaţii etc., care să efectueze urgent

studii/studiu privind posibilele ţări semnatare ale unui nou Tratat privind Forţele Armate

Convenţionale în Europa (TCFE-2) şi limitele/spaţiul în care acesta să fie pus în aplicare şi să le

propună principalelor organizaţii cu atribuţii în domeniul securităţii internaţionale (ONU, OSCE,

NATO, UE);

8. Reluarea procesului de control al armelor convenţionale în Europa şi încheierea unui nou

Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (TCFE-2).

Demersul ştiinţific va continua, rezultatele cercetării se vor regăsi într-o lucrare distinctă, în

studii care vor fi publicate în reviste de specialitate. Ne exprimăm dorinţa şi speranţa ca lucrarea de

cercetare să fie utilă pentru procesul de pregătire a cadrelor din armata noastră, să genereze discuţii,

puncte de vedere diferite, care să constituie temei pentru noi abordări, prezentări şi analize cu

privire la necesitatea încheierii unui nou Tratat privind Forţele Armate Convenţionale în Europa.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 23

B I B L I O G R A F I E

(S E L E C T I V Ă)

I. LEGI, ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN

1. Constituţia României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767, Bucureşti, 2003,

cota 71363;

2. Legea nr. 45 privind apărarea naţională a României, Monitorul Oficial al României,

nr. 172, Bucureşti, 1994;

3. Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării, Bucureşti, 2004;

4. Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004;

5. Strategia naţională de apărare a ţării, Bucureşti, 2010;

6. Strategia Militară a României, SMG, Bucureşti, 2005;

7. Strategia de transformare a armatei României, Bucureşti, 2007;

8. Securitatea naţională, politica de apărare şi istorie militară în România la sfârşit de

mileniu, Editura Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Bucureşti, 2000;

9. Carta albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004;

10. Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2015;

11. Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara

teritoriului statului român, Bucureşti, 2011.

II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2007,

fondul de carte al Bibliotecii Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, cota inf. 567;

2. Doctrina Armatei României, Statul Major General, Bucureşti, 2011;

3. Doctrina pentru operaţii întrunite multinaţionale, Bucureşti, 2001;

4. Concepţia privind organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional Militar de Comandă,

Bucureşti, 2007;

5. Concepţia privind comanda şi controlul structurii de forţe în Armata României,

Bucureşti, 2010.

III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. Tratatul Atlanticului de Nord, Washington DC, 4 aprilie 1949;

2. Joint Pub 3-07 Joint Doctrine for MOOTW, June 16, 1995;

3. HQDT/18/34/46, Army doctrine publication, vol. 1, Operations;

4. Manualul NATO, trad. de Uniteanu, Cristian, Editura Nemira, Ediţie revăzută şi

adaugită, Bucureşti, 1997;

5. BI-MNC Directive for NATO Doctrine for Peace Support Operations, 1998;

6. Manualul NATO, NATO Office of Information and Press, Bruxelles, 2001;

7. NATO HANDBOOK, NATO Office of Information and Press, Bruxelles, 2006;

8. Joint Publication 3-16, Multinational Operations, March 2007;

9. NATO HANDBOOK, Public Diplomacy Division, 1110 Brussels, Belgium, 2012.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 23

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Alexandrescu, Grigore, Ameninţări la adresa securităţii, Editura UNAp, Bucureşti,

2004;

2. Bădescu, Ilie, Tratat de geopolitică, Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2004;

3. Alexandru, Constantin, Comandor (r) NATO, Ce este, ce va fi; Noua Europă şi

securitatea statelor mici, Institutul Român de studii internaţionale, Ed. Monitorul Oficial,

Bucureşti, 1996;

4. Gheciu, Alexandra, NATO în the New Europe: The politics of Internaţional Socialization

after the Cold War, Stanford University Press, California, 2005;

5. Gl.div. Grigoraş, Gheorghe, Eseu despre strategia şi tactica militară, Editura Academiei

de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1995;

6. Ionescu, Mihail E., După hegemonie. Patru scenarii de securitate pentru Europa de Est

în anii ,90, Bucureşti, Editura Scripta, 1993;

7. Popa, Vasile; Sarcinschi, A, Perspective în evoluţia organizaţiilor internaţionale de

securitate, Editura UNAp “Carol I”, Bucureşti, 2007;

8. Tibil, George, Provocările integrării europene în domeniul securităţii, Geopolitica

integrării europene, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2003;

9. Văduva, Gh.; Dinu, M., Crizele politico-militare ale începutului de mileniu, Ed.

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005.

