ISSN 1843 1976 REVISTA LÝKEION, DOROHOI, BOTOŞANI, ROMÂNIA

REDACTOR-ŞEF

Ciprian VOLOC

DIRECTOR-FONDATOR

Elena-Daniela AZOICĂI

COPERŢI, TEMATICĂ, DESIGN

Ciprian VOLOC

anul V

numerele

8/2010

9/2011

COLECTIVUL REDACŢIONAL:

Elevi : Profesori :

Andreea TUDOSĂ

Diana DUPU

Cristi AVRAM

Nicolae OANEA

Mădălina OLARIU

Diana HRAB

Lucica MISTRINESCU

Otilia PUIU

Gretti CUCOREANU

Gică MANOLE

Corneliu DRESCANU

Ilarion MANDACHI

ÝKEION

2

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial

3

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

DIN ISTORIA COLEGIULUI „GRIGORE GHICA Vv”: DIRECTORII

Secolul al XVIII-lea avea să reprezinte pentru cultura şi civilizaţia română un pas înainte,o apropiere de cultura apuseană,o revoluţie spre dezvoltarea infrastructurii şcolare,fapt ce a dus la apariţia a tot mai multe şcoli pe întreg teritoriul ţării.Prin răpirea Basarabiei în 1912,Dorohoiul a rămas un oraş „la capăt de ţară”,ceea ce a îngreunat oarecum apariţia primelor şcoli.Deşi judeţul nostru a avut „capete luminate” care au ajuns în cele mai înalte funcţii statale,totuşi, în oraşul nostru prima şcoală de stat apare abia în 1851. Trei dintre cei mai importanţi oameni de stat din România secolului al XIX-lea au avut puternice legături cu Dorohoiul.Este vorba de Mihail Kogălniceanu, deputat în Parlamentul României în mai multe legislaturi, apoi Gheorghe Asachi,născut la Herţa,oraş ce făcea parte din judeţul Dorohoi şi Spiru Haret,care a învăţat o parte din şcoala primară la Dorohoi deoarece tatăl său era funcţionat la Tribunalul din acest oraş. Cercetând,însă, documentele vremii,nici unul dintre ei nu au vreun merit pentru înfiinţarea primelor trei şcoli dorohoiene:Şcoala Primară nr. 1 de băieţi (1851),Şcoala Primară nr. 1 de fete(1860) şi gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV”(1879).Materialul de faţă,este dedicat celor care de-a lungul a 131 de ani de existenţă a gimnaziului de băieţi au condus spre performanţă acest focar de cultură,indiferent că au activat în cei 44 de ani cât a fost gimnaziu,sau în 81 de ani ca liceu,sau în cei 6 ani de colegiu. În ziua de 10 septembrie 1879,cinci dintre cei 8 profesori ai gimnaziului de băieţi „Gr.Ghica VV” s-au întrunit şi ,în unanimitate, au fost de acord ca doctorul Sigismund Chernbach să fie numit primul director al acestei unităţi şcolare nou înfiinţate.Din motive rămase necunoscute,prof.preot Constantin Ciocoiu,Al.Ştefanovici şi B.Ticamis au lipsit de la şedinţă.Să remarcăm faptul deloc de neglijat că profesorii au predat gratuit în primele luni de funcţionare a gimnaziului. Revenim la primul director al gimnaziului-medicul primar al judeţului,Sigismund Chernbach.A deţinut această funcţie în perioada 6 septembrie 1879-22 septembrie 1880,timp în care s-a lovit de numeroase probleme pe care în mare parte le-a rezolvat.Fiind şi consilier la primăria locală, împreună cu primarul Gheorghe Misihănescu şi cu alţi consilieri, cu avocaţii Gh.Gh.Burghele şi Gheorghe Marcu, au găsit pe strada Mihăileni (astăzi str.George Enescu),în casele unui filantrop, Enache Pruteanu, o cameră pe care

ÝKEION

au transformat-o în sală de clasă.Nu existau manuale,catalog,tablă,caiete etc.Exista doar voinţa unor profesori cu idei avansate şi cu dorinţa de a împărtăşi din cunoştinţele lor elevilor.Cei 10 elevi din clasa I de gimnaziu,cu care s-a deschis şcoala,erau cuprinşi între 11 şi 20 de ani.Şcoala s-a deschis pe 6 septembrie 1879,iar pe 15 septembrie primarul Misihănescu a propus ca numele gimnaziului de băieţi să fie „Grigore Ghica”.Pentru a semăna cu o instituţie culturală,dr.Chernbach a înfiinţat la începutul anului n1880 o bibliotecă şcolară formată din cărţi donate de el,de N.Calcântraur şi de primărie.Dr. Sigismund Chernbach a predat la gimnaziu până în anul 1886(atenţie!) nu mai puţin de 7 obiecte : latina,germana,franceza,matematica,fizica,chimia şi ştiinţele naturale. Medicului chirurg S.Chernbach i-a urmat la conducerea şcolii profesorul de istorie N.Săvinescu în perioada 28 septembrie 1880-14 octombrie 1883.El era şi judecător de instrucţie şi în acelaşi timp a predat şi geografia.Nemulţumit de condiţiile grele în care funcţiona şcoala,a reuşit să o mute la familia Petru Cuparencu,unde spaţiul era mai primitor, pe strada Sfântul Nicolae.Chiria fiind însă prea mare,la 23 aprilie 1881,obţine două camere în casele familiei Cucu de pe strada Trestiana,unde astăzi se află Căminul de bătrâni (actualmente pe str.Dobrogeanu Gherea).Aici, elevii au învăţat până în 1884.Datorită bunei organizări,numărul de elevi s-a mărit, unii primind ajutoare materiale din partea primăriei.De asemeni, elevul Ghinescu Mihai a primit o bursă din partea primăriei locale pentru continuarea studiilor liceale. La 14 octombrie 1883, doar pentru un an, a venit la conducerea gimnaziului o mare personalitate a pedagogiei româneşti, originară din Sângeorgiul Năsăudului, profesorul de istorie Solomon M.Haliţa.Acesta studiase în occident problemele învăţământului şi a căutat să introducă şi la noi în ţară metodele noi de lucru cu elevii.El a introdus condica de prezenţă a profesorilor,înmatricularea corectă cu toate datele personale ale elevilor,folosirea cataloagelor şi întocmirea unui orar care să fie respectat.La cererea sa,în 1884 s-a înfiinţat în cadrul gimnaziului un atelier de cizmărie având ca maistru pe Vasile Harisov,care avea ca sarcină să-i înveţe pe elevi meseria de cizmar.La 23 aprilie 1884,gimnaziul se mută în casele Mezincescu,foste Chernbach de pe strada A.I.Cuza (situată în spatele sediului provizoriu al primăriei locale).Aici condiţiile de învăţătură erau mult superioare vechilor locaţii, erau mai multe săli de clasă plus locuinţă pentru director.După cîţiva ani, profesorul S.Haliţa a ajuns inspector în cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice. A urmat la conducerea gimnaziului profesorul de limba română Mihai Vârgolici în perioada 20 septembrie 1884-22 decembrie 1886.Era absolvent al Facultăţii de litere din Iaşi şi la gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV” Dorohoi a predat pe lângă limba română şi istoria şi geografia.Datorită insistenţelor sale gimnaziul a trecut în 1886 cu cheltuielile în contul statului,scutind astfel primăria locală de o mare grijă,întrucât bugetul oraşului era insuficient în faţa a nenumărate cheltuieli în condiţiile unui oraş cu o industrie aproape inexistentă. Anton Gorescu a fost director între 22 decembrie 1886-1 februarie 1888.În acei ani fizica,chimia şi ştiinţele naturale erau contopite într-un singur obiect care a fost predat de Anton Gorescu ocupând concomitent şi funcţia de

4

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial director al gimnaziului de băieţi.A reuşit să obţină o gratificaţie pentru un profesor care să se ocupe de secretariat,iar în una din sălile de clasă a ordonat o colecţie de minerale şi roci,culese de elevii şi cadrele didactice ale şcolii.Mai menţionăm că între 1883-1886 nu au fost absolvenţi din cauză că mulţi elevi făceau doar unul sau doi ani de şcoală,după care părinţii îi retrăgeau considerând că au învăţat destul,sa, luând în calcul că nu puteau continua liceul decât la Brăila sau Turnu Severin, era prea departe şi renunţau. Timp de 17 ani a condus gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV” Gheorghe Pascu,în perioada 1 februarie 1888-26 septembrie 1905.Gh.Pascu (1857-1917),era absolvent al Şcolii Normale Superioare din Iaşi şi al Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi-Facultatea de Ştiinţe Matematice.Supranumit de elevi şi cei care l-au cunoscut ca „omul cu mâna de fier”,Gh.Pascu era originar din Piatra Neamţ,dar şi-a legat întreaga viaţă şi activitate de oraşul Dorohoi,mai ales de gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV” unde a profesat nu mai puţin de 34 de ani!Fiind şi consilier la primăria locală,deci totdeauna în miezul problemelor oraşului,a obţinut de la primarul Vasile I.Calcântraur o suprafaţă de teren de 8.577 metri pătraţi învecinată cu Bisericuţa de Lemn”Adormirea Maicii Domnului”pe care,cu cei 100.000 lei obţinuţi de la guvern de către deputatul avocat Gh.Gh.Burghele,la 30 iunie 1891 s-a pus piatra de temelie a viitoarei clădiri a gimnaziului.Doi ani mai târziu,gimnaziul a fost inaugurat cu mare fast.Anul şcolar 1893-1894 a început în noul local,o clădire impunătoare pentru acele timpuri,clădire care impresionează şi astăzi.Directorul Gh.Pascu s-a descurcat bine şi în anul 1894 când în ţară a bântuit scarlatina,şcolile de toate gradele au fost închise,avându-se grijă ca elevii bolnavi să fie internaţi şi îngrijiţi.Mai notăm aici că doar pentru an şcolar,1893-1894,gimnaziul a fost mixt, dar ministerul a respins iniţiativa dorohoienilor.Prof.Gh.Pascu a obţinut bani pentru construirea unei locuinţe destinată directorului gimnaziului,clădire finalizată în 1898,dar care nu a putut fi folosită deoarece era situată pe proprietatea Bisericuţei de Lemn.El este cel care i-a insuflat dragostea pentru obiectul matematică elevului Pompeiu Dimitrie-viitorul mare matematician şi academician. Între 26 noiembrie 1905-15 ianuarie 1910,director al gimnaziului a fost preotul econom Constantin Ciocoiu.S-a născut în 1851 în satul Sârbi-comuna Vlăsineşti, a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” Iaşi şi a venit la Dorohoi în 1879 ca preot la biserica „Sf.Nicolae”.Este autorul a numeroase studii,monografii (printre care şi cea a gimnaziului „Gr.Ghica VV” editată în 1921).A predat la gimnaziul de băieţi chiar din primul an al înfiinţării acestuia.A predat gratuit nu mai puţin de 4 obiecte:limba greacă,limba română,religia şi muzica.Atât el,cât şi Gheorghe Pascu,au fost membri fondatori ai Ateneului

5

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Român din Dorohoi în anul 1900.Ambii au conferenţiat în repetate rânduri în faţa auditorilor dorohoieni cu chestiuni stringente şi la ordinea zilei. Între 15 ianuarie 1910 – 1 septembrie 1912,director al gimnaziului de băieţi „Gr.Ghica VV” a fost Ilie Ghibănescu. Profesor de limba română şi un excelent publicist, avea o mare expierienţă în post de conducere ca fost director de şcoală normală. A urmat la conducerea şcolii unul dintre cei mai gospodari conducători de unităţi- profesorul Constantin Iancu, între 1 septembrie 1912-1 decembrie 1919.Născut la Bârlad la 17 septembrie 1881,este absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi,Facultatea de litere,concomitent urmând şi Facultatea de Drept şi Economie politică a aceleiaşi universităţi ieşene.Ca director s-a preocupat ca biblioteca şcolii să se completeze cu noi opere valoroase, a înfiinţat o orchestră şcolară cu care ţinea concerte în comunele din împrejurimi,împreună cu profesorul de muzică Mihail Posluşnicu a organizat un cor de excepţie, a împodobit interiorul holului gimnaziului cu portretele pictate ale marilor domnitori români.A fost principalul artizan al organizării cohortelor de cercetaşi-un mijloc excelent de educaţie patriotică a tineretului.În anul şcolar 1913-1914, 3 elevi dorohoieni au luat premiu pe ţară la concursurile organizate de „Tinerimea română”(un fel de Olimpiadele şcolare de astăzi). Privind la o scară mai mică „oscarurile” de astăzi, putem afirma că la conducerea gimnaziului,ulterior liceu,”Gr.Ghica VV” au urmat „doi monştri sacri” ai învăţământului dorohoian. Mai întâi, neuitatul preot cărturar şi folclorist Dumitru G.Furtună,o adevărată enciclopedie de istorie locală,un om cu vederi largi,participant neobosit la viaţa obştească şi şcolară dorohoiană.Născut la Tocileni(Botoşani) în 1890, a absolvit ca şef de promoţie Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi,apoi a urmat cursurile Institutului Sud-European condus de istoricul savant Nicolae Iorga pe care le-a absolvit tot ca şef de promoţie. Tânărul absolvent a ales Dorohoiul pentru a-şi începe activitatea.A fost preot timp de 25 de ani la Bisericuţa de Lemn”Adormirea Maicii Domnului”, director al gimnaziului (până în 1923)şi apoi al liceului de băieţi „Gr.Ghica VV” până în 1925,profesor de română,istorie şi religie;a fost directorul Seminarului Terologic „Pimen Mitropolitul” nou înfiinţat la Dorohoi;a predat religia şi la Liceul „Regina Maria”.Ca director al gimnaziului de băieţi a creat Societatea literar-ştiinţifică „Ion Creangă”; a editat anuarul gimnaziului pe anul 1920-1921; a editat revista „Cuvîntul nostru”, a organizat expoziţii şcolare.Încă din 1919 a obţinut prin Ordinul M.I.nr.237 transformarea gimnaziului de băieţi „Gr.Ghica VV” în liceu.A aprobat ca în aripa dreaptă a şcolii să funcţioneze Şcoala Normală de băieţi până la mutarea ei la Şendriceni; în 1920 a obţinut clădirea familiei Rozenzweig pe care a transformat-o în internat.Are multe realizări ca folclorist, a editat lucrări de folclor, culegeri de folclor, reviste, studii de istorie locală etc. Între 15 februarie 1925-10 octombrie 1927 a fost ales director al liceului de băieţi profesorul poliglot Ion Botezatu,al doilea „monstru sacru”.Născut la Iaşi la 27 septembrie 1897,a urmat gimnaziul „Gr.Ghica” din Dorohoi, a absolvit Universitatea „Al.I.Cuza”Iaşi-Facultatea de litere şi filosofie şi Facultatea de drept

6

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial cu specializare la Grenoble.Cunoştea la perfecţie 4 limbi:franceza,rusa,latina şi germana.Deşi a condus liceul doar 2 ani, l-a modernizat,s-a implicat în numeroase acţiuni obşteşti locale,a înfiinţat o orchestră de valoare cu elevii susţinând concerte de binefacere.A fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii; a scris manuale şcolare; a fost pentru o perioadă inspector şcolar. Pentru ceva mai mult de un an (1 octombrie 1927-15 decembrie 1928) a fost numit la conducerea liceului profesorul de istorie Eulampie Procopovici. Originar din Romaneşti,născut în 1864, este absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi-Facultatea de Ştiinţe istorice şi filosofie.Şi-a legat întreaga activitate de liceul „Gr.Ghica VV” unde a profesat 37 de ani! A încercat la începutul secolului trecut să înfiinţeze un liceu de fete la Dorohoi, dar fără succes. A urmat în perioada 15 decembrie 1928-25 septembrie 1932, Constantin Dumitraş,absolvent al Liceului Naţional din Iaşi şi al Facultăţii de chimie industrială cu ,atenţie!,secundar Cosmografia.Născut la Todirebi(Botoşani) a venit cu soţia sa Eugenia la Dorohoi.Aceasta din urmă a predat la Liceul „Regina Maria”.Cu ajutorul a câtorva elevi de excepţie:Gheorghe Tomaziu,Mircea Bantaş şi Moise Cohn, Constantin Dumitraş a înfiinţat Societatea Cultural-ştiinţifică a liceului de băieţi „Gr.Ghica VV” numită „Gheorghe Asachi”, societate care ulterior a editat revista şcolară de succes „Licăriri”. Directorul şi profesorul de chimie-fizică Constantin Dumitraş a făcut un gest necugetat în anul 1929 când, în ziarul „Vestea” (Botoşani) a publicat un articol injurios la adresa foştilor directori şi profesori ai gimnaziului şi liceului acuzându-i de lipsă de profesionalism şi performanţă.A fost un gest complet lipsit de sens la care a răspuns profesorul Eulampie Procopovici în „Gazeta Dorohoiului”, arătând că doctorul Chernbach,Haliţa Solomon, Gheorghe Pascu, Ştefan Vârgolici, preotul C. Ciocoiu „nu au făcut de ruşine” liceul, iar numeroşi elevi au ajuns pe cele mai înalte trepte ale societăţii, dând ca exemplu pe prof. dr.,senator şi deputat D. Mezincescu,prof.universitar,arheolog, academician Ion Andrieşescu, generalul Constantin Ilasievici precum şi mulţi,mulţi alţii care infirmă cele scrise de C. Dumitraş. Neculai D. Ştefan, profesor de ştiinţele naturale,născut la Drăguşeni(judeţul Dorohoi) la 6 decembrie 1899, este absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi. A fost directorul al liceului de băieţi o perioadă scurtă: între 25 septembrie 1932-20 noiembrie 1933.La iniţiativa sa s-a constituit Consiliul Interşcolar la nivel de oraş din care făceau parte toţi cei 12 directori de la

7

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

diferitele nivele de învăţământ din Dorohoi.Aceştia discutau periodic şi luau măsuri în domeniul educaţiei,disciplinei,organizării etc. La 20 noiembrie 1933 a fost numit ca director al liceului D.Sălceanu,absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi,Facultatea de litere.A funcţionat până la 1 iulie 1937.A luptat şi a obţinut fonduri pentru supraetajarea clădirii căci şcoala devenise supraaglomerată.Lucrarea a început în anul 1934 şi finalizată în 1937.Tot în perioada directoratului său s-a trecut la liceul cu 8 clase,pentru ambele cicluri de învăţământ organizându-se examene de admitere. Apropierea războiului, faptul că judeţul Dorohoi a fost trecut la Regiunea XIV-a Cernăuţi, au determinat multe frământări şi în învăţământ,în cazul nostru,schimbări dese în funcţia de director.Doar pentru un an, între 1 iulie 1937-1 octombrie 1938) a fost numit director al liceului de băieţi profesorul de istorie Ilie Colban.Era absolvent al Universităţii din Cernăuţu,Facultatea de filologie şi istorie.S-a remarcat printr-o deosebită activitate obştească, a fost decorat cu numeroase medalii („Crucea României”,Medalia „Cruciada României împotriva comunismului” etc.). Doar trei luni şi jumătate(1 octombrie 1938-12 ianuarie 1939) a obţinut funcţia de director Mihai Soroceanu,născut în anul 1900 în comuna Rapcea (Bucovina), absolvent al Unicersităţii din Cernăuţi,Facultatea de chimie.A venit de la Şcoala Normală Şendriceni-Dorohoi datorită numeroaselor concentrări ale cadrelor didactice. Pentru a doua oară a fost ales să conducă liceul „Gr.Ghica VV” între 12 ianuarie 1939-1 septembrie 1947,profesorul de limba franceză şi latină,avocatul Ion Botezatu, cunoscător a 4 limbi de circulaţie internaţională.El a realizat numeroase schimbări în mentalitatea elevilor,a introdus învăţământul agricol atât practic cât şi teoretic.În acest scop a vizitat fermele din împrejurimi făcându-le cunoştinţă elevilor cu maşinile agricole.În perioada războiului liceul a desfăşurat activitatea în localul Şcolii israelite unde funcţionau şi celelalte şcoli din oraş.După război,în anul şcolar 1945-1946 a fost înfiinţat pe lângă liceu,gimnaziul cu durata de 3 ani.Profesorul Ion Botezatu a fost apreciat de colegii de muncă şi de superiori pentru tactul său pedagogic şi corectitudinea în muncă. A urmat ca director,profesorul,ulterior profesor emerit, Octav Guţic (1913-1995) pentru perioada 1 septembrie 1947-2 aprilie 1949.Era absolvent al liceului „Gr.Ghica VV” şi al Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi-Facultatea de geografie.A organizat excursii de cercetare cu elevii, a cules roci pentru cabinetul de geografie,a alcătuit albume şi hărţi geografice cu ajutorul elevilor,a organizat o ministaţie meteorologică în grădiniţa şcolii unde elevii puteau învăţa din tainele acestei discipline. După numai un an şi 7 luni a fost schimbat „politic” cu Mihai Stoica,absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi-Facultatea de limba română,secundar latina.A condus liceul între 2 aprilie 1949-1 septembrie 1958.Bun gospodar,a reamenajat cu aparatură modernă laboratoarele şi cabinetele de ştiinţe,a procurat material didactic pentru diferite obiecte de studiu,a îmbunătăţit substanţial numărul de volume din biblioteca şcolii.

8

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial La 1 septembrie 1958 este numit director al şcolii profesorul de matematică Arcadie Luţă.Născut la 5 februarie 1907 la Glodeni(Bălţi), a absolvit Facultatea de ştiinţe matematice a Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi.A predat la Liceul „Gh.Lazăr” din Bucureşti şi la Liceul Laurian din Botoşani.Apoi a venit la Dorohoi.De o severitate deosebită atât în comportare cât şi la catedră, dar şi de o mare corectitudine, a insuflat profesorilor şi elevilor acelaşi stil serios de muncă,ceea ce a dus la îmbunătăţirea rezultatelor.A fost cooptat în diferite organizaţii obşteşti şi culturale pe care le-a condus sau în care a activat cu competenţa-i caracteristică.A fost răsplătit cu o serie de diplome şi medalii,printre care şi Ordinul Muncii clasa a III-a.Decesul său survenit în 1965 a fost regretat de toţi cei care l-au cunoscut. Următorul director,profesorul de matematică Dumitru Ghenghea a condus liceul între 7 iulie 1965-1 septembrie 1969.A predat matematica timp de 30 de ani chiar la mai multe şcoli din oraş.Cu elevii liceului a obţinut rezultate deosebite la olimpiadele şcolare; echipa de baschet fete a liceului a promovat până în divizia A obţinând 7 medalii de argint şi bronz la diferite campionate naţionale şi în Cupa României.A amenajat în curtea liceului un teren de baschet modern,bitumat. Gheorghe Amarandei,născut la 26 martie 1933 la Viişoara,absolvent al Universităţii „Al.I.Cuza”Iaşi,Facultatea de filologie-istorie, a condus liceul între 1 septembrie 1969-6 aprilie 1978.A avut o deosebită activitate publicistică,a scris numeroase lucrări de specialitate referitoare la trecutul oraşului Dorohoi. A urmat la conducere profesorul de matematică Mihai Vieru,absolvent al aceluiaşi liceu al cărui director a devenit între 6 aprilie 1978-10 ianuarie 1987.În 1979 a editat în colaborare cu prof. Maria Zaiţ şi Elena Rujinschi „File de monografie 1879-1979”,o lucrare destul de completă dedicată celor 100 de ani de existenţă a gimnaziului-liceului „Gr.Ghica VV”.A reuşit să organizeze la centenarul şcolii o frumoasă aniversare festivă la care au participat cadre didactice vechi şi noi, mulţi dintre absolvenţi, printre ei şi oameni renumiţi ai culturii româneşti, invitaţi, oficiali. Pentru prima oară în istoria şcolii a fost numită ca director o femeie-profesoara de matematică Rodica Ungureanu, între 10 ianuarie 1987-1 aprilie 1989.A fost un cadru didactic de excepţie cu elevi finalişti la olimpiadele şcolare, cu numeroşi absolvenţi deveniţi studenţi, mulţi dintre aceştia alegând ştiinţele exacte. Cel care avea să realizeze o cotitură însemnată în destinul şcolii a fost profesorul Ştefan Maftei care a condus liceul într-o primă legislatură între 1 aprilie 1989-15 septembrie 1993.Născut la Dersca la 6 septembrie 1948, a absolvit Universitatea „Al.I.Cuza”Iaşi,Facultatea de matematică-mecanică după care a fost numit la Liceul „Gr.Ghica VV”Dorohoi.Fiind un profesor competent a fost răsplătit cu titlul de „Profesor fruntaş”.Ca director, a reuşit, în urma unor demersuri la Ministerul Învăţământului să obţină schimbarea titulaturii „liceu industrial” în vechea titulatură de Liceul Teoretic „Gr.Ghica VV”.Însă, cea mai mare realizare a sa a fost obţinerea, în urma unor demersuri bine documentate, schimbarea numelui liceului în Colegiul Naţional „Gr.Ghica VV” ca o dovadă a

9

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

recunoaşterii valorii şcolii de-a lungul anilor.Acest eveniment a avut loc la 12 septembrie 2004, cînd profesorul Ştefan Maftei era director al şcolii în a doua sa legislatură (1 februarie 1999- 1 mai 2007).De asemeni, a reuşit să obţină fonduri pentru schimbarea acoperişului clădirii liceului, a modernizat materialul didactic.Prin fonduri obţinute din sponsorizări a infrumuseţat faţa a numeroase săli de clasă prin schimbarea mobilierului. Între 15 septembrie 1993-1 martie 1999, directoare a liceului a fost profesoara Rodica Maftei, care a reuşit schimbarea destinaţiei Sălii Teatrului în sală de sport; a amenajat cabinetul de informatică, venind în ajutorul elevilor care au obţinut locuri fruntaşe la Olimpiada Naţională. După cum am amintit mai sus, între 1 februarie 1999-1 mai 2007,director al şcolii este din nou profesorul Ştefan Maftei. A urmat la conducere profesoara de limba română Daniela Elena Azoicăi, între 1 mai 2007-1 septembrie 2009. Cadru didactic tânăr dar tenace şi cu mult spirit gospodărec a reuşit să repare şi să acopere clădirea colegiului; a înfiinţat un nou laborator complet utilat; a modernizat contabilitatea şi secretariatul şcolii; a reuşit să reamenajeze amfiteatrul colegiului la nivel occidental; a reamenajat o serie de săli de clasă. Între 1 septembrie 2009-19 aprilie 2010, a condus (cu delegaţie) colegiul profesoara de limba română Ingrid-Oana Bouafia. Fiind un cadru didactic foarte bine pregătit profesional, a reuşit să obţină rezultate remrcabile la etapele judeţene şi, apoi, finale a olimpiadelor şcolare, cu elevii pregătiţi de ea. După 20 aprilie la conducerea colegiului s-a aflat profesorul de ştiinţe naturale, absolvent al universităţii ieşene, Mândrescu Radu-Ciprian, fost elev al liceului, în prezent director fiind tot un fost elev al liceului, Jîşcanu Bogdan, profesor de educaţie fizică. Ca un scurt rezumat al întregii perioade de existenţă a acestui nesecat izvor de oameni de seamă ai societăţii româneşti, putem afirma că în cei 131 de ani,la conducerea gimaziului-liceului-colegiului ”Grigore Ghica Vv.” s-au aflat 29 de directori(2 dintre ei fiind aleşi sau numiţi în două „legislaturi”). Din anul 1950 s-a instituit şi funcţia de director-adjunct,care va face obiectul unui alt studiu istoric. Dintre cei 29 directori doi nu erau calificaţi pentru învăţământ (unul a fost medic chirurg, al doilea a fost judecător la Tribunalul Dorohoi); 9 au fost absolvenţi ai Facultăţii de litere; 4 au fost absolvenţi ai Facultăţii de istorie; 6 ai Facultăţilor fizică, chimie sau ştiinţele naturale; 5 au fost absolvenţi ai Facultăţii de matematică, unul al Facultăţii de geografie, iar doi au fost preoţi. Inima lor a vibrat pentru destinele acestei şcoli. De sub bagheta lor şi a cadrelor didactice pe care i-au condus, au intrat în rândul marilor personalităţi ale neamului românesc numeroşi oameni de ştiinţă, academicieni,deputaţi şi senatori,miniştri, generali de armată, pictori, sculptori, scriitori, poeţi, artişti, numele unora depăşind graniţele ţării. Suntem siguri că acest prolific izvor de cultură nu se va opri din mersul său ascendent şi de pe băncile excelentului colegiu „Grigore Ghica Vv.” din Dorohoi vor absolvi elevi care vor duce mai departe renumele deja înrădăcinat în conştiinţa oraşului,judeţului şi chiar în ţară.

10

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial

11

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen de Georgiana Andrieş

ÝKEION

CHESTIONAR – ABSENTEISMUL SCOLAR 1). In prezent, esti elev in:

a) clasa a 9-a b) clasa a 10-a c) clasa a 11-a d) clasa a 12-a

2). Cât de des absentezi nemotivat? a) cel mult 5 ore pe luna b) 1-5 ore pe saptamana c) peste 5 ore pe saptamana

3). Consideri că pierzi mult dacă lipseşti de la şcoală? a) Da b) Nu

4). Care sunt motivele pentru care absentezi ? a) Nu iti place ora b) Nu iti place profesorul c) Dacă absentezi nu ti se întâmplă mare lucru d) Te plictisesti la şcoală e) Faci uşor rost de scutiri pentru motivarea

12

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Dănilă Alina Ţurcanu Adelina

Tabel realizat de Lucica Mistrinescu

editorial absenţelor

f) Eviti în felul acesta luarea unei note mici g) Programul este prea încărcat h) Altele: ……………………………………..

5). Cu cine îţi petreci timpul când absentezi? a) Cu prietenii b) Cu prietenul/prietena c) Cu colegii d) Cu nimeni, rămân singur/a e) Cu altcineva

6). Unde mergi când absentezi de la şcoală? a) Acasă b) În parc c) La Internet Cafe d) În bar e) Mă plimb prin oraş f) Alt loc..........................................................

7). Cum îţi motivezi absenţele? a) Cu motivări reale b) Cu motivări medicale false c) Cu motivări false de la părinţi d) Comunicând cu profesorul e) Altele..........................................................

8). Care crezi că sunt metodele dominante de predare ale profesorilor? a) Prelegeri b) Dictare c) Aplicaţii practice d) Studii de caz e) Implicarea activă a elevilor f) Altele.....................................................................

9). Cum te evaluează profesorii? a) formativ (pe parcurs) b) sumativ (una sau două note la o materie, fără alte sarcini pe parcurs) c) Altele................................................................

10). Cum ţi se pare modul de notare al profesorilor? a) Echitabil b) Se fac diferenţe c) În funcţie de starea lui d) În funcţie de cunoştinţe e) În funcţie de elev f) Altele.................................................................

11). Părinţii tăi ştiu cât ai lipsit de la şcoală? a) Da, ştiu de la mine b) Da, ştiu de la diriginte/profesor c) Da, ştiu de la altcineva d) Nu

12). Ce atitudine au părinţii tăi faţă de absenteism? a) Că este foarte grav b) Se mai întâmplă, dar trebuie să te corectezi

13

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

c) Nu ştiu; nu am vorbit niciodată despre acest lucru d) Altele.....................................................................

13). Care este atitudinea ta faţa de avertismentul de exmatriculare? a) Mi-e indiferent b) Mă pune pe gânduri c) Voi face promisiuni pe care ştiu că nu le voi respecta, dar care ştiu că mă vor

scăpa de situaţia actuală d) Mă bazez pe lipsa de fermitate a penalizărilor e) Sunt conştient/ă că nu este bine şi doresc să mă schimb f) Vreau să fiu ajutat/ă să mă schimb g) Altele........................................................................

14). Care ar fi motivele pentru o prezenţă mai bună la ore? a) Încurajare din partea colegilor b) Apreciere din partea profesorilor c) Dacă nu aş fi evaluat d) Pedepsele mult mai severe pentru absenţe e) Altele...........................................................................

15). Care ar fi caracteristicile orei la care ai fi prezent/ă? a) Atmosfera plăcută b) Orele mai atractive c) Se lucrează pe grupe d) Sunt implicat/ă în desfăşurarea orei e) Nu mă plictisesc f) Altele..........................................................................

Varsta : ........ ani Sexul: F/ M Profilul: a) matematica-informatica b) chimie- biologie c) filologie d) stiinte-sociale

Îţi mulţumesc pentru timpul acordat! O zi frumoasa!

PROCES VERBAL

Incheiat astazi, 27.11.2010, cu privire la ABSENTEISMUL SCOLAR. Chestionarul a fost aplicat pe un esantion de 50 de persoane, toti elevi ai C.N. “Grigore Ghica” Dorohoi. Aceste persoane au varsta cuprinsa intre 15- 19 ani.

In urma chestionarii, au rezultat urmatoarele: 22% dintre cei chestionati sunt in clasa a 9-a, 24% in clasa a 10-a, 26% in clasa a 11

-a si 28% in clasa a 12-a. 66% dintre elevii chestionati absenteaza cel mult 5 ore pe luna, 32% absenteaza

aproximativ 1-5 ore pe saptamana si doar 2% absenteaza peste 5 ore pe saptamana.

76% dintre ei sunt de parere ca pierd mult daca lipsesc de la scoala, pe cand 24% sustin ca nu pierd mult daca absenteaza.

In ceea ce priveste motivele pentru care elevii absenteaza , am obtinut urmatoarele: 40% absenteaza de la ore pentru a evita luarea unei note mici ; 30% absenteaza

14

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial de la unele ore deoarece nu le este pe plac nici ora, nici profesorul, dar si pentru a evita obtinerea unei note mici; 12% dintre elevii intervievati absenteaza datorita programului prea incarcat, iar altii 12% datorita faptului ca se plictisesc la scoala; 4% nu agreeaza anumiti profesori, motiv pentru care prefera sa chiuleasca de la ora lor; 2% absenteaza deoarece fac usor rost de scutiri pentru motivarea absentelor.

Cand absenteaza, elevii isi petrec timul astfel: 32% si-l petrec alaturi de prieteni; 14% raman singuri; 14% cu prietenul/prietena; altii 14% raman in compania altcuiva; 12% chiulesc impreuna cu colegii; iar altii 12% fie cu prietenii, fie cu prietenul/prietena.

Cand absenteaza, elevii intervievati prefera sa mearga: 32% se plimba prin oras; 26% aleg barul; 20% pleaca acasa; 10% aleg fie parcul, fie barul; 8% prefera sa mearga in parc; 4% opteaza pentru Internet Café.

Elevii obisnuiesc sa isi motiveze absentele astfel: 46% folosesc motivari reale; 18% comunicand cu profesorul; 18% folosesc motivari medicale false; altii 18% apeleaza la motivarile false ale parintilor.

Elevii sunt de parere ca metodele dominante de predare ale profesorilor sunt urmatoarelele: 32% spun ca prin dictare; 26% sunt de parere ca profesorii apeleaza atat la dictari, cat si la prelegeri; 18% considera ca profesorii aleg sa predea implicand activ elevii; 12% sustin ca profesorii opteaza atat la prelegeri, dictari, cat si studii de caz; 4% sunt de parerea ca profesorii tin prelegeri pentru a preda; 4% considera ca profesorii apeleaza la aplicatii practice; altii 4% aleg studiile de caz.

Dupa parerea elevilor, acestia sunt evaluati de catre profesori astfel: 64% sustin ca sunt evaluati formativ; 28% sustin ca sunt evaluati sumativ; 8% aleg ambele variante (depinde de fiecare profesor in parte).

In ceea ce priveste modul de notare al profesorilor: 28% sustin ca se fac diferente la notare ; 26% sunt de parere ca profesorii fac diferente si de asemenea sunt notati in functie de starea profesorului; 20% considera ca sunt notati echitabil; 16% afirma ca sunt notati in functie de cunostinte; 8% sustin ca sunt notati infunctie de starea profesorului.

La intrebarea daca parintii stiu cat au lipsit de la scoala, am obtinut urmatoarele rezultate: 56% dintre elevi spun ca parintii stiu chiar de la ei ; 32% afirma ca parintii lor au fost instiintati de absente de catre diriginte/profesor; 12% sustin ca parintii lor nu stiu nimic de absente.

In privinta atitudinii parintilor fata de absenteism, elevii au raspuns: 56% afirma ca parintii sustin ca se mai intampla sa chiulesti, dar trebuie sa te corectezi; 36% spun ca parintii considera absenteismul ca fiind ceva foarte grav; 8% dintre elevi nu au vorbit niciodata cu parintii despre absenteism.

Cand vine vorba de avertismentul de exmatriculare, elevii adopta urmatoarea atitudine: 32% se bazeaza pe lipsa de fermitate a penalizarilor; 22% sustin ca avertismentul ii pune pe ganduri; 20% afirma ca sunt constienti ca nu e bine sa absenteze si doresc sa se schimbe; 14% fac promisiuni pe care stiu ca nu le vor respecta, dar care stiu ca ii vor scapa de situatia avertismentului; 12% sunt indiferenti in ceea ce priveste avertismentul de exmatriculare.

Motivele pentru o prezenta mai buna la ore sunt: 40% ar dori sa fie apreciati de catre profesori; 30% ar dori sa nu fie evaluati; 12% ar dori pedepse mai severe pentru absente, dar nici sa fie evaluati; 10% sustin ca pentru a nu mai absenta ar fi necesare pedepse mai aspre pentru chiulit; 8% si-ar dori sa fie incurajati

15

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

de catre colegi. Pentru a fi prezenti la ore, acestea ar trebui sa aiba urmatoarele caracteristici: 30%

sustin ca orele ar trebui sa fie mai atractive; 22% sunt de parere ca ar trebui sa fie si ei implicati in desfasurarea orei; 22% ar dori sa nu se plictiseasca la ore pentru a le putea onora cu prezenta; 20% isi doresc o atmosfera placuta, destinsa, nicidecum una tensionata; 6% considera ca ar trebui sa se lucreze pe grupe.

Trebuie mentionat, de asemena, ca dintre persoanele chestionate 54% au sexul

masculin si 46% au sexul feminin. 34% dintre ei sunt la profilul matematica- informatica, 18% sunt la profilul chimie-biologie, 20% sunt la profilul filologie si doar 24% sunt lal stiinte sociale.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 50 de persoane, cu varsta cuprinsa

intre 15 si 19 ani, toti elevi ai C.N. ”Grigore Ghica” Dorohoi. Dintre acestia, 54% au sexul masculin si 46% au sexul feminin. In ceea ce priveste specializarea, 34% sunt la profilul matematica- informatica, 18% la chimie-biologie, 20% la filologie si 28 % la profilul stiinte sociale.

In urma centralizarii rezultatelor s-a constatat ca 66% dintre elevii chestionati absenteaza cel mult 5 ore pe luna, marea majoritate provenind din clasa a 12-a, unde bac-ul in curand le va bate la poarta, dar si din clasa a 9-a, unde elevii abia s-au familiarizat cu postura de liceeni si inca “nu au gustat” din unul dintre incredientele vietii de liceean- chiuleala. In schimb, la clasele a 10-a si a 11-a, absenteismul a atins cote mai inalte ( de exemplu, 61,5% dintre elevii claselor a 11-a chiulesc intre 1-5 ore pe saptamana).

