29
Bazele retelelor de calculatoare Lucrare de atestare profesionala CONCEPTUL DE LUCRU IN RETEA In esenta, o retea consta din cel putin doua calculatoare conectate intre ele printr-un cablu, astfel incat sa poata partaja date. Toate retelele, indiferent cat sunt de sofisticate, au la baza acest sistem simplu. Chiar daca ideea conectarii a doua calculatoare nu pare extraordinara, privind retrospectiv, ea a reprezentat o mare realizare in domeniul comunicatiilor. Retelele au aparut din nevoia de a partaja date intr-un timp cat mai scurt. Calculatoarele personale sunt instrumente de lucru performante, cu care se pot obtine date, foi de calcul, imagini si alte tipuri de informatii; dezavantajul lor fiind faptul ca nu permit partajarea rapida a datelor. In lipsa unei retele, datele trebuie sa fie tiparite sau salvate pe un mediu de stocare portabil pentru ca ele sa poata fi vizualizate, modificate sau folosite de alti utilizatori. Un grup de calculatoare si alte dispozitive conectate impreuna se numeste retea, iar conceputul de conectare a unor calculatoare care partajeaza resurse se numeste lucru in retea. Calculatoarele care fac parte dintr-o retea pot partaja: - date (orice fel de informatie stocata pe mediile sale fixe sau mobile); - mesaje; - imprimante; - aparate fax; - modemuri; - alte resurse hardware. Aceasta lista creste mereu, pe masura ce se descopera noi modalitati de comunicare si folosire in comun a resurselor prin intermediul calculatoarelor. RETELE LOCALE La inceput, retelele erau de dimensiuni mici, cu cel mult 10 calculatoare si o imprimanta legate impreuna. Tehnologia existenta limita dimensiunile retelei, atat in privinta numarului de calculatoare conectate, cat si a distantei fizice pe care o putea acoperi. De exemplu, la inceputul anilor '80, cea mai uzuala metoda de cablare permitea conectarea a maximum Pagina: 1

Retelistica IT&C

Embed Size (px)

DESCRIPTION

retele calculatoare,wan,lan

Citation preview

CONCEPTUL DE LUCRU IN RETEA

Bazele retelelor de calculatoare

Lucrare de atestare profesionala

CONCEPTUL DE LUCRU IN RETEA

In esenta, o retea consta din cel putin doua calculatoare conectate intre ele printr-un cablu, astfel incat sa poata partaja date. Toate retelele, indiferent cat sunt de sofisticate, au la baza acest sistem simplu. Chiar daca ideea conectarii a doua calculatoare nu pare extraordinara, privind retrospectiv, ea a reprezentat o mare realizare in domeniul comunicatiilor.

Retelele au aparut din nevoia de a partaja date intr-un timp cat mai scurt. Calculatoarele personale sunt instrumente de lucru performante, cu care se pot obtine date, foi de calcul, imagini si alte tipuri de informatii; dezavantajul lor fiind faptul ca nu permit partajarea rapida a datelor. In lipsa unei retele, datele trebuie sa fie tiparite sau salvate pe un mediu de stocare portabil pentru ca ele sa poata fi vizualizate, modificate sau folosite de alti utilizatori.

Un grup de calculatoare si alte dispozitive conectate impreuna se numeste retea, iar conceputul de conectare a unor calculatoare care partajeaza resurse se numeste lucru in retea.

Calculatoarele care fac parte dintr-o retea pot partaja:

- date (orice fel de informatie stocata pe mediile sale fixe sau mobile);

- mesaje;

- imprimante;

- aparate fax;

- modemuri;

- alte resurse hardware.

Aceasta lista creste mereu, pe masura ce se descopera noi modalitati de comunicare si folosire in comun a resurselor prin intermediul calculatoarelor.

Retele locale

La inceput, retelele erau de dimensiuni mici, cu cel mult 10 calculatoare si o imprimanta legate impreuna. Tehnologia existenta limita dimensiunile retelei, atat in privinta numarului de calculatoare conectate, cat si a distantei fizice pe care o putea acoperi. De exemplu, la inceputul anilor '80, cea mai uzuala metoda de cablare permitea conectarea a maximum 30 de utilizatori, printr-un cablu avand lungimea maxima de 180-200 de metri. O astfel de retea putea acoperi un singur etaj al unei cladiri sau sediul unei firme mici. chiar si astazi, pentru firmele mici, aceasta configuratie este inca potrivita. Acest tip de retea, in cadrul unei zone limitate, este cunoscut sub numele de RETEA LOCALA (Local Area Network - LAN).