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. Adams, James, Următorul - Ultimul război mondial, Editura Antet, Bucureşti, 1998;

2. Arbatova, Nadia, Inside the Russian Enigma, Europa-Programment, 1998, Oslo;

3. Asmus, D. Ronald, A little war that shook the world, Palgrave MacMillan, New York,

2010;

4. Bossuat, Gerard, L’Europe Occidentale à l’heure américaine, 1945-1952 (Plan Marshall

et l’unité européene 1945-1952), Editions Complexe, Paris, 1992;

5. Braun, Aurel, NATO-Rusia Relations in the Twenty-First Century, Routledge, 2008;

6. Brzezinski, Zbigniew, The grand chessboard: American primacy and its geostrategic

imperatives, Basc Book, 1997;

7. Brzezinski, Zbigniew, Brzezinski, Zbigniew, Marea tablă de şah. Geopolitica lumilor

secolului XXI, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002;

8. Buzan, Barry; Waever, Ole, Regions and Powers. The Structure of International Security

(Regiuni şi Puteri. Structura Securităţii Internaţionale), Editura Cambridge University Press,

Cambridge, 2003;

9.Coutau-Begarie, Herve, Tratat de strategie, vol. I: Strategie generală (ediţie în limba

română), Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006;

10. Deletant, Dennis; Ionescu, Mihail E., Romania and the Warsaw Pact 1955-1989. Selected

documents, Politeia - SNSPA, Bucureşti, 2004;

11. De Senarclens, Pierre, De Yalta au Rideau de fer. Les grandes puissances et les origines

de la guerre froide, Presses de la Fondation nationale des sciences politiques, Paris, 1993;

12. De Tigny, Anne (editor), Moscova şi lumea, Ambiţia Grandorii: o iluzie?, traducere de

Dan Starcu, Minerva, Bucureşti, 2008;

13. Helene, Carrere d,Encausse, URSS a murit, trăiască Rusia, Editura Artemis, Bucureşti,

2010;

14. Kacso, Zsuzsanna, Relaţia NATO - PESC. Confruntare pentru securitatea colectivă.

Categoria Politică, Ed. Lumea, Iaşi, 2006;

15. Kissinger, Harry, Diplomaţia, Ed. All, Bucureşti, 1997;

16. Lašas, Ainius, European Union and NATO Expansion: Central and Eastern Europe,

Palgrave Macmillan, New York, 2010;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 23

17. Marcou, Lilly, Le Kominform. Le Communisme de guerre froide, Presses de la Fondation

nationale des sciences politiques, Paris, 1977;

18. Dr. Martinsen, Kaare Dahl, The Russian-Belarusian Union and the Near Abroad,

Norwegian Institute for Defence Studies, June 2002;

19. Monnet, Jean, The Path to European Unity, Ed. Douglas Brinkley şi Clifford Hockett,

Macmillan, Londra, 1991;

20. Morgenthau, Hans J., Politica înte naţiuni: Lupta pentru putere si lupta pentru pace, Ed.

Polirom, Iaşi, 2007;

21. Ponsard, Lionel, Russia, NATO and Cooperative Security, Routledge, 2006;

22. Pouliot, Vincent, Internaţional Security în Practice: The politics of NATO-Russia

Diplomacy, Cambridge University Press, New York, 2010;

23. Smith, Martin A., Russia and NATO since 1991. From Cold War through cold peace to

partnership?, Routledge, 2006;

24. Spierenburg, Dirk; Poidevin, Raymond, The History of the High Authority of the

European Coal and Steel Community, Londra, 1994;

25. Tchoubarian, Alexander, The European Idea in History in the Nineteenth and Twentieth

Centuries. A View from Moscow, Frank Cass, Newbury, 1994;

26. Trenin, Dmitri The End of Eurasia: Russia on the Border Between Geopolitics and

Globalization, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2002.

VI. REVISTE ŞI COLECŢII DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

1. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, colecţia din anii 2010-2016;

2. Buletinul Academiei Forţelor Terestre, colecţia din anii 2010-2016;

3. Revista Gândirea militară românească, colecţia din anii 2010-2016;

4. Revista Forţelor Terestre, colecţia din anii 2010-2016;

5. Revista Impact Strategic, colecţia din anii 2010-2016;

6. Revista de Ştiinţe Militare, colecţia din anii 2010-2016;

7. Revista Monitor Strategic, colecţia din anii 2010-2016;

8. Revista NATO Review, colecţia din anii 2010-2016;

9. Observatorul militar, colecţia din anii 2010-2016;

10. Sesiunile de comunicări ştiinţifice ale Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I” din

perioada 2010-2016.

