Upload
alex-donciu
View
213
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
lb
Citation preview
1
UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE DREPT SCOALA DOCTORALA
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
Investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care
aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe
Conducător de doctorat
Prof.univ.dr.Emilian Stancu
Doctorand
Geană Marian
Bucuresti
2012
2
I.Cuprinsul tezei de doctorat
ARGUMENT
CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE
Secţiunea I. Dreptul de autor componentă a proprietătii intelectuale 1.Precizări terminologice
2.Repere istorice asupra dreptului de autor
3.Noţiune
4.Justificare
5.Natura juridică
6.Calitatea de autor şi subiect al dreptului de autor
7.Obiectul dreptului de autor
8.Conţinutul dreptului de autor
9. Durata protecţiei dreptului de autor
10.Limitele exercitării dreptului de autor
Secţiunea a II-a. Aprecieri privind drepturile conexe dreptului de autor si
drepturile sui generis 1.Drepturile conexe dreptului de autor
2.Drepturile sui-generis
Secţiunea a III-a. Dreptul de autor şi societatea informaţională 1.Societatea informaţională
2.Internetul - simbol al societăţii informaţionale
3.Dreptul de autor în era Internetului
4.Dreptul de autor spre un drept european
Secţiunea a IV-a. Infracţiunile informatice care aduc atingere dreptului de
autor şi drepturilor conexe - expresie a criminalităţii informatice
1.Preliminarii
2.Scurt istoric privind apariţia criminalităţii informatice
3.Noţiunea de criminalitate informatică
4.Clasificări ale infracţiunilor informatice
5.Caracteristici generale ale criminalităţii informatice
6.Specificul criminalităţii informatice
7.Probleme specifice identificate cu ocazia combaterii acestui fenomen infracţional
8.Tendinţe evolutive
CAPITOLUL II. REGLEMENTĂRI JURIDICE PRIVIND INFRACŢIUNILE
INFORMATICE CARE ADUC ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI
DREPTURILOR CONEXE. ELEMENTE DE DREPT COMPARAT
Secţiunea I. Reglementări juridice interne 1.Cadrul legislativ actual
2.Conştientizarea importanţei aplicării reglementărilor legale interne în domeniu
3.Iniţiative recente în domeniul aplicării şi protejării drepturilor de autor şi drepturilor
conexe
Secţiunea a II-a. Reglementări juridice internaţionale 1.Preliminarii
2.Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice
3.Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale
4.Acordul TRIPs
5.Convenţia de la Budapesta privind criminalitatea informatică
6.Alte convenţii internaţionale
3
7.Reglementări juridice europene
Secţiunea a III-a. Elemente de drept comparat 1.Preliminarii
2.Statele Unite ale Americii (S.U.A.)
3.Italia
4.Franţa
5.Germania
6.Spania
7.Bulgaria
8.Portugalia
9.Republica Moldova
10.Concluzii
CAPITOLUL III. FORME DE MANIFESTARE A INFRACŢIUNILOR
INFORMATICE CARE ADUC ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI
DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea I. Aspecte de drept penal şi drept procesual penal privind infracţiunile
analizate 1.Preliminarii.
