Aonl 9,1 Y-Işft, N-relg 1-3. ţş&gay-Feţurgar — —™T———gas-a

REVISTA ISTORICĂ = Dări de seamă, = documente şi notiţe.

PUBLICATĂ

DE

N. IORGA C U C O N C U R S U L M A I M U L T O R S P E C I A L I Ş T I

S i b i u t-a : i i • > ' ' • j ;

BUCUREŞTI

TIPOGRAFIA „CULTURA NEAMULUI ROMANESC

mm Anul al V-lea, N-rele 1-2. BUCUREŞTI. ' I anuar -Februar 1919.

REVISTA ISTORICA — DĂRI DE SEAMĂ, DOCUMENTE ŞI NOTIŢE —

P U B L I C A T Ă d e N I O R G A CU C O N C U R S U L M A I M U L T O R S P E C I A L I Ş T I

0 CARTE DE JUDECATA A L O I V A S I L E - V O D Ă L U H J

i. Boierii înşiraţ i în acest d o c u m e n t ni sînt toţi c u n o s c u ţ i : primii

doi sînt d in t re sfetnicii de s a m ă a lui Vasi le-Vodă. T o m a S t o l ­nicul e T o m a Can tacuz ino , în rudi t pr in a l ianţă cu Voeyodul , şi ca re în toa te Divanur i le acestei Domni i a re u n loc d e frunte*". To t astfel şi Lupu l Prâjescul , pe ca re îl găs im, de alttel, şi sub Moise Movilă 3 . Cei pa t ru cari u rmează , se află în t impul lui Vasile L u p u mai mul t p r in t r e boierii «cari în t regesc Divanul»; de şi C e h a n V o r n i . u l ş i G h e o r g h e Roşea au fost, în 1 6 3 3 , r în-duiţ i de Moise Movilă să pr inză pe Vornicul Vasile Lupu , c a r e fugia văzîndu-şi uneltiri le descoper i te , totuşi sînt pomeni ţ i şi în hr isoavele noului s tăpîn* . Inna in te însă, rolul lor a fost mai în­s e m n a t : C e h a n e acela care-1 «suduie foarte tare> pe Bat is te Vevelli, c înd venet icul a d u c e terii ves tea t emu te i Domni i a lui A l e x a n d r u Uiaş, p r ie tenul Greci lor B. Cît pr iveşte pe G h e o r g h e A r a p u l şi pe P ă t r a ş c u Boul, n u m e l e lor se în t împină ma i r a r în uiticele v r e m i i 8 . Iu raşcu Başo tă , prin Cantacuz ineş t i s 'ar a-propia de n e a m u l soţiei lui Vasi le-Vodă ; s i tuaţ ia c îş t igată supt

1 V. n-1 p r e c e d n t , p p . 1 4 9 — 5 1 . 2 Vel S l u g e r î n 1637 , G h i b ă n e s c u , Divauurile domneşti, î n „Arhim", a. X X U ,

p . i 5 . V. şi b'urete ţi Izvoade, I I I , p . (5 ( d o c . d i n 15 F e b r u a r 1638). - 8 I n 1 6 3 i ; G h i b ă n e s c u , *6i°d.. "XXVI, p . 228 s u p t V a s i l e L u p u d e m u l t e o r i .

4 Ibid V. ş i Boierii Moldovei, î n „ U r i c a r u l " , X V I I I , p . 477 şi 5 0 i . P e n t r u C e h a n V o r n i c u l , cf. Mi ron Cos t i n , Letopiseţe,!, p p . 292, 293 , 298 . P e n t r u G h e o r g h e R o ş e a , v . G h i b ă n e s c u , o. c, X X V I , p p . 225 , 2 2 8 ; X X V I I , p 46 f i u r m .

5 M i r o n C o s t i n , p . 292 . K G h e o r g h e A r a p u l : b i v C l u c e r î n 1638; G h i b ă n e s c u , ibid., p . 46. P ă t r a ş c u l

Boul e Vel S p ă t a r in 1630, s u p t A l e x a n d r u - A ' o r î ă şi î n 1 6 3 ! , * u p t M o i i » Mo­v i lă (ibid., X X V I , p p . 185-6) .

alţi D o m n i şi-o men ţ ine şi a c u m 1 . G h i a n g h i a Logofătul e u n a din cele mai Însemnate figuri de boieri ale acestei d ' intăiu j u m ă ­tăţ i din veacul al XVII-lea, de la 1 6 1 6 , a p r o a p e fără în t r e rupe re , a slujit pe toţi Domni i car i s 'au u rca t în S c a u n u l t e r i i 2 . Vije­liile ca re i-au m ă t u r a t stăpînii nu l-au pu tu t clinti din loc. Sup t G a ş p a r Gra t i an i , e r a dus mereu cu «trebile terii la C u r t e a le­şească» ; da r , dacă alţii au plătit cu capul pa r t ea ce-o avuse ră în nesocot i tul războiu porn i t d e acest u r m a ş politic al lui Despo t Herac l ide , el, Ionaşcu G h i a n g h i a a scăpa t şi s'a s t recura t în Bi-vanu l înlocui torului .

D e mul te ori i-a fost a p r o a p e ceasul pe i r i i : cînd^Turcii tăiară^ la S t ambu l , pe nefericitul Miron Barnovsch i , era p r in t re boierii închişi cari-şi a ş t ep tau stîrşitul «cu zilele a mînă» s . Ch ia r Vasile Lupu , la sui rea lui în Scaun , e ra să c m o a r e pe «cînele aces ta b ă t r î n » ; d a r îl ier tă 4 . Şi astfel, s căpa t din g r e l e primejdii , bă-t r în şi bo lnav 5 iea pa r t e la judecata pr icini i lui H a s a n Celebi .

Cost in Poste lnicul repres in tă aici u n e l emen t de oposiţie. Aces t boier, t a tă l mare lu i c r o n i c a r 6 , a a juns în slujbă supt R a d u Mihnea Vodă . De a tunci a fost, în mai mul te r îndur i , Pos ' e ln i c şi H a t m a n , iar în t impul mari i răscoale s t î rni te tot de Vornicul L u p u colvtra Greci lor lui A l e x a n d r u lliaş, a cău ta t să mijlocească în t r e boieri şi Vodă, şi a p ropus Domnu lu i p r ibeag împăca rea , d a r iară a i z b u t i 7 . Sup t Moise Moghi lă e ra Ia pu t e r e , iar, cînd, urzelile d e la Ţ a r i g r a d i-au su rpa t s tăp în i rea , a t recu t la Leşi cu D o m n u l m a z i l i t 8 . Şi, de cînd d o m n e ş t e Vasi le-Vodă L ' -pu, nume le lui nu se mai afl i în cinsti tul D i v a n 9 . Ret ras , pe semne , la ţa ră , îşi a d u n a amintir i le, ca re , p r in iscusita p a n ă a fiului său, e r au să se prefacă în nepe r i t oa re pagin i de letopiseţ.

1 Biv H a t m a n in 1638 (ibid., X X V I I p . 46), p î r c ă l a b d e R o m a n , 1034 (Iricarul, XV I I I , p . 489) . P e n t r u l e g ă t u r i d e r u d e n i e v . G h i b â n e s c u , o. <•., X X V I , p 232.

2 Ibid.,pp 100, 161 şi u r m . Cf l'riearul, XVII I , p p . 452 , 477 . 8 M i r o n C o s t i n , Let-, 1, p- 298 1 I o r g a , Noua IterÂstă Iiomînu, I , p . 340 , a p u d G h i b ă n e s c u , o e., XXVI ,

p . 234. 6 Ibid., p p . 2 2 7 - 9 . g Ibid, p . 227 . P o s t e l n i c al do i l e a in 102<;, H a l m a n î n KJ33. 1 M i ro n Cos t i n , I, p . 294. s Ibid., p . 3 0 1 . 9 G h i b ă n e s e u , o. X X V I , X X V I I , p â s s i m .

P e n t r u ce pr icină se înşiră oa re n u m e l e aces tor oameni de s a m ă ? Ches t ia e destul de încurca tă , şi ho tă r î r ea lui Vaşile-Vodă r e s u m ă şi i sprăveş te în âcelaş t imp un î n t r e g şir de j u ­decăţ i . D a c ă exa.minăm e lemente le procesului în a m ă n u n t e l e lor, găsim î n t r ' a d e v ă r u r m ă t o a r e l e :

începu tu l şi temel ia în t reg i i p r ic in i -es te î m p r u m u t u l pe ca r e Moise Movi lă -Vodă îl ce re Turcu lu i .Hasan-Ce leb i , «pent ru t r e a b a Domnie i , şi apoi să-i p lă tească Domnia» . Dar , Domnu l av înd cu datornici i turci , «mare s t r însoare şi silă» s'a s imţi t nevo ia unei «chizăşii», unei g a r a n t ă r i de p l a t ă ; şi astfel n u e Vodă c a r e p r imeş te de -a d rep tu l banii lui Cele bi, ci boierii chizeşi, ale că ro r n u m e u r m e a z ă : C e h a n Vornicul , G h e o r g h e Arapu l , P ă t r a ş c u Boul, G h e o r g h e Roşea, Ghiangh ia , Iu raşco Başo tă şi Cpst in P o s ­telnicul. Cu un cuvînt , D i v a n u l din 1633 2 , căci e probabi l că î m p r u m u t u l s'a făcut în a doua D o m n i e a lui Moise-Vodă, ca re ţ ine din Iulie 1633 la Apri l ie 1 6 3 4 ; altfel chest ia n ' a r a junge , îndată , în Divanul lui Vasile Lupu,vci a r fi t rebui t să t r eacă şi pr in al te Domni i s .

O pa r t e din da to r ie s'a pu tu t plăti, «iară -şepte su te de lei n 'au apuca t să-i plătească, că s 'au s tr icat Domnia lui Moiseiu-Vodă» . P e n t u aceşt i bani, Hasan-Ce leb î , c redi torul , « t rage pîră» înna in tea noului s tăpîn : în tă iu că a r e «chizăşi», g a r a n ţ i , şi apoi pen t ru că î m p r u m u t u l e ra al Domnie i . C u m o s p u n e d. Io rga : «Fiecare V o e v o i scos din Scaun , fiecare mazil şi fugar, lăsa însă moş ten i re înlocuitorului da to r i a lui neplăt i tă , căci e ra un principiu r ecunoscu t de d rep t că datori i le e r au ale Domniei , şi n u ale D o m n u l u i ; n u m a i Turco-Grec i i n u t rebu iau să p ia rdă nicio da tă nimic 4 » . Acest pr incipiu se şi apl ică în caşul d e f a ţ ă : i se face «giudeţ» , «ca să-i p lă tească chizaşii b a n i i " ; d u p ă c u m se vede p re sen ţa ga ran ţ i lo r scuteş te Vistieria d o m n e a s c ă de în­cu rcă tu ră . Nu însă şi pe Celebi ; g r ăb i t fiind de-a pleca la Ţa -r igrad , cere o p rocură mai r ă p e d e . Din t re datornic i n u e r au

1 M i r o n Cos t i n , p . 299 . 2 G h i b ă n e s c u , o. c, X X V I , p . 2 2 8 . 3 I n t ă i a D o m n i e a lu i M o v i l ă e d i n A p r i l 1630 la N o v e m b r e 1631 ( I o r g a ,

Gcschcihte des rum. Volkes, I I , p . 636; , î n t r e a c e a s t a şi a d o u a c î r m u i r a d o m n e s c A l e x a n d r u I i i a ş ş i M i r o n B a r n o v s c l i i , i a r d u p ă a d o u a a t ă p l n i r e a lu i M o i s e - V o d ă v i n e V a s i l e L u p u .

4 Cîesch des rum. Volkes, II, p . 80 .

de faţă decît bă t r înul G h i a n g h i a -şi Iuraşcu Başotă ; spre a da o şi mai pu te rn ică a s igu ra r e Turculu i , fac un zapis «numai de la dînşii», da r cu restr icţ ia : «iară, cînd va fi la plată, să plă­tească cu toţii». C e l e b î 1 a r e deci de toate , afară de bani ; ne -mul ţămi t de at î ta t ă r ăgănea l ă , « t r age pîră de iznoavă». De as tă da t ă însă, chizeşii, oameni*prevăză tor i , s 'au făcut n e v ă z u ţ i ; nu era lucru de nimic a tunc i să scoţi din p u n g ă 700 de lei ! Şi totuşi t r ebu ie scoşi, căci altfel va fi bucluc la Ţ a r i g r a d , şi n u va fi lesne de a găs i pe c ineva ca re să î m p r u m u t e Domnie i . L a aceas tă g r e a nevoie , Vodă chiamf. în ajutor pe boierii săi, «credincioşii săi boieri», T o m a C a n t a c u z i n o Stolnicul şi L u p u l Pră jescul Clucerul , car i e r au de ta ţă , şi-i p u n e să p lă tească bu­clucaşului Hasan-Ce leb i banii pe cari îi ce rea de a t i ta v r e m e ; «şi apoi să-şi în toarcă de la ceilalţi chizeaşi, ce se vor cădea păr ţ i le lor».

O a r e cu aceas ta s'a isprăvi t ? Nu, căci tocmai aici începe în­cu rcă tu ra . G h i a n g h i a şi Iuraşcu Başotă d ă d u s e r ă zapis că ieau a supra lor d a t o r i a ; ei nu se pu t eau deci împotr iv i plăţii, da r cerură , şi cu d r e p t a t e , să se t r a g ă la r ă s p u n d e r e şi ceilalţi chi-zeşi, după cum fusese p revăzu t şi în za,pisul lor. Ceilalţi, însă, lipsiseră în mod p ruden t de la C u r t e în cursul aces tor d e s b a t e r i ; iar a c u m veni ră dîrji la D ivan pî r înd şi împotr ivindu^se hotăr î t la p la tă . N u m a i Cost in Poste lnicul nu era de faţă.

Vodă , în în ţe lepciunea lui. văzu însă ce se a scundea după a t î ta îndrăzneală , şi li făcu lege «s i p lă tească cu toţii acei bani , cari li sînt p ceţile şi iscălituri într 'acel zapis», a d ă u g i n d cu d rep t cuvînt «că nu iaste mai v inovat G h i a n g h i a Logofătul şi Iu­raşcu Başotă decî t dînşii» ; iar. ca să f:e şi ma i g r e a de clintit d o m n e a s c a lui j u d e c a t ă , sili pe boieri să măr tu r i sească s inguri punîndu- i în taţa jurămîntu lu l «pre sfînta Evanghe l i e» .

Şi, a tunci , aceşti oameni ai unei v remi de s înge , de t r ă d a r e şi de viclenie, cari se furişaseră de a t î t ea ori, la adăpos tu l min­ciunii şi înşelării , prin mul te încercăr i , nu pu tu ră totuşi minţ i în faţa crucii . «Rămase ră d ' inna in tea legii> — c u al te cuvin te , pier­du ră procesul , şi-şi plăt i ră păr ţ i le .

. 1 Ce l eb î e p r o b a b i l u n agent . t u r c . Cf. un z a p i s din 1603, î n c a r e s e vor­b e ş t e " d e 320 d e t a l e r i , l u a ţ i cu î m p r u m u t d e la . .Ală-Oelebî Ba lg in l l î o r g a , Studii si documente. X V I , p 141).

Iar Cost in Postelnicul , ca re nici nu p ro tes tase , nici nu plăt ise, şi ca re pe de-asupra e ra şi r ă u văzut , u r m a să-şi vază «ocinele . şi viile» scoase Ia v înzare , «pînă să va plă t i p a r t e a lui». O do­v a d ă mai mul t a valori i foarte m a r i a bani lor în. aces te v re mur i , despre cari Miron Cost in sc r ia totuşi mai tîrziu, cu dorul ad înc ce-1 a r e pen t ru t recu tu l fericit, omul în zile de r e s t r i ş t e : «Că, de au fost c îndva v r e m i fericite aces tor păr ţ i de l u m e , a t u n c e au fost. P l ină ţ a ra leşească, voiu zice, de au r , la ca re p r ea ace le v r emur i izvoria din Moldova , cu boi de negoţ , cu cai, cu miere , şi a d u c e a din a c e a ţ a r ă tot a u r şi a rg in t . Pu tea -vo iu zice că s ă r ac n u se afla p r e ace le v remur i , — doar care nu-şi v r a să

v a ibă Ceia ce nu împiedeca v inde rea «ocinelor şi viilor» pen­t ru a şeptea p a r t e din 700 de lei.

D o c u m e n t u l a r e deci o îndoi tă — am pu iea s p u n e : o în t re i tă — va loa re : din punc t de v e d e r e jur id ic , istoric şi chiar economic . O d a t ă ce ne-am lămur i t a sup ra persoane lor ce ieau p a r t e la aces t act î n s e m n a t , ni r ă m î n e să-1 ce r ce t ăm ca ho tă r î r e jur id ică şi ca expedien t f inanciar. In orice hr isov se ogl indesc grijile, nevoi le şi g îndur i le v r e m i i ; şi, ca pe o og l indă credincioasă a t recutu lu i , il vom supune unei a t e n t e cercetăr i .

D-l T r . Ionaşcu a b inevoi t a ni da, în pr iv in ţa impor t an ţ e i actului în ma te r i e de drep t , no te le ca re u rmează .

II.

