R OM ÂN R e v i s t d e t i i n i c u l t u r
Nr. 1-2 (187-188) 2011
Editor
Fondatori
Redactor-ef
Alexandru BANTO
Viorica-Ela CARAMAN
Oxana BEJAN
Orice articol publicat în revista „Limba Român” reflect
punctul
de vedere al autorului i nu coincide neaprat cu cel al
redaciei.
Textele nepublicate nu se recenzeaz i nu se restituie.
Pentru coresponden: Csua potal nr. 83, bd. tefan cel Mare nr.
134,
Chiinu, 2012, Republica Moldova. Tel.: 23 84 58, 23 87 03 e-mail:
[email protected]
Apare la Chiinu din 1991 ISSN 0235-9111
Alexei AXAN, Ana BANTO, Vladimir BELEAG, Iulian BOLDEA
(Târgu-Mure), Mircea BORCIL (Cluj), Leo BUTNARU, Gheorghe CHIVU
(Bucureti), Dorin CIMPOEU (Bucureti), Anatol CIOBANU, Ion CIOCANU,
Theodor CODREANU (Hui), Nicolae DABIJA, Mircea A. DIACONU
(Suceava), Stelian DUMISTRCEL (Iai), Andrei EANU, Nicolae FELECAN
(Baia Mare), Iulian FILIP, Gheorghe GONA, Victor V. GRECU (Sibiu),
Ion HADÂRC, Dan MNUC (Iai), Nicolae MTCA, Ion MELNICIUC, Cristinel
MUNTEANU (Brila), Eugen MUNTEANU (Iai), Vlad POHIL, Adrian Dinu
RACHIERU (Timioara), Mina-Maria RUSU (Bucureti), Marius SALA
(Bucureti), Constantin CHIOPU, Ion UNGUREANU, Diana VRABIE
(Bli)
Concepie
grafic
Coperta
Popularizarea problemei lingvistice – o cale spre sigurana
soluionrii 10
Curajul de a privi în urm 6
Contextul internaional al Unirii Principatelor Române 21
Nicolae Iorga i consideraiile sale despre numele de botez la români
27
O prietenie exemplar. Petru Caraman i Gheorghe Ivnescu în
coresponden (I) 35
Despre sâmbt i reflexele sale în frazeologie 42
„...S nu tie stânga ce face dreapta ta...” din perspectiva „limbii
originare” 51
Poezie i mitologie (III)*. Adrian Punescu: „diateza liric” 58
Fenomenologia poetic a lui Ion Barbu (I) 64
I. L. Caragiale. Euforia fatalitii 79
Modele paradigmatice ale timpului poetic românesc 85
Modele paradigmatice ale timpului poetic românesc 85
PORTRET
POESIS
Critica de empatie 99
Cheagul nopilor; Îngerul oilor; La captul podului; Srutul nevrotic;
Muctura; O fâie de dragoste; Tatuat cu puritatea copilriei; O
ceat de poei telurici; Ochelaristul; Clreul fr cap i invers;
Degeaba scrii versuri; Sfera-buturug; Gog & Magog
123
Poezia cântat 133
Dezvoltarea gândirii critice în procesul receptrii textului
artistic 157
De la lectura explicativ la lectura predicativ 162
Rodii; Gând; Atunci, când eram floare de câmp 171
Poezia tânr – între contemplaie, transfigurare i afirmare a
propriei realiti 169
Memoriile cu destin (Viaa unui om singur de Adrian
Marino) 143
Viaa unui om singur (fragment) 147
Nicolae Râmbu, Valoarea sentimentului i sentimentul valorii
152
Artiti anonimi în viziune filmic 104
Zinovia BIVOL E diminea; Tablou 173
Blestem; Dac poi; Pesimism 176
Lecia de adâncirea sufletului în tlpi; Dou suflete; ...(Azi, în
mine triete Dumnezeu...) 174
Aproape i departe de tine...; Dac pleci mâine, mâine te uit;
Întâmplare 180
O nou zi; Agonie; Dans 178
JURNAL
CONCURS
ANIVERSRI
Vasile GAVRILAN
Omnia mea mecum porto 198
Repere biografice 209
Andrei i Antonina, Hristos a înviat! 210
Culoare i geometrie 212
Tablourile sunt ca oamenii, nu se simt bine oriunde 216
Aproape departe 219
Memoria ce ine loc de ar 205
Mesaje ( pagini color ) I-XVI
Alexandru BANTO
A.B. – editor i publicist,
antologice de studii,
articole, comunicri privind
«Limba Român»”.
Este probabil ceea ce ne-a lipsit mai întotdeauna. Împini de
evenimente, efemere sau de durat i proporii mari, care ne-au marcat
i erodat fiina naional, am ratat ansa de a examina retrospec- tiv
itinerariul pe care îl traversm, de a discerne cauza eecurilor
noastre, devenite oarecum an- cestrale. Sigur c da! Istoria nu a
fost îngduitoa- re cu noi. Dar, m întreb, în ce msur, atunci când
prilejul ne-a fost favorabil, am reacionat cu promptitudine pentru
a stvili umilina i aservirea ce ne caracterizeaz tot mai mult exis-
tena? De exemplu, de-a lungul vremii politruci cu simbrie
la„-mpratu’ ro” au forat tinuirea, neglijarea i falsificarea
invariabil a identitii noastre etnolingvistice. i acest fapt este
prea bine tiut i nu ne mai mir. Ne surprinde îns atitudinea,
inexplicabil i incalificabil fa de aceast problem, a unor
politicieni „de-ai notri”, cu acte de natere mai recent, parte
dintre ei colii în Occident, care mint fr jen, perseverând, într-o
societate debusolat din toate punctele de vedere, prin minciun i
ter- tipuri de sorginte bolevic, s ajung neaprat „în frunte”.
Cine dintre reprezentanii noii clase politice (cu excepii
insignifiante, desigur!) în- cearc s clarifice cum, dup atâta
optimism so- vietic i apoi democratic, ne-am pomenit în rol
de slugi i ceretori la porile bogailor lumii? De ce tinerii notri,
profesioniti competitivi în plan internaional, nu-i pot gsi un rost
ACAS, iar în sate viaa „seac”, unele localiti fiind de-a dreptul
pustii? Demnitatea, probitatea moral i profesional, munca onest nu
mai sunt caliti
A R G UM E N T 7
nului de rând condiii pentru un trai decent. Pe de alt parte, unii,
deloc puini la numr, cu posturi, nume i averi câtigate fraudulos,
nu au nicio ans s fie demascai i sancionai. În politic, în
economie, în învmânt, în tiin, în cultur, ba chiar i în literatur,
dup cum denot evenimentele din ultimul timp, dicteaz, adesea,
mecherii, escrocii, „descurcreii”, ini care îi însuesc, cu arogan,
dreptul de a face abstracie de statutul lor mo- ral dezonorat,
camuflând cu agilitate faptele reprobabile, matrapazlâcurile,
mârveniile lor i ale cercului din care fac parte. Viciile, corupia,
falsific- rile, indolena, lucrul fcut de mântuial sunt adevrata lor
natur. Ursuzi i cinici îns, ei îmbrac, senini, masca inocenilor
lideri de contiin, sa- tisfcându-i astfel ambiul de a intra în
istorie. Legile democraiei sunt în opinia lor demagogie curat
despre care pot debita, duplicitar, în ziare, la radio i la
televiziune, c mitingurile acum nu mai sunt la mod. Când le sunt
afectate interesele, falii „reformatori” prefer mai curând
autoritaris- mul i legile junglei.
„Ceea ce ne frmânt acum (s.n. – Al.B.) are cu
siguran felurite legturi cu ceea a fost, accentua laureata
Premiului Nobel Herta Müller. Nu poi s judeci lucrurile dac nu ai
un sistem de relaionare cu trecutul.” Teoretic, un ase- menea
„sistem”, necesar pentru contientizarea fenomenelor sociale,
politi- ce, economice, etice, lingvistice, psihologice etc.,
întâmplate în spaiul dintre Prut i Nistru, era cazul sa fie
elaborat temeinic acum douzeci de ani, când, din ineria exercitat
de prbuirea Uniunii Sovietice i a lagrului socialist, pe harta
lumii a aprut Republica Moldova. Dup dou decenii de febrile i
disperate eforturi de a supravieui i de a-i gsi locul între Est i
Vest, cet- eanul e în drept s întrebe: este într-adevr independent,
suveran, liber i, mai ales, capabil s-i zideasc propriul destin
noua formaiune statal, altdat parte dintr-un întreg amputat?
S nu uitm c Republica Moldova îi are de jure începutul în secolul
al XIX-lea i anume la 16 mai 1812, când Imperiul Rus, prin tratatul
de la Bucureti, i-a determinat pe otomani s cedeze ceea ce s-a
numit ulterior Basarabia. Dei ruii („generoi” cum sunt i dispui s
„elibereze” teritorii cât mai întinse!) pretindeau grania pe Dunre,
adic stpânirea ambelor ri române (arul Alexandru I avea în
acest sens asentimentul lui Napoleon), marele vizir Laz-Ahmed Paa,
pentru c pierdea dominaia asupra unui mare i îmbel- ugat spaiu, s-a
opus vehement, declarând: „V dau Prutul, nimic mai mult, Prutul ori
rzboiul”! Evident, Imperiul rus a acceptat „pacea”, intrând astfel
în posesia unui teritoriu de 43.630 km (mai mare cu 7.400 km, decât
al Moldo- vei de la vest de Prut), incluzând cinci ceti, 17
târguri, 685 sate i o popula-
8 R OM ÂN
Aadar, partea de Est a vechii Moldove intra, fr voia noastr,
dar cu încu- viinarea tacit a marilor puteri, pentru aproape
dou secole, în malaxorul panslavon al deznaionalizrii pus în funcie
la turaii diabolice de ctre re- gimurile arist i sovietic (excepie
fcând perioada interbelic, prilej insufi- cient i prost gestionat
de ctre Statul Român pentru reconstituirea deplin a legturilor
genetice i generice cu românii basarabeni). Folosirea limitat sau
interzicerea complet a limbii române în societate, inclusiv în
biseric i în coal, utilizarea alfabetului rusesc, vemânt impropriu
graiului nostru, în- curajarea activitii instituiilor de învmânt
ruseti sau destinate minorit- ilor – dup 1867 în Basarabia nu s-a
mai deschis pân la Marea Unire nicio coal în limba român, coala
fiind considerat instrumentul cel mai eficient de rusificare. „Dac
voim ca Basarabia s se contopeasc deplin cu Rusia, nota un oficial
rus în a doua jumtate a secolului al XIX-lea, atunci trebuie s ne
grbim a face ca mcar jumtate din ranii moldoveni s devin rui. Spre
aceast int tinde tocmai sistemul de învmânt public, adoptat acum de
ocârmuire.”
„Transformarea românilor basarabeni în rui” este un proiect
aflat permanent i în vizorul regimului comunist, instaurat în inut,
din nou fr voia noastr, drept consecin a protocolului adiional
secret Ribbentrop-Molotov. Reo- cupând, în 1941 i apoi în 1944,
teritoriul din stânga Prutului, sovieticii, pe parcursul întregii
perioade postbelice, au încercat, prin metode specifice, s modifice
profilul etnic al românilor basarabeni i s „argumenteze” c Basara-
bia este „un strvechi teritoriu al Rusiei”.