2.Aspecte de drept penal
3.Condiţii necesare pentru existenţa infracţiunilor
4.Consideraţii privind desfăşurarea urmăririi penale
5.Constatarea infracţiunilor
6. Competenţa de judecată
7.Punerea în mişcare a acţiunii penale
8.Aspecte procesuale specifice
Secţiunea a II-a. Analiza infracţiunilor informatice care aduc atingere
dreptului de autor şi drepturilor conexe 1.Analiza infracţiunilor care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe
săvârşite prin intermediul sistemelor informatice
1.1.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1398 din Legea nr.8/1996
1.2.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1399 din Legea nr.8/1996
1.3.Analiza infracţiunii prevăzute de art.143 alin.(2)din Legea nr.8/1996
2.Analiza infracţiunilor care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe
săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice
2.1.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1396 alin.(1) lit.a) din Legea nr.8/1996
2.2.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1396 alin.(5) din Legea nr.8/1996
2.3.Analiza infracţiunii prevăzute de art.140 alin.(1) lit.a) din Legea nr.8/1996
2.4.Analiza infracţiunii prevăzute de art. 1411 alin.(3) din Legea nr.8/1996
2.5.Analiza infracţiunii prevăzute de art.143 alin.(1) din Legea nr.8/1996
CAPITOLUL IV.PIRATERIA SOFTWARE ŞI PIRATERIA ONLINE
Secţiunea I. Pirateria – concept şi caracterizare 1.Noţiune
2.Forme
3.Cauze
4.Incidenţă
5.Efecte
6.Raţiunile măsurilor antipiraterie
7.Măsuri penale antipiraterie
Secţiunea a II-a. Pirateria software 1.Noţiune
4
2.Definiţie
3.Programele informatice - obiect al pirateriei software
4.Forme ale pirateriei software
5.Sancţionare
6.Particularităţi privind investigarea infracţiunilor prevăzute de art.1399
7.Impactul pirateriei software
8.Concluzii
Secţiunea a III-a. Pirateria online 1.Noţiune
2.Forme ale pirateriei online
3.Dificultăţi în combaterea pirateriei online
4.Sancţionare
5.Mecanismul peer-to-peer şi consecinţele sale
6.Cazuri semnificative
7.Impactul pirateriei online
8.Concluzii
CAPITOLUL V. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA
CRIMINALISTICĂ A INFRACŢIUNILOR INFORMATICE CARE ADUC
ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea I.Consideraţii generale 1.Aspecte introductive de ordin criminalistic
2.Caracteristica criminalistică a infracţiunilor informatice la regimul dreptului de autor
3.Noţiunea de „investigare criminalistică a calculatorului”
Secţiunea a II-a. Particularităţi în domeniul investigaţiilor informatice 1.Principalele probleme de clarificat cu ocazia investigării criminalistice
2.Particularităţi ale muncii de culegere a informaţiilor necesare combaterii acestui
fenomen infracţional
3.Culegerea informaţiilor din mediul informatic
4.Mijloace tehnice de localizare şi identificare a subiectului investigat
5.Metodologii de investigare a infracţiunilor informatice privind dreptul de autor
Secţiunea a III-a. Incriminarea unei infracţiuni informatice la regimul dreptului
de autor 1.Preliminarii
2.Mijloacele materiale de probă
3.Probele digitale
4.Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele
Secţiunea a IV-a. Tehnici speciale de investigare a infracţiunilor informatice din
domeniul drepturilor de autor şi drepturilor conexe 1. Noţiunea şi importanţa tehnicilor speciale de investigare
2.Tehnici speciale de investigare prevăzute de Legea nr.161/2003
3.Tehnici speciale de investigare secretă
CAPITOLUL VI. PARTICULARITĂŢI PRIVIND CERCETAREA LA FAŢA
LOCULUI ŞI PERCHEZIŢIA INFORMATICĂ ÎN CAZUL
INFRACŢIUNILOR INFORMATICE CARE ADUC ATINGERE DREPTULUI
DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea I.Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor
informatice care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe 1.Noţiunea şi importanţa cercetării la faţa locului
2.Fazele cercetării la faţa locului în cazul infracţiunilor informatice
3.Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului în cazul infracţiunilor informatice
5
4.Etapele procesului de investigare a infracţiunilor informatice la regimul
dreptului de autor şi a drepturilor conexe
Secţiunea a II-a. Particularităţi tactice de efectuare a percheziţiei informatice 1.Consideraţii generale
2.Noi propuneri privind reglementarea percheziţiei informatice
3.Efectuarea percheziţiei informatice
4.Reguli de efectuare a percheziţiei informatice
CAPITOLUL VII. INSTITUŢII, AUTORITĂŢI ŞI ORGANISME DE
PREVENIRE ŞI COMBATERE A INFRACŢIUNILOR INFORMATICE CARE
ADUC ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE
Secţiunea I. Cadrul instituţional de prevenire si combatere a fenomenului
infracţional 1.Ministerul Public
2.Inspectoratul General al Politiei Române
3.Inspectoratul General al Politiei de Frontieră
4.Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
5.Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii
6.Autoritatea Naţională a Vămilor
7.Garda Financiară
8.Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
Secţiunea a II-a. Organismele nonguvernamentale.