VII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

1. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Ediţia a II-a, Bucureşti,

1996;

2. Dicţionar explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu

Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1998;

3. Dicţionar militar - termeni tactic-operativi, Editura militară, Bucureşti, 1972;

4. Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Mic dicţionar academic,

A-C, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001;

5. Lexicon Militar, Editura Militară, Bucureşti, 1980;

6. Langenscheidts Grossworterbuch, Deutch als Fremdspache, Editura Varlag

Enzyklopedie, Munchen, 1989;

7. Webster’s Third New International Dictionary of the English Language Unabridged, vol.

III, Editura Merriane-Webster, 1993;

8. Dictionaire de la Langue Francaise, Editura Alpha, Paris, 1995;

9. Culegere de termeni şi noţiuni de referinţă din domeniul politicii militare, securităţii

naţionale şi apărării armate, Editura Militară, Bucureşti, 2001;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 23

10. Buţa, Viorel; Ion, Emil; Dinu, Mihai-Ştefan, Religie şi securitate în Europa secolului

XXI: glosar de termeni, Editura UNAp. “Carol I”, Bucureşti, 2007, cota 74983;

11. Dumitru, Laurenţiu Cristian, Constituirea Pactului de la Varşovia ca instrument

imperial de control sovietic asupra Europei de Est, în “Revista de Istorie Militară”, nr. 3-4 (101-

102), 2007;

12. Ferréol, Gilles (coord.), Dicţionarul Uniunii Europene, Iaşi, Editura Polirom, 2001;

13. Frunzeti, Teodor; Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2007. Enciclopedie politică şi

militară (studii strategice şi de securitate), Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al

Armatei, 2007;

14. Frunzeti, Teodor; Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2009. Enciclopedie politică şi

militară (studii strategice şi de securitate), Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al

Armatei, 2009;

15. McLean, Iain (coord.), Oxford. Dicţionar de politică, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 2001;

16. Parish, Thomas, Enciclopedia Războiului Rece, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 2002;

17. Bucharest Summit Declaration, Issued by the Heads of State and Government

participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008;

18. Manualul NATO, Biroul de Informaţii şi Presă al NATO, Bruxelles, 2001,

http://www.nato.int/;

19. Conceptul Strategic pentru Apărarea Zonei Euroatlantice (Strategic Concept for the

Defence of the North Atlantic Area), D.C. 6/1, 1 December 1949,

http://www.nato.intlebookshop/video/declassified/doc_files/DC_006_1_ENG_PDP,pdf.

20. Concepţia politicii externe a Federaţiei Ruse adaptată de către preşedintele Dmitri

Medvedev la 12 iulie 2008 exprimă viziunea oficială a locului Federaţiei Ruse în secolul XXI, o

concepţie ce are la bază schimbări fundamentale în poziţia acesteia faţă de SUA, UE şi CSI – de

recâştigare a statutului regional, în perspectivă – mondial, evidenţiind crearea unei contraponderi la

influenţa SUA şi NATO, inclusive la primirea în NATO a Georgiei şi Ucrainei,

http://www.Kremlin.Ru/text/docs/2008/07/204108.shtml.;

21. Interviul acordat Revistei 22 de Wess Mitchell, presedintele think-tankului Center for

European Policy Analysis (CEPA), “Războiul limitat al Moscovei şi efectele asupra României”, 16

septembrie 2014;

22. Heads of State and Governement, The Istanbul Declaration. Our Security in a New Era,

The Meeting of The North Atlantic Council in Istanbul on 28 June 2004, http://www.nato.int/;

23. Arms Control Association, Russia,s National Security Concept, în

http://www.armscontrol.org/act/2000_01-02/docjf00.asp;

24. Influenţa Rusiei “will continue to strengthen”- V.Putin, http://rt.com/politics/russia-

putin-global-crisis-middle-east-325/;

25. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a

Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007, http://eur-

lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:306:0010:0041:RO:PDF;

26. Strategic Concept for the Defence and Security of the Members of the North Atlantic

Treaty, Lisbon, 2010, http://www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf;