S ta tu l (Domnia) con t rac t ează un î m p r u m u t dela par t icular i . In g e n e r e credi tul S ta tu lu i — posibil i tatea de a con t r ac t a împru­mutur i în condi ţ iuni tavorabi le — dep inde de pu t in ţa lui de p la tă şi de voin ţa de a-şi îndeplini obl iga ţ iunea , ca re se basează pe b u n a o rgan i sa re a finanţelor şi mai ales pe s is temul de imposi te (în­t ru cît aces tea servesc pen t ru a m o r t i s a r e a datoriei) , cît şi pe ones­t i t a t ea şi conşt i in ţa Guve rnu lu i . S ta tu l este o vas tă coopera ţ iune

5 socială, î n t eme ia t ă p e monopolul puter i i de cons t r înge re , şi ni p res in tă î n t r e a g a un i t a t e na ţ iona lă în nesfîrşitul şir ' de gene ra ţ i i t r ecu te şi v i i toare , nepu t înd suferi nicio d iscont inui ta te în exis­t en ţ a lui j u r i d i c ă ; — aces ta con t rac t ează un î m p r u m u t ; ev iden t din punc t d e v e d e r e jur id ic n u încape discuţie a sup ra valabili-

1 M i ro n Cos t i n , p . 310,

taţii obligaţiunii sale, da t fiind că e l -constitue o personal i ta te jur idică. Aşa încît, dacă o d a t o r i e con t r ac t a t ă de o gene ra ţ i e ră-mîne neacoper i t ă , genera ţ i i l e vi i toare vor fi ele obl igate a aco­peri acea d a t o r i e ; pen t ru a pu t ea con t r ac t a împrumutu l , S ta tu l trebuier să ofere o a r e c a r e garan ţ i i , fie ele rea le , fie personale .

In secolul al XIII-lea hancher i i din oraşele-republ ice din Nordul Italiei a v a n s a r ă Sta tu lu i capi ta lur i con t ra unei r en t e anua le , sau v iage re . In G e r m a n i a garan ţ i i l e cons tau în a m a n e t a r e a veni tu­rilor, în ces iunea de imobile. Deci credi tul , deşi public, avea ca­rac te r pr ivat . Aceas t ă formă nedesvo l t a t ă a credi tului public exista în Ang l i a şi Olanda , şi cu at î t mai mult la Romîni , supt o formă şi ma i pr imit ivă , căci datori i le publice —, d u p ă c u m a ra t ă d o c u m e n t u l ce-1 s tud iem — e rau g a r a n t a t e pr in cauţ iuni (fidejusorii), g a r a n ţ i e persona lă .

Ra ţ iunea cont rac tu lu i de g a r a n ţ i e e pro \jarea credi torulu i con t r a insolvabilităţi i (cînd pasivul în t rece activul) debi torului , fie că s i g u r a n ţ a resul tă din obl iga ţ iunea unei a l te pe r soane , ca re se obligă că t r e credi tor a plăti în locul debi torului principal , fie că ea resul tă din bunur i le debi torului , afectate în masă sau isolat, tocmai pen t ru aceas tă s iguran ţă . In pr imul cas, a v e m ga ­ran ţ i e personală , în al doilea cas, reală , ca re operează erga omncs. De altfel, încă din t impul Romani lor începuse aceas tă p re fe r in ţă : «Plus est caut ionis in r e q u a m in persona», ca re se manifestă şi în v e c h e a F r a n ţ ă : «mieux vau t g a i g e en a rche (coffre) que pleige (caution) en place > *. Deci v e d e m că forma datoriei publice în t impul lui Vasile L u p u e ra cu totul r u d i m e n t a r ă , în t ru cît ea se în temeia pe s igu ran ţe persona le (cauţ iunea , fidejusiunea).

C a r a c t e r e l e f ide jus iun i i . — Fidejus iunea e un con t rac t pr in c a t e , fiind da t un credi tor şi un debitor, o t e r ţ ă persoană , c a r e c a p ă t ă d e n u m i r e a de fidejusor, se ' anga jează faţă de credi tor să îndepl inescă obl iga ţ iunea , dacă debi torul pr incipal n'o satis­face el însuşi. Fidejus iunea e un con t rac t uni la teral . în sensul c ă n u m a i fidejusorul e obl igat c ă t r e credi tor , c a r e nu-i dă nimic-în sch imb ; e un con t rac t accesor iu , în t ru cît nu a r e r a ţ iune decî t p r in exis tenţa unei obl igaţ iuni p r i n c i p a l e ; n u poa t e avea al t obiect , sau mai întins, dec î t cel al obl igaţ iuni i pr incipale, şi n u p o a t e fi făcut în cond ţ iuni mai one roase .

1 L o y s e l , Institute* contumUres, P a r i s , 1845, N o , 487 .

Ceia ce ne in te resează în documen tu l ce-1 s tud iem, e so lu ţ iunea ce o d ă rapor tur i lo r d in t re credi tor şi fidejusori, pe de o p a r t e , şi, pe de al tă pa r t e , soluţ iunea r apor tu lu i d in t re fidejusori.

In ce pr iveş te r apor tu l d in t re fidejusori şl debi torul pr incipal , do­cumen tu l il t r ece sub t ăce re , r ămîn îqd a ni explica aceas tă t ă ce re .

i . Raporturile fidejusorului cu creditorul. — C a r a c t e r u l pur şi s implu al oMigaţ iuni i fidejusorului e că poa t e fi u rmăr i t d e cre­di tor înna in tea debi torului principal . Insă, c u m aceas tă s i tua ţ iune a r fi excesiv de g r ea , legiui torul d e . t i m p u r i u a c ă u t a t să o a te ­nueze , acord îndu- i beneficiul discuţiunii , c a r e consis tă în ace ia că fidejusorul p o a t e cere ca credi torul să se ad reseze debi to­rului principal p e n t r u a-1 d iscuta : v inde bunur i le , p înă la maxi­m u m de des in te resa re a credi torului . D a r din ca r t ea d e judeca tă a lui Vasile L u p u resul ţă lipsa acestui beneficiu d e d iscuţ iune , în legislaţie, şi cu at î t mai mul t în j u r i s p r u d e n ţ a acelor t i m p u r i . E x a c t s i tuaţ ia în c a r e se găs ia fidejusorul în formele cauţ iuni i r o m a n e : sponsio şi fidepromissio.

In cas cînd sînt rnai mulţ i fidejusori, ob l iga ţ iunea lor e soli­d a r ă . Totuş i cu t impul s'a a co rda t beneficiul divisiunii, a d e c ă da tor ia se divide în t re codebitori i accesori (fidejusori). Aces t be­neficiu este. c lar soluţ ionat în d o c u m e n t u l ce s tud iem şi plast ic e x p u s : «Să p lă tească cu toţii acei bani , car i li sînt peceţ i le şi iscăliturile în acel zapis». Aces t beneficiu ope rează pen t ru fide-jusori i car i au g a r a n t a t pe acelaşi debi tor , şi p e n t r u aceiaşi da­tor ie . Da to r i a t rebuie împăr ţ i t ă în t re toţi fidejusorii solvabili în ziua urmăr i r i i 1 .

i . Raporturile între obligaţii accesorii (fidejusori). — Cînd exis tă mai mulţ i fidejusori, a tunc i cel c a r e p lă teş te a r e un r ecur s con t r a celorlalţi , fiecare din ei. pu t înd fi u rmăr i t pen t ru p o r ţ i u n e a sa, în t ru cît aici iarăşi ope rează divis iunea. Aces t r ecu r s se expl ică pr in mecan i smul subrogaţ iun i i lega le .

Aces te r apor tu r i în t re coobligaţ i formează obiectul pr incipal al cărţi i de j u d e c a t ă a lui Vasile Lupu , c a r e a c o r d ă acest recurs , sub /og înd pe fidejusorul ce a plăti t în d rep tur i l e credi torulu i 1 ; .soluţie jur id ică destul d e î nna in t a t ă .

1 A c e a s t a r e s u l t ă d in u l t i m a f r a s ă a d o c u m e n t u l u i : „ i a r p e n t r u p a r t e a lui Cos t in P o s t e l n i c u l , s ă -a ibă a-i v e n d e d e a l e Iui , v e r i o c i n e , v e r i v i i , v e r i c e v o r gă s i , p î n ă s e va p l ă t i p a r t e a l u i " ,

; 3. Raporturile dintre jidejusori şi debitorul principal. — Fideju-sorul , anga j îndu-se pen t ru un altul, t rebuie să aibă necesa rmen te un recurs , fie o ac ţ iune persona lă (adio mandati sau adio nc-gotibrum gestorum), fie prin sub roga ţ iune legală .

Totuşi documen tu l nu spune nimic în ce pr iveşte felul cum vor fi desinteresaţ i fidejusorii, pe car i acelaşi documen t îi obligă să p lă tească da to r ia , fiecare p e n t r u pa r t ea sa (beneficiul divi-siunii), d a r c ă r o r a acelaşi d o c u m e n t nu li pe rmi te să ceară , ca debi torul pr incipal (Domnia , Sta tu l ) să fie obl igat a-şi execu ta cont rac tu l . Din tot complexul documentu lu i resul tă p r inc ip iu l : Fidejusorii codebitori so idari în raporturile lor cu debitorul prin­cipal, răminînd ca pentru raportul ei să se aplice mecanismul sub-rogaţiunii legale sau recursul prin o acţiune personală, iar i entru raportul dintre jidejusori şi cred'tor să se aplice principiul divisiunii — care exclude solidaritatea—, dar beneficiul discuţiunii nu (ceia ce implicai solidaritatea); aşa ca acest din urmă raport e i^iasi-solidar, în sensul că fidejusorii vor putea fi in măriţi înnaintea debitorului prin­cipal, insă mimai pentru partea sa fiecare, si nu in solidum.

O d a t ă aceas tă conclusie fixată, să vedem ca re pot fi căuşele ca re au de t e rmina t pe juriştii t impului să cons idere rapor tu l d in t re fide-jusori l iberator ie chiar faţă de aceştia, cînd debi torul este înseşi Sta tul . In istoria dator ie i publice 1 a evului mediu, găs im ca prin­cipiu al credi tului public credi tu l pe r sona l al principelui, aşa că n u se a v e a în v e d e r e s t a r ea f inanciară a Sta tu lu i la a c o r d a r e de credit , ci pe r soana principelui , şi acest fapt s e expl ică de altfel pr in via ţa de S ta t puţ in desvol ta tă de p e acel t imp. Nu S ta tu l s e credi ta , ci principele, şi a n u o i e cu at î t mai uşor, cu cît el s e bu­cura de înc rede re personală . Şl a tunci , dacă punem în l e g ă t u r ă aceas tă men ta l i t a t e a t impului cu do umen tu l lui Vasile L u p u — ca re n u soluţ ionează rapor tu l d in t re fidejusori, pe cari-i obl igă să p lă tească dator ia , şi debi torul pr incipal (Domnia şi în special Moise-Vodă) , deci cons ideră aces t r a p o r t ca solidar, n e a d m i ţ î n d mecan i smul subrogaţ iuni i legale , pen t ru că fidejusorii să poa t ă u r m ă r i pe debi torul principal —, a tunc i ni p u t e m explica r igi­d i t a tea acestui pr incipiu nejuridic, t o . m a i pr in aceas tă men ta -

1 G. K o h n , System der Finanzwirtschaft, p . 070, p r e c u m şi E. B a c h i n i , Principii del credito privato e publico, ş i E . B a u m s t a r k , Über Staadskredit, Staatsschulden und Staatspapiere.

l i tate, ca re consideră da tor ia publică ca da tor ie personală , şi în speţa noas t r ă ca da to r ie a lui Moise-Vodă In t ru cît Moise-

. Vodă nu mai este pe t ron, Vasile Lupu , în ho tă r î r ea ce o dă , nu se consideră nici el, şi nici D o m n i a — Sta tu l — ca persona­litate dist inctă — obligat a plăti da to r i a co n t r ac t a t ă d e pre ­decesorul său în nume le Domnie i , tocmai fiindcă e cons idera tă acea dai orie ca persona lă lui Moise-Vodă, care , nefiind faţă, t rece obl igaţ iunea fidejusorilor săi, c o n d a m n a ţ i p r in ho tă r î r e să p lă tească , fără a a v e a vre-un r ecur s în con t ra Domniei , debi torul principal , p e n t r u a fi despăgubi ţ i .

C a încheiere vom spune : în t impul lui Vasile Lupu , credi tu l -public se basâ pe s igu ran ţe persona le — f i d e j u s i u n e — , iar si­t ua ţ i a fidejtfsorilor va r i a d u p ă r apor tu l jur id ic : < a) P e n t r u r apor tu l jur id ic d in t re fldejusori se aplică beneficiul

divisiunii şi mecan i smul subrogaţ iuni i legale . b) P e n t r u r apor tu l d in t re fidejusori şi credi tor , se aplică numa i

beneficiul divisiunii, cel al discuţiunii fiind inadmis , din causă că da to r i a e cons idera tă ca persona lă Domni toru lu i .

P e n t r u r apor tu l d in t re fidejusori şi debi torul pr incipal nicio r e g l e m e n t a r e , în t ru cît. da to r ia fiind cons idera tă ca personală , nu e ra nicio neces i ta te juridică, căci în acest cas se aplică d rep tu l c o m u n : lipsind debi torul pr incipal (Moise-Vodă), tîdeju-sorii sînt obligaţi a plăti fiecare p a r t e a sa.

1 T o t u ş i a c e s t l u c r u , c a r e a p a r e a t î t d e c l a r î n d o c u m e n t u l cc s t u d i e m , n u e x c l u d e c a d a t o r i a s ă fie c o n s i d e r a t ă î n f ap t ca a D o m n i e i , d a t fiind r a p o r t u l d e p u t e r e c e e x i s t a î n t r e T u r c i şi R o m î n i . C e i a c e î n s e a m n ă c ă , d a c ă d a t o r i a e r a c o n s i d e r a t ă c a a D o m n i e i , a p o i a c e a s t ă c o n s i d e r a r e e r a l i m i t a t ă n u m a i î n s f e ra r a p o r t u r i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e — d e s p r e c a r e s e p o a t e v o r b i î n t r ' o m ă s u r ă o a r e c a r e c h i a r î n r a p o r t u r i l e d e l a S t a t s u z e r a n la S t a t v a s a l —, şi a s t a m u l ţ u m i t ă r a p o r t u l u i r e a l d e p u t e r e c e e x i s t a î n t r e S t a t e ; î n s ă , î n ce p r i v e ş t e s o l u ţ i o n a r e a d i f e r i t e lo r r a p o r t u r i , p e c a r e l e c o m p o r t a f i d e j u s i u n e a , — r a p o r t u r i e s e n ţ i a l m e n t e d e d r e p t p r i v a t ( c a r e s c a p ă i n f l u e n ţ e i S t a t u l u i s u z e r a n ) — d a t o r i a ca p r i n c i p i u j u r i d i c e r a c o n s i d e r a t ă ca p e r s o ­n a l ă D o m n i t o r u l u i : a c e a s t a — o r e p e t — j n s f e r a d r e p t u l u i p r i v a t . De al t fe l c r e d c ă a c e s t a e şi s e n s u l f rase i d - l u i N . I o r g a : „ F i e c a r e Voevod , s c o s d i n S c a u n , f i eca re m a z i l ş i fuga r l ă s a m o ş t e n i r e î n l o c u i t o r u l u i d a t o r i a n e p l ă t i t ă , c ă c i e r a u n p r i n c i p i u r e c u n o s c u t c ă d a t o r i i l e e r a u a l e D o m n i e i şi n u a l t e D o m n u l u i ; Turco-Grecii nu trebuiau să piardă niciodată nimic" (Gesch. des rum. Volkes, I I , p . 80) .

III.

Aceas ta înt ru cit pr iveşte s t a rea de drept . T recem a c u m la s ta­rea de fapt, căci aceas tă ca r te de judeca tă a unei chestiuni fi­nanc i a r e dă prilej la in t e resan te cons ta tăr i .

In aces te v r e m u r i g re le ale harac iu lu i , ale t r ibutu lu i pe c a r e ceauşii porunci tor i îl ce reau în fiecare a n fără înt îrziere, Voe-vozii a v e a u m e r e u nevoie de o Vistierie pl ină.

Numiţ i sau îngădui ţ i de P o a r t ă , vremelnica lor s tăpîni re t re ­buia c u m p ă r a t ă şi me reu s ta tornic i tă cu g re le s u m e de b a n i ; da r harac iu l s ingur era o pova ră is tovi toare : Cons tan t in Mavro -c o r d a t se vede p ă g u b a ş cu 100.000 de lei - - o av«re î n t r e a g ă

- fiindcă Turci i i-au socoti t p la ta a trei harac iur i d rep t unul şi j u m ă t a t e 1 . •. %

Dar peşcheşuri le , darur i le că t r e n e n u m ă r a ţ i i d regă to r i , de la Vizir la Balgi-başa ! «Cumpl i ta şi nesă ţ ioasa lăcomie a pagini lor» , de ca re în t r ' una vorbesc letopiseţele, silia pe D o m n să împru­mute m e r e u de la cămăta r i i Ţa r ig radu lu i , d u p ă cum Moise-Vodă î m p r u m u t ă de la H a s a n - C e l e b i ; la fiecare sch imbare de Domnie , Scaunu l terii a junsese să fie scos la meza t . Şi, cu cît se schim­bau mai iute. cu cît se «înnoiau» mai r ă p e d e Domnii, cu a t î ta pacos tea e ra mai mare . «Iară d in t ru acea mazilie d ' intăiu a Ducăi -Vodă», scrie Miroti Costin, «s'au t împla t trei înnoi tur i de D o m n i i : una. la Bel igrad , a Dabi j i i -Vodă; d u p ă care nepl inind anul . au mur i t Dabija-Vodă ; al tă Domnie , tot în t r ' ace l an, Dom­nia d ' intăiu a D u c â i - V o d ă ; a t re ia D o m n i e , a lui Ilieş-Vodă, cu m a r e risipă». Deci trei Domnii , cîte 500 sau 600 de pung i la înnoi tur i tot în t r ' un an, cum au pu tu t fi bine 2 ?