La intrebarea “Consideri ca pierzi mult daca lipsesti de la scoala? ”, 76% dintr elevi au raspuns ca da, in timp ce 24% au optat pentru nu. Elevii claselor a 9-a au raspuns in unamitate ca au mult de pierdut daca absenteaza, iar la polul opus se situeaza cei din clasele a 11-a, care in proportie de 53,8% au considerat ca nu pierd mare lucru daca chiulesc.

Motivele pentru care elevii absenteaza sunt cat se poate de variate, in functie de varsta si de anturaj. Totusi, motivul principal este acela de a evita luarea unei note mici. Acest motiv a fost invocat de 45,4% dintre elevii claselor a 9-a; 50% dintre elevii claselor a 10-a; de la clasele a 11-a 23% au optat pentru el; iar cei de a 12-a, in proportie de 42,8%.

In ceea ce priveste persoanele cu care isi petrec timpul cand absenteaza, 32% dintre elevi apeleaza la compania prietenilor, proverbul “Prietenul la nevoie se cunoaste!” dovedindu-si inca o data veridicitatea. De asemenea, nici chiulitul in masa, impreuna cu clasa nu le este strain, deoarece 12% dintre cei supusi chestionarului au optat pentru colegi. Elevii claselor a 9-a, cu procentul de 36,3% isi petrec timpul singuri cand absenteaza, fiind singurii care actioneaza in acest mod. Pentru cei de-a 10-a (41,65%), a 11-a (30,8%) si a 12-a (28,56%) prietenii se afla in topul preferintelor lor pentru a-si petrece timpul atunci cand chiulesc.

In privinta locurilor frecventate de elevi atunci cand chiulesc, in fruntea clasamentului se situeaza banala plimbare prin oras (32%). Ingrijorator este faptul ca si barurile se numara printre locurile cel mai des frecventate, ceea ce ar trebui sa ridice un semn de intrebare si, evident, gasirea unei solutii pentru rezolvarea acestei probleme majore din zilele noastre. Barurile sunt frecventate de elevii claselor a 12-a, a 11-a si a

16

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

editorial 10-a in proportie de 14,28%, 15,4%, respectiv 8,35%. Trebuie mentionat ca niciun elev de clasa a 9-a nu a optat pentru bar.

Absentele, marea teama a fiecarui elev, sunt motivate astfel:46% dintre cei chestionati se folosesc de motivari reala, pe cand restul apeleaza la motivari medicale false,motivari false de la parinti , dar si comunicand cu profesorul. Tendinta elevilor de a 9-a este de a-si motiva absentele cu motivari reale (36,4%), cei de-a 10-a opteaza si ei pentru aceeasi metoda, dar si comunicand cu profesorul (33,33%), cei de-a 11-a, in proportie de 38,45 fac rost de motivari medicale false. Elevii claselor a 12-a, cu o mare majoritate (64,26%), isi motiveaza absentele cu ajutorul motivarilor reale.

Metoda dominanta de predare a profesorilor, conform elevilor chestionati este dictarea (32%). La cealalta extrema se afla prelegerile, aplicatiile practice, precum si studiile de caz. Pentru cei de-a 9-a (54,5%), dar si pentru cei de-a 10-a (50%),profesorii predau tinand prelegeri si dictand, in functie de “stilul” de predare al fiecarui profesor in parte. Cei de-a 11-a (38,4%) si a 12-a (35,8%) considera ca metodele dominante de predare ale profesorilor sunt dictarile si studiile de caz.

In privinta modului de evaluare al profesorilor, 64% dintre cei chestionati au ales modul formativ (pe parcurs), pe cand doar 28% au ales cel sumativ (una sau doua note la o materie, fara alte sarcini pe parcurs). Atat clasele de-a 9-a si a 10-a, cat si cele de a 11-a si a 12-a, cu un procent de peste 50% au confirmat modul de evaluare formativa a profesorilor.

L a intrebarea “Cum ti se pare modul de notare al profesorilor?”, 28% dintre cei supusi chestionarului au afirmat ca se fac diferente. 20% au sugerat ca modul de notare este unul echitabil si doar 4% sustin ca sunt notati in functie de cunostinte, ceea ce, bineinteles, poate duce la o descurajare a elevului de a mai invata, confirmandu-i-se ca adevaratele valori nu mai primeaza, locul lor fiind luat de “nepotisme”, “aranjamente” si “pile”.

In ceea ce priveste relatia adolescentiolor cu parintii lor, s-a dovedit , ca in ciuda conflictului de mentalitate dintre generatii, elevii, in proportie de 56%, le comunica parintilor cat au lipsit de la scoala. Doar 12% nu isi instiinteaza parintii despre situatia absentelor lor, in aceasta situatie aflandu-se mai ales ce-I de-a 11-a si a 12-a . Conform celor chestionati, atitudinea parintilor fata de absenteism e ca “se mai intampla sa absentezi, dar trebuie sa te corectezi” (56%). Doar 36% dintre parintii elevilor ce au raspun la acest chestionar sustin ca absenteismul este foarte grav, iar 8% dintre elevi nu au vorbit despre asa ceva cu parintii lor. Aceste rezultate dovedesc faptul ca majoritatea parintilor

17

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e F

lori

n C

ârl

ig

ÝKEION

sunt de acord ca elevul sa mai absenteze din cand in cand, dar mai rar, ca-i mai dragut; doar si chiulitul are farmecul lui, mai ales in perioada liceului. Dar totul trebuie facut cu cap si cu responsabilitate.

In fata avertismenului de exmatriculare, majoritatea elevilor (32%) se bazeaza pe lipsa de fermitate a penalizarilor. Astfel, pentru ei, “jocul de-a absentele” este o adevarata placere, dar si provocare. Aceasta atitudine o au toti elevii, mai putin cei de-a 9-a, care considera ca sunt constienti ca nu e bine sa absentezi si doresc sa se schimbe (45,4%).

Pentru o prezenta mai buna la ore, elevii si-ar dori ca sa fie apreciati de profesori (40%), in special cei de-a 9-a cu o proportie de 45,4% si de-a 12-a cu o proportie de 42,84%. Cei ce-a 11-a si a 10-a ar dori sa nu fie evaluati, ceea ce e irealizabil.

Pentru a fi prezenti la ore, acestea ar trebui sa aiba urmatoarele caracteristici: sa fie atractiva (30%), sa nu fie plictisitoare, iar elevii sa fie implicati in desfasurarea orei

(22%). De aici reiese ca pentru a fi prezenti la orele lor, stimatii domni profesori, ar trebui sa stie cum sa interactioneze cu elevii pentru a se face ascultati si pentru a fi o atmosfera destinsa la ore. De asemenea, elevii trebuie sa inteleaga limitele fiecarui profesor si sa incerce sa fie cat mai cooperativ. In concluzie, in cadrul liceului nostru, absenteismul isi face simtita prezenta, dar in limitele normalului, orice elev fiind tentat sa chiuleasca din cand in cand, fie cu clasa, fie individual. Altfel, toata magia anilor de liceu ar fi spulberata. Si ca sa mai destindem atmosfera, se poate conchide ca un elev nu chiuleste intentionat, ci exista posibilitatea sa fie solicitat in alte parti !

18

editorial

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen de Georgiana Andrieş

editorial

19

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Dorina MANDACHI CONTRIBUŢIA ARTIŞTILOR PLASTICI DOROHOIENI 9 LA TEZAURUL CULTURII NAŢIONALE Este destul de greu de înţeles cum din oraşul Dorohoi şi împrejurimi, situat departe de centrele mari unde cultura şi arta este la ea acasă, au reuşit să se afirme atâţia oameni de valoare, mulţi dintre ei depăşind, prin rezultatele muncii lor, graniţele tării. În materialul de faţă ne vom referi la cei mai importanţi pictori şi sculptori care s-au născut, au învăţat în Dorohoi arta de a picta şi sculpta, urmând apoi facultăţile de specialitate Belle Arte pentru a-şi desăvârşi talentul, creind opere de valoare care astăzi se află în diferite muzee sau colecţii particulare, unele chiar în marile muzee din străinătate. Făcând o retrospectivă istorică asupra predării desenului în şcoli observăm că Gheorghe Asachi, originar din oraşul Herţa din fostul judeţ Dorohoi, a dat la 1 iunie 1835, în calitatea pe care o avea, „Regulamentul şcolilor publice din Principatul Moldovei” din care reiese că desenul se va preda numai în şcolile reale şi la Academie, numind, de altfel, şi primul profesor de arhitectură şi desen din Moldova în persoana lui D.A. Fraiyald. Pentru oraşul Dorohoi, această hotărâre nu a avut nici o urmare întrucât aici încă nu exista nici o şcoală publică. Singura şcoală, cea catehetică, ce funcţiona pe lângă biserica Sf. Nicolae, avea caracter strict bisrricesc, obiectele predate reflectând acest lucru. La 20 martie 1840, domnitorul Mihail Sturza încuviinţează propunerea de înfiinţare la Iaşi a Şcolii de Arte şi Meserii, la care au fost trimişi să înveţe meserie şi elevi din Dorohoi pe cheltuiala primăriei locale. În anul 1851 se înfiinţează şi în oraşul Dorohoi o unitate şcolară de stat doar pentru băieţi – Şcoala Primară nr. 1. În planul de învăţământ al acestei şcoli figurează şi obiectul DESEMN, fiind predat cu deosebită competenţă de doi din pionierii învăţământului dorohoian – institutorii I.V. Adrian (uterior a devenit revizor şcolar, afirmându-se şi ca poet) şi Grigore Platon , absolvent al Academiei Mihăilene. Elevul Spiru Haret, care a învăţat la această şcoală, când s-a transferat la Iaşi în 1860, pe foaia matricolă de transfer,are în dreptul tuturor obiectelor atestat calificativul „eminentu”. Important pentru tema noastră este faptul că între obiectele studiate de elevul de şcoală primară Haretu Spiru figurează şi obiectul desemn.Ne surprinde că la cea de a doua şcoală dorohoiană înfiinţată în anul 1861 – Şcoala Primară nr. 1 de fete „Vârgolici”, lipseşte obiectul desen. Dar exista caligrafia, desenul apărând ca obiect abia în jurul anului 1890. Din aceeaşi perioadă aflăm din documentele vremii şi despre primele expoziţii

20

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

şcolare de desene alături de diferite broderii, carpete, milieuri etc. executate de elevi, expoziţii organizate la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi. Conform unor date atestate în Dosarul Primăriei Dorohoi de la Arhivele Statului, Direcţia Judeţeană Botoşani, în anul 1860, doi absolvenţi ai Şcolii de Arte şi Meserii din Iaşi- George Lefter şi Ilie Tăutu, au venit la Dorohoi pentru a deschide primele ateliere. Un eveniment deosebit de important are loc la Iaşi când se deschide prima Şcoală de Pictură din ţară, condusă din anul 1862 de Panaitescu- Baltasare, care, în acelaşi an, deschide şi „prima expoziţie de pictură şi sculptură din ţară”. La această şcoală se preda: pictura, desenul, sculptura, anatomia umană, arhitectura, estetica şi istoria artelor. La 26 decembrie 1864 se deschide şi la Bucureşti o şcoală de Belle-Arte, după ce prin decret domnesc fusese aprobat „Regulamentul pentru Şcolile Naţionale de Belle-Arte”. Am reamintit de aceste şcoli pentru că de-a lungul anilor mai mulţi dorohoieni şi-au desăvârşit pregătirea la aceste instituţii de învăţământ cu profil artistic. În dosarul „Primăria oraşului Dorohoi” ( nr. 662-10/1868, inventar 145), de la Arhivele Statului filiala Botoşani, se află un document în care se atestă că la iniţiativa primarului Ion Tăutu, aprobată de consiliul comunal „Comuna urbană Dorohoi îşi asumă cheltuielile necesare întreţinerii unor elevi dorohoieni trimişi la Belle Arte Iaşi”, fără a se specifica, din păcare, numele acestora. Înfiinţarea gimnaziului de băieţi „Grigore Ghica” în anul 1879 a însemnat o cotitură importantă în istoria învăţământului local, şcoala nou înfiinţată beneficiind de cadre competente la obiectul ce face subiectul acestei prezentări. Desigur, motorul principal în dirijarea atenţiei elevilor spre desen l-au constituit profesorii de specialitate care în marea lor majoritate erau absolvenţi ai şcolilor Belle Arte din România. Fostul director al gimnaziului de băieţi „Grigore Ghica”, preotul Constantin Ciocoiu, în monografia întocmită de el în 1909, spune printre altele că în anul 1893, localul gimnaziului avea şi „o sală pentru deposit pentru desemn”, fiind enumeraţi elevii care aveau talent la acest obiect. Printre aceştia: Manoliu Haralambie, absolvent al gimnaziului dorohoian în 1893 şi ulterior absolvent al Şcolii Belle Arte. În 1895 a absolvit gimnaziul Mironescu D. Mihai, viitor pictor. În 1901 absolvă gimnaziul şi apoi Belle Arte, elevul Viorescu I. Leon. În anul 1904, a absolvit gimnaziul urmând studiile la Şcoala de Belle Arte, unul din cei m ai mari sculptori români – Chipăruş H. Dumitru. În 1898, conform Dosarului „Primăria oraşului Dorohoi” (nr. 35-59/1898, fond 25, inventar 145), aflat la Arhivele Statului filiala Botoşani, găsim atestat într-un document că „Primăria comunei urbane Dorohoi stabileşte bursierii pentru Şcolile de Arte şi Meserii din Iaşi”. De-a lungul anilor,în şcolile dorohoiene predarea obiectului desen a fost asigurată cu cadre de specialitate competente. În 1925, în oraşul Dorohoi, existau 2 licee, 2 şcoli pedagogice, un seminar, 2 şcoli profesionale, o şcoală comercială şi 7 şcoli primare,în care se desfăşura un proces instructiv-educativ riguros şi de calitate şi, în consecinţă, se aşteptau rezultate de excepţie din partea elevilor.Cercetând lista cu profesorii de desen în decursul anilor la şcolile din oraş, precum şi fişele lor de încadrare, constatăm că majoritatea covârşitoare au

21

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

ÝKEION

studii superioare la Academiile de Belle Arte din ţară. Referitor la termenii „Şcoli de Belle Arte – Academii de Belle Arte”, menţionăm că Legea Învăţământului Superior din 1931, stipulează ca Şcolile de Arte Frumoase din România să fie transformate în Academii. La gimnaziul de băieţi „Gr. Ghica”s-au remarcat printr-o activitate deosebită şi fructuoasă profesorii de desen: Gh. Andrieşescu ( care a profesat între 1888-1903), tatăl viitorului academician arheolog Ion Andrieşescu, C.N. Popovici (1912-1924), Grigore Popovici (1929-1936), Pintilie Pantelimon 1936-1957 , cu întreruperi), Constantin Radinschi (1946-1962). La Liceul de fete „Regina Maria” a predat desenul, începând cu anul 1921, C.N.Popovici, iar din 1936 până în 1959 a predat Antoneta Musteaţă, ambii fiind absolvenţi ai Şcolii de Belle Arte. La Şcoala de Arte şi Meserii Dorohoi şi apoi la Liceul Industrial de băieţi au predat desenul Pintilie Pantelimon şi Ursache Ioan care pregăteau elevii în specializarea „sculptură în lemn”. La Şcoala Profesională de fete, prima profesoară de desen a fost Maria Eşanu. În decursul anilor au mai funcţionat la acest obiect Eliza Sitaru şi Iulia Moraschi (viitoarea sculptoriţă Iulia Oniţă). La Şcoala Normală de fete, în anul 1929 a predat desenul Natalia Camil, iar la Seminarul Ortodox „Pimen Mitropolitul” a funcţionat profesorul I. Popescu. De remarcat că în anul 1925, elevii acestui seminar au participat cu lucrări la expoziţia pictorilor N. Popovici-Lespezi şi Ioan Cârdei , după cum scrie presa acelor ani, „cu o expoziţie mai puţin pretenţioasă de desen”.Dintre lucrările expuse s-au remarcat desenele „Boboteaza” şi „Cap de studiu” aparţinând profesorului de desen N.Popescu –Lespezi şi „Buchet de flori” aparţinând pictorului Ioan Cârdei. Mai notăm aici şi un fapt negativ al procesului de învăţământ: la Şcoala Comercială Dorohoi, înfiinţată în anul 1924, după cinci ani de funcţionare, deci în 1929, încă nu se preda obiectul desen.Pe de altă parte, Şcoala Pedagogică de băieţi de la Şendriceni-Dorohoi a beneficiat de o încadrare de excepţie la acest obiect: pictorul Alupi Călin, Popovici Gheorghe, Musteaţă Antoneta, Pintilie Pantelimon, Radinschi Constantin. O ştire din „Gazeta Dorohoiului” ( numărul din 1 decembrie 1926) informează cititorii cu o noutate din lumea artei, pentru care, din păcate, nu am găsit atestat documentar alte date sau exemplificări concrete: „Consemnăm succesul tânărului pictor dorohoian Aurelian Popescu, portretist la Buenos Aires.” Nu putem încheia acest capitol fără a aminti şi contribuţia unor directori de şcoli primare sau învăţători, care au organizat de-a lungul anilor, numeroase expoziţii de pictură cu lucrări ale elevilor mult apreciate de publicul vizitator. Ana Dobrea şi Aglaia Tomaziu de la Şcoala Primară nr. 1 de fete „Vârgoloci”, D.

22

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Tablou de Constantin Radinschi

Romanescu, Vasile Cornescu, Grigore Racoviţă, Elena Marcu, I. Lupaşcu şi Grigore Davideanu de la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh. Asachi”, Maria Bantaş, Elena Cuparencu şi Ana Alexandru de la Şcoala Primară nr. 2 de fete „Regina Elisabeta”, Gheorghe Şerban şi C. Florea de la Şcoala Primară nr. 2 de băieţi „Mihail Kogălniceanu”, Matilda Alexandrescu, C. Lavronschi şi Romulus Pandele de la Şcoala Primară mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu”, Gh. Rotărescu şi Maria Puiu de la Şcoala Primară nr. 4 Trestiana-Dorohoi, sunt nume demne de menţionat într-o pleiadă a mentorilor pe drumul artei. Întrucât nu avem calitatea de a face o ierarahie a valorii artiştilor plastici dorohoieni îi vom înregistra în ordine alfabetică menţionând despre ei date succinte din viaţa şi opera lor. BÂŞCU C. DUMITRU (1902-1983), pictor. Pentru mulţi va fi o surpriză când vor afla că Bâşcu Dumitru şi marele nostru compozitor George Enescu sunt fraţi pe linie paternă. De altfel, amicii îi spuneau Bâşcu-Enescu. S-a născut la 1 septembrie 1902 în comuna Cracalia din fostul judeţ Dorohoi. A locuit în casa tatălui său, Costache Enescu, pe strada Carmen Sylva din oraşul Dorohoi (azi Muzeul George Enescu). În Dorohoi a început studiile liceale, dar, în 1920, în urma decesului tatălui său, George Enescu vine de la Paris, îl ia în grija sa pe Dumitru, îl duce la Iaşi şi îl instalează în casa renumitei Eliza Mârzescu. Întrucât Dumitru avea un deosebit talent artistic, George Enescu îl înscrie la Şcoala de Belle Arte Iaşi, absolvită în anul 1924, dar diploma a luat-o la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. A început să se remarce ca pictor în anul 1927, expunând 3 ani la rând tablouri la Saloanele Oficiale. A obţinut premiul pentru artă „Anastase Simu” în 1927, iar în 1929 a câştigat „Bursa de voiaj” pentru studii în străinătate, în valoare de 50.000 lei. A plecat la Paris, fratele său îl instalează la un castel pe Sena, un loc în mijlocul naturii ce i-a permis executarea a numeroase tablouri peisagistice. În 1924 îl aflăm profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. A întreprins călătorii de studii la Paris, în Italia, Ungaria şi fosta URSS. A avut expoziţii personale la Bucureşti şi Iaşi. Este remarcabilă pictura sa murală de la diferite biserici printre care vasta compoziţie de la Olăneşti.Lucrări de pictură peisagistică sunt expuse la muzeul municipiului Bucureşti şi în Buzău. CÂRDEI CHIRICA IOAN (1906-1970), pictor,sculptor,grafician.S-a născut la 12 septembrie în comuna Suharău din fostul judeţ Dorohoi. A urmat Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi” din oraş între 1914-1918, apoi gimnaziul „Gr. Ghica VV” şi liceul „Gr.Ghica VV” din Dorohoi(1918-1929), ultimul an la cursuri fără frecvenţă. A absolvit cu succes fiind al treilea în ordinea mediilor pe lista numeroşilor absolvenţi de la liceele „Gr.Ghica VV”, „Regina Maria” şi Liceul „Anastase Başotă”Pomârla. Având în Nicolae Popescu-Lespezi un bun îndrumător, „el însuşi pictor şi om vrednic”(cum l-au caracterizat contemporanii, chiar din primii ani de şcoală s-a remarcat ca un grafician de excepţie.Expoziţia deschisă de maestrul său, profesorul Nicolae Popescu Lespezi, în anul 1923, în localul liceului de băieţi, a cuprins şi lucrări de o rară frumuseţe aparţinând elevilor Cârdei Chirica Ioan, Nestor C. Ioan, Giurgiuveanu Cezar şi Popovici D. Gheorghe. Talentul elevului Cârdei a fost remarcat şi evidenţiat de artistul I. Manolescu , tot în 1923, când, în timpul spectacolului susţinut de artistul

23

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

ÝKEION

bucureştean la Dorohoi, tânărul pictor i-a executat portretul. Maestrul, încântat peste poate, a recompensat liceul cu frumoasa sumă de 20.000 lei. Între 1926-1930 a urmat cursurile Şcolilor de Belle Arte din Bucureşti şi Cluj. A participat la numeroase expoziţii organizate la Dorohoi, Iaşi, Suceava şi Bucureşti. A fost profesor universitar la Bucureşti după ce anterior funcţionase ca profesor de desen la Baia Mare, Suceava, Cernăuţi.Cea mai mare parte a lucrărilor lui Ion Cârdei, aproximativ 5.000 de desene, se află la Muzeul Literaturii Române, alte circa 80 de desene îmbogăţesc zestrea artistică a Muzeului de Istorie Bucureşti, câteva fac parte din colecţia de artă a Complexului Muzeal Bucovina Suceava.În 1940 a fost onorat cu „Premiul Moldovei”. CHIPĂRUŞ H. DUMITRU (1886-1947), sculptor. Născut la 16 septembrie 1886 la Dorohoi, a urmat între 1896-1900 Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi”, iar între 1900-1904, gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr. Ghica VV” , unde l-a avut ca profesor de desen pe G. Andrieşescu- tatăl viitorului academician I. Andrieşescu. Pasionat de artele plastice încă din timpul cursului primar, la absolvirea gimnaziului, părinţii săi l-au îndrumat să plece să studieze în străinătate. Astfel, în 1908 ajunge în Italia, iar în 1912 la Paris, unde a studiat până în 1916 sub bagheta lui Antonin Mercier care-i fusese profesor şi lui Constantin Brâncuşi. La Paris a realizat piese sculpturale considerate certe capodopere şi devenind renumit în lumea artei. Artistul lucra 15 ore pe zi, creând adevărate minuni ale sculpturii, el fiind considerat creatorul stilului „ART-DECO”, curent artistic născut în Franţa. În lucrările sale, D. Chipăruş a combinat fildeşul cu aurul, bronzul, lemnul, lapisul sau lazuli creând renumitele statuete cristelefantine. La Paris, a fost prieten cu pictorul dorohoian Alexandru Istrati, mandatarul operei lui C. Brâncuşi. Privind statuetele lui Dimitrie Chipăruş, care recent s-au vândut la New-York cu sume fabuloase, rămâi fascinat de frumuseţea personajelor feminine sculpate şi simţi vibraţia mişcării elegante ale acestora.

COVATARU DAN (1944), sculptor.S-a născut la 20 ianuarie 1944 la Cernăuţi.În 1959, pe când era elev la Liceul „Gr.Ghica VV” din Dorohoi, datorită talentului său artistic în artele plastice, a fost îndrumat să-şi continue studiile la Liceul de Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iaşi, liceu absolvit în 1963. A urmat apoi studii universitare la Bucureşti la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în clasa profesorului fălticenean I. Irimescu, absolvit în 1969 cu specialitatea sculptură. Începând din 1969 are expoziţii la Bucureşti, Iaşi, Botoşani, Suceava, Constanţa, Galaţi şi alte oraşe, dar şi peste hotare: în Ungaria, Israel,Polonia,Franţa,Austria,Germania,Republica Moldova.Desigur, a organizat expoziţii şi la Dorohoi.Dintre operele sale: Basorelief (marmură) la Prefectura Iaşi,Mihai Eminescu (ipsos) în Copou

Iaşi, Soldatul român (piatră)în cimitirul Eternitatea Iaşi, Spiru Haret (bronz), la

24

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11 Sculptură de Dan Covataru

Casa memorială Iaşi. A primit numeroase premii şi distincţii precum : Ordinul „Meritul Cultural” în grad de cavaler (2004), „Premiul de Excelenţă” la Salonul anual Artis Iaşi (2005). Lucrările sale se află în numeroase colecţii particulare din România, Italia, Spania, Israel,Ucraina dar şi în diferite muzee din ţară. A urmat cariera universitară, actualmente fiind profesor universitar doctor (arte vizuale) la Universitatea de Arte „George Enescu”, Facultatea de Arte Plastice din Iaşi. GHEORGHIU VAL (1934), pictor şi scriitor.Născut la 25 ianuarie 1934 la Dorohoi, a urmat Şcoala primară Mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu” din oraş, absolvită în 1945. Apoi a continuat studiile la Liceul dorohoian „Gr.Ghica VV” unde l-a avut profesor de desen pe pictorul Constantin Radinschi. Anul 1961 este anul debutului său în pictură când a participat cu lucrări personale la o expoziţie colectivă.Din 1968 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A expus la Iaşi, dar şi peste hotare la Barcelona, Paris, Roma, Istambul, New Delhi, Buenos Aires, sau oraşe din Spania. Este considerat de către specialişti un pictor cu teme inspirate din lumea teatrului.Nu a uitat nici oraşul natal- galeriile Minerva de la Casa de Cultură Dorohoi sunt în posesia a două opere importante ale pictorului Val Gheorghiu: Aripa nopţii şi Atelier- lucrări ce invită privitorii la o adâncă meditaţie.

GHILEA ALECU IVAN (1930), scriitor şi pictor. S-a afirmat ca pictor abia la 50 de ani, nemulţumit că i-a fost respins un roman ce urma

să-i fie publicat. S-a născut în satul Ghilea-Dorohoi la 1 martie 1930.A urmat şcoala primară în sat, apoi Şcoala Normală Şendriceni-Dorohoi.Ultimele clase le-a urmat la Iaşi la Institutul de Arte Plastice, absolvit în 1948.A fost mai întâi scriitor, ziarist, pentru ca în 1980 să treacă la pictură având un succes neaşteptat.Fost elev al lui Corneliu Baba, are prima sa expoziţie în 1980 la Galeriile de Artă Bucureşti, expoziţie structurată pe 3 secţiuni: grafică,sculptură şi pictură.A fost invitat să expună la New York, Veneţia, Los Angeles având un deosebit succes de public.Lucrările sale se află în colecţii particulare din Japonia,SUA sau Italia. A donat Casei de Cultură din Dorohoi 15 din picturile

sale:Învierea,Peisaj de la ţară,Autoportret,Dulcea pasăre a Revoluţiei, Flori, Icoane şi câteva tablouri fără titlu. GRISARU S. SHELLY (1928), profesor universitar, scriitoare, pictoriţă.Născută la Dorohoi la 14 ianuarie 1928, a urmat Şcoala Israelită din localitate iar în 1945 a absolvit liceul de fete „Regina Maria” din Dorohoi. A urmat Facultatea de chimie a Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi. Plecată în Israel a ajuns profesor universitar, dar s-a aplecat şi spre latura artistică fiind iniţial publicistă şi apoi îmbrăţişând artele plastice. A realizat sute de lucrări.A expus la Ierusalim, Tel Aviv şi alte oraşe. Picturile sale reflectă copilăria artistei şi locurile natale.Sunt sugestive titluri ca Portretul mamei, Un colţ din uliţa Războieni din Dorohoi, Flori din grădină.

25

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

Pictură de Alecu Ivan Ghilia

ÝKEION

Picturile sale au un colorit viu, majoritatea vizând optimismul. ISTRATI I. ALEXANDRU (1915-1991), pictor.Legatarul universal al operei lui Constantin Brâncuşi, Alexandru Istrati s-a născut la 11 martie 1915 la Dorohoi.Între 1921-1925 a urmat cursurile Şcolii Primare nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi”Dorohoi unde a făcut şi primii paşi în domeniul picturii dovedind a avea un talent precoce.La Liceul „Gr.Ghica” din localitate, unde a continuat studiile, în ultimii ani l-a avut profesor pe Grigore Popovici- un foarte bun pictor.Acesta l-a îndemnat pe Alexandru Istrati să urmeze Academia de Belle Arte. Tânărul bacalaureat a preferat să plece la Bucureşti obţinând licenţa în 1937 când devine asistent la Academia ce tocmai o absolvise.Şi-a deschis în sala Dalles prima expoziţie personală în 1941.În 1945 deschide o altă expoziţie la Ateneul Român.Ambele expoziţii au fost mult apreciate de public.Din acea perioadă au rămas în patrimoniul naţional picturile:Muzeul de Arte al Academiei Române,Autoportret,Soldaţi în marş cu armament.În 1947 pleacă împreună cu soţia la Paris unde obţinuse o bursă prin Ambasada Franţei.Aici îşi desăvârşeşete studiile la Academia Naţională de Arte Frumoase.Îl cunoaşte pe C. Brâncuşi cu care a legat o strânsă prietenie pe viaţă. În 1953, în urma unei expoziţii la Paris i se acordă premiul Kadinsky. A expus în întreaga lume: New York, Washingtin, Copenhaga, Londra,

Londra,Munchen,Zurrich etc. Dicţionarele româneşti şi străine îl

consideră unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai „abstracţiei lirice în pictură”. MURARIU I. IOAN (1922), pictor.Unul din pictorii reprezentativi ai artelor plastice româneşti, Murariu I. Ioan, s-a născut la Dorohoi la 12 septembrie 1922.A început studiile la Şcoala Primară nr. 2 de băieţi „Mihail Kogălniceanu” din localitate. După absolvirea acesteia în 1933, a continuat

şcoala la fără frecvenţă la Liceul „Gr.Ghica VV” din oraş obţinând bacalaureatul în 1942.În 1939, talentul său este reliefat prin obţinerea unei diplome jubiliare la concursul „Tinerimea Română”. În 1942 se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Iaşi absolvită în 1946.Concomitent a urmat şi Facultatea de filozofie a Universităţii „Al.I.Cuza”.Din 1950 este membru al Uniunii Artiţtilor Plastici, iar din 1955 participă la numeroase expoziţii personale sau în grup.Primele sale lucrări prezentate la Iaşi se intitulau sugestiv:Peisaje din Dorohoi. În 1964 a expus la Bucureşti 40 de lucrări, iar în 1968 este recompensat cu Ordinul „Meritul cultural”.A deschis expoziţii la Botoşani şi Piatra Neamţ. În 1972 expune la Tel Aviv, în 1977 la Clevland, apoi la Berlin, Sofia, Istambul, Bucureşti.Casa de Cultură Dorohoi are în custodie 60 din lucrările sale ce pot fi admirate într-o expoziţie permanentă.

26

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Pictură de Ioan Murariu

OLINESCU MARCEL (1896-1992), sculptor,gravor,poet.S-a născut la Dorohoi la 17 septembrie 1896 urmând succesiv Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi” Dorohoi, Liceul din Pomârla absolvit în 1915, Academia de Arte Frumoase din Iaşi-secţia sculptură.Prima sa expoziţie datează din 1921 la Salonul de Arte Frumoase din Iaşi, iar Academia Română îi acordă premiul „Le Compte de Nouy” pentru cea mai frumoasă lucrare prezentată la salon.În 1925 a deschis o nouă expoziţie la Ateneul Român Bucureşti. A lucrat şi expus la Botoşani şi Arad.În 1928 după ce a expus la Salonul Oficial din Bucureşti, obţine Premiul Salonului.A lucrat în sculptură bustul lui Crişan, expus în curtea casei menoriale a martirului răscoalei moţilor.A avut şi lucrări în domeniul gravurii prin care, după cum afirma el, „fac propagandă pentru dreptate şi libertate”. A executat şi gravură în lemn. În 1944 editează volumul Mitologia românească ilustrată cu desene şi xilogravuri proprii.A executat portretele pe pânză ale lui Ion Andreescu,Bacovia,Pallady,Heliade Rădulescu,Luchian,Blaga.A expus la Moscova,Riga,Helsinki,Atena,Berlin,Alexandria,Geneva,Viena.În 1962 a donat 180 de gravuri Academiei Române.La Dorohoi a donat Casei de Cultură 75 dintre lucrările sale. ONIŞA SILVIA (1947), pictor.Fiica sculptoriţei Iulia Oniţa s-a născut la Dorohoi la 10 martie 1947.A urmat integral Liceul „Regina Maria” din Dorohoi, după care a continuat studiile la Facultatea de Arte Plastice din Iaşi absolvită în 1970.În 1981 a absolvit şi Instututul De Artă „Nicolae Grigorescu” Bucureşti.A expus în 1970 în Sala Dalles din Bucureşti, dar şi la Torino (în Italia),Baia Mare, în Belgia, la Munchen (Germania), în Ungaria,Polonia,Franţa,Rusia,Olanda,SUA, Norvegia,Thailanda.Are 26 expoziţii personale, din care 12 internaţionale.În

1986 a primit premiul „Ştefan Luchian” din partea Uniunii Artiştilor Plastici.A obţinut premiul I în Olanda la concursul „Cel mai bun pictor de flori”. ONIŢĂ MARIA IULIA (1922-1987), sculptor.S-a născut la 1 august 1922 la Dorohoi.Până în clasa a X-a a urmat cursurile Liceului de fete „Regina Maria” din Dorohoi după care s-a transferat la Iaşi unde a absolvit cu calificativul „foarte bine”.Între 1941-1945 a învăţat pictura şi sculptura câte 2 ani la Academiile de Belle Arte din Iaşi şi Bucureşti.A debutat în sculptură în anul 1946 cu lucrarea Portretul mamei.A expus în multe oraşe din ţară,dar şi la

Berlin,Praga,Bratislava,Atena,Budapesta,Ankara,Istambul,Moscova,Sofia,Tel Aviv,Belgrad şi Roma.Din 1952 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România.În 1963 a primit Medalia Muncii, în 1965 premiul II pentru sculptură din partea Uniunii Artiştilor Plastici, în 1968-Ordinul Cultural clasa IV, în acelaşi an şi premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române. La Târgu Mureş a executat Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, la Târgovişte bustul lui Coresi, la Oradea Monumentul Ostaşului Român, la Bucureşti monumentele Arhitectura, Portret de ţărancă, Victoria etc. A donat Casei de Cultură Dorohoi 50 de lucrări (Balrina,Maria de Magop ş.a.).

27

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

Carte de Aurelia Mocanu,

Ed. Meridiane, 1987

ÝKEION

RADINSCHI CONSTANTIN (1920-2003),pictor.Deşi născut la Brăeşti, comună din fostul judeţ Dorohoi,îl considerăm ca făcând parte din personalităţile dorohoiene întrcât a urmat liceul la Şendriceni-Dorohoi şi a funcţionat ca profesor de desen la liceul „Gr.Ghica VV”Dorohoi nu mai puţin de 16 ani. A urmat Academia de Arte Frumoase din Iaşi absolvită în 1946, după care a fost numit profesor la liceul „Gr.Ghica” Dorohoi.A pus bazele unui muzeu în oraş cu secţii de istorie,arheologie şi ştiinţele naturii fiind şi directorul acestei instituţii.A contribuit la înfiinţarea muzeelor „George Enescu” din Dorohoi şi Liveni înzestrându-le cu lucrări personale de pictură.În 1962 a fost cooptat profesor universitar la Facultatea de Desen a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi. A avut expoziţii la Iaşi, Cluj,Botoşani,Suceava,Bacău,Focşani precum şi la Bucureşti.Peste hotare a expus la Praga,Belgrad,Moscova,Berlin,Budapesta,Roma şi Veneţia.A editat un manual Desemnul artistic – un ghid foarte util pentru elevi ,dar şi pentru profesorii în domeniu.A donat Casei de Cultură Dorohoi 4 tablouri expuse în galeria de artă „Minerva”.A fost un peisagist greu de egalat şi a lăsat moştenire generaţiilor următoare picturi nemuritoare. TOMAZIU GH. GHEORGHE (GEORGE) (1915-1990), pictor,gravor. A fost unul din pictorii români de mare valoare despre care foarte puţini îşi amintesc, mai ales că în viaţa lui există multe necunoscute care ,însă, încep să fie elucidate.S-a născut la 24 martie 1915.Mama sa făcea parte din familia marelui muzician George Enescu, iar tatăl său a fost primar la Dorohoi şi deputat în Parlamentul României. A urmat Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi”Dorohoi, apoi liceul „Gr.Ghica VV” din aceeaşi localitate, după care a absolvit Facultatea de Belle Arte Bucureşti în 1937.Chemat de vărul său George Enescu, pleacă la Paris şi continuă studiile la Academia Julien. În 1935 a avut prima expoziţie personală la Bucureşti.În perioada războiului a activat în rezistenţa franceză.Întors în ţară, a fost arestat şi condamnat pe nedrept ca spion (1948). A fost eliberat după 14 ani de detenţie şi a plecat la Paris, continuând să picteze.A trecut prin mai multe etape de creaţie artistică:abstracţionism,suprarealism,expresionism.Grafica sa cuprinde autoportrete,peisaje,portrete în creion,laviuri.Lucrările sale se află în colecţii din Finlanda,Franţa,Marea Britanie,Germania, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul din Vâlcea. ŢOPA VALERIAN (1954), poet,pictor,eseist.S-a născut la Dorohoi la 17 septembrie 1954.În oraşul natal a urmat şcoala primară, gimnaziul şi apoi Liceul Teoretic nr.2 (fostul şi actualul liceu „Regina Maria”) absolvit în 1973.A urmat studiile universitare la Iaşi la Facultatea de istorie şi filozofie a Universităţii „Al.I.Cuza”, devenind licenţiat în 1979.Întreaga activitate a desfăşurat-o iniţial în Dorohoi şi apoi la Botoşani, ca profesor, director al Casei de Cultură şi redactor.S-a afirmat atât ca poet şi eseist, dar şi ca pictor.În această din urmă ipostază a avut peste 10 expoziţii în ţară şi străinătate constând în linogravură,sculptură,acuarelă,laviuri,ceramică,artă decorativă,porţelan,sticlă.A donat din lucrările sale galeriei „Minerva” a casei Municipale de Cultură din Dorohoi , Muzeului Ipoteşti.Multe din lucrările sale se găsesc în colecţii particulare din ţară şi străinătate. Ca poet a semnat cu pseudonimul Augustin Eden. Valerian Ţopa este „Cetăţean de onoare al municipiului Dorohoi”.

