Revista Asociaţiei de Standardizare din România Standardizarea · 2013-03-27 · ISO/CEI 65, la ISO/CEI 17065:2012, să fie de trei ani, ceea ce însemnă că toate organismele

StandardizareaMartie 2013 • www.asro.ro

R e v i s t a A s o c i a ţ i e i d e S t a n d a r d i z a r e d i n R o m â n i a

ASROASRO

ÎNTREPRINDERI MICI, AŞTEPTĂRI MARISoluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelor

Implicarea în elaborarea

standardelor întăreşte mediul

micilor afaceri

ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Andrei Iliescu– Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” BucureştiProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

SR EN ISO/CEI 17065:2013, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii – bază pentru creşterea încrederii în audituri şi certificare ....................................1

Noutăţi legislative apărute în luna februarie 2013 ................................................. 3

Managementul riscului .................................................................................................... 4

NF EN 15643-1*: Evaluarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a clădirilor ............................................................................... 6

Implicarea în elaborarea standardelor întăreşte mediul micilor afaceri ......... 8

ISO pe piaţa mondială a standardelor ........................................................................ 9

Standardele ISO. Elemente de succes pentru întreprinderile mici .................10

Noi oportunităţi. Îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la standarde ...........................................................................................11

Întreprinderi mici, aşteptări mari. Soluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelor ..................................................................15

Întreprinderile mici şi mijlocii şi managementul riscului ...................................17

Întreprinderile mici şi mijlocii. Durabilitate. De la teorie, la practică .............20

Pentru sisteme de management de mediu mai accesibile ...............................22

Acţiunea în favoarea mediului propulsează organizaţiile pe calea reuşitei ......................................................................................25

Aveţi nevoie de ajutor? ISO şi întreprinderile mici ...............................................28

Stimularea întreprinderilor din statele în curs de dezvoltare. Sprijinul în domeniul standardizării, furnizat de Centrul de Comerţ Internaţional ......................................................................................................30

Sisteme de management integrate. Care sunt elementele de succes pentru întreprinderile mici şi mijlocii? .................................................33

Cuprins

STANDARDIZAREA | martie 2013 1

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Certificarea produselor se practică pe scară largă în economia globală şi este într-o extindere continuă atât ge-ografică, cât şi ca varietate de produse certificate.

Companiile pot utiliza certificarea produselor, serviciilor sau proceselor pentru a demonstra că acestea au fost inspectate, încercate şi aprobate de un organism de certificare. Scopul final al certificării este creşterea încrederii în rândul consumatorilor, furnizorilor şi al altor factori interesaţi de produsele respective.

Problema care se pune este de unde ştim dacă un certificat acordat de un or-ganism de certificare este similar cu cel acordat de alt organism de certificare.

Standardul ISO/CEI 17065:2012 rezolvă această problemă, garantând faptul că certificatele acordate de di-ferite organisme de certificare sunt la fel şi că certificarea este realizată într-o manieră corectă şi competentă.

Standardul internaţional ISO/CEI 17065:2012, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certif ică produse, procese şi servicii a fost publi-

cat în septembrie 2012, înlocuieşte Ghidul ISO 65 şi standardul european EN 45011, şi a fost adoptat ca standard român în ianuarie 2013.

La Adunarea Generală a Forumului Internaţional de Acreditare (IAF) care s-a desfăşurat la Rio de Janeiro, în oc-tombrie 2012, membrii au fost de acord ca perioada de tranziţie de la Ghidul ISO/CEI 65, la ISO/CEI 17065:2012, să fie de trei ani, ceea ce însemnă că toate organismele de evaluare a confor-mităţii vor trebui să se conformeze nou-lui standard până în august 2015.

Standardul SR EN ISO/CEI 17065:2013, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certif ică produse, procese şi servicii, conţine cerinţe pentru com-petenţa, funcţionarea consecventă şi imparţialitatea organismelor care certi-fică produse, procese şi servicii. Această nouă ediţie a standardului a fost complet revizuită cu termeni, definiţii, resurse şi principii mai multe şi cu acoperire mai mare.

Standardul cuprinde:cerinţe generale referitoare la aspec- ytele legale şi contractuale, manage-mentul imparţialităţii, răspundere juridică şi finanţare, condiţiile ne-discriminatorii, confidenţialitatea şi informaţiile disponibile public;cerinţe referitoare la structură: struc- ytura organizaţională, managementul de la cel mai înalt nivel, mecanismele

SR EN ISO/CEI 17065:2013,

„Certificarea produselor este cel mai vizibil tip de certificare deoarece, adesea, ea este însoţită de o marcă care este recunoscută şi apreciată de autorităţi, consumatori şi alţi factori interesaţi”, a apreciat Christian Priller, preşedintele grupului de lucru ISO/CASCO care a elaborat standardul internaţional ISO/CEI 17065:2012.

Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii –

Jeni Toma, expert principal standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO

bază pentru creşterea încrederii în audituri şi certificare

2

pentru asigurarea imparţialităţii;cerinţe referitoare la resurse, re- yspectiv la personal, şi resurse pentru evaluare;cerinţe referitoare la proces: aspecte ylegate de solicitarea de certificare, analiza solicitării, evaluarea, decizia referitoare le certificare, documenta-ţia de certificare, registrul produselor certificate, supravegherea, modi-ficările care afectează certificarea, suspendarea sau retragerea certifi-cării, înregistrările, reclamaţiile şi apelurile;cerinţele sistemului de management yreferitoare la documentaţia generală, controlul documentelor, controlul înregistrărilor, analiza efectuată de management, auditurile interne, acţi-unile corective, acţiunile preventive.Deoarece scopul general al certifi-

cării este să furnizeze încredere tuturor părţilor interesate că un produs îndepli-neşte cerinţele specificate, organismele de certificare trebuie să respecte nişte principii bine definite şi detaliate de standard care să confere încredere:

Imparţialitate: y Organismele de cer-tificare şi personalul acestora să fie imparţiale şi să fie percepute ca im-parţiale, cu scopul de a furniza încre-dere în activităţile lor şi în rezultatele acestor activităţi.Competenţă: y Pentru a emite un certificat care furnizează încredere, organismul de certificare trebuie să demonstreze competenţa personalu-lui său, susţinută de sistemul său de management.Confidenţialitate: Pentru a avea ac- yces la informaţiile necesare pentru a efectua activităţi eficace de evaluare a conformităţii, este necesar ca or-ganismul de certificare să furnizeze încrederea că informaţiile confiden-ţiale nu vor fi dezvăluite.Transparenţă: y Pentru a asigura în-credere în integritatea şi credibili-

tatea certificării sale, este necesar ca organismul de certificare să asigure accesul public sau difuzarea către public a informaţiilor referitoare la procesele sale de audit şi de certi-ficare, precum şi cele referitoare la stadiul certificării oricărui produs (de exemplu acordarea, menţinerea, extinderea sau reducerea domeniului sau suspendarea, retragerea sau refu-zul certificării).Capacitate de răspuns la reclamaţii şi yapeluri: Soluţionarea eficace a recla-maţiilor şi apelurilor este un mijloc important pentru protecţia orga-nismului de certificare, a clienţilor săi şi a altor utilizatori ai evaluării conformităţii împotriva erorilor, omisiunilor sau a comportamentului inadecvat.Responsabilitate: y Organismul de certificare are responsabilitatea de a obţine suficiente dovezi obiective pe care să se bazeze o decizie de certi-ficare. Pe baza unei analize a dove-zilor, acesta ia o decizie de acordare sau nu a certificării.

Pe parcursul său, standardul SR EN ISO/CEI 17065:2013 face referire la alte patru standarde care se aplică împreună cu acesta, şi anume:

SR EN ISO/CEI 17000:2005, Eva-luarea conformităţii. Vocabular şi principii generale, care specifică termenii gene-rali şi definiţiile referitoare la evaluarea conformităţii, inclusiv la acreditarea or-ganismelor de evaluare a conformităţii şi la utilizarea evaluării conformităţii pentru facilitarea comerţului. În anexa A din standard este prezentată şi o de-scriere a abordării funcţionale a evaluă-rii conformităţii, ca sprijin suplimentar de înţelegere între utilizatorii evaluării conformităţii, organismele de evaluare a conformităţii şi organismele lor de acreditare, atât în domeniul voluntar, cât şi în cel reglementat.

SR EN ISO/CEI 17020:2012, Eva-luarea conformităţii. Cerinţe pentru func-ţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii, care cuprinde cerinţe referitoare la competenţa orga-nismelor care efectuează inspecţii şi la imparţialitatea şi consecvenţa activităţi-lor de inspecţie ale acestora. Standardul se aplică organismelor de inspecţie de tip A, B sau C şi oricărei etape de in-specţie (etapa de proiectare, examinarea de tip, inspecţia iniţială, inspecţia în timpul utilizării sau supravegherea).

SR EN ISO/CEI 17021:2011, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care efectuează audit şi certi-ficare ale sistemelor de management, care specifică principiile şi cerinţele referi-toare la competenţa, coerenţa şi impar-ţialitatea auditului şi certificării siste-melor de management de toate tipurile (de exemplu, sisteme de management al calităţii sau sisteme de management de mediu), precum şi cele referitoare la organismele care furnizează aceste ac-tivităţi.

SR EN ISO/CEI 17025:2005, Ce-rinţe generale pentru competenţa labo-ratoarelor de încercări şi etalonări, care specifică cerinţe generale pentru com-petenţa de a efectua încercări şi/sau etalonări, inclusiv eşantionare. Standar-dul se aplică tuturor organizaţiilor care efectuează încercări şi/sau etalonări, precum laboratoare de primă parte, de secundă parte şi de terţă parte, şi, de asemenea, laboratoarele în care încercă-rile şi/sau etalonările fac parte din in-specţia şi certificarea produsului.

Toate aceste standarde, împreună cu multe altele, fac parte din domeniul (ICS): 03.120.20. Certificarea pro-duselor şi a întreprinderilor. Evalua-rea conformităţii şi au fost adoptate ca standarde române comitetul tehnic ASRO/TC 56, Managementul calităţii şi asigurarea calităţii.


LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardu-lui înlocuit:

1.1.1 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994, privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele protectoare desti-nate utilizării în atmosfere potenţial explozive, publicată în JOUE C40/1 din 12.02.2013.1.1.2 Directiva 2013/8/UE a Comisiei din 26 februarie 2013, de modificare, în sensul adaptării la dispoziţiile sale tehnice, a Directivei 2009/144/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite componente şi caracteristici ale trac-toarelor agricole şi forestiere pe roţi, publicată în JOUE L56/8 din 28.02.2013.1.1.3 Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei Consiliului 89/106/CEE din 21 decembrie 1988, pri-vind armonizarea legislativă şi administrativă a statelor membre referitoare la produsele pentru construcţii, publicată în JOUE C 59/1 din 28.02.2013.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Regulamentul (UE) nr. 126/2013 al Comisiei din 13 februarie 2013, de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), publicat în JOUE L 43/24 din 14.02.2013. 1.2.2 Decizia de punere în aplicare a Comisiei, din 11 februarie 2013, de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale pentru tăbăcirea pieilor, publicată în JOUE L 45/13 din 16.02.2013. 1.2.3 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 al Consiliului din 18 februarie 2013, de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii, publicată în JOUE L 49/10 din 22.02.2013. (15376).

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2. Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Ordin nr. 7/2013 din 13/02/2013, referitor la măsuri privind siguranţa ascensoarelor de persoane, publicat în Moni-torul Oficial, Partea I nr. 105 din 21/02/2013.

Noutăţi legislative apărute în luna februarie 2013Mihaela Vorovenci, jurist ASRO

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna februarie 2013.

4

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Într-un mediu restrictiv, care apasă asupra atingerii obiectivelor lor, în mod deosebit asupra cerinţei de cre-are a valorii, întreprinderile au nevoie să anticipeze, să înţeleagă şi să gestio-neze efectele evenimentelor. Standardul ISO 31000, Managementul riscului. Principii şi linii directoare, trebuie să le permită să îşi stabilească o politică, ori-entări şi o cultură a riscului adaptată. Din punct de vedere organizaţional, el trebuie să permită adaptarea proceselor de management al riscului la cerinţele externe şi interne, să includă riscul în abordarea proceselor de către organiza-ţie, să clarifice responsabilităţile, rolurile şi competenţele. „Riscul este posibilita-tea producerii unui eveniment care să aibă consecinţe asupra realizării obiec-tivelor sau asupra „activelor”, elemente de valoare ale unei întreprinderi”, re-levă Rodolphe Civet, şef de proiect la AFNOR. „Incidenţele pot fi negative (un risc) sau pozitive (o oportunitate)”. După apariţia standardului ISO 31000, la sfârşitul lui 2009, a fost înfiinţat un comitet de proiect (PC). Cu ocazia ul-timei sale reuniuni, din septembrie, de la Sydney, acesta a decis să se trans-forme în comitet tehnic, (TC), ocazie cu care îşi va îmbogăţi programul de lucru. ISO/TC 262, Managementul ris-cului, va lansa revizuirea standardului ISO 31000 şi a Ghidului 73, Definiţii referitoare la riscuri. De asemenea, el are în vedere şi revizuirea standardului ISO/CEI 31010, Tehnici de evaluare a riscurilor. Franţa deţine secretariatul grupului însărcinat să elaboreze viitorul standard ISO 31004, Managementul ris-cului. Recomandări pentru implementarea standardului ISO 31000, actualmente în stadiul de document de lucru (working draft).

Aplicaţiile ISO 31000

Printre temele de lucru ale comite-tului tehnic, se află documentele care aplică ISO 31000 la sectoare specifice: managementul riscului asociat cu uni-tăţile de îngrijire a sănătăţii, pregătirea sectorului public pentru conducerea riscurilor, implementarea standardu-lui ISO 31000 de către întreprinderile mici, mijlocii şi foarte mici, măsurarea maturităţii unui sistem de management al riscului. „De asemenea, este prevăzut un referenţial pentru evaluarea şi de-monstrarea competenţelor de manager al riscului”, adaugă Rodolphe Civet. Vor fi create cinci grupuri de experţi. Co-misia de standardizare Managementul riscului, oglindă a ISO/TC 262, urmă-reşte, de asemenea, lucrările comitetului de proiect ISO/PC 251, Managemen-tul activelor (asset management). Trei proiecte de standarde sunt în curs de elaborare. Este vorba despre viitoarele

ISO 55000, Vedere de ansamblu, princi-pii şi terminologie, ISO 55001, Cerinţe (elaborat în scopuri de certificare) şi ISO 55002, Linii directoare pentru apli-carea ISO 55001. Ele au atins stadiul de DIS (draft international standard – proiect de standard internaţional), etapă de comentarii tehnice – ancheta înche-

Managementul risculuiMarie-Claire Barthet

Deşi standardul ISO 31000 s-a instalat în viaţa de zi cu zi a nu-meroase şi diverse organizaţii, activităţile cu privire la managementul riscului continuă în structurile de standardizare. Următoarea reuni-une a ISO/TC 262 va avea loc în luna martie, în Franţa. Experţii francezi se mobilizează în mod deosebit în ceea ce priveşte planurile de continuitate a activităţii.

După publicarea standardului ISO 31000, cu privire la managementul riscului, lucrările de standardizare în domeniu continuă

indu-se, în Franţa, la sfârşitul lunii ia-nuarie. Aceste documente se bazează pe o specificaţie engleză care face obiectul unei certificări.

Soluţii de continuitate

Comisia de standardizare a înfiin-ţat un grup de lucru care elaborează un standard cu privire la planurile de con-tinuitate a activităţii (PCA) (a se vedea Cuvântul specialistului). ISO 31000 pla-sează riscul în centrul activităţii de con-ducere a unei organizaţii. El îşi propune să promoveze o abordare metodologică globală şi transversală. Procesul implică identificarea riscurilor, analizarea aces-tora din punctul de vedere al probabi-lităţii survenirii şi al impacturilor lor şi evaluarea lor în ceea ce priveşte acţiunile de control existente şi, în sfârşit, tratarea riscurilor prioritare. Riscurile cu proba-bilitate scăzută şi impacturi grave (catas-


trofă naturală, atac informatic, pierderea informaţiilor) nu dispun întotdeauna de un nivel de control în concordanţă cu obiectivele organizaţiei. În acest cadru, PCA constituie un instrument de tratare a riscurilor. „PCA îşi propune să permită proceselor critice să fie stabilite în ter-mene acceptabile cu ajutorul soluţiilor de continuitate a activităţilor prevăzute”, comentează Rodolphe Civet. PCA se bazează pe o activitate transversală de anticipare, pentru a determina activită-ţile critice şi esenţiale ale întreprinderii şi soluţiile organizaţionale, materiale şi tehnice necesare implementării în timp util. Provocările sunt decisive: depăşi-rea crizei, păstrarea segmentului de faţă deţinut de întreprindere în faţa concu-renţei, precum şi a satisfacţiei clienţilor. Proiectul de standard NF X 50-259 este în stadiul de anchetă publică în acest început de an şi va fi publicat în lunile următoare.