Cu t r ece rea vremii , cer in ţe le s tăpîni lor tot mai lacomi se făcu­se ră mai m a r i : o scur tă pr ivire a supra creşteri i t r ibutului l ămu­reş te aceas ta depl in. In Moldova, supt P e t r u Rareş , se plă tesc 10.000 de ducaţ i în 1 5 3 2 , 12.000 în 1 5 4 1 . L a 1*561, supt Despot , se cer 30.000, iar în t impul nefericitului P e t r u Şchiopul harac iu l t r ece chiar de aceas tă sumă . *

1 N . I o r g a , Studii şi documente, VI, p p . 585-6. 3 Letetopiseţe I, p 312. Cf. Letopiseţul 'ferii Moldovii, éd . G i u r e s c u , p p . 56-7.

F a p t u l a r e loc î n t r e S e p t e m b r e 1665 şi Ma iu 1666.

In Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă r ă m î n e în de obş te cam de 60.000 d e . ducaţ i , da r orice prilej e b ine veni t p e n t r u a-1 spor i .

L a 1568, t r ece rea unor locuitori de pes te D u n ă r e în Mun ten ia e un p re tex t pen t ru m ă r i r e a h a r a c i u l u i : sporului populaţ ie i îi co re spunde şi un spor al birului, cu 400.000 de a s p r i 1 .

Şi obiceiul t r imeter i i bani lor la Cons tan t inopo le se sch imbă . Drumur i l e Balcanului sînt aşa d e n e s i g u r e : e p r ea lesne a

a d u n a o cea tă de hoţi , c a r e să p î n d e a s c ă t r ece rea caraule lor h a r a ­ciului, şi să r eaducă pe furiş în ţ a r ă bogă ţ ia ce ieşise făţiş pr in a l t ă p a r t e .

Une ori păzitori i n u e r au de b u n ă c red in ţă ; p r e a m a r e e ra ispita a t î tor pung i înc red in ţa te lacomilor , mîni. Astfel Mircea-V o d ă Ciobanul a r e mul te supă ră r i şi scrie p î rgar i lor Sibiiului că

^. aflat în zidurile lor pe un vră jmaş , R a d u l al lui Ţ u d o r , ca re i-a adus mul t n ă c a z : «Drept acem dau de ştire domnii lor voas t re , cînd a fost Mare-Logofăt , Domnia M e a i-am da t în mînile lui aspri g a t a 150.000, ca să-i d e p u n ă la Ocnă , să scot harac iu l domnulu i nos t ru , cinstitului î m p ă r a t . Da r el a fost fugit pes te mun ţ i cu acei a sp r i . "Drep t aceia r o g pe domnia voas t ră să-mi ţ ineţi lege d reap tă , şi să-mi p lă tească aspr i i , sau să pr indeţ i pe vră jmaş , căci asprii sînt din harac iu l domnulu i nos t ru cinsti tul î m p ă r a t 2 . »

Nu e deci mi ra re că mai tărziu, c înd războaie le cu creştinii făcură ma i porunc i toa re nevoia de bani , P o a r t a se ho tă r î să scur teze d r u m u l pr imejdios şi să cu leagă birul chiar la m a r g i n e a terii. In ce pr iveş te Moldova , se ştie că «birul terii e r a lega t la T igh inea şi la Ce ta t ea -Albă 8 >.

Lucrur i l e m e r g e a u p a n ă acolo, încît «veniau ienicerii la bir>, «şi p a n ă cu h a n g e r e l e săr iau la bo ie r i i . N u m a i R a d u Mihnea , ăl cărui credi t , la împă ră ţ i e pa r e a fi fost fără margen i , «care n ' au mai avu t nici mai înna in te de dînsul», "«nici p re u r m ă alt D o m n » , izbuti să re iea vechea da t înă a tr imiteri i banilor la Ţ a -r ig rad . E r a însă n u m a i o excepţ ie , şi Voevozi i cari u r m a r ă , mai puţ in norocoş i , şi cu mai mică vază , fură nevoiţ i să «lege» birul iar la cetă ţ i le d e g ran i ţ ă .

1 l o r g a , Gesch. des rum. Volkes, 11, p p . 7 7 - 8 . 2 12 D e c e m b r e ( fă ră v e l e a t ) , c a 1550 s a u 1 5 6 3 ; S t . N i c o l a e ş c u , Doc. Slavo-

Romtne, pp- 7 8 - 9 . 3 M i r o n Cos t i n , I, p . 287 .

Nu e deci de mi ra re că, în faţa aces tor g r o z a v e nevoi, unii -Voevozi, mai slabi sau mai miloşi, nu voiau să ducă asupra terii năpas t a unor noi cheltuieli , şi p referau r ă t ăc i r ea pe d rumur i l e a m a r e ale pribegiei , unei astfel de r ă spunder i . Aşa făcu P e t r u Şchiopul, cel blîud «ca ma tca fa ă a c » : cînd Turci i , «pre obiceiul lor n e a s t i m p ă r a t de lăcomie», îi c e r u r ă mai mul t decît t r ibutu l îndăt ina t , el nu voi să ieie asupră-şi «blestemul terii», şi porni în bejenie spre d e p ă r t a t a ţ a ră nemţească To t astfel îşi isprăvi harn ica domnie şi Miron B ă r n o v s c h i : pen t ru pat ruzeci de pung i de bani ce i-au ceru t «Vizirul», el plecă la Leşi. «ferind ţ a r a de obiceiu», de şi boierii îi ce reau să rămîie , fie chiar şi cu dări le noi. «Deci», scrie cronicarul , «se cunoaş te că aceşti D o m n i au fost maice d i repte terii , iară nu maş tehe , cînd, pen t ru obiceiu să n u se facă în zilele lor cu g reu l terii, Domnii le şi-au lăsat , şi asu-prelile terii n 'au pr imit să fie de la d înş i i 2 . » Decît t o t d e a u n a se găs ia unu l mai lacom de pu te re , ca re pr imia s tăpîni rea şi cu pre ţu l acesta . ,

Alţii, mai îndîrjiţi sau mai puternici , se împotr iv iau făţiş, răs-eul îndu-se. Să nu se uite cuvinte le cu ca re Ion-Vodă cel C u m ­plit a r idicat tot norodul Moldovei împot r iva a supr i r i i : «Şi au str îns ţ a r a ; că t re ca re cu mul te cuvin te bl înde se ruga . . . şi li a r ă t a nesaţul Turc i lor şi lăcomia lor.., zicînd că Turci i t oa te schimbări le le fac pen t ru mîzdă (mită), de-i îngreu iază ca să-i să răcească şi să-i s l ă b e a s c ă ; şi li a r ă t a cum poa te de lesne să depă r t eze mîna Turculu i de dînşii, de vor vrea şi ei... Ia ră despre

- sine să nu-1 ţie ca p re un vră jmaş , ci ca un pr ie ten şi p ă r i n t e ; iară, de au făcut ceva înnalt-giosul, tot pen t ru Turc i a u făcut, să li în t re în voie, şi să-i împle, şi n u i-au pu tu t s ă t u r a ; deci, p re cît l-au cunoscut cu rău . să 1 cunoască mai mult în folosul lo r s . »

E r a o s ta re de lucruri foarte apăsă toa re , care- r idica la g lasul Voevodului răzvră t i t poporu l împot r iva n e n u m ă r a t e l o r oşti ale semilunii . Da r nu toţi a v e a u înd răznea la şi vitejia să înna l ţ e s teagul r ă sbună to r al răscoalei . Cei mai mulţ i , de voie sau de nevoie , păziau legile stăpînilor şi se siliau să deie tot ce li se ce rea . '

1 U r e c h e p . 238 . 2 M i r o n Cos t i n , ibid., p . 200 . 3 U r e c h e , p . â25 .

D a r chiar acei Voevozi car i se răscu lau împot r iva asupreli i , a s toarceri i bogăţ i i lor terii, ch iar şi acei car i îşi p u n e a u năde jdea în ajutorul creştinilor, nu s căpau de g r e a u a sarc ină a plăţii . E r a u oşti ca re t r ebu iau î na rma te , duse la luptă , lefegii s trăini de plăt i t în f iecare lună . T r a g i c e ^ î n t socotelile Vistieriei lui Mi-hai Vi teazu l ; oameni a r e ţ a ra destui , da r pen t ru a rme le noi şi oştenii încerca ţ i t r ebu ie m e r e u bahi, bani g a t a . Desnădă jdui t scrie Radu V o d ă Ş e r b a n cinst i tului î m p ă r a t de la Viena : «Şi să ni t r imeţ i î n d u r ă t o r vre-o s u m ă de bani chiar a c u m a , p e n t r u ca oştenii noştr i cari sînt încă în ţa ră . să nu fie siliţi a pleca de p rea mul tă nepla tă , cu p a g u b a cea m a r e a acestei teri neno ­rocite» *.

Chia r şi mazilii, cari , d in cuiburi le lor de pr ibegi , c e r e a u aju­torul vecinilor sp re a se în toarce , nu scăpau de greu ta tea^che l -tuielii. E doa r însuşi Moise Movilă acela ca re făgăduieşte lui Staniş lav Koniecpolski , cas te lanul Cracoviei , o mie de ga lben i , o su tă de boi şi t re isprezece butoaie de vin pe an, de-1 va ajuta să se în toarcă în Scaunu l terii 2 .

Sup^uşi sau răzvrăt i ţ i , plecaţ i în faţa Por ţ i i sau pr ibegi pr in teri creşt ine, nevoia de bani îi u r m ă r i a pe toţi de o potr ivă . «Şi avu ţ ia ta n ic iodată să n u l ipsească de l îngă t ine», scr ia Nea-g o e - V o d ă B a s a r a b s . Dar , pen t ru aşa mar i nevoi , a v e r e a perso­na lă a Domnu lu i nu a jungea nici pe depa r t e .

T rebu iau deci a l te mijloace c a s ă iasă din «str însoare», ca Vis­t ier ia să poa tă tace faţă g reu tă ţ i lo r de tot felul.

E r a u , fireşte, dări le , c a r e se pu t eau s p o r i : s'a în t rebu in ţa t des acest sistem — cel mai s implu, pare-se . P r in t r e mul te le caşuri cu­noscute , mai carac ter i s t ice sînt cumpli te le dabile din v r e m e a lui Aron-Vodă . în Moldova. «Fiind om fără suflet», scrie Vornicul Ureche , «căci umbla şi alţii p en t ru D o m n i a terii, el p re toţi i au umplu t cu bani , luînd bani cu c a m ă t ă de la Turci.. . Mai apoi , văzînd că de datornic i nu se va pu tea plăti , au izvodit să iea de

1 S c r i s o a r e d i n 14 S e p t . 1602, î n H u r m u z a k i , Doc, IV, p . 310. Cf. I p r g a , Scrisori Domneşti, p . 132. P e n t r u Mihai Viteazul, v> G i u r e s c u . Legtttitra lui Mihai Viteazul, ş i X e n o p o l , Istoria lui Mihai Viteazul, p a s s i m .

2 H u r m u z a k i , Doc, Sapi. I I , voi . ÎI , p O I I . S c r i s o a r e din .'«I S e p t . 1034. 3 învăţături, e d . N . l o r g a , p . 221 .

tot omul , cîţi şi sînt în t oa t ă ţa ra , c î te un bou ; şi au t r imis în toa tă ţ a r a Turc i de s t r îngeau şi luau a cui aflau în sat»

To t astfel, în Munten ia , şi uşura tecul P e t r u Cercel , ca re gă­sise că făgăduirea unui da r de 200.000 de ducaţ i Vizirului e ra «adevăra tu l leac pen t ru îndes tu la rea poftei nesă ţ ioase a acestui bo lnav , 2 . Urmăr i l e n u întîrzie. Ab ia a ajuns în S c a u n u l Terii Romaneş t i , şi cronica î n seamnă cu a m ă r ă c i u n e : «Au pus birul (Curţi i) foarte m a r e , şi au scos în ţară goş t ină de oi» 3 . I n t r ' un letopiseţ moldovenesc din veacul al XVlII- lea, găsi t mai de cu-r înd, e s t e - ş i un fel de pomelnic al Voevozilor Moldovei , cu în­sen ina rea scur tă a dări lor puse de fiecare ; de la Ştefan Lăcus tă , nevrednicu l u r m a ş a lui P e t r u Rareş , şi de la ca re pova ra stă-pînirii turceşt i apasă a supra terii, n u m e l e Domni lor e însoţit de formule în felul a c e s t o r a : « tare au îngreu ia t ţ a r a cu dăjdii le»; «s'au s tors ţ a r a cu dăjdiile» sau «a împresu ra t ţ a r a cu dările» 4 .

E v ă d i t că birul Porţ i i , aduc înd în fiecare an nevoia de bani g a t a , de n u m e r a r , făcea din ches t iunea finanţelor Sfatului cea mai încurca tă p rob lemă. Şi banii se găs iau aşa r a r în acele v r e m u r i de res t r i ş te , de încălcăr i şi prădăciuni , în n e s i g u r a n ţ a obş tească a zilei de mîne : sa te în t reg i t r eceau în iobăgie, se v indeau vre-unui boier pu te rn ic , ca re binevoia cu acest p re ţ să deie Vistieriei pa ra le le pe ca re să teni i n ' a v e a u de u n d e să le gă­sească ; şi astfel din rodul să rac al unei munc i chinui te şi silnice, p r in s toa rce rea fără capă t a puter i lor ei, ţ a ra plăt ia «înnoitu­rile», schimbăr i le de D o m n i : resu l ta tu l cel mai s igur al urzelilor ţesute cu a t î ta iscusinţă la Cons tan t inopole . S c h i m b a r e a Domnilor^ bucur ia nebuni lor .

Şi ha rac iu l t rebuia plătit, în p u n g i n u m e r o a s e de ga lbeni . In a s e m e n e a împrejurăr i , e ra firesc ca S ta tu l să facă apel la

acei ce s ingur i pu t eau avea a rg in tu l sau auru l sclipitor, cu c a r e se «ungea osia» celor puternici , cum spline vorba bă t r înească . D a r aceşti bani , mul t rîvniţi , nu-i c ă p ă t a u decît cei car i a v e a u

1 U r e c h e , 'ibid. , p . 239 . 2 R a p o r t u l lui d e G e r m i g n y c ă t r e r e g e l e H e n r i c al I I I - l ea , d i n 26 S e p t .

157f>, în H u r m u z a k i , Doc, Siipl- 1, I, p . 48 , 3. C o n s t . C ă p i t a n u l F i l i p e s c u , Istoriile Domnilor Ţerii-]îom"neşli, • ed . N .

l o r g a , p . 78. 4 Compilaţii a diacului Stefan Ticăit, d in 17^5, Tu G h i b f t n e s c u , V. Codrescii,

I., p p . 903- .

legătur i de n e g o ţ pes te ho ta re , cu Ardea lu l , cu Leşii sau cu Ţ a r i g r a d u l — . negus tor i , c ămă ta r i sau chiar şi boieri, a le că ro r în t repr inder i comerc ia le ni sînt cunoscu te , în ambe le pr inc ipate , din v remur i le cele mai vechi ' .

Cad ru l res t r îns al acestei lucrăr i nu ni îngădu ie să ne în t indem m u l t . a s u p r a chest iuni ; totuşi nu se p o a t e t rece cu v e d e r e a u n documen t ca re a r u n c ă o vie lumină a supra stări i economice din t recut . E manifestul din 8 N o v e m b r e 1 7 1 6 al generalului aus t r iac Stainvil le con t ra lui Nicolae-Vodă Mavrocorda t , în m o m e n t u l cînd t rupe le imper ia le , în războiu cu Turci i , t r eceau g r a n i ţ a Ol­teniei. Vodă r ă m ă s e s e credincios Por ţ i i şi închisese t recător i le din sp re Ardea l , ceia ce făcu pe c o m a n d a n t u l că tane lor împără ­teşti să-şi expr ime s u p ă r a r e a în d o u ă pagini , scrise în nemţeasca s t r icată a vremii , ames tec de la t inisme şi f ran ţuz ' sme. Iată par­tea mai de seamă a aceste i p roc l ama ţ i i :

«Din pr ic ina aces tor t recă tor i a c u m închise, a r e de suferit mai mul t Valahia , de oare ce prisosul de ale mîncări i şi al te mărfuri , pr in a că ro r v inde re se a d u c e a u mai înna in te din A r d e a l con­siderabile sume , a t rebui t să rămî ie , de nevoie, nesch imba t în b a n i ; şi, cu toa te că lipsa de n u m e r a r a spori t s imţ i tor de a tunc i din aceas tă causă , tofuşi zisul Hospoda r , fără să ţie s a m ă de nimic, a pus în .ţară mai mul te biruri decî t îi î ngădu iau ave­rile şi puter i le supuşi lor s ă i ; şi astfel, după ce ţ e ranu l de r înd a fost cu totul s tors , d u p ă c u m s 'ar z ice : chiar p înă la s înge, s'a l ega t de boier ime, şi chiar de mănăs t i r i , încî t pr in c r u d a lui p u r t a r e (crudele Condui te ) dăr i nesuferi te şi jafuri (Extors ionen) fără pildă, i-a îndîrjit pes te orice măsu ră ; iar , fireşte, din aceas tă pricină, poporu l apăsa t n e o m e n e ş t e , în loc să fî fost r idicat şi men ţ inu t în t r 'o s t a r e mai bună , m ă c a r pen t ru î m p ă c a r e a conşti-inţii, a fost împins la ho tă r î r i e x t r e m e (zu e x t r e m e n Resolut ionen) , şi totul s 'ar pu t ea isprăvi pr in desnăde jde (Despera t ion) 2 . »

1 Cf. B o g d a n , Releţiile Terii-Romăneşti cu Braşovul şi Ungaria, p p . 2 9 1 , 295 e t c ; I o r g a , Ist. Comerţului, I, p . 155 ş i N i s t o r , llanăelsbeziehungen der Afol-dau p . 75 . y

2 G i u r e s c u , Material pentru Istoria Olteniei supt Austriaci, I p . 5 1 . E d e p r i s o s s ă i n s i s t ă m a s u p r a p ă r ţ i i p o l i t i c e a m a n i f e s t u l u i ; s e p o a t e

î n s ă v e d e a c ă i d e i a d e a s e folosi d e n e n o r o c i r i l ă u n t r i c e şi d e n e m u l ţ u m i r i l e n o a s t r e , p e n t r u i n t e r v e n ţ i e , o c u p a ţ i e ş i a n e x a r e e v e c h e . I n t r e m a n i ­fes tu l lu i S t a i n v i l l e d in 1716 şi p ă r e r i l e d-lui A. von Onc iu l d in 1916, d e

Din scrisul g reo iu al genera lu lu i re iese însă destul de bine în­s e m n ă t a t e a negoţu lu i cu Ardea lu l -Mi t t e l europa de a t u n c i — p e n t r u ne înce ta ta nevoie de bani ga ta , de n u m e r a r , a Ţer i i -Romăneş t i . Legă tu r i l e boierimii cu p î rgar i i Sibiului şi Braşovului sînt cu­noscu te în de-ajuns sp re a nu mai avea nevoie de a fi amint i te , de a s e m e n e a şi acele ale boierimii mo ldovene cu Bistr i ţa şi Liov.