28

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desigur, au fost şi sunt şi alţi artişti plastici dorohoieni ce ar putea completa lista celor enumeraţi mai sus. Noi am dorit doar să scoatem în evidenţă contribuţia artiştilor plastici din oraşul nostru la îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional şi la dezvoltarea acestei frumoase arte.

29

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

ALBUME de ARTĂ

ÝKEION

Marius Petrescu: „Am încercat să ilustrez o lume imaginară, dar ruptă din realitate” Deşi se caracterizează adeseori ca fiind un om simplu cu necesităţi vitale normale, tinde să lase o urmă pe pământ şi chiar reuşeste. Pasionat de fotografie şi înzestrat cu o imaginaţie debordantă, fotograful Marius Petrescu creează mult mai mult decât omuleţi din beţe de chibrituri…creează o altfel de lume. Mădălina Olariu: Sunteţi cunoscut ca fiind unul din cei mai pasionaţi fotografi ai Dorohoiului.Mereu la evenimente, mereu cu aparatul, mereu poze reuşite. Cum aţi ajuns să creaţi o lume a oamenilor din beţe de chibrit? Marius Petrescu: Nu ştiu daca eu sunt cel mai pasionat, dar da...particip la even-imente din pasiune pentru fotografie. Cât despre fotografii...dacă sunt reuşite sau nu las la aprecierea celor din jur să analizeze dacă le place ceea ce fac eu. Am afir-mat de multe ori faptul că Dorohoiul nu are peisaje, nu are ceva care să placă ochiului. Frumosul, în ziua de azi aproape lipseşte cu desăvârşire, lucrurile care ne încântă simţurile, privirea, auzul...sunt foarte rare, oamenii din pricina greută-ţilor vieţii au uitat să mai facă şi lucruri deosebite sau, mai rău, au uitat să apre-cieze.

Mădălina Olariu: De unde a pornit această idee şi cât de greu este să îmbinaţi pasiunea cu răbdarea şi talentul? Marius Petrescu: Am vrut să fac ceva neobişnuit, ceva care nu mai face nimeni şi de aceea mi-am creat eu personajele, acei oameni din beţe de chibrit, pe care i-am plasat în diferite scenete. Am creat eu decorul la început, apoi, la îndemnul unor colegi fotografi i-am scos în natură. Mădălina Olariu: Analizând câteva dintre creaţiile dvs am putut observa că sunt desprinse parcă dintr-o lume imaginară.Ce ilustrează totuşi aceste scenete? Marius Petrescu: Da. Am încercat să ilustrez o lume imaginară, dar ruptă din realitate. Personajele fiind ele însuşi, nişte omuleţi am încercat să îi plasez în scenete inspirate din viaţa de zi cu zi. Mădălina Olariu: Ştim că aţi lansat sigla Clubului Fotografilor Botosani. Cum a fost ea realizată şi cât timp a durat să o creaţi?

30

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Marius Petrescu: E impropriu spus că am lansat sigla Clubului Fotografilor din Botoşani. M-am folosit de sigla lor pe care am transferat-o pe un telefon mobil, care a devenit un ecran în miniatură. Am aşezat telefonul pe un suport făcut tot din beţişoare, iar in imediata apropiere a telefonului am aşezat doi omuleţi care păreau ca ţin telefonul. Acestei fotografii am ataşat şi o explicaţie pe măsură: Oamenii din beţe de chibrit, ajutoarele mele de nădejde, au lansat în lumea lor…o lume imaginară…sigla Clubului Fotografilor Botoșani. La eveniment au participat toate personajele din fotografiile mele. Locația a fost aleasă cu grijă deoarece acești omuleți se aprind foarte repede și au trebuit re-spectate normele de prevenire și stingere a incendiilor. Ca o mărturie a fap-tului că această fotografie a avut succes vă invit să o vi-zualizaţi pe Internet pe Clubul Fotografilor Boto-sani. Mădălina Olariu: V-aţi gândit vreodată să includeţi creaţiile în cadrul unei expoziţii? Marius Petrescu: Da. Sunt printre noi persoane care nu au acces la Internet, iar cine are nu imi cunoaste foto-grafiile. Degeaba postez , dacă nu voi expune pe hârtie. Urmează să expun aceste fotografii, iar dacă o voi face vreau să cred ca nu o fac pentru mine. Se spune ca o fotografie face cât o mie de cuvinte. Dacă voi expune 50 de fotografii e ca şi cum aş face un documentar despre Dorohoi cu 50000 de cuvinte. Eu mă voi exprima prin imagini. Mădălina Olariu: Suntem conştienţi de faptul că întotdeauna avem de învăţat câte ceva de la cei mai experimentaţi.Ce le recomandaţi tinerilor fotografii sau celor pasionaţi de arta fotografică? Marius Petrescu: Cum bine spui: “întotdeauna avem de învăţat câte ceva de la cei mai experimentaţi” îmi place să spun că: “Omul cât trăieşte învaţă şi când moare tot prost moare” şi eu în permanenţă aflu câte ceva nou. Nu eu sunt în măsură să recomand tinerilor pasionaţi de arta fotografică ce...şi cum să facă... am prieteni fotografi care stăpânesc mult mai bine decât mine Photoshopul sau alte programe de editare foto. Oricine are un aparat foto poate face fotografii...de el depinde dacă îşi fotografiază adidaşii care sunt poziţionaţi bot in bot şi cu şireturi de culori diferite sau alege un apus de soare, imagini din natură, stări sufleteşti, datini şi obiceiuri, insecte, animale, flori… etc.

31

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

ÝKEION

32

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

33

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

ÝKEION

Gretti CUCOREANU

MODELE ? De ce să cauţi mereu modele după care să-ţi duci viaţa? De ce să trăieşti mereu încercând să fii cumva? De ce toată lumea ne dă exemple? Ia uite cutare cum s-a descurcat, sau acela cum s-a încurcat! N-avem nevoie decât de o lanternă şi de noi înşine. De o lanternă ca să nu mai bâjbâim după modele, ci să ne luăm doar nişte repere şi de noi înşine pentru a ne da seama că fiecare este valoros în felul lui. „ET SI TU N’EXISTAIS PAS, DIS-MOI POURQUOI J’EXISTERAIS?” O întrebare care atinge, bulversează un suflet sensibil, un Om. Dacă n-ar exista copilul,al meu sau al tău, de ce ar mai exista mama, eu sau tu? Dacă n-ar exista un Beni, un Ruben, un Andrei sau un altul dintre copiii mei, cum mi-ar mai fierbe sângele de nervi sau de bucurie? Dacă n-ar fi o săgetătoare critică, o rebelă cu privire „ucigătoare”, cu ce m-aş mai lupta? Dacă n-ar fi adolescenta cârlionţată la plimbare de mână cu iubitul în ora de biologie, aş mai vorbi eu la telefon la volan? Dacă… Totul se leagă de copii, totul pleacă de la ei şi se întoarce la ei. Ei sunt cauza şi efectul; mari, mici, de-a buşilea sau braţ la braţ, s’ils n’existaient pas… SIMONA, CRISTI, DIANA, GEORGIANA, OANA... şi lista poate continua. Se pot scrie cărţi întregi de prenume şi în spatele fiecăruia este o altă carte. Fiecare prenume duce cu el atâta durere sau atâta bucurie sau atâta muncă

34

spiritualitate

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sau atâta patimă, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să iubeşti. Fiecare temă acasă nefăcută ascunde atâta lene sau atâta durere sau atâta indiferenţă sau atâta nevoie, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să iubeşti. Fiecare absenţă poartă în spate somn sau spaimă sau bucurie sau curaj sau dragoste sau nenorocire, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să iubeşti. Fiecare zâmbet poate nu este zâmbet, fiecare lacrimă poate nu este lacrimă, trebuie doar să vrei să vezi dincolo, să simţi şi să iubeşti. Trebuie să-l „citeşti”, să-l „înveţi pe fiecare pe de rost”, trebuie să întinzi o mână, să oferi răbdare, trebuie să-i faci să simtă că eşti aici. În zbuciumul şi nerăbdarea lor de a păşi singuri în viaţă prenumele, tema nefăcută, absenţa, lacrima sau zâmbetul trebuie să ştie că eşti aici, că poţi da, că poţi asculta, că poţi să-i faci să poată.

35

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

spiritualitate

Grafică digitală de Georgiana Andrieş

ÝKEION

36

olimpicii

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

olimpicii

Lucica MISTRINESCU

Rezultate meritorii obţinute de elevii Colegiuluji Naţional “Grigore Ghica” Dorohoi

la olimpiadele şi concursurile şcolare, în anul şcolar 2010-2011

FAZA JUDEŢEANĂ:

37

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

38

olimpicii

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

olimpicii FAZA NAŢIONALĂ:

Andrada TĂNASĂ : “Participarea la faza nationala a olimpiadei de limba,literatura si comunica-

re ’ George Calinescu’ a constituit una dintre cele mai complexe experiente de ordin intelectual si nu numai pe care mi le-a oferit viata. M-am simtit onorata ca am facut parte din lotul national al judetului Botosa-ni si am incercat sa-mi imbunatatesc gradul de cunoastere pentru a reprezenta cu success judetul. Aceasta olimpiada a fost asemeni unui barometru cu ajutorul caruia am reu-sit sa-mi estimez nivelul de cunostinte in domeniul limbii romane si m-a determinat sa interactionez cu elevi din toata tara extrem de talentati si bine pregatiti,acest lucru dovedind capacitatea sistemului educational romanesc de a pregati elevii capabili de performanta. Desi nu a fost tocmai usor sa ajung acolo,am avut parte de foarte mult sprijin din partea doamnei profesoare Anechi Loredana,careia ii sunt foarte recunoscatoa-re. Sper sa ajung si anul viitor la faza nationala a acestei olimpiadei,iar sfatul meu pentru toate persoanele capabile de performanta este sa aiba vointa si sa se

inarmeze cu rabdare fiindca rasplata nu va intarzia sa apara“.

39

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

40

olimpicii

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desene de Florin Cîrlig

olimpicii REZULTATE MERITORII OBŢINUTE LA CONCURSURILE LITERARE DE ELEVII COORDONAŢI DE PROF. DANIELA PAVEL: CONCURSUL NAŢIONAL “ARMONIA NATURII”, ediţia a II-a: Locul I la creaţie: Ursuleanu Smaranda Pădurariu Simona (clasa a IX.a E) Anton Andreea CONCURSUL NAŢIONAL “TINERE CONDEIE”: Locul I, secţiunea dramaturgie: Avram Cristi (clasa a XI-a B) CONCURSUL NAŢIONAL DE HAIKU: Menţiuni: Ursuleanu Smaranda Pădurariu Simona (clasa a IX-a E) PREMII obţinute de membrii Cenaclului EDITOR, coordonat de Ciprian Voloc şi Nicu Anton: Oanea Nicolae - premiul la Concursul Naţional “Tinere condeie”, secţiunea proză (clasa a XI-a G) Dupu Diana - premiul III la Concursul Naţional “Tinere condeie”, secţiunea poezie (clasa a X-a F) Avram Cristi - premiul I la Concursul Naţional “Tinere condeie” secţiunea dramaturgie (clasa a XI-a B)

41

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Latina, dragostea care nu moare ,,Ceea ce a început ca o provocare, a continuat prin a ne prinde întru totul

sub vraja ei şi sperăm ca sfârşitul acestei experienţe să fie plin de reuşite şi realizări cât mai frumoase. Povestea noastră, a olimpicilor, a început la ora de latină, unde doamna profesoară ne-a cucerit prin pasiunea şi dăruirea ce o avea faţă de acest obiect, căruia mulţi dintre noi nu îi acordă suficientă importanţă. Această experientă ne-a oferit posibilitatea de a ne cultiva valorile şi de a ne exprima gândurile şi senti-mentele prin arta armonică a scrisului, stimulate atât de cadrul competitiv şi de dra-gostea faţă de limba latină, cât si de dorinţa de a-i mulţumi pe toţi cei care ne-au sprijinit şi încurajat necontenit. ‘’ (Cărăuşu Andreea, Saviuc Diana din clasa a IX-a E, Precob Ema din clasa a IX-a G, Burciu Adina şi Grigoraş Mădălina din clasa a XI-a F).

42

olimpicii

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

olimpicii

43

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Castelul Corvinilor

Oraşul Deva, panoramă

ÝKEION

44

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura Andreea TUDOSĂ

Nu zău.

Chiar credeai. Chiar credeai oamenii în naivitate.

Mi-ai zis povestea cu prinţi şi prinţese, varianta şobolanilor din suburbie cu pisi-cile aristocrate, dar o poveste. Ţi-am zis povestea firului de aţă şi a nodului făcut în nisip. Dragostea lor imensă peste simţământ infim, bine peste rău, până la neu-tralizare. Până la negativitate, că doar tot cu "ne-" începe. - Îmi datorezi lucruri, mi-ai zis. - Ţi le voi desena şi trimite într-un plic. - Nu. Le vreau intacte. Nasturele şi batista pe care ţi le-am lăsat. - Dar mi le-ai lăsat. - Le vreau. - Şi panglica cea gri? - Şi. - Nu. - Nu ce? - Aia o vreau eu. Cu ea am legat timpul într-o parte. - Un nod nu se desface de la un singur capăt.

Spus.

Încă se nasc pământuri. Şi e suficient să faci ghemuri de ţărână aerată cu surplus de tăcere ca să te redai începuturilor. Creşti. Mizerie. Creşti murdar, până şi în tăcere e un strop de noroi ce se întinde în vorbe şi îţi mânjeşte suflul. Şi cree-zi, nedându-ţi seama că nu e nimic divin, nu eşti. Nu eşti! Dar pleci pasul înspre răsărit, renaşti, naşti, uiţi. Sfârşit în inutilitate, început de nimic. Idei. Cuvinte pentru idei. Monştri creaţi din litere. Noi, creaţi din cuvânt. Logos, îl chema. - Cum ziceai că eşti? - În descompunere, amurgul meu. - Dar mă regeneram aşa frumos... - Paradox. Nu conştientizezi prelungirea descompunerii? - Simţeam libertate...asta era? - Da, îţi cade tencuiala sufletului. - Pot să şad la tine? - Eu nu mai am nimic. - Nu vreau să fiu acolo când cad. - Bine, doar nu atinge nimic.

45

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

- Dar parcă ziceai că nu mai ai nimic. - Am reuşit să mă păstrez pe mine. - Fără să distrugi tot? - Speram, fără să te distrug pe tine.

46

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

literatura Cristi AVRAM

van Gogh I Lan de grâu cu corbi S-a înserat. Aşteptai apusul să vezi stelele şi mai ales să vezi care urmează să se contopească cu întreaga-ţi, pe jumătate, făptură; sau măcar cu ce a mai rămas… Peste zi te-ai rănit în soare şi ţi-ai tăiat carnea cu roşeaţa lui usturătoare. Ai febră, dar nu-i nimic; stelele or să-ţi vindece trupul îmbălsămându-l cu nuanţele tămăduitoare din care te-ai servit mulţi ani de-a rândul. Ai febră şi totul se năruie în violenţă. E timpul să-ţi scrii testamentul. Deşi corbii aleargă împotriva furtunii e timpul să migreze. Lupta lor e inutilă. Deja ţi se arată steaua… van Gogh II

Semănător la apus de soare Cineva a tăiat soarele cu o creangă şi-a smuls din el sângele şi raţiunea unui om.

47

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Se-ngreunează pământul; Se prăbuşesc bucăţi de foc. Un trecător perindă valea. Unde-ar mai fi putut acum să emigreze acel nebun, când soarele coboară-n faţa-i ?

48

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e G

eorg

iana

An

dri

eş

literatura Diana DUPU Fievra Fata lui Cain E o ispită. Serafimi îi bat în geam Şi-i toarnă Lapte Pe spatele Gol; Curge în aripi Care n-au a creşte... Te-ai dus la fata lui Cain Şi ea a pus peste tine Blestem în loc de Pătură, În ceasurile dragostei,

49

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e F

lori

n C

îrli

g

ÝKEION

Iar acum când Te uiţi în cer Către dânsa Îţi muşti buza de jos A moartea lui Abel. A te conjuga Ascultă-mă bine, măi băiete: E numai vina ta că desenez Îngeri spânzuraţi şi Cruci întoarse, Eşti singurul responsabil De nebunia mea care Nu ştiu dacă-i temporară, Te vreau cum vreau o casă Numai şi numai a mea, Poţi fi aspirator, frigider sau Chiar pâine. Îmi place mult pâinea.

50

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Foto: Georgiana Andrieş

literatura

Iulia Larisa FUSA

Uratura pentru profesori

Aho!Aho! Maine anul se innoieste, 11 F-ul vitejeste, A trimis colindatori, Sa-i ure pe profesori. Noi am folosit gluma Pentru uratura de-acuma Fara discutii si nevoi C-asa-i traditia la noi. Primiti cu uratul???? Foaie verde flori de mura Doamna Mihaela Hura E diriga noastra vestita Si de clasa e iubita. O diriga calculata, Si de elevi respectata Finuta si serioasa, Exemplu pentru intreaga clasa. O problema foarte mare, Cand dam in scris o lucrare, Repede ne sanctioneaza Pana si-o virgula lipsa taxeaza. Multe ore de romana Noi avem pe saptamana, In rest totul e Ok In privinta dumneaei. Iar acuma mai flacai, Explicati metafora voi. Manati mai! Hai!Hai! Limbi straina am invatat, Cu domnisoara Stoica am avansat, Noua franceza ne place, De ne-ar lasa sa dormim in pace.

51

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Cand e vorba de proiecte, Suntem cele mai destepte, Noi proiectul il realizam, 10-n catalog avem. Iar acum dragii mei faceti un proiect si voi. Manati mai! Hai!Hai! La engleza-i jale mare Cand dam in scris o lucrare, Doamna Puiu nu ne iarta, Imediat o foaie pe banca. Si un test ea ne ofera Numai 10 minute din ora. 3 si 4 am luat, Noi mahniti ne-am revoltat, Notele sa nu le treaca, Ca medie…..in toamna tata!!! Iar acuma dragii mei ,ia mai spikuiti si voi! Manati mai! Hai!Hai! Sociologia,Etica, Stiinta si Muzica, Note de 10 la greu Ca doar suntem la liceu. La stiinte un ATOM La muzica un SOL major, Si mai prindem noi din zbor Cati-un cheia-SOL. Manati mai! Hai!Hai! Cand doamna Codreanu e cu noi, In clasa este razboi, Cu povesti naucitoare, Despre sute de razboaie. Sportul nu-l prea practicam, Nu ne place s-alergam, Abdomene foarte rar, Kilogramele apar. Cand e vorba de-o lucrare, Ori chiulim ori ii dam tare,

52

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura Domnul Caba cand a aparut, Liniste s-a si facut. Iar atunci cand nu apare, E o zi plina de soare. La harta sa defilati, 10 de vreti sa luati. Manati mai! Hai!Hai! Doamne noi nu invatam, Dar un 10 tot luam, Religia ne cam place Cand doamna Constantin ne lasa-n pace. Economia ne ofera, Preturi mici la croaziera, Cand plutim pe capital, Ne uitam in buzunar. Doamna Ignat cand apare Ne uitam cati bani mai avem in buzunare. Caci la o asa criza, Ne uitam ca pinguinii la valiza. Manati mai! Hai!Hai! Latina noua ne place Doamna Calin cand ne lasa-n pace. O replica noi stim: Silva silvae La toamna tataie!!!!!! Daca sunteti suparati, Va rugam sa ne iertati, Note mici de ni-ti da La anu’ nu vom mai ura. Manati mai! Hai!Hai!

53

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Nicolae OANEA Cerberul Au spus că totul va fi bine , că e doar o măsură de precauţie , că pentru orice even-tualitate femeile , persoanele sub 18 ani şi cele peste 60 să se refugieze în buncăre . Am avut noroc că maică-mea m-a născut astfel încât să am 17 ani . Mare noroc . Restul , băr-baţii , au fost chemaţi la datorie pentru ţară . Rusia ameninţa cu lansarea focoaselor nu-cleare dacă America nu se supunea cererilor de resurse . Au mâncat tot din pământ şi tot nu s-au săturat şi Americanii erau ca nişte lei ce îşi păzesc prada , nu le dădeau nimic . După două zile s-a întâmplat evidentul . Un vânt infernal a început să sune şi pământul să se cutremure . Copiii cei mai mari ai lumii au aruncat cu pietre unul în celălalt , numai că în realitate erau bombe capabile să distrugă oraşe întregi . Eram speriat de ce pot trăi şi mă întrebam dacă nu cumva ar trebui să ies de pe acum , să scap , să nu trăiesc cu maică-mea şi bunică-miu într-un buncăr sec cu doar un radio , câteva sute de încăperi pentru familii , electricitate şi mâncare să ne ajungă 3 ani . Aş fi putut să o fac , dar n-am făcut-o . Am conştientizat că eu şi ceilalţi tinerei de pe acolo eram singurul scut împotriva a orice sau oricine reuşea să treacă de porţile buncărului . Am rămas , la fel şi vântul . Protecţia anti-atomică nu reuşea să oprească sunetul vuietu-lui ce venea de afară , nu mă lăsa să dorm , să mă gândesc la orice altceva înafară de fap-tul că lumea e moartă , că afară nu mai e nicio speranţă pentru vreun organism viu . Maică-mea era permanent optimistă şi ea făcea toate treburile prin garsoniera noastră anti-bombă . Bunică-miu arăta tot timpul de parcă era pe punctul de a izbucni în plâns , dar ceva îl oprea . Nu prea vorbeam cu el , mai mult cu toţi speriaţii din jur , nişte tipi de vârsta mea care mă vedeau ca pe un fel de părinte încurajator . Păream luminat pentru ei , fără frică , dar defapt eram probabil într-o stare şi mai şoricească decât ei , măcar băieţii aveau masca mea să-i ţină pe picioare , eu nu aveam pe nimeni să-mi ofere tărie . M-am trezit într-o dimineaţă din cauza vuietului şi mi s-a părut că aud de pe holul imens de după uşa garsonierei un sunet ciudat , nelalocul lui . Am plecat să verific şi m-am procopsit cu radioul având interferenţe . Cineva încerca să comunice cu lumea de afară . Am început să schimb frecvenţele până am dat de un tip care vorbea ca un adevă-rat stirist . -Merge radioul , Jimmy ? m-a întrebat maică-mea . -Da , se pare că tipul ăsta reuşeşte să transmită . "Mă numesc Holmes . Defapt , nu mă numesc aşa , dar vreau ca voi să-mi spuneţi aşa . Pen-tru oricine mă aude şi crede că...” -În sfârşit ! Se pare că doamna Willer a fost inspirată cu radioul ! a spus maică-mea en-tuziasmată . -Poate tipul ne poate da câteva informaţii , i-am răspuns în timp ce oamenii începeau să iasă din paturi şi să se strângă în jurul nostru . Erau cu toţii extaziaţi de parcă Holmes ăsta ar fi fost vreun înger salvator . "... sunt blocat şi eu , ca voi , într-un buncăr care aparent are şi o staţie de transmisie ra-dio . Mi-a luat ceva timp să reuşesc cascadoria asta . Am o grămadă de fişiere aici , în com-puterul din faţa mea , cu informaţii despre toată harababura asta . Sună optimist , nu ? Cu-

54

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura vântul harababură , zic ..." Toţi au început să-şi şoptească unul celuilalt lucruri indistinctibile şi abia atunci mi-am dat seama câţi oameni erau în jurul radioului . Cred că erau toţi . Şi făceau zgomot mult , de parcă vântul de afară nu era destul . Mă făceau să-mi ies din minţi , dar n-am dat jos masca de om sigur pe sine . "...Voi transmite în fiecare zi câte două ore , documentele ce mă înconjoară par să fie pline cu informaţii preţioase despre ce se întâmplă ..." Lumea l-a ascultat în continuare pe bărbatul de la radio bolborosind tot felul de prostioare deja ştiute , dar probabil erau entuziaşti să ştie că mai sunt şi alţii afară de noi . După încă o lună m-am trezit observând că ceva lipseşte din cameră . Defapt , era cin-eva . -Mamă , unde-i bunicul ? Am trezit-o , nu-i place niciodată să o trezeşti . -Nu ştiu Jimmy , poate e în magazia cu provizii , du-te şi îl caută şi lasă-mă să dorm . N-am mai stat la taclale cu ea , devine tot timpul arţăgoasă când o trezeşti . Am plecat aşa , în pijamale să-l caut prin buncărul ăla sinistru . Garsoniera nu era decât un fel de pată de curcubeu în tot morbidul ce ne încon-jura . Ironic , nu ? Arăta ca un mormânt şi defapt ne era salvarea . În magazie nu erau decât vreo două cucoane care se treziseră devreme să-şi ia provizii pentru micul dejun . Nu prea cunoşteam lumea , chiar dacă eram ca într-un sat subteran . Mă implicam social doar cu câţiva oameni de vârstă mea şi în ceea ce priveşte partea feminină , să fim serioşi , cine să aibă chef de romantisme în ase-menea timpuri ? Eu , cel puţin , nu , mă mul-ţumeam cu aventuri adolescentine de o noapte . A fost doar o tipă , Eva , care mi-a plă-cut îndeosebi . Avea un mod aparte de a te îm-brăţişa . Îşi lăsa mâinile să alunece de pe şolduri până la spate când o făcea , dar n-am mai vorbit . Lăsând la o

55

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen de Florin Cîrlig

ÝKEION

parte lucrurile astea , după cum spuneam , nu l-am găsit pe bătrân în magazie şi înce-peam să fiu paranoic în legătură cu asta . După ce am făcut câţiva paşi înafara magaziei a început să sune alarma de deschidere a uşilor spre exterior . Panica m-a cuprins , mă gândeam că avem intruşi , că cine ştie ce mutanţi vor mai colcăi prin satul nostru sub-teran , dar ceva m-a surprins . În timp ce alergam spre uşi , toţi cei de teapa mea apucau câte ceva şi mi se alăturau în scurtul meu maraton . Panica începea încetul cu încetul să se transforme în curaj , mai ales când un tip mi-a oferit o coadă de mop ca armă . Poţi face multe cu o coadă de mop , mai ales dacă-i de lemn ! Când am ajuns în faţa uşilor nu era nimeni , gol , vid . Uşile erau deschise , dar aveam noroc de faptul că buncărul era special conceput ca radiaţiile să nu treacă de limita uşilor . În schimb , imaginea de afară mă tul-bura . Totul părea roşiatic şi galben cu o vântoasă ce aducea numai praf şi sunete infer-nale , izbind puternic tot ce întâlnea în cale . Tot oraşul meu era acum o ruină , cu blocuri radioactive şi coşmarul acestui tablou încă nu era sfârşit . Bunică-miu păşea afară , în vântul tăios . Am început să lăcrimez şi să strig după el . Nu îl cunoşteam prea bine pe bătrânel , stătusem cu el doar cât eram copil , dar eram conştient că maică-mea avea să fie distrusă dacă auzea că bunelu' s-a sinucis . Am riscat , am încercat să fug după el , să-l aduc înapoi , dar ceilalţi mă ţineau şi sincer să fiu le sunt recunoscător că au făcut asta pentru că în momentele ce au urmat am început să vărs . S-a dezintegrat . Carnea a început să cadă bucăţica cu bucăţica de pe oase de parcă cineva îl jupuia de viu . A reuşit să mai ţipe câteva secunde înainte să rămână doar scheletul din el , arzând mocnit . Atunci am realizat cât de fragilă mi-e viaţă , cât de uşor pot să nu mai ştiu ce înseamnă să simţi , să gândeşti , să exişti . Mi-am şters lacrimile imediat după ce un puştan a apăsat butonul de închidere a uşilor . Nu puteam să-i las să mă vadă afectat de ceva , masca prin care arătam doar calm şi echilibru îi inspira pe ceilalţi şi acea inspiraţie era singurul lucru care îi mai ţinea în frâu . Maică-mea a reacţionat ciudat la aflarea veştii , nu a schiţat nimic , mi-a spus doar să mă pun la masă să mănânc . Îmi era rău , aşa că am refuzat . Timpul a continuat să treacă

şi într-o zi m-am trezit în linişte . În primă fază credeam că am murit , dar nu era aşa . După 3 luni vântul s-a oprit în sfârşit şi simţeam că şi somnul meu fusese mai dulce . De pe hol sună o voce . “Veşti noi pentru cei ce mă pot auzi!” Era tipul de la radio , Holmes . “ Din ceea ce pot citi de aici , japonezii sunt singurii care mai au o insulă cu vegetaţie , ani-male şi tehnologie . Băieţii ăştia din guvern au notat aici faptul că au construit un dom în jurul insulei ce previne orice fel de radiaţie din a in-tra . Cică au fost precauţi la auzul conflictului dintre ruşi şi americani . Mai spun şi că au de gând să caute toate buncărele non-asiatice şi să le distrugă pentru a domina ei planeta în con-tinuare .” Evident , tot satul s-a strâns în jurul radiou-lui din nou cât vorbea el . Erau ca nişte furnici chemate de feromonii mătcii . -Îngrozitor ! a început să strige o bătrână de undeva din spate .

56

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen de Georgiana Andrieş

literatura -Ce ne facem ?! strigă altă . Şoaptele şi ţipetele s-au instalat , ca de fiecare dată .Nimeni nu vorbea normal , fiecare ori şoptea ceva ori striga ceva . Era penibil . În tot timpul ăsta un bătrân ce avea un aer intelectual a păşit în faţă . -Vă spun eu ce facem , oameni buni ! Toată lumea , ascultaţi ! Avea o voce impunătoare , toţi i s-au supus . Eu stăteam lângă radio ca de fiecare dată , deci ieşeam în evidenţă . -Mă numesc Arthur şi vă spun că dacă vrem să supravieţuim va trebui să ne alegem o formă de conducere , o ierarhie şi chiar o armată ! Şoaptele nesuferite din nou . -Tăcere , vă rog ! S-au supus . -Dacă vom continua să trăim fără nicio noimă vom cade pradă japonezilor , oameni buni ! Vom fi striviţi ca nişte rozătoare ! Avem nevoie de organizare , de cel puţin doi lideri aleşi în mod democratic , desigur . Poate nu avem noi cine ştie ce arme , dar avem resurse măcar să ne facem ceva la nivel medieval . E mai bun decât nimic , nu ? Mi se părea deştept batranelu' . Vocea şi gesturile lui mă inspirau , era un mic Cicero . -Cine e cu mine ?! a întrebat într-un suflet . Nimeni n-a scos nici pâs , n-a mişcat un deget . Pentru mine era evident că Arthur ăsta prinsese ocazia perfectă de a pune mână pe ceva putere , dar oricum , era o idee bună , aveam şanse mai mari de supravieţuire . Am păşit în faţă . -Eu sunt cu tine , bătrâne ! Când au văzut că eu m-am alăturat lui şi ceilalţi puştani au făcut un pas în faţă , trecând de partea lui Arthur . Întâmplarea asta le-a încurajat şi pe femei şi pe bătrâni să fie de acord şi toată lumea a ales , deşi au fost degeaba alegerile . Era aproape implantat în min-ţile tuturor că liderul "armatei" aveam să fiu eu şi "regele" avea să fie Arthur şi aşa a şi fost . După ce s-au terminat alegerile , Arthur a ales un consiliu de conducere format din încă patru bătrâni , care , evident , erau prietenii lui . Mă scârbea chestia asta , favoritismul de care dădea dovadă moşul , dar eram resemnat . Urma să fiu legea . Urma să fiu generalul , chiar dacă armata mea era formată din mucoşi , adolescenţi ce stăteau să facă pe ei în faţa vreunui inamic şi vreo 2-3 oameni mai de încredere . S-au luat măsuri şi s-au impus lim-ite pentru mâncare , apă , electricitate şi au fost aşezate baricade de la porţi şi până la prima garsonieră locuită . Câţiva bătrâni au fost desemnaţi să producă arme . Mă simţeam ca în Evul Mediu . Aveam sabie , arc şi tolbă cu săgeţi . Fiecare membru al armatei mele a primit câte un set în cele din urmă . O garsonieră nelocuită a fost redecorată şi transfor-mată în celulă . Lumea începea deja să îşi pună întrebări în legătură cu Arthur , dar ni-meni nu îndrăznea să o facă în prezenţa vreunui tânăr , acum eram văzuţi ca o amenin-ţare . Începeam să mă simt ca pumnul de fier al unei ţări comuniste , deşi totul era paşnic şi lumea se supunea . În fiecare dimineaţă mă trezeam , îmi luam echipamentul , luam masa şi mergeam la porţile ce duceau afară . Mă uitam printr-un vizor minuscul la scheletul carbonizat al bunelului care îmi reamintea tot timpul că viaţa mea se poate sfârşi oricum şi oricând . Trebuia să-mi amintesc de lucrul ăsta pentru a mă ţine puternic , pentru a fi stabil , chiar dacă unii şuşoteau că aş fi instabil psihic pentru că privesc scheletul lui bunică-miu în fiecare dimineaţă . După un an lucrurile au început să ia o turnură nu prea liniştită . Rezervele se împuţi-nau şi Arthur începea să reducă raţiile drastic , în ciuda faptului că el considera că cei de la putere aveau dreptul să se înfrupte cu oricât le poftea inima . Al doilea lucru ce îi nelin-

57

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

iştea pe săteni era faptul că timp de o săptămâna Holmes nu mai transmise nimic prin radio . În cele din urmă s-au strâns cu toţii în faţa garsonierii lui Arthur şi au început să urle că nu vor să trăiască în foamete , că nu e el în măsură să îi priveze de mâncare . Dacă puneau mâna pe el atunci îl jupuiau de viu mai rău decât a fost jupuit bunică-miu de vân-tul radioactiv , dar nu a fost să fie . Chiar când Arthur era gata să vorbească mulţimii alarma a sunat . "Armata" mea a fugit spre baricade şi s-au aşezat cu toţii în poziţii cu arcurile pregătite . Cum s-au deschis porţile au intrat două rânduri de oameni îmbrăcaţi în costume anti-radiaţii . Din reflex am dat comanda de a se deschide focul . Eram terifiat . Au căzut aproape toţi la pământ înafară de vreo 2-3 care au reuşit să scape . Urechile îmi vâjâiau de la zecile de săgeţi care trecuseră pe lângă capul meu .Am mers să verific ce era cu ei . Când le-am dat căştile jos am observat că erau japonezi . Toţi . Dar ceva era greşit . Nu erau înarmaţi . Era ciudat ca o trupă de japonezi ce vor să extermine buncăre să intre fără niciun fel de modalitate de a ucide eficient . Atunci s-a rostogolit pe poartă ceva ce avea conformaţia unei cutii de Coca-Cola . Mi-am dat seama prea târziu ca era defapt o grenada ce conţinea un gaz tranchilizant . Am căzut in scurt timp într-un somn adanc . M-am trezit într-un elicopter lung alături de câteva zeci de oameni . Nu erau căi de a vedea afară şi nici nu era cineva să ne dea explicaţii . Eram legat , la fel ca ceilalţi , cu că-tuşe la mâini şi la picioare . Nu puteam să-mi stăpânesc gândul că urma să fiu executat , sau ceva , că poate japonezii erau defapt paşnici şi decizia mea de a deschide focul avea să îi omoare pe toţi consătenii mei . În cele din urmă elicopterul a aterizat şi trapa s-a deschis . Am ieşit în şir indian din aparatul de zbor , descoperind un oraş colosal şi deasu-pra cerul părea să fie normal . Am crezut că poate era o iluzie din cauza domului ce se ridica peste toată metropola . După ce am mai mers câţiva metri am realizat că mai erau câteva rânduri de oameni ce mergeau în acelaşi ritm cu noi , escortaţi tot de soldaţi ja-ponezi . Erau oamenii cu care am petrecut doi ani într-o celulă uriaşă , oamenii pe care eu îi duceam la execuţie . Am privit în faţă . Un negru a început să ne vorbea-scă pe limba noastră . -Aţi făcut un mic carnagiu din soldaţii noştri . Acum aşteptările mele nu făceau decât să se confirme . -Dar conducerea a decis să vă ierte , compatrioţii mei ! Daţi-le jos cătuşele ! a continuat el . Am rămas fără cu-vinte , habar n-aveam ce se întâmplă . -Bun venit în Baby-lon !

58

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen de Georgiana Andrieş

literatura Diana DUPU Tratat despre Substanţă Prima dată am văzut-o-n carul mare, la târgul de Crăciun.Se blocase şi ea era în vârf.Privea în jos.Ghiceam o resemnare învăţată pe de rost.O rugăciune prea-spusă.Când s-a pornit din nou roata şi i s-a terminat tura i-a ţipat maşinistului că nu mai vrea să coboare de acolo.Niciodată. -Janet?Iubito? -Da? -Te iubesc. Mă uit la ochii ei care au toate culorile.Janet, eşti a mea.Şi eşti frumoasă.Are faţa în formă de inimă, când zâmbeşte îi apar gropiţe în obraji. Uneori îmi fac griji.E palidă către transparenţă şi nu mănâncă mai nimic.Îi dau o şuviţa după ureche.Dezlănţui arome ascunse, ferigi ude, mosc.Buzele lui Janet simulează un zâmbet, apoi se întorc la starea lor naturală.Ea este adevărata faţă a tristeţii, deşi nu-i cu nimic mai tristă decât mine, eu care o iubesc, eu care o ador. -Vrei o ţigară? -Nu, mulţumesc. -Tu şi atitudinea ta de sfântă, Janet. Pot să văd câteva vene subţiri pe gâtul lui Janet.Pot să văd câteva vene subţiri pe braţul ei subţire.Felul în care respiră, cum nasul face două cute subtile pe lângă fiecare nară, e definiţia ideală a verbului “a trai”.Janet nu numai că aspiră aerul şi-şi măreşte volumul cutiei toracice, scăzând presiunea pulmonară, dar se mai şi bucură între timp.Corpul ei şi numai al ei poate face asta. -Nanet, hai să ieşim undeva, ce zici? Încuviinţă din cap. Înainte de ea, când ieşeam din casă tremuram de ruşinea propriei mele goliciuni.Oricine vorbea cu mine trăia cu impresia că tot ceea ce pot oferi este un biet ecou.Uitam coloana vertebrală în cuier.Dar acum, frumuseţea ei mă apără.Am avertizat-o de multe ori “O să faci riduri din cauza mea, o să ai rani” eh, Janet a căscat, a mers înainte.Nu părea să-i pese de lumea care, ştiam sigur, vrea s-o rănească.Ce sunt alea răni?întrebau obrajii lui Janet, mâinile, sânii şi restul, făr’ de cicatrice.Piciorul care-şi vedea de prizonieratul din tocurile-nalte împungea trotoarul şi cu fiecare legănare, nu citeam în ea decât “Ce bine că eşti, ce-ntamplare că suunt...” Ne-am oprit la pub-ul lui Paddy, pentru că lui îi place de Janet.Majoritatea prietenilor mei se uită urât la mine când le spun de ea.Ei nu o cred frumoasă, elegantă, pasivă, pansivă, nu o cred nicicum, abia dacă îndrăznesc s-o privească

59

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

în ochi.Probabil că se simt nesemnificativi când sunt puşi faţă în faţă cu cineva atât de pur.Janet e întruchiparea unei flori albe pe cale să se rupă, totuşi nu există nicio floare care să semene cu Janet. -Salut Viktor, cu Janet? -Paddy, my man! Am stat la bar şi-am băut pe stomacul gol ca nişte mizerabili.Paddy nu mai termina de sporovăit.Janet îl privea aruncând lumini violete.Nu se atinsese de Martini.Cum putea Paddy să-i ignore ochii?Cum putea să-i ignore mirosul de mosc, de ferigă udă? -Viktor, ascultă-mă băiete, am un prieten cu care mi-ar plăcea să-ţi fac cunostiinta, îl cheamă Rielke.Stă peste drum de mine, are un mic cabinet. -Sper că are şi un băruleţ acasă, am râs. -Are, are.Mergem când îmi termin tura? -Clar!Janet, vei fi în minoritate iubito! Ea flutură din gene. -Nu mă deranjează deloc. Eram beat şi-i recitam sonete .O rugam să sufle în lumânarea de pe tortul de anul trecut, ca să fim iar singuri pe întuneric, singuri, calzi şi monocromi.Paddy mă privea pe jumătate amuzat, pe jumătate îngrijorat.Simţeam că vrea să mă lovească. Venise noaptea când am ieşit.Zâmbii satisfăcut.Janet mă sprijinea.Nu ştiu de unde atâta putere în braţele acelea subţiri. Rielke avea o casă minunată.Noi trei ne-am dus la el în birou, ea a rămas să fumeze în cerdac.Nu voiam să plec de acolo, dar fusesem luat pe sus. Avea o mulţime de cărţi prietenul lui Paddy.Nu mă aşteptam la aşa ceva.Câteva le aveam şi eu.În mare, opera lui Freud.O fi fost pasionat.M-am aşezat pe canapea.Îl ascultam pe Paddy cum îi spune câte ceva într-o voce joasă.Apoi Rielke s-a pus la birou şi mi-a zis: -Viktor,acum i-acum. Mă chinuiam să fiu atent.Chestia părea serioasă. -Din ceea ce-am aflat de la Paddy, diagnosticul meu pentru tine este schizofrenie. -Aaaa Paddy mă dai în gât ca-s nebun!Mă hilizeam grozav.Voiau să mă ia peste picior. -Viktor, ai 20 de ani.Trebuie să fii ajutat.Janet nu există.Pierzi contactul cu realitatea.Frustrările te-au făcut să-ţi cauţi consolări în lumea ta interioară... Îl ascultam cum bolboroseşte un discurs în cuvinte mici, ca pentru un prost.Janet nu există?Cine se crede?A văzut-o!A salutat-o!Janet i-a zâmbit! -I-am dat lui Janet o ţigară!O fumează!Cum poţi să spui că nu există?