Managementul continuităţii activităţii: un nou standard ISO

Standardul ISO 22301, Securitatea societăţii. Managementul continuităţii activităţii. Cerinţe, specifică cerinţele pentru planificarea, stabilirea, imple-mentarea, controlarea şi îmbunătăţi-rea în mod continuu a unui sistem de management documentat, pentru pro-tejarea de accidentele perturbatoare, reducerea probabilităţii survenirii lor, pregătirea pentru furnizarea unui răs-puns, precum şi restabilirea activităţilor afectate. Cerinţele specificate în acest standard sunt generice şi prevăzute a fi

CUVÂNTUL SPECIALISTULUI

Clothilde Marchetti

Senior manager la cabinetul de consultanţă Tuillet Risk & Manage-ment

„Standardul se bazează pe principiul continuităţii”

Viitorul standard NF X 50-529, Plan de con-tinuitate a activităţii. Linii directoare, se în-scrie în managementul global al riscurilor. El se referă la riscurile extreme, cu probabi-litate redusă, dar cu impacturi foarte grave. Ideea este să se limiteze consecinţele unui eveniment care afectează activitatea unei organizaţii. Obiectivul este, deci, să se fur-nizeze soluţii de continuitate pentru situaţii identificate ca fiind critice, de exemplu, uti-lizarea unui site strategic sau a unor resurse umane suplimentare. Grupul de experţi PCA al comisiei de standardizare Managementul riscului este alcătuit din întreprinderi mari şi mici, din organisme publice, din cabinete de consultanţă, adică dintr-un ansamblu etero-gen. Am lucrat mult la un vocabular comun. Standardul este un ghid de implementare a unui PCA. La început, a trebuit să cădem de acord asupra demersului şi a diferitelor sale etape. Scopul este foarte operaţio-nal. În timp ce redactam acest document, ISO 22301, Managementul continuităţii activităţii. Cerinţe, a fost publicat oficial. Standardul francez, care este un ghid de bune practici, se vrea complementar faţă de standardul internaţional, care este un standard de sistem de management. Una dintre anexe propune o autoevaluare a PCA: o întreprindere poate astfel să determine dacă planul său de continuitate a activităţii a fost realizat în bune condiţii. Standardul se bazează pe principiul continuităţii. El insistă asupra bunelor practici din punct de vedere al menţinerii în condiţie operaţională. Stan-dardul face parte din instrumentele care vor fi utilizate pentru continuarea menţinerii dispozitivului şi vehiculării încrederii. De altfel, este posibil să fie creată şi o etichetă (label).

aplicate tuturor organizaţiilor sau unor părţi ale acestora. Domeniul lor de apli-care depinde de mediul şi de complexi-tatea funcţionării organizaţiei. Standar-dul nu îşi propune doar să uniformizeze structura unui sistem de management al continuităţii activităţii (SMCA), dar şi să permită unei organizaţii să proiecteze un SMCA care să fie adaptat necesităţi-lor sale şi care să fie capabil să satisfacă cerinţele părţilor interesate. Aceste ne-cesităţi sunt exprimate prin cerinţe ju-ridice, de reglementare, organizaţionale şi industriale, produsele, serviciile şi procesele utilizate, mărimea şi structura organizaţiei şi cerinţele părţilor intere-sate. Standardul poate servi şi la evalu-area capacităţii unei organizaţii de a îşi satisface propriile necesităţi şi obligaţii în domeniul continuităţii. De inspiraţie anglo-saxonă, standardul ISO 22301, Securitatea societăţii, şi poate fi utilizat în scopuri de certificare. El urmează structura standardelor de management ale ISO şi este astfel compatibil cu ce-lelalte standarde pentru sisteme de ma-nagement: ISO 9001 (managementul calităţii) şi ISO/CEI 27001 (securitatea informaţiei). El va putea fi transpus în colecţia franceză de standarde la înce-putul acestui an.

Standardul cu privire la planurile de continuitate a activităţii îşi propune să limiteze consecinţele unui eveniment care poate afecta activitatea unei orga-nizaţii.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 331, februarie 2013

În cadrul temelor de lucru figurează documente cu privire la evaluarea maturităţii unui sistem de management al riscului şi compe-tenţele unui manager al riscului

6

Standardul european NF EN 15643-1 este un standard generic care instituie un sistem de evaluare a performanţei clă-dirilor din punct de vedere al celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: de mediu, socială şi economică. Standar-dul prevede caracterizarea indicatorilor cantitativi şi calitativi care permit să se determine impactul unei clădiri în an-samblul său. Obiectivul acestui dispozi-tiv normativ nu este doar să se reducă

impactul construcţiilor asupra mediu-lui, ci şi să se găsească un compromis cu necesităţile economice şi sociale. Abordarea este, deci, sistemică. Scopul acestei serii de standarde europene este în primul rând să se permită compara-rea rezultatelor evaluărilor; ea nu stabi-leşte referinţe comparative, nici niveluri de performanţă. Standardul recomandă să se practice evaluarea cât mai curând posibil în fazele de proiectare a unui proiect de construcţie (de exemplu, faza de schiţă) sau de reabilitare. În funcţie de evoluţia proiectului, evaluarea poate face periodic obiectul unei revizuiri sau a unei actualizări, pentru a valida lua-rea deciziei. O evaluare finală trebuie, în

toate cazurile, să fie efectuată şi rezulta-tele sale să poată fi comunicate părţilor interesate.

Sprijinirea pe un echivalent funcţional

În afară de acest cadru metodologic general, standardele viitoare vor stabili caracteristici tehnice şi funcţionale de referinţă potrivit tipurilor de clădire şi utilizării lor. Ele vor permite să se compare clădiri echivalente funcţional: imobil pentru birouri, pentru locuinţe, unitate de învăţământ, hotel. Evaluările pot să se refere la clădire în ansamblul său sau la unele părţi. În cazul unei clă-diri care cuprinde încăperi cu uzuri di-ferenţiate, ca, de exemplu, o unitate de învăţământ care cuprinde săli de clasă, încăperi administrative, o sală de sport, o cantină şcolară, va fi posibil să se cre-eze o unitate de referinţă care să le in-tegreze. Acest echivalent funcţional va servi ca bază pentru compararea rezul-tatelor evaluărilor care trebuie realizate pe baza scenariilor determinate la nive-lul clădirii şi, mai precis, la întregul său ciclu de viaţă. De exemplu, materialele recomandate pentru construcţia clădirii sunt evaluate de la extracţia materiilor prime, până la reciclarea care are loc la sfârşitul ciclului său de viaţă. Punc-tul cel mai complex de stabilit priveşte condiţiile de convergenţă între domeni-ile: mediu, economie şi societate. Stan-dardul prevede posibilitatea de derogări, acestea trebuind să fie clar justificate.

Cadru pentru evaluarea performanţelor de mediu

Standardul NF EN 15643-1, care furnizează un cadru metodologic ce cuprinde principii, cerinţe şi linii direc-toare, trebuie să fie completat de stan-darde referitoare la evaluarea perfor-manţei de mediu (NF EN 15643-2**), a ** Asociaţia de Standardizare din Ro-mânia – organismul naţional de standardizare – a adoptat standardul EN 15643-2:2011 cu indica-tivul SR EN 15643-2:2011 şi titlul: Contribuţia

NF EN 15643-1*: Evaluarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a clădirilorPascale Maes

* Asociaţia de Standardizare din România – orga-nismul naţional de standardizare – a adoptat stan-dardul EN 15643-1:2010 ca standard român, cu indicativul SR EN 15643-1:2011 şi titlul: Contri-buţia lucrărilor de construcţie la dezvoltarea durabi-lă. Evaluarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a clădirilor. Partea 1: Cadru metodologic general

Publicat în urmă cu doi ani, standardul NF EN 15643-1 prezin-tă cadrul metodologic general de evaluare a construcţiilor din punct de vedere al performanţelor de mediu, sociale şi economice. De ase-menea, el stabileşte un sistem european coerent de evaluare pentru cuantificarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a lucrărilor de con-strucţie.

Standardul prevede caracterizarea indicatorilor calitativi şi cantitativi, pentru a determina impactul clădirii, în ansamblul său


performanţei sociale (NF EN 15643-3) şi a celei economice (NF EN 15643-4). Alte standarde vor aborda metodele propriu-zise pentru evaluarea caracte-risticilor tehnice şi funcţionale; ele vor fi disponibile până în 2014. Toate aceste standarde sunt elaborate în cadrul CEN/TC 350, Contribuţia lucrărilor de construcţie la dezvoltarea durabilă, al că-rui secretariat este asigurat de Rodolphe Civet, la AFNOR. În mai 2011, a apă-rut standardul NF EN 15643-2, pentru evaluarea performanţelor de mediu ale clădirilor noi de-a lungul ciclului lor de viaţă şi cele ale clădirilor existente pen-tru durata de viaţă care le-a mai rămas şi faza de final a ciclului de viaţă. Stan-dardul permite evaluarea impacturilor şi a aspectelor de mediu ale unei clădiri asupra mediului la nivel local, regional şi global. Acest standard îşi propune să-l ajute pe antreprenor, pe proiectant şi pe utilizator să ia decizii şi să facă opţiuni care vor ajuta să se răspundă la obiecti-vele contribuţiei la dezvoltarea durabilă a construcţiilor.

Élodie

Pusă la dispoziţia tuturor factorilor din construcţii din martie 2010, după o fază de experimentare, Élodie este unul din primele instrumente digitale care permit o evaluare a impactului de me-diu global al unei lucrări asupra între-gului său ciclu de viaţă. Acest software posedă o dimensiune multicriterială a consecinţelor de mediu, mai ales pentru o luare în calcul a transferurilor poluă-rii. Élodie oferă posibilitatea măsurării impactului a trei elemente: produsele şi materialele de construcţie, consumu-rile de energie şi funcţionarea clădirii şi consumurile de apă ale utilizatorilor. Software-ul este cuplat la baza de date INIES, care grupează fişele de declara-ţii de mediu şi cele sanitare.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 331, februarie 2013

lucrărilor de construcţie la dezvoltarea durabilă a clădirilor. Partea 2: Cadru pentru evaluarea per-formanţei de mediu

TREI ÎNTREBĂRI ADRESATE LUI BRUNO ZIEGLER

Coordonator al grupului de lucru 1, al CEN/TC 350

„Au fost selectate două tipuri de indicatori”

Care este obiectul activităţii grupului de lucru pe care îl coordonaţi?B. Z.: Acest grup de lucru are sarcina de a elabora standarde care permit evaluarea dimensiunii de mediu a contribuţiei clădirilor la dezvoltarea durabilă. Alte grupuri de lucru se ocupă de dimensiunile sociale şi economice. Distingem diverse categorii de participanţi: arhitecţi, fabricanţi de instalaţii industriale, ataşaţi ai organismelor de certificare, reprezentanţi ai asociaţiilor europene de consumatori şi fabrican-ţii de produse. Rolul grupului de lucru este să realizeze un document bazat pe consens, dar mai precis decât standardele ISO pe care se bazează viitoarele standarde europene. El caută să precizeze ipotezele de calcul, să determine frontierele între sisteme, să califice scenariile pentru a cuantifica indicatorii re-prezentativi ai diferitelor impacturi şi aspecte de mediu.

Cum a stabilit grupul de lucru indicatorii de performanţă care permit evaluarea impactului de mediu al clădirilor?Au fost selectate două tipuri de indicatori: indicatori asociaţi impacturilor de mediu (modificări pozitive sau negative de mediu), precum contribuţia la schimbarea climatică, al cărei indicator este cantitatea de CO2 emise; indicatori asociaţi aspectelor de mediu care prezintă o posibilitate de interacţiune cu mediul. De exemplu, consumul de energie primară constituie un aspect de mediu, în timp ce impactul asociat este legat de reducerea resurselor energetice regenerabile. Pentru a le evalua, s-a decis utilizarea unei abordări de analiză a ciclului de viaţă (ACV). Această metodă permite să se evalueze impactul de me-diu al unei clădiri în toate etapele vieţii sale, mai ales ţinând seama de impacturile de mediu asociate fabricării şi transportului pe şantier ale materialelor de construcţie. În acest scop, am încercat să valo-rificăm fişele declaraţiilor de mediu şi pe cele sanitare (FDES), conforme cu standardele NF P 01-010 şi NF P 01-020, existente deja în Franţa, acceptând să le îmbunătăţim considerabil pentru a lua în calcul specificitatea fiecărei ţări.

Lucraţi la EDF. Care este provocarea în domeniul standardizării pentru această întreprin-dere energetică?Bineînţeles, în cadrul standardizării, EDF se ocupă de problemele energiei. Ofertele „dimensionate” ale EDF includ dimensiunile dezvoltării durabile, fără a le numi: emisii reduse de CO2, utilizarea energiilor regenerabile, confort, abordare economică în costul global. Standardul generic NF EN 15643-1 prevede ca fiecare criteriu de mediu să fie examinat în funcţie de dimensiunea sa economică şi de abordarea sa socială. Aspectul social şi societal include sănătatea şi confortul, ca, de exemplu, percepţia de către persoane a calităţii aerului lor de interior. Grupul de lucru trebuie să aprofundeze luarea în calcul a noţiunii de confort higrotermic întrucât modelele curente de calcule termice franceze se limitează, la ora actuală, la calculul temperaturii camerei.

Evaluările pot să se refere la o clădire, în ansamblul său, sau la unele părţi. Este cazul sălilor de clasă ale unei unităţi de învăţământ, de exemplu

8

Noul regulament european nr. 1025/2012, privind standardele inter-naţionale în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (ICT), creează premisele unei aplicări mai uşoare, acestea fiind decisive în asigura-rea interoperabilităţii. Multe standarde în domeniul ICT nu sunt elaborate de organizaţii de standardizare europene, ci de alte organizaţii de interes precum forumuri şi consorţii internaţionale sau regionale. Autorităţile publice pot folosi acum aceste standarde în procesul de achiziţie publică, bazându-se pe calita-tea lor certificată.

În plus, noua reglementare va pro-mova o implicare mai intensă, atât a consumatorilor, cât şi a organizaţiilor de promovare a intereselor acestora în activităţile de standardizare, în vederea îmbunătăţirii unor categorii de produse şi servicii uzate moral.

În concluzie, această reformă con-firmă valenţa activităţii de standardi-zare, ca instrument eficient în sprijinul legislaţiei europene.

Elementele esenţiale ale sistemu-lui actual sunt menţinute (de exemplu,

voluntariatul şi implicarea industriei în standardizarea internaţională). Pe de altă parte, reforma aduce îmbunătăţiri, creând un sistem european de standar-dizare mai bine coordonat, mai eficient.

STANDARDIZAREA - o forţă coordonatoare în economie

Obiectivele principale ale standar-dizării sunt de a defini voluntar criterii tehnice şi de calitate cu care se con-fruntă producătorii şi prestatorii de servicii. Din aceste motive, standardele constituie o forţa decisivă, care susţine consolidarea unei pieţe interne. Stan-dardele europene le înlocuiesc pe cele naţionale şi adesea pe cele conflictuale, care pot crea impedimente tehnice la accesul produselor pe piaţă.

Standardele sporesc concurenţa şi micşorează preţurile pe piaţă, acest lucru fiind în avantajul economiei, în general, şi în folosul consumatorilor, în special. În plus, standardele îmbunătă-ţesc calitatea şi asigură compatibilitatea, toate acestea conducând la creşterea si-guranţei şi bunăstării cetăţenilor.

Studiile arată efectul standarde-lor asupra creşterii PIB-ului ţărilor. În Franţa, contribuţia standardizării este estimată la 0,8 % din PIB, în Marea Britanie, la 0,3 % şi în Germania la 1 %. Institutul German de Standardi-zare (DIN) estimează că numai în Ger-mania standardele au generat o creştere de 17 miliarde de EURO.

Standardele armonizate, publicate de organizaţiile europene de standar-dizare (OES), sunt utilizate de către producătorii europeni în scopul spriji-nirii aplicării prevederilor legale în acest sens. Comisia Europeana cere regulat ca OES să elaboreze noi standarde eu-ropene.

Instrument pentru inovaţie şi competiţie

Standardizarea asigură o contribu-ţie esenţială în domeniul inovaţiei şi al competitivităţii, prin facilitarea accesu-lui pe piaţă şi a interoperabilităţii între produsele şi serviciile noi cu cele exis-tente.

Standardele aduc importante efecte economice pozitive, prin stimularea rea-lizării de produse noi, îmbunătăţite, sau pieţe de desfacere, şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de aprovizionare.

Traducere: Dan Trandaf, expert standardizare, Direcţia Standardi-zare. Din: Comisia Europeană – Întreprinderile şi industria

Implicarea în elaborarea standardelor întăreşte mediul micilor afaceri

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) pot contribui acum la întregirea procesului de standardizare.Standardele vor fi acum implementate mult mai repede şi într-un mod mai transparent, pentru a încuraja reforma europeană actuală în sistemul de standardizare.


STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Pe baza experienţei mele de inginer şi de fost preşedinte al grupului ARUP, lider mondial în domeniul consultanţei pentru activităţi de inginerie, una dintre priorităţile mele va fi să încurajez ISO să elaboreze standarde care să răspundă, din punct de vedere al infrastructurilor econo-mice, necesităţilor pieţelor, întreprinderi-lor şi societăţii. Trebuie să ne schimbăm în primul rând schemele de gândire: ISO trebuie să se axeze mai mult pe întreprin-dere. Standardele sunt elaborate de între-prinderi pentru întreprinderi şi utilizarea lor strategică permite să se realizeze pro-grese importante. ISO trebuie să se vadă ca o organizaţie specializată pe piaţa mon-dială a standardelor şi trebuie, deci, să facă apel la standardele pentru afaceri. Să ne gândim la priorităţile acestei remarcabile organizaţii în 2013 şi mai departe! Pu-blicarea numărului din ianuarie 2013 al ISO Focus+, consacrat oraşelor inteligente, semnalează un domeniu prioritar pentru ISO. Durabilitatea oraşelor şi eficienţa serviciilor publice (apă, canalizare, ener-gie, comunicaţii şi transporturi) constituie provocări planetare. Astăzi, mai mult de jumătate din omenire trăieşte în zona ur-bană (ea va atinge 70% în 2050) – o densi-tate care va fi întâlnită în special în statele în curs de dezvoltare. Organizaţiile, fie ele întreprinderi private sau prestatori de ser-vicii publice, sunt tot mai mult preocupate de performanţa lor de mediu, socială şi economică. Iată o ocazie unică de a găsi soluţii mondiale la provocări mondiale. ISO poate furniza o logică comună şi un acord cu privire la modul în care putem crea o lume durabilă în care vom putea trăi şi munci. Recent, am condus o anchetă în industrie, pentru a determina modul în care standardele şi specificaţiile pot ajuta Marea Britanie să inoveze, să reducă cos-

turile şi să întărească valoarea infrastructu-rilor pe durata întregului ciclu de viaţă. A reieşit de aici că standardele pun rar pro-bleme; ele sunt, de fapt, apte de utilizare. De-a lungul anchetei, a apărut rapid faptul că ineficienţa se datora în mare parte unor specificaţii defectuos proiectate sau unor inconsecvenţe în implementarea standar-delor. Ce putem face la nivel internaţional pentru remedierea acestui aspect? ISO trebuie să încurajeze buna aplicare a stan-dardelor sale, adică să vegheze ca acestea să fie implementate sub forma prevăzută de experţi.

Utilitatea forţei unificatoare a standardizării pentru societate este mai manifestă ca oricândTrăim în era digitală şi am căpătat

obiceiul de a obţine informaţiile pe care le dorim când dorim şi sub o formă pe care o putem utiliza. Cerinţele clienţilor nu încetează să se schimbe şi ISO trebuie să adapteze conţinutul şi formatul lucrări-lor sale pentru o flexibilitate mai mare în livrarea informaţiilor. De exemplu, pro-iectul XML, lansat în 2010, aduce deja avantaje membrilor ISO şi personalului său, experţilor standardizare şi Secretaria-tului Central al ISO. Convergenţa tehno-logiilor şi instituţiilor devenind încetul cu încetul norma, ISO trebuie să lucreze în parteneriat, pentru a-şi întări şi mai mult eficienţa. Ştiu, datorită experienţei mele în domeniul infrastructurilor, că trebuie să instaurăm o nouă cultură, care, printr-o transparenţă sporită şi noi statute şi reguli de procedură şi o mai bună recunoaştere a competenţei experţilor noştri tehnici, va permite să se afirme, pe bună dreptate, că ISO este o organizaţie orientată către în-treprinderi, misiunea sa fiind să elaboreze

şi să livreze rapid standardele de care piaţa are nevoie. Datorită noilor sale statute, ISO îşi poate întări şi mai mult conduce-rea în cadrul organizaţiei, pentru ca opini-ile şi ideile tuturor membrilor să fie auzite. Ştiu cât de eficiente sunt, din punct de ve-dere financiar, înţelegerea necesităţilor cli-enţilor şi efortul de a le anticipa. Utilitatea forţei unificatoare a standardizării pentru noi, copii noştri şi societate, în general, este mai manifestă ca oricând. Suntem la ju-mătatea drumului în ceea ce priveşte apli-carea Planului Strategic al ISO 2011-2015. Vom analiza progresele realizate şi ne vom asigura că răspundem necesităţilor părţilor noastre interesate. Orice plan trebuie tre-cut în revistă, pentru a confirma dacă mai este de actualitate. Dacă acesta este cazul, va trebui să ne continuăm eforturile. Dacă nu, vom modifica sau ne vom adapta abor-darea. Este pasionant să conduci o organi-zaţie al cărei scop este să furnizeze cele mai recente specificaţii pentru produse, servicii şi bune practici, pentru a îmbunătăţi efi-cienţa şi rentabilitatea întreprinderilor, industriei şi autorităţilor publice. Succesul viitorului capitol va fi determinant pentru longevitatea ISO, ca principală organiza-ţie mondială care furnizează standarde in-ternaţionale. Poziţionarea şi angajamentul nostru în anii viitori vor fi decisive. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

ISO pe piaţa mondială a standardelor

În momentul în care am preluat funcţia de conducere a ISO, m-am gândit care va fi următorul capitol. Necesitatea de a dispune de stan-darde internaţionale pertinente pe plan mondial, pentru a aborda provocările cu care se confruntă comunitatea internaţională, consti-tuie unul din aspectele interesante ale mandatului meu. Fără îndoială, această necesitate ne va determina să abordăm noi domenii de stan-dardizare şi să scurtăm termenele de publicare, elaborând documen-te de calitate mai bună, mai bine orientate şi mai utile activităţilor utilizatorilor noştri.

Terry Hill, preşedinte al ISO, 2013-2014

10

IMM-urile sunt prezente în toate marile sectoare de activitate, de la pro-ducţie, la servicii, fapt care face din ele agenţi indispensabili pentru activitatea economică. Ele promovează diversifi-carea activităţilor, sprijină dezvoltarea durabilă, stimulează inovaţia, fac să evolueze competenţele antreprenori-ale şi, să nu uităm, contribuie în mod semnificativ la creşterea exporturilor şi la dezvoltarea comerţului. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, cel mai bun mod, pentru statele în curs de dezvol-tare, de a aboli sărăcia şi inegalităţile, este de a accede la piaţa mondială, prin liberalizare, dereglementare şi demo-cratizare. În acest cadru, este important să se dezvolte un sector privat dinamic, care să permită IMM-urilor să joace un rol central. O veste bună: standardele internaţionale oferă tot atâtea avantaje întreprinderilor mici ca şi celor mari. Utilizarea strategică a standardelor in-ternaţionale poate avea o influenţă con-siderabilă asupra cifrei de afaceri anuale a unei întreprinderi mici sau mijlocii şi

poate uneori să facă diferenţa care va conduce la succes. Printre avantajele pe care le oferă standardele internaţionale IMM-urilor, menţionăm:

Accesul la pieţele de export, pro- ydusele fiind compatibile la nivel mondial;O eficienţă sporită; yO creştere a credibilităţii şi a în- ycrederii întrucât clienţii din lumea întreagă recunosc standardele inter-naţionale ale ISO.

Pentru numeroase întreprinderi mici, angajarea în procesul de elaborare a stan-dardelor nu merge de la sine, întrucât responsabilii, în general, nu prea sunt în-clinaţi să investească resurse într-un pro-ces lung, ale căror beneficii sunt uneori intangibile. Dar dacă întreprinderea îşi ia acest angajament şi participă activ la ela-borarea standardelor, ea poate să câştige mult. Participarea prezintă numeroase interese pentru IMM-uri şi mai ales po-sibilităţi de îmbunătăţire la diferite ni-veluri: vizibilitate, control aprofundat al provocărilor, inovare, avantaj concuren-ţial, stabilirea de reţele şi acces facilitat la clienţi potenţiali. Cu alte cuvinte, a nu participa la activitatea de standardizare înseamnă a lăsa concurenţilor opţiunea armelor. Numărul din februarie 2013 al ISO Focus+ examinează modul în care standardele internaţionale ajută între-prinderile de toate tipurile şi de toate dimensiunile să câştige în eficacitate şi productivitate şi să acceadă la pieţe noi. Acest număr reuneşte studii de caz efec-tuate în diferite state, precum şi articole cu privire la aplicarea standardelor refe-ritoare la ingineria software-urilor sau la managementul de mediu în structuri mai mici şi cu privire la avantajele utilizării

standardelor şi participării la activităţile de standardizare pentru IMM-uri. El explică din ce punct de vedere utilizarea standardelor precum ISO 14001 poate oferi o valoare adăugată şi poate consti-tui o sursă de economii pentru întreprin-derile mici şi face lumină asupra unor piedici şi dificultăţi pe care le întâmpină IMM-urile, precum şi eventualele solu-ţii de care ele dispun, pentru a le depăşi. Într-un interviu acordat în exclusivitate acestui număr din revista ISO Focus+, Denys Treblay, director general al unită-ţii Energie a Tetra Tech, din Canada, şi membru al Consiliului de Administraţie al BPR, filială a Tetra Tech, subliniază importanţa standardelor internaţionale pentru întreprinderea sa: „Acţionând ca adevărate punţi, standardele internaţi-onale constituie, pentru întreprinderi, instrumente care le permit să treacă anumite bariere, la intrare, pe noile pieţe. După traversarea acestor bariere, acestea devin mai accesibile. Cu cât standardi-zarea are o dimensiune internaţională, cu atât competitivitatea întreprinderilor este mai puternică, permiţând, în final, un câştig economic pentru clientul final, prin economii de costuri”. Citiţi dosarul nostru şi veţi descoperi motivele pentru care standardele internaţionale au o im-portanţă strategică la nivel economic şi punctele de vedere din care IMM-urile, în ciuda dificultăţilor cu care se con-fruntă, pot obţine beneficii foarte mari din aplicarea lor.

Elizabeth Gasiorowski-Denis este redactor şef la ISO Focus+

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Standardele ISOElemente de succes pentru întreprinderile mici

Elizabeth-Gasiorowski-Denis

Se estimează că peste 90% din întreprinderile din lume sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Contrar a ceea ce s-ar putea crede, acest lucru nu este surprinzător. Ca regulă generală, IMM-urile favorizează dezvol-tarea, creează locuri de muncă, se dezvoltă mai rapid şi sunt mai inovatoare. Ele sunt mai puţin complexe (din punct de vedere al structurii) şi sunt mai eficiente şi mai flexibile decât întreprinderi-le mari.


IMM-urile sunt diferite

Majoritatea IMM-urilor, în mod deosebit cele mici, duc lipsă de resursele necesare pentru a se lansa în strategii şi investiţii pe termen lung. Organizarea lor are loc, în general, de pe o zi pe alta, timpul şi banii lipsindu-le pentru a se lansa în proiecte care nu sunt legate di-rect de activitatea lor esenţială.

Majoritatea IMM-urilor duc lipsă de resursele necesare

Aceste IMM-uri tind să aibă o viziune pe termen scurt a afacerii lor şi rar li se în-tâmplă să anticipeze schimbările care pot interveni, cum ar fi introducerea de noi re-glementări sau standarde. Ele au reputaţia de a fi un grup deosebit de dificil de atins în campaniile de comunicare. Majorita-tea IMM-urilor abordează probleme de strategie şi se informează prin intermediul unei reţele stabile şi limitate, alcătuită din furnizori, grupuri profesionale şi consul-tanţi. Acesta este motivul pentru care este important să beneficiezi de reţeaua IMM-urilor, pentru a ajunge la ele.

Provocări inerente standardelor

Pe planul implementării standar-delor, IMM-urile sunt dezavantajate întrucât ele nu posedă „capacitatea de absorbţie”, inclusiv expertiza şi infra-structura organizaţională (de exemplu, unităţi de standardizare sau un serviciu de management al capitalului intelec-tual al întreprinderii), care ar facilita o bună aplicare a standardelor. Aceasta creează mai multe bariere în calea stan-dardizării, în mod deosebit:

1. Lipsa de informaţiiSe întâmplă ca unele IMM-uri să nu

ştie că există standarde, în mod deosebit standarde care se aplică domeniului lor de activitate.

2. Importanţa standardelor pentru IMM-uri

Unele IMM-uri pot să nu fie con-ştiente de valoarea adăugată pe care standardele o aduc întreprinderii lor. Se întâmplă chiar ca ele să le considere un

Îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la standardeHenk J. de Vries, Knut Blind, Axel Mangelsdorf, Hugo Verheul şi Jappe van der Zwan

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) formează un grup etero-gen care se întinde de la producătorii meşteşugari, la societăţile ino-vatoare specializate în înaltele tehnologii. Potrivit definiţiei Uniunii Europene, o singură persoană poate fi un IMM. Un IMM poate fi şi o întreprindere de 250 de persoane. Deşi standardele sunt adesea percepute ca o povară, numeroase IMM-uri ar putea să beneficieze de standardizare. Acest articol prezintă obstacolele care împiedică unele IMM-uri să beneficieze de avantajele standardelor şi al stan-dardizării şi propune soluţii pentru înlăturarea lor.

Noi oportunităţi

12

rău necesar, nu un instrument eficient care le va permite să îşi atingă obiec-tivele.

3. Identificarea standardului corespunzător

Nu este întotdeauna uşor pentru IMM-uri să ştie care sunt standardele pertinente sau dacă un standard este încă în vigoare.

4. Procurarea standardelor

Procurarea standardelor poate fi o problemă pentru IMM-uri. Există mai multe motive: necunoaşterea puncte-lor de vânzare, a preţurilor standarde-lor sau, pur şi simplu, strecurarea unei erori în timpul cumpărării (din cauza unei descriere inadecvate a conţinutului standardului).

Îmbinându-şi eforturile, ar putea fi mai uşor pentru IMM-uri să beneficieze de anumite avantaje.

5. Înţelegere

IMM-urile pot întâmpina dificultăţi în a înţelege un standard. Ele pot fi de-rutate de conţinutul tehnic sau de termi-nologia utilizată, pot să nu dispună de tra-

ducerea documentului în limba lor, pot fi încurcate de abundenţa de referinţe la alte standarde sau pot să nu cunoască suficient contextul standardului.

6. Implementare

Majoritatea avantajelor pe care le furnizează standardele ţin, desigur, de aplicarea lor. Dar această operaţie poate fi uneori delicată pentru IMM-uri fie pentru că standardele sunt complexe, fie din lipsă de cunoştinţe sau de compe-tenţă.

7. Evaluarea interesului implementării

Când s-a decis implementarea unui standard, este vorba în primul rând de un interes economic. O întreprindere mică sau mijlocie poate dori, deci, să evalueze avantajele potenţiale ale unei implementări, înainte de a se lansa în acest demers. Ea va căpăta învăţăminte utile, care o vor ajuta la implementarea standardelor în viitor şi la obţinerea de fedback-uri pentru elaboratorii de stan-darde.

Obstacole în calea participării la activitatea de standardizare

Slaba reprezentare a IMM-urilor în activitatea de standardizare se explică mai ales prin faptul că ele nu posedă timpul, personalul sau resursele financi-are necesare pentru a se lansa în elabora-rea de standarde. Pentru o întreprindere mică sau mijlocie, a participa la activi-tatea de standardizare costă relativ mai scump întrucât cheltuielile implicate de deplasări şi participarea la lucrări rămân aceleaşi, indiferent de dimensiunea în-treprinderii. În plus, numeroase IMM-uri duc lipsă de expertiză pentru a lua parte la lucrările de standardizare. To-tuşi, potrivit unui studiu olandez, dacă IMM-urile sunt atât de puţin prezente la lucrările de standardizare, acest lucru se datorează în primul rând faptului că le ignoră existenţa. Cele care sunt în cu-noştinţă de cauză invocă numeroasele dificultăţi întâlnite, banii nefiind sin-gurul aspect problematic şi nici esenţial. IMM-uri se confruntă, într-adevăr, cu numeroase obstacole, printre care:


1. Lipsa de informaţii

IMM-urile pot cunoaşte standar-dele, fără a şti, totuşi, că acestea au fost elaborate în cadrul unui proces deschis oricărei întreprinderi.

2. Conştiinţa importanţei de a participa

Chiar dacă o întreprindere mică sau mijlocie este conştientă de faptul că poate juca un rol activ în standardizare, interesul acestei investiţii îi poate scăpa.

3. Reperarea proiectelor

Este important de notat că dacă IMM-urile nu participă la activităţile de standardizare, acest lucru se întâm-plă adesea pentru că ele nu cunosc bine procesele. Chiar dacă se interesează de lucrările de standardizare, IMM-urile pot întâmpina dificultăţi în a repera proiectele de standarde pertinente.

4. Participarea

Lipsa de resurse (bani, timp, com-petenţe şi cunoştinţe) constituie un alt obstacol.