1.Grupul de Lucru pe Probleme de Proprietate Intelectuală
2.Organismele de gestiune colectivă
3.Organizaţiile nonguvernamentale antipiraterie
CAPITOLUL VIII. COOPERAREA JUDICIARĂ ŞI POLIŢIENEASCĂ
INTERNAŢIONALĂ ÎN VEDEREA PREVENIRII ŞI COMBATERII
ACESTUI GEN DE INFRACŢIONALITATE
Secţiunea I.Consideraţii generale 1.Caracterul transfrontalier al infracţiunilor informatice la regimul dreptului de autor
şi drepturilor conexe
2.Cooperarea judiciară versus cooperarea poliţienească
Secţiunea a II-a. Instituţii de cooperare judiciară şi poliţienească pentru
combaterea infracţionalităţii transfrontaliere în domeniu
1.Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol
2.Oficiul European de Poliţie – Europol
3.Eurojust
4.Reţeaua Judiciară Europeană
Secţiunea a III-a. Aspecte privind reglementări ale cooperării internaţionale
cuprinse în Convenţia europeană privind criminalitatea informatică
Secţiunea a IV-a. Oportunităţi prin care se realizează în România cooperarea
judiciară şi poliţienescă internaţională în domeniu 1.Legislaţia internă
2.Oportunităţi privind realizarea cooperării judiciare
3.Oportunităţi privind realizarea cooperării poliţieneşti
Secţiunea a V-a. Concluzii
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
6
II.Cuvinte cheie
a) drept de autor,
b) infracţiune informatică;
c) calculator/sistem de calcul;
d) investigare criminalistică,
e) percheziţie informatică,
f) piraterie online,
g) piraterie software.
III.Importanţa, noutatea şi actualitatea temei Infracţionalitatea informatică la regimul dreptului de autor şi drepturilor conexe
este nu numai un domeniu de maximă actualitate în materie penală, dar mai ales un
domeniu ce oferă largi şi numeroase perspective cercetării viitoare, datorită fenomenalei
dinamici tehnologice şi diversificării, dar şi sporirii gradului de rafinament al activităţilor
antisociale, într-o lume electronică în care existenţa virtuală devine tot mai mult o a doua
natură umană.
Motivaţia redactării acestei lucrări o constituie dorinţa de a pune la dispoziţia
specialiştilor în drept, dar şi a celor cu preocupări în domeniu, a experienţei acumulate de
către autor în cei doisprezece ani de muncă de poliţie judiciară, cu competenţe în
investigarea infracţiunilor la regimul dreptului de proprietate intelectuală, prin elaborarea
unei lucrări de specialitate, utilă şi necesară pentru a clarifica unele aspecte privind
investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului de
autor şi drepturilor conexe, un fenomen aflat în permanentă mişcare.
Caracterul de pionerat al demersului de faţă este conferit de absenţa, cel puţin în
România, a unei tratări academice a investigrii infracţiunilor care aduc atingere dreptului
de autor şi a drepturilor conexe, comise prin intermediul sau cu ajutorul sistemelor
informatice şi a prevederilor legale necesare.Tema îşi relevă caracterul interdisciplinar,
fiind la conexarea delicată a noilor tehnologii legate de informatică, ştiinţe juridice şi
criminalistică.
Interesul pentru cercetarea acestei problematicii se întemeiază îndeosebi pe
oportunitatea şi obligativitatea de a răspunde imperativ momentului, în ideea identificării
mijloacelor de prevenire şi combatere a acestor infracţiuni, sens în care sunt de observat
7
noutatea şi diversitatea problematicii abordate, în contextul în care domeniul infracţional
de interes este puţin cercetat şi cunoscut, atât ca modus operandi, cât şi ca tehnică
investigativă, deşi se află în continuă expansiune şi amplificare, iar organismele
internaţionale au semnalat în permanenţă, în ultima perioadă de timp, periculozitatea şi
instabilitatea pe care le induce în societate.
Lucrarea nu îşi propune să epuizeze problemele ridicate de această instituţie de
drept, ci numai să le documenteze şi să le deschidă noi căi de reflecţie asupra acesteia, din
perspectiva unor surse diverse de documentare, prin cunoaşterea aprofundată a acestui
fenomen infracţional care a devenit într-o perioadă scurtă de timp un adevărat flagel
mondial.
IV.Structura lucrării Lucrarea este structurată pe opt capitole, alcătuite din secţiuni, respectiv
subsecţiuni, cuprinde 313 pagini şi 379 referinţe (note) de subsol.