(Oare nu în aceeai „direcie” intete Patriarhul Moscovei i al
întregii Rusii, Kiril, mrturisind de curând cu îndoielnic evlavie c
se roag „pentru ca ori- entarea politic (sic!) a Moldovei s ajute
la pstrarea unitii Sfintei Rusii”? Involuntar te întrebi: care
Sfânt Rusie i, mai ales, ce unitate se poate admite între
noi i ei? Relevant este, de asemenea, grija paternal ce
transpare din gura unor politicieni vdit preocupai de pericolul
„românizrii” noastre: „a trebuit s pornim rzboiul din Transnistria,
nuana cu sinceritate dezarmant Ghenadii Selezniov, fost spicher al
Dumei Federaiei Ruse, pentru a preveni lunecarea Republicii Moldova
spre România”. Iar cu totul recent, experi de la agenia rus RIA
Novosti afirmau cu fariseic impacien: ”Prin înlocuirea limbii
moldoveneti cu limba român în Constituia R. Moldova, practic vor fi
lsai fr identitate naional moldovenii, care locuiesc pe teritoriul
Repu- blicii Moldova”.)
Dup 1944 în R.S.S.M. (ca i în fosta R.A.S.S.M., laboratorul în care
a fost clonat Transnistria – considerat azi o gaur neagr a Europei
–, ocrotit i
A R G UM E N T 9
sprijinit de ctre Rusia-mam) este aplicat metodic o strategie de
dezna- ionalizare etnolingvistic i cultural experimentat de ctre
regimul arist, prioritare fiind rusificarea i rusianizarea –
impunerea i asimilarea limbii ruse ca limb oficial. Pentru mai mult
„eficien” s-a recurs la cele mai inumane presiuni administrative,
la organizarea artificial a foametei, campanie mo- tivat în primul
rând politic i care a secerat zeci de mii de viei, mult mai multe
decât în decursul ultimei deflagraii mondiale, la colectivizare
forat i la deportri masive. Numrul celor strmutai la mii de
kilometri deprtare, pentru ca s nu mai afle cale întoars (în
regiunile Tiumen, Tomsk, Kurgan din Federaia Rus, în regiunile
Aktiubinsk din Kazahstanul de Sud i Djam- bul din R.S.S.
Kazah etc.), însumeaz, potrivit unor surse, aproximativ 200 de mii
de persoane, cifr extrem de mare raportat la populaia btina.
Raiul sovietic, în care mai crede orbete o parte dintre concetenii
notri în urma unor violente i intense splri de creieri, îi vdete
falsitatea din ce în ce mai mult, iar faima Rusiei de eliberatoare
i salvatoare a popoarelor a apus pentru totdeauna. Rusia nu mai
poate aspira la mreia ei de altdat, mo- dernizarea acestei ri, dup
cum observ specialitii, este periclitat de lipsa unor reforme
viabile. Stagnarea se extinde vertiginos în economie i nu nu- mai,
fenomen asemntor cu procesul declanat în preajma sucombrii fostei
Uniuni Sovietice. Or, colosul de la Rsrit, cu imense bogii
naturale, dislo- cat în Europa i Asia deopotriv, îi menine, aa cum
o demonstreaz con- cludent evenimentele din ultimii ani, tot mai
manifest vocaia de a provoca probleme majore. rilor mari, dar mai
cu seam celor mici, pe care Moscova continu s le trateze ca pe nite
gubernii ruseti. S ne mai mire efortul tot mai insistent i mai
sofisticat al diplomaiei moscovite de a descuraja integra- rea
spaiului postsovietic, din care face parte i Republica Moldova, în
Uniu- nea Europeana? Având în vedere leciile dure ale istoriei,
basarabenii trebuie s pledeze necondiionat pentru un singur vector:
OCCIDENTUL.
Viorica-Ela CARAMAN
V.-E.C. – redactor-ef adjunct
volumului de critic literar
Membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova.
Vechea lupt pentru adevrul lingvistic în Republi- ca Moldova
a început s cunoasc reale dimensiuni oficiale i internaionale.
Demersurile sisifice ale ro- mânilor basarabeni de repunere în
drepturi a limbii române în spaiul dintre Prut i Nistru, care
durea- z de cel puin dou decenii i care marcheaz mai multe generaii
de sacrificiu, capt astzi un ecou deosebit de important în
rândurile diplomaiei europene, în condiiile toleranei i conlocuirii
de- mocratice interculturale. Întrucât cea mai vizibil i influent
organizaie european – UE – se define- te drept un „gardian al
libertilor i al democraiei, atât în Europa, cât i în lume”, iar
„rolul deputailor const, în principal, în reprezentarea intereselor
cetenilor la nivel european i în transmiterea me- sajului acestora
conductorilor europeni i institu- iilor Uniunii”1 , aceasta
trebuie s inspire în mod imperativ încrederea basarabenilor într-un
ajutor extern, pe care Uniunea European, prin urmare, nu doar c ar
putea s ni-l acorde, asemenea direcii fiind promovate cu titlu de
misiuni primordiale. Iar faptul c România, ca membr din 2007 a
Uniunii Europene, este antrenat plenar într-un circuit de iniiative
legislative internaionale, ar care ps- treaz legturi de frietate cu
cetenii Republicii Moldova, constituie o ans fr precedent a aces-
tora din urm de a-i recpta libertatea cultural în sens larg, la
care nu înceteaz s aspire.
I S T O R I A L A Z I 11
Noiembrie 2010. Programul „Guvernul României îi ofer o carte”
desfurat la Chiinu cu participarea Elenei Bsescu i a lui Eugen
Tomac
12 R OM ÂN
25 ianuarie 2011. Delegaia Casei Limbii Române „Nichita Stnescu” la
Parlamentul European: Alexei Axan, Viorica-Ela Caraman, Ana
Banto,
Elena Bsescu, Alexandru Banto, Violeta Crudu, Constantin
chiopu
Daniela Cujb, ambasadoarea Republicii Moldova la
Uniunea European (centru),
împreun cu Ana i Alexandru Banto
Elena Bsescu, iniiatoarea expoziiei „Al.
Mateeivici”
împreun cu Ana i Alexandru Banto
I S T O R I A L A Z I 13
în ianuarie 2011 în favoarea fructificrii relaiilor noastre cu
România i Uni- unea European. O vizit a Elenei Bsescu la Casa
Limbii Române „Nichita Stnescu” din Chiinu s-a produs în scopul
transmiterii unui consistent lot de carte româneasc pentru colile
Republicii Moldova din partea Guvernului Ro- mâniei. Dei a apreciat
c nu este uor s fii promotor al limbii române într-o societate în
care exist oameni crora le este team de adevr, fiica preedintelui
român a onorat ateptrile basarabenilor prin sinceritatea unor
declaraii pri- vind deplina unitate a culturii române i
susinerea continu a Republicii Mol- dova din partea României:
„Vorbim aceeai limb, avem aceleai valori, acelai patrimoniu
cultural: nu-i putem împri pe Eminescu, Grigore Vieru sau Alexei
Mateevici. Ion Creang a fost un scriitor care ne-a lsat o oper ce
umple su- fletul de bucurie oricrui copil român, indiferent c este
din Timioara, Cluj, Craiova sau Chiinu. Grigore Vieru nu a scris
doar pentru basarabeni, ci pen- tru tot poporul român. Avem deci un
tezaur spiritual i cultural comun pe care ne obligm s-l protejm”.
Prezent la Chiinu cu aceeai ocazie, Secretarul de Stat pentru
Românii de Pretutindeni, Eugen Tomac, a confirmat c activitile
întreprinse sunt lucruri fcute „cu sinceritate i convingere i este
obligaia fiec- ruia dintre noi ca aceast valoare – limba român – s
o protejm pe ci diferite”.
De asemenea, în ianuarie 2011 un grup de intelectuali basarabeni
(Alexandru i Ana Banto, Constantin chiopu, Viorica-Ela Caraman,
Alexei Axan, Viole- ta Crudu, Valeriu Osta, Ion Gin, Aurelia
Borzin, Nicolae Roibu, Ilie Gluh .a.), invitai de europarlamentarul
Elena Bsescu, s-au deplasat la Parlamen- tul European de la
Bruxelles pentru un contact nemijlocit cu reprezentanii celui mai
înalt for european, fapt ce a constituit un prilej impresionant de
a cunoate spontan deschiderea pe care o manifest europenii reunii
în nume- le „societii caracterizate prin pluralism, toleran,
justiie, solidaritate”2 i disponibilitatea acestora pentru
cooperarea în vederea afirmrii drepturilor i libertilor umane.
Vizita noastr la Parlamentul European a deschis reale perspective
de afirmare, în special tinerilor. Energici i persevereni,
stagiarii români de la Bruxelles, masteranzi sau doctoranzi, au
împrtit i apreciat din experiena aflrii lor în capitala Europei
gradul înalt de aplicare a princi- piilor transparenei i concurenei
libere, posibilitile obiective de a realiza proiecte de studiu sau
de activitate profesional cu adevrat utile în cele mai diverse
domenii: istorie, politologie, informatic, traduceri i
interpretariat, economie, management, relaii publice etc. Acetia au
adresat un îndemn i altor tineri ambiioi s încerce o experien
fascinant de munc alturi de experii internaionali de prim rang,
menionând c procedurile formale pe care le implic astfel de
proiecte nu solicit eforturi deosebite.
În cadrul aceluiai eveniment, la iniiativa eurodeputatului Elena
Bsescu, susinut de Ion Gin (Director al Casei Muzeu Alexei
Mateevici din Zaim,
14 R OM ÂN
Cueni), a fost organizat expoziia Mateevici într-un pavilion aflat
în incin- ta Parlamentului European, care a atras privirile
curioilor strini, iar câiva oficiali europeni preau s recunoasc
încântai cuvintele unei limbi europe- ne în textul imnului
Republicii Moldova semnat de poetul basarabean. Elena Bsescu a
explicat c versurile imnului Republicii Moldova sunt scrise în lim-
ba român, deci într-o limb european, aceasta din momentul în
care Ro- mânia a devenit ar membr UE, adugând c „Alexei Mateevici
este pentru Basarabia cine este Mihai Eminescu pentru toi
vorbitorii de limb român”. În cadrul aceluiai eveniment i în
contextul promovrii valorilor culturale europene ale Republicii
Moldova, Eugen Tomac a afirmat, aproape paremio- logic: „prin
unitate, reuim s ne pstrm identitatea”, ca revers al strvechiu- lui
principiu divide et impera ce a devenit de-a lungul istoriei
un instrument perdant pentru numeroase identiti culturale...
Printre cei care au salutat vernisarea expoziiei a fost domnul
Marian Jean Ma- rinescu, deputat în cadrul Parlamentului European,
doamna Daniela Cujb, ambasadorul Republicii Moldova la Uniunea
European, domnul Mihnea Motoc, ambasadorul României la Uniunea
European, domnul Alexandru Banto, directorul Casei Limbii Române
„Nichita Stnescu” din Chiinu i redactorul-ef al revistei „Limba
Român”, doamna Ana Banto, profesor uni- versitar, doctor
habilitat, Universitatea de Stat din Moldova, domnul Valeriu Osta,
directorul Casei Limbii Române din Cueni.
Note 1 Parlamentul European , Luxemburg, Oficiul pentru
pu- blicaii al Uniunii Europene, 2010, p. 17.