5. Angajament eficient

Important este să participi efici-ent. Se poate întâmpla ca IMM-urile, din cauza dimensiunii lor reduse, să fie ignorate de ceilalţi participanţi, care, cu bună ştiinţă sau nu, acordă mai multă importanţă provocărilor prezentate de

o multinaţională. Unele studii arată, totuşi, că, în standardizare, delegaţii pot juca un rol decisiv. O întreprindere mică sau mijlocie este în măsură să delege un expert care posedă cunoştinţele şi com-petenţele cerute şi care va putea juca un rol determinant?

6. Evaluare

A se angaja în activitatea de stan-dardizare reprezintă o investiţie pe ter-men lung. Recoltăm ce am semănat şi a semăna are un cost. Este, deci, indis-pensabil să se conştientizeze avantajele aşteptate de-a lungul întregului proces. IMM-urile sunt în măsură să evalueze roadele eficacităţii angajamentului lor?

7. Lansarea de activităţi noi

O întreprindere mică sau mijlocie poate dori să se lanseze în noi lucrări de standardizare dacă ea are nevoie de standarde pentru a garanta reuşita pe piaţă a invenţiei sale, dar a pleca de la zero prezintă dificultăţi.

Educaţia în domeniul standardizării reprezintă una dintre priorităţi

Soluţii

Există diferite soluţii pentru a în-lătura barierele de care IMM-urile se lovesc în domeniul standardizării. Le-am clasificat în trei categorii: 1) a

compensa lipsa de resurse ale IMM-urilor (timp, bani sau expertiză); 2) a face mai accesibilă oferta de standarde şi standardizarea; 3) a se concentra pe organizaţiile intermediare, în mod de-osebit, pe grupurile profesionale, pentru a clădi punţi între IMM-uri şi „lumea standardizării”. În cadrul proiectului nostru pentru Comitetul European de Standardizare (CEN) şi Comitetul European de Standardizare Electroteh-nică (CENELEC), am alcătuit o listă cu 58 de soluţii pentru a ajuta IMM-urile să profite mai mult de participa-rea la activităţile de standardizare şi de implementare a standardelor. Această „cutie de instrumente” poate fi utilă or-ganismelor naţionale de standardizare (ONS), precum şi grupurilor profesi-onale care sprijină IMM-urile la nivel naţional. Iată câteva dintre soluţiile care se referă la standarde:

NEN (membru al ISO pentru yOlanda) a pus la punct o metodă care permite reperarea automată a standardelor utile pentru un anumit produs sau serviciu, şi pe care alte state îl pot adopta.Organismele de standardizare ar ytrebui să publice pe site-ul lor un rezumat, domeniul de aplicare şi cuprinsul fiecărui standard.Ar fi util dacă comitetele tehnice yar redacta, pentru fiecare set de standarde care fac trimitere unele la altele, un document cadru („meta-document”) care prezintă structura standardelor puse în corespondenţă.

Construirea de punţi între întreprinderile mici şi mijlocii şi „lumea standardizării”

14

IMM-urile şi alte părţi interesate ar avea astfel o idee clară cu privire la standardele disponibile într-un anu-mit domeniu. Organismele de stan-dardizare ar trebui să pună gratuit acest document pe site-ul lor.Comitetele tehnice ar trebui să yfurnizeze o prezentare succintă a contextului.

Alte soluţii se referă la participarea IMM-urilor la standardizare:

ONS-urile ar trebui să pregătească ystudii de cazuri de IMM-uri a căror participare a constituit un succes.Propunerile de studii noi ar trebui să yfie însoţite de un studiu de fezabi-litate, care prezintă mai ales părţile interesate pertinente şi interesele lor.ONS-urile ar trebui să încurajeze yreprezentarea grupurilor de IMM-uri prin intermediul grupurilor pro-fesionale.

Un studiu efectuat în cadrul ONS-urilor şi al grupurilor profesionale, în

Europa, menţionează o primire fa-vorabilă a, practic, tuturor soluţiilor. CEN, CENELEC, precum şi mem-brii lor naţionali, au căzut de acord să aplice măsurile de îmbunătăţire a cutiei de instrumente. ONS-urile pot alege subgrupa pertinentă de soluţii, evalu-ând situaţia actuală a ţării lor. Ce soluţii funcţionează deja şi ce soluţii nu func-ţionează? De ce tip de barieră ţin ele? Sunt furnizate ghiduri care ajută ONS-urile să identifice priorităţile naţionale. Învăţământul în domeniul standardiză-rii reprezintă una dintre priorităţi. Este vorba despre un instrument esenţial pentru creşterea sensibilizării. CEN, CENELEC, Institutul European de Standardizare pentru Telecomunica-ţii (ETSI) şi membrii lor naţionali (în mod deosebit, Danemarca şi Marea Britanie) desfăşoară tot mai multe ac-tivităţi în acest sens, urmând exemplul dat de iniţiativele internaţionale luate de ISO, Comisia Electrotehnică Inter-naţională (CEI) şi Uniunea Internaţi-onală pentru Telecomunicaţii (UIT).

De asemenea, este primordial să se sta-bilească sau să se consolideze legăturile cu grupurile profesionale, să se discute despre rolul fiecăruia, aceste grupuri să fie informate şi să li se furnizeze o documentaţie. Studiul recunoaşte rolul crucial al grupurilor profesionale în îm-bunătăţirea situaţiei IMM-urilor. Unele grupuri profesionale îşi sprijină activ membrii în domeniul standardizării, altele o fac mai puţin. Susţinerea gru-purilor profesionale, analizând punctele forte şi pe cele slabe ale întreprinderilor membre în raport cu oportunităţile şi riscurile standardizării, ar putea consti-tui un început bun. Acest demers poate fi întreprins împreună cu ONS-urile şi cu grupurile profesionale, poate chiar în cooperare cu o universitate. Pe această bază, grupul profesional poate identifica diferitele soluţii posibile, în strânsă co-laborare cu ONS-ul respectiv. Raportul prezintă cazuri exemplare de mai bună practică, observate în cadrul grupurilor profesionale ale diferitelor sectoare de activitate, în mai multe state europene.

Să lucrăm împreună!

Din cauza caracteristicilor care le sunt proprii, IMM-urile nu pot bene-ficia din plin de avantajele standardiză-rii. Totuşi, dacă ONS-urile şi grupurile profesionale şi-ar îmbina eforturile, ar fi mai uşor pentru IMM-uri să bene-ficieze de anumite avantaje. Informaţii mai ample se află în Raportul CEN/CENELEC. Deşi acesta se adresează pieţei europene, situaţia IMM-urilor este, într-o largă măsură, similară cu cea a IMM-urilor dintr-o altă parte a lumii, inclusiv cu cea a IMM-urilor din statele în curs de dezvoltare. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Henk J. de Vries este profesor asociat în domeniul standardizării la Şcoala de Management din Rotterdam, Universitatea Erasmus (Olanda).

Knut Blind este profesor în domeniul economiei inovaţiei la Universitatea Tehnică din Berlin, profesor de standardizare la Şcoala de Management din Rotterdam, şi conduce grupul de cercetare Inovaţia publică.

Axel Mangelsdorf este cercetător ataşat la Institutul Federal de Cercetări şi Încercări pentru Materiale BAM, din Berlin, cercetător invitat la Catedra de Economie a Inovaţiei – Universitatea Tehnică din Berlin.

Hugo Verheul este profesor i-Thorbecke, Digitalizarea Sectorului Public – Universitatea de Ştiinţe Aplicate NHL, Leeuwarden (Olanda).

Jappe van der Zwan este responsabil în domeniul publicaţiilor, în cadrul Institutului Olandez de Standardizare.


O întreprindere, oricât de mică ar fi, implementează produse şi tehnologii care trebuie să se adapteze rapid schim-bărilor impuse de lumea noastră des-chisă. Transmiterea tradiţională a cu-

noştinţelor nu mai este suficientă. Din ce în ce mai mult, standardul constituie vehiculul cunoştinţelor şi al metodelor devenite necesare prin accelerarea ino-vaţiei.

Implicare, pentru evoluţia standardului

Înlăturarea barierelor

Deşi întreprinderile mici înţeleg aceste schimbări, multe dintre ele per-cep standardele ca un factor extern de constrângere. Standardele oferă o buclă de feedback, care permite implicarea pentru evoluţia standardului, dar această posibilitate este percepută de întreprin-derile mai mici ca fiind dincolo de raza lor de acţiune.

Într-o concepţie modernă, standardele definesc un rezultat care trebuie atins

Mai multe studii recente au identi-ficat principalele bariere în calea parti-cipării întreprinderilor mici şi mijlocii

Întreprinderi mici, aşteptări mari

Economiştii explică faptul că, pentru a îşi produce pe deplin efectul, standardele trebuie aplicate voluntar şi de către un număr tot mai mare de părţi interesate. În industrie, standardul este de multă vreme un instrument cotidian pentru întreprinderile de toate dimensiunile. Pentru întreprinderile foarte mici (IFM), mai ales în domeniul ser-viciilor şi al meşteşugăritului, utilizarea standardelor este, în schimb, un fenomen mai recent.

Soluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelorAlain Costes

16

Din iunie 2012, Alain Costes este director al Direcţiei Standardizare a AFNOR, în cadrul AFNOR (membru al ISO pentru Franţa). Licenţiat al Şcolii Politehnice şi al

Sup’Aéro (Franţa), el a efectuat o mare parte a carierei sale în cadrul Delegaţiei Generale de Armament a Ministerului Apărării.

(IMM-uri) la activitatea de standardi-zare. Puţin informate cu privire la iniţi-ativele care ar putea să le intereseze, ele se confruntă adesea cu dificultăţi de a le anticipa şi de a contribui la ele în lipsa organizării şi a mijloacelor necesare, atât financiare, cât şi umane.

Organizarea reprezentării întreprinderilor mici şi mijlocii

O soluţie iniţială la această problemă rezidă în modul în care este organizată reprezentarea IMM-urilor. Această pro-vocare a fost relevată în Franţa de către principalele organizaţii profesionale interesate. În 2004, ele s-au organizat într-o platformă pe lângă Consiliul de Administraţie al AFNOR. Aceasta le permite să anticipeze foarte în amonte standardele noi şi să identifice, în aval, standardele care necesită o promovare

prin informaţii accesibile şi detaliate. O secţiune a site-ului Internet al AFNOR (www.afnor.org) este dedicată meşteşu-garilor, prezentând fişe care permit să se repereze şi să se evalueze standardele care sunt cele mai utile pentru ei. Franţa a fost precursor în domeniu, introducând măsuri legale în favoarea întreprinderi-lor mici în 2009, care au fost incluse în mare parte în Reglementarea europeană în domeniul standardizării, din 2012. A răspunde la aşteptările întreprinderilor foarte mici reprezintă, de asemenea, oportunitatea de pieţe noi. Serviciile propuse trebuie să fie inovatoare şi, mai ales, foarte bine orientate. Nu li te poţi adresa întreprinderilor foarte mici decât „pe terenul” profesiunii lor.

Perspective de viitor

Strategia Franceză de Standardizare

2011-2015 consacră un plan specific în-treprinderilor foarte mici, care invită la elaborarea, în folosul lor, a standardelor concentrate pe o profesiune, un tip de întreprindere sau un domeniu de inter-venţie. Rezultă din seminarele organi-zate cu ocazia Adunării Generale 2012 a ISO, că ISO ar putea să beneficieze din aplicarea acestui principiu la marile standarde care au contribuit substanţial la renumele său. Este vorba în mod de-osebit de standardele pentru sisteme de management. Acest principiu ar trebui să se aplice, de asemenea, standardelor pentru produse şi servicii. În concepţia lor modernă, standardele definesc un rezultat care trebuie atins. Pentru IFM-uri, încercările pot adesea să se dove-dească costisitoare. Putem răspunde la această provocare elaborând ghiduri de aplicare descriptive, pentru a facilita implementarea în cazurile cele mai cu-rente. Aşteptările IFM-urilor nu sunt întotdeauna uşor de satisfăcut în siste-mul de standardizare actual, întrucât ele necesită nu numai abilităţi de ascultare, dar şi de adaptare, de flexibilitate şi de creativitate.

Standardul reprezintă tot mai mult un vehicul pentru diseminarea cunoştinţelor şi metodelor

ISO face eforturi importante în aceste domenii. Acest lucru ne ajută să profităm de această oportunitate unică, pentru a lărgi sfera noastră în ceea ce priveşte numărul şi diversitatea profesi-oniştilor care utilizează standardele.


80 %

70 %

60 %

50 %

40 %

30 %

20 %

10 %

0 %500 250-499 100-249 50-99 20-49 <20

Percepţia bene�ciilor oferite de standarde

Standard voluntar = bene�ciu

Standard voluntar = cost

Număr de angajaţi sau mai mulţi

Figura 1: Percepţia beneficiilor standardelor de către întreprinderi, în funcţie de dimensiunea lor, în 2009, datorită a 1 800 de răspunsuri ale organizaţiilor franceze la o anchetă http://groupe.afnor.org/etude-impact-economique/appli.htm.


Statisticile structurale cu privire la întreprinderile Eurostat, pentru anul 2011

Tip de întreprindere Număr de salariaţiCifră de afaceri anuală

(euro)Număr de întreprinderi (%

din total)Număr de întreprinderi

Microîntreprinderi 1-9 ≤ 2 milioane 92,2 19 968 000Întreprinderi mici 10-49 ≤ 10 milioane 6,5 1 358 000Întreprinderi mijlocii 50-249 ≤ 50 milioane 1,1 228 000IMM-uri, total 87 100 000 99,8 21 544 000Întreprinderi mari > 250 > 50 milioaneÎntreprinderi mari, total 42 900 000 0,2 43 000

Întreprinderile mici şi mijlocii şi managementul riscului

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) constituie coloana vertebrală a economi-ei europene întrucât ele reprezintă 99,8% din întreprinderile din cele 27 de state ale Uniunii Europene şi 67% din locurile de muncă; ele generează 59% din produsul naţional brut total.

Robert Moll

18

O mare diversitate de IMM-uri

IMM-urile joacă un rol semnifica-tiv în toate domeniile economiei şi in-teresează diverse sectoare de activitate, precum: saloanele de coafură, brutăriile, restaurantele şi consultanţa în domeniul informatic. Adesea, în sectorul produc-ţiei, ele furnizează componente tehnice specifice destinate diferitelor industrii – industria constructoare de automobile, industria aeronautică, chimică şi alte industrii esenţiale. Ţinând seama de importanţa rolului economic şi social al IMM-urilor, autorităţile statului şi alte părţi interesate au acordat o atenţie de-osebită îmbunătăţirii competitivităţii şi durabilităţii lor. În ciuda diversităţii lor, cele mai multe IMM au în comun un anumit număr de caracteristici:

Proces decizional centralizat şi efective limitate

Numeroase IMM-uri sunt între-prinderi private care depind de propri-etarul lor pentru principalele orientări comerciale, decizii şi competenţe cen-trale. Doar în unele dintre ele, propri-etarul beneficiază uneori de sprijinul unui număr limitat de responsabili.

Calificări limitate ale personaluluiMajoritatea IMM-urilor posedă

solide competenţe centrale, dar puţini angajaţi calificaţi în afara activităţii lor principale.

Resurse financiare interne restrânseIMM-urile afectează, în general,

majoritatea resurselor lor financiare profesiunii pe care sunt axate, astfel în-cât le rămân puţine fonduri pe care să le investească în proiecte pe termen mediu sau lung, care ar putea să le asigure, to-tuşi, perenitatea.

Acces redus la surse de finanţare externă

Această stare de fapte este notabilă în urma crizei financiare (şi în contextul aplicării regulilor „Basel II”, referitoare la deţinerea în bănci a unor rezerve mai mari de capital) care a condus băncile restrângă finanţările acordate IMM-urilor şi să impună condiţii de împru-mut mai riguroase.

Acces limitat la informaţiiAceste informaţii se referă la schim-

bările intervenite în legislaţie şi în cele-lalte reglementări referitoare la deşeu-rile de mediu şi la cele electronice, şi la eliminarea lor. Reglementarea a grevat adesea povara financiară a IMM-uri-lor, impunând uneori modificări teh-nice costisitoare ale produselor. Pentru întreprinderile mici, aceste modificări sunt tot mai dificil de gestionat, mai ales când iau cunoştinţă de ele tardiv. Într-adevăr, ele le descoperă adesea când le sunt semnalate de către clienţi – imediat înainte de intrarea lor în vi-goare sau după aceasta.

Managementul riscului permite IMM-urilor să identifice ameninţările şi oportunităţile

Ele sunt supuse acestor constrângeri diferite, precum şi accelerării schimbă-rilor, cerinţelor mondializării şi altor riscuri şi provocări. Rolul lor este, to-tuşi, capital şi este, deci, esenţial să ajute IMM-urile să se dezvolte, să se perfec-ţioneze, să îşi întărească competitivi-tatea şi, în măsura posibilităţilor, să se deschidă pieţei internaţionale.