27. Noul Concept Strategic al Alianţei Aprobat de Şefii de Stat şi de Guvern ce au

participat la întâlnirea Consiliului Nord-Atlantic din Ţara Galilor (The Alliance,s New Strategic

Concept agreed by the heads of State and Government participating in the Meeting of the North

Atlantic Council on Walles, 2014 September 04-05), 04 sept. 2014 - 05 sept. 2014,

http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_23847.htm.;

28. NATO, “Active Engagement, Modern Defence: Strategic Concept for the Defence and

Security of the Members of the North Atlantic Treaty Organisation”, para. 33,

www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf (adopted November 19, 2010);

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 23

29. Agreement on the principles and procedures for the implementation of the Treaty on

Conventional Armed Forces in Europe, Tashkent, 15 May 1992

//http://www.fas.org/nuke/control/cfe/text/tashka.htm;

30. Agreement on maximum levels for holdings of Conventional Arms and equipment of

TEIE Union of Soviet Socialist Republics, the People's Republic of Bulgaria, the Hungarian

Republic, the Republic of Poland, Romania and the Czech and Slovak Federal Republic in

connection with the Treaty on Conventional Armed Forces in Europe, Budapest, 3 November 1990

// http://www.fas.org/nuke/control/cfe/text/abudapest.htm;

31. Annex A: Document agreed among the States Parties to the Treaty on Conventional

Armed Forces in Europe of November 19, 1990

//http://www.fas.org/nuke/control/cfe/text/cfeadd.htm;

32. CFE Chronology: Conventional Forces in Europe

Treaty//http://www.fas.org/nuke/control/cfe/chron.htm;

33. Decizia Rusiei referitoare la Tratatul Forţelor Convenţionale în Europa - un pas bine

chibzuit, Ambasadorul Rusiei în Letonia, Viktor Kaliujnîi

//http://www.ruvr.ru/main.php?lng=rom&q=733&cid=341&p=24.07.2007;

34. Doctrina Militară a Federaţiei Rusiei Aprobată prin Edict Prezidential al Federaţiei

Rusiei la 26 Decembrie 2014 (The Military Doctrine of the Russian Federation Approved by

Russiall Federation Presidential Edict on 26 December 2014),

http://www.sras.org/military_doctrine_russian _federation_ 2014;

35. “Final Act of the Conference of the States Parties to the Treaty on Conventional Armed

Forces in Europe”, CFE.DOC/2/99, November 19, 1999, www.osce.org/library/14114;

36. Mutual Balance Force Reduction in Europe, by Baroch, Charles

T.// http://www.heritage.org/Research/Europe/bg22.cfm;

37. Statele NATO ratifică Tratatul FACE numai după evacuarea trupelor ruseşti din

Basarabia şi Georgia // http://www.rgnpress.ro/;

38. Treaty on Conventional Armed Forces in

Europe // http://www.state.gov/www/global/arms/treaties/cfe.html;

39. TV-NET: Вейонис: Россия решила стать врагом, а не партнером URL:

http://rus.tvnet.lv/novosti/politika/285058-

vjeyonis_rossija_rjeshila_stat_vragom_a_nje_partnjerom;

40. 7 Nov 2007 - NATO Press briefing by NATO Spokesman, James Appathurai and the

IMS Spokesman Col. Brett Boudreau // http://www.nato.int/docu/speech/2007/s071114a.html;

41. Vedomosti: “Russia terminated its memebership in CFE” URL: http:://

www.vedemosti.ru/politics/news/2015/03/17/rossiya-priastonovila-chlenstva-v-dovse-yuridicheski-

ostavayas-v-dogovore---minoboroni;

42. Bogzeanu, Cristina, Analiza securităţii europene după 11 septembrie 2001 din

perspectiva relaţiilor internaţionale. Teză de doctorat, Bucureşti, 2013;

43. Bogzeanu, Cristina, Interese naţionale şi interese europene. UE in contextul noilor

provocări de securitate (National interests and European interests. European Union in the Context

of New Security Challellges), în Băhnăreanu, Cristian; Dinu, Mihai-Ştefan (coordonatori), Interese

naţionale şi interese comune în cadrul UE (Commonn and National Interests Within EU

Framework), Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2012;

44. Brzezinski, Zbigniew, Marea tablă de şah. Geopolitica lumilor secolului XXI, Editura

Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;