Capitolul I intitulat „Consideraţii generale” cuprinde patru secţiuni şi are ca scop
pe de o parte, familiarizarea cu noţiunile de drept de autor şi drepturi conexe dreptului de
autor - ca părţi componente ale proprietăţii intelectuale, iar pe de altă parte prezentarea şi
analiza relaţiei dintre dreptul de autor şi societatea informaţională, dar şi a infracţiunilor
informatice care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe, ca expresie a
criminalităţii informatice.
Ideea fundamentală în jurul căreia s-a cristalizat protecţia penală a creaţiilor
intelectuale specifice dreptului de autor este aceea că aceste produse spirituale nu pot fi
protejate împotriva utilizării lor de către alte persoane, prin simpla posesie. Astfel,
titularul dreptului de autor asupra unei opere protejate poate utiliza opera după cum
doreşte, dar fără a ignora drepturile legal recunoscute şi interesele celorlalţi şi poate
interzice altora utilizarea operei fără consimţământul său.
În mod unitar se afirmă că obiectul dreptului de autor îl reprezintă toate operele de
creaţie intelectuală, rezultat al activităţii creatoare, în domeniul literar, artistic sau
ştiinţific, indiferent de modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare,
valoarea sau destinaţia lui şi care este ocrotită juridic.
În privinţa drepturilor conexe dreptului de autor, trebuie precizat că existenta lor
se justifică în special prin dezvoltarea tehnologiilor moderne de comunicare care a adus
modificări esenţiale modurilor clasice de comunicare a operelor, fiind vorba despre
8
interpreţi, executanţi, producători de fonograme şi videograme, dar şi organismele de
radioteleviziune.
În referire la relaţia dintre dreptul de autor şi societatea informaţională, ce face
obiectul celei de-a treia secţiuni, cercetarea a pornit de la ideea fundamentală că dreptul de
autor nu a fost niciodată mai important decât în societatea informaţională, societate în care
informaţiile au devenit fundamentul vieţii culturale şi sociale, iar tehnologia informaţiei,
inclusiv Internet-ul au căpătat un rol foarte important.
Din păcate aceste noi oportunităţi ale Internet-ului au permis multora să exploateze
materialele disponibile în format digital fără permisiunea autorilor de opere intelectuale
sau titularilor drepturilor de autor, aspect ce a creat, pe de o parte, numeroase provocări
pentru normele juridice existente, în special cele referitoare la reglementarea şi protejarea
drepturilor de autor în mediul digital, iar pe de altă parte, posibilitatea ca reţeaua să
folosită şi pentru organizarea şi desfăşurarea de activităţi criminale.
În privinţa infracţiunilor informatice specifice dreptului de autor şi a drepturilor
conexe, acestea includ infracţiuni foarte diferite, mai mult sau mai puţin incriminate de
unele state, astfel încît rămâne în sarcina fiecărui stat grija de a adapta această formă de
criminalitate la propriul lor sistem juridic şi la tradiţiile lor istorice. Mai mult, infracţiunile
informatice sunt multiple şi diverse, iar un catalog al acestora poate fi incomplet deoarece,
domeniul fiind în continuă efervescenţă, se îmbogăţeşte permanent cu tipuri noi de
infractiuni.
Capitolul al II-lea purtând titlul „Reglementări juridice privind infracţiunile
informatice care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe. Elemente de
drept comparat” şi-a plasat ca obiectiv central abordarea, în cele trei secţiuni ale sale, a
reglementărilor în domeniul de referinţă, pe plan intern şi internaţional, dar şi în diferitele
ţări din întreaga lume.
În ceea ce priveşte prima secţiune, am constatat că pe plan intern infracţiunile la
regimul drepturilor de autor şi drepturilor conexe, în modalitătile specifice fiecăreia,
inclusiv cele comise în mediul digital, sunt reglementate pentru prima dată prin Legea
nr.8/1996, fiind considerată la momentul apariţiei sale o legislaţie modernă, ce asigura
titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe, un ridicat grad de protecţie.
Totodată, Guvernul României, în calitate de coordonator al agenţiilor naţionale
române din domeniu, a iniţiat seria unor măsuri vizând aplicarea eficientă şi în folosul
titularilor de drepturi, prin adoptarea unor reglementări care se referă exclusiv la acest
9
aspect, dar şi prin demararea colaborării inter-instituţionale, absolut necesară pentru a
asigura un climat economic şi social sănătos pentru exercitarea acestor drepturi.