Managementul riscului

Toate organizaţiile se confruntă cu riscuri, dar cele care vor fi cel mai bine „înarmate” pentru a face faţă vor avea cele mai bune şanse să se menţină şi să se dezvolte în mod durabil. Manage-mentul riscului permite IMM-urilor să identifice ameninţările şi oportunită-ţile, atât interne, cât şi externe. Pentru orice entitate economică (sau socială), prima etapă pentru a gestiona riscurile inevitabile constă în identificarea prin-cipalelor ameninţări şi în clasificarea lor în funcţie de pertinenţă. Această clasi-ficare ar trebui să fie bazată pe impactul lor potenţial şi pe verosimilitatea lor. De asemenea, trebuie să se situeze riscurile într-un cadru temporal corespunzător pe baza scenariilor de riscuri, în vede-rea simulării impacturilor potenţiale ale acestora. Toate scenariile conţin urmă-toarele aspecte de risc:

TemporalitateRiscurile se pot datora unor eve-

nimente trecute, cum ar fi problemele referitoare la calitatea produselor sau a serviciilor furnizate. Ele se pot referi la viitorul imediat, şi anume, la urmă-toarele 12 luni (în caz de probleme de trezorerie legate de insolvabilitatea unui partener comercial important) sau la vi-itorul pe termen mediu – 1 sau 2 ani (în cazul sosirii pe piaţă a unor concurenţi noi, care produc şi vând mai ieftin). De asemenea, ele pot afecta viitorul pe ter-men lung – 2 sau 5 ani (în cazul apari-ţiei unor noi tehnologii care le înlocu-iesc pe cele utilizate de IMM-uri).

PertinenţăRiscurile pertinente pentru o între-

prindere trebuie identificate şi diferen-ţiate de cele care au un impact nul sau minor. Schimbarea constantă şi rapidă a


cadrului economic şi social actual obligă toate întreprinderile să se adapteze. Este, totuşi, crucial ca schimbările şi procesele de adaptare să nu fie realizate decât pentru factorii care sunt cu ade-vărat pertinenţi pentru întreprindere. Este esenţial ca orice formă de strategie de management al riscului să fie perfect adaptată necesităţilor întreprinderii. In-strumentele strategice bazate pe o abor-dare omnivalentă nu convin.

VerosimilitateProbabilitatea producerii unei ame-

ninţări variază în funcţie de cazuri. A determina posibilitatea ca, ceva să se producă şi a pune la punct un set de instrumente fiabile sunt provocări per-manente. Aceasta constituie unul din elementele cruciale şi cele mai delicate ale managementului riscului.

GravitateAcest aspect se referă la consecinţe.

Impacturile riscurilor sunt diferite, în funcţie de riscurile avute în vedere şi pot merge de la pierderi financiare limitate (din cauza neefectuării plăţii de către un client mic sau a obligaţiei neprevăzute de a repara nişte echipamente), până la faliment (din cauza neefectuării plăţii de către un client important sau a re-alizării unei investiţii majore într-un produs nou, dar care s-a dovedit a nu fi de succes). Managementul eficient al riscului este, deci, un proces complex, care înglobează diferite aspecte cum ar fi: timpul, pertinenţa pentru întreprin-dere, verosimilitatea şi impactul sau consecinţele. În cadrul implementării

unui sistem de management al riscului, trebuie să se găsească echilibrul just în-tre o concentrare pe riscuri şi un spirit de întreprindere dinamic. Discuţiile desfăşurate asupra restricţiilor ce gre-vează IMM-urile au evidenţiat carac-terul slab al resurselor financiare şi al resurselor umane calificate de care ele dispun. Implementarea unui sistem de management al riscului cere o structură de bază simplă, dar eficientă, care să se poată integra în practicile curente ale întreprinderii şi să ofere un sprijin prin-cipalilor factori de decizie. Dacă această abordare se dovedeşte concludentă, ea va putea să înlocuiască obiceiurile răs-pândite, bazate pe un management al riscurilor realizat pe bază de inspiraţie sau a posteriori.

IMM-urile joacă un rol semnificativ în toate domeniile economiei

Identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi deciziile referitoare la trata-rea lor, ar trebui să facă parte integrantă din activităţile existente sau noi ale unei întreprinderi. Reuşita acestei abordări depinde, totuşi, în întregime de include-rea sau nu a managementului riscului în procesele de decizie existente. El nu este destinat să devină un set de proceduri suplimentare sau exterioare proceselor de luare a deciziei în întreprindere. Dacă numeroase elemente ale unei strategii de management al riscului pot fi perce-pute ca bune practici de management, unele dintre ele se lovesc, uneori, de o anumită poziţie din cauza necesităţii de a introduce noi proceduri şi schimbări.

Un element poate genera o rezistenţă emoţională considerabilă: aplicarea de proceduri care îşi propun să prevină frauda internă sau furtul. Acest demers pune sub semnul întrebării încrederea dintre proprietar, echipa de conducere şi personalul întreprinderii. Din unele stu-dii rezultă că aproximativ un sfert dintre IMM-uri fac obiectul unei importante malversaţii interne, cel puţin o dată la zece ani. Trebuie să se abordeze deschis acest element de management al riscului cu personalul, obiectivul fiind să se pro-tejeze angajaţii oneşti, nu să se exprime o anumită neîncredere în ei. Un sistem integrat de management al riscului co-rect gestionat poate contribui la a face IMM-urile mai stabile şi mai puţin vul-nerabile la schimbări. De asemenea, el poate acţiona ca un factor de stimulare pentru a îmbunătăţi permanent proce-durile şi a aplica tehnologii care permit devansarea riscurilor.

Robert Moll este director general la Moll Operating Consultants, care elaborează strategii pentru IMM-uri, pe pieţele din Europa, Asia-Pacific şi Africa

de Sud. În trecut, el a ocupat funcţii de director în cadrul unor diverse IMM-uri.


20

Trebuie, pe de o parte, să garantăm generaţiilor viitoare că vor dispune de resurse naturale suficiente pentru a îşi satisface necesităţile, şi, pe de altă parte, să veghem să nu depăşim capacitatea biosferei de a absorbi şi a regenera deşe-urile şi poluarea. Aceste două probleme nu reprezentau pentru omenire nişte provocări în 1802, întrucât numărul populaţiei era doar de 1 milion de locu-itori. Două secole mai târziu, populaţia mondială depăşea 7 miliarde. Cu epui-zarea resurselor biosferei, despăduririle masive, reducerea cantităţii de peşte din oceane, a combustibililor fosili şi a apei disponibile per persoană, supravieţuirea omenirii este astăzi în joc. Cu ocazia Conferinţei Naţiunilor Unite de la Jo-hannesburg, din 2002, Programul Na-ţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE) a prezentat raportul: La zece ani după Rio. Evaluarea PNUE, care reprezintă o sinteză a 22 de rapoarte de situaţie cu privire la dezvoltarea durabilă la nivel mondial în diferite sectoare: industria constructoare de automobile, indus-tria aluminiului, cărbune, electricitate, îngrăşăminte, industria alimentară, siderurgie şi petrol şi gaze. Primul bi-

lanţ punea accentul pe decalajul care nu încetează să crească între rezultatele eforturilor desfăşurate de întreprinderi şi industrie pentru a reduce impactul lor asupra mediului şi agravarea stării pla-netei. Motivele avansate în raport sunt duble:

Doar o minoritate de întreprinderi yse mobilizează în favoarea dezvoltă-rii durabile. Peste 80% din industrii, în lume, sunt alcătuite din întreprin-deri mici şi mijlocii (IMM-uri) şi pe vremuri nu existau practic decât întreprinderi mari care erau preocu-pate de îmbunătăţirea proceselor lor de producţie şi de proiectarea produ-selor lor;Dezvoltarea economică şi cererea ysporită de bunuri şi servicii ani-hilează eforturile de îmbunătăţire („efect de ricoşeu”).

Provocarea durabilităţii

Acum, când durabilitatea a devenit o provocare crucială, industriile sunt con-strânse să îşi îmbunătăţească procesele de producţie, precum şi proiectarea şi dez-voltarea produselor, şi se îndreaptă spre standardele ISO pentru a găsi în ele soluţii practice. Durabilitate a fost întotdeauna un principiu subadiacent al standardiză-rii. Seria de standarde ISO 14000 (care se referă la managementul de mediu, la performanţa de mediu, la evaluarea per-formanţei, etichetare, analiza ciclului de viaţă şi atenuarea schimbărilor climatice) constituie un bun exemplu al soluţiilor oferite de ISO pentru a ajuta industriile să păstreze resursele naturale şi să reducă deşeurile şi poluarea. Standardele ISO sprijină inovaţia în utilizarea resurselor na-turale şi contribuie ca bunurile şi serviciile să fie aplicate în lumea întreagă. Întreprin-derile îşi desfăşoară astăzi activitatea pe pieţele internaţionale, unde este imperativ

În fiecare zi utilizăm resurse naturale ale planetei, regenerabile sau nu, pentru a produce bunuri şi servicii de care avem nevoie pentru a trăi, şi producem deşeuri şi poluare. Pentru a ne înscrie în durabilita-te, trebuie să rezolvăm două provocări importante.

Întreprinderile mici şi mijlociiDurabilitate

De la teorie, la practicăHaraldo Mattos de Lemos


să îmbine competitivitatea, rentabilitatea şi durabilitatea, progresând în aceste trei domenii. Întrucât atenţia îndreptată spre lanţul de aprovizionare pentru procese industriale creşte, este urgent ca întreprin-derile mici şi mijlocii să demonstreze efici-enţă pe planul managementului de mediu şi al proceselor lor de producţie.

Raportare

Iniţiativa de Raportare Globală a fi-nalizat de curând liniile sale directoare G4 pentru Raportarea Dezvoltării Du-rabile. Versiunea anterioară a acestui do-cument, G3.1, s-a străduit să stabilească domeniul de aplicare al raportului, care se limitează la impactul material al infra-structurilor deţinute şi exploatate de în-treprindere. Versiunea G4 pune cerinţa unei evaluări a lanţului logistic, scopul fiind înţelegerea impacturilor celor mai ridicate în amonte şi în aval, inclusiv cele care scapă controlului întreprinderii. Lanţul valorii, care merge de la extrac-ţia materiei prime, la sfârşitul ciclului de viaţă, va ajuta să se determine etapele esenţiale ale ciclului de viaţă a unui pro-dus. Întreprinderile de prim plan, care au adoptat deja această abordare, constată adesea că nu stăpânesc impacturile cele mai importante.

Supravieţuirea omenirii este astăzi în joc

Carbon Disclosure Project (CDP), care adresează din 2008 cereri de infor-maţii cu privire la emisiile de carbon şi schimbarea climatică, şi-a extins de cu-rând cererile la IMM-uri (CDP supply chain 2012 information request for small and medium-sized enterprises). ABNT, membru al ISO pentru Brazilia, lansează actualmente un proiect, sponsorizat de Banca Interamericană de Dezvoltare, care îşi propune să ajute IMM-urile să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES). ABNT realizează inventarul emi-siilor a 200 de IMM-uri. Rezultatele a 50 dintre ele vor fi verificate şi proiectele de reducere a zece dintre aceste IMM-uri vor fi validate prin referire la diferitele părţi ale standardului ISO 14064, pentru cuantificarea, supravegherea şi declararea reducerilor emisiilor şi, de asemenea, la cerinţele ISO 14065, în ceea ce priveşte organismele care furnizează validări şi ve-rificări ale GES. ABNT va difuza apoi în America de Sud şi în Caraibe învăţămin-tele extrase din această experienţă.

Acţiunea ONU

PNUE şi Societatea de Toxicologie şi Chimie pentru Mediu (SETAC) au în-cheiat un parteneriat pentru a promova un demers de întărire a capacităţilor. Obiec-tivul este să se ajute IMM-urile situate la nivelurile inferioare ale lanţului de aprovi-zionare să creeze sisteme de management al ciclului de viaţă şi structurile care le vor permite să îmbine imperativele comerciale ale unei pieţe mondializate cu cerinţele lo-cale în domeniul dezvoltării durabile. Mo-delul LCM-CMM (model de evoluţie a capacităţilor de management al ciclului de viaţă), stabilit de PNUE şi de SETAC, va propune IMM-urilor un traseu de îm-bunătăţire pentru a obţine competenţele, procedurile şi structurile organizaţionale cerute pentru a asigura o performanţă sus-ţinută în implementarea diverselor obiec-tive de dezvoltare durabilă. Acest model va ajuta IMM-urile să îşi îmbunătăţească performanţele, chiar cu un sprijin teh-nic limitat, fără ca, clienţii mondiali să se ocupe de furnizarea de servicii de consul-tanţă tehnică pentru evoluţia activităţilor furnizorilor. Abordarea prevede un ches-tionar de autoevaluare care îşi propune să determine nivelul de maturitate al capa-cităţilor de luare a deciziei în 12 activităţi esenţiale, inclusiv metode de management al ciclului de viaţă şi procese.

Soluţii bine orientate

ISO 14005:2010, Sisteme de mana-gement de mediu. Linii directoare pentru punerea în aplicare, pe etape, a unui sis-tem de management de mediu, incluzând utilizarea unei evaluări de performanţă de mediu, îşi propune să faciliteze par-ticiparea IMM-urilor la eforturile în favoarea dezvoltării durabile. În urma

unui acord încheiat cu Asociaţia Bra-ziliană a Întreprinderilor Mici (SE-BRAE), ABNT a creat un site pentru întreprinderile mici şi mijlocii (http: //portalmpe.abnt.org.br). Întreprinderile mici şi mijlocii membre ale SEBRAE pot achiziţiona standardele braziliene la o treime din preţul lor şi pot accede la colecţii de standarde sectoriale (apicul-tură, piele, încălţăminte, materiale plas-tice etc.) şi la standarde cheie precum ISO 14005. Datorită unui instrument de autoevaluare, accesibil pe site, IMM-urile pot evalua interesul standardelor specifice domeniului lor de activitate. De asemenea, ele pot consulta articole care evidenţiază importanţa standardi-zării pentru IMM-uri. Site-ul propune şi un curs online cu privire la utilizarea şi aplicabilitatea standardelor în cadrul IMM-urilor. Sperăm că aceste iniţiative vor încuraja IMM-urile să adopte de-mersul de durabilitate.

Haraldo Mattos de Lemos este vicepreşedinte al ISO/TC 207, Managementul de mediu, preşedinte al Consiliului Tehnic al ABNT (membru al ISO

pentru Brazilia) şi preşedinte al Comitetului Brazilian al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu. Dl Mattos de Lemos este, de asemenea, profesor de inginerie de mediu la Universitatea Federală din Rio de Janeiro.


Walmart şi Marks & Spencer

Deblocând, în octombrie 2012, două milioane de dolari americani în folosul Sustainability Consortium, fundaţia Walmart a demonstrat voinţa firmei de a pune accentul pe durabilitate în lanţul său de apro-vizionare mondial. Sustainability Consortium a pus la punct un indice de durabilitate pentru o sută de categorii de produse. În 70% dintre achiziţiile efectuate la Walmart, există produse care au fost evaluate în funcţie de acest indice şi care provin de la 500 de furnizori care au comunicat date şi informaţii pentru stabilirea acestui indice.

În octombrie 2012, Marks & Spencer a anunţat consolidarea politicii sale chimice şi de mediu cu o serie de măsuri destinate limitării utilizării de substanţe nocive în lanţul său logistic al produselor textile. Această nouă politică, ce are drept obiectiv să impună furnizorilor de produse textile Marks & Spencer standarde minime, prevede, de asemenea, o serie de angajamente care îşi propun să accelereze realizarea de pro-duse chimice mai puţin nocive de utilizat în procesele de producţie şi de vopsire a produselor textile. După cum explică Mark Sumner, responsabil în domeniul materiilor prime durabile la Marks & Spencer: „Utilizăm acum în lanţul de producţie procedee mai puţin nocive pentru mediu, precum vopsirea la rece, care necesită de două ori mai puţină apă şi reduce cu 30% emisiile de carbon”.

22

Primul standard de SMM, publi-cat în 1992, a fost standardul britanic BS 7750. Proiectat în aceeaşi logică a celebrelor sisteme de management al calităţii, el a avut particularitatea de a identifica riscurile şi oportunităţile le-gate de mediu. BSI a lansat un proiect pilot pentru a dovedi aplicabilitatea acestui document pentru întreprinde-rile de toate dimensiunile. BS 7750 a fost înlocuit repede cu ISO 14001:2004, Sisteme de management de mediu. Cerinţe şi linii directoare pentru utilizarea sa, care constituie de acum înainte o referinţă internaţională larg utilizată de către

organizaţii, pentru a face faţă efectelor activităţilor lor asupra mediului şi a de-monstra progresele realizate.