Dezvoltarea retelelor

Primele retele LAN nu au putut sastisface nevoile de interconectare din cadrul organizatiilor mari, cu birouri aflate la distanta unele de altele. Pe masura ce avantajele retelelor au devenit cunoscute si s-au dezvoltat tot mai multe aplicatii pentru lucrul in retea, companiile au realizat ca pentru a ramane competitive, trebuie sa isi dezvolte retelele.

Pe masura ce aria geografica acoperita de o retea a crescut prin conectarea utilizatorilor aflati in orase sau state diferite, retelele LAN s-au dezvoltat, devenind retele de mare acoperire geografica (Wide Area Network - WAN). Numarul utilizatorilor din reteaua unei firme poate atinge acum cateva mii.

In prezent, majoritatea companiilor pastreaza si partajeaza volume mari de date importante in retea; din acest motiv, retelele au devenit pentru lumea afacerilor la fel de importante precum erau candva masinile de scris sau arhivele cu dosare.

DE CE FOLOSIM RETELE?

Institutiile isi instaleaza retele in special pentru a partaja resurse si a permite comunicatia directa (on-line). Resursele pot fi date, aplicatii sau periferice.

Exemple de comunicatii on-line sunt transferul de date, de mesaje sau posta electronica (e-mail).

Imprimate si alte periferice

Inainte de aparitia retelelor, utilizatorii aveau nevoie de propriile imprimante, plottere si alte periferice. Singura modalitate de a tipari la o imprimanta era se a folosi calculatorul la care era conectata.

Datorita retelelor, este posibil ca mai multe persoane sa foloseasca in comun, simultan, atat date cat si periferice. Daca mai multi utilizatori deoresc sa foloseasca o imprimanta, ei pot utiliza imprimanta disponibila in retea.

Date

Inainte de aparitia retelelor, cei care doreau sa faca schimb de informatii erau limitati la:

- transmiterea orala (comunicatia prin voce);

- scrierea de rapoarte;

- copierea informatiilor pe o discheta/CD, transportul efectiv al acesteia la un alt calculator si copierea informatiilor pe calculatorul respectiv.

Retelele reduc nevoie comunicatiilor pe suport de hartie, permitand accesul la aproape orice tip de date necesare unui utilizator.

Aplicatii

Retelele pot fi folosite si pentru standardizarea aplicatiilor, cum ar fi un procesor de text, ceea ce constituie o garantie a faptului ca orice utilizator din retea foloseste aceeasi versiune a aplicatiei respective, astfel evitandu-se aparitia incompatibilitatilor. Folosirea aceleiasi aplicatii poate simplifica procesul de intretinere si asistenta. Este mult mai simplu sa inveti bine o singura aplicatie, decat patru sau cinci aplicatii diferite. De asemenea, este mai usor sa se lucreze cu o singura versiune a aplicatiei si sa se configureze toate calculatoarele in acelasi fel.

Unele companii folosesc retelele pentru a beneficia de programele de posta electronica (e-mail) sau de planificare (scheduling). Conducerea companiei poate folosi aceste utilitare pentru a comunica rapid si eficient cu un numar mare de angajati si pentru a organiza si planifica activitatiile cu mult mai usor decat era posibil inainte.

CELE DOUA TIPURI PRINCIPALE DE RETELE

In general toate retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune. Printre acestea se numara:

- Servere - calculatoarele care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei.

- Clientii - calculatoarele care acceseaza resursele partajate in retea de un server.

- Mediu de comunicatie - Modul in care sunt conectate calculatoarele.

- Date partajate - Fisierele puse la dispozitie de serverele de retea.

- Imprimante sau alte periferice partajate - Alte resurse puse la dispozitie de servere.

- Resurse - Fisiere, imprimante si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.

Exista doua tipuri de retea:

- retele PEER TO PEER (de la egal la egal)

- retele CLIENT/SERVER (bazate pe client si server)

Diferenta dintre cele doua tipuri de retele este importanta, deoarece ofera facilitati diferite. tipul de retea pe care il implementati depinde de mai multi factori, printre care:

- dimensiunea organizatiei;

- nivelul de securitate necesar;

- tipul activitatii desfasurate in organizatia respectiva;

- nivelul suportului administrativ;

- volumul traficului in retea;

- nevoile utilizatorilor din retea;

- bugetul alocat retelei.