25 ianuarie 2011, Bruxelles. Delegaia Republicii Moldova la
Parlamentul European
blicaii al Uniunii Europene, 2010, p. 17. 2
Ibidem.
I S T O R I A L A Z I 15
Dorin CIMPOEU
Transnistria „for ever or never”
Începând cu numrul curent al revistei „Limba Ro- mân” iniiem
o nou rubric – Istoria la zi , în ca- drul creia vom aborda
diverse subiecte ale trecutului nostru aflat în raport direct cu un
prezent dilematic, suscitând interesul publicului larg fa de
anumite probleme.
În 2012 se împlinesc douzeci de ani de la în- cheierea ostilitilor
militare dintre Republica Moldova i Federaia Rus, care au avut ca
obiect tranarea disputei dintre cele dou pri în pro- blema
Transnistriei, prin semnarea Acordului de armistiiu de ctre
preedinii Boris Elin i Mir- cea Snegur, la Moscova, la 21 iulie
1992.
Pentru toat lumea a fost clar de la bun început c declanarea
conflictului militar de pe Nistru a avut un caracter eminamente
politic, întrucât Ru- sia, dei slab i abia renscut din colapsul
fostei Uniuni Sovietice, nu voia s renune la sferele sale de
influen în aceast parte a Europei, dobândi- te în mod arbitrar în
contextul celui de-al Doilea Rzboi Mondial i confirmate, ulterior,
prin Tra- tatul de Pace de la Paris, semnat în februarie
1947.
Atribuirea altor „cauze” acestui conflict, precum re-
venirea „limbii moldoveneti” la grafia latin în 1989 i
atribuirea statutului de limb de stat acesteia, „pe- ricolul”
reunificrii Basarabiei cu România, existena aa-zisului „popor
transnistrian” i dreptul acestuia la autodeterminare etc. au fost
doar simple pretexte aberante i nefondate, care au fost folosite de
Rusia
D.C. – prof. univ. dr.
2010). Specialist în Istoria
contemporane.
triei din teritoriul fostei republici totalitare sovietice i
transformarea acesteia într- o entitate separatist dup primul model
secesionist al R.A.S.S. Moldoveneti, înfiinat în 1924 de bolevicii
rui.
În consecin, este total eronat ideea, promovat i astzi de liderii
politici de la Moscova, precum i de ctre unii analiti i mass-media
ruse, c respectivul conflict ar fi fost purtat între Republica
Moldova i Transnistria. Aceasta cu atât mai mult cu cât teritoriul
de astzi al Transnistriei, în mare msur simi- lar cu cel al
R.A.S.S.M. din perioada interbelic, nu a aparinut niciodat în
istorie statului feudal Moldova sau provinciei româneti Basarabia,
ci a fost alipit celei din urm de aceiai bolevici sovietici, dup
raptul teritorial comis de U.R.S.S. împotriva României în anul
1940. Iar pentru a complica i mai mult lucrurile, liderii sovietici
ai timpului au cedat Ucrainei, dup bunul lor plac, cele trei judee
româneti din sudul Basarabiei în schimbul acestei fâii înguste de
pmânt de pe malul stâng al Nistrului.
În acest context, rezult foarte clar cât de periculoas i nociv este
i teza referitoare la refacerea integritii teritoriale a Republicii
Moldova pe baza re- venirii Transnistriei la statu-quo-ul
dinainte de 1990. Reglementarea politic a conflictului în funcie de
acest aspect teritorial, creat în mod artificial de Stalin, nu a
fcut decât s complice i mai mult procesul de negocieri i s amâne
sine die gsirea unei soluii politice pentru diferend, tiut fiind
faptul c marionetele de la Tiraspol, a cror soart i existen sunt
legate numai de Ru- sia, nu vor accepta acest lucru i vor juca
întotdeauna cum le cânt Moscova.
De altfel, cei aproape douzeci de ani de negocieri reprezint cel
mai bun ar- gument care demonstreaz c Rusia este ferm în poziia sa
de a nu ceda în faa oricror demersuri, inclusiv internaionale, i de
a-i menine cu orice pre influena în Republica Moldova, la gurile
Dunrii i în Balcani, în condi- iile unei tot mai mari apropieri a
NATO de zonele sale tradiionale de interes din Europa i Caucazul de
Sud.
În acest sens, Rusia a folosit din plin i în numeroase rânduri, în
mod cât se poate de transparent, pârghiile sale comerciale,
inclusiv „arma” energetic, ca instrumente de presiune, pentru a
impune o anumit evoluie a eveni- mentelor politice din ultimii
douzeci de ani din Republica Moldova. Mai mult chiar, în anul 2008,
prin declanarea rzboiului „de ase zile” împotriva
Georgiei pe tema Osetiei de Sud, de asemenea un conflict politic ca
i cel transnistrian, Moscova a artat comunitii internaionale c este
capabil s recurg la for în ultim instan, atunci când îi sunt
ameninate interesele. Acest lucru nu este exclus i în cazul
Republicii Moldova, precedentul fiind
fcut deja în 1992.
I S T O R I A L A Z I 17
Or, în aceasta situaie, se pune problema ce este de fcut? Care
poate fi solu- ia reglementrii politice a diferendului
transnistrian din relaiile Republicii Moldova cu Federaia Rus? În
cei douzeci de ani de negocieri au fost avan- sate mai multe
planuri i scenarii de soluionare definitiv a conflictului, fie de
ctre cele dou pri implicate, Rusia i Republica Moldova, fie de ctre
ali actori politici, diplomatici i mediatici preocupai de aceast
problem, dup cum urmeaz:
– „statut special” , acordat Transnistriei, proiect elaborat
de Misiunea CSCE/ OSCE în Republica Moldova, în aprilie 1993, care
prevedea înfiinarea regiu- nii speciale Transnistria cu un
grad înalt de autoguvernare, ca parte inalienabil a Republicii
Moldova;
– „forme i condiii speciale de autonomie”, atribuite
localitilor din stân- ga Nistrului prin Constituia Republicii
Moldova, adoptat la 29 iulie 1994;
– „confederaie moldoveneasc”, având ca obiectiv recunoaterea
Trans- nistriei ca entitate statal independent, proiect al Moscovei
promovat prin intermediul negociatorilor transnistrieni;
– „stat comun”, cunoscut i sub numele de „proiectul
Primakov”, similar conceptului de confederaie
moldoveneasc , inclus în „Memorandumul cu pri- vire la
bazele normalizrii relaiilor dintre Republica Moldova i
Transnistria”, semnat la Moscova, la 8 mai 1997, de ctre
preedintele Petru Lucinschi i liderul separatist Igor Smirnov i
contrasemnat de preedinii rus, Boris Elin, i cel ucrainean, Leonid
Kucima, în prezena lui Niels Helveg Petersen, minis- trul danez al
afacerilor externe i preedinte în exerciiu al OSCE;
– „federaia asimetric”, iniiat de un grup de experi
internaionali sub egi- da OSCE i prezentat în iulie 2002, care
reprezenta un model de distribuire a prerogativelor statale între
Republica Moldova i Transnistria inspirat din Constituia Federaiei
Ruse;
– „proiectul Kozak ”, dup numele lui Dmitri Kozak,
membru al Admi- nistraiei preedintelui rus, Vladimir Putin, lansat
în 2003 i care prevedea crearea unui stat unic independent,
cunoscut sub numele de „Republica Fe- derativ Moldova”, ce urma s
includ doi subieci federali, respectiv „Re- publica Moldoveneasc
Nistrean” i „Formaiunea teritorial-autonom Gguzia”, în cadrul
frontierelor R .S.S. Moldoveneti existente la 1 ianuarie
1990;
– strategia celor „3 D”, lansat de Institutul de
Politici Publice din Republica Moldova în 2004, care presupunea
reglementarea diferendului prin democra- tizarea, demilitarizarea i
de-criminalizarea Transnistriei;
tizarea, demilitarizarea i de-criminalizarea Transnistriei;
18 R OM ÂN
– „planul Belkovski”, iniiat în 2004 de politologul rus Stanislav
Belkovski, care prevedea un „divor civilizat”, în urma cruia ar fi
urmat ca Republica Moldova s se uneasc cu România, iar Transnistria
s devin independen- t;
– „planul Iucenko” sau „reglementare prin democratizare”,
elaborat de autoritile de la Kiev i prezentat în cadrul reuniunii
GUAM de la Chiinu din luna mai 2005, care era un scenariu de
reglementare a conflictului în trei etape, ce prevedea
legitimizarea autoritilor de la Tiraspol prin orga- nizarea i
desfurarea unor alegeri parlamentare libere i democratice în
organul legislativ regional, dup care urma s fie negociat statutul
special al Transnistriei cu respectarea suveranitii i integritii
teritoriale a Republi- cii Moldova;
– „planul în pachet”, înaintat de Chiinu Moscovei, în ianuarie
2007, care presupunea negocierea concomitent a tuturor aspectelor
conflictului, susi- nut de UE, SUA i Ucraina, îns respins categoric
de Rusia;
– „planul Cioroianu”, propus în 2009 de fostul ministru român
de externe, Adrian Cioroianu, care promova ideea unei
decuplri, pentru o perioad de- terminat, a Transnistriei de
Republica Moldova, timp în care aceast regiune urma s intre sub un
protectorat internaional cu garanii.
O analiz succint a acestor planuri i scenarii arat c majoritatea
dintre ele, inclusiv unele elaborate de cercuri proruse de la
Chiinu, erau menite s apere sau, în cel mai ru caz, s menajeze
interesele Rusiei în Republica Moldova. Din fericire, toate aceste
demersuri i iniiative, din varii motive, au euat, dovedindu-se a fi
doar simple metode de tergiversare nesfârit a problemei.
Pe de alt parte, nici schimbarea formatului de negocieri i lrgirea
acestuia prin implicarea UE i a SUA în calitate de observatori sau
cererile cancelaru- lui german, Angela Merkel, i ale preedintelui
francez, Nicolas Sarkozy, de identificare rapid a unei soluii în
problema Transnistriei nu au impresionat Moscova i nu au produs
niciun progres în negocieri, ci dimpotriv.
În aceste condiii, procesul de reglementare a conflictului
transnistrian nu are nicio perspectiv real, pe termen scurt sau
mediu. Pe termen lung, care pre- supune câteva decenii în viitor,
soluionarea panic mult ateptat de Repu- blica Moldova i
comunitatea internaional s-ar putea produce numai dac Rusia ar dori
acest lucru în mod dezinteresat, ceea ce este exclus, sau dac pe
arena politic mondial ar avea loc schimbri fundamentale, ceea ce
este foarte greu de anticipat.
foarte greu de anticipat.
I S T O R I A L A Z I 19
i totui exist o soluie, care depinde numai de o voin politic
puternic i curajoas a liderilor de la Chiinu. Aceasta ar consta în
renunarea, în mod unilateral, de ctre Republica Moldova la
Transnistria. Care ar fi argumentele unei astfel de decizii?
Iat-le:
– aceast fâie de pmânt nu a aparinut niciodat Moldovei feudale, a
crei grani de Est s-a aflat întotdeauna pe Nistru, iar sistemul de
fortificaii (ce- ti) al acesteia pe malul drept al fluviului;
– Transnistria a fost rupt din teritoriul Ucrainei sovietice, în
mod samovol- nic, i alipit de ctre Stalin Basarabiei ocupate de
U.R.S.S. în urma Dictatului de la Moscova din 23 august 1939,
oferindu-i Kievului la schimb cele trei ju- dee din Sudul R.S.S.