60

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Foto: Georgiana Andrieş

literatura Rielke scoase din buzunar ţigara mea. -A căzut jos.Janet nu e materială, nu are mâini cu care să o prindă şi cu atât mai puţin plămâni cu care să fumeze. Îl priveam .Un OM(??!?!), c-un chip comun , c-o dentiţie sănătoasă pe care nu se jena s-o arate în rânjete scandaloase.El voia să mă lepăd de Janet.Nu!Cine se crede?Mă uitam în ochii lui încercând să trimit săgeţi violete.Nu eram prea bun la asta... -Vorbim mâine! -Viktor... De ce-aş întoarce capul, sunt mii de oameni cu numele meu... -Mâine, Paddy! -Viktor, ascultă-mă! -CINE EŞTI TU SĂ-MI SPUI MIE CE EXISTĂ ŞI CE NU EXISTĂ?CINE SUNTEŢI VOI? I-am ars una.Din buză începu să-i picure sânge.Deci aşa e furia.Aşa e când deschizi un urlet.Înainte e haos.După e lumina orbitoare, albă, mută...calmul. Am ieşit clătinându-mă.Voiam să merg pe cerdac şi să o sărut pe Janet, să îmi bag mâinile în părul ei...dar nu era acolo.Nu era... Doamne Dumnezeul meu, Dă-te mai încolo şi dă-mi voie. Mor. Nu te uita urât la mine, se întâmplă. Amin. Nu, mai groaznic.Cineva o făcuse pe Janet să plece de la mine, din mine.Şi asta nu se putea...nu?Pielea ei aproape transparentă, faţa în formă de inimă, ochii de toate culorile , gâtul mirosind a mosc şi a ferigi ude, tocurile care ţocăie în ritmul corpurilor noastre, Janet, o floare care nu seamănă cu nicio floare, Janet...!?Ce-i dragostea când transparenţa ta înşeală? Îmi imaginam o formă uriaşă pentru fursecuri, formă de fetiţă.În ea o turnam pe Janet din nou şi din nou şi din nou... alunecoasă ca o umbră.... -Viktor?Iubitule? M-am şters la ochi.Era 5 dimineaţa.Nu ştiu cât dormisem.Mă dureau toate. -Da? -Te iubesc. Bună, Janet.Eşti frumoasă.Eşti a mea.Eşti.Mă bucur că ţi s-a dat voie să fii. -Vino aici. …. -Bună ziua domnule Rielke, eu sunt Janet. Nu putea să-şi ia ochii de la ea.Nu putea să-şi creadă ochilor. -Domnişoară, acum înţeleg de ce se preface Viktor că sunteţi mereu acolo! Pretty woman, I’ll say! -Ceea ce nu puteţi înţelege dumneavoastră, domnule, e că Viktor nu se preface.Eu sunt mereu acolo. De ce să scriu despre câte ramificaţii are un fulg, cât e de alb, de rece, de ud, cât de repede se topeşte?Scriu fulg şi cu asta am scris tot. Scriu Janet şi cu asta am scris tot.

61

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Cristi AVRAM

SCENĂ DE PSEUDODRAGOSTE

Personaje: IANIS - 30 de ani MAIA - 32 de ani CINEVA - ASISTENTA - 65 de ani Cealaltă asistentă - 21 de ani

SCENA I

Întuneric beznă. Lumina cade pe o pânză în partea stângă a scenei. Tabloul înfăţişează o scena macabră, un conţinut obscur ce răspândeşte spaimă. Ianis priveşte îndelung tabloul. De el se apropie o femeie, îmbrăcată într-o rochie neagră, aproape transparentă. MAIA: Văd că vă place tabloul acesta. De când sunt aici nu v-aţi luat privirea de la el. Să ştiţi că mulţi se sperie când îl văd prima oară. IANIS: Totul e să ştii să controlezi ce simţi atunci când priveşti. MAIA: Dumneata crezi că sentimentele se pot învinge? IANIS: Nu a cerut nimeni să învingi sentimentele, dar să le controlezi, se poate. Uită-te dincolo de mesajul pe care îl simţi şi ai să vezi că există altceva. Acel “altceva” îl poţi controla.

Cei doi se apropie unul de altul. MAIA: ...poţi să faci asta, dacă te simţi în stare. Dar iubirea, poţi oare controla iubirea care...? IANIS: ...nici nu ştii unde şi cum apare? O poţi vedea într-o ceaşcă de cafea sub forma unei inimi în zaţ, o poţi vedea sub forma unei flori, o poţi vedea în muzică, sau într-o femeie care îţi şopteşte cuvinte neînţelese... MAIA: ...sau în persoana unui bărbat care te conduce spre orizontul iubirii. Care fără să vrea te face să te simţi într-un anume fel inexplicabil, un sentiment care îţi

62

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura stăpâneşte sufletul, îţi eliberează sufletul... IANIS: ...dându-i drumul să se rotească spre cer, căutându-l pe celălalt, cu care va dansa. Şi în dansul lor colindă tot cerul, uitând de trupurile care rămân privindu-se fără să mai cuvânte, fără a mai.. MAIA: ...cere nimic. Şi vezi cum ochii lor se unesc într-o singură privire... IANIS: ...şi simţi cum urechile lor aud acelaşi ritm al unei muzici care nu se poate cânta, care nu se poate percepe decât de ei... MAIA: ...şi simţi cum inimile bat în acealşi timp, cu acelaşi ritm... IANIS: ...şi în acelaţi fel, fiecare pentru a pulsa sângele celuilalt... MAIA: ...vezi cum paşii lor intră într-un dans dictat de ritmul sângelui ce curge în vene cu viteză nebună... IANIS: ...în jur nu mai vezi nimic pentru că nu mai există nimic... MAIA: ...trupurile rămân înţepenite şi nu se pot despărţi în timp ce.. IANIS: ...sufletele colindă aerul cald... MAIA: ...ei nu încearcă nimic deoarece şi-au dat seama că... IANIS: ...au dobândit totul. Au atins cerul cu palmele inimii şi au sorbit cu nesaţ forţa din norii care plutesc în văzduh... MAIA: ...unde poate îşi vor face o casă de vise... fără să repete nimic... şi să caute să conceapă vise... IANIS: ...în care să creadă doar ei. Să nu-şi explice ce se întâmplă pentru că nu se întâmplă nimic. Au dispărut toate faptele precum şi toate mişcările, au dispărut chipurile... MAIA: ...şi au răms doar sentimentele... IANIS: ...trupurile au înmărmurit undeva jos, şi încet, încet, se vor stinge, dar vor rămân ei... MAIA: ...şi dincolo de ei va rămân iubirea lor... IANIS: ...care va colinda mereu văzduhul... MAIA: ...chiar şi atunci când lumea se va termina... IANIS: ...chiar şi atunci când ultimul om va pieri... MAIA: ...abia atunci vor triumfa iubirile care nu au murit niciodată... IANIS: ...abia atunci pământul va atinge cerul... MAIA: ...şi soarele va atinge luna... IANIS: ...abia atunci... MAIA: ...abia atunci...

Câteva momente de linişte. Cei doi se privesc în ochi. După replica lui Ianis se vor aprinde luminile. Se va observa decorul unei camera simple. Un pat aflat în centru, un bec deasupra patului. În partea dreaptă un paravan, dincolo de care se află o cadă cu apă. Paravanul poate fi semiopac încât pot fi văzute umbrele. IANIS: Vino!... (După câteva secunde, timp în care ea îl priveşte uimită.) Vino!

Lumina se stinge din nou. Poate rămâne aprins doar becul de deasupra patului, care nu lasă să se vadă în jur, un bec destul de orb. O muzică ce sugerează

63

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

un moment intim, câteva foşnete, apoi linişte. MAIA: Vino!

Lumina se va aprinde uşor. Ea intră în cada cu apă, făcându-i semn şi lui Ianis pentru a o urma. Atunci când scena este invadată de lumină, trupurile lor sunt deja în cadă. Se privesc. IANIS: Cum am ajuns noi să facem baie în camera mea fără ca măcar să ne cunoaştem? MAIA: Cum poţi spune că nu ne cunoaştem, când am ajuns să ne cunoaştem atât de bine? IANIS: ... MAIA: Tu eşti artist! Visezi chiar şi când iubeşti o femeie. M-ai făcut şi pe mine să visez, să mă simt artistă măcar câteva clipe. Clipe pe care niciunul dintre noi nu le va uita vreodată. IANIS: Am ajuns să-ţi cunosc stările şi să ştiu ce se întâmplă în corpul tău. Inima mea începuse să bată la fel ca şi a ta, aveau acelaşi ritm. Sufletele noastre au devenit un întreg... MAIA: ...şi oare pot rămâne un întreg? Ce le-ar face să rămână un întreg, să nu se mai dezlipească nicicând unul de celălalt? Legătura asta dintre ele va exista mereu, dar oare se va întâmpla aievea acest lucru, ori va rămâne mereu un vis aşa cum l-ai creat tu? IANIS: Eu am creat visul, tu poţi crea realitatea. Totul ia naştere dintr-un vis. Iubirea este un vis al multora pentru că fără iubire ... Iar arta ... nu însemană altceva decât vis. MAIA: Dar îţi doreşti să creez eu realitatea? Să continui ce am început astăzi şi să ajungem... defapt să nu ajungem nicăieri... IANIS: ...da pentru că mi-e frică să ajung undeva... MAIA: ...numai visare... IANIS: ...

Maia se ridică din cadă învelindu-se cu un prosop. IANIS: Locuiesc foarte departe. De locul acesta nu mă leaga nimic. Acum exişti tu, şi de acest oraş simplu mă leagă fiinţa ta. MAIA: Nici eu nu sunt de aici. IANIS: Eu trebuie să mă întorc acasă în câteva zile. MAIA: Dar unde stai? IANIS: Eu nicunde. Într-un loc pe care nu-l cunosc nici eu, dar pe care reuşesc să-l dibuiesc atât de bine! Dar ai putea veni cu mine MAIA: Acum nu pot… IANIS: Te pot aştepta. MAIA: Dacă mi-ai da adresa ta, dacă ai vrea să vin la tine şi....

64

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura Ianis iese din apă rămânând cu bustul gol. Amândoi se aşază pe marginea

patului pe care se gasesc multe hârtii albe. IANIS (Dându-i o hârtie goală.): Aştept să-mi scrii. Nu am telefon, dar mi-ai putea da tu numărul şi te voi suna. MAIA (Şi ea întinde o hârtie goală.): Uite! Şi... IANIS: Nu! Nu mai spune nimic.(O sărută.) MAIA: ...Să ştii că sunt fericită.

SCENA II

Întuneric. O muzică lină însoţeşte următoarea scenă. CINEVA: V-aţi întors?... Mă bucur să vă revăd! Cum a fost? Frumos oraş, numai că prea păcătos! IANIS: Nu am apucat să-mi dau seama de asta. Nu am umblat prea mult. CINEVA: Numai când deschizi ochii îţi dai seama că umblă demonii printre clădiri chiar dacă există şi oamenii buni. Seara mai ales, nu vezi oamenii din cauza dracilor care vagabondează pe străzi. Duhnesc cartierele de alcool şi curve parşive care profită de prezenţa unui nespălat cu bani chiar şi în dosul unui bloc de nefamilişti, ori lângă o parcare mai întunecoasă. Rămâi cu un gust amar când vezi mahalaua asta! Lucrurile frumoase îşi pierd farmecul când printre ele nu zac decât mizerii. Nu am văzut loc mai infect decât oraşul acesta. IANIS: Eu n-am observat asta. Poate şi din cauză că nu prea am ieşit seara. CINEVA: Nu te-a agăţat vreo curvă care să-ţi şoptească cine ştie ce porcării la ureche, să-ţi facă jocul numai de dragul banilor pe care urmează să ţi-i ceară? Nu ai căzut pradă unei nevinovăţii aparente? Nu ţi s-a băgat sub piele o copilă în ochii căreia ai citit nevinovăţia, care să-ţi îndruge poveşti neînchipuit de tâmpite cum că e săracă, dar cinstită? Nu ai întâlnit pe nimeni care să-ţi câştige

65

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

încrederea în câteva ore? Aşa sunt şarlatancele! Am căzut în păcat şi eu o dată. Tot cu o mironosiţă nevinovată. Mi se părea a fi ingenuă şi când colo am descoperit o curvă murdară de la care am mai luat şi boli lumeşti. N-aş mai călca pe acolo nici dacă aş şti că e ultimul oraş pe unde aş putea trece. IANIS: Nu aveam când să întâlnesc pe cineva... CINEVA: Avea dracu’ ochii închişi când ieşeaţi dumneavoastră pe stradă. Eu am păţit-o cu una mititică, nevinovată, o puică, pe semne, din provincie care s-a băgat în patul meu din prima seară. Stăteam la fratele meu, căsătorit aici, la noi, şi detaşat acolo cu firma unde lucra. Ei stau la casă şi au plecat în concediu atunci. M-au sunat să vin cât sunt plecaţi să am grijă de casă şi să cunosc oraşul. M-a încântat ideea şi am plecat. Eram aproape un copil, abia dacă aveam vreo douăzeci de ani şi mă plimbam seara prin zona casei lor. Răsărise luna, dar nu cred că trecuse de ora zece. Am intrat într-un local îngrjit şi mi-am luat o ciocolată caldă; nu obişnuiam să beau alcool şi mai ales atunci, când mă simţeam ca în timpul serviciului. În drum spre casă, treceam pe lângă un parc. Pe una din bănci, care se vedea din drum, stătea o fetişcană ce părea îngrijorată. Se uita într-o parte şi în alta tremurând, sau cel puţin aşa o văzusem atunci. Când m-a simţit venind s-a pus pe plâns. Am intrat în parc şi m-am apropiat să o întreb ce se întâmplă. Ea lăcrima într-una, fără să-mi spună ceva. Am luat-o în braţe şi ea s-a cuibărit la pieptul meu. Asculta cum îmi bate inima. Mai târziu, când suspinele au încetat, a spus că îi este frică şi să o duc de acolo cât mai repede. Am întrebat-o unde stă şi s-a speriat. A început să se agite şi să-mi tot repete ”Nu acasă, nu acasă!”. Am întrebat-o unde să o duc; îmi era milă să o las în parc, cine ştie ce i s-ar fi putut întâmpla! După câteva secunde, văd cum se apropie de urechea mea şi îmi şopteşte ”Du-mă la tine, ia-mă de aici, dacă mă găseşte el?”. Numai dracu’ putea să o mai găsească, altcineva nu ştiu cine o mai căuta! Mi-am spus că aş putea-o duce acasă să stea peste noapte şi mâine, cine ştie ce avea să facă, ziua lumina avea să-i arate drumurile mai bine. Am luat-o şi i-am arătat o cameră unde am lăsat-o să se odihnească. Eu m-am retras în camera mea şi am aţipit. Nu cred că a durat prea mult şi o văd intrând la mine, goală, cu un cerşaf acoperindu-i trupul, cu faţa plânsă şi tremurând. Am întrebat-o ce are şi de ce plânge acum, când este în siguranţă. Mi-a spus că a visat urât şi să o primesc în pat cu mine, sub un alt aşternut. Am lăsat-o. S-a liniştit, dar eu nu mai puteam aţipi. Numai ce-mi dau seama că mâna ei îşi face loc sub pătură şi apoi o simt cum umblă dibace pe trupul meu. A găsit, pe semne, ce căuta şi a intrat în pantaloni mei, unde a început să umble nebună şi să mă zvârcolească. Nu reuşeam să mă mai abţin şi am lăsat-o să facă ce-şi doreşte. Când am simţit că nu mai pot, m-am dezvelit şi m-am aruncat asupra ei ca un nebun, continuând ce începuse ea. Mi-am dat seama ce-şi dorea şi i-am făcut jocul. În zorii zilei, a plecat fără să-mi ceară nimic, dar a doua seară era acolo, la uşa mea, şi am repetat scena din seara precedentă. Asta se întâmpla în fiecare noapte. Peste câteva zile, fratele meu s-a întors. I-am spus că nu locuiesc acolo şi nu m-a crezut. A spus că mi-am bătut joc de ea şi mi-a cerut bani. Spunea că vine cu poliţia. M-a căutat şi după ce am plecat de acolo. A văzut că nu mai are cum să dea de mine şi se lega de fratele meu. I-a spus soţiei lui că a abuzat de ea şi că o mai caută şi acum. A ieşit un mare scandal, dar până la

66

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura urmă, s-au liniştit apele. Când am ajuns acasă, mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu mine şi mai ales cu o anumită parte a corpului meu, care reacţiona straniu la fenomenele biologice, dacă înţelegeţi la ce mă refer de fapt... Aveam toate simptomele unui sifilistic. M-am dus la medic şi mi-a confirmat că aşa era. Aveam sifilis. M-am tratat, deşi am trecut prin câţiva fiori nebuni, temându-mă de injecţii şi având oroare de pastile. Mi-e frică de spitale şi pentru că am aşteptat să-mi treacă “de la sine” am lăsat ca parazitul să-şi facă de cap cu trupul-gazdă. Se pare că în zilele alea, dracu’ avea insomnie şi m-a ochit. Dumneavoastră aţi fost mai norocos... IANIS: După câte mi-ai spus, îmi dau seama că acolo se pot întâmpla multe. Dar e un caz cu care nu se întâlnesc toţi vizitatorii oraşului. Asta face parte din încercările vieţii tale. Întâmplarea a făcut ca virusul să-l culegi de acolo... CINEVA: Poate ai dreptate, dar oricum am văzut destule. Deşi fratele meu s-a întors repede din vacanţă, în zilele cât am stat acolo, am văzut totul ca fiind un bordel imund. IANIS (Amuzându-se uşor.): O fi fost o perioadă mai neagră din istoria oraşului...

67

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen de Florin Cîrlig

ÝKEION

SCENA III

Ianis este întins pe un pat de spital. O infirmieră îi verifică temperatura. IANIS: Unde sunt? De ce mă doare groaznic de tare burta? (uşor speriat) Nu am haine pe mine… ASISTENTA: Aveţi sifilis... Dacă vă trebuie curve...

El rămâne întins. Asistenta părăseşte scena. Ianis se ridică în capul oaselor şi rosteşte următoarele: IANIS: Nu am fost în stare în viaţă să înţeleg unele lucruri şi sunt sigur că lucrurile pe care nu le-am înţeles din prima, nu le voi putea înţelege niciodată. Ştiu însă că atunci când există sentiment nu poate exista raţiune, chiar şi în cazul în care există doar senzaţia unui sentiment. Nu întotdeauna reuşim să ne dăm seama dacă am ales bine sau nu; un lucru este sigur - alegerea pe care am făcut-o cândva rămâne aceeaşi, indiferent dacă regretăm ce am făcut. De aceea mi-am spus mereu “aşa am gândit atunci”. Poate că am gândit bine, astăzi reuşesc să mă bucur măcar de amintiri, lucru la care nu am sperat şi pe care poate nici măcar nu mi l-aş fi dorit. Sunt cel care toată viaţa am iubit sacrificându-mă voit, dar fără a-mi părea rău. Mă gândesc uneori cum ar fi fost viaţa mea dacă mă opream acolo, în faţa ei, în faţa unei vieţi care părea să fie în plină ascensiune, către acea fericire la care speră toţi. În plus, eu nu am cerut niciodată să fiu fericit pentru că nu am înţeles de ce-şi doresc oamenii fericire. Ce înseamnă fericirea?... Fericirea înseamnă “ceva” şi unii reuşesc să-i găsească definiţii. Ştiu sigur că fiecare o vede în felul său, eu însă, nu reuşesc să o văd în niciun fel. Nu vreau să ştiu nici măcar ce înseamnă. De ce aş înţelege acum? Şi poate, e inutil să cauţi explicaţii. Asta nu te ajută la absolut nimic, te adânceşte într-o lume din care nu vei mai ieşi niciodată. Există lucruri pe care le poţi explica şi le găseşti corespondent în propria-ţi viaţă, nu poţi face asta însă, cu ceea ce nu ai trăit. Când iubeşti, ştii ce înseamnă iubirea pentru că o trăieşti, indiferent de formele ei. Pentru unii, poate, nu pari a fi un om care iubeşte, însă dacă simţi asta, înseamnă că iubeşti, dacă simţi că drumul tău este unul bine definit, un drum de la care nu te poţi abate, chiar dacă ceilalţi îţi spun mereu că drumul tău nu duce nicăieri, înseamnă că acel drum există, pentru că tu crezi în existenţa lui. Noi suntem cei care ne creăm viaţa, noi suntem cei care ne conducem spre ceva anume, sau poate spre nimic, şi de aceea suntem singurii care explicăm felul în care trăim... Uneori însă apar situaţii peste care suntem nevoiţi să trecem. Acum ştiu că nu e bine să grăbeşti timpul. Cei care calculează totul nu obţin de fapt niciun rezultat, nu ajung decât într-un punct care li se pare finalul, nedându-şi seama că abia de acolo începe totul. Ciudat poate părea că doar cei care nu ştiu să calculeze ajung cu adevărat la un rezultat. Cei care nu măsoară timpul înţeleg ce este timpul cu adevărat. Nu am căutat să număr orele sau anii vieţii mele, deşi uneori îmi dădeam seama că trec

68

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura şi că ceva se schimbă, însă niciodată nu mi-a fost frică de asta. Cine mă asigură că după viaţa lumească nu există ceva şi mai frumos? ... Credinţa că totul poate fi dat uitării e, de fapt, una falsă. În viaţă, ceea ce vrei să uiţi se întoarce împotriva ta, tocmai pentru a nu fi dat uitării. Amintirile rele se pot transforma uneori în amintiri frumoase, chiar dacă ne este greu să credem. După ani de zile, îmi dau seama că orice experienţă nu face decât să reîntregească ceea ce se numeşte eu şi cu atât mai mult când e vorba de iubire. Am pus punct atunci când am considerat că trebuie să înving totul, dar după ce am pus punct am luat-o de la capăt şi asta voi face neobosit. La fel cum anii vieţii se repetă, chiar dacă spunem că sunt alţii, aşa şi ultima mea iubire va rămâne, de fapt, prima, deşi nu cred că va fi singulară. Se va repeta până atunci când voi porni pe alt drum, unde sunt sigur că voi realiza acelaşi lucru. Cândva îmi era ruşine, însă acum pot striga deschis că voi iubi toată viaţa o apariţie, chiar dacă niciodată nu voi mai şti nimic de ea.

Spre finalul monologului lumina se stinge treptat. După ce lumina va fi stinsă de tot se va auzi trupul lui căzând greoi. Apoi în întuneric. ASISTENTA (Lângă ea un personaj feminin care oricum nu se vede): Notează: 20:45, deces. Cauza morţii: Sifilis. CEALALTĂ: Şi la nume ce scriu? ASISTENTA: Ianis. CEALALTĂ: Şi mai cum? ASISTENTA: Trage linie…

Fâşâit pe duşumea. Cele două târâie trupul mortului.

CORTINA.

69

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Fo

to:

Geo

rgia

na

An

dri

eş

ÝKEION

Bara Haki ABDULBAKI Nostalgii lirice

În ţara mea... .................................. În ţara mea nimic nu se schimbă? Aceeaşi scenă, ce sa repetă, Explozii, maşini-capcană, şi răpiri …. Paramilitarii, criminalii, hoţii, sunt cunoscuţi! De mine, de toţi… Veniţi de peste hotare în numele Jihad-ului, arabismului, şi al Cursul dolarului… Poporul, sângerează, moare… Asta este politica Aşa-zişilor vecini, ce ne înconjoară! Vecinul din est ne vrea căirea, pocăira prin lanţuri şi săbii. Vecinul din vest ne doreşte o altă dictatură, După chipul şi asemănarea lui… Dar nimeni nu ne întreabă, noi, poporul, noi... ce dorim?… Tu, irakinacă... …………………….. Tu, frumoaso… Cu frumuseţea-ţi summeriană, Cu privire babilioniană… Apariţia ta e o minune, bucurie şi... dor, ce ne luminează viaţa. Zâmbetul tău este ploaie şi belşug,

70

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura Ochii şi privirea ta, pacea Tăcerea ta e vorba caldă… Bunătatea ta ne-a luminat drumul, Şi ne-a şters, pe vecie, umbra şi tristeţea nopţilor. Oare îţi aminteşti ! ....................................... Oare îţi aminteşti acele zile şi nopţi de iubire ce am trăit Împreună? Îţi aminteşti, oare, istoria iubirii noastre? Şi întâmplările străine ce s-au înscris şi petrecut în vieţile noastre? Îţi aminteşti plimbările, în lapoviţă şi ninsoare? Îţi aminteşti cum ne întâlneam în secret, chiar dacă nu ne interesau părerea altora? Îţi aminteşti cum am început să îndrăgesc limba şi obiceiul românesc? De-ţi aminteşti, nu uita, noi am dat iubirii noastre şi dorului, un sens, Şi eu sunt cel care ţi-a dat inima, ca sa trăieşti sensul vieţii, Şi eu... Sunt cel ce ţi-a dat privirea, ca să vezi lumea, şi să visezi! Şi am rămas acelaşi bărbat, cu ochiul unui copil îndrăgostit ce te vede şi te iubeşte mereu…

71

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Sentinţa destinului ............................................. M-a condamnat destinul să iubesc, Şi să sufăr în continuare. A venit de nu ştiu unde... M-a fermecat cu cosiţele-i blonde, Mi-a spus că mă iubeşte şi s-a jurat că Moare de dor... şi eu nu ştiu. Mi-a căzut pieptul în braţele ei Mi-a invadat inima şi a cucerit-o După care, ca o nălucă, a dispărut... Of, Eva ....................... Ai muşcat din primul măr Consecinţa: am fost alungat din Rai... Ai muşcat din al doilea măr Consecinţa: mi-ai invadat Viaţa, Dacă muşcai din al treilea măr,

Ce oare îmi mai Interziceai ?!.....

Aşa oare, o fi ? ……………………… Nu-mi arăta zâmbetul naiv Sau nevinovăţia ta. Nu te-aş lua cu mine, Nu te-aş ridica în mână de pe jos Căci eu, sunt mai prejos! Tu, floare roz, Nu-mi povesti cele întâmplate Nu sunt eu mai breaz! Te-aş lua, te-aş ridica, te-aş mângâia, Şi chiar, de ce nu? Te-aş încălzi cu un sărut şi dor! Tu ce crezi? E de ajuns atât? Eu nu te-aş crede, chiar dacă-mi afirmi! Te-aş iubi, te-aş crede un blestem care-mi tulburi viaţa

72

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura Cu parfumul zâmbetului tău! Care-mi ridici sufletul dintr-un blestem, în cer. Îmi lasă trupul jos pentru a fi sacrificat pe altarul sufletului tău, Oare accepţi? N-am dreptul şi nici blestemul care m-a înconjurat de dragul tău Să-ţi spun: Te iubesc! E limpede, e clar că te iubesc! Oare e de ajuns?

73

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Fo

to:

Geo

rgia

na

An

dri

eş

ÝKEION

Poeme de

NEZAR ALQABANI (1923-1998)

traduse din limba arabă

de Bara Hali Abdulbaki

S-a născut la 21 martie 1923 in mahalaua Mazenet Al Şahm în Damasc, intr-o

familie modestă.

Tatăl lui Tawfik Al Qabbani, proprietar al unui magazin de dulciuri, a

participat la luptele contra cotropitorilor francezi.

A primit educaţia în şcolile din Damasc, care foloseau metode noi de învăţare.

După aceea a absolvit facultatea de drept din Damasc.

Din anul 1945 a lucrat ca diplomat în diferite ţări (Egipt, Turcia, Anglia, China,

Liban şi Spania.).

In anul 1966 a demisionat şi s-a retras printre poeziile sale. A început să scrie

poezii din anul 1939.

CORPUL TĂU ESTE HARTA MEA ---------------------------------------------- Influenţează-mi iubirea …, influenţează-mi Tu cele mai frumoase clipe ale nebuniei mele… Tu, sinuciderea mea şi mersul cuţitului în venele mele, Doamna mea … Dă-mi şansa de înec , marea mă cheamă… Influenţează-mi moartea Dacă moartea mă ia , poate mă redă… Tu, harta mea , pentru tine, am devenit indiferent de harta lumii . Tu, primăvara mea, nisipul marii, pădurea măslinului , Tu, gustul zăpezii şi al focului Tu, gustul păcatului şi neîncrederii… Mi-e frică de neprevăzut, cuprinde-mă,

74

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

literatura Simt frigul . înveleşte-mă,

Spune-mi povesti despre copii, întinde-te aproape de mine şi cântă-mi… Influenţează-mi …Influenţează-mi Tu cele mai frumoase clipe ale nebuniei mele… Pentru tine am părăsit toate femeile Şi am anulat actul de naştere, şi mi-am tăiat toate venele… ALEGE…! ---------------- Eu te las să alegi…şi, alege, Între a muri pe pieptul meu, sau pe caietele mele de poezii… Alege iubirea sau non iubirea… E o laşitate să nu alegi … Nu există o regiune liberă, Dintre rai şi iad … Aruncă-ţi toate cărţile din mânecă Şi o să accept orice sentinţă … Vorbeşte, schimbă-ţi intonaţia, explodează, Nu sta indiferentă. Nu pot să rămân la infinit, aruncat în ploaie… Alege un destin din două Şi află în ce destin înflăcărat sunt eu… Obosită eşti … Şi fricoasă Şi drumul meu lung şi neînsemnat Intră în mare …sau îndepărtează-te… Nu este mare fără vârtej. Iubirea e o atracţie mare, navigaţie contra curent … Dureri, lacrimi şi plecări dintre stele …. Mă omoară laşitatea ta ….tu, femeia Care te strecori după cortina scenei, Eu nu cred în iubirea care nu are curajul revoluţionarilor… Nu distruge toate obstacolele, Nu loveşte ca vijelia… Of,... dacă iubirea ta, Doamne, Mă lua, mă dezrădăcina ca vijelia!

75

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

CINE EŞTI ?… ------------------------------ Din ce aluat eşti făcută, tu, femeie ? Din pălăria cărui vrăjitor ai răsărit ? Cine spune că a furat o scrisoare din scrisorile tale de iubire, minte… Cine spune că a furat o brăţară de aur din noptiera ta, minte …. Cine spune că a furat un pieptene din pieptenele tale de fildeş, minte… Cine spune că a pescuit un peşte din marea ochilor tăi, minte … Cine presupune că aflat ce parfum foloseşti Şi adresa bărbatului cu care corespondezi, minte… Cine presupune că te-a invitat la un hotel din hotelurile lumii Sau la un teatru din teatrele oraşului Sau ţi-a cumpărat o jertfă de trandafiri, minte… Minte…, minte…, minte… Tu eşti ca un muzeu închis …. Zilele de sâmbătă , duminică, marţi sau miercuri…. Şi în toate zilele săptămânii , eşti muzeu închis în faţa tuturor bărbaţilor, De-a lungul zilelor anului …..

76

literatura

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e F

lori

n C

îrli

g

literatura SCRISOARE DE IUBIRE ------------------------------------ Când Dumnezeu a dat femeile bărbaţilor Şi mi te-a dat, Am simţit că m-a favorizat deschis şi s-a împotrivit Cărţilor lui… Mi-a dat vinul şi lor grâne … M-a îmbrăcat cu mătase şi lor le-a dat bumbac … Mi-a dăruit o floare şi lor o creangă Când Dumnezeu mi te-a sortit, Ca răsplată, am vrut să-i mulţumesc cu câteva rânduri, pe o foaie albastră Într-un plic albastru. Şi încep cu: Tu, prietene, Dumnezeu cum mi-a spus, că nu primeşte şi nu răspunde, Numai la scrisorile de iubire… Când am primit răsplata Şi m-am întors cu tine in căuşul palmelor, ca floarea de magnolie , Am sărutat mâna Domnului, Am sărutat luna şi aştrii unul câte unul, Am sărutat pieptenele cu care te piepteni Şi oglinzile in care se vede chipul tău, Şi porumbeii albi, care-ţi duc voalul ….. ADOLESCENTA ------------------------ Adolescentă, cu sânii descoperiţi, Nu-i acoperi! Dumnezeu desenându-i, a creat o capodoperă. Las-o ….ca o vijelie de miresme pe pământ, Adiind dor şi pâine… Nu te înfricoşa. când aruncă trecătorii priviri La floricelele tale, că nu mai eşti fetiţă. Vine iarna,… şi norii peste nori, Şi iese din deschizătura cămăşii sânul tău flămând, Cerând de la lumină o stea …!

77

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

78

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

interviuri

Lecturi urbane : Dorohoi 2010

Echipa Lecturi Urbane Dorohoi s-a născut din dorinţa a patru elevi

de la Colegiul Naţional “Grigore Ghica” de a uni lumea din jur prin lectură.

Şi cum clasa a XII-a e momentul în care fiecare elev îşi doreşte să facă un

bilanţ al lucrurilor pozitive din viaţa de liceean, noi am putea face cel mai

scurt si cuprinzător: în clasa a XII-a am reuşit să aducem Lecturile Urbane

în Dorohoi. Cine suntem noi?

(Mădă O.)

1. Enache Daniel- “<<Este din ce in ce mai bine! Noi chiar am început a

citi şi a studia mult mai mult decât până acum, iar datorita nouă ,cititorilor pasio-

naţi, societatea din care facem parte este în continuă creştere culturală.>> Cu sigu-

ranţă în inima fiecăruia există o dorinţă cât de mică pentru ca aceste cuvinte să fie

şi adevărate. De aceea noi, organizatorii acestui eveniment cultural “Lecturi urba-

ne”, am luat iniţiativa de a împrăştia virusul tomnatic al cititului. Personal, încă

mai cred că o carte bună şi o lectură frumoasă poate înmuia orice inimă, şi că

acesta e cel mai constructiv mod de a comunica cu generaţiile anterioare nouă sau

chiar şi cu scriitorii contemporani. Îmi place să ajut pe oricine,să sfătui pe cel nedu-

merit, iar prin implicarea în acest proiect am încercat să duc la bun sfârşit visul

meu şi al colegilor din echipă, cel de a ajuta pe cei doritori să poată citi mai mult,

împreună cu un sfat preţios pentru mine: citiţi mai mult decât credeţi că puteti me-

mora.”

79

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

2. Olariu Mădălina: “Dacă pictorii îşi pun tot talentul şi imaginaţia într-

un portet care iese perfect, atunci şi un elev în ultimul an în clasa de filologie ar putea să îşi imagineze portetrul sub masca unei cărţi. Şi dacă pentru mine mirosul toamnei care e pe sfârşite mă inspiră, aş putea sa fiu o carte veche cu pagini al căror miros este unul plăcut, de hârtie îngălbenită de vreme şi de mulţimea de citi-tori care au vrut să o citească. De aceea, proiectul Lecturi Urbane a fost activitatea potrivită pentru noi, cei care citim atât din plăcere cât şi dintr-o nevoie inexplica-bilă, să putem să citimîmpreună cu cei care poate nu reuşesc să evadeze din strân-soarea timpului. Şi dacă mi s-ar oferi ocazia să pot schimba un aspect al lumii de pretutindeni, cu siguranţă mi-aş dori ca noi toţi să avem oriunde o principală ocu-paţie: aceea de a avea permanent un ochi şi pentru o carte care se merită a fi citită într-un mediu urban. http://madalinaolariu.wordpress.com

3. Şoltuzu Sabina-Ecatherina - “Nu există alt remediu pentru oamenii înţelepţi, decât să citească şi mai mult, aşa că luaţi amin-te...

Ce înseamnă “Lecturi Urbane” ? – Mi se pare că exprimă mai mult decât toate cuvintele pe care le-am citit vreodată, nu crezi ? Poate era asta ne-a cam corupt ; în schimb, cititul unei cărţi, îl văd totuşi o chestie mult mai mişto. Eu, când citesc, simt că mă întorc în locuri care au rămas neschimbate, că reîntâlnesc oamenii pe care nu i-am uitat, că trăiesc încă o dată şi încă o dată momentele care mi le amintesc cel mai bine şi îmi dau seama cât de mult m-am schimbat ! Asta probabil, din cauză că, în ochii cuvintelor scrise, mă simt cea mai împlinită. De aceea, sfa-tul meu Lion pentru voi, este exact următorul : « Când via-ţa îţi oferă o carte, trebuie să spui : ‘Vai, ce-mi plac cărţile ! Mai ai ?’»” http://gliglitzz.blogspot.com/

80

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

interviuri 4.Tudosă Andreea – “ Sunt lucruri pe care le faci şi lucruri pe care le faci

pentru tine. Nu ştiu dacă aş îndrăzni prea mult incluzând arta la ceva ce îţi aparţi-

ne, însă tind să cred că arta creaţiei poate fi alimentată doar cu elemente ce fac

parte din acelaşi câmp semantic. Să scrii e bine. Să citeşti ce au scris alţii, e chiar

mai bine. E pură dezvăluire fără a depune decât minimum de efort, şi anume, să

urmăreşti predestinări. Tu eşti predestinarea ta. Scriu în capitolul «Lecturi urba-

ne » consecutiv cu cel din viaţa mea. De fapt, e viaţa tuturor celor ce îşi pun sufletul

în artă, fie că e vorba de culori, note muzicale sau litere. Şi e atât de simplu! Pu-

team păstra secretul pentru noi, dar cui nu îi era dor de cozile de la alimente care

sunt doar zvon pentru generaţia noastră? Pss! Atenţie! Se dă carte caldă!