Un succes crescând… până la un anumit punct

Chiar dacă ISO 14001 este utilizat mai ales de organizaţiile mari, prin-cipiile sale fundamentale se aplică cu aceeaşi pertinenţă întreprinderilor mici care doresc să îşi îmbunătăţească per-formanţa de mediu. Numărul de uti-lizatori ai ISO 14001 este în creştere constantă, dar standardul este adoptat

mai ales de organizaţiile mari, care îl consideră util pentru îmbunătăţirea rentabilităţii, a conformităţii, a imagi-nii şi a accesului la piaţă. De asemenea, succesul ISO 14001 a stimulat elabora-rea a numeroase standarde referitoare la mediu, la programele de raportare şi la etichetele ecologice. Totuşi, apare din ce în ce mai clar faptul că întreprinderile mici (conform definiţiei Uniunii Eu-ropene, întreprinderile care utilizează forţa de muncă a mai puţin de 50 de persoane sau a căror cifră de afaceri este mai mică de 10 milioane de euro) întâmpină dificultăţi în a înţelege sau a implementa ISO 14001. Cele care reuşesc aceste demers nu sunt sigure că beneficiază de tot atâtea avantaje ca întreprinderile mai mari. Dificultăţile sunt şi mai mari pentru întreprinderile care nu posedă resursele suficiente pen-tru a înţelege sau a implementa cerin-

Pentru sisteme de management de mediu

mai accesibile

Howard Markland

Sistemele de management de mediu (SMM) sunt interesante atât din punct de vedere ecologic, cât şi economic. Deşi microîntreprin-derile sunt preocupate să îşi îmbunătăţească performanţa de mediu, majoritatea lor sunt de acord că este dificil să dezvolte şi să imple-menteze un SMM formal.


ţele standardului, fără a uita că, cele care încearcă să facă din performanţa lor de mediu un atu comercial trebuie să facă faţă unei dificultăţi suplimentare – au-ditul şi certificarea. Investiţia este şi mai problematică pentru întreprinderile foarte mici (conform definiţiei Uniunii Europene, întreprinderile care utili-zează forţa de muncă a mai puţin de 10 persoane sau a căror cifră de afaceri este mai mică de 2 milioane de euro), care posedă mai puţine resurse pentru a îşi evalua impacturile sau a se familiariza cu sisteme de management formale. Această problemă este departe de a fi neglijabilă, întrucât întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) constituie forma de activitate economică cea mai răspân-dită şi primul angajator mondial – im-pactul lor de mediu cumulat ar putea fi, deci, colosal.

Un acces mai bun

Din 2005, ISO s-a străduit să facă SMM-urile mai accesibile IMM-urilor. În 2010, ISO a publicat un ghid de 70 de pagini, intitulat: ISO 14005:2010, Sisteme de management de mediu. Linii directoare pentru punerea în aplicare, pe etape, a unui sistem de management de mediu, care include utilizarea unei eva-luări de performanţă de mediu, precum şi o listă de control, de 87 de pagini. Alte organizaţii – Acorn, ISOeasy, EcoMap-ping, Enviro-Mark şi EcoWarranty – s-au alăturat ISO în acest demers, elaborând programe SMM, proiectate să ajute întreprinderile mici să imple-menteze ISO 14001. Organizaţii din sectorul public şi grupuri sectoriale au propus, de asemenea, subvenţii şi au pus la dispoziţie versiuni sectoriale ale stan-dardului, pentru a încuraja adoptarea sa. În ciuda tuturor acestor eforturi, majori-tatea microîntreprinderilor rămân puţin convinse de interesul ISO 14001. Do-cumentările suplimentare, programele de asistenţă şi subvenţiile nefiind sufi-ciente pentru a stimula adoptarea ISO 14001, suntem în drept să ne întrebăm dacă standardul corespunde cu adevărat majorităţii microîntreprinderilor.

Experienţa Noii Zeelande

Dacă judecăm după experienţa re-centă a Noii Zeelande, chiar dacă mi-croîntreprinderile nu sunt entuziasmate de ISO 14001, nimic nu le împiedică să îi aplice principiile pentru îmbunătăţi-rea randamentului lor atât din punct de

vedere economic, cât şi de mediu. Întru-cât Noua Zeelandă este bine cunoscută pentru interesul pe care îl manifestă faţă de mediu şi faţă de inovaţie, între-prinderile ar trebui să facă dovada unui interes legitim faţă de implementarea ISO 14001. Or, contrar tuturor aşteptă-rilor, adoptarea standardului a fost lentă şi disparată, spre deosebire de state în care adoptarea cunoaşte o creştere pu-ternică. Acest început timid se poate explica prin reforma radicală a legis-laţiei cu privire la întreprinderi, care a avut loc la începutul anilor 1990, şi care a preocupat numeroase întreprinderi. Întrucât conformitatea cu reglementa-rea constituia principalul lor impera-tiv, ele nu s-au lansat, deci, în iniţiative voluntare precum implementarea unui SMM.

Numeroase măsuri au fost luate pentru stimularea adoptării standardului de către microîntreprinderi

Numărul de adoptări a crescut în-tre 2000 şi 2004, apoi a scăzut radical din cauza unei combinaţii de parametri (recunoaşterea neglijabilă a organisme-lor de reglementare, a responsabililor de achiziţii şi a pieţelor), bariere în calea adoptării (cost, complexitate şi lipsă de resurse pentru desfăşurarea imple-

mentării) şi un număr impresionant de alternative. Din 2010, presiunile cres-cânde ale lanţurilor logistice, economi-ile potenţiale ale unei reduceri a emisi-ilor de gaze cu efect de seră şi lansarea în programe mai economice legate de ISO 14001, au stimulat adoptarea. Ma-joritatea microîntreprinderilor neozee-landeze sunt întreprinderi familiale, ori-entate către piaţa internă. Majoritatea lor dispun de resurse limitate, nu aplică principiul delegării şi apelează prea pu-ţin la specialişti. În plus, multe dintre ele dau înapoi în faţa formalităţilor. Ele reduc, deci, la minimum documentarea, duc lipsă de sisteme de management formale şi învaţă în mare măsură din experienţă sau în cadrul unor reţelele. Aceste microîntreprinderi posedă o sensibilitate ecologică, dar nu cunosc bine diferitele impacturi ale activităţi-lor lor, îmbunătăţirile concrete pe care le pot aduce sau punctele de vedere din care îmbunătăţirile pe planul mediului pot avea un impact asupra cifrei lor de afaceri. Ele cunosc ISO 14001, dar se tem de cerinţele administrative pe care standardul le implică. Numeroase mi-croîntreprinderi consideră că standar-dul este rezervat întreprinderilor mari. Pentru exportatorii mari, ISO 14001 constituie tot mai mult o premisă pen-tru a accede la pieţele importante. Cum este, însă, puţin probabil ca microîntre-prinderile care sunt furnizorii lor să po-sede un SMM formal, această situaţie

Aspecte operaţionale şi aspecte administrative

În ISO 14001, aspectele „operaţionale” următoare sunt accesibile fără dificultăţi organi-zaţiilor de toate dimensiunile:

Elaborarea unei politici; yAtribuirea rolurilor şi responsabilităţilor; yIdentificarea impacturilor şi a cerinţelor de reglementare; yPlanificarea şi implementarea îmbunătăţirilor; ySupraveghere şi etalonare. y

Dar aspectele „administrative” pot constitui provocări considerabile pentru microîntre-prinderi:

Documentarea procedurilor; yControlul documentelor şi al arhivelor; yPlanuri de comunicare; yProceduri referitoare la neconformităţi; yAudit intern; yAnaliza efectuată de management. y

24

prezintă riscuri atât pentru exportatori, cât şi pentru mediu. O ocazie de creştere a eficienţei economice este irosită. Deşi microîntreprinderile reprezintă 94% dintre întreprinderile neozeelandeze, ele nu deţin decât 12% din certificatele de conformitate eliberate în ţară (ştiind că majoritatea acestor certificate au fost obţinute pentru satisfacerea cerinţelor pieţelor de export).

Iniţiativă guvernamentală

Guvernul neozeelandez s-a mobi-lizat pentru ca un număr mai mare de microîntreprinderi să adopte un SMM. El este convins că IMM-urile pot să tragă numeroase foloase din acest de-mers pe plan de mediu şi economic. Fără să adopte un SMM formal, imple-mentând un program puţin costisitor, uşor de înţeles, care le permite:

Să identifice oportunităţile şi riscu- yrile;Să efectueze îmbunătăţiri concrete; ySă cuantifice progresele realizate; ySă comunice progresele lor şi altora. y

În plus, acest program ar trebui:

Să fie conform cu ISO 14001; ySă includă cerinţele de reglementare; ySă nu necesite subvenţii sau părerea yunui specialist;Să permită opţiunea pentru o vali- ydare independentă.

Microîntreprinderile reprezintă 94% din întreprinderile neozeelandeze

Aceasta a determinat guvernul neo-zeelandez să elaboreze Envirostep, un instrument de autoevaluare, pus la dis-poziţia microîntreprinderilor gratuit pe Internet, care abordează cerinţele de performanţă de mediu şi de manage-ment. Cu ajutorul a 23 de întrebări for-mulate clar, acest instrument prezintă cerinţele ISO 14001. După ce au răs-puns la întrebări simple, utilizatorii iau cunoştinţă de rezultatul lor (sub forma unui procent) şi de recomandările pen-tru îmbunătăţire. În plus, ei pot obţine un certificat care atestă validitatea re-zultatului lor şi vor putea să îl utilizeze pentru a face cunoscute şi altora pro-gresele lor. Microîntreprinderile care utilizează Envirostep apreciază accesul gratuit, recunoaşterea de către guvern, simplitatea conţinutului său, rapiditatea utilizării (durata medie: 45 de minute). În plus, Envirostep le oferă posibilitatea să se familiarizeze cu managementul de mediu şi constituie o bună pregă-tire pentru întreprinderile care se gân-desc la alternative mai sofisticate decât ISO 14001. Organizaţiile mai mari uti-lizează, de asemenea, Envirostep pentru a face o primă selecţie a furnizorilor lor şi a evalua performanţa de mediu a sucursalelor lor sau pe cea a contra-candidaţilor lor. Unele au personalizat

evaluarea, adăugând un conţinut care le aparţine.

Calea de urmat

Ţinând seama de introducerea pro-gresivă a cerinţelor de performanţă de mediu în lanţurile logistice, microîntre-prinderile vor fi tot mai mult în situaţia de a evalua, îmbunătăţi şi comunica în mod fiabil performanţa lor de mediu. Experienţa Noii Zeelande atestă fap-tul că microîntrepriderile pot să im-plementeze eficient un program SMM elementar, cu condiţia ca el să includă cerinţele ISO 14001 şi să fie acceptat de organismele de certificare. În plus, această abordare poate fi, de asemenea, un mijloc economic pentru organizaţi-ile mai mari de a supraveghea şi a co-munica performanţa de mediu a loca-ţiilor lor, a furnizorilor şi a sucursalelor lor.


Howard Markland este analist prin-cipal la Ministerul Comerţului, Inovării şi al Forţei de Muncă (Noua Zeelandă). El reprezintă Noua Ze-elandă în cadrul ISO/TC 207, Managementul

de mediu, subcomitetul SC 1, Sisteme de ma-nagement de mediu. Dnul Markland lucrează în domeniul managementului de mediu din 1984, în calitate de cercetător ştiinţific, expert însărcinat cu reglementarea, auditor, consul-tant şi responsabil de program. Cariera sa se concentrează pe evaluarea, îmbunătăţirea şi comunicarea performanţei de mediu a micro-întreprinderilor.


Majoritatea organizaţiilor, mari sau mici, se concentrează pe interacţiunile economice şi sociale, neglijând adesea eventualele efecte negative ale unui ma-nagement defectuos al problemelor eco-logice asupra reuşitei lor. Or, o abordare proactivă şi planificată a managemen-tului de mediu, cu ajutorul standardelor ISO, poate ajuta organizaţiile, în mod deosebit întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) să devină mai rentabile şi mai reziliente.

Factorul energetic

Pentru toate organizaţiile, mana-gementul problemelor legate de mediu face deja parte din activităţile curente. Pentru majoritatea lor, este o operaţie banală şi ocazională, care se mărgineşte să răspundă la presiunile economice şi sociale. Rare sunt cele care abordează probleme esenţiale pentru mediu, pre-cum consumul de energie. Or, a pro-duce, a distribui şi a consuma energie înseamnă a exploata un întreg ansamblu de resurse naturale, mai ales carburanţi, apă, pământ, metale şi minerale.

Problemele economice şi de mediu sunt indisolubil legate

În plus, poluarea generată afectează calitatea aerului şi a apei şi contribuie la schimbarea climatică. A aprinde o lampă, a da drumul la un calculator sau a acţiona o maşină înseamnă a produce un impact

Acţiunea în favoarea mediului propulsează organizaţiile pe calea reuşiteiSimon Cordingley

Examinând managementul din perspectiva mediului, organizaţiile vor fi mai prospere şi mai sigure. Standardele ISO referitoare la me-diu facilitează acest demers.

26

asupra mediului. Energia ar trebui, totuşi, să reprezinte o provocare esenţială pentru organizaţii. Preţurile sunt ridicate – ele nu încetează să crească – şi organizaţiile se străduiesc să scadă preţurile facturilor lor energetice. Procedând astfel, ele îşi gesti-onează şi impacturile de mediu legate de energie. Să privim relaţia următoare: cos-tul şi disponibilitatea unui întreg ansamblu de produse şi servicii de mediu sunt legate direct de costurile economice şi sociale. A fi eficient în producţie înseamnă a fabrica mai multe produse cu materii prime mai puţine, producând o cantitate minimă de deşeuri. Aceasta este esenţial pentru o uti-lizare înţeleaptă a resurselor naturale. De asemenea, un acces adecvat la materiile prime necesare în producţie este esenţial pentru fabricarea durabilă. Costurile su-plimentare asociate, de exemplu, cu deşe-urile şi emisiile în aer şi în apă afectează şi securitatea financiară a unei organizaţii. Problemele economice şi de mediu sunt, deci, indisolubil legate. Dacă ar trebui să efectuăm un audit de mediu al organiza-ţiilor alese la întâmplare, ar deveni repede evident faptul că toate gestionează proble-mele legate de mediu dintr-o perspectivă economică. Este vorba să se producă o valoare comercială, reducând costurile şi asigurând un anumit grad de rezilienţă. Dar putem să sporim valoarea economică adaptându-ne activităţile de management la problemele de mediu printr-un demers proactiv? Răspunsul este: da!

O nouă abordare

Bunul management al problemelor de mediu oferă adesea avantaje comer-ciale întrucât el permite:

Să se identifice şi să se controleze ydeşeurile;Să se lucreze în limitele de disponi- ybilitate a materiilor prime;Să se revizuiască produsele şi servi- yciile, pentru a răspunde presiunilor de mediu şi clienţilor care solicită bunuri şi servicii care protejează mediul.

Managementul problemelor legate de mediu face parte deja din activităţile curente

Toate aceste avantaje ajută organi-zaţiile să realizeze economii, îmbunătă-ţiri şi oportunităţi neaşteptate. Provoca-rea care se prezintă apoi este să se ges-

tioneze acţiunea în favoarea mediului. O organizaţie se poate angaja într-un întreg ansamblu de programe de îmbu-nătăţire a mediului şi este dificil să se păstreze urma tuturor activităţilor po-tenţiale, a avantajelor şi oportunităţilor. Intervenţia aici a unui sistem de mana-gement de mediu (SMM) constituie un sprijin. Un SMM este un instrument care permite unei organizaţii să ştie cum interacţionează cu mediul şi să sta-bilească priorităţi şi un plan de acţiune. El ajută la:

Reducerea efectelor negative asupra ymediului (irosirea resurselor şi po-luarea);Promovarea unei acţiuni pozitive y(protejarea habitatelor şi creşterea conştientizării în ceea ce priveşte protecţia mediului);Elaborarea de produse şi servicii mai ydurabile.

Ca orice instrument, un SMM trebuie să fie în slujba organizaţiei. El trebuie să permită un control eficient şi consecvent al progreselor, fără a deveni o povară.

Contribuţia ISO

ISO a elaborat un set de standarde referitoare la mediu, pentru a ajuta or-ganizaţiile să devină mai durabile din punct de vedere strategic şi financiar. ISO 14001:2004, Sisteme de management de mediu. Cerinţe şi linii directoare pen-tru utilizarea sa, ghidează o organizaţie printr-un proces care constă în:


Identificarea modului în care produ- ysele, serviciile şi activităţile pot avea efecte asupra mediului (şi reciproc);Planificarea şi aplicarea programelor ypentru realizarea şi măsurarea îmbu-nătăţirilor.

ISO 14001 face parte dintr-o serie de standarde care sprijină un manage-ment de mediu proactiv. Alte standarde ISO oferă orientări cu privire la am-prenta de carbon şi amprenta de apă, eficacitatea economică, analiza ciclului de viaţă, comunicarea referitoare la me-diu, etichetare şi alte aspecte.

Următoarea provocare este gestionarea acţiunii de mediu

Dispunând chiar de aceste instru-mente, o organizaţie poate întâmpina dificultăţi în a aplica standardele de mediu care să răspundă necesităţi-lor sale. Aici intervine standardul ISO 14005:2010, Sisteme de manage-ment de mediu. Linii directoare pentru aplicarea, pe etape, a unui sistem de mana-gement de mediu, care include utilizarea unei evaluări a performanţei de mediu. Acest standard oferă organizaţiilor ori-entări cu privire la modul de implemen-tare a unui SMM, astfel încât să iniţieze şi să extindă progresiv sistemul, obţi-nând avantaje „economice” tot mai mari de-a lungul procesului. O organizaţie va putea astfel să utilizeze standardul pentru a se strădui să satisfacă cerinţele ISO 14001.