Retele PEER-TO-PEER (P2P)

Intr-o retea peer-to-peer, nu exista servere dedicate si nici o organizare ierarhica a calculatoarelor. Toate calculatoarele sunt considerate egale (peers), de unde si numele tipului de retea. in general, fiecare calculator are si rolul de client si de server, nefiind necesar un administrator responsabil pentru intreaga retea. Utilizatoru fiecarui calculator stabileste resursele locale ce vor fi partajate in retea, el fiind "administratorul" calculatorului.

DIMENSIUNEA

Retelele peer-to-peer sunt numite si grupuri de lucru (workgroups). Acest termen desemneaza un numar mic de persoane. O retea peer-to-peer este formata din cel mult 10 calculatoare, dar in ziua de azi acest lucru nu este neaparat adevarat, existand retele cu sute de utilizatori (spre exemplu: in orasul nostru exista furnizori de INTERNET ce au si o retea PEER-TO-PEER in interiorul celei BAZATE PE SERVER).

COSTUL

Retelele peer-to-peer sunt relativ simple. Deoarece fiecare calculator joaca atat rolul de client, cat si rolul de server, neviind nevoie de un server central puternic, si nici de alte componente necesare in cazul unei retele de mare capacitate. Retelele peer-to-peer implica deobicei costuri mai mici decat cele bazate pe server.

SISTEME DE OPERARE PEER-TO-PEER

Intr-o retea p2p, software-ul de retea nu presupune acelasi nivel de performante si de securitate precul cel proiectat pentru servere dedicate, care functioneaza doar ca servere, nefiind folosite drept clienti sau statii de lucru.

Unele sisteme de operare, cum ar fi Microsoft Windows NT Workstation, Microsoft Windows For Workgroups, Microsoft Windows 95 si pana la Microsoft Windows XP Home Edition (sau PROFESSIONAL), inglobeaza functionalitatea de retea p2p. In acest caz, pentru a realiza o retea p2p nu este necesar vre-un software suplimentar.

IMPLEMENTAREA

Intr-un mediu de retea p2p obisnuit, exista un numar de factori care au solutii standard. Printre aceste solutii de implementare se numara urmatoarele:

- calculatoarele se afla pe birourile utilizatorilor.

- utilizatorii sunt proprii administratori si isi planifica nivelul de securitate.

- se foloseste un sistem de cablare simplu, vizibil, care conecteaza calculatoarele din retea.

UNDE ESTE INDICATA FOLOSIREA RETELELOR PEER-TO-PEER

Retelele p2p reprezinta o alegere buna pentru mediile in care:

- exista cel mult 10 utilizatori (o scara de bloc, sau o firma de dimenisiuni mici);

- utilizatorii se afla intr-o zona restransa;

- securitatea nu este o problema esentiala;

- nu exista fonduri prea mari ce pot fi alocate pentru realizarea unei retele complexe;

- exista posibilitatea de extindere.

CONSIDERATII REFERITOARE LA RETELELE PEER-TO-PEER

Chiar daca o retea p2p raspunde necesitatilor unei organizatii mici, ea poate fi inadecvata pentru anumite medii. Iata cativa factori pe care cel ce planifica reteaua ar trebui sa-i aiba in vedere inainte de a lua decizia referitoare la tipul de retea care va fi implementat.

Administrarea

Administrarea unei retele presupune o serie de activitati, printre care:

- administrarea utilizatorilor si a nivelului de securitate;

- partajarea resurselor;

- intretinerea aplicatiilor si a datelor;

- instalarea si modernizarea software-ului de aplicatii;

- instalarea si proiectarea retelei in asa fel incat sa fie posibila o eventuala extindere.

Intr-o retea p2p nu exista administrator de sistem care sa supravecheze intreaga retea; fiecare utilizator isi administreaza propriul calculator.

Partajarea resurselor

Toti utilizatorii pot partaja oricare dintre resursele locale, in orice modalitate doresc. Aceste resurse pot fi date sotcate in directoare partajate, imprimante, modem-uri si alte componente.

Securitatea

Securitatea poate fi asigurata prin stabilirea unei parole pentru o anumita resursa partajata, cum ar fi un director partajat in retea. Deoarece toti utilizatorii retelei p2p isi configureaza singuri nivelul de securitate, iar resursele partajate exista pe mai multe calculatoare si nu pe un server central, controlul centralizat este foarte dificil. Daca securitatea reprezinta o problema esentiala, este de preferat o retea bazata pe server.

Instruirea

Deoarece fiecare calculator dintr-o retea p2p poate juca atat rolul de client, cat si de server, utilizatorii retelei trebuie instruiti corespunzator pentru dubla lor calitate de utilizatori si administratori ai propriului calculator.