Moldoveneti;
– acest schimb teritorial s-a fcut ilegal, în cadrul statului
totalitar sovietic, fr a consulta populaia româneasc majoritar din
R.S.S. Moldoveneasc i deci împotriva voinei acesteia i nu a fost
niciodat recunoscut pe plan inter- naional, printr-un acord sau
tratat;
– în primvara anului 1992, pentru a menine sub controlul su
Republica Moldova, recent eliberat de ocupaia sovietic i recunoscut
ca stat inde- pendent, Rusia a declanat un conflict militar
împotriva acesteia, care s-a în- cheiat cu un armistiiu i
constituirea în Transnistria a unei entiti separatiste subordonat
în totalitate Moscovei;
– din acel moment, Republica Moldova a pierdut definitiv controlul
juridi- co-statal suveran asupra acestei pri din „teritoriul” su,
aflat sub ocupaie ruseasc de ast dat;
– în cei aproape douzeci de ani care au trecut de la încheierea
ostilitilor militare de pe Nistru, în Transnistria s-a creat i
consolidat un regim de tip totalitar, cu sprijinul nemijlocit al
Rusiei, iar teritoriul separatist i-a declarat independena,
devenind un „stat de facto”, în urma unui referendum organi- zat la
17 septembrie 2006, în care majoritatea „covâritoare” a alegtorilor
s-a pronunat i pentru aderarea la Federaia Rus;
– nici din punct de vedere economic Transnistria nu prezint vreun
avantaj pentru Republica Moldova i nu are nicio contribuie la
PIB-ul acesteia, în- trucât regiunea separatist are propriul sistem
de taxe i impozite, precum i propriile relaii comerciale externe,
îndeosebi cu subieci din Federaia Rus, dar i cu unele firme
occidentale.
Care ar fi urmrile i avantajele unei astfel de decizii a liderilor
politici de la Chiinu?
Chiinu?
20 R OM ÂN
– În primul rând, dispariia din agenda public intern a unei
probleme foarte spinoase i complicate;
– în al doilea rând, înlturarea din relaiile bilaterale cu Rusia a
unui impedi- ment major i dificil, ceea ce ar duce la o consolidare
a acestora;
– în al treilea rând, transferul problemei Transnistriei pe agenda
relaiilor Ucrainei cu Federaia Rus, întrucât regimul de la Tiraspol
se afl pe teritoriu ucrainean;
– în al patrulea rând, înlturarea unui obstacol important din
negocierile de asociere ale Republicii Moldova cu UE i accelerarea
procesului de aderare a acesteia la comunitatea european;
– în al cincilea rând, renunarea Republicii Moldova la politica sa
de neutrali- tate, impus de Rusia prin perpetuarea conflictului
transnistrian i deschide- rea cii spre integrarea acesteia în
structurile de securitate ale NATO;
I S T O R I A L A Z I 21
Sergiu MUSTEA Contextul internaional al Unirii Principatelor
Române
Proces încheiat acum 152 de ani, prin dubla ale- gere a lui Al. I.
Cuza, Unirea Principatelor Ro- mâne continu, i din perspectiva
prezentului, s constituie un subiect important de cercetare
istoric. Chiar dac Basarabia nu a participat di- rect la svârirea
Unirii Principatelor, semnificaia acestui eveniment a avut un ecou
însemnat atât în regiunile locuite de români, cât i în contextul
întregii Europe.
În ziua de 24 ianuarie 2011 la Chiinu au avut loc câteva evenimente
cultural-tiinifice, în ca- drul crora a fost marcat Unirea
Principatelor Române din 1859. Astfel, Institutul Cultural Ro- mân
„Mihai Eminescu” i Universitatea de Stat din Moldova au organizat
conferina „Cine a fcut Unirea?”, la care au participat dnii prof.
Teodor Paleologu, Petre Guran, directorul ICR „M. Emi- nescu”,
Chiinu, Marius Lazurc, ambasadorul României la Chiinu, prof. Ion
Varta, prof. Igor arov .a. La Biblio- teca Naional Aso- ciaia
Istoricilor din Republica Moldova a organizat o mas rotund cu
genericul „Unirea din 1859 i constituirea Româ- niei
moderne”, iar Asociaia Naional a inerilor Istorici din
S.M. – dr. conf. univ. la Facul-
tatea de Istorie i Etnopeda-
gogie a Universitii Peda-
din Chiinu. Fondator i
preedinte al Asociaiei Na-
Moldova (ANTIM), fondator
Cercetri Arheologice din
Republica Moldova. Premiul
Editura Pontos, 2005.
Moldova a organizat
22 R OM ÂN
în incinta Bibliotecii Publice „O. Ghibu” masa rotund „Ecoul
internaional al Unirii Principatelor Române”, având ca moment
important lansarea volu- mului Dianei Dumitru, Marea Britanie
i Unirea Principatelor Române (1856- 1859) , Monografii ANIM,
IX, Editura Pontos, Chiinu, 2010. La discu- iile din cadrul mesei
rotunde organizate de ANIM au participat peste 50 de istorici din
Chiinu – Diana Dumitru, Eugen Certan, Igor arov, Andrei Cuco, Ion
Varta, Igor Cau, Virgil Pâslariuc, Aurelia Felea .a.
Dup eecul Rusiei în Rzboiul Crimeii Chestiunea Oriental a cptat o
nou ipostaz, redimensionat, care a avut un impact direct i asupra
destinului rilor române. Lupta diplomatic din jurul chestiunii
unirii s-a dat între Marile Puteri, printre care i Marea Britanie a
jucat un rol substanial. Dup cum susinea unul dintre oamenii de
stat britanici, „Anglia nu are prieteni permaneni, dar are inte-
rese permanente”, iar poziia acesteia în problema Unirii
Principatelor a fost una fluctuant i plin de controverse. Din
aceste considerente, apariia unei mono- grafii ce trateaz un astfel
de subiect, amplu i de o importan covâritoare pentru români, este
mai mult decât binevenit. Anume aspectul axiologic al problemei
l-am abordat în discuiile cu dna prof. Diana Dumitru i dl prof.
Andrei Cuco.
– Stimat doamn profesoar Diana Dumitru, cum v-ai decis s
alegei
un astfel de subiect de cercetare?
– Opiunea pentru tema Unirii Principatelor Române a fost rezultatul
supra- punerii unei serii de factori: recomandrile conductorului
meu tiinific, dl profesor Eugen Certan, pe de o parte, pe de alt
parte, alegerea unei astfel de teme reflect interesul meu firesc fa
de istoria diplomatic i fa de in- fluena politicului asupra
evenimentelor istorice; nu în ultimul rând, preo- cuparea dat se
datora i suflului vremii, cci proiectul începuse la mijlocul anilor
’90 ai secolului al XX-lea, când exista un interes puternic fa de
istoria naional a românilor (inclusiv i posibilitatea de a o
cerceta), mai ales fa de acele aspecte care fuseser neglijate de
istoriografia sovietic din Moldova.
Imboldul de a studia anume poziia enigmatic a Marii Britanii se
explic prin acele „oscilaii” neînelese i aparent iraionale de care
ddea dovad acest stat în problema unirii i prin dorina de a înelege
logica acestora. Activitatea di- plomaiei engleze referitoare la
Principatele Române în timpul celor trei ani premergtori unirii a
trecut prin câteva etape succesive cu un coninut i efect diferit.
Explicaia principal a acestei atitudini specifice inea de noutatea
rela- tiv a problemei Unirii Principatelor pentru politicienii
britanici. Orizonturile politice britanice erau mult prea largi
pentru a acorda o atenie special Prin- cipatelor Române, îns în
perioada dintre 1856 i 1859 acestea intr tot mai mult în vizorul
Angliei, graie internaionalizrii cauzei Unirii. Acum Foreign
I S T O R I A L A Z I 23
Office-ul britanic se vede forat s chibzuiasc serios asupra
problemei Unirii Principatelor Române i s-i formeze o poziie vizavi
de cauza dat, poziie pe care, pe parcursul acestei perioade, o va
modifica i adapta la condiiile mereu schimbtoare ale scenei
politice internaionale. O idee concluziv a analizelor noastre e c
ceea ce prea a fi o serie de oscilaii contradictorii a diplomailor
britanici în problema Unirii, în realitate reflecta o
activitate politic constant i bine chibzuit, prin care acetia
încercau s exploateze contradiciile existente între marile puteri i
s-i promoveze propriile interese în aceast regiune.
– i care au fost interesele constante care au stat la baza poziiei
manifestat
de Marea Britanie în raport cu problema Unirii Principatelor
Române?
– Chestiunea româneasc, fiind parte component a unei probleme mai
largi – Problema Oriental –, condiiona atitudinea guvernului englez
în depen- den de strategia adoptat în politica guvernului britanic
în Orient. Dei în- frânt în rzboiul Crimeii, Rusia rmânea a fi
privit ca principalul adversar cu ambiii imperiale i capaciti de
temut, care potenial era în msur s pericliteze dominaia englez în
India i în alte pri ale lumii. Rivalitatea an- glo-rus în Sud-Estul
Europei a determinat în perioada respectiv:
1) susinerea de ctre Anglia a principiului integritii Imperiului
Otoman, ca unic soluie în calea expansiunii Rusiei spre strâmtorile
Bosfor i Dardanele i
Lansarea crii Marea Britanie i Unirea Principatelor
Române (1856-1859)
24 R OM ÂN
2) pstrarea alianei anglo-franceze pentru a se evita o posibil
alian franco-rus.
Fiind privit prin prisma acestor factori, problema Unirii
Principatelor Ro- mâne prezenta interes pentru guvernul de la
Londra, în special ca o moda- litate prin care s-ar pune o barier
solid la hotarele de nord ale Imperiului Otoman i ca un mijloc de
lupt pentru a-i pstra influena în aceast regiu- ne geopolitic. În
funcie de evoluia acestor dou aspecte, Marea Britanie se situa în
tabra puterilor care sprijineau Unirea Principatelor Române sau în
tabra opus, de fiecare dat influenând într-un mod însemnat viaa
politic intern i statutul internaional ale Principatelor.
– Cum s-a rsfrânt asupra formaiei Dvs. ca istoric cercetarea
acestui su-
biect?