Activitatea viitoare

Desigur, este întotdeauna necesar să se progreseze. Pentru ISO 14005, provo-carea era mare: să se ofere linii directoare eficiente organizaţiilor foarte diverse, mari şi mici, din lumea întreagă. De exemplu, o staţie de service, la care lucrează doar doi angajaţi, în Mexic, va adopta o abordare foarte diferită de ce a unei mari uzine de producţie, în Japonia. Ţinând seama de această diversitate, nu este întotdeauna practic şi nici posibil să se furnizeze in-dicaţii care să răspundă tuturor situaţiilor posibile. Trebuie să se adapteze, deci, sfa-turile care figurează în ISO 14005 nece-sităţilor specifice ale unei organizaţii. Şi, deşi sunt convins că un produs mai puţin formal, mai flexibil, ca un ghid, ar putea fi mai bine adaptat, experţii care au elabo-

rat ISO 14005 au lucrat din greu pentru a realiza un standard care furnizează in-strucţiuni utile oricărei persoane care do-reşte să implementeze un SMM. Pentru organizaţii, eforturile consimţite pentru un management de mediu proactiv vor fi recompensate. Populaţia planetei conti-nuă să crească, ca şi cererea sa de resurse şi presiunile asupra mediului nostru nu pot decât să sporească. Organizaţiile care îşi gestionează interacţiunile cu mediul lor vor fi într-o poziţie mai puternică pentru a se adapta şi a reuşi. Şi nimic nu este mai adaptabil, într-un spirit de întreprindere, decât un SMM. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Simon Cordingley joacă un rol activ în domeniul mediului de 27 de ani, în calitate de practician, consultant şi formator pentru mediu. El este director şi fondator al Compass PD

Limited, care ajută organizaţiile să integreze consideraţiile de mediu şi de durabilitate în strategia şi în operaţiile lor. Dl Cordingley este, de asemenea, director şi fondator al Bytesize Learning Limited, o editură care asigură o formare optimă în domeniul multimedia, pentru diverşi clienţi.

28

Standardele internaţionale ale ISO pot oferi întreprinderilor multiple avantaje în statele industrializate, precum şi în cele în curs de dezvoltare. Marile firme şi întreprinderile nu sunt singurele care beneficiază de ele.

Standardele ISO ajută, de asemenea, între-prinderile mici şi mijlocii.

Cu ce să începem? Iată un ghid clar şi simplu cu privire la ISO 9001:2008, cu nume-roase exemple, în diferite

sectoare.

Doriţi o reţetă bună? În-cercaţi această formulă

nouă, pentru a gestiona si-guranţa alimentelor.

Mai aveţi îndoieli? Citiţi părerile utilizatorilor cu

privire la avantajele stan-dardelor pentru întreprin-

derile mici şi mijlocii.

Aveţi nevoieISO şi întreprinderile


Aveţi nevoie de sfaturi cu privire la securitatea infor-maţiei? Totul se află în inte-

rior!

Ce cred patronii întreprinde-rilor mici şi mijlocii? Iată din

ce puncte de vedere stan-dardele ISO contribuie la

reuşita lor.

Cum să protejăm natura? Un manual 2 în 1 vă ajută să implementaţi un sis-tem de management de

mediu.

ISO publică o întreagă gamă de ghiduri şi de manuale, proiectate special pentru în-treprinderile mici şi mijlocii, pentru a le ajuta să benefici-eze la maximum de pe urma standardelor.

Iată câteva exemple pen-tru a vă ajuta să dema-raţi.

de ajutor?mici

30

De la crearea sa, în 1964, ITC a facilitat accesul la export al statelor în curs de dezvoltare, furnizându-le pro-grame de dezvoltare comercială în sec-torul privat, pentru instituţiile care spri-jină comerţul şi pentru factorii politici de decizie. ITC este o agenţie comună a Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a Naţiunilor Unite, care are ca misiune principală să sprijine dezvoltarea dura-bilă a statelor în curs de dezvoltare, aju-tându-le să exporte. În acest scop, ISO lansează, sprijină şi propune proiecte şi subliniază tot timpul importanţa unei competitivităţi sporite.

Provocările activităţii de export

Deşi accesul la pieţele internaţionale este rezervat produselor şi serviciilor de calitate, pentru întreprinderile exporta-toare, în mod deosebit pentru IMM-uri, cerinţele tehnice pe care aceasta le implică constituie o provocare.

Pentru a accede la pieţe, conformitatea cu standardele internaţionale este crucială

Unul din obiectivele majore ale ITC este să permită întreprinderilor să ac-ceadă la pieţe, cu produse conforme cu standardele internaţionale. Potrivit unui studiu al ITC, 80% din dificultăţile cu care se confruntă exportatorii ţin de

Stimularea întreprinderilor din statele în curs de dezvoltare

Sprijinul în domeniul standardizării, furnizat de Centrul de Comerţ

Internaţional

Khemraj Ramful şi Ludovica Guizzoni

De peste 50 de ani, Centrul de Comerţ Internaţional (ITC – In-ternational Trade Centre) oferă un sprijin important întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) din statele în curs de dezvoltare, contri-buind astfel la intensificarea dezvoltării economice şi la combaterea sărăciei.

barierele tehnice în calea comerţului şi de măsurile sanitare şi fitosanitare. S-a stabilit că atunci când IMM-urile din statele în curs de dezvoltare încearcă să pătrundă pe pieţe noi, ele se confruntă în principal cu patru bariere tehnice în calea comerţului:

Dificultatea de a obţine informaţii y


cu privire la cerinţele tehnice obli-gatorii şi la standardele cu aplicare voluntară care funcţionează în ţara exportatoare;Adaptarea produselor la aceste ce- yrinţe;Demonstrarea că produsele răspund ycerinţelor pertinente ale pieţei;Obţinerea, în fiecare etapă, a spriji- ynului necesar din partea serviciilor naţionale de calitate, adesea inadap-tate.

Publicaţii ale ITC

Pentru a soluţiona aceste provocări, IMM-urile din statele în curs de dez-voltare au pus la punct o gamă completă de servicii de management al calităţii pentru export. Conştient de importanţa crucială a conformităţii cu standardele internaţionale pentru a accede la pieţe, ITC s-a asociat cu ISO, pentru a ela-bora diverse publicaţii cu privire la pro-blemă, în special:

ISO 9001 pentru IMM-uri. Cum să yse procedeze. Recomandări ale ISO/TC 176;ISO 22000, Sisteme de management yde siguranţă a alimentelor. Listă de control spre uzul IMM-urilor. Sunteţi gata?;ISO 14001, Sisteme de management yde mediu. Listă de control destinată IMM-urilor. Sunteţi gata?.

La acestea se adaugă diferite bule-tine consacrate managementului ca-lităţii pentru export, pe care ITC le-a elaborat pentru a oferi IMM-urilor instrumente suplimentare, pentru a înţelege standardele menţionate sau a se conforma cerinţelor lor. De exem-plu: ISO 9001, Manual pentru uzul organizaţiilor de servicii; Introducere în ISO 22000, Sistem de management al siguranţei alimentelor; Introducere în ISO 14001, Sisteme de management de mediu; şi Instrument de diagnostic ISO 9001:2008, Implementarea sistemelor de management al calităţii. O a doua ediţie a manualului: Managementul calităţii la export, un ghid pentru IMM-urile ex-portatoare, a fost publicat de ITC în parteneriat cu Institutul Naţional de Metrologie din Germania, pentru ca IMM-urile să înţeleagă mai bine pro-vocările legate de calitate şi de stan-darde în contextul activităţii de export. Acest ghid răspunde la o sută de între-bări pe care şi le pun adesea exportatorii

cu privire la managementul calităţii. El se referă mai precis la calitate, cerinţele tehnice (precum standardele, reglemen-tările tehnice şi măsurile sanitare şi fi-tosanitare), sistemele de management, evaluarea conformităţii (încercări, in-specţie şi certificare), metrologie, acre-ditare, acordurile OMC cu privire la barierele tehnice în calea comerţului şi aplicarea măsurilor sanitare şi fitosani-tare. Prima versiune a acestui ma-nua l , concepută pentru a răspunde necesităţilor a 18 state, a fost tradusă în opt limbi. ITC lucrează în prezent cu mai multe state pentru adaptarea celei de-a doua ediţii.

Iniţiative de formare

În mai multe state, cursuri de sensibilizare ba-zate pe aceste publicaţii ale ITC au fost organizate pentru factorii politici de decizie, IMM-uri şi per-sonalul instituţiilor care sprijină comerţul. Su-biectele abordate s-au referit la standarde, reglementări tehnice şi calitate.

IMM-urile contribuie la combaterea sărăciei

O săptămână de „formare a formatori-

lor”, în jurul ghidului ITC: Îmbunătăţi-rea şi păstrarea accesului la piaţă datorită standardelor şi evaluării conformităţii, a fost organizată, de asemenea, la ni-vel naţional şi regional. Pe plan tehnic, cele şapte module ale acestei formări se referă, între altele, la acordurile OMC cu privire la barierele tehnice în calea comerţului şi măsurile sanitare şi fito-sanitare, precum şi interesul pe care îl reprezintă pentru întreprinderi, stan-

În Filipine, piscicultura beneficiază de sprijin pentru satisfacerea cerinţelor tehnice ale pieţelor internaţionale

32

dardele, reglementările tehnice şi mă-surile sanitare şi fitosanitare, evaluarea conformităţii, managementul calităţii şi acordurile de recunoaştere reciprocă. Pentru a ajuta IMM-urile să soluţio-neze dificultatea care constă în adap-tarea produselor lor pentru a satisface cerinţele reglementărilor tehnice şi ale standardelor, ITC colaborează cu in-stituţiile care sprijină comerţul în sta-tele partenere, pentru a se asigura de caracterul permanent al rezultatelor după intervenţie. Formula „formator-consultant” a fost adoptată pentru mai multe intervenţii referitoare la imple-mentarea sistemelor de management al calităţii (ISO 9001) sau al siguran-ţei alimentelor (ISO 22000). Potrivit acestei formule, un grup de formatori sau de consultanţi potenţiali este plasat sub autoritatea unui expert internaţio-nal, care îi formează. Aceste intervenţii au contribuit la creşterea exporturilor. Datorită serviciilor de consultanţă ale ITC pentru implementarea standarde-lor din seria ISO 22000, Kirghistanul şi Tadjikistanul au putut să exporte astfel în Germania produse agroalimentare. Această abordare a fost apoi perfecţio-nată: pentru Bangladesh, competenţele de consultant au fost extinse, pentru a îmbunătăţi viabilitatea post-proiect şi unele întreprinderi au fost certificate în conformitate cu ISO 22000:2005, Sisteme de management al siguranţei ali-mentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar.

O evaluare a conformităţii consolidată

În numeroase state în curs de dez-

voltare, IMM-urile au nevoie, de ase-menea, să acceadă la standarde sau la servicii competente de evaluare a con-formităţii. Iată de ce ITC furnizează asistenţa sa tehnică, pentru a examina calitatea infrastructurii în domeniul măsurilor sanitare şi fitosanitare ale unui mare număr de state în curs de dezvoltare, printre care: Armenia, Ban-gladeshul, Kirghizistanul, Tadjikistanul şi Ciadul, şi să elaboreze „foi de par-curs”, pentru a aduce eventuale îmbu-nătăţiri. Pentru ca IMM-urile să poată accede la servicii competente de încer-care şi certificare, ITC ajută mai multe state să îşi dezvolte serviciile de evalu-are a conformităţii pentru a face astfel încât acestea să răspundă cerinţelor standardelor internaţionale referitoare la acreditare (ISO/CEI 17025:2005, Cerinţe generale referitoare la competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări sau ISO/CEI 17021:2011, Evaluarea con-formităţii. Cerinţe pentru organisme care

efectuează audit şi certif icare ale sisteme-lor de management) . Un organism de certificare din Uzbekistan a fost astfel însoţit în demersul său de certificare ISO 9001, în timp ce în Tadjikistan, două laboratoare specializate în produ-sele agroalimentare au fost acreditate în conformitate cu ISO/CEI 17025.

ITC s-a asociat cu ISO pentru a elabora diverse publicaţiiPrintre celelalte exemple de sprijin de

care beneficiază IMM-urile, menţionăm asistenţa acordată autorităţilor competente din unele state, care permite întreprinderi-lor mici din sectorul pescuitului să îşi ex-porte produsele în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă din Filipine a pu-tut beneficia de această asistenţă.

Un rol vital pentru IMM-uri

Deşi joacă un rol important în pro-gramele de reducere a sărăciei, datorită contribuţiei lor potenţiale la dezvoltarea economică, IMM-urile se confruntă cu dificultăţi de a pătrunde pe pieţe. Dar dacă le facilităm accesul la informaţii cu privire la reglementările tehnice şi la standarde, dacă le ajutăm să se confor-meze cerinţelor standardelor internaţi-onale şi le oferim un acces mai bun la servicii competente de evaluare a con-formităţii, IMM-urile vor putea să se dezvolte pe o piaţă mondială din ce în ce mai competitivă şi, procedând astfel, vor contribui la combaterea sărăciei. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Reprezentanţi ai organismelor de reglementare şi ai industriei din regiunea ASEAN sunt formaţi pentru implementarea Progra-mului reglementar armonizat cu privire la produsele cosmetice

Khemraj Ramful este consilier principal pentru Programul de management al calităţii la export, la Centrul de Comerţ Internaţional, la Geneva. Înainte de

a lucra la ITC, el a fost director al Serviciilor de Metrologie Legală din Mauritius, director al Biroului de Standardizare din Mauritius, membru al Consiliului de Administraţie al Consiliului de Cercetare din Mauritius. I-au fost încredinţate mai multe misiuni în domeniul standardizării şi al calităţii. Dl Ramful este titular al unei diplome de fizică şi a unui MBA.

Ludovica Guizzoni este consilier pentru managementul calităţii la export, la ITC, Geneva. De la angajarea sa, în 2004, în calitate de expert asociat, ea a proiectat

şi a implementat programe de formare şi servicii de consiliere pentru întreprinderi şi organisme de evaluare a conformităţii din statele în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta să satisfacă cerinţele pieţelor de export şi să înlăture barierele tehnice din calea comerţului. Dna Guizzoni este titulară a unei diplome în domeniul ingineriei de mediu.


De ce implementează întreprinderile mici şi mijlocii sisteme de management integrate?

Principalul motiv este că numeroase IMM-uri sunt furnizori ai marilor în-treprinderi care impun, pe lanţul lor de aprovizionare, cerinţe în domeniul cali-tăţii şi protecţiei mediului. A îndeplini aceste cerinţe implică, în multe cazuri, implementarea unui sistem de manage-ment şi obţinerea certificării. În plus, în activităţile lor de achiziţii şi de aprovi-zionare, autorităţile publice aplică crite-rii în diferite domenii: calitate, mediu şi

chiar dezvoltare durabilă. IMM-urile sunt, deci, constrânse să implementeze sisteme de management al calităţii şi sisteme de management de mediu, pen-tru a se menţine pe piaţă.

Care sunt dificultăţile şi în ce constă sprijinul ISO?

SSM se aplică tuturor organizaţiilor, indiferent de tip sau de dimensiune. Ca regulă generală, notăm, totuşi, că IMM-urile întâmpină dificultăţi specifice în implementarea acestor standarde, în mod deosebit când implementează mai multe standarde împreună. Motivele

variază şi, dacă unele dificultăţi, precum resursele limitate (bani, timp, personal) nu ţin de ISO şi de organismele sale membre, altele sunt legate de standarde şi aici ISO şi organismele sale mem-bre pot interveni şi facilita activitatea IMM-urilor. Prima mare dificultate ţine de faptul că SSM sunt redactate într-o limbă care nu este întotdeauna uşor de înţeles şi ele pot conţine ele-mente care sugerează că aceste sisteme sunt birocratice şi că sunt destinate doar întreprinderilor mari. Pentru a remedia acest aspect, ISO a publicat manualul: ISO 9001 pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Cum să se procedeze?, care ex-plică fiecare cerinţă a ISO 9001 într-un limbaj clar, furnizând diferite exemple cu privire la modul de a efectua im-plementarea. Publicaţii similare există pentru alte sisteme de management – managementul de mediu, siguranţa alimentelor şi securitatea sistemelor in-formaţiei.

Un sistem de management este un instrument care ajută la atingerea obiectivelor organizaţionale

Sisteme de management integrate

Dick Hortensius

Anchetele anuale cu privire la aplicarea standardelor pentru siste-me de management ISO (SSM) indică o creştere constantă, în lumea întreagă, a numărului de întreprinderi certificate în conformitate cu standardul ISO 9001 (managementul calităţii) şi ISO 14001 (mana-gementul de mediu). Dacă dimensiunea întreprinderii nu este pre-cizată în aceste anchete, ştim din experienţă că, în Olanda şi în alte state, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) se dotează cu mul-tiple sisteme de management. Unora le este greu să implementeze sistemele descrise în standarde şi ar avea nevoie de ajutor.