45. Buţa, Viorel; Vasile, Valentin, Războiul de tip nou: perspectiva rusă, articol publicat în

Revista Gândirea Militară Românească, Nr.2, Bucureşti, 2015;

46. Buţa, Viorel; Vasile, Valentin, Perspective asupra evoluţiei şi influenţei conceptului de

război hibrid, articol publicat în Revista Gândirea Militară Românească, Nr.3, Bucureşti, 2015;

47. Frunzeti, Teodor; Zodian, Vladimir (coord.), Lumea 2009, Enciclopedie politică şi

militară. Studii strategice şi de securitate, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2009;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 23

48. Nicolae, Ion-Marius, NATO missile shield need in Romania context of nuclear

proliferation - necessity, myth or reality, articol publicat la Conferinţa Internaţională Strategii XXI,

în limba engleză: “Schimbări strategice în securitatea şi relaţiile internaţionale” (Facultatea de

Securitate şi Apărare), desfăşurată în perioada 02-03.04.2015, la Universitatea Naţională de Apărare

“Carol I”, Secţiunea a 3-a: Integrare europeană şi euroatlantică, Vol.1/2015;

49. Nicolae, Ion-Marius, Riscuri şi ameninţări emergente la începutul secolului XXI, articol

publicat în Revista Gândirea Militară Românească, Nr.1, Bucureşti, 2015;

50. Nicolae, Ion-Marius, Evoluţia politicii Uniunii Europene privind problematica

securităţii”, articol publicat în Revista Monitor Strategic, Nr.3-4, Bucureşti, 2015;

51. Nicolae, Ion-Marius, The strategic importance of The Black Sea and The Danube

Mouths for Russian Federation at the beginning of XXI century, articol publicat în Revista de Ştiinţe

Militare, Annals, Nr.2 (publicaţie în limba engleză), Bucureşti, 2015;

52. Nicolae, Ion-Marius, Importanţa strategică a Mării Negre şi a Gurilor Dunării pentru

Federaţia Rusă la începutul secolului XXI”, articol publicat în Revista de Ştiinţe Militare, Nr.4

(publicaţie în limba română), Bucureşti, 2015;

53. Nicolae, Ion-Marius, The Relevance of The World Economic and Financial Crisis for

European Security, articol publicat la Conferinţa Internaţională Strategii XXI, în limba engleză:

“Tehnologii - Aplicaţii Militare, Simulare şi Resurse” (Facultatea de Comandă şi Stat Major),

desfăşurată în perioada 05-06.11.2015, la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, Secţiunea a

3-a: Informaţii pentru apărare;

54. Nicolae, Ion-Marius, The Russian Interests in The Danube and Blach Sea security

environment, articol publicat la Conferinţa Internaţională Strategii XXI, în limba engleză:

“Tehnologii - Aplicaţii Militare, Simulare şi Resurse” (Facultatea de Comandă şi Stat Major),

desfăşurată în perioada 05-06.11.2015, la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”,

Secţiunea a 3-a: Informaţii pentru apărare;

55. Petrescu, Stan, Rusia în sistemul global de securitate, în revista Geopolitica nr.l/2006;

56. Pesov, Eduard, Washingtonul este pregătit să se asocieze cu Moscova în realizarea

scutului antirachetă, RIA Novosti, 29 ianuarie 2010, www.fr.rian.ru.;

57. Stoica, Alexandru, Rolul marilor actori statali în arhitectura de securitate

contemporană,Teză de doctorat, Biblioteca Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2011,

Cota D.3074;

58. Strîmbeanu, V., Paradigmele securităţii sau ce ne rezervă viitorul referitor la controlul

înarmării?, p.127 în Gândirea militară românească. Revistă de teorie şi ştiinţă militară editată de

Statul Major General al Armatei României, Bucureşti, 3 mai-iunie 2006;

59. Toma, Radu, De ce este Deveselu o picătură într-un ocean de 62,5 miliarde de dolari,

Mediafax, 6 martie 2013, http://www.mediafax.ro;

60. Trenin, Dmitri, “Russia-NATO Relations: Time to Pick Up the Pieces”, NATO Review,

aprilie 2000, http://www.nato.int/docu/review/2000/0001-06.htm;

61. Trenin, Dmitri, “NATO şi Rusia: Gânduri care trezesc la realitate şi sugestii practice”,

Revista NATO, 2007, http://www.nato.int/docu/review/2007/issue2/romanian/art1.html;