ALCATUIREA RETELEI

Topoligii standard

Exista trei topologii principale de retea: magistrala, stea si inel.In cazul in care calculatoarele sunt legate la rand, de-a lungul unui singur cablu (segment), topologia poarta numele de masgistrala (bus). Cand calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la un dispozitiv central, numit concentrator (Hub), topologia este cunoscuta sub numele de stea (star), iar in cazul in care calculatoarele sunt conectate printr-un cablu care formeaza o bucla inchisa, topologia se numeste inel (ring).

Topologia de magistrala (bus)

Topologia de magistrala este numita si magistrala lineara. Aceasta topologie este intalnita la conectarea calculatoarelor prin cablul coaxial deoarece este cea mai simpla si mai ieftina metoda de conectare a calculatoarelor in retea. Consta dintr-un singur cablu, numit trunchi (sau coloana vertebrala, sau segment), care conecteaza toate calculatoarele dintr-o retea pe o singura linie.

COMUNICATIA PE MAGISTRALA

Calculatoarele dintr-o retea cu topologie de magistrala comunica adresand datele unui anumit calculator si transmitandu-le prin cablu sub forma de semnale electronice.

Magistrala este o topologie pasiva. Calculatoarele legate la o magistrala receptioneaza datele care sunt transmise in retea. Ele nu actioneaza pentru transmiterea datelor de la un calculator la altul. Daca un calculator se defecteaza, el nu afecteaza restul retelei. Intr-o topologie activa, calculatoarele regenereaza semnalul si transfera datale in retea.

TRANSMITEREA SEMNALULUI

Datele din retea, sub forma de semnale electronice, sunt transmise tuturor calculatoarelor conectate; totusi, informatia este acceptata doar de calculatorul a carui adresa corespunde adresei codificate in semnalul transmis. La un moment dat, un singur calculator poate transmite mesaje.

Deoarece un singur calculator poate transmite date pe o magistrala la un moment dat, performanta retelei depinde de numarul de calculatoare atasate la magistrala. Cu cat sunt mai multe calculatoare conectate, cu atat mai multe dintre ele vor astepta sa plaseze date pe magistrala, si deci reteaua va fi mai lenta.

Nu exista o metoda standard de a masura impactul pe are il are numarul de calculatoare asupra performantelor unei retele. Reducerea vitezei in retea nu se datoreaza doar numarului de calculatoare conectate; ea este determinata de numerosi alti factori, printre care:

- performantele componentelor hardware ale calculatoarelor din retea;

- frecventa cu care calculatoarele din retea transmit date;

- tipul aplicatiilor rulate in retea;

- tipul de cabluri folosite in retea;

- distanta dintre calculatoarele retelei;

REFLECTAREA SEMNALULUI

Deoarece datele sau semnale electronice sunt transmise in intreaga retea, acestea vor parcurge cablul de la un capat la altul. Daca semnalului o s-ar permite sa se deplaseze fara intrerupere, el ar continua sa reflecte inainte si inapoi de-a lungul cablului, impiedicand celelalte calculatoare sa transmita semnale. Din acest motiv, semnalul trebuie orpit dupa ce a ajuns la adresa de destinatie.

TERMINATORUL

Pentru oprirea semnalului, la fiecare capat al cablului este plasata o componenta numita terminator, care are rolul de a absorbi semnalele libere. Absorbirea semnalelor "elibereaza" cablul, astfel incat si alte calculatoare sa poata transmite date, fapt impiedicat de reflectarea semnalului.

Fiecare capat al cablului trebuie conectat la ceva. De exemplu, un capat poate fi cuplat la un calculator sau la un conector pentru a mari lungimea cablului. Orice capat liber trebuie cuplat la un terminator pentru a preveni reflectarea semnalului.

INTRERUPEREA COMUNICARII IN RETEA

O intrerupere a cablului survine atunci cand cablul este sectionat fizic sau cand unul dintre capetele sale este deconectat. In ambele cazuri, unul sau mai multe capete ale cablului nu vor avea terminator, semnalul va incepe sa se reflecte si activitatea retelei va inceta. Acest fenomen poarta numele de "cadere" a retelei.

Calculatoarele din retea vor putea in continuare sa functioneze in mod independent, insa atata timp cat segmentul este intrerupt, ele nu vor avea posibilitatea sa comunice unul cu celalalt.