P.S. Chiar preferăm să stăm la coadă pentru o porţie mică de cunoaştere!“

http://blogstiutnumaidemine.blogspot.com/

Şi a fost odată 14 noiembrie, o zi pe care nici după atâta timp nu o pot

analiza detaşat. Dorohoiul a fost un conglomerat de omuleţi ce îşi dădeau ghion-turi nu pentru a afla cine a murit sau pentru a face politică, ci ca să întrebe « Ei, tu ce carte ai ?» . Chiar dacă mi-e străin Dorohoiul de altădată, după ziua de 14 pot zice că îl cunosc. Am aflat cum e să fie oraşul un târg, cum să se facă negoţ cu literatură.

Ar trebui să vină o rubrică de mulţumiri, dar nu mă voi limita la atât. Pentru că au fost puţini, dar buni, cei ce s-au lăsat pe ei deoparte o bună bucată de timp, împreună cu noi, ăştia 4. Încep cu fotografii, Crăciun Olivian şi Oanea Nicolae, care nu ştiu cum au făcut, dar au surprins momente de-a dreptul semnificative. Oameni, cărţi, ce îţi poţi dori mai mult să imortalizezi în imagini? Continuând, trebuie să îi amintim pe cei de la atelierul de pictură, Diana Dupu şi

81

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Cătălina Radu, cele care au dat culoare peisajului tomnatic, cele care au ilustrat literatura în ceva mai mult decât simple mâzgălituri, determinând trecătorii să picteze cu pensula, cu mâna, cu ce au apucat, dar, mai presus de toate, cu sufletul.

Pe lângă multă strigătul învingător al Cunoaşterii, au putut fi audiate melodiile colegilor noştri, Enache Daniel şi Şoltuzu Sabina-EcHaterina, un nai şi o vioară ce, într-o armonie de linişti angelice, au spus literatură. Acestora li s-au alăturat Kvasinschi Alexandru şi iubitori de folk ce se aflau în trecere. Aşadar, dincolo de orice program prestabilit, surprizele s-au ţinut lanţ. De asemenea, ţinem să îi mulţumim doamnei consilier educativ Puiu Otilia, care a susţinut promovarea proiectului în cadrul liceului şi fără de care nu am fi reuşit să adunăm cărţile necesare organizării acestei activităţi, dar şi Casei Municipale de Cultură şi Primăriei Municipale.

Însă dincolo de toate, cei mai importanţi sunteţi voi. Voi, cititorii, sau potenţiali cititori, care aveţi o carte citită sau doar păstrată şi la care puteţi renunţa pentru a oferi oportunitatea unei alte persoane să se cutremure la anumite pasaje, să se revolte, să mediteze, să penduleze între agonie şi extaz. Vă aşteptăm la următoarea ediţie Lecturi Urbane Dorohoi şi sperăm că putem conta pe sprijinul vostru ca la ediţia precedentă, la care, trebuie să menţionez, s-au adunat 300 de cărţi!

Dorohoiul citeşte ! (a consemnat Andreea Tudosă)

82

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

interviuri

83

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Interviu cu Marcel Murariu

Ciprian Voloc: Marcel Murariu, lumea te cunoaşte, în Dorohoi, şi în acelaşi timp nu te cunoaşte. Trebuie să aflăm dacă această situaţie are legătură cu destinul pictorului, în societatea contemporană. Marcel Murariu: Ce pot să spun, dacă are sau nu are legătură cu destinul pictorului... Ar avea... Ciprian Voloc: Spun asta deoarece deoarece artistul e de obicei cunoscut, în oraşul său, mai ales când este vorba de un oraş mic... Marcel Murariu: Oraşul acesta e unul care m-a adoptat, pe mine... Situaţia a fost de aşa natură încât timpul, problemele m-au determinat să neglijez partea artistică, răpindu-mi timpuil necesar deveniri artistice. Ciprian Voloc: Am pus această întrebare tocmai pentru a începe cu partea cea mai dureroasă a destinului tău artistic, faptul că, deşi îţi doreşti de ani buni să realizezi o expoziţie personală, nu ai reuşit... Ai pictat biserici, ai realizat lucrări la fosta fabrică de sticlă şi porţelan a oraluşui, ai realizat sute de reproduceri sau tablouri originale care au ajuns în casele oamenilor, dar, cu toate acestea, nu ai izbutit a veni, în întâmpinarea dorohoienilor, cu o expoziţie personală, şi poate că şi acesta e unul din motivele faptului că eşti, în acelaşi timp, cunposcut şi necunoscut, în propria ta urbe. Marcel Murariu: Da, vezi tu, eu tot timpul am pus pe primul plan existenţa familiei, partea materială... La un moment dat am fost nevoit să fac diverse munci pentru a putea să trăiesc, şi atunci, într-un fel, m-am compromis, pe plan artistic.. Ciprian Voloc: Ai săvârşit tot felul de munci, de-a lungul vieţii... Poţi să le enumeri, măcar în parte ? Marcel Murariu: În primul rând meseria mea, care nu mai există, aici, în Dorohoi, anume sticlar artistic, la care adaug zidărie, finisaje exterioare, fierar betonist, tâmplar... am încercat să trăiesc, să fac de toate, să învăţ... plus ieşirile în afară, tot cu diverse îndeletniciri... Îmi doresc, cu toate acestea, foarte mult, să realizez o expoziţie personală, dar, am spus-o de atâtea ori şi o repet, o expoziţie nu se realizează atât de uşor... ea presupune existenţa unei valori artistice, a operei, a unui limbaj propriu, a căror realizare necesită efort şi lucru serios. Orice artist dispune un limbaj propriu, dar ai nevoie de timpul necesar pentru a-l pune în valoare... Aceasta este situaţia mea, acum. Muncesc pentru puţinul necesar supravieţuirii. Ciprian Voloc: Totuşi, până la o primă expoziţie personală, ne poţi spune ceva despre începuturile tale artistice ? Unde ai învăţat pentru prima dată tainele artei plastice, cu ce mari maeştri ai lucrat ? Marcel Murariu: Ca să o iau aşa, primul maestru a fost tatăl meu, maistru decorator la fabrica de sticlă: de mic, pe ascuns, făceam şi eu ce făcea şi el, mai furam unele procedee

84

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

interviuri şi-am început, practic, de mic copil, să lucrez. Mai târziu, lucrând la fabrica de sticlă de la Pădurea Neagră, am cunoscut un sculptor, un creator, Kostan Starkidias, un grec stabilit la noi, din Oradea, care m-a luat pe lângă el... A văzut că-mi place arta şi am învăţat cu el modelajul în ghips... Apoi am venit la Suceava, la fabrica de sticlă; Mircea Dăneasa, tot un sculptor, despre care pot spune că a fost mentorul meu, s-a ocupat de mine, în domeniul picturii şi nu numai... Am lucrat, totuşi, îndeosebi sticlă... Apoi Virgil Parghel, soţul regretatei Anca Parghel, mi-a fost profesor la Şcoala Popularăde Artă... Mai amintesc pe Ioan Carp Fluerici, pe Rusu... După perioada petrecută la Suceava am revenit la Dorohoi... Ciprian Voloc: Cum ai descoperit, din punct de vedere artistic, Dorohoiul ? Ce artişti trăiau aici ? Marcel Murariu: Primul cu care am şi lucrat a fost bădia Ion Murariu, apoi soţii Istrati, Marcel Olinescu, pe care l-am cunposcut încă din clasa a VII-a, la un vernisaj de-al lui de grafică.. Ciprian Voloc: În ce măsură toţi aceşti maeştri şi-au pus pecetea asupra tehnicii şi stilului tău personal ? Marcel Murariu: Stilul meu personal nu poate exista, dacă vorbim de copierea stilului maeştrilor... De exemplu, o perioadă îl copiam pe Dăneasa... Dar, apoi, am început să mă descopăr pe mine... Felul de a modela sticla îmi dădea multă libertate... Şi la lut, la modelaj, m-am descoperit... Am învăţat multe, despre posibilităţile mele... Nu pot spune că am ajuns la un stadiu original, dar de la fiecare maestru am învăţat câte ceva... Ciprian Voloc: Dintre artiştii contemporani, care trăiesc în Dorohoi, de care te simţi mai apropiat...? Marcel Murariu: Artişti contemporani, în Dorohoi... În afară de Antal, nu ştiu dacă mai este altcineva... Ciprian Voloc: Ar mai fi, poate, Petrică Maxim... Marcel Murariu: Nu îl cunosc îndeaproape, pe el... Doar la expoziţia sa personală, de acum câţiva ani, am fost dar nu am tangenţă cu el... Ciprian Voloc: Deci nu se poate vorbi de o unitate, a artiştilor, în Dorohoi, deoarece sunt foarte puţini... Marcel Murariu: Nu pot să mă exprim, în această privinţă.... mai este Nemţoiu, ca sticlar... Ciprian Voloc: Revenim la întrebarea de început: este greu să fii artist într-un oraş mic? Marcel Murariu: Nu e greu... nu, nu ar fi greu... Numai că arta trece prin stomac... Ciprian Voloc: Cu alte cuvinte, nu există desfacere... Chiar dacă un artist produce, nu există cumpărători, astfel încât el să poată supravieţui... Marcel Murariu: Da, nu prea sunt... Vreau să-ţi spun ceva, Ciprian: desfacere există, dar - şi asta nu numai în Dorohoi - merge spre kisch... Ciprian Voloc: De ce ? Acesta este nivelul gustului popular ? Acesta este nivelul aşteptărilor dorohoianului tipic ? Marcel Murariu: Vezi tu, omul încă nu este educat pentru a vedea, a realiza şi a aprecia, la valoare ei, o lucrare autentică... Trebuie să fie şi înţeleasă, o lucrare... Dincolo de exprimări de tipul „Ce a făcut ăla? Două linii, trei, patru linii...”, e necesară surprinderea semnificaţiei lucrării, a sensurilor ei, a dispunerii artistice a culorilor, a formelor... Într-adevăr, puţini sunt educaţi pentru adevărata artă, în Dorohoi... Ciprian Voloc: Ce poţi să spui despre tânăra generaţie ? Ai cunoscut, cred, tineri care au dorit să se perfecţioneze, în plan artistic, şi au venit la tine ca să ceară sfaturi utile, ca să-i ajuţi, ajungând, ulterior, chiar la Facultatea de Arte Plastice ? Marcel Murariu: Singura care m-a contactat şi a şi confirmat, în ultimii ani, este Daniela Strună. Ea a fost şi pregătită, nu eu i-am pus creionul în mână, ea deja se afla la un nivel

85

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

înalt, talentul ei era real şi munca depusă a fost pe măsură... Bineînţeles, mi-a fost uşor să o ajut... Elementele de bază le-a pus, la locul lor, repede... astfel că, ulterior, a terminat facultatea iar vernisajul de la Iaşi l-am urmărit pe internet... Ciprian Voloc: Într-adevăr, am fost de faţă, la eveniment, la Expoziţia de la Palatul Culturii din Iaşi, cumpărându-i unul dintre tablouri şi publicând, ulterior, o prezentare a evenimentului pe blogul meu (ciprianvoloc.wordpress.com). În prezent, tablourile sale de la acea expoziţie pot fi admirate la Şcoala Generală din satul ei natal, Cristineşti, căreia le-a donat. Marcel Murariu: A mai fost un băiat foarte talentat, Radu Covaliu, pe care l-am cuoscut în cadrul Cercului de pictură de la Casa de Cultură din Dorohoi, dar care nu a continuat studiile la un nivel superior, emigrând în Italia, pentru a supravieţui. Arta cere un sacrificiu, dar nu oricine şi-l permite. Ciprian Voloc: În condiţiile acestea, care ar fi mesajul tău pentru tânăra generaţie, mai ales pentru iubitorii de artă plastică, pentru cei care-şi doresc să creeze, în acest domeniu ? Marcel Murariu: Trebuie să fie şi ajutaţi... Dar în contextul în care se zbate arta, cultura, în general, în ţara noastră, nu ştiu ce mesaj le-aş putea transmite... Sunt mulţi tineri talentaţi, foarte mulţi, în Dorohoi, şi fete, şi băieţi, talentul lor se remarcă încă de la grădiniţă, dar, ulterior, se pierd... Ei lucrează frumos, sincer... Nu uit ce a spus Picasoo: „mi-a trebuit o viaţă să învăţ să desenez şi încă una să învăţ să desenez preum un copil”... Dar cine să se ocupe de copilul din noi ? Ciprian Voloc: Cu alte cuvinte, cum e, până la urmă: pasiunea învinge viaţa sau viaţa învinge pasiunea ? Marcel Murariu: Vezi, aceasta e o întrebare cu un răspuns pe care trebuie să-l gândeşti foarte bine... Ciprian Voloc: Dacă stăm bine şi ne gândim, parcurgând istoria artelor plastice, marii artişti au optat pentru prima variantă... Au suferit de mari lipsuri, au fost bolnavi, mulţi dintre ei murind chiar cu pensula în mână... săraci. După moarte, însă, au devenit celebri, iar tablourile lor valorează milioane de euro. Până la urmă este, totul, o chestiune de opţiune personală ? Marcel Murariu: Da. Ciprian Voloc: Fiecare îşi asumă riscul şi consecinţele deciziei de a-şi urma pasiunea şi nu mersul firesc al vieţii ? Marcel Murariu: Trebuie să alegi ... Fie pasiunea, riscând să mori sărac şi singur, fie să iei viaţa altfel, şi să profiţi de tot... Ciprian Voloc: Ideal ar fi ca viaţa şi pasiunea să se armonizeze... Marcel Murariu: În general noi artiştii, gândim puţin altfel... Nu ne plac compromisurile... Ciprian Voloc: Şi totuşi, sângele apă nu se face... Pasiunea nu poţi să o ucizi, să o extirpi, din suflet... Marcel Murariu: Nu, nu poţi să o alungi... Ciprian Voloc: Un mesaj de final, Marcel, către cititorii revistei Lykeion ? Marcel Murariu: Sper, şi mă rog lui Dumnezeu, să reuşesc să realizez o expoziţie personală, pentru a dovedi că exist, ca astist plastic, în Dorohoi, astfel încât să-i invit pe toţi la primul meu vernisaj. Nădăjduiesc că va avea loc, cât de curând. Îmi trebuie numai ceva timp. Ciprian Voloc: Doamne ajută !

86

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

interviuri

87

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

88

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

interviuri

89

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

90

interviuri

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Marcel Murariu: Autoportret (lucrare neterminată)

interviuri

91

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

92

europa

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

europa Diana-Magdalena HRAB European Youth Parliament Fondat în 1987, Parlamentul European al Tinerilor (EYP) este o organizatie

deschisa tinerilor din intreaga Europa, pe care ii incurajeaza in exprimarea opiniilor pro-prii legate de constituirea Europei Unite.

Organizatia functioneaza sub patronajul onorific al dl. Jerzy Buzek, Presedinte al Parlamentului European si al dl. Torbjorn Jagland, Secretar General al Consiliu-lui Europei.

EYP promoveaza dimensiunea europeana în educatie, conform principiului « unitate in diversitate », si ofera posibilitatea elevilor si studentilor din grupa de varsta 16-21, sa participe la o experienta instructiva, practica si pozitiva.

European Youth Parliament constituie un forum în care tinerii isi pot exprima parerile, fara nici o conotatie politica si fara sa se apeleze la interpretarea de rol. Tinerii sunt incurajati sa se implice în problemele politice curente si in procesul democratic, sa practice o gandire independenta si europeana. Parlamentul European al Tinerolor este cel mai important proiect care ofera o educatie non formala la care tinerii europeni pot lua parte. Implicatiile academice, politice, sociale, emotionale sunt garantate pentru a imbunatati educatia si maturitatea personala a fiecarui participant, in beneficiul lor, al scolilor, al familiilor, al profesorilor.

Am aflat despre EYP de la coordonatorul educativ al liceului nostru, dna. Prof. Otilia Puiu, dumneaei a organizat delegatia( 11 elevi) care a fost trimisa, in luna mai a anului trecut, la Sesiunea Regionala de Selectie Moldova I, in cadrul EYP Romania, alaturi de alte 6 delegatii din celelate orase ale Moldovei.

Prima data la EYP…. a fost ceva nou,neasteptat si diferit de orice alta activitate extra-scolara( mai ales pentru ca totul trebuia discutat in lb engleza), dar am acceptat-o ca pe o provocare, deoarece, nestiind ce presupune sa dezbat o problema europeana de actualitate, am fost mult mai motivata sa particip si sa reusesc. Comitetul in care am fost la regionala se ocupa de Drepturile Omului ( DROI – prescurtarea folosita in EYP- fr. droit=drept), si am avut ca tema:”Luand in considerare ca rata discriminarii a crescut cu peste 60 %, cum ar trebui sa actionam pentru a opri discriminarea si consecintele acesteia, si care ar fi rolul Uniunii Europene in acest context?”.Comitetul, coordonat de Chairperson (formator in cadrul EYP), trebuie sa identifice situatiile actuale si proble-mele legate de tema data, si apoi sa gaseasca solutii(Rezolutia comitetului), toate acestea in decursul celei de-a doua zile, in Committee Work. In prima zi, delegatii sunt invatati sa coopereze si sa comunice intre ei, cu ajutorul jocurilor din cadrul Teambuilding, care ,desi sunt amuzante, sunt si de strategie si ajuta la pregatirea echipei pentru dez-baterile din Committee Work. In ultima zi de sesiune, are loc General Assembly (Prezentarea Generala, prezidata de un juriu), cand fiecare comitet in parte, isi prezinta Rezolutia. Acestea sunt discutate in General Debate, si apoi sunt votate, sau nu, de catre

93

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

celelate comitete.Rezolutiile care trec, sunt prezentate Parlamentului Romaniei, Parla-mentului si Consiliului European.( rezolutia noastra a trecut)

Dupa sesiunea regionala, Chairperson-ii isi evalueaza fiecare delegat, si trimit recomandarile facute Presedintelui EYP ( Romania, in acest caz). In functie de aceste re-comandari, delegatii pot fi selectati pentru Sesiunea Nationala, Internationala sau chiar ca viitori Chairperson/Oragnizator. Am fost selectata si pentru Sesiunea NAtionala ( East European Seminar 2010, sub motto: “ Planul D: pentru Democratie, Dialog si Dezbatere in 2010”), unde au participat si delegati din alte tari ale Uniunii Europene,comitetele au primit teme mai dificile decat cele de la regionala, de exemplu, comitetul pe Angajari si Incluziunea Sociala ( EMPL (Employment)) a avut: “Uniunea Europeana este una dintre cele mai bogate regiuni din lume, dar totusi mai mult de 20% din cetatenii acesteia nu isi pot permite strictul necesar.Ce masuri ar putea fi luate pentru a actualize Pilonul 1 al Pac-tului European al Tinerilor: angajarea si inclusiunea sociala?”. Din fericire, toti am fost mul-tumiti cand munca depusa in timpul celor 2 zile de Committee Work , ne-a fost rasplatita la General Assembly, cand toate rezolutiile au fost acceptate.

Dupa 3 luni de suspans, 8 dintre delegatii de la sesiunea nationala, am fost selec-tati pentru a participa la the 66th International Session of the European Youth Parlia-ment in Athens(Motto: “Sa redescoperim Democratia in locul ei de nastere”) si a reprezenta Romania la nivel international. Aceasta sesiune a reunit 250 de tineri selectati din 31 de tari Europene, care au dobandit pe parcursul sesiunii, aptitudini si cunostinte despre munca in echipa, limbile de circulatie internationala, comunicare interculturala si despre politica tarilor europene si a Uniunii Europene. Fiecare delegat roman a fost inte-grat intr-un comitet( 15 comitete a cate 12-15 delegati), alaturi de altii din celelate tari europene, si au primit diferite teme, importante atat pentru Europa, cat si pentru restul lumii.Timp de 9 zile delegatii fiecarei tari s-au cunoscut intre ei,au legat prietenii, au facut schimb de opinii si au discutat problemele date.Cele 2 zile de Teambuilding (in tabara din Loutraki)au fost cat se poate de utile si necesare, tinand cont ca proveneam din tari diferite, iar jocurile au fost mult mai dificile, dar cu rezultate bune in ceea ce priveste for-marea echipei. Au fost 4 zile de Committee Work, partea cea mai grea a sesiunii, deoarece temele primite au fost destul de controversate,de ex, comitetul meu a fost pe Securitate si Aparare ( SEDE- Security and Defense), tema fiind: “Tinand cont de opiniile care apar tot mai des cu privire la Programul Nuclear din Iran, cum ar trebui sa actioneze Europa pen-tru a asigura pacea, stabilitatea si securitatea in regiune?”(aceasta este considerate cea mai controversata problema atat in UE cat si in lume) sau Comitetul pe Afaceri Constitu-tionale (AFCO)- “ O Uniune Europeana mereu in extindere? Care ar trebui sa fie raspunsul UE pentru statele care vor sa adere?”…si alte 13 teme, despre Islamophobie,Schimbarile climatice provocate de poluare, Cenzurarea presei in unele tari, sau Regimul dictatorial din Belarus, toate aceste rezolutii fiind prezentate in cursul a 2 zile de General Assembly( Atena). La deschiderea GA, ne-au tinut discursuri, reprezentantii Parlamentului Euro-pean, ai Consiliului European pentru Mediu, pentru Dezvoltare, pentru Aparare si multi altii, si au fost prezenti in timpul GA pentru a asculta si a aproba solutiile gasite de noi, spunandu-ne la sfarsit ca sunt foarte multumiti si impresionati ca niste tineri au gasit solutii la probleme atat de importante, si ca sunt mandri de noi, pentru ca noi reprezen-tam viitorul European. Desi a fost forte mult de lucru si de pregatit, prea putin timp liber (doar 1 ora in care am putut vizita Atena),insa in fiecare seara dup ace terminam Com-mittee Work, se organizau fel de fel de activitati de socializare- EYP Café, Committee Din-ner,Reception, Delegation Dinner- pentru a ne elibera de stresul din timpul zilei, si pen-tru a cunoaste mai bine, atat restul comitetului, cat si pe ceilalti delegati. Totul s-a meri-tat, tinand cont de rezultatele obtinute, de delegati, oficiali si chiar de profesorii prezenti la sesiune,toti au fost super ok si sociabili.

94

europa

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

europa A fost o experienta pe care nu o voi uita nicodata, deoarece cunoscand tineri din

alte tari, punctul lor de vedere cu privire la temele date, si nivelul de munca experimentat acolo, m-am maturizat si am devenit mai constienta de importanta noastra, a tinerilor pentru un viitor mai bun al UE. EYP este organizatia perfecta pentru a te implica, a-ti ex-prima punctual de vedere si a fi ascultat de ce sus-pusi.

Multumita EYP-ului atat eu, cat si alti EYPeri din Romania si din celelalte tari

Europene am decis sa urmam facultati in domeniul Studiilor Europene si Relatiilor Inter-

nationale, pentru a putea continua ceea ce am inceput prin implicarea in aceasta activi-

tate.

95

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Delegatia din Dorohoi la regionala Moldova 1, 2010 Committte work la Nationala

Chairperson la reg Moldova 2011

ÝKEION

96

europa

Ly

keion

nr

8/2010

,

Comitetul meu, SEDE, la Ceremonia Oficiala

de deschidere a Sesiunii Internationale

Poza de grup de la Internationala ( in fata Cladirii Vechi a Parlamentu-lui din Atena, unde a avut loc GA )

General Assembly Delegatia RO la EuroVillage

europa

97

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Co

mm

itte

e W

ork

EuroVillage

ÝKEION

Otilia PUIU

Interagency Cooperation to Improve the Welfare of Children and Young People

In perioada 29/11/2010-3/12/2010 am fost beneficiara unei vizite de studiu cu

finantare europeana in Maidstone, Marea Britanie, in cadrul Programului de invatare pe tot parcursul vietii Programul Transversal-Actiunea cheie 1.1 Vizite de studiu pentru specialisti in educatie si formare profesionala.

Acest proiect mi-a oferit multe oportunitati de a ma dezvolta si forma profesional, asigurandu-mi pregatirea necesara dezvoltarii competentelor profesionale si ajuntandu-ma sa imi eficientizez activitatea pe care o desfasor. Mai mult, schimbul de experienta cu participantii in cadrul vizitei de studiu, m-a ajutat sa-mi diversific modalitatile de abordare privind implicarea familiei si institutiilor locale in viata scolii.Pe langa acestea, voi putea sa aplic si sa utilizez cunostintele dobandite pentru a realiza activitati educationale si educative de calitate care vor contribui la bunastarea copiilor si a familiilor lor. Mi-am optimizat tehnicile si metodele de lucru in echipa si de colaborare in urma diferitelor activitati teoretice si practice la care am asistat. Participarea la vizita de studiu m-a incurajat foarte mult sa lucrez cu adultii. Am fost aleasa raportor european al grupului, am dirijat si directionat corespunzator activitatile referitoare la schimbul de experienta, schimbul intercultural, activitatile sociale si nu in ultimul rand, elaborarea raportului. Participantii proveneau din tari total diferite de Romania, atat din punct de vedere economic, politic, social si cultural :Germania, Finlanda, Italia, Estonia si Grand Canaria.

Scoala nu poate fi responsabila in totalitate privind educarea tinerei generatii. De aceea este indicat ca institutiile locale, scoala si familia sa colaboreze si sa lucreze in echipa. Incheierea parteneriatelor cu acestea si mai ales implicarea lor au un rol benefic in dezvoltarea armonioasa si libera a educabilului. Scoala noastra are nevoie de sprijinul familiei si agentiilor in viata scolii care uneori este inteles gresit: doar din punct de vedere financiar. Ca urmare, vizita de studiu la care am participat, va ajuta scoala sa abordeze la nivel european parteneriatul dintre scoala, familie si institutiile locale. In plus, activitatile de monitorizare si evaluare vor fi realizate la un nivel calitativ superior. Proiectele educative pe care le voi derula, vor eficientiza activitatea educativa a elevilor. Discutiile pe care le-am avut cu managerii de scoala, cu parteneri sociali si cu participantii la vizita de studiu m-au ajutat sa adopt o viziune moderna europeana privind rolul parteneriatelor in viata scolii.

In concluzie, contactul cu sistemul de educatie britanic, care este foarte performant din toate punctele de vedere, m-a ajutat sa folosesc strategii corespunzatoare pentru a eficientiza relatia scoala-familie-comunitatea locala. Vizitarea scolilor si institutiilor partenere, intalnirea cu reprezentantii autoritatilor locale si schimbul de bune practici cu participantii din Italia, Finlanda, Grand Canare, Germania si Estonia m-au incurajat sa promovez o larga dimensiune europeana in activitatea mea si a scolii.

98

europa

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

europa

99

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

- instantanee -

ÝKEION

METHODOLOGY AND LANGUAGE ENHANCEMENT FOR THE 21ST CENTURY

Stagiul in Marea Britanie desfasurat in perioada 18/10/2010-29/10/2010 a reprezentat o experienta unica si vitala formarii mele profesionale conferindu-mi astfel o viziune moderna asupra abordarii metodologice si lingvistice privind actul comunicarii. Ca urmare, participarea mea la acest curs a avut un impact deosebit nu numai asupra activitatii mele didactice si pedagogice, dar si a inbunatatirii competentelor mele de comunicare si relationare. Posibilitatea de a studia in Anglia, m-a ajutat sa percep valorile si cultura britanica in context european , iar dialogul intercultural pe l-am stabilit cu reprezentantii tarilor participante ( Turcia, Germania, Polonia, Lituania) a contribuit la promovarea identitatii si cetateniei europene, respectand astfel diversitatea culturala si valorile comune ale acestora.

Privind impactul asupra elevilor, acestia au fost si sunt incurajati sa comunice in limba engleza cu ajutorul metodelor moderne pe care le-am achizitionat, vor fi constienti de valorile educationale europene si de valorizarea patrimoniului cultural si sper ca ii va motiva sa invete limba engleza, ii va pune in contact cu elevii din alte tari in cadrul proiectelor europene, ii va constientiza asupra faptului ca studiul unei limbi straine le va oferi sanse de reusita in viata prin gasirea unui loc de munca sau prin continuarea studiilor.

Oportunitatea pe care mi-a oferit-o acest curs de formare se diferentiaza de un curs similar urmat in Romania tocmai prin abordarea metodelor si tehnicilor de predare a deprinderilor productive, prin diferite metode care se folosesc mai putin in tara noas-

tra, prin contactul direct cu sistemul de educatie englez si european pre-cum si cu civiliza-tia si cultura aces-tora. Stagiul a avut o importanta deo-sebita si pentru promovarea di-mensiunii euro-pene si implemen-tarea acesteia in scoala prin modul in care voi intelege educatia intelectu-ala. In consecinta, m-a sprijinit sa pun in practica unele activitati

interdisciplinare, sa sprijin activitatea didactica si pedagogica a colegilor mei, sa aduc documente autentice, sa facilitez accesul la practicile positive in domeniul invatarii lim-bilor straine, sa contribui la sporirea calitatii actului educational in scoala conform stan-dardelor europene si sa desfasor activitati interculturale la nivelul scolii. (Otilia PUIU).

100

europa

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

europa

101

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

102

la scoala

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

la scoala Otilia PUIU Săptămâna familiei - săptămâna fără TV

“Cât timp petreci impreuna cu părintii?” Aceasta a fost intrebarea care m-a determinat sa inscriu scoala in cadrul proiectul national “Saptamana familiei-saptamana fara TV” derulat in perioada 11-16/04/20. Raspunsul din partea ele-vilor a fost ceva de genul: “nu discut decat despre ce am facut la scoala”, “ce note am luat”. “faptul ca nu invat sufficient”, etc. Este drept ca majoritatea elevilor au recunoscut faptul ca lipsa de comunicare in familie este si din cauza perfor-mantelor pe care acestia le au la scoala, evitand sa o aduca in discutie, dar si fap-tul ca tehnologia moderna le ofera alte modalitati de a-si petrece timpul liber si de a comunica. Campania are ca scop conştientizarea pericolului utilizării în exces a televizorului şi internetului în educaţia şi formarea adolescentilor.

Proiectul a debutat cu o intalnire cu parintii clasei a IXa B in cadrul unui atelier de lucru pe aceasta tema. La intalnire a participat si consilierul scolar al Colegiului care a adus in discutie importanta petrecerii timpului liber alaturi de copii. Parintii nu ar trebui sa se consoleze cu idea ca daca adolescentul este in camera lui si butoneaza la calculator asta inseamna ca este in siguranta acasa si ca sunt impreuna. Din contra, ei ar trebui sa ofere copilului alternative de a petrece timpul liber cum ar fi: frecventarea unui club de lectura, muzica, sport, dezbatere, plimbari in aer liber.

O alta activitate primita cu entuziasm de catre elevii clasei a IXa B a fost cea legata de competitia sportiva. Adolescentul trebuie incurajat sa practice un sport pentru a-si putea dezvolta spiritul de competitie si de echipa si mai ales, gandirea pozitiva. Intr-adevar sportul poate reprezenta cu siguranta o alterna-tive de a-ti petrece timpul liber in loc de a sta comfortabil ore intregi la televizor si calculator.

Am incheiat Saptamana Familiei-Saptamana fara TV “Pe urmele lui George Enescu” la Casa Memoriala “George Enescu” Dorohoi.Cu admiratie si re-spect, elevii au ascultat muzica interpretata de Enescu fiind sensibilizati de ac-tivitatea de exceptie a artistului. Mai mult, au inteles ca muzica de calitate elibe-reaza spiritul de rutina zilei si au mai invatat ca fara munca nu pot avea un viitor cert.

Asadar, incearcati sa stati o saptamana fara televizor si fara Internet, stati unii cu altii, cu parintii, mergeti la plimbare in parc si veti realiza ce pierdeti. Viata e frumoasa, merita sa te bucuri de ea din plin.

103

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

104

la scoala

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

la scoala HRĂNEŞTE-ŢI SUFLETUL CU PACE !

Săptămâna Educaţiei Globale a devenit o traditie in scolile din toata tara. Astfel, in fiecare an, aceasta sarbatoare nu trece neobservata si fiecare scoala o celebreaza intr-un mod original si creativ. Evenimentul dureaza o saptamana, timp in care fiecare scoala organizeaza activitati cu scop educational. Tema Saptamanii Educatiei Globale din acest an a fost "Pacea si nonviolenta pentru copiii lumii". Organizatorii evenimentului si-au propus schimbarea lumii in care elevii traiesc in asa fel incat fiecare copil sa traiasca intr-o lume sigura si demna. Proiectul si-a propus sa familializeze elevii, parintii si cadrele didactice cu principiile si valorile Educatiei Globale, dar si sa creeze un cadru pentru intelegerea drepturilor si re-sponsabilitatilor cetateniei europene. De asemenea, in cadrul marelui eveniment educa-tional, atat elevii, profesorii cat si familiile elevilor au fost implicati in diverse activitati pentru a invata ce inseamna responsabilitatea privind toleranta si solidaritatea. Un alt obiectiv urmarit de organizatori este de a crea si facilita realizarea unor parteneriate cu alti actori educationali. Istoria Saptamanii Educatiei Globale incepe in 1999, cand Consiliul Europei, prin organismul sau specializat - Centrul - Nord - Sud, a initiat, la Strasbourg, prima "Saptamana a Educatiei Globale". Scopul acestei saptamani este acela de a promova in statele membre activitati scolare dedicate reducerii saraciei si excluderii sociale. Astfel, fiind o reusita inca de la prima editie, sarbatoarea dedicata educatiei mondiale a ajuns la cea de-a XII-a editie. “Saptamana Educatiei Globale" incurajeaza copiii, tinerii si profesorii sa initieze ac-tivitati educationale in domeniul cetateniei globale prin dezbaterea unor teme ca: diver-sitatea si inegalitatea, atat la nivel local cat si global, avand la baza principalele teme ale cetateniei globale: sensibilizarea intregii lumi asupra rolului de cetateni ai globului, re-spectarea diversitatii si a comunicarii interculturale, dorinta de a face ca lumea sa devina un loc mai echitabil si durabil, responsabilitatea asupra propriilor actiuni. Ne bucuram ca si in scoala noastra aceasta activitate la nivel global a fost sustinuta de cadrele didactice din colegiu, de partenerii educationali si de comunitatea locala. Proiectul s-a numit “Hraneste-ti sufletul cu pace” si a avut ca scop oferirea posibilitatii elevilor de a se integra în programele extraşcolare si educative, de a se implica în acţiuni de combatere a violentei si de a duce un mod de viata pacifist. Mai mult, constientizarea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi comunităţilor, un exerciţiu de solidaritate, de acţiune civică, pentru promovarea şi protejarea comună a drepturilor copiilor, într-o lume afectată de criza economică globală şi şi de crizele sectoriale, urmând principiile Convenţiei pentru Drepturile Copilului: principiul interesului superior al copilului, prin-cipiul nediscriminării, principiul participării şi principiul supravieţuirii şi dezvoltării copiilor. Echipa de proiect a fost alcatuita din: prof. Diana Hangan, prof. Gianina Cucore-anu, prof. Iulia Stoica si prof. Monica Ifrim si din elevele: Hrab Diana-clasa aXIIa E, Ursan Stefania-a X-a G si Ungureanu Carina-a X-a A. Activitatile derulate au acoperit sfera teoretica, practica si artistic. Activitatile des-fasurate au fost variate, pline de originalitate si creativitate: Pacea in familie- sesiune de referate, coord. Diana Hangan; Personalitati care au militat pentru pace-concurs, coord. Iulia Stoica; Factorii care ameninta pacea in lume-masa rotunda, coord. Gianina Cucore-anu si Diana Hangan; Sa lasam tot ce ne inconjoara sa traiasca in pace-concurs colaje, scurt metraj- Diana Hangan si Gianina Cucoreanu, Pacea prin corespondenta- concurs de

105

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

eseuri in limba engleza, franceza si romana, coord. Otilia Puiu, Diana hangan si Iulia Stoica; Linistea sufletului-pacea tuturor-dezbatere cu motiune, coord. Otilia Puiu, Sa fie pace in lume- program artistic coordonat de prof. Ifrim Monica si expozitia de colaje –coord. Diana Hangan si Gianina Cucoreanu.

Hraneste-ti inima cu pace. Aceasta inseamna sa traiesti in pace cu tine insuti. Daca inima este plina de neincredere si egoism, capul nu gaseste niciodata cai catre pace. Pacea incepe acolo unde se termina ura si lacomia. Lumea nu poate fi schimbata cu violent, ci numai cu inima. Hraneste-ti inima cu pace. Aceasta inseamna sa respire in liniste. Sa devii una cu tot ce traieste si moare! Gata cu micile razboaie de zi cu zi! Pune capat in-tregii violente din interiorul tau cu gesture de impacare. Hraneste-ti inima cu pace. Aceasta inseamna sa intalnesti cu respect tot ce este slab si vulnerabil. Sa fii atent la tot ce te face fericit. Nu exista pace in lume daca nu exista pace in inima ta si a mea. (Phil Bosmans)

Coordonator proiect SEG 2011 Prof. Otilia PUIU CPAESE C.N. “Grigore Ghica” Dorohoi

106

la scoala

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11 - instantanee -

la scoala

107

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Concurs de spoturi publicitare

în cadrul Săptămânii limbii franceze şi a francofoniei

Spectacolul organizat de Colegiul Naţional „Grigore Ghica” cu ocazia Săptămânii limbii franceze şi a francofoniei a dovedit că îmbinarea între cântece, dans, piese de teatru şi concurs este una ideală pentru iubitorii acestei limbi. Coordonatorul acestui proiect a fost prof. Iulia Stoica, ajutată de prof Claudia Jâşcanu şi bibliotecar Mariana Hluşcu în colaborare cu Şcoala nr.8 „Mihail Kogălniceanu.”„În fiecare an la Colegiul Naţional Grigore Ghica se organizează Săptămâna limbii franceze şi a francofoniei. Ediţia din acest an, a patra ediţie, este dedicată tineretului şi solidarităţii. În cadrul acestui proiect am încercat, ca de fiecare dată, să manifestăm ataşamentul nostru, al elevilor în special, pentru limba franceză prin diferite activităţi”, a declarat coordonatorul proiectului, prof. Iulia Stoica. Spectacolul a fost deschis cu o prezentare video în limba franceză, urmată de cântecul Champs-Élysée in interpretarea unui grup de elevi de la Şcoala nr.8. Piesa de teatru “L'Amour médecin”, o comedie scrisă de Molière, interpretată de şase elevi ai clasei a XII-a E, iar trei eleve din clasa a XI-a F au prezentat un dans pe ritmurile muzicii franceze. Un alt grup de elevi de la Şcoala nr. 8 au jucat piesa de teatru “Chiriţa în provincie”, piesă care a zugrăvit dorinţa de parvenire din acele vremuri. Prezentatoarea spectacolului, Ionela Ursea a interpretat piesa “Je sais”,un grup de elevi ai clasei a IX-a F au pus în scenă o piesă de teatru, creaţie proprie,urmată de trupa de dans “Electric Purple”, care activează la Casa Municipală de Cultură. Ultimul moment muzical a fost suţinut de Greta Murariu şi de două eleve ale Şcolii cu nr.8. La concursul de spoturi publicitare au participat 8 echipe, care şi-au prezentat parfumul preferat,publicul având ocazia să voteze pentru acordarea premiului de popularitate. Premiile obţinute în cadrul concursului au fost: -Premiul de popularitate obţinut de echipa formată din Alexandra Murariu, Mădălina Băietu, Anca Şeifer, Emilia Timofte; -Premiul III-echipa formată din Diana Hrab, Roxana Coşmănescu, Sergiu Cohal şi Bogdan Prichici; -Premiul II- echipa formată din Alexandra Murariu, Mădălina Băietu, Anca Şeifer, Emilia Timofte; -Premiul I-echipa formată din Bianca Sandu, Zânziana Maxim şi Matei Buşui. Ceilalţi concurenţi au primit diplome de participare şi produse cosmetice Chanel. „Acest concurs a fost o ocazie deosebită pentru elevii noştri de a-şi arăta creativitatea şi originalitatea. Au primit produse Chanel, constând în parfumuri, truse de machiaj şi rujuri. Sperăm că spectatorii au apreciat şi munca elevilor care s-au implicat în acest proiect, în această manifestare culturală”, a mai declarat coordonatorul proiectului, prof. Iulia Stoica.