În acelaşi timp, cadrul juridic internaţional pentru protecţia drepturilor de autor şi
a drepturilor conexe împotriva ilegalităţilor comise în mediul digital, prezentat în cea de-a
doua secţiune, este deosebit de important întrucât are efecte şi asupra reglementărilor
juridice în materie din România.
În consecinţă, am prezentat şi analizat principalele convenţii şi tratate
internaţionale încheiate până în prezent pentru protecţia drepturilor de autor, precum şi
cele mai importante directive ale Uniunii Europene şi recomandări ale Consiliului
Europei, deoarece în marea majoritate, dispoziţiile acestora se regăsesc şi în legislaţia
română adoptată după 1990, conform principiului pacta sunt servanta.
De asemenea, reţine atenţia şi ultima secţiune, în care s-a pornit de la ideea că un
examen de drept comparat în domeniul incriminării faptelor care aduc atingere dreptului
de autor şi drepturilor conexe comise prin intermediul sau cu ajutorul sistemelor
informatice, surprinde nu doar realităţi, ci şi tendinţe care ne pot ajuta să înţelegem mai
bine perspectivele legislative din domeniu, perspective care trebuie să fie mereu cu un pas
înaintea infractorilor şi a reţelelor de criminalitate organizată.
Analiza aspectelor de drept comparat a avut în vedere legislaţia în domeniu din
SUA, Italia, Germania, Portugalia, Franţa, Spania, Bulgaria şi Republica Moldova şi mi-a
dat prilejul să constat că infracţiunile îndreptate împotriva dreptului de autor şi a
drepturilor conexe comise prin intermediul sau cu ajutorul sistemelor informatice sunt
abordate diferit, neunitar, folosind o terminologie diversificată de la stat la stat. Sunt
necesare prevederi comune care să reglementeze acest domeniu de activitate şi suntem de
părere că un rol important în realizarea acestui obiectiv îl poate avea Organizaţia
Mondială a Proprietăţii Intelectuale.
Capitolul al III-lea denumit „Forme de manifestare a infracţiunilor informatice
care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe”, analizează detaliat în cele
două secţiuni ale sale, infracţiunile reglementate de Legea nr.8/1996 cu incidenţă în sfera
faptelor comise prin intermediul sau cu ajutorul calculatorului, ocazie cu care se prezintă
şi aspectele specifice de drept penal şi drept procesual penal, condiţiile necesare pentru
existenţa infracţiunilor, constatarea infracţiunilor, modalitatea de desfăşurare a urmăririi
penale, competenţa de judecată şi punerea în mişcare a acţiunii penale.
Legea nr.8/1996 împreună cu modificările şi completările ulterioare incriminează
ca infracţiuni ce se pot comite în mediul informatic, o serie de fapte, prin care se aduce
10
atingere acestor drepturi supuse protecţiei juridice, gruparea lor fiind realizată în raport cu
pericolul social legal al acestora, reflectat de sancţiunile prevăzute pentru fiecare
infracţiune în parte.
Dacă avem în vedere criteriul rolului avut de sistemele informatice în comiterea
infracţiunii, considerăm că infracţiunile informatice la regimul dreptului de autor şi
drepturilor conexe pot fi grupate în două categorii, după cum urmează:
1)infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, adică infracţiuni
care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe, comise doar prin intermediul
sistemelor informatice:
- infracţiunea de punere la dispoziţia publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte
reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a
produselor purtătoare de drepturi conexe sau de drepturi sui generis ale fabricanţilor de
date, ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în
orice loc sau în orice moment ales în mod individual, reglementată de art.1398;
- infracţiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor
pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităti: instalare, stocare, rulare sau
executare, afişare ori transmitere în reţea internă, reglementată de art.1399;
- constituie infracţiune fapta persoanei care, fără a avea consimtamântul titularilor
de drepturi şi ştiind sau trebuind să stie că astfel permite, facilitează, provoacă sau
ascunde o încalcare a unui drept prevăzut în prezenta lege;
a) înlatură în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori
modifică pe acestea orice informatie sub formă electronică privind regimul drepturilor de
autor sau al drepturilor conexe aplicabil;
b) (...) pune la dispoziţie publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi
în orice moment, alese în mod individual, fără drept, prin intermediul tehnicii digitale,
opere sau alte produse protejate, pentru care informatiile existente sub forma electronică,
privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost înlaturate ori
modificate fără autorizaţie, reglementată de art. 143 alin.2.
2) infracţiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice, adică infracţiuni care
aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe, în care sistemele informatice
constituie un instrument de facilitare a comiterii infracţiunilor:
- infracţiunea de realizare, în scopul distribuirii, fără a se urmari direct sau indirect
un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat, reglementată de
art.1396 alin.(1) lit.a);
11
- infracţiunea de promovare de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod,
inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau
prin expunerea ori prezentarea catre public a listelor sau a cataloagelor de produse,
reglementată de art.1396 alin.(5);
- infracţiunea de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi
conexe, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de
prezenta lege, reglementată de art.140 alin.(1) lit.a);
- infracţiunea de utilizare anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de
comunicare în scopul promovării dispozitivelor pirat de control al accesului la serviciile
de programe cu acces conditionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în
orice mod, fără drept, a informatiilor necesare confecţionarii de dispozitive de orice fel,
apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces
condiţionat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii,
reglementată de art.1411 alin.(3);
- constituie infracţiune fapta persoanei care, fără drept, (...) prestează servicii care
conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care neutralizează aceste măsuri
tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital, reglementată de art.143 alin.(1).
În această a doua categorie sunt incluse acele infracţiuni considerate „tradiţionale”
în care modus operandi nu este îndreptat împotriva funcţionării corespunzătoare a unui
sistem informatic sau asupra informaţiilor cuprinse în el, ci rezultatul procesării datelor
este utilizat pentru înfăptuirea unor infracţiuni clasice. Desigur, datorită progresului
tehnologic şi a dezvoltării exponenţiale a Internetului, se constată în ultima perioadă de
timp că aceste infracţiuni „tradiţionale” sunt comise de cele mai multe ori într-un mediu
informatic, prin utilizarea sistemelor informatice.
Capitolul al IV-lea, intitulat sugestiv „Pirateria software şi pirateria online”
cuprinde trei secţiuni, din care prima abordează, în principal, noţiunea, cauzele,
modalităţile, incidenţa şi efectele pirateriei, dar şi măsurile penale antipiraterie, pentru ca
în celelalte două secţiuni să se insiste pe două dintre cele mai frecvente forme ale
pirateriei, şi anume pirateria software şi pirateria online.
Cu această ocazie, cu o deosebită rigoare ştiinţifică sunt prezentate şi analizate
modalităţile concrete de comitere a infracţiunilor informatice din domeniul drepturilor de
autor, specifice acestor forme de piraterie, fiind propuse metode de investigare
criminalistică a acestora, inclusiv cu dezbaterea problemelelor de natură juridică
identificate în practică.
12
O atenţie deosebită este acordată şi pirateriei online realizată cu ajutorul reţelelor
peer-to-peer, metodă care permite, prin intermediul Internetului, schimbul de fişiere între
persoanele care intră în reţea, altfel spus reproducerea în calculatorul propriu a unui fişier,
aflat în calculatorul altui utilizator aflat în reţea.
În continuare, Capitolul al V-lea denumit „Aspecte metodologice privind
investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului de
autor şi drepturilor conexe” are ca obiectiv central prezentarea şi analiza particularităţilor
din domeniul investigaţiilor informatice, ocazie cu care sunt abordate şi aspectele
referitoare la incriminarea unei infracţiuni informatice la regimul dreptului de autor şi a
drepturilor conexe, dar şi tehnicile speciale de investigare.
Cu privire la planul intern al dispoziţiilor procedurale ce reglementează
instrumentarea penală a cauzelor de criminalitate informatică, am arătat că acesta se
regăseste în principal în legi speciale, însă dispoziţiile acestora trebuiesc coroborate cu
prevederile din Codul de procedură penală.
În principal, investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care aduc
atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe necesită efectuarea unor activităţi
specifice referitoare la modalitatea de culegere a informaţiilor, inclusiv a celor din mediul
informatic, dar şi la mijloacele tehnice de localizare şi identificare a subiectului investigat,
toate aceste aspecte fiind judicios analizate pe parcursul acestui capitol.