– Faptul c eu m-am ocupat în mod special de problema impactului
politicii brita- nice asupra procesului unirii m-a ajutat s accept
unele adevruri binecunoscute, pe care pân atunci mai degrab le
intuiam, dar care acum îmi par evidente:
1) orice actor internaional se conduce, în primul rând, de
interesele politice proprii;
2) retorica declarat în public deseori nu coincide cu raionamentele
discuta- te în mod privat de oamenii de stat;
3) nicio entitate politic nu trebuie s-i formuleze ateptrile pe
baza aciunilor actorilor externi, ci urmeaz s se concentreze asupra
eforturilor interne.
otui studierea acestui subiect m-a fcut s reevaluez importana
lobby-ului politic i cultivarea relaiilor personale cu oameni
politici influeni ai epocii. În perioada anterioar unirii oamenii
de stat români au organizat o adevrat campanie de imagine în
susinerea unirii la curile din Paris, Londra, St. Peters-
burg etc. În mod simultan, acest studiu a demonstrat msura în
care necesitile puterilor globale ignor preferinele unor state mai
mici. În pofida aspiraiilor naionale exprimate clar de români
pentru a forma un stat unitar, Unirea Princi- patelor a avut loc
doar când aceast aciune s-a aliniat intereselor marilor puteri
europene. Atunci, ca i astzi, relaiile politice dintre marile
puteri i tendin- a lor spre decizii bazate pe complexe strategii de
compensaii i concesii au prioritate, în comparaie cu dezideratele
unui popor. Cu toate acestea, lucrarea demonstreaz i relevana vocii
poporului i rolul pe care o opinie majoritar îl poate avea într-o
chestiune global. Alegerile libere care au avut loc în Principa- te
au influenat deciziile marilor puteri, întotdeauna contiente de
complicaiile i conflictul care ar putea erupe în cazul sfidrii
voinei poporului. În cele din urm, anume convergena intereselor
marilor puteri cu expresia matur i sin-
I S T O R I A L A Z I 25
– Stimate domnule profesor Andrei Cuco, cunoscând preocuprile
Dvs. fa de istoria secolului al XIX-lea, ce prere avei despre
lucrarea
dnei Diana Dumitru?
– Lucrarea Dianei Dumitru este bazat pe teza de doctorat a
autoarei, consacrat rolului i poziiei Marii Britanii în contextul
evoluiei „chestiunii româneti” în- tre încheierea ratatului de pace
de la Paris (martie 1856) i dubla alegere a lui Alexandru
Ioan Cuza din ianuarie 1859. Cartea este structurat în trei
capitole mari, însoite de o introducere (în care sunt reflectate
actualitatea temei, unele consideraii metodologice ale autorului i
istoriografia problemei) i principalele concluzii ale proiectului
de cercetate. Sunt examinate câteva etape-cheie în desf- urarea
aciunilor diplomatice ale marilor puteri legate de problema
definirii no- ului statut al Principatelor i perspectivele de
unificare a acestora, acordându-se o atenie deosebit oscilaiilor i
motivaiilor politicii britanice, care este apreciat drept extrem de
mobil i flexibil. Mi se pare deosebit de util i interesant re-
vizuirea „consensului” existent, în mare msur, în
istoriografia român privind rolul negativ al diplomaiei britanice
în raport cu realizarea proiectului naional românesc (în pofida
unor luri de atitudine mai echilibrate, ca, de exemplu, cea a lui
L. Boicu). În general, intenia autoarei de a realiza un studiu
„complex” i „mul- tidimensional” al politicii britanice în regiune
a fost realizat cu succes, datorit familiarizrii exhaustive cu
dezbaterile istoriografice pe tema dat i folosirii unei
varieti impresionante de surse diplomatice publicate i
inedite. În acest sens, lu- crarea Dianei Dumitru completeaz o
lacun istoriografic important i ofer o interpretare argumentat,
echilibrat i nuanat a problemei de cercetare.
– Care sunt momentele forte ale studiului i perspectivele cercetrii
pro-
blemei Unirii Principatelor?
– Putem sublinia câteva aspecte pozitive care ar lrgi contextul
cercetrii. În pri- mul rând, sub aspect metodologic, cartea este
situat la confluena dintre istoria tradiional a diplomaiei (care
presupune analiza textual atent i confrunta- rea surselor
diplomatice de epoc) i istoria relaiilor internaionale, o abordare
mult mai ambiioas i teoretizant, care tinde s problematizeze
naraiunea „liniar” a istoriei diplomatice. Astfel, intenia
autoarei de a „contribui la o în- elegere din perspectiv istoric a
intereselor regionale i globale a Marii Brita- nii” este salutabil.
D. Dumitru reuete s depeasc concentrarea excesiv pe contextul
îngust al „chestiunii româneti”, demonstrând c poziia Marii Brita-
nii reieea din raiuni mult mai largi, care proveneau din
dimensiunea global a politicii Imperiului Britanic, angajat într-un
joc extrem de complex cu principa- lii actori „alternativi” în
Sud-Estul Europei – Frana i Rusia.
26 R OM ÂN
meii, când Marea Britanie înceteaz s funcioneze ca un „arbitru”
eficient pe continentul european, fiind impulsionat, deseori, de
motive iraionale (de exemplu, de percepia eronat a prezumtivului
„pericol rusesc” pentru In- dia). Rzboiul Crimeii a avut
repercusiuni enorme asupra articulrii „limite- lor imaginabilului”
în politica marilor puteri i a schimbat profund atitudinea reciproc
a acestora. Din acest punct de vedere, „oscilaiile” politicii
britanice sunt chiar mai explicabile (dac nu justificate), iar
„chestiunea româneasc” este doar un exemplu al noii abordri în
relaiile internaionale. În al treilea rând, mi se pare extrem de
interesant analiza rolului ambasadorului brita- nic la
Constantinopol, Stratford de Redcliffe, în evoluia i
„radicalizarea” poziiei antiunioniste, la o anumit etap a discutrii
problemei româneti. Dincolo de relevana „factorului personal”,
acest caz ne face sensibili fa de multiplele „voci” existente în
interiorul elitelor i aparatului guvernamental britanic în
legtur cu „problema oriental”. Comparaia atitudinii radicale a lui
Stratford cu discursul „conciliant” al lui Henry Bulwer sau poziia
oficial, de compromis, a guvernului de la Londra arat c funcionarea
diplomaiei marilor puteri nu este un proces omogen, coerent sau
întotdeauna previzibil, i se compune dintr-o varietate de vectori
care pot interaciona sau se pot anihila reciproc. Este, astfel,
depit stereotipul unui corp diplomatic unitar (sau chiar
monolitic), deseori impus de o perspectiv instituional prea to-
talizant. Recuperarea „actorilor” individuali (inclusiv prin
folosirea metodei biografice) are un potenial înc neexplorat,
dar este aplicat cu succes în stu- diul de fa.
În concluzie, lucrarea lansat pe 24 ianuarie 2011 se refer la un
capitol extraordinar de interesant din istoria Principatelor
Române, care, într-adevr, dup cum spunea la una din emisiunile
televizate din 23.01.2011 Mihai Fusu, seamn mai mult cu un roman
poliist decât cu o pagin de istorie. otodat, Unirea de la 1859 sau
Unirea mic , aa cum mai este numit deseori, consti- tuie un
exemplu excelent al unei solidariti naionale (i aici desigur c mai
întâi ne referim la elitele intelectuale i politice), care au tiut
s-i modereze ambiiile i interesele personale în numele unui bine
suprem i a unui inte- res comun. Este un caz aparte, când românii
au demonstrat o perseveren uluitoare în realizarea unui deziderat
colectiv i, în pofida unor reglementri internaionale restrictive,
au realizat unirea prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.
Anume din aceste considerente Unirea Principatelor a fost i va
rmâne un eveniment-cheie din istoria românilor, care va atrage
atenia oric- rei persoane interesate de istorie. Astfel, lucrarea
Dianei Dumitru reprezint o contribuie valoroas pentru istoriografia
problemei cercetate i conine o interpretare complex, nuanat i
inovatoare a rolului Marii Britanii în con-
I T I N E R A R L E X I C A L 27
Iustina BURCI
Nicolae Iorga i consideraiile sale despre numele de botez la
români
Istoricii, geografii, lingvitii, etnologii etc. au fost de prere,
înc de la începutul secolului al XX-lea, c atât toponimia, cât i
antroponimia pot fi uti- lizate cu succes în studierea istoriei: nu
numai a celei propriu-zise, ci i a istoriei apariiei i dez-
voltrii anumitor tiine, printre care se numr i geografia,
lingvistica etc.
Folosirea informaiilor oferite de onomastic este cu atât mai
necesar în privina epocilor îndepr- tate din evoluia unei limbi.
Astfel, în cazul limbii române, stadiul în care ea se gsea în
fazele ante- rioare secolului al XVI-lea, înainte de apariia pri-
melor texte româneti, ne este cunoscut, în mare msur, pe baza
numelor de locuri i a numelor de persoan din actele slavoneti sau
latineti din acea vreme1.
Contieni de faptul c, în lipsa documentelor2 , intervale de
timp din istoria societii noastre sunt inaccesibile cercetrii,
numeroi istorici i lingviti au desfurat o munc asidu – individu- al
sau colectiv – creia îi datorm astzi un vast
inventar3 arhivistic, cuprins în lucrri consacrate. Grija
pentru adunarea i ordonarea materialului documentar a constituit,
de altfel, înc din secolul al XIX-lea, un adevrat deziderat pentru
generaii de cercettori.
Activitatea de depistare i publicare a documen- telor vechi
i-a gsit locul i printre preocuprile complexe ale lui Nicolae
Iorga, care mrturisea, el
I.B. – cercettor tiinific
Craiova, Editura Universitaria,
Editura Universitaria, 2009,
Editura Universitaria, 2010,
370 p. (coautor).
28 R OM ÂN
ocupaie de fiecare zi a vieii mele”4 , vechile înscrisuri
româneti reprezentând pentru Domnia Sa „un continuu izvor de via,
un mijloc de-a intra în contact direct cu oamenii care au fost
înaintea mea i cu care îmi gsesc necontenit, mie i societii în care
triesc, unele asemnri duioase, cci publicaiile mele de documente nu
sunt numai pentru a prezenta un simplu material, bine edi- tat,
persoanelor care ar binevoi s scrie istoria pe baza lor, i de aceea
am per- severat în aceast editare...”5.
Strduina aceasta, de a reda istoriei noastre o surs inestimabil de
infor- maii, i-a oferit îns i posibilitatea de a face observaii
diverse pe marginea documentelor întâlnite, printre ele i unele de
natur filologic.
În articolul de fa, ne vom opri asupra consideraiilor sale despre
numele de botez, fcute într-o conferin6 pe care a
susinut-o la Institutul Sud-Est Euro- pean din Bucureti, la 18 mai
1934.
Dei „istoria românilor, dup numele de localiti, ar fi, într-adevr,
de un de- osebit interes”, „pentru c noi, pentru trecut, avem,
deseori, o informaie foar- te srac: secole întregi nu gsim absolut
nimic... Din numele de localiti s-ar putea scoate ceva, care ar
suplini aceast lips, aa de însemnat, în izvoare” (ibidem , p.
4), Nicolae Iorga va insista aici asupra prenumelor româneti, ca
urmare a faptului c, „am fost lovit de marele numr de nume (prenume
– n.n.) necunoscute nou, care se întrebuinau odinioar”
(ibidem , p. 4).
Autorul îi structureaz materialul în trei pri.
Prima dintre acestea se refer la nume contemporane Domniei
Sale, care, dei odinioar au avut un îneles, i l-au pierdut cu
timpul, ajungând s ridice pro- bleme de etimologie celor
interesai de acest aspect: Badea, Badu, Balu, Bciu, Bcu,
Bârlu, Bercu, Besnu, Bibu, Bi, Blaga, Bledu, Bucu, Duiu, Firu,
Ibru, Isar, Iscu, Jiga, Laiu, Lebu, Liu, Ludu, Mandrea,
Manea, Meru, Neacu, Papa, T- plan, Tatu, Tempea,
Titu etc.