Care sunt elementele de succes pentru întreprinderile mici şi mijlocii?

34

Cea de-a doua dificultate derivă din faptul că, în diferitele SSM ale ISO, modelul de bază urmărit nu este întot-deauna acelaşi, elementele specificate sunt diferite, iar cerinţele similare nu sunt enunţate în mod uniform. Deşi standardele sunt comparabile, iar mode-lele nu sunt contradictorii, această stare de fapte complică sarcina IMM-urilor care doresc să implementeze standar-dele în mod integrat. Recent, ISO a luat măsuri importante pentru îmbunătăţi-rea alinierii SSM, definind structura şi cerinţele de bază care se aplică oricărui sistem de management. Aceste măsuri vor ajuta, cu siguranţă, nu numai IMM-urile, ci toate organizaţiile, în aplicarea a numeroase SSM la procesele lor ope-raţionale.

Utilizarea integrată a standardelor pentru sisteme de management

Manualul: Utilizarea integrată a standardelor pentru sisteme de mana-gement abordează aceste două dificul-tăţi legate de standarde, cu care se con-fruntă IMM-urile angajate într-un de-mers dublu de management al calităţii şi management de mediu. Obiectivul fun-damental este să se arate clar modul în care elementele sistemului de manage-ment specificate într-un limbaj abstract se aplică proceselor de funcţionare şi de management uzuale ale unei organiza-ţii. Calea de urmat pentru implemen-tarea integrată a SSM este explicată în

termeni clari, plecând de la un exemplu fictiv, care introduce în scenă un brutar numit Jim, proprietar al unei brutării si-tuate în centrul unui oraş mic. Datorită unui management sănătos, sprijinit de standarde pentru sisteme de manage-ment, Jim îşi dezvoltă întreprinderea şi devine furnizor de produse de panifica-ţie pentru magazinele marii distribuţii (a se vedea Figurile 1 şi 2). Ghidul arată modul în care elementele formale ale unui sistem de management unic se îm-bină cu procesele şi activităţile de mana-gement ale unui magazin care utilizează forţa de muncă a şase persoane şi modul în care cerinţele a numeroase SSM se aplică unei întreprinderi de dimensiune

medie, care aprovizionează o piaţă re-gională. Alături de acest exemplu fictiv, cartea conţine, într-un CD, numeroase ilustraţii concrete, extrase din studii de caz reale.

Factorii cheie de succes ai unui demers SSM într-o întreprindere mică sau mijlocie

Buna implementare a demersului într-o întreprindere mică sau mijlocie depinde de numeroşi factori, mai ales de următorii, care sunt trataţi detaliat în manual:

1. Sprijiniţi-vă pe sectorul de management existent!

Orice întreprindere competitivă, ca-pabilă să furnizeze produse şi servicii clienţilor săi, este dotată cu un sistem de management, oricât de simplu ar fi el. Acest sistem, oricare ar fi el, va trebui să servească drept bază de plecare pentru im-plementarea unui SSM precum ISO 9001. Demersul ISO 9001 nu implică „constru-irea” unui (nou) sistem de management al calităţii, ci evaluarea practicilor dvs. de management actuale, în raport cu cerinţele ISO 9001 şi, adaptarea şi, dacă este necesar, chiar adăugarea de elemente care lipsesc. În consecinţă, fiecare sistem de manage-ment este unic şi nu se recomandă să vă bazaţi pe un manual găsit pe Internet sau să aplicaţi proceduri standard furnizate de către un consultant. Aceste instrumente riscă să nu fie adaptate, să sporească biro-craţia şi să nu fie percepute ca o valoare adăugată de către angajaţi – şi să nu intre

Activităţile de panificaţie

PlanificareStocuriMentenanţăConcedii

Planificarea acţiunilorPlan de producţieMentenanţăVerificarea disponibilităţii personalului

Supervizare ÎmbunătăţireDialog cu clienţiiDialog cu furnizoriiDialog cu personalul

Achiziţionarea materiilor prime

Fabricare Vânzare

Facturare şi contabilitate

Mentenanţa echipamentelor

Managementul activităţilor de panificaţie

Execuţia activităţilor de panificaţie

Livrare

Figura 1: Într-un extras din manualul ISO: Utilizarea integrată a standardelor pentru sisteme de management, Jim urmează o logică clară în implementarea integrată a SSM şi, datorită unui management sănătos, susţinut de standardele pentru sisteme de management, el îşi dezvoltă întreprinderea pentru a deveni furnizor de produse de panificaţie în magazinele marii distribuţii.


în joc decât la apropierea auditului final de certificare! Dificultatea rezidă în punerea în corespondenţă a cerinţelor abstracte cu procesele şi practicile reale de mana-gement. Odată ce a reuşit acest demers, întreprinderea poate să vadă clar în ce măsură cerinţele sunt deja respectate – şi ce mai rămâne de făcut pentru adaptarea sistemului existent. Nu se pune problema creării unui sistem nou; va trebui, din con-tră, să se formalizeze unele practici care nu erau formalizate (de exemplu, înregistrarea în dosare a anumitor date, pentru a dovedi că operaţiile cerute au fost realizate). Efi-cienţa operaţiilor va fi astfel îmbunătăţită, fapt care va aduce, deci, o valoare adăugată organizaţiei. Figurile 1 şi 2 arată modul în care această abordare este reprezentată în manualul ISO.

2. Un sistem de management nu se limitează la proceduri documentate

Un sistem de management este un instrument care ajută la atingerea obiectivelor organizaţionale. Orice măsură luată trebuie să corespundă cu obiectivul fundamental al sistemului: a ajuta la realizarea unei activităţi mai bune, la reuşită, la îndeplinirea planu-lui de activitate. Numeroase măsuri pot contribui la acest obiectiv, mai ales for-marea personalului, adoptarea de dis-pozitive tehnice „infailibile”, utilizarea pictogramelor, a formularelor de verifi-care care sunt practic de completat (care constituie apoi înregistrări). Feriţi-vă să stabiliţi vaste proceduri documentate, în special în contextul IMM-urilor, în-trucât, frecvent, acestea nu corespund culturii întreprinderii şi practicilor sale cotidiene.

3. Căutaţi elementele comune diferitelor standarde pentru sisteme de management!

Dacă SSM nu sunt formulate în mod identic, ele se bazează toate pe aceleaşi noţiuni fundamentale:

Managementul şi controlul proce- yselor; asiguraţi-vă că procesele oferă rezultatele scontate şi că cerinţele aplicabile sunt respectate;Abordarea „Planifică-efectuează- yverifică-acţionează” pentru manage-mentul şi controlul proceselor: stabi-lirea obiectivelor, definirea proceselor necesare, urmărirea progreselor şi a conformităţii, luarea de măsuri, unde este cazul, şi examinarea posibilităţi-lor de îmbunătăţire;

Managementul riscului: identificarea yriscurilor care constituie ameninţări şi oportunităţi, efectuarea de con-troale pentru reducerea la minimum a efectelor negative asupra perfor-manţei şi creşterea la maximum a avantajelor potenţiale.

În contextul managementului calităţii, riscul este că clienţii nu sunt mulţumiţi, iar cerinţele referitoare la calitate (impuse prin reglementare sau de către clienţi) nu sunt respectate. În cazul managementu-lui de mediu, riscul pentru întreprindere este că, cerinţele legale, aşteptările părţilor interesate şi/sau obiectivele strategice sta-bilite în domeniul performanţei de mediu nu sunt îndeplinite.

Implementarea eficientă a standardelor pentru sisteme de management de către IMM-uri are o importanţă capitală

Diferitele SSM specifică elemente foarte similare, bazându-se pe aceste noţiuni, care ar trebui să se înscrie în sistemul de management al întreprinde-rii. Considerând cerinţele standardelor din perspectiva acestor noţiuni de bază, IMM-urile vor putea să le interpreteze şi să le aplice în mod integrat.

Preferaţi simplitatea!Simplitatea este cel mai bun aliat al

Figura 2: În demersul său de îmbunătăţire continuă şi de satisface a cerinţelor clienţilor/părţilor interesate, Jim reuşeşte să îmbine cerinţele abstracte ale SSM cu propriile sale procese şi practici de management

Sistemul de management

Cerinţeclienţi/părţi interesate

Îmbunătăţire continuă

Responsabilitatea managementului

Managementul resurselor Măsuri, analiză şi îmbunătăţire

Realizarea producţiei

Satisfacerea necesităţilorclienţilor/părţilor interesate

Producţie Vânzare Livrare Achiziţie Facturare şi contabilitate

Mentenanţa echipamen-tului

36

dvs. în numeroase situaţii de implemen-tare a unui sistem de management – în mod deosebit pentru IMM-uri. Ţinând cont de primii trei factori, IMM-urile ar trebui să fie în măsură să adapteze sistemul în funcţie de dimensiunea şi de complexitatea structurii lor. Con-formitatea cu cerinţele ISO 9001 şi ISO 14001 nu implică în mod necesar o documentaţie voluminoasă.

ISO poate facilita activitatea întreprinderilor mici şi mijlociiOrganigramele şi formularele sunt

adesea mai eficiente decât procedurile documentate şi înregistrările prezintă adesea mai mult interes decât descri-erile proceselor. Este preferabil şi mai concis să se specifice ce trebuie realizat, nu modul de a proceda, şi este impor-tant ca modalităţile de control să cores-pundă culturii întreprinderii şi nivelului de competenţă al personalului.

Nu numai pentru organizaţiile mari

Sistemele de management şi SSM nu sunt instrumente valabile doar pentru organizaţiile mari. Ţinând seama de ten-dinţa de externalizare a activităţilor şi de importanţa crescândă a cooperării în lan-ţul valorii, implementarea eficientă a SSM de către IMM-uri are o importanţă capi-tală în facilitarea comerţului şi în promo-varea dezvoltării durabile. SSM-urile ISO pot fi implementate în mod integrat de

către IMM-uri şi pot reprezenta o valoare adăugată pentru activităţile lor dacă unii factori esenţiali de succes sunt luaţi în cal-cul. ISO a publicat deja recomandări utile IMM-urilor şi, în viitor, intenţionează să elaboreze standarde cu scopul de a facilita implementarea şi integrarea diferitelor standarde.

Dick Hortensius este consultant principal în domeniul standardi-zării la NEN (Institutul Olandez de Standardi-zare). El posedă o vastă experienţă în diferite proiecte de elaborare

a standardelor internaţionale şi în formarea, activităţile de consultanţă şi publicaţiile privind sistemele de management şi alte subiecte cone-xe. El conduce secretariatul comitetului tehnic ISO/TC 207/SC 2, referitor la auditul de mediu.



Organismul de Certificare Sisteme de Management al ASRO (ASRO OC-SM) vă oferă certificarea sistemului de management de mediu în conformitate cu

SR EN ISO 14001

Protecţia mediului a devenit una din problemele principale ale umanităţi. Presiunea generată de schimbările clima-tice, resursele naturale mondiale în continuă scădere şi multe alte modificări ale mediului au determinat acordarea unei atenţii tot mai mari implementării sistemului de management al mediului.

Implementarea şi certificarea unui sistem de management de mediu în conformitate cu SR EN ISO 14001:2005, Sisteme de management de mediu. Cerinţe cu ghid de utilizare permite organizaţiilor să controleze impactul activităţilor, produselor sau serviciilor lor asupra mediului înconjurător.

Implementarea unui sistem de management de mediu eficient aduce multiple avantaje organizaţiilor care manifestă interes pentru protecţia mediului:

demonstrarea angajamentul pentru protecţia mediului, fapt care determină îmbunătăţirea imaginii publice;•reducerea costurilor şi consumurilor de resurse ale organizaţiei, precum şi la conservarea materialelor şi energiei;•creşterea accesului la pieţe externe, unde certificarea de mediu este obligatorie;•îmbunătăţirea relaţiilor cu autorităţile;•evitarea pierderilor financiare însemnate generate de accidentele ecologice;•îmbunătăţirea mediului de lucru pentru angajaţi;•atingerea şi demonstrarea unor performante de mediu reale părţilor interesate;•reducerea riscurilor de asigurare.•

Care sunt avantajele certificării sistemului de management de mediu cu ASRO OC-SM ?

ASRO OC-SM se asigură în permanenţă că prin activităţile de certificare desfăşurate creşte componenta de valoare-adăugată contribuind astfel la creşterea aprecierii activităţilor organizaţiilor certificate.

Personalul ASRO OC-SM posedă o înaltă calificare şi este conştient de importanţa activităţii pe care o desfăşoară, acţionând cu înalt simţ de răspundere.

Activitatea ASRO OC-SM este orientată către client, ţine seama de cerinţele acestuia, dar cu respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor aplicabile.

ASRO OC-SM garantează imparţialitatea şi nediscriminarea în procesul de certificare şi garantează confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul de certificare.

ASRO OC-SM este acreditat pentru

certificarea sistemelor de management de

mediu de către RENAR - Organismul Naţional

de Acreditare

ASRO vă oferă un nou curs!

„Managementul riscului conform

SR ISO 31000”Organizaţiile de toate tipurile şi mărimile sunt confruntate cu factori şi influenţe interne şi externe care induc nesiguranţă cu privire la atingerea obiectivelor lor. Efectul acestei nesiguranţe asupra în-deplinirii obiectivelor unei organizaţii este „riscul”.

Toate activităţile unei organizaţii implică riscuri. Organizaţiile gestionează riscul prin identificarea şi analizarea acestuia şi apoi evaluează dacă riscul trebuie modificat prin tratarea sa, în vederea îndeplinirii criteriilor de risc.

Cursul porneşte de la prezentarea conceptelor de baza ale managementului riscului, a principiilor acestuia, precum şi a principalelor aspecte ce trebuie avute în vedere pentru implementarea unui proces eficace de management al riscului în cadrul organizaţiei şi continuă cu exemple şi studii de caz.

Tematica cursului:

I. SR Ghid ISO 73 - Managementul riscului -Vocabular

Definirea şi explicitarea termenilor referitori la risc, la manage-•mentul riscului şi la procesul de management al riscului. II. SR ISO 31000 - Managementul riscului - Principii şi linii direc-toare

Principiile managementului riscului. •

Cadru organizaţional: Mandat şi angajament, Proiectarea cadrului •organizaţional pentru gestionarea riscului, Implementarea managementului riscului

Proces: Comunicare şi consultare, Stabi-•lirea contextului, Evaluarea riscului, Tratarea riscului, Monitorizare şi revizuire, Înregistra-rea procesului de management al riscului. III. SR ISO 31010 - Managementul riscu-lui. Tehnici de evaluare a riscurilor

Concepte de evaluare a riscurilor, •

Procesul de evaluare a riscurilor, •

Selecţia tehnicilor de evaluare a riscurilor.•

Lector: Izabela NIŢĂ, auditor pentru evaluarea conformităţii sistemelor de management calitate, mediu, sănătate şi securitate ocu-paţională şi pentru evaluarea conformităţii produselor, membră din 1996 în comitetele tehnice de standardizare ale ASRO: CT 56 – Managementul calităţii şi asigurarea calităţii şi CT 374 – Evaluarea conformităţii.

Deveniţi membru ASRO ACUM!FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO

Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO

Reduceri de tarife:25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia•30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului • InfoStandard WEB10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning•25 % din tariful perceput la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de •conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate •beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.)

Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO:50 lei+TVA • (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+TVA• (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Produse/servicii gratuite: Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie •este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a:

Revistei Standardizarea � - format electronic; Buletinului Standardizării - format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare;

Reclamă instituţională în revista “Standardizarea” (în limita a şase pagini de revistă/număr)•Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în •scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: [email protected] , www.standardizarea.ro

Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei.

Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus.Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agri-cultură, standarde fundamentale, produse

de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi pro-tecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informa-ţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 163 membriNumăr de comitete tehnice: 224Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 19 203

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehni-că, electronică, inginerie electrică), sisteme

de certificare şi acreditare.Număr de membri: 81 membri, 83 asociaţiNumăr de comitete tehnice: 174Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 146

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 191 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de stan-darde pentru produse şi servicii în dome-niul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale,

produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, me-diu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 32 membri, 18 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 307Număr de documente de standardizare în vigoare: 14 498

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie

electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 32 membri, 12 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 75Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 529

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunica-

ţiilor şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 700 din 60 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de documente de standardizare în vigoare: 21 343

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/317 25 14, 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 77 26Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Organismele de Certificare: Tel: 021/313 55 16; Tel/Fax: 021/316 77 28Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74; 021/316 59 12Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2013

Documents

Revista Asociaţiei de Standardizare din România Standardizarea · 2013-03-27 · ISO/CEI 65, la ISO/CEI 17065:2012, să fie de trei ani, ceea ce însemnă că toate organismele