P e aceas tă cale : a expor tului , de vite şi p roduse na tu ra le , a importului de bani ni se l ămureş t e î n g r ă m ă d i r e a în minile boie­rilor a u n o r aver i băneş t i din ce în ca mai mar i . E ra deci firesc ca S ta tu l să cau t e to t la ei şi a jutorul bănesc de ca r e a v e a nevoie .

In caşul ca re ne in te resează aici mai de a p r o a p e , Moise-Vodă cere Divanulu i său n u m a i g a r a n t a r e a unui î m p r u m u t ; sînt însă alţi D o m n i cari cer credincioşi lor sfetnici, nu n u m a j un zapis de «chizeşie», da r chiar banii de cari Vis ter ia gol i tă a re nevoie . In te resan tă e scr isoarea aceas ta a lui Ştefan-Vodă Pe t r i ce icu că t r e G h e o r g h e C a t a r g i u Vornicul , c i teva luni d u p ă ce apucase Domnia , în zilele tu lbur i ale războiului în t re Leşi şi Turc i : «Alta, p e n t r u ciale p a t r u pung i ce vor să se t r imi tă cu Balgi-Başea , de nu veţ i hi p u t u t afla u n d e v a n iscareva bani cu da­torie, a m lăsat în casă ciale p a t r u p u n g i ce ne-ai adus dum-niata , iarăşi luaţi cu dator ie ; deci să-i iai, să-i dai aciia bani , şi, apoi , cît va veni din bir la Visterie, bani , să-i şi iai d u m n e t a să-i pui la loc» \

In acelaşi r ă v a ş se vorbeş te de g r e u t a t e a s t r ìngerl i birului, de

p la ta seimenilor , cari > er p rea mul t . E vădi t lucru : cînd dări le n 'o scot la capăt , se r e c u r g e la d regă to r i i Măr ie i Sale . To t de a c e a s t a . s e vorbeş te şi în zapisul pe ca re boierii Moldovei , «mari şi mici», îl d a u lui Iordachi Ruset biv Vel Vornic , în D o m n i a d' intăiu a lui Nicolae A l e x a n d r u Voevod (Mavrocorda t ) , la 1 5 Iulie 1 7 1 4 . Ei măr tu r i sesc că au da t 10.000 de lei, fără «împru­m u t e ce-au da t dumnea lu i , ca şi alţi boiari în două r îndur i , la Visteri ia ; că şi aceli 900 (sic) lei iarăş i s'au da t în Visteriia ţărăi , de s 'au da t bir şi în bairamlîc». Se certifică: «este da to r ia noas t ră şi a ţării», şi se i s p r ă v e ş t c c u u r m ă t o a r e a h o t ă r î r e : «Pen t ru ca re

p i l d ă (v. r e v i s t a Inner-Osterreich. p e 1917) e s t e o s t r î n s ă l e g ă t u r ă şi o c o n ­t i n u i t a t e v r e d n i c ă d e l u a r e a m i n t e .

' S c r i s o a r e d in 23 N o v e m b r e 1672, 'in f i h i b ă n e s c u . Surde şi Izroade, IX, p . 167.

lucru n e - a m apuca t ca să i să p lă tească dumisa le aces te 10.000 lei pe 'nce tu l din ţ a ră , ca să n u fie s t insă casa dumisale» 1 .

Nu n u m a i boierii a jung datornici , Har ch ia r şi mănăs t i r i l e îm­bogă ţ i t e de dani i le genera ţ i i lo r evlavioase . Astfel p r i n t r e docu­men te l e mănăs t i r i i A r g e ş este un hr isov din 20 Mar t i e 1553i î n

ca re se s p u n e l ă m u r i t : «Apoi D o a m n a Despina a fost d a t o a r e 20.000 aspr i mai sus zisei dumneze ieş t i mănăs t i r i , şi a da t mai sus zişii Ţ igan i de b u n a ei voie, ca să-i fie ocină şi o h a b ă p e n t r u acea d a t o r i e » 2 . To t aşa în Moldova m ă n ă s t i r e a P o b r a t a pr i­meşte d o u ă sa te , Iliniţa şi Dracev i ţa , d e la I ancu -Vodă Sasul , iar că lugăr i i dau 100 de duca ţ i , «cu cari a m fost da tor i acelor Turci» 3 . Ia r în t r ' un act din 1649 a lui Vasile Lupu , în pri­vinţa satului Podoleni al mănăs t i r i i Taz lău , se pomeneş t e de «Pa t ru -Vodă cel de apoi (Şchiopul) , cînd a u fost episcop Agafton, de postr ig de Rîşga, şi au da t cel pă r in te a t u n c e a 30.000 de aspr i la P a t ru -Vodă , de i-au d a t în t r e a b a Ţări i» *.

R ă m î n e însă de văzut în ce chip ştia Domnia să-şi p lă tească da to r i i l e ; dacă a r fi să ne l uăm numa i d u p ă «giudeţul» lui Va­sile-Vodă, a m pu tea avea în aceas tă pr iv inţă foarte mar i îndoieli, fn t r 'adevăr , faimosul zapis de chizăşie sileşte pe boieri să plă­tească, da r nu şi pe D o m n să li î n toa rcă dator ia . A d e v ă r a t u l da torn ic ,pare a se des in teresa cu totul , lăsînd toa tă r ă spunde rea să cadă pe ga r an ţ i . E de s igur vorba de u n cas spec ia l : să n u u i tăm că da tor ia nu se făcuse de Vasile L u p u , ci că e ra o ne­p lăcu tă moş ten i re de la Voevodul mazil. Dacă ne mai g înd im că cea mai m a r e pa r t e din boierii r ă spunză to r i e r au duşmani i noii stăpîniri , în ţe legem î n d a t ă că zapisul a fost pr icina bine­ven i tă ca S t a tu l să nu p lă tească n imic şi boierii s ingnr i să fie a t i n ş i ; şi se vede că prevăză tor i i sfetnici bănu iau o astfel de lovi tură cînd încercaseră să se l epede de orice înda tor i re .

In de obşte însă, lucrur i le nu p a r a s e fi p a t r e c u t î n acest chip, şi D o m n u l cău ta să răsp lă tească slujba ce i se făcuse. Petr iceicu-Vodă , în scr isoarea lui. dă voie Vornicului să-şi oprească «cît va vini din bir». Dar lipsa de n u m e r a r împiedecă mai î n to tdeauna înnapoie rea ban i l o r : t r ebu iau înlocuiţi pr in a l tceva. Şi un şir

1 t o r g a , Studii şi Documente, VI, [>p. 4 1 7 — 8 . 2 S t . N i c o l e s c n , Doc. fflavo-Uonihtc, p . 206 . 9 Doc . d in 22 A u g u s t 1582, în Torga, Studii şi Doc, V, p . 3 9 5 . * l o r g a , ibii.l., I X , p . 75 .

î n t r e g de ac te ni dovedeş te că se găs ise aceas tă compensa ţ i e . . In definitiv, caşul n u se deosebia mul t de acel, mai obişnuit , al împrumutu r i lo r în t re par t icu lar i . Debi torul care nu pu tea plăti în bani , îşi p u n e a a m a n e t moşia, pămîn tu l , sau îl ceda de-a bi-nelea. Atunc i mai toţi a v e a u p ă m î n t ; moşia e ra forma n o r m a l ă a ave r i i : spre deosebire de vremi le noas t re , în ca re tocmai va­loarea n u m e r a r u l u i e ma i mică . E r a deci firesc ca pămîn tu l să fie şi mijlocul n o r m a l d e p l a t ă : a v e m chiar din t impul lui Va-sile L u p u un text de lege în pr iv in ţa «celor ce vor lua ocine pen t ru dator i i» , în ca re se specifică : de v r e m e ce se va a r ă t a «c 'au mînca t r o a d ă den t r ' ac i a oc ină mai mult . d e ş iapte ani , a t u n c e a ca să socotească g iude ţu l tot vinitul, ce va fi fost den­t r ' ac ia ocină, deci g i u m ă t a t e den tot să n u m e r e şi să facă să fie cape te , s ă se iuşureadze den da tor ie» \

D e mul t e or i însă a m a n e t u l a jungea s tăpîn i re depl ină, d u p ă cum resul tă din mul te zapise 2 , şi d u p ă cum s'ar p u t e a d e d u c e şi din al t cas vestit (din domeniu l relaţii lor i n t e rna ţ i ona l e ) : acela al Pocuţ ie i lui Alexandru-ce l -Bun. P e temeiu l acestui d rep t au porn i t a t î t ea expediţi i pes te g ran i ţ e l e Terii Leşeşt i , de la Ştefan-ce l -Mare la năvă l i r ea ce duse ostile s eme ţe ale lui P e t r u R a r e ş spre înfr îngerea de la O b e r t y n ; căci la obîrşia s tăpînir i i moldo­veneş t i în aces te ţ inutur i e ra î m p r u m u t u l de iooo d e «ianuini» de a rg in t daţ i de Alexandru-Vodă Craiu lu i leşesc.

T o t astfel se pot r iveş te depl in cu cele a r ă t a t e mai sus u r m ă ­to ru l hr isov a lui P e t r u Şchiopul , da t la 20 A u g u s t 1 5 8 8 : „...şi a m miluit D o m n i a Mea cu acele sa te iarăş i pe al nos t ru cre­dincios şi cinstit boiarin, jup în A n d r e i G h e t m a n şi pâ r că l ab Su­cevei, p e n t r u a lui slujbă ce a slujit Domnie i Mele şi ţăr i i Dom­niei Mele..., pentru că a dat Domniei Mele şi 55.000 de aspri în treaba şi în sarcina Domniei Mele* 3.

Inna in te de toa te să obse rvăm formula în t r ebu in ţa t ă în acest

1 „ C a r t e r o m î n e a s c ă d e î n v ă ţ ă t u r ă " , î u Legi vechi romaneşti, ed . L o n g i -n e s c u ş i P a t r o g n e t , I , p . 5 , p a r . 16

2 V. d e p i l d ă ce l d i n 1 S e p t . 1701 , p r i n c a r e „ A l e x a n d r u ce a u fos t P o s t e l n i c - M a r e î n ţ a r a Moldov i i " c e d e a z ă B ă l o ş e ş t i i p e n t r u d a t o r i i ( Io rga , Shid. şi Doc., VI, p . 149). Cf., î n M u n t e n i a , m o ş i a C o r n e t c e d a t ă Ia 1625, p e n t r u o d a t o r i e d e „6 g a l b e n i şi 4 c o s t a n d e " ( Io rga , o.c.,XYV, p . 287) , e t c . Cf. o. c, V, p . 9.

3 G h i b ă n e s c u , Surele şi Izroatle, I X , p . 5 3 .

a c t : e o danie , o «miluire >. De ace ia se şi scriu cuvin te le obiş­nu i te în astfel de caşur i , pe ca r e le găs im în zeci de d o c u m e n t e din v r e m e a veche , mai cu s a m ă în ace lea ale lui Ştefan-cel-M a r e „

E şi vechea f o r m u l ă : «pentru a lui d r e a p t ă şi c redincioasă slujbă., a m miluit Domnia Mea» , actul de bunăvo in ţ ă al Dom­nului pen t ru supusul ca re 1-a slujit cu c red in ţă . Cî te oda t ă se a r ă t a a n u m e şi telul slujbei, o vitejie făcută în vre-o luptă cu Tătar i i , o a p ă r a r e a D o m n u ' u i în pr imejdie . Es te şi u n cas cu­rios în ac tu l pr in care Ie remia Movilă dă lui C ă r ă i m a n Mare -P ă h a r n i c trei sa te , Vulpăşeşt i , Molova ta şi Ţăpen i , n u m a i pen­t ru că «ni-a slujit n o u ă la cinsti ta P o a r t ă şi ni-a scos n o u ă de la cinsti tul î m p ă r a t 40.000 ugh i ga lbeni , şi i-au tr imis n o u ă cinsti tul î m p ă r a t să ni fie într 'a jutor , c înd s'au răd ica t acel lo t ru de Mihal Voevod cu Ungur i şi cu mul te limbi a supra Domnie i Mele» (e vorba de năvă l i rea lui Mihai Viteaziu, la 1600), «şi toţi acei bani s 'au fost adus pr in cîmpia Daşoviei , şi ne au găsi t p re noi cu acei bani în Ţ a r a L a d i a n s c ă 2 ». Deci n u m a i p e n t r u d r u m u l cei lung, cu primejdiosul ocol p r in cîmpiile «Daşăului> — Oceacovul de mai t îrziu —, solul e răsplăt i t cu o danie boga tă . E d rep t că mila Voevodulu i n u dă ru ia mai n ic iodată degeaba , fără ca ace l milostivit să fi adus rea le servicii .

In ca tegor ia de d o c u m e n t e ca re n e pr iveşte , forma de miluire a scunde însă o da tor ie a d e v ă r a t ă , o s u m ă de bani . Mai cu s a m ă în Moldova găs im mul te caşuri a s e m ă n ă t o a r e .

Acelaşi P e t r u Şchiopul «miluieşte» pe Poste lnicul Andre i «pen­t ru că a da t Domnie i Mele pen t ru aces te vii şi 6.000 aspri în-t r ' acea v reme , cînd ţ e a r a Domnie i Mele e r a în c u m p ă n ă din pa r t ea aces tor lotr i de «Cazaci» 3 ; iar diacul Pepe lea se a lege cu satul Dobovi ţa , «de oa re ce au făcut bine Vistieriei noas t re , şi ne-a ajutat cu 15.000 bani turceşt i , c înd Turc i i s 'au pu r t a t r ă u cu noi, şi a da t aceşti bani Turci lor spre a jutorul terii noas t re a Mol-dovii, t î n d a m fost pe nedrep tu l siliţi să plătim acea mul ţ ime de para le» . E din 16 M a r t 1 5 9 1 4 ; c î teva luni mai tîrziu,

!. I. B o g d a n , Doc. lui Ştefan-cel-Mare, I, p . 0 0 . • 2 D o u ă d o c u m e n t e d in 1(502 şi 1003, î n G h i b ă n e s c u , [spisoace şi răpise,

I. 2 , p p 8 şi 18. 3 S t . N i c o l a e s c u , Doc. Slavo-Rom'ine, p . 282, d i n 7 A p r i l 1575 4 I o r g a , Studii şi Doc, V, p . 396.

Domnu l , decît să fie silit a plăti d in nou al tă «mulţ ime», t recea g r a n i ţ a sp re a-şi isprăvi zilele în t re s trăini — biet p r i b e a g în teri pap is taşe—, ceia ce a r a t ă că în astfel de împrumutu r i e ra în-t r ' a d e v ă r u n mijloc d e scăpa re .

Mulţ i Voevozi r e c u r g la a s e m e n e a a j u t o a r e : R a d u Mihnea dă­ru ieş te lui C o n d r e a biv C ă m ă r a ş sa tu l Şi viţa : «una pen t ru a lui d r e a p t ă slujbă; a l ta că el a u da t Domnie i Mele şi t re i su te ugh i roşii, de i-am da t acei ban i în t r e a b a ţării , de u n d e a m avu t ne­voie şi t rebuin ţă» \

Ştefan T o m ş a în tă reş te Visternicenii , la 23 Iulie 1623, lui Man-dachi Vel Va m e ş , c a r e dăduse 600 de ga lben i «la t r ebu in ţa pă-mîntului» — formula n u p rea var iază 2 . D a r Moise Movilă, cel cu «s t r îmtoarea», şi «sila» ; ni se a r a t ă şi aici încurca t în fel de fel d e dator i i . P ă t r a ş c u Cost in S p ă t a r u l p r imeş te c î teva sa te «pent ru a lui d r e a p t ă slujbă, ci ni slujăşti, şi (mai cu seamă) ni-au da t bani ga t a , noî suti di ta ler i buni» 8 . P ă t r a ş c o Başotă , Mare-Vis-t iernic , e «miluit» cu siliştea Tor tureş t i lo r , «pent ru a sa d r e a p t ă şi c redincioasă slujbă că t r e D o m n i a Mea , şi pen t ru că a da t în Vistieria d o m n e a s c ă două sute ga lben i ungureş t i , car i bani s 'au chel tui t cu mer t icu l Turci lor balgii şi cu a l te nevoi ale ţării 4 *. Aici cuvinte le v a g i : în t r ebu in ţa pămîntu lu i sau «a terii» sînt înlocui te cu a r ă t a r e a de Japt a nevo i i : în acest cas, bani de da t s t r îngă tor i lor de mie re ai Pad işahulu i .