Unele dintre ele i-au gsit, în momentul de fa, o
rezolvare7: Badea provine de la apelativul
bade; Bciu – baci; Bercu – bg. Berko, ar putea
fi i berc „cu coad scurt” sau un nume evreiesc; Bibu –
bg. Bibo; Bi – bi, prescurtare a lui bdi sau
bg. Bitsa; Blaga – bg. Blaga; Bucu – bg.
Buško; Firu – hipoco- ristic al lui Zamfir, cf. i gr. Firu i
bg. Firo; Isar – gr. Isari(s); Iscu – gr.
Isku; Jiga – ung. Zsiga; Liu – bg. Litso;
Ludu – lud „simplu, naiv, prost”, cf. ung. lúd
„gâsc”; Mandrea – Mandru + suf. -ea sau mandr „stân de
oi” + suf. -ea; Manea – bg. Manja sau derivat cu suf.
-ea de la Man(u); Meru – Mir(u) sau / i Mirea +
suf. -u, v. i sl. Mirovtsi; Neacu – Neagu + suf. -u,
varianta
I T I N E R A R L E X I C A L 29
Tatul; Tempea – ung. tempe „foarte mic, pitic”; Titu –
bg. Tito, gr. Titos etc. Altele au rmas i acum
neînelese.
De la toate acestea se pot forma, dup cum bine remarca marele
istoric, alte nume, prin derivare: „Din numele odat stabilite facem
o întrebuinare foar- te larg prin anumite sufixe, mai mult de
desmierdare. Suntem obinuii s desmierdm numele de botez i, când nu
desmierdm noi, se desmiard copilul singur, i din acestea ies
formele cele mai curioase: credeam i eu... c Tache înseamn
Costachi, dar am vzut c în Muntenia înseamn Dumitru” (ibidem ,
p. 6-7). În general, dintre toate afixele Nicolae Iorga îl remarc
pe -ea , sufix foar- te frecvent, i care se poate ataa aproape
la fiecare dintre numele citate.
Numele de botez, provenite de la porecle, sunt i ele destul de des
întâlnite i co- respund acelor epoci când biserica nu avea influen
asupra acordrii prenume- lor, nefiind necesar ca acestea s fie
neaprat nume de sfini. Se alegeau în special cele considerate de
bun augur pentru soarta copiilor; îns de multe ori se obinea exact
contrariul: „Nu o dat, în documente am întâlnit femei care se
chemau Gro- zava i Urâta , iar ca nume de brbat:
Uscatul , Orbul , Laiul (Negrul),
lâng Bunul ,
Mare , Mândra i Muata (masculine Mândru i Muat )”
(ibidem , p. 7).
Alturi de acestea apar antroponime care descriu anumite
trsturi fizice sau psihice ale persoanelor: Aspra ,
Floarea i Florea cu diminutivele lor; Blana, Creul,
Grosul, Micul, Alba, Albu , dar i nume provenite de la
denumirea unor animale („prin asemnare sau ca o amintire de vechi
totem” – p. 7), psri sau vegetale: Lupu, Lupea, Lupa,
Corbu, Corbea, Balaur, Cornu, Cornea.
În cea de-a doua parte a conferinei, Nicolae Iorga s-a oprit la
numele de bo- tez care au aprut sub influena bisericii. Dincolo de
îniruirea lor, cercetto- rul face o analiz a fiecruia în parte,
referindu-se la probleme de etimologie, prescurtare sau derivare a
antroponimelor respective.
Cel mai rspândit dintre toate
este Ion sau Ioan , întâlnit i sub formele
Oanea, Onciu. De la slavi au ptruns la noi
variantele Ivan i Iovan , de la greci
– Iani , iar de la unguri – Iános , care au
suferit, ulterior, modificri ale formei, prin deri- vare sau
prescurtare. În Sântion (Simtion), prenumele propriu-zis a
fcut corp comun cu apelativul sânt . Astfel de antroponime
s-au format i de la celelalte nume bisericeti: Sânvsâi, Sânicolae,
Sântilie etc. Numele Preda , a crui etimo- logie
autorul consider c vine de la Sfântul Ioan Înainte Mergtorul,
Predici, este, de fapt, provenit din bulgrescul Preda.
Vasile. „...când se zice Vsiiu i Sânvsiiu, aceasta arat c numele
Sfântului Va- sile aparine zestrii vechiului cretinism, din vremea
când, dup anume reguli
30 R OM ÂN
numele Vasu i Vase , apoi, prin derivare, Vsoiu [cu
suf. -oiu , care „se poate aplica oricrui nume” (ibidem ,
p. 9)].
Nicolae. Cea mai veche form de la acest nume de botez
este Nicoar , dar i Sânicoar. Prin intermediul
lui Miklos , ungurii ni l-au dat pe Miclu.
De la Gheorghe este cunoscut, în vechime, forma
Giurgiu (de unde i deriva- tul Giurgea). Sub influena
ungureasc a lui Gyüry, avem astzi numele Giura, Giurea , iar
sub influena greceasc Iorgu, Iorga.
Indrea i Udrea sunt atestri foarte vechi ale
numelui Andrei.
Petru. A fost derivat cu suf. -ea în Petrea ,
dar i cu cel slav, -acu , în Ptracu.
Numele Sfinilor Arhangheli, Raael, Mihail i Gavril , apar
i ele ca nume de botez. Rafael este întâlnit i sub forma
Raail , Gavril – Gavru, Gavrea , iar Mihail
– Mihu (form foarte
veche), Mihil i Mihila.
Mai puin utilizat a fost Ilie; spre deosebire de acesta,
tean i Grigore au o frecven mai mare i o palet larg de
derivate (teu, teea, teflea, Gore, Goe, Gou, Guu etc.).
Prin scurtare, Alexandru a devenit
Sandu i Lisandru (fem. Sanda , Lisandra),
iar sub influen maghiar, andru.
Teodor apare, în Oltenia, sub forma Tudor ,
în Ardeal Todor, iar în Moldova Toader .
Printre numele foarte rspândite se numr Constantin , dar i
Dumitru , de la care s-au format numeroase alte
antroponime: Coste , Costea, Costan; Mitru,
Mitran (fem. Mitrana), Medru , Medrea ,
Simendrea (cu adaosul Sân).
Sava , Teodosie (prin
scurtare, Dose), Eustratie ( Istrate), Eustatie (State),
Trion (devenit Trohin , dar i
Tri ), Emanuil ( Man, Manu, Mnil),
Simion (Simu, Sima), Toma (prin filier ungureasc,
Tma), Daniil ( Dan), Filip, Lazr, Ma-
tei ( Maei), Spiridon (Spiru, Spirea) sunt nume
ecleziastice, intrate în patri- moniul antroponimiei
româneti.
Pe lâng aceste nume din Noul Testament, sunt i altele, foarte
rare (întâlnite doar în anumite regiuni), care au fost luate din
Vechiul Testament (ibidem , p. 11). Zonele unde ele apar sunt
în special ara Fgraului, Muscel, partea de sus a
Buzului: David, Aron, Isac, Avram, Isaia, Samuil-Samoil,
Moise, Iosi, Israel în numele Isdrail.
Numele de femei – dei mai puine, din punct de vedere numeric, din
cauza unor
I T I N E R A R L E X I C A L 31
cu rolul i locul femeii în cadrul familiei i în societate, în
epocile mai îndeprta- te –, sunt i ele prezente în documente.
Iat-le pe cele menionate de Nicolae Ior- ga: Mua, Via,
Titiana, Sânziana, Sora, Calea (întrebuinat de jupâniele muntene
pân în secolul al XVI-lea), Liliana (numele cumnatei lui
Vasile Lupu).
Iar dintre numele biblice le menionm pe urmtoarele: Rachela ,
care devine Rafila , Maria ( Mrioara, Mriua,
Maria, Maricica), Elena ( Ileana, Leana, Le- nua,
Lincua), Petra ( Petrua), Dafina (doamna
lui Istrate Dabija), Neaca; de la Smaragda s-au format
Smaranda , Manda , Mndia; de la Safira –
Zamfira.
Tot legat de biseric, se poate observa c i denumirile unor srbtori
au de- venit prenume i, apoi, nume de
familie: Iordan (în Muntenia), Ispas, Crciun,
Pascu, Duminic; de la numele lui Hristos, Cristu,
Criste.
De asemenea, numele de popoare sunt întâlnite, în vechime, nu numai
ca nume de familie, ci i ca nume de botez:chiauca, Neamul, Turcul,
Armeanca.
Ultima parte a conferinei autorul o dedic influenelor strine ,
care i-au l- sat amprenta i în onomastica româneasc. În general,
antroponimia fiecrui popor modern are un caracter eteroclit, pentru
c îmbin elemente apari- nând fondului strvechi, motenit, peste care
s-au suprapus, cu timpul, influ- ene venite din partea altor
popoare prin contactele produse. La fel i ono- mastica româneasc a
acumulat – de-a lungul secolelor – un tezaur de nume de origini
diferite, ca urmare a relaiilor cu alte populaii.
Prima dintre acestea este influena slav. Biserica i viaa de stat,
pe care au avut-o strmoii notri aproape un mileniu sub înrâurire
slav, a fost un factor hotrâtor pentru transformarea radical a
listei numelor de botez româneti, în sensul înlocuirii lor cu nume
slave8. De la slavi am pstrat neschimbate nume ca Mircea,
Voicu, Vâlcu, Bratu, Stor, Stroe , în timp ce pe altele le-am
am- putat, ca în cazul celor coninând slav „glorie” i
mir „pace”: Radoslav, Radomir devin
Radu (Rada), Stanislav – Stan ,
Dragoslav – Dragu , Branislav –
Bran ,
Neagoslav – Neagu , Dobromir – Dobre.
Prin filier slav au intrat, de asemenea, numeroase antroponime. Aa
s-a întâmplat cu numele de origine greac, cu sufixul -ot:
Dobrot, Baot, Laiot, Albot, Gerot, Capot, Coot, Cocot . Toate
au fost mai întâi nume de botez.
În aceeai categorie, a numelor slave, intr i cele bulgreti,
terminate în -ciu: Stanciu, Momciu , precum i cele ruseti i
rutene, cu sufixele -a ( Agopa, Cap- a, Coma) i
-co ( Laco, Nedelco).
Urmeaz, dup acestea, numele de origine ungureasc. Se poate remarca
fap- tul c, pe lâng forma veche româneasc, multe antroponime au
primit i o
(Alexandru), Tivadar (Toader), Andras
(Andrei), Ioja (Iacob), Itvan (te- fan),
Gabor (Gavril), Balint (Valentin)
etc.
Influena greceasc s-a manifestat în dou etape. Una foarte veche,
care a dat nume ca Axinia, Chira-Chir, Despina, Dochia,
Odochia , provenite de la Evdochia ,
Nastasia ( Anastasia),
Saa ( Elisabeta , Ilisaa), Antimia, Irina,
Frsina ( Eufosi- na). Ca nume brbtesc apare Hrizea. Multe
dintre acestea au venit de la clu- gri: Dosoei, Silivestru,
Solovstru, Eimie,
Antonie (devenit Andonie), Aristarh
(devenit Alistar ), Serafim, Serafima, Onofei (devine
Onufie), Axente (devenit Acsintie) etc. Cea de-a
doua etap este reprezentat de nume mai noi, precum:
Dima din Dimitrie , Scarlat, Stamati, Panait,
Paraschiva, Casandra.