EXTINDEREA RETELEI LAN

Pe masura ce organizatia se dezvolta, reteaua LAN va trebui sa se extinda. Cablul din topologia de magistrala poate fi prelungit prin una din urmatoarele metode:

- o componenta numita conector tubular poate conecta doua cabluri, rezultand un cablu de lungime mai mare. Acesti conectori introduc insa o atenuare a semnalului si, de aceea, trebuie evitata folosirea lor. Este preferabil sa achizitionati un cablu mai lung, continuu, decat sa folositi segmente mai scurte imbinate prin conectori tubulari. Folosirea unui numar prea mare de conectori poate conduce la receptionarea incorecta a semnalului.

- un dispozitiv numit repetor poate fi folosit pentru a conecta doua cabluri. De fapt, repetorul are si rolul de a amplifica semnalul receptionat, inainte de a-l transmite mai departe. Aceasta este o solutie este mai buna decat folosirea unui conector tubular sau a unui cablu de lungime mai mare, deoarece repertorul poate permite ca semnalul sa fie transmis mai departe si totusi sa fie receptionat corect.

Topologia stea

In topologia stea, calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala, numita concentrator (hub). La acest tip de topologie poate fi folosit doua tipuri de cabluri: UTP (Unshielded Twisted Pairs) sau STP (Shielded Twisted Pairs).

Semnalele sunt transmise de la calculatorul emitator, prin intermediul hub-ului, la toate calculatoarele din retea.

Retelele cu topologie stea ofera resurse si administrare centralizate. Totusi, din cauza ca fiecare calculator este conectat la un punct central, retelele extinse necesita o lungime mare de cablu. In plus,in cazul in care hub-ul se defecteaza, cade intreaga retea.

Intr-o retea stea, daca un calculator sau cablul care il conecteaza la un hub se defecteaza, numai calculatorul respectiv este in imposibilitate de a transmite sau receptiona date in retea; restul retelei va continua sa functioneze normal. Din acest motiv, aceasta topologie este cea mai raspandita si cea mai usor de realizat in ultimii ani, mai ales ca acum Hub-urile au inceput sa se ieftineasca pe zi ce trece.

CONCENTRATOARE

Una dintre componentele care incep sa devina echipamente standard in cadrul retelelor este concentratorul (hub). Acesta reprezinta componenta centrala intr-o retea cu topologie stea.

Concentratoare active

Majoritatea concentratoarelor sunt active, in sensul ca regenereaza si retransmit semnalele, la fel ca repetoarele. Datorita faptului ca au intre 5 si 2 porturi pentru conectarea calculatoarelor din retea, concentratoarele mai sunt numite si repetoare multiport. Pentru a functiona, concentratoarele active trebuie alimentate cu energie electrica.

Concentratoare pasive

Anumite tipuri de concentratoare sunt pasive, de explul panourile de cablare (wiring panels) sau blocurile de conectare (punchdown blocks). Ele actioneaza doar ca puncte de conectare, fara sa amplifice sau as regenereze semnalul, care trece prin concentrator nemodificat. Concentratoarele pasive nu au nevoie de energie electrica pentru a functiona.

Concentratoare hibride

Concentratoarele moderne, la care se pot conecta diferite tipuri de cabluri, se numesc concentratoare hibride. O retea poate fi extinsa prin conectarea mai multor concentratoare intre ele.

Consideratii referitoare la concentratoare

Concentratoarele ofera flexibilitate si o serie de avantaje fata de sistemele clasice.

Intr-o topologie de magistrala lineara standard, intreruperea unui cablu duce la caderea intregii retele. In schimb, in cazul concentratoarelor, o intrerupere apararuta in oricare din cablurile conectate la concentrator afecteaza doar segmentul respectiv; restul retelei continuand sa functioneze normal.

Alte avantaje ale topologiilor bazate pe concentratoare (stea) sunt:

- posibilitatea modificarii sau extinderii sistemului de cabluri dupa necesitati. Este suficienta conectarea unui alt calculator sau unui alt concentrator.

- folosirea diferitelor porturi, adaptate la diferite tipuri de cabluri (doar un cazul HUB-urilor, nu si in cazult SWITCH-urilor unde se foloseste doar UTP sau STP)

- monitorizarea centralizata a activitatii si a traficului din retea. Mai multe tipuri de concentratoare active ofera prosibilitati de diagnoza pentru functionarea sau nefunctionarea unei conexiuni.