In fine, o hî r t ie cu da t a de 1639 a r e u r m ă t o a r e a î n s e m n a r e g recească : «Prin cel de faţă al mieu zapis tac cunoscut eu, popa G r i g o r e psal tul , ce-mi da tor ia mie Moise Voevod, adecă 250 lei îmi dăduse , şi hr isovul a supra moşiei Docolina, ca să fie în s tă-pînirea nea ; dar , av înd a supra ei şi d u m n e a l u i Comisul F u r t u n ă a face cu moşia, ne -am aşeza t şi mi-a plăt i t mie dumnealu i Co­misul, şi mai mul t să n u a m a cere nimic, nici de la Moise Voe­vod, nic de la F u r t u n ă » 5 . C u m îl v e d e m din procesul lui Ffa-san Celebi, aşa ni se a r a t ă nefericitul v lăs tar al Movileşt i lor şi în toa te aces te pr ic in i : veşnic încurca t , veşnic în cău t a r ea ba­nilor, şi nepu t înd plăt i o da to r ie fără a se izbi de al ta mai veche .

1 30 M a r t i e 1618 î n H a s d e u . Arhiva lat., I I , p . 191 . * I o r g a , o. c , V, p . 15 . 3 Ibid-, p . 553 : f ă ră v e l e a t . * H a s d e u , o. c, I, 1, p . 112 ; 29 A u g u s t 1 6 3 1 . 6 G h i b ă n e s c u , Jgpis. fi Zap., I I , 1, p . 186. Cf. I o rga , St. fi Do V, p . 26,

Cîte oda t ă cont r ibu ţ ia n u era n u m a i b ă n e a s c ă ; slujba terii c e r ea şi a l te a ju toare . Astfel A r o n - V o d ă , la 28 Mar t i e 1594, hărăz ia siliştea Zorilenii , pe a p a Bîr ladului , lui T o a d e r Chir iac , Mare -Vameş , pen t ru c ă i dăduse «şase cai buni în pre ţ d e 12.000 aspri pen t ru t r e a b a ţării , c înd au veni t p u t e r e împără ­tească pînă la t î rgul Iaşilor, cînd s'a r ăd ica t acel lo t ru ce-i zicea Pe t ru , a sup ra ţării noas t re , a Moldo vii» 1 . Poste lnicul Arp in t i e Prăjescul p r imeş te săliştea Dădeşt i i de la Cons tan t in Movilă, la 1611, pen t ru că dăduse «6 cai buni , pre ţă lui ţ i cu 120 ugh i ga l ­beni în t rebur i le t e r i i ; ace ia s 'au da t lui A h m a t - P a ş a şi C a r a ş -Mîrzea, c înd au t recu t în Ţ e a r a M u n t e n e a s c ă cu oas te con t r a Radulu i -Vodă Ş e r b a n » .

Alt hr isov din 1 6 1 0 s p u n e însă că «a d a t 5.000 aspri , ban i g a t a , în mîna n o a s t r ă » 2 . Acelaş i Voevod d ă d e a şi lui P ă t r a ş c u Logofăt siliştea Broşteni i , pe Şomuzu l -Mare , pen t ru că pr imise «pa t ru cai buni , preţui ţ i d r ep t d o u ă su te ga lben i ungureş t i , şi încă a u mai da t şi bani u n a su tă şi cincizeci ga lben i ungureş t i» , şi se a r a t ă «că aceşt i cai şi bani s'au d a t în* t r ebu in ţ a teri i , în v r e m e cît ţ a r a noas t r ă aceas t a a Moldovii a v e a nevoie pen t ru ca să se facă pacea» s .

D u p ă da tă t rebuie să fie vo rba de sfîrşitul lupte lor l ăun t r ice cu Mihăi laş Movilă, vă r şi d u ş m a n al lui Cons tan t in .

A m m a i p u t e a înşira încă o s a m ă d e h r i soave cu acelaşi con­ţinut, de la mai mulţ i Voevozi , Ştefan T o m ş a 4 , R a d u M i h n e a 6 , Mi ron B a r n o v s c h i R e ţ i n e m totuşi formula unei întăr i r i a lui Moise Movilă, în pr iv in ţa unei moşii d a t e d e Barnovsch i Iui Dumi t ru B u h u ş : «care acea buca tă de pămîn t d in ho ta ru l T î rgu lu i -F rumos este a lui d i r eap t ă dan ie d e slujire, şi chiar de cumpărătură, pen t r ' ace ia căci da t -a ace lu i D o m n p a t r u cai buni , pre ţă lu i ţ i d r ep t 140 ugh i , ban i buni , iar acei datu-i-a în t r e a b a ţări i la cinsti tul H a n » 7 . E mai s ince ră aceas t ă formă, în c a r e

1 I o r g a , ibid., VI , p . 12 . î n t ă r i r e a lu i I e r e m i a M o v i l ă d i n 9 I u n i e 1 6 0 2 ; ibid., p . 15 .

2 G h i b ă n e s c u , Ispis. fi Zapise, I, 2 , p p . 80 , 86 . 3 C o d r e s c u , Uricariul, X V I I I , p . 4, d o c . d i n 2 8 A p r i l i e 1609. î n t ă r i r e a lui

G a p a r - V o d ă G r a t i a n i la 13 M a r t 1 6 2 0 ; ibid., X V I , p . 1 1 . * Doc. d i n 12 A p r i l i e 1623 , fn I o r g a , Stud. fi Doc, V p . 216. 6 12 M a r t i e 1617; ibid., p . 397 . 6 21 M a r t i e 1626, e. c, VI, p . 414 . 7 G h i b ă n e s c u , Sur. fi Izv., I I , p . 159, 8 A p r i l i e 1 6 3 1 .

ach i t a rea unei dator i i nu se mai a scunde d u p ă falnicele s love ale dărniciei domneş t i .

De observa t iarăşi că acelaşi n u m ă r de cai rev ine în toa te aces te a c t e : pa t ru , mul t şase. P a r e ca un fel de cont r ibuţ ie fixă, poa t e p e n t r u serviciul solilor sau al curier i lor domneşt i .

P î n ă a c u m a m avu t a face a p r o a p e numa i cu ac te moldove­n e ş t i ; e cur ios că aces t obiceiu, de-a î m p r u m u t a în lăunt ru l terii, aces t expedien t f inanciar ca re face din d regă to r i i Divanulu i niş te credi tori ai Sta tului , se în t î lneş te mai r a r în Ţara -Ko-m ă n e a s c ă .

C u n o a ş t e m , în t r ' adevăr , în M u n t e n i a caşul pe ca re ni-1 amin­teş te hr isovul lui Radu Ş e r b a n din 23 A u g u s t 1 0 0 5 : pu te rn icu l şi vestitul B a n P r e d a Buzescu pr imeş te satul domnesc Isbioenii pen t ru un î m p r u m u t făcut în t impur i g r e l e lui Mihai Vi teazul , după înfr îngerea din G u r a Te l ea j enu lu i : «... Şi apoi, în t ru acea nevoie , r ăposa tu l Mihail Voevod n 'a pu tu t găs i de nicăieri să ia bani cu î m p r u m u t a r e , iar cinstitul d r e g ă t o r al Domnie i Mele , jup înu l P r e d a , Mare le -Ban , el a î m p r u m u t a t pe Mihai Voevod cu 77.000 a s p r i ; şi încă datu-i-a şi u n cal bun. Şi număra tu - i - a banii a tunc i însuşi B ă r c a n Vis t i e ru l ' .» Se p re t inde chiar că Bu-^eştii s ' a r ' f i «răcit în t impul din u r m ă de că t r e D o m n tocmai din aceas tă c a u s ă » 1 .

Es te însă ceva obştesc, o t r ă s ă t u r ă comună , o cons t a t a re ca re resul tă , atî t d in ca r t ea de j u d e c a t ă a lui Vasi le-Vodă, cît şi din toa te documen te l e cunoscu te pe ca r e le-am înşirat a i c i : e co-v î rş i toarea î n s e m n ă t a t e a banilor, a numerar iu lu i , într 'o epocă î n t r eagă a t recutu lu i nos t ru , - i m p o r t a n ţ ă ca re se vede în toa te r amur i l e vieţii de S ta t .

Şi rolul enorm al averei băneşt i d e t e r m i n ă p a n ă şi p r ecum-păni rea clasei s t ă p î n i t o a r e : căci acestui factor economic îşi da-to reş te bo ier imea desvol tarea şi locul de frunte pe care 1-a avu t în t rebi le teri lor noas t re t imp de a t î tea veacur i . E vrednic de toa tă l ua rea a m i n t e faptul că toa te caşuri le pe ca re le-am exa­mina t sînt din veacul al XVI l e a — a n u m e din anii din u r m ă şi din secolul al XVII-lea. E şi f iresc: mijlocul financiar cores­p u n d e une i anumi t e nevoi , unei v remi a n u m i t e .

1 S t . NicolaOSCU, o. c, p . 307. Cf. G i u r e s c u , Legătura lui Mihai Viteazul, î n „Analele Academiei llomine", s e c ţ i a is t . , X X X V I I p . o l t .

In t impur i le mai vechi, cînd Voevoda te le d in t re D u n ă r e şi m u n t e păs t r au o mai m a r e nea t î r na r e , c înd pămîn tu l s t r ămoşesc nu era încărca t de zd rob i toa rea p o v a r ă a t r ibutului impus de învingător i , nevoi le financiare a le Sta tu lu i n u e r au aşa g rabn ice , nici aşa mar i . In or ice cas , n u m e r a r i u l n u e r a n e a p ă r a t t r ebu­incios p e n t r u îndes tu la rea lor, iar p la ta în n a t u r ă a biruri lor o pu t eau face toa te clasele sociale de-o po t r ivă : u n d e e ra t rebu­in ţă de bani , D o m n u l , ca re e ra şi cel m a i b o g a t în ţa ră , p u t e a a junge cu mijloacele lui.

Cu ivirea harac iu lu i însă, în t regu l r e g i m economic se sch imba : nevoia bani lor p r e c u m p ă n i , şi echil ibrul se rupse în favoarea celor cari p u t e a u d ispune de ei. C u m spune d. I o rga : «Pen t ru îndepl inirea acestei sarcini veniau la noi cămă ta r i , cari , nu nu/nai că «înlesniau» — spre cel mai m a r e folos tot al lor, pe Domni , împovăra ţ i de la o v r e m e cu toa te datori i le neplă t i te a le înnain-taşilor lor, mazili sau fugari—, da r făceau şi a l te speculaţ i i d in care folosia boier imea , ca re v indea ceară , miere , g r îne , l e m n e . Astfel aceas tă clasă s tăp în i toare , c a r e d u p ă o desvol ta re d e m ă c a r d o t ă veacur i a junsese în a d e v ă r a repres in ta o clasă socială şi economică , a lcă tu i tă din des tu le e l emen te na ţ iona le şi unele s t ră ine , d i spunea de un n u m e r a r i u ca r e s 'ar ff*căutat a d e s e a în z ă d a r - p r i n căsuţe le ţerăneş t i»

D a r tocmai acest numera r iu , c a r e în de obş te î n s e m n a o p u t e r e reală , pu t ea a junge p e n t r u stăpîni tori i lui şi o pr imejdie . Ase­m e n e a bogăţ i i e r au r îvn i te de mulţ i . Unii Voevozi mai hotăr î ţ i , şi car i se s imţ iau mai tar i , c ă u t a u să descurce Vist ieria î n t r ' un chip de s igur ma i simplu, da r n u t o t d e a u n a fericit. A v e a u nevoie de bani , boierii a v e a u p a r a l e ; tă iau pe boieri şi li luau aver i le , le confiscau, pr iv ind pe stăpînii avuţi i lor r îvn i te ca p e nişte «hi-cleni». D e m u l t e ori , de altfel, e ra î n t eme ia t ă aceas t ă presu­pune re .

0 scur tă răsfoire a cronici lor a junge să n e c o n v i n g ă d e s p r e felul aces ta de a p roceda . In Munten ia , vorb ind d e Mihnea -Vodă cel Rău, de la 1508, c ronicaru l s p u n e : «boierii îi o m o r a , îi muncia , avuţiile le lua" 2.

1 Constatări Istorice ca privire la viaţa agrară a Rominxlor, î n Stud- şi Doc, X V I I I , p . 2 5 .

2 Cons t . C ă p i t a n u l F i l i p e s c u , Istoriile Domnilor Ţerii-lîomăneşti, e d . N . I o r g a , p p . 3 0 - ! .

Evlaviosul N e a g o e B a s a r a b , c t i tor de biserici şi dă t ă to r de sfaturi, p u n e mîna pe un boier care cu tezase să t ă g ă d u i a s c ă sfinţenia cuviosului Nifon, ale cărui moaş t e se adusese ră în ţ a ră cu m a r e cinste. D a r nu se m u l ţ u m e ş t e să-i î nd rep te c red in ţa greş i tă şi rea , ci tpentru avuţia lui şi domneasca, să o spuie, l-au munc i t foarte, p înă l-au omorî t» \ C e să mai pomen im de crun­tul Mircea Ciobanul , «carele, viind în ţa ră , după două săptămîni , lucrul cel mai d ' intăiu aces ta a u făcut : au tă ia t p re C o a d ă Vor­nicul, şi p re frate-său Radu l Comisul , şi p re D r a g u l Stolnicul , şi p re S t roe Spă ta ru l , şi p r e Vint i lă Comisul , şi alţii nenumiţ i , luancindu-i întâia pentru avuţie, pînă ce au dat ce au avut; decia i-au omorît» 2.

Fiul lui, A l e x a n d r u , u r m e a z ă pă r in teasca pildă, fiind şi «sărac şi lipsit de mijloace» — «egenus a l q u e inops» —-, d u p ă cum îl a r a t ă scrisorile v r emi i ; > . Şi supt el se înşiră lungu l pomelnic al Logofeţilor, Vistierilor, Stolnicilor şi Vornicilor tăiaţi , pen t ru a se u m p l e a pungi le domneş t i , a t î t de goa le *.

In Moldova vuiesc le topiseţele de a s e m e n e a întîmplări-; n u c d e nevoie să mai amin t im caşurile, bine cunoscute , ale lui lon-cel-Cumpli t sau lui A r o n T i ranu l .

De altfel, d in v r e m u r i vechi, a v e r e a t rădă tor i lor , a «hiclenilor» se p u t e a lua în folosul S ta tu lu i ; pr incipiul e ra însă apl icat în-t r 'o m ă s u r ă c a m p rea l a rgă . Astfel, de pildă, se în t împlă cu H a t m a n u l Şeptelici şi cu Goia Poste lnicul , car i puseseră la calc, în zbuc iumul înfrîngerii de la 1 6 2 1 , uc iderea lui G a ş p a r G r a -t iani .

Noul D o m n , A l e x a n d r u Iliaş, îi ta ie şi li a runcă t rupur i le în-t r 'o i e ş i toa re : «după s p u r c a t ă faptă, sc î rnavă moar t e» . Ia r cro­nicarul a d a o g ă : «Şi cu lege d i reap tă le-au făcut acea p e d e a p s ă ; n u m a i m u n c a ce au făcut femeilor lor, şi m u m e i lui Şeptilici, pen­tru avuţie, aceia au fost pes te p r a v i l ă ; că p re lege d i reap tă nice fecior pen t ru fapta tă t îne-său, nici ta tă l pen t ru fapta fecio­rului de vîrs tă nu-i platnic 6 » .

1 Ibid., p . 3 9 ; v . şi n o t a . 2 Ibid.,pp « 0 — 1 . 3 V. Hurmuzaki, Doc. X I , p . xx i , p r e c u m şi l o rga , Cuntrib)i(iuni In Istoria

Munteniei, î n „ A n . A c . R o m " . , s e c ţ i a i s t , X V I I I , p . 9. * M i r o n Cos t i n , Let.. I, p . 276

Asemenea procese e r au deci adesea un p re tex t pen t ru a se smu lge bani, de la toţi cei -cari-i p u t e a u avea . şi' ale căror le­g ă t u r i cu vinovaţi i pu t eau l ămur i , dacă n u îndreptă ţ i , o astfel de p u r t a r e . D a r p e n t r u aşa măsur i de t e roa re t rebu ia un D o m n t a re si b ine sprijinit, fie în afară, fie chiar în l ăun t ru l terii .

Cei mai puţ in energic i sau lipsiţi de p u t e r e preferau însă so-lu ţ iunea împrumutur i lo r , mai î m p o v ă r ă t o a r e , da r mai paşnică. Lua ţ i iine ori pe nep regă t i t e în întîile zile ale unei Domni i noi , boieri i e r au totuşi destul de tar i c a s ă se a p e r e şi să-şi r ă s b u n e .

De ne t ăgădu i t r ă m î n e însă că , pe l îngă primejdii le obişnui te t u tu ro r s tăpîni tor i lor d e avuţi i , a ceas t ă s t a re e ra pen t ru boie­r ime şi de u n m a r e folos.