Sufixele diminutive -ache i -achi sunt tot de influen
greceasc. Frecvena lor a fost atât de mare în epoca contemporan
autorului, încât acesta cerea „descostachizarea” i
„despetrachizarea” numelor.
Alturi de tradiia specific fiecrui popor (i în cadrul
acestuia fiecrei regi- uni) un factor important în primenirea
sistemului numelor de persoan l-a avut moda9 , care a jucat,
în toate epocile, un rol important în acceptarea (mai întâi de ctre
clasele dominante) a numelor strine10. Moda franuzeasc, „cu tot
felul de Jean, Georges, care nu se potrivesc deloc cu spiritul
limbii” (ibidem , p. 16), i-a spus i ea cuvântul, aducând cu
sine o serie de nume cu aceast origine.
i, nu în ultimul rând, Nicolae Iorga vorbete despre „plaga numelor
preten- ioase, luate din romane sau din istorie”, când au aprut
prenume ca Oscar, Corina, Malvina (preluate de la Staël sau
Osian).
Chiar dac în multe dintre familiile româneti se pstreaz înc
atribuirea nu- melor de botez11 dup criterii vechi,
tradiionale, problema numelor pretenioa- se – sesizat de ctre N.
Iorga – este prezent i astzi, ea ajungând, din pcate, la un nivel
care a atins cote alarmante. Lipsa de cunotine în domeniul prenume-
lor specifice poporului nostru, lipsa contiinei naionale i a
educrii populaiei în acest sens, precum i criza de identitate
naional i estetic, pe care o parcur- gem în prezent, a dus la
apariia unor prenume care nu ni se potrivesc.
În timp ce multe naiuni se întorc ctre tradiie (în condiiile
globalizrii i in- ternaionalizrii din timpurile actuale), lucru ce
le garanteaz pstrarea iden- titii naionale, la noi se înregistreaz
o dorin fr limite de a-i imita pe alii, de a valoriza tot ceea ce
vine din afar i de a devaloriza vechile noastre nume i tradiii.
„...nu vei întâlni niciun scandinav sau spaniol pe care s-l
cheme... Johnny. Dar vei gsi mai muli Johnny în Bucureti
decât vei întâlni în toa- t Peninsula Scandinav sau Iberic!”12. Ca
s nu mai vorbim despre indieni,
evrei, chinezi sau japonezi, care-i pstreaz numele
tradiionale.
I T I N E R A R L E X I C A L 33
Muzica, televiziunea, radioul, sportul sunt astzi surse principale
de inspiraie în alegerea prenumelor de ctre prini. Cutrile prea
insistente de a gsi un nume original, ieit din comun, duc adesea la
extreme, la situaii ridicole.
i tocmai pentru a evita situaiile ridicole, Nicolae Iorga a
considerat necesar, la timpul su, s le prezinte „asculttorilor – în
aceast conferin (n. – I.B.) – o larg alegere critic în ceea ce
privete numele care s-ar putea da unor viitori copii, care nu
trebuie s le poarte ca un element ridicol” (ibidem , p.
16).
Trebuie s remarcm faptul c, în aceste puine pagini, Nicolae Iorga a
surprins, printre primii, unele trsturi ale antroponimiei româneti
i a analizat, atât pe baza documentelor, cât i pe baza
observaiei personale, o serie de prenume. Cer- cettorul numr,
totodat, printre primii care au susinut c informaiile din ar- hive
sunt deosebit de utile „pentru a gsi ceea ce se ascunde sub unele
din aceste nume, pentru a fixa chiar perioade deosebite în ce
privete numele” (ibidem , p. 5); de asemenea, datele
arhivistice sunt importante „pentru un public mai larg decât acela
pe care-l intereseaz amnunte din istorie sau filologie”
(ibidem , p. 5).
1 Elena odolescu-Silvestru, Toponimie româneasc. Mo- dele
derivaionale , Chiinu, Editura Gunivas, 2001, p. 6. 2 La 1852,
Teodor Codrescu se temea ca nu cumva „vreo fatal întâmplare s le
arunce în mâna cuiva, care netiind preui o aa comoar naional, le-ar
nimici, ori ar lipi fe- restrele, ori le-ar ine aruncate în pod”,
aa cum s-a întâm- plat cu multe dintre actele originale. Ca
rezultat al acestei temeri au aprut volumele Uricarului , în
care apare un numr mare de hrisoave, urice, acte cu caracter
diferit, toate selectate dup criteriul adevrului, cci „adevrul este
esena istoriei” (Uricarul , vol. I, 1871, p. III). 3 Iat numai
câteva exemple: DRH, A. Moldova, B. ara Româneasc, C. Transilvania;
DIR, A. Moldova, B. ara Româneasc, C. Transilvania; Damian P.
Bogdan, Acte moldoveneti dinainte de tean cel Mare, Bucureti,
1938; Ioan Bogdan, Documentele lui tean cel Mare ,
Bucureti, 1913; Catalogul documentelor rii Româneti din Ar- hivele
Statului, Bucureti, 1947; Catalogul documentelor moldoveneti din
Arhiva istoric Central a Statului, Bu- cureti, 1957; M. Costchescu,
Documente moldoveneti de la Bogdan Voevod (1504-1517),
Bucureti, 1940; Du- mitru Z. Furnic, Documente privitoare la
comerul româ- nesc, 1473-1864, Bucureti, 1931 etc. 4 Nicolae
Iorga, Numele de botez la români , conferin i- nut la
Institutul Sud-Est European, la 18 mai 1934, Bu-
Note
A D L I T T E R A M 35
Eugen MUNTEANU
O prietenie exemplar. Petru Caraman i Gheorghe Ivnescu în
coresponden (I)
Gheorghe Ivnescu a fos cel mai srluci produs al radiiei ieene în
filologia româneasc, singu- rul, probabil, care a reui s aing
culmile veria- bile ale creaiei iinifice originale. În ulimii
ani din viaa sa, m-am bucura de simpaia i încrede- rea acesui mare
înva. Deseori, la sfâriul lun- gilor ore de discuii, pe care, acas
la unul dinre noi, cu graie i cu un fel de generoziae aproa- pe
inconien, i le acorda ânrului aspiran la consacrare iinific,
Ivnescu îmi druia câe o care sau câeva scrisori dinre cele primie
de el de-a lungul impului. Nu avea o arhiv sisema- ic, nu îi psra
hâriile în ordine, aa c mule din scrisorile primie de el de-a
lungul impului, împreun cu ale documene, manuscrise perso- nale,
ale alora sau ace oficiale, s-au aduna cu vremea înr-un sac
din podul casei unde locuiesc, în aceeai dezordine din care
plecaser. Cândva, în urm cu câiva ani, am gsi imp ca s încerc o
ordinare în acele hârii. Înre cele câeva sue de scrisori rimise lui
Gh. Ivnescu i druie de acesa mie, pe lâng cele primie de la membri
ai familiei sau de la elevi i colaboraori din Iai, Bu- curei, Cluj,
Craiova i imioara, am gsi câe- va zeci de scrisori de o
imporan documenar mai mare, expediae cre Ivnescu, de-a lungul
anilor, de diferie personalii din România sau din srinae. Dinre
acese somii, ca s m limiez doar la filologi, po meniona pe
Euge-
E.M. – prof. univ. dr., director
al Institutului de Filologie
Român „A. Philippide” din
limb român i lingvistic
invitat la Institutul de
revistei „Biblicum Jassyense.
Romanian Review for
Biblical Philology and
Hermeneutics“.
limiez doar la filologi, po meniona pe Euge- nio Coseriu (Milano i
Monevideo), Georges
Hermeneutics“.
Petru Caraman (1898-1980)
Sraka (Srassbourg), Maria Gim- buas (SUA), Mario Ruffini
(Ialia), V. Geridze (Gruzia), Johannes Hub- schmid
(Heidelberg), Oswald Szemereny (Freiburg), Dan Simo- nescu, Al.
Roseti, Haralamb Mihes- cu, George Giuglea, Emil Condura- chi, T.
Simenschy, George Caraga, Fr. Pall, Ion Pru, N. A. Ursu, Vasile
Arvine, efan Giosu, Radu Paul, . Bârsnescu i muli alii.
Vom publica, începând cu aces nu- mr al revisei noasre, o
serie de scrisori rimise lui Gh. Ivnescu de Peru Caraman. La
începuul perioa- dei acoperie de scrisorile pe care le voi prezena
(1959-1963), Peru Cara- man (1898-1980) avea cca 60 de ani, iar
Gheorghe Ivnescu (1912-1987) se apropia de vârsa de 46 de ani.
Înrucâ înre cei doi învai era o diferen de vârs de 14 ani, Ivnescu
i-a pura un respec adânc i plin de afeciune prieenului su mai
vârsnic, iar Caraman îi mrurisea admiraia i o mare preuire penru
caliile iinifice i umane de excepie ale mai ânrului su coleg.
Scrisorile acesea aes aadar o prieenie auenic, dei discre, înre cei
doi; cci, în cele câeva sue de ore de discuii, Ivnescu nu mi-a
pomeni despre Caraman nicioda! Admiraiv i cu recunoin vorbea mai
ales des- pre marele su profesor A. Philippide, iar despre
conemporani se exprima cel mai adesea în mod criic. Îmi vorbea, cu
nduf, mai ales de inamici i de aceia dinre foii si elevi care s-au
pura urâ cu el, în care vedea nie lichele sau nie „imbecili”,
judeca pe care isoria a confirma-o, dup cum se pare, în cea mai
mare pare!
În faa mea se afl un numr de op scrisori ample, scrise de P.
Caraman în Iai i rimise lui Gh. Ivnescu, în perioada meniona mai
sus; cinci dinre ele se afl în posesia mea (cea din 30 marie 1957,
cea din 21 decembrie 1957, cea din 26 marie 1959, cea din 25 mai
1959 i, a cincea, una cu in- dicaia „Duminica Floriilor”, dar fr
indicarea anului); ale rei se gsesc la Biblioeca Filialei din Iai a
Academiei Române, fondul „P. Caraman” (o scrisoare nedaa expedia de
Caraman de la Iai la Bucurei la o da nepreciza, „prin amabiliaea
dlui avoca Drghici”, dup cum s scris pe plic, ala din 6 decembrie
1962 i o a reia din 27 augus 1963). Nu am reu-
A D L I T T E R A M 37
Perioada în care s-a perecu aces schimb episolar, anii 1957-1963,
ese una dinre cele mai înunecae epoci din isoria României moderne.
Ocupaia so- vieic i cei pese 10 ani de dicaur a proleariaului
insiuiser i consoli- daser deja, la daa realizrii schimbului de
scrisori, un regim oaliar agresiv, caraceriza prin eroare,
lichidare sisemaic a uuror elielor, discurs ani- naional i cenzur
generaliza. O amosfer sufocan penru cei doi inelec- uali, relegai
înr-un fel la marginea socieii, oricum eliminai din sisemul
academic. P. Caraman, mare profesor i fos glorie a Universiii din
Iai, slavis, folcloris i enolog recunoscu în cercurile specialiilor
srini, fusese pensiona fora i ria depare de viaa public, în sânul
familiei, în condiii maeriale precare, fiind supraveghea în
permanen de organele de represiu- ne ale regimului. Dup ce, ca elev
i urma al lui A. Philippide, predase la Iai isoria limbii române,
Gh. Ivnescu fusese alunga i el de la Universiae în anul 1949, ca
urmare a unei reforme a învmânului impuse de comunii pe principii
ideologice i parizane. Muându-se la Bucurei împreun cu so- ia,
Ivnescu a raversa o perioad de omaj, primind, la un momen da, un
pos modes de funcionar la Academie. În cele din urm, a fos „salva”
de Ilie Murgulescu, acivis comunis, academician i minisru al
învmânu- lui, persoan cu oarecare respec fa de culur i fa de iin,
care l-a rimis mai înâi la Craiova i, ulerior, la imioara
(1962-1969), penru a organiza acolo aciviaea iinific i academic a
unor cenre de cerceare i caedre de specialiae recen înemeiae.