Un aspect meritoriu îl reprezintă şi prezentarea unor metodologii de investigare a
infracţiunilor informatice la regimul dreptului de autor, care reflectă practicile,
procedurile şi tehnicile folosite pentru a colecta, stoca, analiza şi prezenta informaţii şi
probe ce sunt obţinute prin intermediul unei investigări criminalistice a calculatorului.
În fine, reţine atenţia, în mod deosebit, şi ultima secţiune a acestui capitol, în care
sunt abordate tehnicile speciale de investigare a infracţiunilor informatice din domeniul
drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, şi anume:
- tehnicile speciale de investigare prevăzute de Legea nr.161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind vorba despre
conservarea datelor informatice, ridicarea obiectelor care conţin date informatice,
percheziţia informatică, accesul într-un sistem informatic şi interceptarea şi înregistrarea
comunicărilor desfăşurate prin intermediul sistemelor informatice, şi
- tehnicile speciale de investigare secretă: folosirea investigatorilor sub acoperire,
13
interceptările şi înregistrările audio sau video, folosirea informatorilor şi supravegherea
secretă.
Capitolul al VI-lea intitulat „Particularităţi privind cercetarea la faţa locului şi
percheziţia informatică în cazul infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului
de autor şi drepturilor conexe conţine două secţiuni.
În cuprinsul secţiunii consacrate particularităţilor cercetării la faţa locului sunt
abordate noţiunea, importanţa, fazele cercetării la faţa locului, dar şi fixarea rezultatelor
acesteia, fiind totodată realizată şi o analiză atentă a etapelor de investigare a
infracţiunilor informatice specifice dreptului de autor.
În privinţa particularităţilor percheziţiei informatice, tratate în cea de-a doua
secţiune, pe fondul existenţei unor dificultăţi practice în administrarea probelor în cazul
investigării infracţiunilor săvârşite prin intermediul sau cu ajutorul unui sistem informatic,
reţine atenţia în mod deosebit trasarea unor reguli tactice precise care trebuie să fie urmate
de către investigatorul desemnat pentru efectuarea percheziţiei informatice.
În Capitolul al VII-lea intitulat „Instituţii, autorităţi şi organisme de prevenire
şicombatere a infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului de autor şi
drepturilor conexe” se prezintă în două secţiuni, cadrul instituţional de prevenire şi
combatere a acestui fenomen infracţional, precum şi organismele nonguvernamentale
(organismele de gestiune colectivă şi asociaţiile antipiraterie) cu atribuţii în acest
domeniu.
Desigur, sistemul naţional legal al protecţiei instituit printr-o legislaţie modernă şi
în concordanţă cu prevederile internaţionale, trebuie să fie însoţit de un sistem eficient de
implementare a drepturilor de autor, deoarece cadrul legal ce asigură recunoaşterea unor
drepturi exclusive nu este suficient pentru ca titularii acestora să fie protejaţi de încălcările
drepturilor lor, mai ales când acestea se produc în mediul digital.
Astfel, orice sistem de protecţie a drepturilor de autor, are nevoie de un sistem
judiciar capabil, prin mijloacele penale de care dispune, să lupte împotriva criminalităţii
care afectează titularii de drepturi, consumatorii, precum şi economia statului în ansamblu.
Rolul cel mai important în asigurarea aplicării corespunzătoare a drepturilor de
autor şi drepturilor conexe, inclusiv în mediul digital, îl au autorităţile judiciare din
România, dar în egală măsură şi autorităţile administrative române din domeniul
drepturilor de autor, acestea fiind cele mai în măsură să realizeze punerea în practică a
mărurilor procedurale legale de drept penal în domeniu.
14
De asemenea, un factor hotărâtor în implementarea măsurilor de diminuare a
infracţiunilor informatice la regimul drepturilor de autor şi drepturilor conexe este
cooperarea bine planificată şi implementată continuu dintre instituţiile şi autorităţile
statului şi organizaţiile neguvernamentale - asociaţii antipiraterie şi organisme de gestiune
colectivă, fiind absolut necesar ca acest parteneriat să existe şi să poată fi implementat în
orice moment.