S'a s tud ia t şi s'a doved i t cum din aces te împre ju ră r i s'a a juns la în t inde rea tot mai m a r e a iobăgiei , la măr i r ea con t inuă a moşii lor boiereşt i . Ţerani i , neput îndu-ş i plăt i cisla de bir, şi-au r ă s c u m p ă r a t să răc ia cu p re ţu l l ibertăţi i , şi a u ajuns cu t r e ce r ea vremii «rumînii» boierului c a r e plăt ise p e n t r u e i ; desvo l t a rea acestui proces istoric a fost d e t e r m i n a t ă — a m ă n u n ţ i t şi defi­nitiv \ D a r nu n u m a i a sup ra formării mar i lor p ropr ie tă ţ i a avu t înr îur i re a c e a s t ă împre ju ra re . Dacă în cursul veacului al XVII- lea nobi l imea şi-a făcut un loc tot mai m a r e în c î rmui rea terii şi a pu tu t r îvni tot mai mul t Ia în locuirea puter i i domneş t i s lăbite, a d e v ă r a t a ei a r m ă a fost ave r ea , avu ţ i a bănească .

Un Voevod înţelept , a cărui s tăp în i re fusese « împără ţ ie , nu D o m n i e s ă m ă n ă t o a r e » , R a d u Mihnea , zicea, cu expe r i en ţa pe ca re i-o d ă d e a u şese Domni i în ambe le P r i n c i p a t e : «De m a r e folos şi cinste este Domnie i şi terii boier inul în ţe lept şi avut , că , dacă a r e Domnu l cinci-şese boieri avuţ i , n ice de o nevo ie a terii n u se t eme» . Şi acelaşi c î rmui to r încerca t , cînd a v e a de j u d e c a t o pricină în faţa Divanulu i , îşi ros t ia ho t ă r î r ea d u p ă u r m ă t o a r e l e pr inc ip i i : «Hiecarele , cînd j u d e c ă p r e un boier cu un cu r t ean , ochii Domnului să hie sp re boier , i a ră jude ţu l p r e ca lea sa să m e a r g ă . Şi aşa, cînd se p î reş te un c u r t e a n cu un ţ e ran , ma i de cinste sa hie cur teanu l , şi la cuvînt , şi la c ă u t a r e a D o m n u l u i 2 . . . »

1 Cf. I o r g a , Développement de la question rurale en lioumanie. Cf. Conside­raţii autriace asupra Olteniei, d i n 18 I u n i e 1719, la c u v î n t u l „ i o b b a g y o n e s " , I o r g a , Stud ş i Doc., V, p . 1 3 5 .

2 M i ron C o s t i n , Lei., I, p p . 286 .

Aces te cuvinte , ca re stabilesc tot oda t ă şi despăr ţ i rea claselor, nu sînt, din nenoroci re , decît conclusia logică a celor d ' intăiu : «drepta tea» celui mai avut , adecă mai ta re , şi de ale cărui mijloace S ta tu l se poa te folosi mai mul t .

«Sula de au r şi z idul pă t runde» sună o veche z ică toare . Şi mai mul t pr in sula de au r a împrumutu r i lo r decî t pr in sabia s îngeroasă a răscoale lor a ajuns boier imea a fi, t imp de mai bine de două veacur i , cu sau fără d rep ta t e , s t ăp înă pes te pă-mînt şi oamen i , clasa d o m i n a n t ă în toa tă pu t e r ea cuvîntului .

Gh. I. Brătianu.

Sîâtuitorul bizantin al lui Mihai Viteazul: Mitropolitul Dionisie Rali Paleologul

Se cunoaşte marele rol pe care 1-a jucat în Domnia lui Mihai Viteazul în Ardeal şi în Moldova călugărul grec de neam mare, Rali după tată, Paleolog după mamă, Dio­nisie, Mitropolit de Tîrnova.

Relaţiile lui cu Domnul Ţerii-Romăneşti, de mult pornit la luptă contra Turcilor, încep în 1597: Mihai intervine la Patriarh ca să nu fie scos Dionisie 1. In 1598, la 12 şi 18 Mart, acesta se îndreaptă către Domn prin cîte o scrisoare grecească din care avem o versiune ungurească şi una germană, amintind o corespondenţă mai veche. El asigură atunci pe Mihai' că „aici toată creştină­tatea e aplecată către Măria Sa" şi se scusă, faţă de mustrările Voevodului, că nu i-a dat sprijin cu fapta. A îndemnat pe cine a putut, a strîns măcar „ceva slu­jitori şi cai", — neavînd de cheltuială mai mult ca o mie de galbeni —; în casa lui Dedu la Rahova are pană la o sută treizeci de măsuri de grîu pentru clipa cînd ostaşii lui Mihai ar răsări în mijlocul Bulgarilor. Este şi înţele­gere cu Patriarhul de Constantinopol, care a fost douăzeci de zile la Dionisie, şi „amîndoi am aşteptat cu dor mare solia Măriei Tale, nu altfel, ci ca judecata cea de pe urmă". Nu lăcomia de bani sau de daruri, ci conştiinţa-1 face a se declara robul Domnului romanesc, gata să-i fie

" • H u r m u z a k i , I I I ' , p p . 519-20, n o . L X X V I .

la îridemînâ la orice cas, cu atîta dorinţă ca el „să aibă un gînd bun faţă de dînsul". Scrisoarea din 12 ca şi cea din 13 se mîntuie cu întrebări despre legăturile stăpînului celui nou cu cel vechiu, Sultanul, şi despre soliile, de care se zvonise mult, ale Muscalului. Mitropolitul spune că venise anume în satul „Armelin" de lîngă Nicopol 1.

La 19 Mart apoi, din Nicopol, Dionisie strigă că nu mai poate trăi cu Turcii, că a spus-o şi lui Sigismund Bâthory, „Craiul" ardelean, şi adauge ştiri despre gătirile paginilor. Toate acestea „învăţătorul de căpetenie al Bulgarilor" le scrie şi în numele „celorlalţi învăţători cu toţii, cari sînt pe malul bulgăresc şi cari se roagă de sănătatea Măriei Tale şi pană la unul faţă de Măria Ta îşi.pleacă frunţile 2".

De aici aflăm că Vlădicii juraseră şi că şi Mihai li ju­rase lor; jurămîntul celor d'intăiu era făcut şi fiului, Ni-colae-Vodă Pătraşcu Călugării Ioan şi Gheorghe purtau în taină răvaşele. La capăt se spune că episcopii „şi-au şi pierdut nădejdile, de oare ce se spune că ai pace cu Turcii, care, îndată ce se va încerca şi se va duce Ia capăt, îndată ni se pune primejdie pe grumaji".

In Octombre 1597 încă se aştepta un sol al Mitropoli­tului şi la împăratul 3 .

Să fie oare Rali acel „Dionisie călugărul muntean" care mergea de la Mihai în misiune la Ardeleni prin M a r t i 595 4 ? Nu credem Oricum, cînd, peste cîteva luni, Mihai se făcuse vasalul lui Rudolf al II-lea, comisarii veniţi la Tîrgovişte scriseră lui Dionisie să se ţie gata a sprijini, „îndată ce steagurile împărăteşti se vor fi văzut în Bulgaria", pe Mihai „sau pe altul care se va părea mai bun împăratului"—şi răspunsul fu că, de fapt, toată Peninsula se va răscula, strîngîndu-se „în puţine zile două sute de mii de oameni" , r >.

Prilejul nu se înfăţişă însă. Dar, cînd ostile lui Mihai pătrunseră în Ardeal, Mitropolitul grec al Bulgariei, înrudit cumva cu mama Voevodului, — fiind şi el dintre Can-tacuzini 6 , — era în suita Domnului, stăruind şi acum

1 H u r m u z a k i , XI, p p . 290-2, n o . cc .ncxxx iv . 3 tbid., p p . 292 3 no , c c c c x x x v . — P e n t r u r e l a ţ i i l e B u l g a r i l o r c u î m p ă r a t u l

v . „ B u l l e t i n d e l ' I n s t i t u t p o u r l ' é t u d e d e l ' E u r o p e s u d - o r i e n t a l e " , 11, p p . 100-3 . 3 H u r m u z a k , XII , p . 1267. 4 Ibid., p . 338, n o . DVI Cf. ibid, p . 339, n o . D V I I I . 5 lbid.j p . 370 , n o . D L X U . 6 Ibid., p . 565 , n o . CMXVI .

pentru causa creşt ină 1 . „Acuma e vremea", scrie el lui Rudolf al 11-lea, „să putem potrivi tot lucrul prin acest mărinimos Mihai Voevod, viteaz căpitan"; el asigură că Mihai nu doreşte decît să dea Ardealul pe sama cuiva „ca să meargă la alte isprăvi şi mai mari" —, expediţia contra Constantinopolei, fireşte. Numai să nu se facă pace cu Turcii! „Tot gîndul acestuia este să meargă spre Turcia şi să-şi facă sălaşul în Sofia 2." Trimesul său fu întăiu Ragusanul Giovanni de'Marini Poli, apoi alt Ragusan, Polo Giorgio, care lămuria că de trei ori Vlădica era să fie dus la Poartă de nu-1 scăpau cadiul şi Turcii din Tîrnova, — căci şi venise ceauşul să-1 iea; cu acea ocasie . a dat 160.000 de aspri şi 400 de taleri cadiului; ultima oară, ascunzîndu se optsprezece zile, a trebuit să fugă la Mihai ?\

In fiinţa Vlădicăi, îmbrăcat în odăjdii, făcu Mihai de­claraţia sa din Ianuar 1600 că primeşte propunerile îm­păratului pentru păstrarea legăturii politice 4.

Mitropolitul fu de faţă şi la pecetluirea răspunsului ce se dete 5 . Cîteva zile după aceasta, el, care juca pe lîngă Mihai rolul pe care pe lîngă Vodă-Brîncoveanu 1-a jucat mai tărziu un Dosofteiu, Patriarhul Ierusalimului, stropia cu aghiazmă, la Bobotează, caii Voevodului 6. Dio-nisie avea cu el icoane rari, ca acel chip al Maicei Dom­nului cu Isus în braţe pe care îl dădu omului împărătesc venit în Ardeal cu ofertele care mulţămiră o clipă pe Mihai, Carlo Magno ". Şi tot el, marele uneltitor pentru răzhoiul contra Turcilor, va fi fost acela care strecurase secretarului împărătesc părerea că „sînt forţe destule şi oaste pregă­tită pentru a merge de acolo la Constantinopol 8 ". Bul­garii şi Sîrbii, spunea el cu alt prilej, doar atîta aşteaptă'*. Era vorba, ar fi zis Domnul însuşi, să se ducă măcar la păscut caii în şesul Adrianopolei 1 0 .

1 lbid., p . 526 , n o . D C C C X L I ; I I I 1 , p . 400 . 2 lbid., X I I , p p . 552-3, n o . D C C C C X X X X I X . 3 lbid, p . 565 , n o . r . «xv i . Miha i a r fi v r u t să-1 t r imeafcă l a T a p a , la P i l i p

a l I l - l ea , la î m p ă r a t p e n t r u n u n t a fiului; ibid., I I P , p p . 394-5. * lbid , X I I , p p . 569-70. 5 Ibid , p . 656. « Ibid., p . 629 . ' Ibid., p . 6 5 3 , n o . MXIV. * lbid. 51 I b i d . , p . 656. 10 Ibid., p . 657 .

II mai vedem pe „al Tîrnovei" Dionisie iscălind din Alba-lulie, la 15 Februar, noi asigurări călduroase de credinţă către împăratul catolic 1 C î t priveşte pe Mihai, Grecul îşi atribuie o maro influenţă asupra lui -, de şi altfel îl socotise ca un „om fără Dumnezeu" („ein gotloser Mann"); cel puţin aşa i se părea cînd pe episcop îl apuca po-d a g r a 3 . Totuşi încetul pe încetul Dionisie începea să vadă cu frică pe Voevod : abia putuse scăpa din mînile lui pe Gaşpar Kornis, unul din fruntaşii nobilimii ardelene, şi el credea că oricine nu se face temut e în primejdie dacă încape în mînile acestui om straşnic 4 .

Ceia ce-1 supăra pe Mitropolitul de Tîrnova nu erau însă defectele, pe care atunci să le fi descoperit, ale persona­lităţii lui Mihai, ci altceva. In primăvară el asigura cu durere pe agentul austriac Paul Giorgio că Armeanul Petru Grigorovici, „diplomatul" lui Vodă, şi boierii lui munteni l-au adus la hotărîrea, în care este neclintit, că „nu va mai da împăratului Ardealul 5 " . Şi, încă odată el, şeful conspiraţiei orientale, greceşti, revine cu năcaz asupra di­recţiei definitive luate de politica lui Mihai, spuind co­misarului imperial Ungnad că „Voevodul nu va ceda în ruptul capului de bună voia lui această ţară împăratului şi că hotărîrea lui se întăreşte necontenit ; la care lucru pe Voevod nu-1 aţîţă atîta însăşi socoteala şi [danul său, pe cît necontenita şi necurmata suggestie a boierilor săi, cari nădăjduiesc să capete frumoase moşii şi mari veni­turi în ţară, şi le şi au chiar de acuma, şi apoi şi Arde­lenii, cari, cunoscîndu-şi călcarea de jurămînt, se tem de împăratul, îndeamnă la neînţelegere şi tot aţîţă, şi zădă,-resc pe dumnealui Voevodul contra Împăratului Cu atît mai mult apleca Rali către Curtea austriacă,, şi el sfătuia pe trimesul, sosit atunci în Ardeal, al cneazului rusesc de la Ostrov, Constantin, să spuie lui Mihai nu cumva să se desfacă de împărat, căci atunci şi el şi Marelo-Duee

1 Hui!., p p 705-6 , n o . M L X X . , * E p i s c o p u l ca to l i c N a p n ' i g y H F Ă M Î S E Ţ>o l i n g ă ol vt> s;i farîi po Mi lini a sili

p e Calv in i la c a t o l i c i s m ; ibid.., p , 742, no. M I . M I I . 3 Ibid , p . 731 şi u r m , no. u w i . C t ' si dud., n. 7 no MI.VM :;i III >, p. fi 15. 4 Ibid., X I I , p p . 7 J 0 - 1 . '

«Noii e m a i pur d a r e a V. AI Ia T r a n s i l v a n i a > ; ib,d p . 741 .

de la Moscova n'ar mai li în ajutorul lui '. J ja sosirea d-rului Pezzen, trimesul exti'aoi'dinar al lui Rudolf al li-lea. Mitropolitul de Tîrnova întră imediat în legătură, cu ol, dîndu-i ştiri secrete despre cele ce se petreceau în jurul Iui Minai 2 . El denunţa lui Ungnad şi gîndurile fostului său agent, Marini '\

La începutul iui April. Vlădica asigura, din nou că Mi-hai n'are gînduri bune '*. Numai cînd aeesta-1 ehiamă în cetate la 17 April seara şi-i face noi făgăduieli că nu se va despărţi de Austria, vechea, notă de încredere apare din nou

C î n d Voevodul pleacă spre Făgăraş, în aceiaşi lună, el trîmete pe clericul grec înnaintea sa ; „dumnealui Vodă", .scriau comisarii, „vrea neapărat să-l aibă cu sine'* Rali profită de prilej ca să. stăruie iar pentru buna înţe­legere cu Împăratul ".

Peste cîteva săptămîni, în Iunie, Dionisie presida la laşi, ca locţiitor âl Mitropolitului, zr/jztyji Mo/.ooQ.a/ia-, un sobor al Bisericii din Moldova cucerită de Mihai, avînd lingă sine, între alţii, patru Greci: pe superiorul său Nectarie, „arhiepiscop al Iustinianei Prime, al Ohridei, şi a toată, Bulgaria, Serbia şi celelalte", pe Gherman, Mitropolitul Chesareii lui Filip, pe arhiereul de Vodena, în Macedonia, şi peceldeHebron, la Locurile Sfinte (semnează slavoneştel. Lui i se datoreşte crearea registrului de acte din care o parte a ajuns din fericire pînă la noi l . Se caterisi Mitropolitul Gheorghe Movilă şi ceilalţi episcopi fugari, şi Dionisie că­pătă dreptul de a hirotonisi pe alţii. II vedem intitulat în actele de hirobenie ca „preasfinţitul domn şi stăpînitor, Mitropolitul Sfintei Mitropolii, de Dumnezeu rnîntuitul, al cetăţii Sucevei şi al întregii teri a Moldovei".

Interesant e şi faptul că, atunci întîia oară, se introduc în Moldova, şi în genere la noi, formele stricte ale datituti

1 H.iiL, p . 7'.S0 no . MCLII . Uf. şi il'i'i , H > . 705-«î Ihitl., p, 817 TT'.!. MR.LXNXI.

'•' Pitii., p. 822. MCI.X XXVIII. 4 /'.'('./ . p 821.», Ştiri ,!<• IH <*!, di! îr, .\>mi, <.-'•;,/. •' ll'i'l. [i <Vto. , : Unt/., x, H4ii. ' H'UL, {•. >S.V> O , ,

M' I LXXI.

, DI). MCI.Ml.

ierarhice şi sinodale bizantine şi că, redactîndu-se hotărî-rile în greceşte, dar şi, întîmplător, în slavoneşte, se alcă­tuieşte o condică a decisiunilor şi hirotoniilor cum nu mai existase pînă atunci şi cum nu va exista din nou decît, se pare, mai adînc în veacul al XVII-lea, pe vremea lui Varlaam şi a lui Dosofteiu — acesta din urmă luînd-o cu sine în Polonia - , apoi, probabil, în vremea influenţei lui Dosofteiu al Ierusalimului, iar apoi de la începutul secolului al XVIII-lea aceia pe care o avem.