Expoziţie de carte şi călătorie muzicală

în cadrul Săptămânii limbii franceze şi a francofoniei

“Săptămâna limbii franceze şi a francofoniei” a inclus pe lângă spectacolul

prezentat în Sala Teatrului din Dorohoi şi alte activităţi în scopul de a manifesta

ataşamentul elevilor faţă de limba franceză. Astfel, vineri 25 martie 2011, în holul

liceului „Grigore Ghica”a avut loc o „Călătorie muzicală” cu sprijinul prof. Claudia Jâşcanu.

Elevii au interpretat personaje ca Lara Fabian, Coco Chanel, Charles Aznavour, Celine

Dion si altii care s-au întâlnit într-o cafenea din Paris. O altă activitate desfăşurată la

108

la scoala

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

la scoala iniţiativa prof.Iulia Stoica în colaborare cu bibl. Mariana Hluşcu a fost o expoziţie de

carte în limba franceză, care a fost adresată tuturor elevilor. Albume, dicţionare, atlase,

cărţi de aventură şi dragoste primite ca donaţii din partea oraşului Cholet au fost expuse

pentru promova literatura franceză. „Invitaţia la lectură s-a făcut în ideea de a

prezenta fondul de carte foarte mare provenit din donaţii, dar şi în ideea de a

reaminti elevilor că avem cărţi în limba franceză care se merită citite”, a spus bibl.

Mariana Hluşcu.

(a consemnat Mădălina Olariu)

109

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

110

la scoala

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

la scoala

111

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

112

la scoala

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

la scoala

113

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Omul descompus

(pictură în ulei, Aurelian Antal, fragment)

ÝKEION

114

cartea

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

cartea

Apariţii editoriale – schiţa unei paralele poetice

În loc de motto:

Aurelian Antal: „Pe drumul pâinii, omul se împiedică, de multe ori, în cele ale vieţii iar el ştie, atunci, că ridicarea privirii din sine-şi în sine-şi este răscrucea

rugăciunii, ca o anulare a infinitului, pentru un singur punct tangibil şi sprijinitor,la una şi singura întrebare: CUM ?”.

Ciprian Voloc: „Aurelian Antal este demiurgul cuvintelor nou-nouţe, reîntrupat Hefaistos al gesturilor prime, menit a reinventa gândul dinlăuntrul său, dinspre arderea atotgerminativă, prelungire umilă, dar cutezător-iubitoare a lui Dumnezeu...”

Poezia luminii şi a vieţii: Ciprian Voloc şi Aurelian Antal

Poeţii sunt, în mod fundamental, nişte fiinţe solitare, evoluând în spaţiul securizant sau frisonant al paginii albe. Originalitatea le aduce preţuirea publicului şi a criticii, dar îi şi întoarce către ei înşişi, către corpul masiv al unor viziuni persistente, obsesii personale, fantasme de uz propriu, devoratoare. Nu prea cred în poetul care face băi de mulţime, care devine euforic sub lumina reflectoarelor sau care înhaţă bursă după bursă, conform unei agende artistico-

115

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

politică bine puse la punct. Artistul adevărat are un grăunte de unicitate şi umerii apăsaţi de vocaţia sa.

Iată însă că doi poeţi dorohoieni au reuşit să coabiteze într-un acelaşi eveniment cultural, lansându-şi simultan volumele, în octombrie 2010, la Dorohoi – „Rugăciunile noastre toate” (Editura Feed.Back, Iaşi, 2010), de Ciprian Voloc, şi „Sculpturi cantilenice” (Editura Geea, Botoşani, 2010) – convertindu-şi prietenia din viaţa reală într-o colaborare din spaţiul imaginarului. Pentru a-i cunoaşte pe cei doi autori, cuvintele introductive, de mai sus, pe care le scriu unul despre altul, pot fi edificatoare. Din ambele volume reiese, cu fidelitate, aş spune, imaginea lăuntrică a spiritelor lor: de inşi completamente detaşaţi de sfera materială, lipsiţi de orice instinct social, inadaptaţi deliberat într-o societate pe care o cunosc în mai toate straturile ei, dar, în ansamblu, totuşi fascinantă, ca o oglindă a eului suferind. Viziunea spirituală a celor doi autori selectează, adânceşte, în tabloul cotidian, durerea întreagă a fiinţei care aspiră la zbor, înălţare, rugăciune şi odă sacră, printr-o atitudine interogativă ce caută, mereu, energia gândului bun şi prin care atât Ciprian Voloc, cât şi Aurelian Antal, îşi ridică spirala poetică, energia unei poezii de celebrare a vieţii şi luminii:

„Mulţumescu-ţi, Doamne, pentru lumină / şi dă-ne lumina pre lumină călcând... / mulţumescu-ţi, Doamne, Pentru lumină / şi vină-n lumina-n lumină-nviind / necreată-i lumina dintâi / necreatoare lumina din urmă” („Rugăciune de mulţumire”, Ciprian Voloc);

„Binecuvântare fiinţelor ce sunt, au fost şi vor fi / Binecuvântare bucuriei calde / prin anotimpurile / ce se lăstăresc ardent / în formele cuplului ... / şi-n tămâina pădurii / se miruiesc ninsorile cu flori / ... sculptură binecuvântată / ŢIE, / partea aceasta de viaţă” („Ţie”, Aurelian Antal).

Materie lirică impresionantă şi tulburătoare, concentrată, densă, care uimeşte prin scufundarea în aventura creaţiei şi prin dualitatea ce permite a fi subiectiv şi obiectiv în acelaşi timp, împovăraţi în durere şi ridicându-se din ea, pentru a o înţelege, cei doi autori sunt expresia creaţiei chinuite de suferinţă, fapt propriu unor spirite libere ca nişte flăcări. Ceea ce uneşte, în esenţă, din perspectiva temelor şi motivelor lirice, cele două cărţi, rămâne nostalgia după tărâmul pierdut al fiinţei din timpul fără timp, nevoia de spaţiu, cu formele filosofice care pot limpezi efortul vederii în privinţa dilemelor şi raporturilor conflictuale dintre eu şi sine, dintre fiinţă şi omul din noi. Dincolo de diferenţele vizibile, de la conturul imaginativ la linia melodică, specifică celor doi poeţi, se remarcă fapatul că ei au, în comun, această pendulare continuă între o realitate limpede şi transparentă şi o transcendenţă uluitoare, ca răspuns la chemarea divinităţii: „Din aburii humei crescură fantasme / ca nişte străjeri ţintuiţi în bazarul de toamnă. / Nopţile uscăţive se anunţă / ca o secundă pentru clipa din lilieci / ce-şi ascund botul / într-o zidire de pripă, [...] mângâieri dezlipite din streşini / desenează un bătrân / cât o iarbă mare, / măreţ risipitor în grădina tăcerilor. / ...iar melcul poveştilor nerostite încă / se-aşează ca un sâmbure de viitor / pentru fermentă aşteptare / cu ascultare de adevăr / întru risipire de adevăr...” („Ascultare”, Aurelian Antal);

116

cartea

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

cartea „toamna ne aghezmuie / cu doruri, / brumăriul sânge-l cheamă, / sfântă-i liniştea din pântec / fiii pământii vestindu-i – / noi, mormânt / la fel ca frunza... / înghiţind lumina serii / dintre amintiri străine / scânteind ultima rugă / neştiutului demiurg, / în acest eon de humă – / nu mai e cin' să întrebe / suntem / doi moşnegi / uitaţi de prunci...” („Rugăciunea bunicilor”, Ciprian Voloc).

Aceste două volume ne prezintă noi poeţi autentici, iar calificativele obişnuite nu-şi au rostul: posteritatea va decide în legătură cu fiecare dintre ei, nicidecum contextualitatea ambiguă a prezentului... Noi, cititorii, suntem doar nişte tălmaci, nişte ambasadori mai mult sau mai puţin buni pentru viitorime... Şi atât !

Corneliu DRESCANU

117

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

118

cartea

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

cartea

CHESTIONAR despre LECTURĂ 1. Ce varsta aveti?

A. 15-16 22% B. 16-17 10% C. 17-18 68%

2. Preferati sa cititi cartile online sau cartile in format traditional? A. Online. 12% B. In format traditional. 88%

3. Ce carti va face placere sa cititi? A. poezie. 20% B. teatru. 22% C. romane. 30% D. literatura S.F. 16% E. altele. 12%

4. Descrieţi stilul (stilurile) dumneavoastră predominant de lectură. Citiţi: A. Cu pasiune. 32% B. Cu furie. 10% C. Cu răbdare. 28% D. Haotic. 18% E. Ordonat. 12%

5. Ce înseamnă cărţile pentru tine? A. Vise. 38% B. Lume. 20% C. Comunicare. 18% D. Gandire. 14% E. Nimic. 10%

6. Recitiţi cărţi care v-au făcut să vă simţiţi bine la un moment dat? A. DA şi mă fac să mă simt mereu la fel de bine. 50% B. DA, dar nu mai au mereu acelaşi efect plăcut. 16% C. NU. 34%

7. Obisnuiti sa frecventati biblioteca publica sau alte tipuri de biblioteci? A. DA. 26% B. NU. 34% C. Rareori. 40%

8. Cărţile cărei edituri va plac cel mai mult? A. Polirom. 24% B. Rao. 10% C. Humanitas. 34% D. Nemira. 16% E. altele............................................................. 16%

9. Care este scriitorul român preferat? A. Liviu Rebreanu. 20% B. Ion Creanga. 24%

119

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

C. Ioan Slavici. 18% D. Vasile Alecsandri. 10% E. Mihai Eminescu. 18% F. Tudor Arghezi. 6% G. altii............................................................... 6%

10. Care este scriitorul străin preferat? A. Victor Hugo. 20% B. Mark Twain. 28% C. Alexandre Dumas. 18% D. Paulo Coelho. 18% E. Dan Brown. 0% F. altii………………………………………………………….. 16%

11. Cam câte cărţi ati citit până acum? A. Niciuna. 2% B. Putine. 24% C. Multe. 38% D. Mai putine decat mi-as fi dorit. 36%

12. Luati notiţe din cărţile pe care le cititi? A. DA. 38% B. NU. 20% C. Rareori. 42%

13. Poate literatura să schimbe lumea? A. DA. 40% B. NU. 14% C. Nu este nevoie. 8% D. Lumea este prea mare. 14% E. Nu stiu. 24%

Interpretarea chetionarului despre lectura

Conform rezultatelor chestionarului despre lectura, aplicat pe 50 de elevi, cei mai multi prefera sa citeasca cartile in format traditional. Este un lucru bun faptul ca tinerii prefera sa tina o carte in mana, si nu sa citeasca pe calculator, care are efecte nocive asupra sanatatii. Ca specie literara, romanul le surclasează pe celelalte, pentru ca este mai usor de lecturat decat teatrul sau literatura S.F. Dupa cum reiese din acest studiu, majoritatea elevilor citesc cu rabdare, iar acest lucru arata ca lectura este pentru ei o pasiune si nu doar ceva impus de catre profesor. Lectura este pentru acestia un hobby, o activitate pe care o desfasoara adesea cu placere, in detrimentul altor lucruri. Pentru cei mai multi dintre adolescenti, cartile inseamna vise; citind, ei isi imagineaza ca fac parte din cartea respectiva alaturi de celelalte personaje. Pentru cei care considera lectura o noua lume, o lume de vis, a citi inseamna a-ti "hrani" sufletul si mintea.

Jumatate din elevi prefera sa reciteasca cartile, pentru ca au un sentiment

120

cartea

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

cartea placut atunci cand reiau lectura anumitor carti. Cei mai multi dintre elevi nu frecventeaza bibliotecile sau obisnuiesc sa mearga intr-o biblioteca foarte rar. Majoritatea prefera sa isi cumpere cartile din librarii, pentru ca in biblioteci nu se gasesc cartile care au aparut recent. In ceea ce priveste editurile preferate de elevi, pe primele locuri se claseaza Humanitas si Polirom, insa, dupa parerea noastra, multi dintre ei nici nu se uita la editura, pentru ca nu-i intereseaza acest aspect. Constatam ca printre scriitorii romani preferati de tineri se regasesc: Ion Creanga, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi. Acest lucru se datoreaza faptului ca operele acestor autori se studiaza la scoala, deci fac parte din bibliografia obligatorie. In materie de autori straini, preferinţele elevilor se orientează catre: Victor Hugo, Mark Twain, Alexandre Dumas si Paulo Coelho. Majoritatea adolescentilor citesc carti recomandate de colegi, prieteni, cele mai multe fiind scrise de straini. Foarte multi dintre elevi afirma ca au citit multe carti, ceea ce este foarte bine pentru ei, pentru ca lectura ne ajuta sa ne dezvoltam imaginatia, si citind, ne imbogatim si vocabularul. Este un lucru interesant faptul ca multi dintre elevi iau notite din cartile pe care le citesc. Acesta este un lucru foarte bun, pentru ca astfel aduna mai multe informatii pe care le pot utiliza mai tarziu.. Cei mai multi dintre elevii chestionati, afirma ca literatura poate schimba lumea, pentru ca pentru ei cel putin, lectura inseamna schimbarea realitatii. Noi suntem de acord cu acestia, pentru ca este adevarat faptul ca atunci cand citim evadam pentru cateva ore din cotidian, si scapam de toate grijile care ne macina. Concluzia este aceea ca adolescentii din ziua de azi inca mai au interes pentru lectura, cei mai multi dintre ei preferand sa citeasca romane, scrise fie de scriitori romani, fie de autori straini. (au consemnat Grigoraş Mădălina şi Creţu Georgiana) 121

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Foto: Georgiana Andrieş

ÝKEION

122

jurnal

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

jurnal

Diana DUPU

Însemnările de la sfârşitul caietelor de şcoală

Dragă dragă,

lumea s-a întors pe dos. toate cusăturile ei mă ameţesc.destrămările sună frivol.destrămările nu mai au nimic atrăgător în ele.toate acele cu ac au dispă-rut.până şi graţia cu care al' de sus făcea sfârşiturile începuturi a plecat la dracu'. lumea mea e cea a unor câini fascişti.lumea a ajuns acolo unde nu e bine să ajungi...în mahalaua universului.tot frumosul s-a sinucis.sau poate a emigrat. şi iubita pictorului a murit ieri. el a plâns-o mult.n-a mai rămas decât cor-pul ei de păpuşă.carcasa cu ecoul unui ultim gând...aşa s-a terminat iubirea pe pământ.câinii au sfâşiat-o.câinii omoară tot ce poate muri.câinii rămân câini?nu.câini sunt oamenii.i-am tot călcat pe coadă azi,dar ei nu mă vor.eu sunt ceea ce nu poate muri...am colţi mai mari ca ai lor.deci, dragă dragă,diseară împleteşte-ţi cozi şi pune-ţi zâmbetul ciudat pe faţă.mergem să dezgropam simţiri.să ne rein-ventăm lumea. rânjind spre soare sunt eu, cea căreia îi păsa mult de tot de tine. îţi trimit scrisoarea asta pe un porumbel,să ai ce mânca.ai grijă te rog...ai grijă...în special de inimă.dacă mai păstrezi aşa ceva. *****

Am o mână de ani, 2 rochii bune şi promit că-mi deschid inima... la autopsie. Într-o zi m-am ascuns în dulap.Era cald,era bine.Mă plantam în mirosul tău,mă răspândeam rapid ca o bacterie.M-am gândit că ar fi minunat să-mi pot vinde demonii.Să-i aşez la rând pe o tarabă drăguţă şi oamenii cu pretenţii artistice să vină să-i cumpere pentru inspiraţie.Să aleagă din depresiile mele,din picăturile mele de impertinenţă, ură,nesimţire, curaj sau chiar sânge , să aleagă să fie penibili,invizibili să aleagă să continuie să-şi joace jocul , să se reinventeze, să moară, să învie, să strălucească.Şi eu aş zâmbi la ei .Aş zâmbi,aş lua banii,mi-aş cumpăra turtă dulce,cărţi,cafele,pânze şi acuarele noi.numai ca să-mi dau seamă că fără demonii mei,n-am ce să fac cu ele.

Cumpărătorii ar veni a doua zi cu demonii în pungi.Ar spune că sunt

123

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

defecţi sau prea mari sau prea grei şi că nu pot scoate nimic din ei.Le-aş da bani de naiba ştie unde şi mi-aş cumpăra viaţa înapoi.Doar aşa, ca să-mi lipsească turta dulce,cafelele,cărţile,pânzele,acuarelele bune. -Unde eşti? Unde sunt? *****

Deschide palmele să cred c-a venit primăvara.Deschide palmele a flori de cireş care nu mai sunt. Deschide palmele şi lasă-mă să-mi las capul în ele.Da-mi voie să-ţi deschid palmele. Godetele s-au uscat şi-au crăpat.Nu mai pot picta.Nu e tragic.Nu e nicicum.Zidurile sunt ziduri.Palmele tale sunt şi ele, în mod categoric, un zid de care dau cu capul ca să-mi revin.Ca să pot să trec peste celelalte ziduri, mă izbesc de ăsta.Cea mai elementară logică. Sunt propriul meu Pilat.Durerea ca un vierme ce sapă-n cap.Amintirea unor globuri sparte în plină furtună de flori.Primăvară că să tânjeşti la iarnă.Vinişoare ce nu mai pulsează că să doară.Şi fiecare ciob roşu în care te vedeam deformat era o lume cu tine.Voiam să mă duc acolo şi să mă stabilesc acolo.Dar sunt proastă.Pur şi simplu nu-mi închipui cum.

Mi s-au adus flori furate, lalele, irişi.Şi eu sunt o zeiţă ascunsă, mă ascund pentru că n-am nicio putere.Mirosul florilor mi-aduce aminte de puieţii de liliac ce-au crescut alandala pe mormântul bunicului.Şi în fiecare floare văd ispita pământului, care cheamă.Tot cheamă.

Of, de-ai avea palmele murdare de pământ, mi-aş pune capul în mâinile tale ca să mor la tine. De ce vorbim despre moarte, nu ştiu. Zmeele zboară atât de frumos.Plouă şi miroasă a ploaie uneori.Dar toate astea dor ca dracu'. Dor când ştiu că mai degrabă aş sta într-un ciob.Eu nu plâng.Îţi spăl palmele.Alung moartea.

124

jurnal

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e F

lori

n C

îrli

g

jurnal

Gruia COJOCARU

Obsesii testamentare

Dincolo de jocuri şi asimilare de cunoştinţe – variate, dezlânate, trunchiate – mi-am înveşmântat copilăria în trei obsesii. Au crescut în mine natural, precum irişii într-o baltă de mai. Mi-au modelat paşii, opţiunile, priorităţile, traiectoria existenţială. Nimic, în cazul meu, n-a scăpat neatins de puterea lor! Nu le-am iubit niciodată, însă, machiavelic – pentru a merge mai departe – le-am lăsat să-mi sape tranşee în conştient, subconştient şi inconştient/insondabil, hrănindu-mă mereu din strania energie pe care, generos, o degajau, de vreme ce atât accesul la cultură, cât şi la devastatoarea senzualitate mi le-am mijlocit prin forţa rezonanţei lor. Şi azi, în plină maturitate, până-n străfundurile fiinţei mele, mă simt contaminat de obsesia timpului, a morţii şi a toamnei! Ultima mă sfâşie nu doar în ecuaţia anotimpului, cât, mai ales, în relaţie cu oamenii şi locurile pe care le-am cunoscut şi – după ce mi s-au strecurat în sânge ca povară vie a memoriei – au pornit pe drumul sugrumării, al volatilizării şi dematerializării destinului pe care, deja, l-am consumat. Nu-mi plac lucrurile desăvârşite, izbânzile definitive, plenare, pentru că finalitatea unei acţiuni îmi creează, pe lângă fireasca bucurie, accesul la moarte, la moarte mea, întreagă, deplină, intraductibilă, iar sentimentul e greu, bizar, apăsător, deoarece – deocamdată – nu e dublat de comunicarea cu Dumnezeirea. De fapt, aici intervine tragedia omului contemporan: a sta – în viaţă – faţă în faţă cu moartea şi negăsind – la modul palpabil – soluţia salvării. Ştim cu toţii că ea ţine de transcendenţă, însă, dezrădăcinaţi, am uitat, în numele raţiunii suverane, calea spre mântuire. Şi-atunci se pune problema: ce pot face eu – pribeag muritor al acestui Pământ – întru ajungerea la echilibrul cu mine însumi, fapt ce, odată devenit viabil, mi-ar suprima obsesiile, vulnerabilităţile, ezitările? ,,Bine, dar astfel n-ai mai fi tu însuţi, nu-nţelegi?”, îmi şopteşte, revoltat, un gând. ,,Asumă-ţi, aşa cum e, destinul!” Asemenea mie, mulţi, probabil, dintre noi – călătorii din şi de pe Pământ – au simţit nevoia de a-şi modifica radical viaţa, şi, dintr-o naivitate scuzabilă, chiar au crezut că au făcut-o atunci când s-au lansat într-o nouă afacere ori într-o tumultuoasă relaţie sentimentală. De ce ,,naivitate” şi de ce ,,scuzabilă”? Pentru că, deşi e o utopie să crezi că, operând modificări în viaţa ta – oricât ar fi de spectaculoase – ţi-ai transformat fundamental arhitectura lăuntrică, ignorăm

125

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

prizonieratul iluziei, receptivi fiind, în schimb – la început de mileniu – la vipurile care, de pe sticlă, ne servesc lecţia metamorfozelor pozitive de destin... Aproape că-mi dau lacrimile când le văd că, povestindu-şi viaţa, intră abrupt în tiparul suferinţei, explicându-ne nouă, celor cu mărunte preocupări, cum – graţie voinţei, gândirii pozitive şi psihologiei de campion – au învins soarta... Uneori, analizând revelarea acestui tip de evocare a propriului destin, realizez, stupefiat, că, într-un anume fel, (aproape) toate vedetele din televiziune

ori show business au trăit aceeaşi viaţă! ,,Dar prea le cauţi altora cusururile şi te îndepărtezi de bârnele tale!...” N-o să-ţi mai răspund gândule, că şugubăţ mi te-ai răsucit printre rărunchi! Voi proceda ca întotdeauna: conservator, onest, inegal şi liber! Îmi voi savura obsesiile, desfătându-mă ca după o cupă cu vin, aureolată de voluptatea unei clandestine iubiri! Voi fremăta doar în faţa autenticului, de care – slavă Domnului! –, dacă suntem receptivi, avem parte! Şi-ar mai fi ceva: drumul, responsabil asumat, către tine însuţi – cu toate obsesiile şi ridurile care-ţi cresc în sânge – dacă nu te conduce spre narcisism, te apropie de Creator... ori, definitiv, de El, te îndepărtează. Totul ţine de ,,un pas”, un pas cu aromă napoleoniană, dobândită după un Waterloo suveran...

126

jurnal

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

jurnal

127

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Spiritul timpului

(Aurelian Antal, pictură în ulei, fragment)

ÝKEION

128

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia CHESTIONAR: MUZICA ADOLESCENŢILOR Vârsta: .............. Sex: ............... Ce gen de muzică ascultaţi cel mai des?

Rock; Pop; Dance; Populară; Altele(...................).

Preferaţi artiştii(precizaţi artişti): Români:.................; Străini:................ .

De obicei muzica preferată o ascultaţi la: Tv; Calculator; iPod / Mp3 / Mp4; Radio.

Ce reprezintă muzica pentru tine? Un hobby; Un mod de relaxare; O sursa de inspiraţie.

Cântaţi sau v-ar place să cântaţi la un instrument? Da,cânt deja; Nu cânt,dar mi-ar place sa cânt la ................. ; Nu cânt,nici nu mi-ar place.

Muzica pe care o ascultaţi este: Descarcată gratuit de pe internet; Cumparată de pe internet; De pe CD-uri originale.

Cunoaşteţi istoria muzicii pe care o ascultaţi? Da; Nu prea; Nu.

Ce credeţi despre muzica din ziua de astăzi?Este de calitate? ............................................................................................................................

Proces verbal Chestionarul nostru s-a bazat pe un procent de 34% de persoane cu varsta de 16 ani,8% cu varsta de 18 ani si un procent de 58% au avut varsta de 17 ani. Dintre cei chestionati 64% au fos femei iar 36% au fost barbati. Un procent de 12% dintre cei chestionati asculta muzica rock,25% muzica pop,un procent de 34% asculta dance,7% asculta muzica populara iar restu de 22% prefera sa

129

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

asculte alte genuri de muzica. La intrebarea 4 doar 56% dintre pesoanele chestionate prefera artistii romani,iar 44% dintre ei prefera artistii straini. Un procent de 21% asculta muzica preferata la televizor,un procent de 58% asculta muzica la calculator,doar 16% dintre cei chestionati asculta muzica la iPod,Mp3,Mp4 si restu de 4% asculta la radio.Pentru 70% muzica pentru ei reprezinta un mod de relaxare,pentru 18% reprezinta un hobby si doar 12% inseamna o sursa de inspiratie. La intreabarea 7 daca le ar placea sa cante la un instrument muzical,un procent de 42% nu canta,dar le ar place sa cante la diferite instrumente(pian,vioara,etc.) iar 48% nu le ar place sa cante la un instrument. Un procent de 94% descarca gratuit muzica de pe Internet,un procent foarte mic de 2% cumpara muzica de pe Internet si 4% dintre ei asculta muzica de pe CD-uri originale. La intreabarea 9 daca cei chestionari cunosc istoria muzici pe care o asculta,am aflat ca un proncet de 24% cunosc istoria muzicii preferate,66% nu prea cunosc si 10% dintre ei nu cunosc deloc istoria muzicii pe care o asculta. La intrebarea numarul 10,care se refera la calitatea muzici,a fost o intrebare deschisa pentru a afla ce parere au ei despre muzica pe care o asculta am dedus ca un procent de 68% sustin ca muzica din ziua de astazi este de calitate,22% sunt de parere ca muzica nu este de calitate si 10% se abtin sa comenteze despre muzica. Interpretare Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 50 de persoane cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani,majoritatea avand varsta de 17 ani. In urma acestui sondaj am constatat ca: Din persoanele care au raspuns la acest chestionar,majoritatea fete,34 % prefera sa asculte muzica dance si 25 % pop,la sfarsitul clasamentului aflandu-se cei care prefera sa asculte muzica populara. Cei mai multi dintre adolescenti chestionati prefera artistii romani,mai ales cei foarte comercializati,cei promovati de curand, precum Inna,Deep Central si altii. Tinerii din ziua de astazi asculta muzica preferata cel mai des la calculator,58 %, si la Tv,21 %,iar iPodul,Mp3,Mp4 fiind imediat dupa acestea cu un procentaj de 16 %. Pentru adolescentii zilelor noastre muzica reprezinta un mod de relaxare,70 % din chestionati sustinand aceasta idee.Dar sunt si multi adolescenti pentru care muzica reprezinta un hobby,18 %. Cei interesati sa cante la un instrument muzical sunt in proportie de 42 %,multi dintre acestia dorind sa cante la vioara,chitara sau pian.Insa cei carora nu le-ar place sa cante la un instrument depaseste numarul doritorilor cu un procentaj de 48 %. Marea majoritate a tinerilor asculta muzica descarcata gratuit de pe Internet,94 % din cei chestionati,si doar 4 % ascultand muzica de pe CD-uri originale. Cei mai multi dintre adolescenti "nu prea" cunosc istoria muzicii pe care o asculta,66 %,din cei chestionati doar 24 % fiind cei care au informatii mai bogate in legatura cu muzica pe care o asculta. 68 % din tinerii chestionati sunt de parere ca muzica din ziua de astazi este muzica de calitate,cu precadere cea din Romania, considerand ca a avut loc o imbunatatire a calitatii acesteia fata de anii precedenti.Insa sunt si tineri care afirma ca nu este de calitate, ca se promoveaza prea mult muzica dance si artisti netalentati,umbrind astfel adevarata muzica buna si artistii de valoare.Iar 10 % din chestionati se abtin sa comenteze la adresa muzicii din ziua de astazi.

130

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia Asadar,in urma analizei sociologice,cu privire la ''Muzica adolescentilor''a rezultat ca un numar foarte mare prefera genul de muzica dance si pop,artistii romani,asculta muzica la calculator,descarcata gratuit de pe Internet. (au consemnat, Şlincu Amalia şi Pintilei Cristina)

Pirateria

Conform Dex-ului, pirateria este un act de violenta, savarsit de membrii echipajului unui vas, atunci cand rapesc un alt vas sau lucrurile/persoanele de pe el. Insa pirateria pe internet are alt sens - termen general folosit pentru a descrie o incalcare deliberata a legii drepturilor de autor si a drepturilor conexe constand in reproducerea si exploatarea neautorizata a produselor purtatoare de astfel de drepturi. De aceea incasarile celor care detin drepturilor de autor au scazut substantial. In ultima vreme au aparut din ce in ce mai multe campanii

131

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

igit

al d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

pentru estomparea pirateriei. Desi acest fenomen nu poate fi stopat poate fi macar diminuat. Cel putin asa cred si spera reprezentantii acestor campanii. Ideea principala a acestora este ca pe cat de usor poti descarca si folosi software piratat pe atat de usor poti fi prins si suferii repercursiunile unei actiuni gresite. Desi nu sunt foarte multi care stiu despre legea cu privire la pirateria pe internet, totusi ea exista.

Legea cu privire la pirateria pe internet: Art.139.8 din Legea nr.8/1996 completata si modificata Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de a 1 la 4 ani sau

cu amenda punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui - generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora indiferent de suport, asfel incat pubicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual. Aceasta lege insa nu se refera la download-ul ilegal. Nicaieri in lege nu este icriminata descarcarea de fisiere pirat ci doar punerea la dispozitie. UE vrea sa distruga pirateria pe internet! Principala problema se refera la o posibila legislatie a UE ce ar putea oferi providerilor de internet dreptul si datoria - fara a se adresa Curtii - de a opri sau limita conexiunile utilizatorilor care downladeaza materiale piratate. Franta si Marea Britanie, doua dintre cele mi mari puteri ale UE sunt cele care au propus aceasta abordare dura impotriva pirateriei pe internet. In cazul in care se va aproba, Franta a declarat ca va fii prima tara care va adopta legea prin care providerii de internet si agentiile guvernamentale sunt indreptatite sa blocheze conexiunea de internet a celor care sunt prinsi ca descarca, in mod repetat materiale protejate prin drepturi de autor. Marea Britanie: peste 7 milioane de utiliatori de internet din Marea Britanie risca, din toamna, sanctiuni pentru piraterie care vor merge de la restrictionarea accesului la mediul online, la amenzi de 50.000 de lire sterline, informeaza cotidianul The Independent. Nici Romania nu se lasa mai prejos, insa! Primul utilizator de DC++ amendat in Romania: dupa o investigatie de ce a durat mai mult de un an si jumatate, un utiliator de DC++ a primit o amenda de aproape 3000 de euro pentru ca a pus la dispozitia altor useri sute de piese muzicale, protejate de drepturile de autor. Potrivit Cotidianul, aceasta este prima sanctiune data in Romania pentru piraterie pe acest program de file - sharing.

Proces Verbal ,

In urma sondajului legat de pirateria on-line realizat la data de .11.2010 s-au constatat urmatoarele : 1)Care este varsta dumneavoastra ?

>25 -78% 25-40 – 20% <40 -2%

132

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia 2)Aveti computer acasa ? a) Da -98% b) Nu – 2% 3)Ce sistem de operare utilizati pe computer-ul personal ? a) Windows – 98% b) Linux -0% c) Altele-2%

4) Folositi torrente pentru downloadat programe, muzica, filme ? a) Da-100% b) Nu-0% 5) Sistemul dumneavoastra de operare este ? a) Cumparat -22% b) Piratat -88% 6) Cat de des folositi programe de downloadat ? a) Zilnic – 54% b) O data pe saptamana -38% c) ...zile/saptamana -4% d) Niciodata-2% 7) Cate cd-uri sunt originale , cumparate din magazinele autorizate ? a) Majoritatea -4% b) Jumatate-18% c) Foarte putine-42% d) Niciunul-36%

8) Simtiti vreo diferenta intre

original si piraterie ? a) Da -52% b) Nu -48% 9) De ce credeti ca se recurge

la piraterie ? a) Lipsa de bani -

62% b) E mai simplu sa

downloadezi-34% c) Lipsa unei garantii

pentru ceea ce cumperi – 4 % d) Altul .....0 %

10 ) Ce credeti ca trebuie facut

pentru a combate pirateria ? Majoritatea considera ca nu se

poate face nimic pentru a combate pirateria . De asemenea unii sunt de parere ca amenzile mult mai mari ar fi

133

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

igit

al d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

solutia si deasemenea confiscarea ustensilelor.

Interpretari In urma sondajului legat de pirateria on-line realizat la data de 18 .11.2010 s-au constatat urmatoarele : 1)Majoritatea persoanelor chestionate au pana in 25 de ani ,iar cei mai putini au peste 40 de ani . 2) Aproape toti cei care au avut buna placere de a raspunde la acest chestionar au calculator ,mai exect 98%,iar 2% nu au . 3) Toti sunt de parere ca ,cel mai bun sistem de operare este windows , insa doar 98% il folosesc pentru computer-ul personal , iar altii folosesc alte sisteme ,2%. 4)Toti cei chestionati folosesc aplicatii (torente pentru downloadat programe , muzica , filme ). 5)Majoritatea persoanelor , 88% spun ca sistemul lor de operare este piratat , deoarece este prea scump pentru al cumpara iar ei nu-si permit acest lucru ,iar ceilalti 22% l-au cumparat pentru ca ei nu vor sa aiba probleme cu legea. 6)54% dintre cei chestionati folosesc zilnic programe de downloadat 38% odata pe saptamana 4% …….zile/saptamana 2% niciodata 7)Foarte putine cd-uri sunt originale, 42% , deoarece acestea sunt foarte scumpe si nu foarte multi isi permit sa le cumpere, 36% nu au nici un cd original, 18% ,doar jumatate din ele, iar restul de 4% au destul de multe cd-uri originale . 8) 52% spun ca este o diferenta destul de mare intre original si piraterie ,iar 48% sustin ca nu simt nici o diferenta. 9) 62% recurg la piraterie deoarece nu au bani, 34% din cauza ca e mai simplu sa downloadezi , iar restul de 4% recurg la piraterie deoarece nu au nici o garantie pentru ceea ce cumpara . 10) Majoritatea considera ca nu se poate face nimic pentru a combate pirateria . De asemenea unii sunt de parere ca amenzile mult mai mari ar fi solutia si deasemenea confiscarea ustensilelor . (au consemnat Aciobăniţei Bogdan şi Ştirbu Marian)

134

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia

„A fi elev” 1. Care sunt cele mai apreciate calităţi ale unui profesor?

Îţi dă toate informaţiile Te implică în aflarea răspunsurilor Comunicativ Intră la timp la ore Elegant Are umor Înţelegător Exigent Bine pregătit profesional Te lasă să faci ce vrei la ore Îţi dă note mari Altele

2. Care ar fi două lucruri pe care le-ai face dacă ai fi director? Ai dota şcoala cu calculatoare Ai introduce uniforma Ai schimba mobilierul Ai înfrumuseţa curtea şcolii Ai face parteneriate cu alte şcoli Ai crea spaţii de sport Ai organiza şi implica elevii în diverse activităţi cultural

artistice Ai urmări respectarea regulamentului şcolii

3. Ce fel de conflicte există între tine şi colegii tăi? Violente Doar de competiţie Verbale (cearta) Nu există

4. Participi la soluţionarea conflictelor dintre colegii tăi? Mereu Câteodată Niciodată

5. La cine apelezi în rezolvarea unor conflicte? Colegi Profesori Părinţi Colegul preferat

135

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Director Învăţător/diriginte Alţii

6. Ţi-au fost prezentate drepturile şi responsabilităţile pe care le ai de către profesori?

Da Nu O parte (care anume)

7. Ce responsabilităţi ai la nivelul clasei/şcolii? ................................................................................................................................................................

........................................................................................................................ 8. Cum te-ai ales cu ele?

Ţi-au fost impuse Ţi le-ai ales tu Ai fost ales prin vot secret Altele

9. Ce responsabilităţi ţi-ar plăcea să ai? ................................................................................................................................................................

............................................................................................................................ 10. Ai participat la acţiunile de întrajutorare organizate de şcoală?

Totdeauna Uneori Niciodată

Îţi mulţumim pentru timpul acordat.