În fine, în Capitolul al VIII-lea intitulat „Cooperarea judiciară şi poliţienească
internaţională în vederea combaterii acestui fenomen infracţional” se prezintă şi se
analizează, pe parcursul a cinci secţiuni, pe lângă aspectele introductive din debutul
capitolului şi concluziile finale, instituţiile de cooperare judiciară şi poliţienească pentru
combaterea infracţionalităţii transfrontaliere în domeniu, oportunităţile prin care se
realizează în România această cooperare, precum şi principalele reglementări ale
cooperării internaţionale cuprinse în Convenţia privind criminalitatea informatică.
În această perioadă când mijloacele de comunicare s-au modernizat, când
aplicaţiile calulatorului sunt extrem de diverse, iar Internetul a devenit indispensabil
activităţilor curente ale omenirii, posibilităţile oferite criminalităţii informatice
internaţionale au crescut considerabil, fiind descoperite noi modalităţi de comitere a
acestor genuri de infracţiuni.
În condiţiile în care o astfel de infracţiune poate implica mai multe state şi
jurisdicţii, autorităţile naţionale cu atribuţiuni în domeniu trebuie să cunoască perfect
cadrul juridic naţional şi să aplice în mod eficient tratatele internaţionale de asistenţă
legală mutuală la care statul respectiv este semnatar.
De asemenea, caracterul transfrontalier al infracţionalităţii informatice din sfera
drepturilor de autor necesită un răspuns pe măsură prin realizarea unei cooperări
internaţionale reale între jurisdicţiile şi instituţiile naţionale cu atribuţii în domeniu, fiind
esenţial ca investigatorii din diferite ţări să conlucreze în pofida diferenţelor legislative şi
procedurale, prin formarea unor puncte de contact în rândul forţelor de poliţie competente
în domeniu.
IV.Concluzii finale
Este o realitate faptul că în actuala epocă digitală se produc cele mai multe
încălcări ale drepturilor de autor şi drepturilor conexe, cu consecinţe negative din toate
punctele de vedere, de la prejudicierea autorilor, a titularilor de drepturi, a consumatorilor
15
şi a bugetului statului, până la crearea unei imagini negative a României din cauza
neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin semnarea unor tratate, convenţii sau acorduri
internaţionale.
Legea nr.8/1996 împreună cu modificările şi completările ulterioare reprezintă
fundamentul pe care s-a edificat, în ultimii ani, o legislaţie modernă, cuprinzătoare şi din
ce în ce mai eficientă în domeniul prevenirii şi combaterii acestui fenomen infracţional,
care începe, încet dar sigur, să contribuie la pedepsirea infractorilor informatici, dar şi la
prevenirea generală pe care are menirea să o îndeplinească orice lege penală.
În acelaşi timp, locul acestor infracţiuni în peisajul juridic penal a devenit la fel de
important ca acela al infracţiunilor clasice deosebit de grave, gravitatea acestora fiind
accentuată de uşurinţa comiterii şi camuflării lor, de caracterul preponderent
transfrontalier datorat mediului Internet şi potenţialul devastator al efectelor acestor
acţiuni.
Complexitatea şi tehnicitatea domeniului, dar şi problemele tactice-criminalistice
specifice au făcut ca evoluţia fenomenului infracţional să nu aibă un corespondent
proporţional în activitatea de prevenire, descoperire şi tragere la răspundere penală a
infractorilor, aceasta din urmă fiind de multe ori devansată de perspicacitatea autorilor şi
tehnologiile din ce în ce mai avansate, de care aceştia dispun.
În acest context, suntem de părere că infracţiunile din acest domeniu nu vor putea
fi eradicate, deoarece istoria dreptului ne-a demonstrat că nici o legislaţie nu a reusit să
elimine în totalitate un anumit tip de criminalitate, dar putem spera, însă, că acest fenomen
poate fi controlat şi stopat în mare măsură printr-un efort conjugat al autorităţilor, al
titularilor de drepturi, al organismelor de gestiune colectivă şi al asociaţiilor antipiraterie.
Cercetarea ştiinţifică s-a fundamentat pe o bibliografie bogată alcătuită atât
literatură juridică română – 95 de tratate, cursuri sau monografii, 64 de studii, comentarii
şi articole, cât şi literatură juridică străină – 24 de tratate, cursuri sau monografii, 28 de
studii, comentarii şi articole, dar şi 56 de acte normative interne şi internaţionale, 27 de
documente juridice internaţionale, alături de jurisprudenţă şi resurse Internet.