Dup cum va remarca imedia ciiorul aviza, cele op scrisori ale lui
Cara- man cre Gh. Ivnescu sun, prin con- inu, prin sil i prin
elegan discur- siv, specimene de înal nivel al arei episolare.
Brânul înva izgoni din ceae pare s-i fi proieca în mai ân- rul su
prieen cea mai imporan par- e din idealurile sale umane, naionale i
iinifice. Uimioare, emoionane i ulburoare prin accenele lor aproape
profeice sun cuvinele prin care ese creiona porreul de mare savan
al lui Ivnescu, înr-un momen al vieii aces- uia în care capodopera
sa, Istoria limbii române , precum i ale imporane con-
ribuii, nu fuseser înc publicae. La fel de ulburoare i de
emoionane
fel de ulburoare i de emoionane mi se par pasajele în care brânul
con-
Gheorghe Ivnescu (1912-1987)
38 R OM ÂN
damna la cere i exil inerior îi apr liberaea inerioar, refuzând, cu
elegan aunci când vin de la Gh. Ivnescu, cu vehemen aunci când vin
de la alii, oferele de a-i publica exele. Cred c am puea apela la
caegori- ile clasice ale sublimului penru a caraceriza profilul eic
al unui P. Caraman inflexibil la compromisurile perfide ale
regimului comunis, cruia, vai, aâia dinre ilurii si conemporani nu
le-au rezisa.
* * *
Penru a conserva aueniciaea exului, am psra orografia i puncuaia
originalului, împreun cu înrebuinarea generaliza a grafemului
î , opiune orografic meninu cu enaciae de filologii
ieeni de la Philippide pân la Caraman, inclusiv în enonimul
român i familia sa lexical. Am meninu de asemenea scrierea cu
majuscul a unor anumii ermeni de adresare sau a numelor lunilor.
Singura adapae orografic pe care am opera-o a fos noa- rea lui
i semivocalic în cuvine precum nevoie, trebuie, ieder,
noiembrie , scrise de P. Caraman nevoe, trebue, eder,
noembrie. În paraneze drepe am comple- a cuvinele prescurae de
Caraman în exul su. Erorile banale de grafie i puncuaie au fos
corecae aci. Cuvinele, propoziiile sau frazele noae de P. Caraman
pe marginea foii au fos inroduse în ex.
Iai, 30 Martie 1957
Iubie Domnule Ivnescu,
e vei supra dac am s-i adresez o rugmine? Am nevoie urgen de un om
dinr’o revis arheologic ce lipsee la Iai, mcar c avem aici colecia
aproape înreag. i anume, îmi rebuie: ome XXXV (an. 1899), care cu-
prinde ulimele dou luni ale anului 1899: Noiembrie – Decembrie, din
„Re- vue Archéologique”, IIIe série. Îl vei gsi la
Biblioeca Academiei Rom[âne] sau, presupunînd c acolo ar lipsi,
poae fi afla la vreo al biblioec, a Mu- zeului de Arheologie sau
aiurea. Dar, firee, nu lua o anul (cci celelale luni sun aici), ci
numai lunile indicae; de obiceiu sun legae la un loc fasciculele de
pe 2 luni. În o cazul, e vorba de ulimul om din omurile care
cuprind
A D L I T T E R A M 39
caz c sun legae înr’un om mai mul de 2 fascicule. i acum al rugmin-
e: F bunae i du omul în chesiune la o rud a mea, care locuiee pe
Bul[evardul] Schiu Mgureanu 47 – la D. Ion Drghici, pe care, dac
nu-l gsei, lai carea D-nei Drghici sau D-nei Fischer. La ei locuiee
fiica mea Risete, care-i face pracica la o fabric din Bucurei ca
absolven a Polieh- nicii i-i pregee eza de inginer la biblioecile i
laboraoarele Universiii de acolo. Risete vine la Iai pese cîeva
zile i-mi aduce revisa, pe care-o vei lsa familiei Drghici.
Bul[evardul] Schiu Mg[ureanu] e chiar în cenru, lîn- g Cimigiu;
casa rudelor mele e siua în capul grdinii Cimigiu, vis-à-vis de
grdin, cam în faa bisericuii din fundul Cimigiului, vreau s spun
din dealul Schiului Mgureanu: Dac-i iai ca „poine de repère”
biserica, aunci din pragul bisericii e uii pe rouarul de
„vis-à-vis”, ceva mai la vale, unde e col de srad (cci acolo ulia
formeaz un rond) i vezi o poar cu grilaj de fier, un gard de zid cu
ieder. Deschizi poria, o din meal, i srbai vreo reizeci de pai prin
cure, ca s e afli în faa unei case cu eaj. e’ndrepi la scrile din
aripa dreap i suni acolo la „parerre”. Dar înaine de a merge – dup
ce ai deja omul revisei în chesie – cred c’ar fi bine s elefonezi
ca s anuni, p[enru] a fi sigur c vei gsi pe cineva, cci n-a dori s
e deranjezi degeaba. N-rul elefonului: 4.98.36. Dac ei în mijlocul
oraului poi ia direc prin Cimigiu ca s’ajungi mai repede. Poae vei
considera o naiviae deplasa din parea mea c i-am da aîea dealii
D-ale, bucureean cu re- cu, dar am fcu-o cu dorina de a nu e necji
cuînd i înrebînd i pierzînd impul p[enru] mine.
Îi mulumesc din oa inima i... s nu fie cu bna! Dac îns, poae, maa
ii pe cineva de încredere care vine la Iai înainea Risete-i, nu am
nimic îm- poriv, chiar sun bucuros s-mi parvin mai curînd. Eu nu
voi ine volumul decî vreo cîeva zile. Îl voi expedia apoi
expres-recomanda pe adresa D-ale.
Nu iu dac’ai primi un rspuns al meu, înîrzia, la scrisoarea maa din
Ianu- arie. E drep c nu l-am recomanda, dar nu iu dac recomanda
scrisorile ajung mai sigur ca cele obinuie... Înc’o da, „mille
grazie”! i nu fii supra c e necjesc cu asemenea bagaeluri, rpindu-i
preiosul D-ale imp. Îi do- resc mul enuziasm i mul spor la
munc.
P. Caraman
Scrisoarea se afl înr-un plic obinui, de culoare verzuie, cu
urmoarele inscripii. Pe pagina reco: „D-lui Gh[eorghe] Ivnescu,
Profesor universiar, Sr[ada] Comandor Eu- gen Boez, 16, Raionul 1
Mai, Oficiul Poal 3, Bucurei”. Pe pagina verso: Exp[edior]
Iai, F[un]d[acul] Codrescu 1
21. XII. 1957
Iubiule,
Aszi, puin dup ora amiezii, am primi prin d[omnul] Ciopraga
scrisoarea maale cu daa de 8 Decembrie – adic exac dup dou
spmîni... Ese proba- bil c, dac i vreunul din noi am face
asemenea excelene oficii amabilului me- sager, el s-ar supra de-o
aa prompiudine ... ulrademocraic. Eu, deschizînd scrisoarea chiar
în faa lui i privindu-l semnificaiv, m’am mulumi s zîmbesc. E
adevra c, înelegînd ceiace i-am spus cînd, s’a pierdu în o felul de
scuze, înre care muliplele d-sale ocupaii, cci – se pare – ese
f[oare] solicia de oficialiaea iinific a lierelor romîne. i oui, eu
îl apreciez pe aces „ova- r”: nu penru „ovria” lui, eviden; îns
fiindc am impresia c are ceva fond pe lîng perseverena de care d
dovad în primul rând. De daa asa, în ciuda prerii mele despre el,
n’a puea spune c nu m-a indispus. Dar, nu-i aceasa cea mai mare
crim la un „democra”! Mi-a pru numai f[oare] ru c D-a ai drepul s
fii supra pe mine – pîn la primirea acesor explicaii – fiindc e-am
lsa dou spmîni fr rspuns la o scrisoare aî de cald i de bine
ineniona. Pricepi dar acum cî de încurca sun eu în faa propunerii
pe care mi-o faci i care’mi reclam aîa urgen. Firee, dac primeam cu
10 zile mai devreme aceas propunere, a fi puu da un rspuns mai pe
placul maale. Îns, în momenul de fa sun angaja – în afar de proza
zilei i de hamalîcul odios al lucrului „pro pane” – la redacarea
unui aricol de folklor compara, pe care i le-am promis (în fine)
lui Romulus Vuia. E un om în care am oui mai mul încredere decî în
Mih[ai] Popp e comp.; m gîndesc în rîndul înîi la compe- en. Vuia
mi-a scris c în curînd rebuie s apar omul I al unei periodice de
enografie condus de el (în cadrul Academiei R.P.R.). Eu îi pregesc
aricolul acesa p[enru] omul II. Dar s revin la propunerea maale. Nu
am nimic împo- riv i, dei acum voiu fi ocupa o bun buca de vreme –
cci am de cercea o boga bibliografie – po s dau rspuns afirmaiv
propunerii maale. Numai c, neavînd rgazul necesar s fac exac
ceiace-mi spui maa – i are a fi vru s fac, cci capiole care
reprezin subiece ce po fi raae independen am nu- meroase (iar unele
din ele deosebi de ineresane) – îns din ansamblul general al
lucrrii redacae nu am niciunul scris în înregime i aa cum a dori,
ci numai sub form de „ébauches” i de noe înc disparae. Iar din
parea pe care-o am redaca înr’o form mai mul sau mai puin definiiv
nu vreau eu s deaez – sub nici un moiv – vreun capiol, dei am i
aici aîea care ar puea fi publicae separa. La ce s’o fac? Eu nu in
(sau nu mai in) la nici un fel de ambiii de a m
A D L I T T E R A M 41
personal îmi d drepul la cel mai oal dispre. Asemenea gloriole îmi
repugn chiar. Deci nu in s public cu orice pre i în orice condiii.
Ceia ce am inegral ermina vreau s fie publica inegral; dac nu se
poae, rmîne penru vremile cînd se va puea, dac vor mai veni vreoda.
Ceiace am redaca în bun pare i ceiace consiuie unul din marile
capiole ale lucrrii mele ese: Conceptul fu- museii umane reflectat
în antroponimie, la romîni i în sud-estul Europei. Cu unele
compleri sau reue, care îmi vor mai cere ceva imp, dar care nu-mi
vor fi prea greu de fcu în ermen uil, aceas lucrare va avea
proporiile unui volum de cîeva sue de pagini. Deci, ese exclus ca
ea s fie inegra în ramele unei peri- odice, aa cum îmi ceri maa.
Poae mai îrziu, dac viaa noasr &bdq