Interpretarea chestionarului ‘A fi elev’

Acest chestionar (‘A fi elev’) a avut ca scop analizarea opiniei elevului în ceea ce priveşte relaţiile cu profesorii ,dorinţele şi responsabilităţile elevului . Chestionarul a fost adresat unor elevi la întâmplare. La prima întrebare ,’Care sunt cele mai apreciate calităţi ale unui profesor ?’ ,elevii au fost de accord că pe primul loc sta pregătirea profesională , după care umorul ,calitatea de a fi înţelegător şi de a da toate informaţiile . În a doua întrebare elevului i se cere să spună ‘Care ar fi două lucruri pe care le-ai face dacă ai fi director ?’ ,astfel aflând opinia elevilor despre îmbunătăţirea aspectului şi a activităţilor liceului :organizarea şi implicarea elevului în diverse activităţi cultural-artistice ,schimbarea mobilireului şi dotarea şcolii cu calculatoare . Anând în vedere că procentajul de 45% de elevi care spun că nu există conflicte

136

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia între ei ,30% declară că există conflicte verbale ,iar 10% susţin că sunt conflicte de competiție ,putem spune că între elevi este o relaţie relativ bună ,deşi 65% participă uneori la soluţionarea conflictelor ,iar 25% nu participă niciodată . 32,5% apelează la colegi în rezolvarea unor conflicte ,22,5% apelează la diriginte ,20% apeleaza la părinţi/profesori/colegul preferat ,iar 10% apelează la prieteni . 82,5% din elevi susţin că le-au fost prezentate drepturile şi responsabilităţile pe care le au față de profesor ,155 susţin că acest lucru nu a fost îndeplinit ,iar 2,5% susţin că doar o parte din regulament le-a fost prezentat . Responsabilitatea predominantă este de casier :15% ,urmând cea de şef al clasei :7,5% ,5% responsabili cu curăţenia ,iar 72,5% nu au răspuns ,probabil neavând nici o responsabilitate . 30% susţin că aceste responsabilităţi le-au fost impuse ,20% declarând ccă şi le-au ales ei , 12,5% spunând că au fost aleşi prin vot secret ,iar 5% prin alte mijloace ,rămânând cei 32,5% care nu au răspuns . Cea mai dorită responsabilitate ar fi cea de casier ,fiind aleasă de 10% din elevi ,tot 10% ar dori să fie şefi ai clasei ,urmând rolul de organizator de spectacole ,votat de 5% şi meditator de 2,5% din elevi ,72,5% susţinând că nu doresc nici o responsabilitate . 65% din elevi declară că au participat uneori la de într-ajutorare organizate de şcoală doar 12,5% au participat totdeauna ,iar 22,5% din elevi au declarat că nu au participat niciodată la astfel de acţiuni. Având în vedere procentajele prezentyate mai sus outem deuce că elevii îşi doresc ca profesorii să fie în primul rân bine pregătiţi profesional ,să aiba umor ,să fie înţelegători ,deci un profesor care să îi înţeleagă ,care să le dea libertate ,să aiba umor pentru ca ora să decurgă mai uşor ,mai plăcut ,să nu fie monoton ,plictisitor ,comun ,acest lucru fiind necesar comunicării elev-profesor ,relaţionării dintre ei. Elevii ar dori să organizeze mai multe activităţi ,să se implice mai mult ,să implice şi elevi ,să fie activi ;simt nevoia de comunicare ,de socializare ,deoarece sunt adolescenţi ,iar această categorie doreşte să fie înconjurată de cât mai multe

137

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

igit

al d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

persoane ,să fie activă ,dinamică ,plină de viaţă .De asemenea ,doresc să schimbe mobilierul şcolii ,rezultând că simt nevoia de o schimbare ,de ceva nou în jurul lor ,vor să fie înconjuraţi de lucruri atractive ,noi ,să te facă să te simţi în argul tău în clasă ,să te facă să rămâi în clasă ,să ofere confort pentru o zi perfectă de şcoală . Între elevi există puţine conflicte ,predominante fiind cele verbale ,acest lucru însemnând că unii elevi au unele probleme acasă ,cu educaţia ,sau au intrat în anturaje ce i-au transformat. Un lucru bun îsă este că unii din ei mai intervin în soluţionarea cinflictelor ,însă nu întotdeauna ,ceea ce poate fi un semn de indiferenţă sau de teamă ,pentru a nu intra în conflict cu unul din colegi .Totuşi ,unii elevi apelează la colegi în rezolvarea unor conflicte ,şi nu la profesor sau diriginte ,deoarece elevii nu se simt la fel de apropiaţi de profesori ca şi de colegi relaţia elev-profesor nefiind prea strânsă ;bineînţeles cu unele excepţii ,acestea fiind foarte mici ,însă existente ,astfel spunând că unii profesori comunică liber cu unii elevi ,aceste persoane salvând relaţia elev-profesor . Faptul că unora din elevi nu le-au fost prezentate drepturile şi responsabilităţile rezultă nepăsarea diriginţilor ,sau poate indiferenţa elevilor ,care nefiind atenţi la oră nu au realizat că le-a fost prezentat regulamentul . Având în vedere procentajul de mai sus ,putem spune că responsabilitatea nu este punctul forte al elevului ,mulţi dintre ei neavând vreun fel de responsabilitate în clasă ,iar cei care au susţin că aceasta le-a fost impusă ,deducând astfel că fug de responsabilitate ,nu s-au maturizat încă .Totuşi ,unii şi-ar dori să fie casieri sau şefi ai clasei ,ceea ce înseamnă că elevii doresc putere ,doresc să fie deasupra celorlalţi ,vor să fie la cel mai înalt nivel ce aduce bani ,putere ,dar nu întotdeauna şi respect .

Elevii ,după cum am menţionat mai sus ,vor să participe la activităţi cultural-artistice ,însă aceştia nu se prea dau în vânt după acţiunile de într-ajutorare organizate de şcoală ,ceea ce înseamnă că elevii vor distracţie în permanentă ,însă mai rar vor să ajute ,lucru ce este la fel de important ,deoarece şi prin acţiuni de într-ajutorare poţi socializa ,te poţi distra ,dacă eşti într-o companie plăcută ,dar bineînţeles că lipsa de responsabilitate face ca acest lucru să nu fie posibil mereu . În concluzie ,putem spune că unii adolescenţi se maturizează mai greu ,ferindu-se de responsabilitate şi gândindu-se doar a binele lor . (a consemnat Bararu Luisa şi Rotariu Carla)

138

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Desen digital de Georgiana Andrieş

sociologia

139

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Foto: Georgiana Andrieş

ÝKEION

= VIOLENTA IN SCOALA = 1.Ce varsta aveti? a.pana in 16 ani b.intre 16-24 ani c.peste 24 ani 2.Genul? a.feminin b.masculin 3.Ocupatia dumneavoastra? a.elev b.student c.salariat 4.Cum ati defini termenul violenta? a.lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; b.putere mare,intensitate,tarie; c.o metoda de a intrebuinta forta brutala; d.alt raspuns:……………………………………………………………………………….. 5.Dintre tipurile de violenta enumerate mai jos,care vi se pare mai des intalnita? a.violenta domestica b.violenta psihologica c.violenta economica d.violenta sexuala d.alt tip:…………………………….. 6.Care sunt cele mai intalnite cauze de violenta,dupa parerea dumneavoastra? a.apartenenta religioasa; b.apartenenta etnica; c.situatia socio-economica; d.trasaturile psihice si fizice; e.altele:………………………………… 7.Care sunt factorii individuali ai violentei dupa parerea dumneavoastra? a.trasaturile de personalitate b.istoria personala c.alti factori……………………....... 8.Care sunt cele mai fregvente forme de violenta a elevilor fata de profesori,dupa parerea dumneavoastra? a.lovire,agresiune fizica,jigniri; b.refuzul indeplinirii sarcinilor,ignorarea mesajelor transmise; c.fuga de la ore; d.altceva:…………………………………………….. 9.Care sunt principalii actori ai violentei in scoala? a.violenta intre elevi; b.parinti-actori ai violentei in scoli; c.violenta in proximitatea scolii 10.Dupa parerea dvs,care sunt principalele surse ale violentei in mediul scolar? a.subiectivitatea in evaluare; b.dificultatile de comunicare; c.ironia,sanctiunea,notarea,stilul autoritar; d.conflicte intre elevi. 11.Dupa parerea dvs,care sunt masurile pentru stoparea violentei in scoli? a.o stransa legatura in procesul de educatie a tinerei generatii; b.o comunicare eficienta cu factorii de raspandire in educatia copiilor; c.o mai buna colaborare intre elevi-profesori-parinti; d.alta parere……………………………………………………………………….

140

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia Proces verbal, Incheiat astazi 3.12.2010, cu privire la VIOLENTA IN SCOALA.Chestionarul a fost aplicat pe un numar de 50 de personae.Aceste personae au varsta cuprinsa intre 16 si peste 24 de ani. In urma chestionarii,au rezultat urmatoarele: 1.26 % au pana in 16 ani,60 % intre 16 si 24 ani,20% peste 24 ani. 2.74% sunt de genul masculin, iar 26 % de genul feminin. 3.Dintre persoanele chestionate 32 % sunt elevi,48 % studenti si 20% salariati. 4.10% au definit termenul violenta ca fiind o lipsa de stapanire in vorbe sau fapte,46% ca fiind o putere mare,intensitate,tarie,44% ca fiind o metoda de a intrebuinta forta brutala,nici o persoana nu a dat alt raspuns. 5.La intrebarea care dintre tipurile de violenta li se par mai des intalnita au raspuns un procent de 12% violenta domestica,56 % violenta psihologica,20 % violenta economoca,12 % violenta sexuala,nici o persoana nu a dat alt tip de raspuns. 6.In ceea ce priveste cauzele de violenta intalnite de persoanele chestionate am obtinut urmatoarele:20% apartenenta religioasa,48 % apartenenta etnica,26% situatia socio-economica,6% trasaturile psihica si fizice,nici o persoana nu a gasit o alta cauza. 7.La intrebarea care sunt factorii individuali ai violentei 30% considera ca un factor ar fi trasaturile de personalitate, pe cand 70% spun ca ar fi istoria personala,nici o persoana nu a mentionat alt factor. 8.In privinta celor mai fregvente forme de violenta a elevilor fata de profesori 20% au raspuns ca fiind lovire,agresiune fizica,jigniri,60% ca fiimd refuzul

141

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

igit

al d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

indeplinirii sarcinilor,ignorarea mesajelor transmise,20% au ales fuga de la ore,nici o persoana nu a gasit altceva. 9.La intrebarea care sunt principalii actori ai violentei in scoala am obtinut 26% violenta intre elevi,40 % parinti actori ai violentei in scoli,34% violenta in proximitatea scolii. 10.In privinta principalelor surse ale violentei in mediul scolar s-a rezultat un procent de 16% subiectivitatea in evaluare,40% dificultatile de comunicare, 24% ironia,sanctiunea,notarea,stilul autoritar,20% conflicte intre elevi. 11.Masurile pentru stoparea violentei in scoli sunt:20% ar dori o stransa legatura in procesul de educatie a tinerei generatii,68% ar dori o comunicare eficienta cu factorii de raspandire in educatia copiilor,12% ar dori o mai buna colaborare intre elevi-profesori-parinti,nici o persoana nu a fost de alta parere. Interpretare

Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 50 de persoane,cu varsta intre 16 si peste 24 ani.Dintre acestia,26% au sexul feminine si 74% au sexul masculin.In ceea ce priveste ocupatia 32% sunt elevi,48% sunt studenti si 20 % salariati. In urma centralizarii rezultatelor s-a constatat ca termenul violenta este definit de 46% ca fiind o putere mare,o intensitate,o tarie,acest procentaj fiind apreciat de majoritatea studentilor,10 % au fost de parere ca violenta ar fi o lipsa de stapanire in vo rbe sau in fapte,cu un procent destul de mare adica de 44%,elevii considera ca violenta ar fi o metoda de a intrebuinta forta brutala. La intrebarea care dintre tipurile de violenta sunt mai des intalnite, elevii cu un procent de 12 % au considerat violenta domestica si 20% violenta economica.Studentii cu un procent de 56% au fost de parere ca ar fi violenta psihologica, iar salariatii avand o gandire mai” coapta” 12% au fost de acord cu violenta sexuala. Cauzele care produc violenta sunt variate in functie de varsta si de anturaj.Multi cred in procent de 48% ca o cauza ar fi apartenenta etnica,altii in procent de 20% cred ca ar fi apartenenta religioasa, 26% ar fi situatia socio-economica, iar un procent mic de 6% ar fi trasaturile psihice si fizice. La intrebarea care sunt factorii individuali ai violentei, 30% dintre elevi au raspuns ca ar fi trasaturile de personalitate,in timp ce restul 70% s-au gandit la istoria personala ca fiind un factor. In privinta formelor de violenta a elevilor fata de profesori in fruntea clasamentului se situeaza cu procentul de 80% cea mai cunoscuta forma:refuzul indeplinirilor sarcinilor , ignorarea mesajelor transmise.Ingrijorator este faptul ca 20% dintre elevi se gandesc la lovirea, agresiunea fizica si jignirea profesorilor.Cu acelasi procent de 20% alti elevi prefera fuga de la ore in locul unei dispute. La intrebarea care sunt principalii actori ai violentei in scoala cu un procent de 26%,elevii se gandesc la violenta intre ei,studentii cu un procent de 40% sunt de parere ca parintii ar fi actori ai violentei in scoli, iar cei care contrazic totul sunt salariatii cu un procent de

142

sociologia

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

sociologia 34% care afirma ca cea mai intalnita este violenta in proximitatea scolii. Conform celor chestionati au raspuns ca principalele surse ale violentei in mediul scolar provin din subiectivitatea in evaluare 16%,dificultati de comunicare 40%,ironia,sanctiunea,notarea,stilul autoritar 24%,conflicte intre elevi 20%. Masura dominanta pentru stoparea violentei in scoli conform persoanelor chestionate este o comunicare eficienta cu factorii de raspandire in educatia elevilor (68%).La cealalta extrema se afla salariatii cu un procent de 20% care cred ca o stransa legatura in procesul de educatie a tinerei generatii ar fi cel mai indicat. Studentii sunt cei mai legeri cu un procent de 12% care au ajuns la concluzia ca o mai buna colaborare intre elevi-profesori-parinti ar duce la roade sigure. In concluzie violenta isi face simtita prezenta in scoala ,dar nu in exces.Mai sunt si persoane care nu au” cei 7 ani de acasa” de aceea ajung la fel de fel de acte de violenta.Cel mai important rol il au parintii si la randul lor profesorii care intervin in formarea elevilor ca oameni!!!

(au consemnat Blenteşi Claudia şi Macovei Roxana)

143

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Des

en d

e G

eorg

ian

a A

nd

rieş

ÝKEION

144

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria Gică MANOLE

I. Junimismul conservator. Impulsuri maioresciene

I.1. Junimismul conservator

Eterogen şi oarecum paradoxal, adaptat tot timpul realităţilor româneşti, atent la nuanţele locale conservatorismul politic a reprezentat una dintre direcţiile majore ale modernităţii în România. Indiscutabil, în niciun moment al existenţei sale, spiritul conservator nu şi-a propus să încadreze realitatea naţională, oricare ar fi ea, în rigorile unui pat procustian. Evolutiv şi deconcentrant, discursul conservator s-a adaptat, fără a pierde, în tot parcursul acestui proces de mutaţie locală şi de transformare, legătura cu nucleul dur de principii şi de valori care dau mişcării şi eticii conservatoare un profil inconfundabil. Canonul intelectual conservator a presupus, în mod necesar, recursul la prudenţă, gradualism, descentralizare, tradiţie, pledoarie antiutopică, precum şi o autentică preţuire a libertăţii[1], şi dacă, confruntarea de idei o impunea un anume reacţionarism[2]. Conservatorismul românesc a fost oarecum asemănător celui european, acesta neînsemnând că „se revendică”[3] din acesta, el descinzând dintr-o realitate românească specifică[4]. Clădit, ca şi marile familii conservatoare europene, pe refuzul programatic al Revoluţiei şi pe critica schimbării radicale şi sângeroase, conservatorismul românesc, pe tot timpul existenţei sale, n-a încetat să genereze un proiect de societate, injectând un sens al continuităţii şi prudenţei, fără a ceda unei tentaţii iacobine a saltului în viitor[5]. Se poate susţine, cu temei, aserţiunea după care conservatorismul românesc a fost unul „de reacţie”[6] la convulsiile social-revoluţionare din spaţiul românesc între anii 1821 – 1848, precum şi la spiritul revoluţionar care străbătuse Europa după 1789[7].

Aşadar, conservatorismul românesc îşi definea identitatea doctrinară, recuperând/ însuşindu-şi ideile de antirevoluţionarism şi, cum spuneam mai sus, de reformare prudentă a instituţiilor, de progres natural şi evoluţie organică, de respectare a ordinii şi legalităţii, a tradiţiei şi proprietăţii, adică modelul clasic al lui Edmund Burke[8]. Fondul doctrinar conservator, cum era şi firesc, s-a îmbogăţit cu noi teme, spre exemplu, teoria maioresciană a „formelor fără fond” (1868), anunţată încă din scrierile lui Alecu Russo, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Barbu Ştirbei etc. După cum se ştie, teoria formelor fără fond era, după cum se va sublinia mai încolo, o critică a conservatorilor junimişti (T.

145

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

Maiorescu, P. P. Carp, Th. Rosetti etc.) la adresa imitaţiei fără măsură a unor instituţii occidentale, care nu erau potrivite cu realitatea românească. De altfel, teoria menţionată a traversat discursul politic conservator în toate nuanţele sale[9], fiind regăsibil deosebit de consistent şi în publicistica eminesciană[10]. Incercăm să rezumăm ideile/principiile conservatorismului românesc, după care existenţa unei ordini sociale tradiţionale raţionale dă sens şi valabilitate practică aranjamentelor instituite deliberat. Spiritul politic conservator nu implică un ataşament complet necenzurat faţă de orice tradiţii; el nu presupune o ecuaţie maniheistă (tradiţional = bun; nou = rău). Ideea conservatoare nu se confundă cu orice atitudine reacţionară şi nu se bazează pe utopia inversă a reeditării trecutului. Axa conservatorismului nu o constituie supremaţia absolută şi caracterul sacrosant al tradiţiilor, ci numai ascendenţa şi necesitatea tradiţiilor; ele constituie cadrul indispensabil al funcţionării organismului social. Conservatorismul este un fel special de tradiţionalism, în sensul că tradiţiile legitimează orice formă de orânduire socială. Conservatorismul înseamnă/a însemnat pragmatism politic, manifestând un imens scepticism faţă de mecanismele socio-economice exemplare. Soluţiile conservatoare sunt adaptative nu pentru că urmăresc perpetuarea situaţiei existente, ci pentru că urmăresc eficacitatea practică imposibil de atins fără o adaptare la particularităţile locale. Sub acest aspect conservatorismul politic românesc a însemnat realism politic, dar şi un neîncetat efort de a-şi păstra atât privilegiile politice şi economice[11]. S-a afirmat[12] despre Junimea că a reprezentat o veritabilă „structură morală”[13] şi că energiile sufleteşti ale membrilor săi s-au grupat „după un plan unitar”[14] ce „urmărea finalităţi comune”[15] asupra „tuturor domeniilor culturii”[16]. Şi totuşi, în pofida acelei structuri junimiste unitare, Junimea nu poate fi tratată monolitic, deoarece, cu mare uşurinţă, putem vorbi de o Junime cultură, precum şi de o Junime politică, între care nu poate fi pus semnul egalităţii[17]. Se poate adăuga şi o a treia Junime, Junimea masonică[18]. Junimea, reprezentanţii săi de frunte, intraţi în politică la 1871, a însemnat un curent politic distinct în partidul conservator şi s-a caracterizat printr-o „acţiune politică coerentă”[19] şi pe plan doctrinar. Întruniţi într-o societate, Junimea, membrii săi marcanţi (T. Maiorescu, Th. Rosetti, P. P. Carp etc.) au făcut în baza ideilor comune împărtăşite, şi prin apartenenţa la o anume clasă socială[20]. Ceea ce-i unea pe junimişti erau ideile în care credeau, deoarece „niciodată alcătuirea partidelor politice nu se face pe temeiul împărţirii în clase sociale, ci numai pe acel al ideilor, prin care se apropie adeseori elemente din straturi deosebite şi se îndepărtează elemente din acelaşi strat”[21]. Iar unul dintre ideile forţă, specifice Junimii, l-a constituit un „criticism generalizat”[22] dublat de o seamă de însuşiri dintre care luciditatea, ironia, spiritul filozofic, ostilitatea faţă de demagogie, spiritul deschis, studiul temeinic excelau[23].

146

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria Pe lângă rosturile sale cultural-literare, junimismul a fost şi un important curent politico-ideologic. Sub aspect politic, junimismul a fost o variantă a doctrinei conservatoare româneşti, oscilând între conservatorism şi liberalism moderat. Prin concepţiile şi atitudinile politice profesate, prin viziunea liderilor săi, junimismul conservator a reprezentat o ideologie politică de stânga a conservatorismului. Despre specificul junimismului conservator, T. Maiorescu s-a pronunţat într-o scrisoare către botoşăneanul Canano din 11 iunie 1898, scrisoare editată întâia oară de C. Gane[24]. Astfel, în respectiva scrisoare, T. Maiorescu afirmă că junimiştii în politică „sunt liberali, deşi nu radicali”[25], iar colaborarea cu conservatorii, la guvernare sau în opoziţie, era posibilă datorită onestităţii acestora, a corectitudinii lor faţă de „finanţele publice”[26], spre deosebire de liberali pe care mentorul Junimii îi acuză de politicianism şi „că au făcut averi din politică”[27]. Junimiştii, aprecia Maiorescu în cunoştinţă de cauză, au fost „consecvenţi şi sinceri în politică”, ataşaţi „principiului dinastic”[29], în ciuda faptului că: „Practic vorbind: suntem o monarhie despotică, mascată sub o constituţie liberală”[30], căci regele avea puteri aproape discreţionare, mult peste cele înscrise în Constituţie[31]. Deşi dinastici, junimiştii erau „mai puţin plecaţi regelui”[32], nota Maiorescu. Regele Carol I avea mai mare nevoie de junimişti decât junimiştii de acesta „fiindcă noi îi dăm lui şi altora singura încredere şi siguranţă a direcţiei politice”[33]. Oarecum aceeaşi idee este susţinută şi de P. P. Carp după care junimiştii „nu au făcut politică de animozitate, ci de principii”[34], cu referire la PNL şi despre care nu s-a ferit în a-i categorisi drept „o democraţie bugetară”[35], şi nu una reală.

Revenind la scrisoarea lui Maiorescu din 11 iunie 1898, subliniem că, mentorul Junimii, dintr-o rigoare etico-morală practicată în viaţa personală, cât şi în cea publică, a rămas consecvent principiilor împărtăşite deoarece el, şi junimiştii, în genere, detestau profund demagogia şi grosolănia şi minciuna în politică: „Nu vom zice în opoziţie una pentru a face la guvern alta”[36], căci dacă ar fi aşa „ne-ar crăpa obrazul de ruşine”[37]. Existenţa junimiştilor în politica românească a constituit o frână în a tempera excesele liberalilor: „Prin faptul că suntem noi junimiştii”, sublinia Titu Maiorescu, „multe rele şi multe prostii din partea altora am împiedicat”[38], deoarece „sistemul constituţional dacă nu e important prin ceea ce face, e important prin ceea ce împiedică”[39]. Iar P. P. Carp îi continuă ideea afirmând tranşant că progresul e posibil prin muncă stăruitoare, iar problemele ţării pot fi rezolvate doar prin „studiul serios al nevoilor ei”[40]. Profesând cu tărie şi consecvenţă asemenea principii şi valori în politică, nu poţi fi decât surprins de opiniile unui fost junimist, transfug la liberali, Gh. Panu, după care „doctrina politică a Junimei”[41] ar fi fost „îngustă”[42] şi că timpul ar fi infirmat-o[43]. Se ştie, şi faptul l-am subliniat mai sus, că atât Maiorescu, cât şi ceilalţi corifei ai junimismului politic, considerau dezvoltarea societăţii româneşti posibilă lent, evolutiv, gradual adică „englezeşte evoluţionar”[44] şi nu „franţuzeşte revoluţionar”[45]. Titu Maiorescu considera anul 1848 şi evenimentele ce l-au marcat drept o „aşa-numită regenerare”[46],

147

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

cu o minimă „importanţă”[47] în destinul naţional, neezitând în a-i recunoaşte certe merite în „deşteptarea conştiinţei naţionale la românii din Principate”[48]. Altul a fost momentul politic cheie şi căruia junimiştii îi acordase semnificaţii cruciale, doctrina lor politică derivând din el: Divanurile Ad-hoc şi hotărârile sale de la 1857 cu „cele cinci puncte fundamentale”[49]. De aici începe regenerarea României, doar în aceste hotărâri se găseşte „adevăratul îndreptar al dezvoltării interne şi externe”[50] al României. Programul naţional al Divanurilor ad-hoc (respectarea capitulaţiilor, unirea, dinastie străină ereditară, neutralitate, sistem constituţional) nu era un import străin ca revoluţia, nota Maiorescu, ci izvora „din toată experienţa trecutului”[51]. Acest program trebuia dus la îndeplinire, „trebuia păstrat cu sfinţenie până la deplina lui înfăptuire”[52]. Odată programul de la 1857 împlinit rămânea de cucerit Independenţa pentru ca România să fie recunoscută „ca stat liber în concertul Puterilor Europene”[53] şi care necesita „toate opintirile noastre”[54]. Odată instalată domnia ereditară trebuia construit/edificat, în sânul societăţii, principiul dinastic, principiu faţă de care junimiştii au fost mai mult decât consecvenţi, având „totdeauna luarea aminte aţintită asupra acestui punct cardinal”[55]. Mai ales că în rândul românilor lipsea cu desăvârşire „orice simţământ dinastic”[56] deprins de istorie cu „domnii efemere”[57]. Iar consolidarea ideii dinastice în rândul poporului şi care să cuprindă „acel cuget trainic de credinţă în persoana domnitorului”[58], dar şi a succesiunii ereditare presupunea, continua Maiorescu, „o regenerare a spiritului public”, faptul nefiind posibil, desigur, „decât printr-o îndelungată şi stăruitoare acţiune”[59]. Aşadar, nu doar Maiorescu, ci toţi junimiştii au fost dinastici, încă de la intrarea lor în politică („monarhici şi dinastici fără şovăire”[60]), neabătându-se sub niciun chip de la acest principiu, fie că s-au aflat la putere sau în opoziţie[61]. Deoarece, susţinea Maiorescu, „în enorma complexitate a problemelor politice”[62], atunci când mai multe principii sunt în joc, omul politic nu trebuie să supraliciteze mulţimea acestora, ci de a-l alege/folosi pe acela „după împrejurările de fapt”[63], de a desluşi „ideea dominantă”[64]. Iar ideea dominantă pe care politicienii români urmăreau să o impună „întru conducerea statului român”[65] era aceea care să „înrădăcineze simţământului dinastic în toate părţile poporului”[66].

Junimismul politic, la fel ca şi conservatorismul, a fost construit în baza principiului evoluţionist. După junimişti, tot răul pe tărâm social-economic şi politic de care era marcată societatea românească se datora încălcării brutale a principiilor de dezvoltare organice. După cum s-a afirmat mai sus, ideea de revoluţie, de transformare bruscă a societăţii li se părea junimiştilor nerecomandabilă în general, şi nepracticabilă, în particular în ţara noastră. Astfel, Maiorescu susţinea că revoluţia este o calamitate, imprevizibilă, prin urmări, niciodată neputând prevedea „în a cui folos se sfârşeşte”[67]. Respingerea revoluţiei ca mijloc de transformare a societăţii îi este asociată ideea de înnoire treptată, fără convulsii şi zguduiri sociale – şi mai ales fără radicalism social. Combătând radicalismul politic profesat de Gh. Panu, Titu Maiorescu replica: „Pentru starea noastră de astăzi şi în timpurile apreciabile ale activităţii noastre

148

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria politice, acest radicalism democratic trebuieşte combătut ca ceva periculos şi în orice caz prematur; şi nu este mai mare greşeală în politica practicată decât ignorarea faptelor treptate, prin care trebuie să treacă evoluţia unui popor”[68] (subl. ns. – G.M.). Aceiaşi opinie a lui Maiorescu era împărtăşită şi de P. P. Carp după care „la noi revoluţiunea socială (reformarea societăţii – n.n. – G.M.) s-a făcut fără vărsare de sânge, fără zguduiri, pentru că noi, ca oameni cu minte, am avut o transformare treptată. Nouă revoluţiile radicale nu ne sunt permise.”[69]. În spiritul celor de sus, aceeaşi idee, dar sub o formă frustă, va fi susţinută şi de Lascăr Catargiu, în martie 1871, care, deşi nefiind junimist, o împărtăşea întrutotul[70]. Aşadar, după Titu Maiorescu, România va înainta pe drumul progresului nu prin revoluţie, considerată „un mijloc primitiv de îndreptare necesar societăţilor care nu sunt complet organizate politiceşte”[71], ci prin însuşirea „drepturilor politice”[72], prin „lărgirea libertăţilor constituţionale”[73] oferite de cadrul instituţional existent. Organismul social se regenerează/reformează cu dificultate şi în timp. În acest sens mijloacele normale, în funcţie de necesităţi, se poate evita revoluţia, iar „progresul se realizează pe calea evoluţiei”[74].

Acelaşi fond comun de opţiuni ideologice se regăseşte şi la V. Pogor: „Tendinţa legislaţiei moderne este de a aduce lucrurile pe calea lor naturală… Din aceasta rezultă că dacă oamenii politici nu s-ar fi amestecat spre a împiedica şirul natural al lucrurilor, progresul ar fi urmat cu o mai mare repeziciune”[75]. Şi P. P. Carp va susţine că orice progres al societăţii româneşti nu poate avea loc în afara timpului[76]. În interiorul timpului Istoria a demonstrat elocvent că orice operă reformatoare grăbită, precipitată pune în pericol securitatea unei ţări, unele pierzându-şi „individualitatea lor”, iar altele „au dispărut ca naţiuni libere”[77].

Consecvenţa în principii de care vorbea Maiorescu, şi pe care am subliniat-o la începutul acestei secţiuni, a fost valabilă aproape la toţi junimiştii. De pe aceleaşi principii evoluţioniste, organice este explicată de junimişti natura şi rolul statului în societate. În această privinţă, T. Maiorescu elogia statul „natural” pe când „contractul natural se dovedeşte că este o imagine puerilă”[78]. Mult mai limpede ne apare teza originii „naturale” a statului şi a rolului său în societate, la Th. Rosetti: „Product natural, ca şi societatea, al istoriei şi al vieţii, menirea statului este de a fi păzitorul, scutul, atât al societăţii, cât şi al individului”[79]. După Th. Rosetti, statul, în virtutea generaţiilor ce au precedat prezentul, întrupează specificul istoric al unui popor[80]. Iar concepţia „contractului social”, aprecia Th. Rosetti, modul cum acesta explică societatea nu este decât „o erezie ştiinţifică”[81]. De aici rezultă ideea unei organizaţii statale bazată pe valoarea şi legitimitatea instituţiilor trecutului, organism crescut din tradiţii, căci, junimismului „îi repugnau cu o sinceritate profundă spiritul şi

149

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

practica ideologiei revoluţionare”[82].

Ca şi Maiorescu, P. P. Carp a făcut politică nu pentru interese, ci pentru idei. Iar valoarea lui politică este dată şi de acceptarea modului cum s-au derulat evenimentele după 1848. În România, clama P. P. Carp, democraţia nu este democraţie a muncii, ci o democraţie bugetară[83]. Şi totuşi, trebuie acceptat un fapt de către toţi ce-i împărtăşeau ideile, că „democratizarea societăţii noastre, ca un ce irevocabil”[84], şi că lupta politică urmăreşte în a identifica

mijloacele „ca să micşorăm pe cât se poate relele”[85]. Iar relele societăţii româneşti provin din faptul că democratizarea (reformarea – n.n.) s-a efectuat nu de jos în sus, ci de sus în jos[86]. Cu toate rezervele ce le avea Carp pentru Constituţia de la 1866, din simţ politic, a primit-o integral, făcându-şi din respectarea ei „chiar o directivă politică”[87]. „…Nu admit a se atinge cineva (de Constituţie – n.n.), nici în sens restrictiv, nici în sens lărgitar”[88]. Cadrul democratic, legal asigurat, după organizarea politică „trebuie să avizăm şi reorganizarea socială”[89], la care ambele partide politice n-au făcut nimic. În domeniul problemelor economice şi de reformă socială, P. P. Carp este cel ce a creat programul „Era Nouă”, program lansat la 1881 şi pe care îl definitivează la 1888[90]. „Era Nouă” conţine „două principii doctrinare”[91], primul punând accentul pe necesitatea ca statul să intervină în „raporturile sociale”[92], iar al doilea presupunea că orice implicare a statului în viaţa socială să se facă în acord cu starea reală de lucruri în societate[93]. Programul „Era Nouă”pleca de la realitate, de la faptul dat, căci P. P. Carp „nu-şi pune întrebări la care nu are un răspuns în acel moment”[94].

Junimismul politic, ca o „mărturie de credinţă junimist-conservatoare”[95], a fost sintetizat de P. P. Carp într-un discurs din Camera Deputaţilor din 28 noiembrie 1885, şi în care P. P. Carp susţine că evenimentele, în derularea lor, sunt consecinţă logică a naturii lor[96]. Ei, junimiştii, afirma Carp (deşi nu explicit) pun interesele Ţării mai presus de cele personale şi că odată împărtăşind nişte principii politice sunt datori „pe onoare să nu se dezică”[97]. În virtutea acestei rectitudini morale, sublinia P. P. Carp, adevărata valoare a omului politic este dată de „raportul dintre principii şi fapte”[98]. Deşi P. P. Carp recunoştea că ideile sale nu sunt obligatoriu originale, de un fapt era sigur: toate au fost „adaptate nevoilor noastre”[99]. Aşa, în opinia lui P. P. Carp, democraţia nu înseamnă retorica obraznică de la tribună, „fraze aventuroase”[100], ci ca să ocupe locul pe care „îl merită prin munca lui”[101], iar locul cu pricina, indiferent de originea socială, trebuie ocupat doar dacă munceşte şi „serveşte acestei ţări”[102]. După P. P. Carp problema era nu câtă libertate exista, în democraţia românească, „ci de a şti cum să întrebuinţezi libertatea”[103]. În această direcţie, esenţa unui regim democratic ar fi de „a-i apăra pe cei slabi contra celor tari”[104], căci „cârmuirea maselor prin mase este o utopie”[105]. Practicând dreptatea socială omul politic îşi probează responsabilitatea deoarece „interesele statului sunt indisolubil legate de armonia dintre diferitele pături sociale”[106].

150

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria Deşi a ocupat un loc special în gruparea junimistă[107], A. D. Xenopol, ca şi ceilalţi corifei ai junimismului, considera, şi el, că „renaşterea vieţii noastre”[108] s-ar datora „atingerii spiritului nostru cu civilizaţia apuseană”[109]. Importul de instituţii occidentale, de-a gata, este periculos pentru români deoarece nu ne obligă „la o activitate creatoare”[110], devenind, în consecinţă, sterili. Rostul unui popor, în istorie, postula A. D. Xenopol, deşi foarte tânăr, este acela de a contribui cu ceva „la binele comun al omenirii”[111]. La aceasta se poate accede nu prin preluarea de-a gata de la un alt popor, a realizărilor aceluia, ci descoperirea de noi adevăruri, doar prin creaţii noi, fapt ce ne va permite să fim priviţi ca întemeietori ai civilizaţiei. Înapoierea noastră are drept cauză nu poporul, ci împrejurările istorice. Tocmai din acest motiv, când noile împrejurări istorice ne sunt favorabile „trebuie să ne învăţăm a crea, mai întâi în mic, apoi a crea în mare”[112]. Altfel, dacă acceptăm fără nici un efort propriu „civilizaţia apuseană”[113], nu vom reuşi vreodată să creăm ceva de valoare. Iar adevăruri noi, noi valori românii vor descoperi făptuind şi nu prin demagogie sau „laude exagerate şi orbire definitivă asupra propriilor noastre merite actuale”[114]; progresul se poate realiza prin a arăta neajunsurile, şi nu printr-o „încredere înşelătoare”[115]; nici mândria de sine, nici mulţumirea cu starea actuală, de fapt, specula Xenopol, nu ne permit accesul „la un ideal care pluteşte înaintea sufletului nostru…”[116]. Constatând starea proastă a societăţii româneşti, din punct de vedere politic, A. D. Xenopol o atribuie politicianismului în interiorul căruia „egoismul devine… luceafărul fiecăruia”[117]. Depăşirea stării politicii critice presupune eforturi comune „în contra răului, o cercetare a cauzelor lui şi o încercare de a le îndepărta”[118]. De vină nu-i Constituţia, afirma, deoarece ea a creat „spiritul politic la noi”[119], ci partizanatul politic excesiv[120]. Eroarea gravă a politicienilor, păcatul lor capital[121], consta în faptul că au implementat instituţiile înseşi la noi, şi nu spiritul acestora[122]. Formele instituţionale împrumutate erau inadecvate stării noastre social-politice pentru că „gradul de cultură”[123] la noi era înapoiat în raport cu acela „de la care am împrumutat”[124]. Răul cel mare îl reprezintă nu importul, în sine, de forme instituţionale, cât modul de funcţionare a acestora. Nu sistemul constituţional este rău, ci modul cum se aplică acesta, de aici se produce un transfer de vinovăţie asupra primului în mod cu totul greşit[125]. Apoi, conchide A. D. Xenopol, progresul practic în societate nu este posibil prin „proclamarea de principii”[126], nici prin clamarea unor „adevăruri generale”[127], ci prin efort intelectual consistent prin intermediul căruia principiile să se adapteze „vieţii reale”[128].

Junimiştii politici au avut o viziune proprie faţă de structura socială românească pe care au redus-o la două componente: moşierimea şi ţărănimea, în timp ce existenţa burgheziei era negată. G. N. Brăiloiu, unul dintre ideologii junimismului politic, afirma despre burghezie că „în starea societăţii noastre, nici nu poate forma o clasă şi nu este o clasă, nu este un partid politic distinct. Burghezia este la noi un strat, o treaptă a societăţii.”[129]. Junimiştii, ca şi conservatorii, asimilau burghezia funcţionărimii. În privinţa moşierimii şi

151

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

ţărănimii, le considerau ca formând un tot unitar, iar liantul acestei unităţi este dat de proprietate, indiferent de mărimea acesteia şi de utilitatea ei. De aici, credeau junimiştii, rezulta obiectul comun al celor două clase de a feri proprietatea de procesul fărâmiţării şi deposedării. Nu poate fi ocolită ideea că fruntaşii junimişti refuzau o reformă agrară radicală în ceea ce priveşte proprietatea, orientând problematica împroprietăririi ţăranilor pe seama moşiilor statului. În esenţă, junimismul politic/conservator a avut o deschidere largă, realistă asupra problemelor sociale din societatea românească, constituind un conservatorism „luminat”, o formă de manifestare de stânga a conservatorismului românesc. Junimismul conservator se poate reduce la un ansamblu de interogaţii şi de soluţii chemat să „domesticească” şi să disciplineze procesul de modernizare al societăţii româneşti. Luciditatea, dublată de prudenţă, ostilitatea implacabilă faţă de xenofobie, populism sunt mărcile definitorii ale ethosului junimist. Nimic pătimaş, nimic radical şi utopic în lectura pe care spiritul politic junimist a dat-o unei lumi care se îndrepta către modelul occidental. „Formele fără fond” nu sugerează o întoarcere la trecut, ci doar atrag atenţia asupra necesarei corelaţii dintre tradiţii şi instituţiile pe care naţiunea le-a importat. De aici accentul pus de junimişti pe failibilitatea Constituţiei: legea fundamentală nu este o baghetă magică ce poate eradica mizeria morală sau materială a unei comunităţi.