De atunci Dionisie Rali Paleologul dispare.

L-am găsit din nou peste şeaptesprezece ani într'un colţ al uneia din preţioasele cărţi pe care Buchon, cerce-ţînd dominaţia „Francilor", şi mai ales a Francesilor, în Mo-reia, le-a închinat dominaţiei latine în aceste regiuni ale Greciei, şi, în special, ale Moreii.

La începutul veacului al XVII-lea ideia cruciatei con­tinuă a preocupa spiritele. In fruntea visătorilor cari cred că e cu putinţă să-şi capete un tron în Răsărit se găseşte persoana aventuroasă a unui prinţ din Casa de Franţa, ducele de Nevers, Carol Gonzaga. Coborîtor, prin legă­turile lui cu dinastia din Montferrat, din Paleologi, el se în­făţişa ca un drept moştenitor care reclamă ce i se cu­vine 2 .

Proiectele ce se presintară aventurosului prinţ fură di­verse: unul din ele însă prevedea legătura cu Polonii şi cu Cazacii şi coborîrea, parte pe Nipru, parte prin ţerile noastre 3 , pe la Galaţi.

Numai o cercetare atentă între hîrtiile rămase pe urma lui ar putea să arate de unde i-a venit îndemnul pentru încercările de stăpînire în Orient. Chiar din ce se va arăta aici se vede că prinţul frances de sînge italian şi de amintiri inperiale bizantine n'a cedat numai înteţirilor propriei sale ambiţii, ci că din acele părţi răsăritene chiar i s'a cerut să-şi încerce norocul într'o aşa de riscată aventură.

In adevăr între 1614 şi 1623 îl vedem în legătură cu cutare „prinţ de Macedonia", care vine în acest scop la

1 Studii şi documente, I X , p . 29 şi u r m . • • 2 S o r a lui , L o u i s e - M ă r i e , a fos t r e g i n ă a P o l o n i e i , ş i c ă s ă t o r i a ei î n a c e a s t ă

ţ a r ă e î n c ă u n c a p i t o l d i n F r a n ţ a ' n O r i e n t î n s e c o l u l al X V I I - l e a . 3 I o r g a , Acte şi fragmente, I, p p . 48-50.

Neapole cu pretendentul turc, — bine cunoscut şi prin-tr'o cercetare anume care i s'a consacrat—, Sultanul Iachia, care iscălia „Sultano Iachia, gran principe ottomano", cu un alt Sultan, mai mult sau mai puţin autentic, „infantul" din Fez, Gaspar Benemarin, care se făcuse creştin şi se

- afla, în 1624, găzduit în palatul pontifical de la Lateran 2 . Episcopi greci din Balcani îşi îndreaptă mînile rugătoare către „Carol Paleologul" sau către „Constantin Paleologul, regele prea-creştin" 3 : astfel Neofit, episcopul de Maina, în fundul Moreii, între ţeranii, păstorii liberi, aşa de potriviţi pentru lupta sfîntă contra paginilor; Gavriil, episcopul de Arta şi Lepanto, asupra Romînilor Pindului; Mitrofan, arhie­piscopul de Monembasia (un altul dintre arhiereii acestui Scaun al vechii Malvasii france, Ieroteiu, zis greşit: Doroteiu, s'a aşezat în Ţara-Romanească, unde a fost ucis), Hrisant Las-caris şi Dimitrie, episcopi de Lacedemona, şi episcopul de Durazzo, Chariton 4 . In Septembre 1614 se ţinu chiar în Albania» la Cucei, o adunare de popor, la care iea parte Patriarhul de Ohrida, pe lîngă „principalele căpetenii ale tuturor terilor, adecă.: Albania-de-sus, Bosnia, Macedonia, Bulgaria, Serbia, Herţegovina şi Dalmaţia, pe care le stă-pîneşte Turcul", pe lîngă căpitanul Ioan „Reness" şi şefii tribului P iper i 5 : era vorba de a se ataca prin surprindere Croia lui Scanderbeg, Scutari, Castelnuovo (Novi din Her­ţegovina), ba chiar Uschiubul, luîndu-se la capăt drumul spre Adrianopol. Se întrebuinţau pentru legăturile cu vii­torii supuşi din părţile greceşti feluriţi agenţi, ca un de Marcones, un Petrignani şi cutări dintre Medicisii rămaşi şi uitaţi în văile Mainei» vechiul Magne al cronicilor fran-cese medievale.

Intre corespondenţii lui Nevers se găseşte şi unul care era să fie Domn în Moldova. La 5 Octombre 1618, din

1 B u c h o n . Nouvelles Recherehes hiMoriquet* sur la prinei/mulé ile Marre, I, 1849, p . 299 .

2 Ibid. „ B e n e m a r i n " e n u m e l e m e d i e v a l al u n e i parti d in Maur i i M a r o c u l u i , F r a n c e s i i z i c e a u : B e l l e m a r i n e .

3 „ C o s t a n t i n o P a l i o l i c h o , r è c r i s t i a n i s s i m o " (ìlwl , p p . 280-7 j . * Und., p p . 269-70 275 , 2 8 9 - 9 1 .

6 „II P a t r i a r c h a di S e r v i a e que l l i s i g n o r i p r i n c i p a l i d e t u t t i li r e g n i , c ioè d e l l a A l b a n i a S u p e r i o r e , d e R o s i n a , d e M a c e d o n i a , d e Bu lga r i a , S e r v i a , Arce -c o v i n a e t D a l m a i i a , c h e p o s s e d è il T u r c o . "

Viena, se îndreaptă către „împăratul" speranţelor greceşti Gaspar Gratiani, care era atunci duce de Naxos şi, ser­vind pe Imperialii germani, credea că e bine, în vederea proiectelor lui viitoare, să cîştige un sprijin şi la o altă Curte creştină, la aceia care avea mai multă influenţă pe lîngă Poartă. El aminteşte că a fost în legătură pe vre­muri cu represintanţii regelui la Constantinopol, Salaygnac şi de Breves chiar, unul ambasador francés de la 1591, aitul în 1606-9, — ceia ce arată şi vremea cînd fiul de biet Morlac, menit a fi stăpînitor de ţară, ajunse la Cons­tantinopol. Scrisoarea, aflătoare în manuscriptul 9.525 al Bibliotecii Naţionale din Paris ', e dată astfel, în parte, de Buchón:

Io c r e d o c h e il s i g n o r d e M a r c o n e s s i a p e r d a r e r e l a t i o n e t a l e d e l l a pe r ­s o n a m i a a V o s t r a S i g n o r i a I l l u s t r i s s i m a e h ' e l la c o n o s c e l e q u a l i t à m i e . . . P o t r e b b e a n c o r a M. d e S a l i g n a c , s e hogg i v i v e s s e , i n s i e m e c o n M o n s . di B r è v e s , d a r fede a V o s t r a S i g n o r i a I l l u s t r i s s i m a di q u a n t o io s e m p r e s ia d e ­v o t o al d o m o di S u a M a i e s t à C r i s t i a n i s s i m a e t a f f e t i o n a t o a l l a n a z i o n e f r a n c e s e -

D e v o t i s s i m o s e r v i t o r e Gasparo Gratiani, duca di Naxia.

Dar uneltitorul cel mare, prin legăturile pe care necon­tenit le păstrase în Bulgaria, în toată PeninsuJa Balcanică, în Constantinopole chiar, era Dionisie Bali Paleologul.

Ni se înfăţişează în adevăr două scrisori din partea lui către „Carol Gonzaga Paleologul", iscălite, ca şi cele din vremea lui Mihai : Aiovoatoc, «py^ríaxoTOc Tepvóooo, sau — ino­vaţie în vederea stabilirii încă unei legături cu viitorul Cesar al Orientului — : Aiovóosoc 'PAfoţ IlaXsóXoYoc, ap-/ts7rí<íxorcoc

Scrisoarea de la 26 August 1618 nu pare să ofere vre-un interes, căci Buchón n'o resuma Se dă însă în­treagă cea de la 6 April 1619, prin care se recunoaşte primi­rea de la cavalerul Gio.-Battista Petrignani a unei sume de douăzeci şi doi de ducati de aur francesi. Iată-i cuprinsul :

Noi , Dion is io P a l e ó l o g o , a r c i v e s c o v o d e T o r n a v í a h a b b i a m o r i c e u t i d a l l ' e c c e l l e n t i s s i m o s i g n o r c a v a l i e r e G i o - B a t t i s t a P e t r i g n a n i s c u d i v e n t i du i d ' o r o ,

- __ i KM. 87 .

ì Ms. 9.525 al Bibl io tec i i N a ţ i o n a l e d in P a r i s , fol. 85 şi 121 ¡ B u c h ó n , e., p p . 291-2 .

ăi

d i F r à n c i a di o r d i n e di d i t t o e c c e l l e n t i s s i m o s i g n o r d u c a , e t i n f ede h ù f a t to f a re la p r e s e n t e , q u a l e s a r à s o t t o s c r i t a d i n o s t r a m a n o e t s ig i l l a t a c o n il n o s t r o so l i t o sigi l l io q u e s t o .

Di 6 a p r i l i e 1619 , i n V i e n n a d ' A u s t r i a .

Aiovòaioc àp-/tsjì'axoTOc TepvóSo').

Dionisie fusese, cum am văzut, îndemnătorul necontenit al lui Mihai către „marea" întreprindere orientală, împă­rătească. Nimic mai firesc din partea cuiva care purta două nume mari bizantine l . Ziarul lui Gerlach arată încă un titlu genealogic al lui pentru o asemenea misiune. Era rudă cu Cantacuzinii, cu mîndrul, bogatul, puternicul Mi-hail, zis Şaitanoglu sau „fiul Satanei", care pecetluise cu vulturul imperial, îşi numia fiii cu nume obişnuite în Ca­sele împărăteşti şi era privit de Grecii lui ca urmaşul vechilor Cesari, ca „stupul" şi speranţa cea mare a Gre­cilor 2 . E probabil că Dionisie datoria lui Şaitanoglu nu­mirea sa. Soţia lui Andronic, fiul cel mare al lui Mihai, ni spune Gerlach, era din familia Rali.

Dar Andronic e acela care a pus la cale Domnia lui Mihai Viteazul, lăudîndu-1, în scrisoarea de împărtăşire către prieteni, ca om de viţă domnească şi drept moşte­nitor în mijlocul usucpatorilor „ţerani" şi „ciobani" 3 . Şi se ştie că Mihai avea după mamă un un chiu, Banul Ia-ni, în care unii au voit să vadă un Cantacuzin, fără ca aceasta să se fi putut dovedi. Oricum, e extrem de pro­babil că Mihai era legat şi el cumva cu această aristo­craţie bizantină, întro vreme cînd nu se ridicaseră încă

1 T e o d o r Ral i e r a la C o n s t a n t i n o p o l t o v a r ă ş la v ă m i î n m o m e n t u l p i e r d e r i i c e t ă ţ i i ; I o r g a , Despre Cantacuzini, B u c u r e ş t i , 1902. p x v n , n o t a 3 . Un G h e o r g h e Ra l i e r a c ă p e t e n i e d e s t r a t i o ţ i la C o r o n u l v e n e ţ i a n î n 1499 : el şi T o m a e r a u fiii lu i M a n u i l ; v . I o r g a , Notes et extraits, IV, p p . 106 (34), 337 ( 2 5 4 ) ; V, p . 262 (292), p . 270 ( 3 0 8 ) . — U n D i m i t r i e , fiul lui A l e x a n d r u Ra l i , v e n i s e p e a t u n c i la Chi l ia n o a s t r ă d u p ă m o r u n , c a ş , şi l î n ă ; Despre Canta­cuzini, p . x ix , n o t a 3 ; Kotes it extraits, V, p . 293 (339) . — L a Cor on î n c ă d in 1486 u n M a t e i R a l i ; Despre Cantacvzini, p . x v m ; Notes et (.rirait*, V, p p . 204-208 — U n Mihai l , c ă p i t a n d e s t r a t i o ţ i î n 1 4 6 7 ; Ao(es et extraits, IV, p . 210.

2 N . I o r g a , Contribulii la istoria Munteniei, î n „ A n a l e l e A c a d e m i e i Ro-m î n e \ XV I I I , p p . 18-20.

3 H u r m u z a k i , X I , p p . 373-4. P a l e o l o g i s î n t p r i n t r e bo ie r i i m u n t e n i la sf î r -ş i tul , s e c o l u l u i al X V l - l e a ; v. H u r m u z a k i , X I , t a b l a . Şi o P a l e o l o g ă d in R o ­d o s a fost D o a m n a lui I a n c u S a s u l . S o ţ i a lu i A r o n - V o d ă al M o l d o v e i e r a o C a n t a c u z i n ă ; v. şi H u r m u z a k i , X I , p . 340, n o . C C C C L X V .

la putere şi la influenţă Greci de aceia fără legătură eu vechile neamuri 1.

Minai se depărta de învăţăturile Mitropolitului de Tîr-nova. Planul cel mare grecesc căzu. Speranţele pentru care se luptaseră Grecii din oastea lui, acelea pe care cu plîns le pomeneşte Stavrinds Vistierul — după uni i 2 , un Aromîn greci sat —, acelea pentru care Voevodul fusese lăudat de dascălul din Ostrov, Gheorghe Palamede, se împrăştiară. Atunci Dionisie Rali se îndreptă spre acel Apus în zarea căruia răsăria plină de făgăduinţe figura lui Carol-Cons-tantin Paleologul, „ruda" arhiepiscopului nostru.

Fără nicio ispravă şi data aceasta. Ducele de Nevers trecu mai tărziu în Italia, să-şi reclame succesiunea la Mantova, unde muri la 1637, încă tînăr.

Cît despre Mitropolitul de Tîrnova, el; fireşte, nu se mai întoarse niciodată în Bulgaria. După dispariţia planului cu Paleologul frances, el se alipi la alt viteaz cu gînduri mari de cucerire şi dominaţie, la acel Radu-Vodă Şerban, care fusese urmaş în Ţara-Romănească al lui Mihai, care lup­tase şi el contra Turcilor, în Dobrogea şi aiurea, care în­cercase şi el o stăpînire romanească în Ardeal şi care, mai „cucernic" decît. strălucitul său model, rămase pană la capăt, şi în nenorocirea fără liman, un credincios al Casei de Austria. Radu-Vodă aşteptă îndelung ceasul cînd şi-ar putea relua moştenirea, aducînd şi steagul împărătesc în părţile ardelene, şi în această lungă îndurare nu odată-1 va fi sprijinit bătrînul cleric cu ilusiile lui că în Orient ar putea să învie din nou causa creştinătăţii.

In testamentul pribeagului de la Viena, redactat în ziua de 28 Februar 1620, cel d'intăiu dintre marturi este, astfel, „Dionisie Paliolog, Mitropolitul de la Tî rnov 3 " .

E cea din urmă pomenire a lui. Figura acestui îndrăzneţ romantic al revanşei creştine

în Orientul ortodox nu putea fi împrospătată la niciun timp mai potrivit decît astăzi".

1 Cf. I o r g a , Despre Cantacuzini, p . xv i şi u r m . 2 I . A r g i u t e a n u , Istoria Rominilor din Macedonia, B u c u r e ş t i 1913 , p . 276 . 3 I o r g a , Socotelile Sibiiului^n „ A n a l e l e A c a d e m i e i R o m î n e " , X X I , p p 2 9 0 - 1 .

36 R « v i s t a I s t o r i c a

D O C U M E N T E

I.

Boierii Divanulu i Moldavvie i căt r î cinstit d u m . A g a Pe t r ach i N e g r e ,

s tarost i de P u t n a .

A m văzut toati celi scrisi din Bî r l ad d u p ă înşt i inţare d u m . de la Ibraila, şi m ' a m pliroforisit . . .După toat i aces te însă, cer înd t r ebu in ţa n e a p ă r a t ca d u m n e a t a şi cu Spa t . Gavr i l I a m a n d i să merg i ţ i fări smint ia lă la Ibrai la , vă poftim ca pe nişte pat r io ţ i a d e v ă r a ţ i ca să priimiţi ostenială a u r m ă merg i r ea cu a l ă tu ra tu l m e h t u p că t r ă Măr i a S a Paşa , de pe ca re şi t ă lmăc i re spre pli-roforia d u m v . de celi cupr inse , u n d e ag iu t înd şi aduc înd p rea -plecati le noas t re plecăciuni că t r e Măr ia Sa , să daţ i meh tupu l , a ră t îndu- i şi toat i încungiurăr i le pricinii, d u p ă cum mai p re l a rg pr in cărţ i je noas t re că t ră d u m v . să cupr inde , şi să rgu indu-vă a t ra tar is i lucru cu foarte b u n ă r înduia lă , spre con ten i rea turbu-rări i Ţ inutur i lor de g ios şi l iniştirea Ţinutur i lor celor de sus, şi d u p ă în toarc i re de la Ibra i la să vii d rep t aice, Ia Ieşi, ca să ne dai pliroforia a toa tă u r m a r e . 1 8 2 1 , Apr . 16 .

Yen iamin Mitr . . . Log . . . . Vist. . . . V i s t

Boieri i Divanulu i Moldaviei c ă t r ă cinstit d u m . A g a P e t r a c h i N e g r e , starosti de P u t n a ,

L a Focşani sau oriunde-1 va găsi .

II.