Topologia inel

Topologia inel conecteaza calculatoarle printr-un cablu in forma de bucla. Nu exista capete libere. Semnalul parcurge bucla intr-o singura directie, trecand pe la fiecare calculator. Spre deosebire de topologia magistrala, care este pasiva, aici fiecare calculator actioneaza ca un repetor, amplificand semnalul si transmitandu-l la calculatorul urmator. Deoarece semnalul traverseaza fiecare calculator, defectarea unui dintre ele afecteaza intreaga retea.

ALEGEREA UNEI TOPOLOGII

TOPOLOGIEAVANTAJEDEZAVANTAJE

- magistrala- folosirea economica a cablului

- mediul fizic este ieftin si usor de folosit

- simpla, fiabila

- usor de extins- reteaua devine lenta in cazul unui trafic intens.

- problemele sunt dificil de localizat

- o intrerupere a cablului afecteaza mai multi utilizatori.

- inel- acces egal pentru fiecare calculator- performante constante, chiar pentru un numar mare de utilizatori- defectarea unui calculator afecteaza functionalitatea intregii retele- problemele sunt dificil de localizat

- reconfigurarea retelei intrerupe functionarea acesteia

- stea- usor de modificat si de extins prin adaugarea unor noi calculatoare- administrare si monitorizare centralizate

- defectarea unui calculator nu afecteaza restul retelei- defectarea puntului central de conectare (HUB sau SWITCH) duce la caderea integii retele

PRINCIPALELE TIPURI DE CABLURI

Marea majoritate a retelelor actuale sunt conectate prin fire sau cabluri, care actioneaza ca mediu fizic de transmisie in retea, transportand semnalele intre calculatoare. Exista diverse tipuri de cabluri, care pot indeplini cerintele oricaror retele, de la cele mai mici pana la cele mai mari.Pentru a inlatura posibilele confuzii, Belden, un cunoscut producator de cabluri, publica un catalog cu peste 2.200 de sortimente. Din fericire, majoritatea tipurilor de retea folosesc doar trei mari categorii de cabluri:

- coaxial;

- torsadat (twisted-pair); aceasta categorie se imparte si ea in doua:

* neecranat (Unshielded Twisted Pair UTP);

* ecranat (Shielded Twisted Pair STP);

- fibra optica.

In continuare, vor fi prezentate caracteristicile si alcatuirea acestor trei tipuri importante de cablu. Intelegerea diferentelor dintre ele va vor ajuta sa stabiliti utilizarea adecvata a fiecaruia.

CABLUL COAXIALCandva, cablul coaxial era cel mai frecvent utilizat in cadrul retelelor. Motivele care au condus la folosirea sa pe scara larga constau in faptul ca acest tip de cablu era relativ ieftin, usor, flexibil si simplu de instalat.

In cea mai simpla forma a sa, cablul coaxial consta dintr-un miez de cupru solid, inconjurat de un invelis izolator, apoi de un strat de ecranare format dintr-o plasa metalica si de o camasa exterioara de protectie. In cazul in care cablul contine atat un strat de folie izolatoare, cat si un strat de ecranare cu plasa metalica, este vorba de un cablu cu ecranare dubla (dual shielded). Pentru mediile de lucru puternic perturbate (cu interferente), exista cabluri cu patru ecrane (quad shielding). Ecranarea cvadrupla consta din doua straturi de folie izolatoare si de doua straturi de plasa metalica.

Ecranarea se refera la plasa de metal (sau din alt material) impletita sau rasucita care inconjoara anumite tipuri de cabluri. Ecranele protejeaza datele transmise prin cablu, absorbind semnalele parazit (zgomot), astfel incat acestea sa nu patrunda in cablu si sa distorsioneze datele.

Miezul unui cablu coaxial transporta semnalele electronice ce reprezinta datele.

Acest miez poate fi solid sau multifilar (litat). Miezul solid este deobicei de cupru.

Miezul este inconjurat de un strat izolator dielectric, care il separa de plasa de sarma. Diafonia (crosstalk) este determinata de interferenta cu semnalul de pe un fir alaturat.Miezul conductor si plasa de sarma terbuie sa fie intodeauna separate printr-un strat izolator. Daca se ating, se produce un scurtcircuit, iar zgomotul sau semnalele parazite din plasa metalica vor ajunge in firele de cupru. Acest lucru duce la distrugerea datelor.

Intregul cablu este inconjurat de o camasa protectoare externa, construita de obicei din cauciuc, teflon sau plastic.

Cablul coaxial este mai rezistenta la interferenta si la atenuare decat cablul torsadat. Atenuarea reprezinta pierderea in putere a semnalului, pe masura ce acesta parcurge cablul.