62. Trenin, Dmitri; Greene, Sam, (Re)angajarea Rusiei într-o eră a incertitudinii

((Re)Engaging Russia in an Era of Uncertainty), Washington. D.C., Carnegie Endowment for

International Peace, Policy Brief 86, December 2009;

63. Vershbow, Aleksander, NATO speră că reconfigurarea planului antibalistic al SUA va

facilita cooperarea cu Rusia, Bruxelles, Mediafax 1 aprilie 2013, http://www.mediafax.ro;

64. Ursachi, Aurel G., Evoluţia politicilor organizaţiilor europene şi euroatlantice în

domeniul apărării şi impactul asupra securităţii. Teză de doctorat, Bucureşti, 2012;

65. Văduva, Gheorghe, Un scut antirachetă pentru un nou echilibru, Revista “Univers

Strategic”, Nr. l/2010, Editura Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”;

66. Voloshin, Georgiy, Uniunea Eurasiatică a Rusiei. O încercare de hegemonie?

(Russia,s Eurasion Union. A bid for hegemony?), în: Geopolitical Monitor, 24 Septembrie 2012,

http://www.geopoliticalmonitor.com/russias-eurasian-union-a-bid-for-hegemony-4730/;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 23

67. Wilson, Henry - Director of Military Operations, citat în Margaret MacMillan, The War

that Ended the Peace. How Europe Abandoned Peace for the First World War, Profile Books,

2013;

68. Zagorski, Andrei, “Russia’s Tactical Nuclear Weapons: Posture, Politics and Arms

Control”, Hamburger Beiträge zur Friedensforschung und Sicherheitspolitik, No. 156 (2011), p.30,

www.ifsh.de/pdf/publikationen/hb/hb156.pdf.

VIII. ALTE DOCUMENTE OFICIALE

1. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a

Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, 2007(tradus), Bucureşti, 2007;

2. Carta Naţiunilor Unite, San Francisco, 1945;

3. Strategia Naţională de Securitate a Federaţiei Ruse până în anul 2020, Moscova, 2009;

4. The National Military Strategy of the United States of America (Strategia Militară

Naţională a SUA), Waschington, 2011;

5. Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind

funcţionarea Uniunii Europene, Bruxelles, 2010;

6. Tratatele Atlanticului de Nord, Washington DC, 4 aprilie 1949;

7. Tratatele Uniunii Europene;

8. Memorandum al Grupului Permanent către Comitetul Militar Nord-Atlantic

(Memorandum by the Standing Group to the North Atlantic), prin care se transmite Conceptul

Strategic de Apărare pentru Regiunea Nord-Atlantică (Military Committee transmitting the

Strategic Concept for the Defence of the North Atlantic Area), 19 Octombrie 1949;

9. Declaraţia statelor membre ale UEO care sunt şi membre ale U.E., despre rolul UEO şi

despre relaţiile sale cu UE şi cu NATO, Maastricht, 10 decembrie 1991;

10. Versiunea Consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind

Funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii

Europene, Luxemburg, 2010;

11. The Chicago Council on Foreign Relations and The German Marshall Fund of the United

States, Worldviews 2002; Survey of American and European Attitudes and Public Opinion on

Foreign Policy, 2002;

12. RAND Corporation, Countering the new terrorism, 1999, Chapter 3, Networks, Netwar

and Information Age;

13. National Intelligence Council (NIC), Mapping the global future, 2050, Washington DC,

2004;

14. NATO 2020: Assured Security; Dynamic Engagement, Analysis and Recommendations of

the Group of Experts on a New Strategic Concept for NATO, 17 may 2010;

15. Strategic Concept For the Defence and Security of the Members of the NATO, adopted by

Heads of State and Government in Lisbon, Active Engagement, Modern Defence;

16. Washington Summit Comunique, Issued by the Heads of State and Government

participating in the meeting of North Atlantic Council on Washington, D.C. on 24th April 1999, An

Alliance for the 21st Century;

17. Joint Doctrine and Concept Centre, UK Strategic Trends, 2005;

18. Rome Declaration on Peace and Cooperation;

19. Synopsis la Rome Declaration on Peace and Cooperation,

20. Declaraţia Summitu-lui NATO, Bucureşti, 2008;

21. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Strasburg, 2009;

22. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Lisabona, 2010;

23. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Ţara Galilor, 2014;

24. Declaraţia finală a Summit-ului NATO, Varşovia, 2016.