Pă r in t ea scă blagoslovenie t r imi tem dumita l i , a rh . Agă ' . Am pri­mit cu bucur ie dor i tă l i ias .ă scr isoarea d u m i t a l i ; foarte ne -am bucu ra t că te afli sănă tos . Vest im şi pen t ru noi că a s ă m i n e n e aflăm, s lavă milostivului D u m n e z e u .

A m văzut şi celi scrisă că ai luat d u m n e a t a înş t i in ţare că şi lăcuitorii t î rgului Huşi i s 'ar fi tu lbura t şi s 'ar fi înprăş t ie t de vor-bili ce să poar t ă . Pricinili u r m e a z ă în t r ' aces t c h i p : Noi, d u p ă da­t o r i a păs torească şi d u p ă scrisorile ce a m luat de la d u m n e a l o r b oerii divanişti , a m eşit pr in Ţ ă n u t pen t ru liniştirea şi ne s t r ămu-t a r e a lăcuitori lor, pe l ăngă aces tea şi p e n t r u î n d e m n a r e a-ş face cu toa tă sil inţa a ră tur i l e şi s ămănă tu r i l i t rebuinc ioasă ; ca re în-

1 P e t r a c h i N e g r e .

d e m n ă r i şi potoliri m e r g e a în t ru toa tă spor i rea fără a să s t r ă m u t a m ă c a r un lâcui toriu d in t ru tot cupr insu l Ţ inu tu lu i şi a t î rgului Huşii . A m veni t şi pr in t î rgul Fălcii , i a răş cu a sămine u rmăr i , şi, i sprăvindu-mi datori i l i mele pr in Ţănu t , a m venit la Episcopie, să mai în tă resc şi pe H u ş ă n i ; undi în t r înd i-am găsi t în t ru cea de săvîrşit tu lbura re , pe de o pa r t e de niş te auziri n e d r e p t e din Galaţ i , că, adică, pe l îngă s fârmare oştenilor greci , s 'ar fi t ăe t pr in sfintili besărici cu nedeosăb i re şi c redincioasăle raele , bă rba ţ i , fimei şi copii, şi s 'ar fi robit , şi, pe de a l tă pa r t e , de acea fără de veste , iute şi cu m a r e porn i re , sparg i re şi fugă a boeri lor şi lăcuitori lor t îrgului Bîr ladului , z ada rn i ce fiindu-ne to t feliul de încred in ţă r i ce le-am făcut : întăi pen t ru auziri le din Ga la ţ i că nici cum n u pot să fie a d e v ă r a t e , că, d u p ă şt i inţa ce a v e m , ostile pre-puternici i Inpără ţ i i n u sînt eşite pen t ru ra ia , decît pen t ru oştenii g rec i , şi n ' au pu tu t nici cum să facă un pas ca aces ta şi, al 2-lea, pen t ru spa rg i re Bîr ladului , că n u poa te să fie în t r ' a l t chip decît, aflîndu-să în d r u m u l cel m a r e , şi-ar fî scos fimeile şi copii ca să-i dea în t r ' o l ă tu re .

Şi, tocmai c înd noi ne aflam făcîndu-le acest fel de încredin­ţări , den nenoroc i r e să iai fi (?) înşt i inţăr i şi de Ia Fălcii că Fălci iu şi cu satili d in gios s'au spar t toa te , t rec înd şi ispravnici i d e Fălci i familiili sali pes te P r u t ; d u p ă ca rea cea de pe u r m ă în­ş t i in ţare a Fâ lc . nici a n e ascul ta n ' a u voit să mai s tee , ce au purces pe la dosuri f ieştecare încot r6 au apuca t , rămî ind în Huş i n u m a i noi cu casa noas t ră , cu toţi oameni i episcopii şi cu boerii ce să află a icea în Huş i ,

î n d a t ă ce a m pri imit sc r i soarea acas ta a dumv. şi al tă scri­soare de la un Ster i ian, negu ţ ă to r i din Bîr lad, ce scriia că t ră ne­guţă tor i i de aicea, le-am d a t d e s 'au ceti t pr in toa te uliţili şi pr in toa te mahalali l i . A m eşit şi înşine noi, umbl înd uliţili şi mahalal i l i , şi celor ce au mai r ă m a s din lăcui tor i d u p ă cet i rea scrisorilor aces to ra nu pu ţ ine încred in ţă r i le-am făcut, şi n ' au pr ins loc, căci, oda t ă cu înş t i in ţarea d u m . şi a neguţă tor iu lu i , le-au veni t şi lor oameni d in t re dînşii şi i-au înc red in ţa t că negu ţă to r iu l a-ces ta S ter i ian şi cu cîţi mai r ă m ă s ă s ă în Bîr lad, după ce au scris scr i soarea acas ta , ei au apuca t i ieş tecare încot ro au pu tu t .

A r h . A g ă , a v e m desăvîrş i tă cunoş t in ţă pen t ru cu ră ţăn ie sufletu­lui dumita l i , cunoaş t em fără îndoire şi din lucru acea din suflet do r in ţa p e n t r u n e s t r ă m u t a r e a şi s t r icarea vieţilor patr ioţ i lor noştr i . T e poftim în t ru numili adevă ra tu lu i şi d rep tu lu i D u m n e z ă u să tr i ­miţi c ă t r ă ticăloşii aceşt ia patr ioţ i ai noş t r i o vie a d e v ă r a t ă în scris înc red in ţa re p r ecum u r m e a z ă lucruri le , ca cu acea scr isoare a d u m v . şi cu încredinţăr i l i d in pa r t e noas t ră d o a r . î i vom pu te face ca m ă c a r t î rgul Huşii şi cu c î teva sa te să-i î n toa rcem iarăşi la u r m a lor, — g r ă b i n d cu cît să va pu t e mai fără zăbavă înştiin­ţ a r ea acas ta . C ă a m a r şi m a r e lucru iaste lăcrămile săraci lor ce„ să va r să cu necon ten i r e pen t ru depăr tă r i l i di pe la casăle lor.

Noi înc red in ţăm că pe aicea nu să află niciunul de acei ce să cau tă . Aşa dar , de ar fi cu pu t in ţă a n u să mai t r imi te cău­tă tor i de ca re să află înspă imînta t na rodu l , şi de ai pu t ea dum­n e a t a t r imi te o î nc r ed in ţ a r e ca acas ta din pa r t e acaia, pen t ru ca r e şi noi cu dinadinsul te poftim, pu t înd să mijloceşti, a tunci s în tem încredin ţa ţ i că fieştecarili, n u numa i a t î rgului aces tuia lăcuitori , ce şi toţi ai Ţinutului , fără de grijă a r eşi şi cu toa tă î n t emeerea p re la casili lor s 'ar s ta tornici în t ru liniştita lăcuinţă, p r e c u m şi mai înna in te . P e n t r u ca r e nici s în tem la îndoială că cu toa te chipuri le nu te vei s îrgui , patr iot icesc n e a s ă m ă n a t folos liind. Cu aces tea a c u m s în tem

A dumi ta l e în Hs. pă r in te sufletesc 1 8 2 1 , Maiu 7, Melette episcop Huşului. în Huşi .

III. •

Cu frâţascâ p lecăciune m ă închin dum., cc. Iorgule. F r â ţ a s c a scr isoare dumita l i am priimit , şi, cât pen t ru trecire

vinului, l-am t r ecu t pi i s t a mal . Aştept mîini să să dischidă tâ-mojna şi sâ-1 şi discarcu. P re ţu l ias te foarte de n imica , fiind a t ă t a mul ţ ime de vin în ca ran t ină , încă t aces t felia de sumă , de cănd s ă n t 11 'am văzut . In s ă p t ă m î n a ac ia s t a ca ră să g â s â îndes tu le , însă din nenoroci re vinul ia ra n e t r e c u t şi cărăuş i i nu pu tea a ş t ep t a . Socotiala ce-mi spui să fac, n u o pot face p a n ă nu voiu t rece vinul, şi, deosăbit , Năs tas i , fără să-mi spui nemic , s'au dus la Eşi, cu t oa t e că, după spusa unu i ţ igan ce mi-au a d u s ca r t e care o t r imă t . dumnea lu i t rebu i să vii a s t ăz i înnapoiu .

P e n t r u casă, i-am spus de ci sădi şi p răveş t e aces t afanismos şi nu să duci să să j ă lu iască : mi-au spus că să t emi .

Car te c ă t r ă monsiu Tompson o voiu tr i imiti-o cu venire lui Ion. căci a m tr i imis pe chelariu de la casile mele să-mi aducă răspuns ce i a s t e pr icina de a t ă t a v remi z ă b a v a ce face, şi de au pus la cale pen t ru t rec i re vitelor, şi de poa t e să le t r i acă să le ducă cu un cias ma i înna in te . Iar, de ias te vre o înpiedecare , să vii să -mi spui . P e n t r u chiri ia vinului, a m v ă z u t as tăz i au tocmi t un Jidov, i a răş să-1 ducă vinul la Orheiu, şi au tocmi t că te 50 lei pe car, adică, de s ân t poloboace, încap doî în t r ' un car, iar, de ias te bute , una. P r e ţ h o t ă r â t câ t dau pe vinu nu ştiu, pen t ru că nu-s muştere i , şi, că ti au cumpăra t , ma i mul t de 50 păr. p a n ă la 60 bun vinu, nu dau ; cel cuşer însă să vinde mai cu preţ .

Foc la Eşi s 'au în tâmpla t , a rz ind vr'o 6 dughene , dar mici. P e n t r u tâ rgu l Romanului , a la l tăer i mi-au spus mulţ i , şi ma i

ales Sărd. Toadir Nour, că au r ă m a s pre pu ţ ine casă la maha la . Astăzi însă mi-au spus Stoic. Chirica şi cu ficiorul lui Coroiu că

ar fi a r su n u m a i ca vr 'o opt casă. P e cine vrei. credi. P r i c ina au fost ac i a s t a că, sfădindu-să Turcii î n t r e dânşi i , a u î n c e p u t ă să împuşca , şi din puş t i s 'au apr ins . Tot a s t ăz i acei doi numi ţ i m a i sus mi-au spus că Vorc. Beldiman, Râscă rach i S tu rza , An-d runach i Donici, s ăn t porni ţ i în ţ a r ă spre s t r ânge re zairelilor şi celor t r ebu inc ioasă pen t ru oştiri . Aceşti i însă s 'au dus din ac i a s t ă pr ic ină că, m e r g â n d mai a la l tăer i to ţ i boerii la P a ş a , şi ru-găndu-1 să ma i înpuţ inez i ostile din Eşi, sup t cuvân t că se t e m că vor face vre u n cusur, căci n u pot proftaxi cele t rebuinc ioasă , P a ş a , d u p ă ce au c l ă t ina t din cap de vre-o 6 ori, cu o s lu tă c ă u t ă t u r ă , au începu t să le z ică: ce vroiasc să-1 dizbraci de oşteni şi ca mîini să-1 vinzi la ghiaur i ? Să-şi d işchidă ochii, şi să fie t o a t e cele t rebu inc ioasă , căci va p u n e eniceri i şi le va face şli-cile cu e r tăgan i le că ima[c] de sa rmale . Şi a şa s 'au porn i t în ţ a r ă spre d izbrăcare ce de istov. Giudică însă şi p e n t r u dânşi i ce bucur ie şi ce fericire au.

I a t ă şi izvoadile ce mi-au d a t Anas tas i . Vinul l-am t r e c u t cu Anas tas i . I -am d a t 231 lei şi ma i cere 177 lei, d u p ă izvod ce-ţi t r i imi t dumi ta l i ; şi eu nu a m v ru t să-i dau , pr ic inuind că nu a m .

De Ciapanoglu to t v ine cu adevăr , şi al ţ i doi baş i d u p ă sine, şi le gă t e sc conac în Tătăraş i , t o a t ă m a h a l a o a : fac sobe, uşi , fereşti cu chel tu ia la Visterii .

Gheorghi vă tavu l din Budeşt i , J idov ce ma i t r i imi t pen t ru aduc i re vinului, aceş t i ia au veni t şi te a ş t e a p t ă aice, dar vinul nu l-au a d u s : au veni t şi Avram, dar el să află la Eşi. I a t ă t r i ime t şi t o a t e hâr t i i le ce mi-au d a t vă t avu l Gheorghie. P e n t r u oi, Ion să află bolnav la Bărleşt i , şi î ncă s t au pe loc.

Şi s ă n t a dumita l i ca un frate i s lugă. Sandu Sturza SpM.

O d a i i a s t e foarte bună , că lduroasă . 1821, Noemv. 23.

IV.

Dumi t r ach i Gh ica Vel Vist. că t re Costachi Conachi . «Prăsnu i re svintelor zile şi a Anu lu i Nou îmi dă prilej a înnoi san t imentu l pr ie teşugului m e u celui a d e v ă r a t că t r ă d u m n e a t a . leu r o g u Ceriul ca să b inevoiască a dăru i dumi ta le aces te svinte zile pr ic inui toare de toa te fericirile dor i te , pană la cele mai adînci băt r îneţ i .

După t oa te ştiinţile lua te în pr ic ina vădrăr i tu lu i anului acestuia , s tăpîni re , cunoscînd desăvârş i t şi ştiind a pre ţui simţirile dumita l i cele pline de pat r io t i sm, ş 'au făcut datori i le sale. Cerce tă r i le ce ur rnează a c u m din po runca pre- înnăl ţa tu lu i s tăpîn , fiind însărci­na t e a supra dumita le , nu mai r ă m î n e îndoială pen t ru princioasile mă-s'asuri c a r e u luat că t r ă mîngă ie rea săraci lor lăcuitori . Şi, d a c ă

r ă m î n e v re un pon t vrednic de lua re a m i n t e în împreg iu ră r i l e aceste , Visteri ia să în toa rce la s u m a ce s imţ i toare de rămăş i ţu r i ca re ia a r e la slujbaşii va ra r i din banii slujbii. Socoteş te , a rh . Vornice, ca un Gh io rgh i D u c a ieste r ămăş i ţ ă cu 17 mii lei la Visterie, iar apoi cîţi alţi, a s ămine lui, săraci şi fără năde jde , mai sînt cu s u m e şi ma i mar i şi mai mici r ămăş i ţ ă . C e face Vistieri ia în a sămine înt împlăr i ? Bani i domneş t i să pot p ie rde ?

C u g e t u l mieu, nedespăr ţ i t de al dumi ta le , fiind cu totul supus îngrijirei pen t ru a păzi p re cît să p o a t e bune le r înduiel i pr iv i toare la fericire lăcuitorilor, ieu aş dor i să să de spăgubască năpăs ­tuiţii şi să să d izrădăcineză catahr is is . Lasu ce la lante toa te la în-ţă lepc iune dumita l i a să cumpăn i cu g r e u t a t e vremi lor şi cu in-teresur i le slujbii. Ia r î n t r e lăcuitorii cei proşt i socotescu că n u a r fi de folos învăluir i le c a r e pot naş te din a sămine lucrăr i . Aces t pont , î n p r e u n ă cu cela lant al rămăşi ţ i i , cumpăn indu-să cu folosul ce a r câş t iga lăcuitorii d in de spăgub i r ea lor, să poa t e cunoaş t e în c a r e pa r t e va a t î rna g r e u t a t e .

Da to r i a slujbii mele, cu aceia a pat r io t izmosului , m ă î n d e a m n ă a face d u m . aces te observaţ i i , rug îndu- t e să crezi simţiri lor mele celor pline de d rep ta t e , cu ca re nu voi conteni a fi dumi ta le ca un frate şi s lugă . — 826, Ghen . 2.

V.

1 8 3 1 ( t ipăr i tură) .

P o r u n c ă deschisă.

Ispravnici lor Ţinutu lu i şi t u tu ro r cinovnici lor pămînteş t i c ă ro ra aCasta să va înfăţoşa — cu a sp r ime să porunceş t i , iar pe d u m n e a ­lor cinuri le oştineşti să pofteşte cer i rea numi tu lu i în pr icina a înplini in tocma cu osîrdie şi f ă ră cea mai mică p re lung i re îngri j indu-să ca să n u c a d ă supt r ă s p u n d e r e cea de pildă pen t ru neascu l t a rea sau n e b ă g a r e a în s a m ă .

(şi ruseşte.) ( N - l e I, I I , IV, V î n c o l e c ţ i a d- lu i D. G r e c i a n u ; n-1 III î n co l ec ţ i a N . I o r g a ) .

C R O N I C A

Geţi şi Geta

In Xuova Antologia (1902, p. 584), î n t r e a l te m o n e d e avînd tipul „ q u a d r a n t a l " , u n a a lui Geta, rege le Hedonieni lor (c. 500 înn. de Hristos) . Şi Orrescii, al t popor t rac , aveau , ca si unele populaţi i macedonene , aceiaşi formă de fereastâ cu o cruce pen t ru m o n e d a lor.

I. Gh. I. Brătianu, O c a r t e d e j u d e c a t ă a lu i V a s i l e - V o d â L u p u . I I . Jv~. Iorga: S f ă t u i t o r u l b i z a n t i n a l lu i Miha i V i t e a z u l : Mi t ro ­

po l i tu l D ion i s i e R a l i P a l e o l o g u l . I I I . D O C U M E N T E (comunicate de X. Iorga). IV. C R O N I C Ă .

Manuscriptele se trimet d-lui N. Iorga, Bucureşti, Str. Al. Depărăţianu, 2.

Administraţia: Bucureşti, Tipografia „Cultura Neamului Romanesc", Strada Lipscanii

Noi, 12 (colţ cu Domniţa Anastasia).

Pentru cărţile despre care se fac recensii care le recomandă, se poate reţinea, după dorinţă,

anunciul pe copertă.