Plasa protectoare absoarbe semnalele parazite, astfel devenind motivul pentru care cablul coaxial reprezinta o buna alegere in cazul distantelor mari si pentru transportul fiabil al datelor la viteze inalte, cu echipamente putin sofisticate.

TIPURI DE CABLU COAXIALExista doua tipru de cablu coaxial:

subtire (thinnet);

gros (thicknet).

Cablul coaxial subtire

Cablul coaxial subtire este un cablu flexibil, de aproximativ 0,6 cm grosime. Deoarece acest tip de cablu este flexibil si simplu de instalat, poate fi folosit in aproape orice tip de retea. In cadrul retelelor, cablul coaxial subtire se conecteaza direct la placa de retea.

Cablul coaxial subtire poate transporta un semnal la aproximativ 185 de metri, dupa care semnalul incepe sa se atenueze.

Cablul coaxial gros

Cablul coaxial gros este un cablu coaxial relativ rigid, de aproximativ 1,2 cm grosime. Se mai numeste si ETHERNET STANDARD, deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectura de retea ETHERNET. Miezul sau de cupru este mai gros decat cel al cablului coaxial subtire.Cu cat este mai gros miezul de cupru, cu atat cablul poate transporta semnalul pe o distanta mai mare. Prin urmare, cablul coaxial gros poate transporta semnale mai departe decat cablul coaxial subtire, si anume pe o distanta de aproximativ 500 de metri. Datorita acestei caracteristici, cablul coaxial gros este folosit uneori drept coloana principala (backbone) pentru conectarea mai multor retele mici, construite cu cablu coaxial subtire.Comparatie intre cablul coaxial subtire si cablul coaxial gros

Ca regula generala, cu cat un cablu este mai gros, folosirea lui este mai incomoda. Cablul subtire este flexibil, usor de instalat si relativ ieftin. Cablul coaxial gros este rigid si, prin urmare, mai greu de instalat. Aceste este un factor de care trebuie tinut cont in cazul instalarii cablului prin spatii inguste, cum ar fi nise sau conducte. Cablul coaxial gros este mai scump decat cel subtire, insa poate transporta semnalul pe o distanta mai mare.Conectori pentru cabluri coaxile

Pentru a stabili conexiunea dintre cablu si calculator, atat cablul coaxial subtire, cat si cablul coaxial gros folosesc componente de conectare BNC (British Naval Connector). Familia BNC cuprinde cateva componente importante, cum ar fi:

- conector de cablu BNC

Conectorul de cablu BNC (mufa) este sertizat sau lipit la capatul cablului.

- conector BNC T

Acest conector cupleaza placa de retea din calculator la cablul de retea.- conector BNC bara

Acest conector este folosit pentru a concatena (uni) doua segmente de cablu coaxial subtire, in vederea obtinerii unui segment de lungime mai mare.

- Terminator BNC

Un terminator BNC incheie (termina) fiecare capat al unui cablu de retea magistrala pentru a absorbi semnalele parazite. Fara terminatoare BNC, o retea magistrala nu poate functiona.CABLUL TORSADAT

Intr-o descriere sumara, cablul torsadat (twisted-pair) consta din doua fire de cupru izolate, rasucite unul immprejurul celuilalt. Exista doua tipuri de cablu torsadat: neecranat (Unshielded Twisted Pair UTP) si ecranat (Shielded Twisted Pair STP).

De obicei, un numar de perechi torsadate sunt grupate si invelite cu o camasa protectoare, formand astfel un cablu. Numarul de perechi din cablu variaza. Datorita rasucirii firelor, zgomotul electric provenit de la perechile alaturate sau de la alte surse de zgomot, cum ar fi motoare, relee sau transformatoarele, este anulat.

Cablul torsadat neecranat (UTP)

Cablul UTP care foloseste specificatia 10BaseT este cel mai cunoscut tip de cablu torsadat si devine rapid principalul mediu utilizat in cablarea retelelor LAN. Lungimea maxima a segmentului este de 100 metri.

Cablul UTP consta din doua fire de cupru izolate. In functie de scopul propus exista specificatii UTP care precizeaza cate rasuciri sunt permise pe fiecare metru de cablu. In America de Nord, cablul UTP este folosit intens in sistemele telefonice existente si deja instalat in multe cladiri.

Specificatiile cablului UTP sunt cuprinse in standardul 568 al asociatiilor EIA/TIA (Electronic Industries Association si Telecommunications Industries Association) referitor la cablarea cladirilor comerciale.