I.2. Impulsuri maioresciene sau de la fidelitatea faţă de principii la rigoare etică

Titu Maiorescu, ca şi principalii oameni politici junimişti, a avut o concepţie extrem de bine articulată, de înaltă cu privire la ceea ce înseamnă a face politică, la politica însăşi. Mentorul Junimii însuşi, ajuns la vârsta bilanţului, se revendică drept continuator al ideilor tatălui său, Ioan Maiorescu, dintr-un sentiment profund de „pietate”[130], dar şi din „convingere”[131] care „îl vor lega pentru totdeauna de concepţia realistă a celui ce fusese <<plenipotent al Principatelor>> la Frankfurt-am-Main şi văzuse mai de aproape cum se ţeseau firele diplomaţiei în acel vestit parlament, unde lua parte şi Bismarck”[132]. Desigur, întrebarea lui E. Lovinescu dacă Maiorescu a fost sau nu om politic[133] o apreciem drept retorică, gratuită. Titu Maiorescu a fost om politic în înţelesul adevărat al termenului manifestând pe durata implicării în viaţa publică un adevărat cult al consecvenţei şi la care n-a renunţat niciodată. N-a fost elastic în principii cu niciun chip, cu atât mai puţin nu s-a manifestat în politică prin ambiţie şi voinţă de putere de dragul puterii. Înţelegea că principiile înalte, şi în politică, vor întâmpina o opoziţie acerbă[134], însă omul politic ce crede în ele are „obligaţia absolută… de a flutura sus steagul lor”[135]. Doar printr-o asemenea conduită politicianul îşi respectă condiţia, iar în absenţa acesteia societatea „ar cădea cu siguranţă mai jos”[136]. Înălţimea idealului în politică are relevanţă nu prin ceea ce înfăptuieşte, ci „prin ceea ce împiedică”[137].

152

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria Prestaţia publică/politică a lui T. Maiorescu a fost subordonată într-o anumită măsură concepţiei sale privind procesul de formaţie a statului român, concepţie ce pune accent decisiv pe hotărârile Adunărilor ad-hoc de la 1857. Lupta lui în plan politic a fost una teoretică, urmărind directivele transpuse din domeniul cultural în sfera politicului. În lupta politică a combătut intoleranţa agresivă, separatismul „fracţiunii de la Iaşi” în baza principiilor sale generale de toleranţă şi umanism. La fel, a combătut revizuirea Constituţiei de la 1866, la 1884, tot din cauze de ordin doctrinar, după care factorii legislativi „consfinţesc”[138] moravurile şi nu le creează. Legile articulează, cuprind starea social-istorică existentă, îi dau fundament juridic. Ele nu pot anticipa, prefigura, crea o anume

realitate. Titu Maiorescu a crezut neclintit în ordinea constituţională inaugurată de Constituţia de la 1866, şi care, în ciuda „prematurului ei liberalism”[139], poate contribui decisiv la regenerarea spiritului public prin acţiune politică constantă, precum şi prin consecvenţă în principii[140]. Unul dintre acestea, împărtăşit de Maiorescu în întreaga activitate politică, a fost principiul legal-constituţional, în interiorul căruia partidele politice sunt responsabile de întărirea simţului dinastic în rândul poporului[141]; nu violenţa, confruntarea politică sunt productive, ci negocierea, consensul

[142], cu atât mai puţin sentimentele, ci doar „reflecţia cea mai rece trebuie să dicteze”[143]. Pasiunile în politică, aşadar, sunt total contraproductive, deoarece dezlănţuie patimile, patimi ce conduc, obligatoriu, la excese ce încalcă drepturile cetăţenilor[144]. Omul politic, în viziunea lui Maiorescu, evoluează starea istorică de fapt, judecă şi decide, acţionează doar în virtutea realităţii „care este mai puternică decât închipuirile individuale”[145]. Nu mulţimea principiilor în politică, de care fac paradă oamenii politici, are semnificaţie cât ierarhizarea lor în raport „cu împrejurările de fapt”[146], precum şi o anumită agerime a viziunii în virtutea căreia este identificată „ideea dominantă”[147], căreia celelalte trebuie să i se subordoneze necondiţionat[148]. Aşa după cum am afirmat ceva mai sus, principiul dinastic a fost ideea dominantă în concepţia politică a lui Maiorescu, principiu pe care îl considera fundamental în politica „generală”[149] românească. Maiorescu a fost consecvent în atitudinile politice, fidel principiilor în care credea, loial unui crez, detesta „mobilitatea politică”[150], care i se părea inadmisibilă[151]. Divergenţele de opinii trebuiesc depăşite în numele interesului general, căci un politician trebuie să fie „accesibil la ideile altora”[152]. Interesul naţional, accentua Maiorescu, trebuie să primeze oricând căci „numai aşa se putea conduce politica spre cea mai bună garantare a intereselor ţării”[153]. În toată activitatea publică Maiorescu n-a făcut politică cu gândul la „bugetul funcţiilor şi la nepotism”[154], deoarece el credea că puterea nu trebuie să constituie, pentru cei ce o deţin sau doresc să o obţină, pretextul, mijlocul „căpătuirii a clientelei”[155], ci o corectă, eficientă şi responsabilă administrare spre folosul comunităţii[156]. O bună administrare a treburilor publice, într-un sistem politic reprezentativ, presupune, pe lângă responsabilitatea omului politic, o educaţie politică a corpului electoral în

153

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

direcţia trezirii interesului şi mai apoi a priceperii „problemelor de interes general”[157]. De aici necesitatea de a fi combătută, înlăturată demagogia politică şi intronarea responsabilităţii actului de guvernare ce ar trebui să ducă „statul pe calea normală la acea cultură apuseană, spre care tinsese de la început mişcarea naţională, când îşi aduse aminte de originea latină, respingând deopotrivă suzeranitatea de la miazăzi şi protecţia de la miazănoapte”[158]. De aici nevoia constantă de un ax central în politica românească, şi în care, junimiştii, în frunte cu Maiorescu, au crezut neclintit în dezideratele de la 1857: unirea, dinastia străină, independenţa, sistem reprezentativ. Consecvenţa sa în principiile de sus e o realitate iar acuza de servilism faţă de lege este nedreaptă. În opoziţie cu demagogul politic, sublinia Titu Maiorescu, omul politic autentic dă consistenţă vorbelor, iar răbdarea, sârguinţa, munca, cunoştinţele, elocvenţa, darul de a vorbi sunt reale calităţi. Frazeologii nu pot fi autentici oameni politici. Ei vorbesc fără măsură, lung, sonor, caz întâlnit în România după 1866[160]. Demagogul este o fantoşă. Toate cauzele pentru care luptă le compromite. Preţiozitatea citatelor nu este decât erudiţie de suprafaţă, „aparenţe fără realitate”[161]. Demagogul se joacă cu cuvintele[162], improvizează, nu dovedeşte nimic, ignoră raţionamentele, e totdeauna gata să vorbească[163]. Demagogul nu poate produce nicio idee politică de valoare, nicio activitate politică folositoare societăţii[164]. Gândirea politică, după Titu Maiorescu, se verifică, are conţinut numai „printr-o întinsă împărtăşire la viaţa politică”[165]. Dacă condiţia nu-i îndeplinită apare confuzia: cuvântul e luat drept idee, ideea e luată drept acţiune. Omul politic adevărat, fie el şi orator, vorbeşte doar când are ceva de spus[166], iar spusele sale ţintesc un scop politic bine ales, precizat, urmărit. Comunitatea statală trebuie să fie condusă de oameni competenţi, experimentaţi în practica administrativă. Un program politic nu are semnificaţie prin el însuşi, ci doar în măsura în care este urmat de fapte, adică de istorie[167]. În caz contrar, statul este pus în dificultate, iar „plebea de sus” va fi plătită de zilnica muncă a „plebei de jos”[168]. Accesul la guvernare nu trebuie permis în funcţie de interese de partid sau personale, ci, în bună „tradiţie conservatoare”[169], competenţa trebuie promovată[170], deoarece este esenţial ca „meritele adevărate să se simtă încurajate”[171], şi nu mediocrităţile a căror „singură… valoare”[172] să fie „favoarea regală”[173]. Dacă o administraţie eşuează, postula Maiorescu, ea trebuie schimbată cu alta. Iar administraţia nouă este nevoită să reformeze societatea. Atât cât poate, atâta cât se pricepe. Pe acest teren, Maiorescu are convingerea că dacă o reformă este pe cale să fie introdusă, să fie aplicată austeritatea: „Cum îşi închipuiesc oare oamenii o reformă decât cu jertfe”[174]. Maiorescu înţelegea că dacă un om politic doreşte „o reformă radicală”, are împotriva sa, invariabil, „jumătate de ţară”[175]. Reformele să fie făcute dintr-o nevoie acută şi nu doar de dragul de a reforma, iar scopul acestora să urmărească o dezvoltare echilibrată „sănătoasă a ţărei, a ţăranilor, a întreprinderilor”[176]. Iar echilibrul urmărit trebuie, în mod

154

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria obligatoriu, să reducă cheltuielile bugetare cu funcţionarii, cheltuieli care nu reprezentau decât o „boală bizantină”[177]. Doar că toată această operă reformatoare în urma căreia spiritul noilor instituţii trebuia să pătrundă în cugetul poporului avea un sacrificat sau, cum s-a spus în deplină cunoaştere, „toate înnoirile le plătea din greu cetăţeanul României de atunci”[178].

Maiorescu a fost, indiscutabil, un om politic de mare autoritate[179], reuşind să determine o schimbare efectivă în evoluţia social-istorică[180] a timpului său, deoarece, încă din tinereţe, a avut un acut simţ al „marilor probleme”[181]. Şi-a urmărit neabătut propriile convingeri politice; n-a avut despre sine credinţa că este de neînlocuit, precum alţi contemporani ai săi care îşi închipuiau că dacă nu guvernează ei, ţara se prăbuşeşte[182]. El a procedat invers: nu a căutat dinadins funcţiile, dacă le-a avut n-a făcut compromisuri spre a le păstra. A fost convins, în ciuda unor exprimări conjuncturale[183], cu accente suficiente, triumfaliste, că viaţa constituţională a României nu era cu adevărat întemeiată. Iar explicaţia acestui eşec, în viziunea sa, se afla în imaturitatea politică a corpului electoral exprimată în absenţa unor convingeri politice proprii[184]. De aici, necesitatea imperioasă ca cel ce guvernează să o facă în virtutea competenţelor şi a interesului general. Sentimentele personale – ura, duşmănia, prietenia – nu trebuiesc subordonate intereselor obşteşti. Iar progresul obştesc nu poate fi efectul vreunei legi, fie ea perfectă, ci în calitatea oamenilor ce o aplică. Doar că în acest caz covârşitoare rămâne calitatea morală a celui ce guvernează.

Deşi era convins încă din tinereţe că între morală şi politică există o graniţă insesizabilă[185], Maiorescu a avut în acest domeniu o înaltă moralitate crezând în propriul principiu după care este interzis de a abuza „de o situaţie publică spre propria îmbogăţire”[186]. În această direcţie a dat un exemplu, singular, desigur, căci n-a mai fost urmat de niciun om politic contemporan. Anume, proiectul de lege după care orice ministru de justiţie după plecarea din funcţie să i se interzică practicarea avocaturii[187]. În caz contrar, adică exercitarea profesiei, prezenţa în barou şi la bară şi după părăsirea Ministerului nu sunt decât, şi aici Maiorescu foloseşte o expresie blândă, „necuviinţă politică”[188]. Era convins că ceea ce a intenţionat să legifereze era o lege necesară „de o trebuinţă destul de simţită în opinia publică”[189]. Aşadar, Maiorescu s-a dovedit loial propriilor principii, convins că riscurile inconsecvenţei nu vor ezita să se manifeste[190], iar actul legiferării în această situaţie nu putea fi decât un act gratuit[191].

Într-un Apel către alegători, publicat în Monitorul Oficial la 8 septembrie 1888, redactat, presupun, de T. Maiorescu, semnat şi de alţi lideri junimişti conservatori, este propusă o întreagă serie de reforme ce urmăreau consolidarea statului român modern. Este subliniat faptul că „programul naţional”[192] de la 1857 s-ar fi încheiat şi că integrarea României în „cultura occidentală”[193] s-a realizat „în formele ei generale”[194]. Dezideratele trecutului împlinite, aprecia

155

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

mentorul Junimii, clasa politică românească ar avea obligaţia să depună eforturi constante, stăruitoare în direcţia unei „organizări temeinice a Ţărei înlăuntrul cadrului Constituţional”[195], presante fiind, în această direcţie, „regularea situaţiei economice, descentralizarea administrativă şi independenţa magistraturei”[196], probleme nepermis de mult amânate[197]. Cadrul constituţional pe care Maiorescu nu-l voia depăşit, în lupta politică, cu niciun chip, dovedeşte acceptarea situaţiei date, restrângerea pretenţiilor faţă de starea istorică existentă. În afara acestuia lupta politică nu este permisă, iar dacă adversarii politici depăşesc legalitatea constituţională prin „agitări de stradă”[198] o pun sub semnul întrebării. Notez, aici, identificarea la Maiorescu, a unui anume exclusivism de castă[199], de om ajuns sus (în pofida originii comune), o foarte mare (justificată!) încredere în propria valoare, un dispreţ rece faţă de agitaţiile de stradă sau de apariţia unor noi, de o calitate cultural-morală îndoielnică, personaje în viaţa publică[200].

Desigur, T. Maiorescu a fost un om complex, iar a-l judeca după o atitudine conjuncturală ar fi o greşeală. Rectitudinea sa morală, manifestată pe parcursul întregii sale activităţi publice (nu doar politice), l-a impus contemporanilor ca un reper etic indiscutabil. Deşi natură de luptător, gata să înfrunte orice adversitate, Maiorescu nu s-a simţit, cred, confortabil într-o viaţă politică zgomotoasă, cu accente demagogice certe, şi în care politicianismul se afla la el acasă. De aici, din natura cu totul specială a omului politic Maiorescu, a izvorât singurătatea sa, singurătate accentuată din neputinţa de a se adapta la mediul politic, ca şi la moravurile acestuia[201]. Titu Maiorescu, în ciuda aroganţei, răcelii arătate, ca şi al dispreţului justificat la adresa „caracudei”[202] politice n-a confundat corpul electoral existent, cenzitar cu însăşi naţiunea. Astfel, naţiunea, poporul, în viziunea lui Titu Maiorescu, nu o formează, nu este reprezentat doar de „orăşenii cititori”[203] sau de „scriitorii de gazete”[204] sau de cei ce „prin cluburi şi alte locuri vântură părerile la ordinea zilei”[205]. Poporul, credea Titu Maiorescu, deşi tăcut (adică lipsit de drepturi politice – n.n.), are un instinct sigur privind adevăratul său interes. Nu „scriitorii de gazete”, nu flecarii din nu ştiu ce club reprezintă adevăratul spirit al poporului, ci marea mulţime „a oamenilor aşa-zis inculţi”[206]. Ei simt, deşi rar sau „de abia odată în viaţă”[207] au ocazia să dovedească că ştiu mai bine decât unii politicieni unde se află „înaltul interes al patriei”[208]. Lupta politică, gazetele, întrunirile publice n-au impact, nici „însemnătate pentru cugetarea reală a poporului”[209]. Însuşi sistemul de legi elaborat şi impus societăţii, afirmă Maiorescu în cunoştinţă de cauză, „nu dau nici un rezultat pentru mersul efectiv al unei ţări”[210]. Rareori, din „întunerecul care învăluie sufletul poporului”[211] răzbate credinţa sa, sufletul său, „sufletul celor tăcuţi”[212], şi care dovedeşte sub „aparenţa de nepăsare”[213] un profund „simţământ omenesc şi patriotic”[214]. Aşa crezând, Maiorescu considera agitarea „sufletului celor tăcuţi” prin demersuri politice radicale ca demagogie curată, primejdioasă, profund eronată. Iar eroarea, calculul greşit în politică se constituie într-o „armă primejdioasă în contra celui ce le-a comis”[215], apărând, odată cu accesul la guvernare a celor în cauză, ispita de a conduce abuziv,

156

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria despotic[216]. Spre a limita abuzurile, accentele administrative despotice este necesară „tendinţa de a încuraja activitatea proprie a oamenilor şi de a o emancipa din ce în ce mai mult de sub jugul guvernului”[217]. Principiul dinastic, pe care Maiorescu l-a susţinut apăsat pe întreaga sa activitate publică, a reprezentat o altă idee fundamentală a concepţiei sale politice. Doar efortul întregii clase politice responsabile a făcut posibilă evoluţia pozitivă de la „Principatele elective” la „o monarhie ereditară consolidată sub formă constituţională”[218]. Carol I, după mentorul Junimii, constituia exemplul ideal de monarh constituţional, fără pată, neprihănit, unic: „Domnitorul a făcut ceea ce aşteptam noi de la el să facă.”[219[. Eşecurile sub niciun chip nu pot fi atribuite suveranului, căci acesta, după articolul 92 din Constituţie, „e inviolabil şi neresponsabil”[220], doar miniştrii sunt răspunzători[221]. Clasa politică să-şi asume eşecurile, căci ea-i vinovată de acestea precum şi demagogia unor lideri politici (T. Ionescu, gen. I. Lahovari, Bădărău) a căror prestaţie politică erodează „orice încredere în valoarea adevăratelor principii”[222]. Atitudinile antidinastice din presă, Parlament sunt opera unor indivizi vindicativi şi iresponsabili[223], deoarece după ce-l criticaseră pe suveran, ajunşi la putere, se manifestă în relaţiile cu Carol I slugarnic, obedienţi „ca să răscumperi cu linguşiri”[224] atitudinea anterioară.

În concluzie, Maiorescu, ca om politic, a exprimat o viziune organicistă şi evoluţionistă. Actul legislativ, în concepţia sa, trebuia să fie expresia unei nevoi reale a societăţii şi nu doar adoptat, preluat din afară. Evoluţia unei societăţi este acumularea treptată de progres. Concepţia sa politică s-a înscris într-o tradiţie autohtonă ce considera evoluţia societăţii româneşt i în a fara experimentului revoluţionar, considerat inoportun şi din cauza poziţiei geopolitice dificile a României. A pus accentul pe nevoile prezentului şi ameliorarea acestuia prin reforme atent elaborate, gândite deoarece „fericirile popoarelor nu mai stau în formule abstracte”[225[. Maiorescu a dorit să impună societăţii româneşti nu principii străine, ci principii verificate de istorie, şi care au stat la temelia construcţiei tuturor civilizaţiilor. El a indicat cum trebuie acţionat în societatea/cultura română pentru ca aceasta să-şi depăşească statutul de cultură înapoiată, periferică; sau cum nu trebuie acţionat ca starea de fapt să degenereze într-o şi mai mare măsură, iar criza de creştere valorică să se adâncească[226]. Ţinând seama de datele generale ale clasei politice româneşti a timpului, Maiorescu a fost un om politic atipic. Activitatea lui politică s-a mişcat în interiorul respectului real faţă de Constituţie, loialitate continuă faţă de principiul dinastic, ca şi faţă de dinastie, ca mijloc sigur şi aproape suficient de consolidare a statului român şi a naţiunii.

(fragment din lucrarea de doctorat Titu Maiorescu - omul politic)

157

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

NOTE 1. Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne, Partidul Conservator, Editura Politică,

Bucureşti, 1987, pp. 461 – 525. Vezi şi Idem, Conservatori şi conservatorism în România, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, pp. 531 – 635.

2. Ibidem, p. 477. 3. Ibidem, p. 461. 4. Ibidem. 5. Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice româneşti, 1369 – 1878, Jon Dumitru Verlag,

München, 1987, pp. 106 – 107. 6. Conservatorismul românesc. Concepte, idei, programe, antologie, prefaţă, note introductive,

bibliografie şi indici de Laurenţiu Vlad, Editura Nemira, Bucureşti, 2006, p. 11. 7. Ion Bulei, Conservatori şi conservatorism în România, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

2000, p. 534. 8. Spre edificare vezi Edmund Burke, Reflecţii asupra Revoluţiei în Franţa, traducere, studiu

introductiv şi note de Mihaela Czahar-Lupin, Editura Nemira, Bucureşti, 2000. Principiile doctrinei conservatoare, pe filiera Ed. Burke, sunt detaliate la Robert Nisbet, Conservatorismul, traducere şi introducere de Sorin Cucerai, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, pp. 45 – 102. În ceea ce priveşte gândirea social-politică a lui Ed. Burke, vezi şi Terence Ball şi Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2000, pp. 101 – 107.

9. Subliniez, aici, poziţia lui Dan Berindei, după care teoria maioresciană a formelor fără fond ar fi avut un „caracter reacţionar şi neconform realităţii”, fapt ce dovedeşte sechele marxiste certe în gândirea ştiinţifică a acestuia (Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I (1866 – 1876), Ediţia a II-a, adăugită şi revizuită, Editura Elion, Bucureşti, 2002, p. 180.).

10. Mihai Eminescu, Observaţii şi teorii istorice, în Idem, Opere politice, ediţie integrală, alcătuită şi îngrijită de Cassian Maria Spiridon, Timpul, Iaşi, 2008, pp. 785 – 880 şi pp. 814 – 1817 (Naţionalii şi cosmopoliţii).

11. E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne…, p. 225 şi urm. 12. Tudor Vianu, Structura junimistă, în Idem, Opere, 3, pp. 444 – 448. 13. Ibidem, p. 444. 14. Ibidem. 15. Ibidem, p. 445. 16. Ibidem. 17. Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Editura Timpul, Iaşi, 2003, p. 35. 18. Ibidem, pp. 43 – 60. Liviu Papuc susţine, fără să aibă vreun dubiu, „apartenenţa junimiştilor

(a celor mai importanţi dintre ei – n.n.), la loja „Steaua României” este un loc comun” (Ibidem, p. 45).

19. Mihai Dinu Gheorghiu, Scena literaturii, Editura Minerva, Bucureşti, p. 178. 20. A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România (de la origini până la 1866), Bucureşti,

1910, p. 101. 21. Ibidem, p. 160. 22. Al. Zub, De la istoria critică la criticism, Editura Academiei Republicii Socialiste România,

Bucureşti, 1985, p. 103. 23. Alexandru Paleologu, Ipoteze de lucru, Bucureşti, 1980, pp. 263 – 265. 24. C. Gane, P. P. Carp şi locul său în istoria politică a ţării, vol. II, Editura Ziarul „Universul”,

Bucureşti, 1936, p. 210 – 213. 25. Ibidem, p. 210. 26. Ibidem. 27. Ibidem, p. 211. 28. Ibidem. 29. Ibidem. 30. Ibidem. 31. Ibidem, p. 212. 32. Ibidem.

158

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria 33. Ibidem. 34. Ibidem, p. 190. 35. Ibidem, p. 442. 36. Ibidem, p. 212. 37. Ibidem. 38. Ibidem, p. 213. 39. Ibidem. 40. Ibidem, p. 195. 41. G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iaşi, vol. II, Editura „Remus Cioflec”, p. 312. 42. Ibidem, p. 313. 43. Ibidem. 44. Titu Maiorescu, Istoria politică…, ediţie Stelian Neagoe, p. 33. 45. Ibidem. 46. Ibidem. 47. Ibidem. 48. Ibidem. 49. Ibidem. 50. Ibidem. 51. Ibidem, p. 34. 52. Ibidem. 53. Ibidem. 54. Ibidem. 55. Ibidem, p. 17. 56. Ibidem, p. 16. 57. Ibidem. 58. Ibidem, p. 117. 59. Ibidem. 60. Ibidem, p. 36. 61. Ibidem. 62. Ibidem. 63. Ibidem. 64. Ibidem. 65. Ibidem, pp. 36 – 37. 66. Ibidem, p. 37. 67. Titu Maiorescu, Asupra discursului parlamentar al domnului Alexandru Djuvara, în „România

liberă”, nr. 3078 din 3 octombrie 1884. 68. Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. II, 1904, p. 525. 69. P. P. Carp, Discursuri parlamentare, vol. I, 1907, p. 302. 70. „Eu nu voi permite ca uliţa să ne facă legi”, în Titu Maiorescu, Istoria contemporană…, ediţia

Stelian Neagoe, p. 30. 71. Titu Maiorescu, Reflecţiuni asupra vieţii noastre politice, vol. IV, „Constituţionalul”, an. I, nr.

24, din 13/25 iulie 1889. 72. Ibidem. 73. Ibidem. 74. În E. Lovinescu, Antologia ideologiei junimiste, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1942, p. 110. 75. Z. Ornea, Junimea şi junimismul, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1978, p. 217. 76. P. P. Carp, Discurs susţinut în Senat la 10 martie 1892, în „Constituţionalul”, an. III, nr. 795

din 13 martie 1892. 77. Ibidem. 78. Titu Maiorescu, Reflecţiuni asupra vieţii noastre politice, vol. IV, „Constituţionalul”, Anul I, nr.

24, din 13/15 iulie 1889. 79. Th. Rosetti, Mişcarea socială la noi, în „Epoca”, Anul III, nr. 798, 22 iulie 1889. 80. Idem, Despre direcţiunea progresului nostru, în E. Lovinescu, Antologia ideologiei junimiste,

Casa Şcoalelor, 1942, p. 120.

159

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

81. Ibidem. 82. Z. Ornea, Junimea şi junimismul, ediţia a II-a, Editura Eminescu, 1978, p. 190. 83. Discurs în şedinţa Camerei din 30 martie 1881, în P. P. Carp, Discursuri parlamentare, ediţie

îngrijită de Marcel Duţă, studiu introductiv de Ion Bulei, Editura „Grai şi suflet – Cultura naţională”, Bucureşti, 2000, p. 127.

84. Ibidem, p. 126. 85. Ibidem. 86. Ibidem. 87. E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne, p. 285. 88. P. P. Carp, Discursuri parlamentare, p. 128. 89. Ibidem, p. 116. 90. Ion Bulei, P. P. Carp – Un aristocrat al politicii româneşti, studiu introductiv la P. P. Carp,

Discursuri parlamentare…, p. LVII. 91. Ibidem. 92. Ibidem. 93. Ibidem. 94. Ibidem. 95. P. P. Carp, Discursuri parlamentare, p. 220. 96. Ibidem, p. 223. 97. Ibidem, p. 231. 98. Ibidem. 99. P. P. Carp, Discurs în Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4/16 decembrie 1909, în Discursuri şi

dezbateri parlamentare (1864 – 2004), coord. Gh. Buzatu, studiu introductiv de Gh. Buzatu, Editura „Mica Valahie”, Bucureşti, 2006, p. 116.

100. Ibidem, p. 115. 101. Ibidem. 102. Ibidem. 103. C. Gane, op. cit., p. 8. 104. Ibidem, p. 9. 105. Ibidem, p. 8. 106. Ibidem, p. 11. 107. E. Lovinescu, Antologia ideologiei junimiste, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1942, p. 5. 108. A. D. Xenopol, Studii asupra stării noastre actuale, în E. Lovinescu, op. cit., p. 169. 109. Ibidem. 110. Ibidem, p. 180. 111. Ibidem. 112. Ibidem, p. 181. 113. Ibidem, p. 182. 114. Ibidem, p. 184. 115. Ibidem. 116. Ibidem. 117. Ibidem, p. 206. 118. Ibidem, pp. 206 – 207. 119. Ibidem, p. 207. 120. Ibidem, p. 210. 121. Ibidem. 122. Ibidem. 123. Ibidem. 124. Ibidem. 125. Ibidem, p. 212. 126. Ibidem, p. 214. 127. Ibidem. 128. Ibidem. 129. G. N. Brăiloiu, Ghicitori parlamentare, în „Timpul”, nr. 51 din 4 martie 1887.

160

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria 130. Soveja, Titu Maiorescu, Cu un portret din tinereţe, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti,

1925, p. 80. 131. Ibidem. 132. Ibidem. 133. E. Lovinescu, Titu Maiorescu, p. 589. 134. T. Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. I, pp. 200 – 201. 135. Ibidem. 136. Ibidem. 137. Ibidem. 138. E. Lovinescu, op. cit., p. 592. 139. T. Maiorescu, Istoria contimporană a României 1866 – 1900, Editura Librăriei Socec et

Comp., Societate Anonimă, Bucureşti, 1925, p. 12. 140. Ibidem, p. 14. 141. Ibidem, p. 15. 142. Ibidem, p. 8. 143. Ibidem, p. 21. 144. Ibidem, p. 28. 145. Ibidem, p. 111. 146. Ibidem, p. 47. 147. Ibidem. 148. Ibidem. 149. Ibidem, p. 178. 150. Ibidem. 151. Ibidem. 152. Ibidem, p. 188. 153. Ibidem, p. 199. 154. Ibidem, p. 184. 155. Ibidem, p. 244. 156. Ibidem. 157. Ibidem, p. 253. 158. Ibidem, p. 245. 159. T. Maiorescu, Oratori, retori, limbuţi, în Critice, antologie de Paul Georgescu, text stabilit de

Domnica Stoicescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 515. 160. Ibidem. 161. Ibidem, p. 516. 162. Ibidem, p. 526. 163. Ibidem. 164. Ibidem, p. 530. 165. Ibidem, p. 532. 166. Ibidem, p. 534. 167. Ibidem, p. 552. 168. Ibidem, p. 551. 169. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 414. 170. Ibidem. 171. Ibidem, p. 419. 172. Ibidem, p. 427. 173. Ibidem. Maiorescu, în exemplul dat, face trimitere la I. Kalinderu (Kalenderoglu, ce se afla în

graţiile regelui Carol I). 174. T. Maiorescu, Însemnări zilnice, vol. I, pp. 174 – 175. 175. Ibidem, p. 175. 176. Ibidem. 177. Ibidem. 178. Ion Bulei, Viaţa în vremea lui Carol I, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 20. 179. Ioan Petrovici, Titu Maiorescu. 1840 – 1917, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1931, p. 73.

161

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

180. Ibidem, p. 80. 181. Ibidem, p. 64. 182. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 360. 183. Ibidem, p. 254: „Programul naţional a fost încheiat aşa cum fusese conceput în cele 5 puncte

de la 7 şi 9 octombrie 1857”. 184. Ibidem, p. 337. 185. Idem, Însemnări zilnice, vol. I, p. 215. 186. Idem, Istoria contimporană…, p. 383. 187. Ibidem, p. 443. 188. Ibidem. Deşi proiectul de lege propus de Maiorescu a căzut în urma retragerii guvernului

Carp, după ce părăseşte, la 13 februarie 1901, Ministerul de Justiţie îşi dă demisia din avocatură pe timp de 5 ani. (Ibidem, p. 444). Gestul de renunţare la avocatură, după plecarea din Guvern, Maiorescu l-a făcut în numele unui imperativ moral, faptul justificându-l într-o scrisoare, din 1 mai 1904, către Artur Gorovei: „Eu, de când am fost ministru de Justiţie până la 12 februarie 1901 şi am prezentat un proiect de lege, care opreşte pe foştii miniştri de Justiţie de a mai fi avocaţi, am executat cel puţin în persoana mea acest proiect şi am renunţat la avocatură cerând şi ştergerea mea de pe listă”, în I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, vol. III, Junimea, Institutul de Arte Grafice Bucovina, Bucureşti, p. 193.

189. Ibidem, p. 437. 190. Ibidem. 191. Ibidem, p. 444.: „Nu legifera în gol, de dragul de a fabrica legi” (Ibidem). 192. Ibidem, p. 254. 193. Ibidem. 194. Ibidem. 195. Ibidem. 196. Ibidem. 197. Ibidem. 198. Ibidem, p. 234. 199. Mite Kremnitz, Amintiri fugare despre Eminescu, în I. E. Torouţiu, Studii şi documente

literare, IV, notează iritarea extremă a lui Maiorescu faţă de pasiunea lui Mihai Eminescu faţă de Mite Kremnitz, râzând de dragostea poetului faţă de cumnata-sa. Aşa, Mite Kremnitz scrie că Maiorescu a întrebat-o „dacă nu care cumva uitasem să-l fac (pe Eminescu – n.n.) să simtă distanţa socială care ne separă, spunând că aceşti boemi uită adesea cuviinţa” (p. 35). De asemenea, lui Titu Maiorescu, consemnează cumnată-sa, „nu-i plăcea deloc că totdeauna găsea pe Eminescu la noi şi că el se simţea aici ca la el acasă” (Ibidem) şi că începuse „să-şi râdă de Eminescu” (Ibidem).

200. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 230: „rareori se mai aude o discuţie convenabilă… câştigă ascendenţă Dimancea de la Piteşti, Iepurescu de la Giurgiu, Pallade de la Bârlad” (Ibidem).

201. I. E. Torouţiu, Introducere la Studii şi documente literare, vol. VI, Junimea, Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, Bucureşti, 1938, p. XXI.

202. T. Maiorescu, Istoria contimporană…, p. 372. 203. Ibidem. 204. Ibidem. 205. Ibidem. 206. Ibidem. 207. Ibidem. 208. Ibidem. 209. Ibidem. 210. Ibidem. 211. Ibidem. 212. Ibidem. 213. Ibidem, p. 373. 214. Ibidem. 215. Ibidem, pp. 393 – 394.

162

istoria

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

istoria 216. Ibidem. 217. Ibidem, p. 381. 218. Ibidem, p. 446. 219. Ibidem, p. 448. 220. Ibidem, p. 449. 221. Ibidem. 222. Ibidem. 223. Ibidem, p. 450. 224. Ibidem. 225. Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. III, p. 203. 226. E. Lovinescu, Titu Maiorescu, p. 589.

163

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

Su

feri

nţa

ist

ori

ei (

Au

reli

an A

nta

l, u

lei,

fra

gm

ent)

ÝKEION

164

eveniment

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

eveniment « Dacă florile şi-ar dărui oameni, la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii ? » (Nichita Stănescu)

Nichita, tu,

Un tu despre care nu ştiu decât poezie, pentru că doar aşa ai contenit din a trăi, făcând din trăire înălţare. Doar aşa te cunosc, prea puţin, prea diferit, prea... « undeva acolo » ca să mă mai nasc odată înţelegând, înţelegându-te.

Te-ai spus prin « Necuvintele » toate, ai devenit sens, dar prea puţin a contat. Lumea nu are nevoie de crucificări pe cuvânt, lumea e cuvânt. Si e bătut în cuie că niciun cuvânt nu poate fi ţinut în prizonierat, aşa cum tu nu te-ai putut dezice de natura-ţi apolinică pentru a adera la dogmele societăţii.

« Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru », ai spus. Asta nu ar face poezia să fie o prelungire a acelor aripi ? O singură bătaie şi ai zburat prea sus, prea puţin aproape. În cuvinte. De unde forţa să te spui ? De unde răgazul să ni te laşi nouă ?

Ai trăit prea mult, îţi spun. Dintotdeauna ai aparţinut unei alte lumi. "Eu sunt numai numele meu.

Restul e « tu », i-am zis."

Pentru că a fost odată 31 martie 1933. Andreea Tudosă

Această scrisoare către Nichita Stănescu a fost citită în cadrul activităţii de aniversare a 78 de ani de la naşterea poetului, organizată de Cristi Avram.

165

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

166

eveniment

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

eveniment

167

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

168

eveniment

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

eveniment

169

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

170

eveniment

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

eveniment

171

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

172

eveniment

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

eveniment

173

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

174

eveniment

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

eveniment

175

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÝKEION

176

post-scriptum

Ly

keion

nr 8/20

10, 9/20

11

ÎN ATENŢIA CELOR INTERESAŢI SĂ COLABOREZE LA URMĂTORUL NUMĂR AL REVISTEI: - apariţia în paginile revistei reprezintă, prin ea însăşi, o carte de vizită, pentru autori, deoarece nu este vorba de ceea ce s-a obişnuit a se numi „o simplă revistă şcolară”, ci de o revistă ce-şi propune a fi un etalon, în rândul publicaţiilor cu caracter cultural-educativ - articolele trebuie redactate folosind semnele diacritice, specifice limbii române: î, â, ă, ş, ţ - referirile la cărţile, studiile deja publicate trebuie realizate conform canonului ştiinţific (cu specificarea anului apariţiei, a editurii, a paginii/paginilor din care se fac extrasele, sau a site-ului, în cazul materialelor preluate de pe internet; se recomandă utilizarea referinţelor, în subsolul paginii) - textele trebuie să fie însoţite de fotografia autorului şi, dacă este cazul, de fotografii ce au legătură cu conţinutul articolului - materialele sunt aşteptate, la redacţia revistei, până la sfârşitul lunii decembrie, 2011, revista având, conform contractului încheiat cu Biblioteca Naţională a României (Centrul Român ISSN), o frecvenţă de două numere pe an - responsabilitatea celor afirmate în articolele revistei revine autorilor, ca şi calitatea redactării textelor; totuşi, redacţia îşi rezervă dreptul de a nu publica articolele redactate necorespunzător, fără a emite, însă, nici un fel de obiecţii, în privinţa conţinutului acestora - paginile revistei sunt deschise, în egală măsură, elevilor şi profesorilor, ca şi oamenilor de cultură din afara colegiului, dar numai în măsura în care materialele furnizate se disting prin valoare şi originalitate - colectivul redacţional al revistei va suporta modificări, de la un număr la altul, în funcţie de semnatarii articolelor din numărul respectiv şi de interesul afişat în privinţa extinderii numărului de colaboratori ai revistei - colectivul redacţional este deschis oricăror sugestii, cu referire la conţinutul, forma de prezentare a revistei - revista dispune de o tematică cultural-educaţională, iar standardul valoric pe care şi l-a propus este de dorit să crească, cu fiecare număr - viaţa culturală a locului în care trăim are prioritate, în paginile revistei, dorindu-se, totodată, reliefarea legăturilor spirituale cu alte medii, în cel mai bun spirit universalist (Ciprian Voloc) Imaginea de pe coperta I: Rafael, Şcoala din Atena (detaliu înfăţişându-i pe Aristotel şi Platon)

Semnează, în acest număr: Profesorii : Lucia MISTRINESCU (specialitate matematică) Otilia PUIU (specialitate limba engleză) Gretti CUCOREANU (specialitate limba franceză) Gică MANOLE (specialitate istorie) Ciprian VOLOC (specialitate filosofie) Bara Haki ABDULBAKI (specialitate agronomie) Corneliu DRESCANU (institutor) Gruia COJOCARU (institutor) Ilarion şi Dorina MANDACHI (foşti profesori) Elevii : Andreea TUDOSĂ Diana DUPU Cristi AVRAM Nicolae OANEA Andrada TĂNASĂ Iulia FUSA Mădălina OLARIU Diana HRAB Mădălina GRIGORAŞ Georgiana CREŢU Amalia ŞLINCU Cristina PINTILEI Bogdan ACIOBĂNIŢEI Marian ŞTIRBU Luisa BARARU Carla ROTARIU Claudia BLENTEŞI Roxana MACOVEI Alina DĂNILĂ Adelina ŢURCANU Desenele: Georgiana ANDRIEŞ Florin CÎRLIG Alte persoane: Marius PETRESCU (fotograf) Marcel MURARIU (artist plastic)