Aceste standarde contin cinci categorii de cabluri UTP:

- Categoria 1

Se refera la cablul telefonic UTP traditional, care poate transmite vocea, insa nu si date. Majoritatea cablurilor telefonice folosite inainte de 1983 faceau parte din categoria 1.

- Categoria 2

Aceasta categorie contine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de pana la 4Mbps (megabiti pe secunda). Are in compunere patru perechi torsadate.- Categoria 3

Aceasta categorie contine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de pana la 10Mbps. Are in compunere patru perechi torsadate, cu trei rasuciri pe picior de cablu.- Categoria 4Aceasta categorie contine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de pana la 16Mbps. Are in compunere patru perechi de cabluri torsadate.

- Categoria 5

Aceasta categorie contine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de pana la 100Mbps. Are in compunere patru perechi de fire de cupru torsadate.O problema care poate aparea la toate tipurile de cabluri este diafonia (crosstalk). Va reamititi ca diafonia este determinata de amestecul (interferenta) semnalelor utile cu semnale provenite din firele alaturate. In special cablul UTP este predispus la diagonie. Pentru a reduce efectul de diafonie se foloseste ecranarea.

Cablul torsadat ecranat (STP)

Cablul STP are un invelis protector de calitate mai buna decat ce a cablului UTP. De asemenea, cablul STP include o folie dispusa intre si in jurul perechilor de fire. Aceste elemente asigura cablului STP o protectie foarte buna a datelor transmise impotriva interferentelor externe.

Prin urmare, cablul STP este mai putin afectat e interferente electrice si asigura transferul datelor cu viteze superioare si pe distante mai mari decat cablul UTP.

Conexiuni pentru cablul torsadatConectori pentru calculator

Cablurile torsadate folosesc pentru cuplarea la calculator conectori telefonici RJ-45. Acestia se aseamana cu conectorii telefonici RJ-11. Chiar daca la prima vedere arata la fel, intre cele doua tipuri de conectori exista diferente importante.Conectorul RJ-45 are dimensiuni mai mari si nu se potriveste intr-o priza RJ-11.

Conectorul RJ-45 contine opt conexiuni pentru fire, in timp ce RJ-11 are numai patru.

Dulapuri de distributie cu sertare

Dulapurile de distributie si sertarele pot crea mai mult loc pentru cabluri, acolo unde spatiul este insuficient. Ele reprezinta o modalitate eficienta de a centraliza si organiza o retea care are multe conexiuni.

Panouri de conectare extensibile

Sunt mai multe tipuri; suporta pana la 96 de porturi si viteze de transmisie de 100Mbps.

Fise de conectare

Aceste mufe RJ-45 simple sau duble intra in panourile de conectare si in prizele de perete si suporta viteze de transmisie de pana la 100Mbps.

Prize de perete

Suporta doua sau mai multe fise de conectare.

Consideratii referitoare la cablurile torsadate

Folositi cabluri torsadate daca:- reteaua LAN are un buget limitat

- doriti o instalare relativ usoara, cu o conectare simpla a calculatoarelor.

Nu folositi cabluri torsadate daca:

- trebuie sa asigurati integritatea datelor transmise pe distante mari, la viteze ridicate.

CABLUL DE FIBRA OPTICA

In acest tip de cablu, fibrele optice transporta semnale de date digitale sub forma unor impulsuri luminoase modulate. Este un mod relativ sigur de transmisie a datelor, doarece prin fibra optica nu se transporta impulsuri electrice. Ca urmare, datele transmise prin cabluri de fibra optica nu pot fi interceptate, asa cum se intampla uneori in cazul cablurilor din fire de cupru, care transporta datele sub forma de semnale electronice.Cablul de fibra optica este indicat pentru transmisii de date de mare viteza si capacitate, datorita puritatii semnalului si lipsei atenuarii.Alcatuirea fibrei optice

Fibrele optice sunt alcatuite dintr-un cilindru de stical extrem de subtire, numit miez, inconjurat de un strat concentric de sticla, numit armatura. Uneori, fibrele optice construite din materiale plastice. Acestea sunt mai usor de instalat, insa nu pot transporta impulsurile de lumina pe distante la fel de mari ca fibra de sticla.Fiecare fibra de sticla transmite semnalele intr-o singura directie; cablul este alcatuit din doua fibre, ficare in propriul invelis. Una dintre fibre este folosita pentru a transmite, iar cealalta pentru a receptiona semnale. Din motive de protectie, fiecare fibra de sticla este invelita intr-un strat de material de plastic, iar pentru a asigura rezistenta necesara, cablul contine si KEVLAR (un material foarte dur si rezistent).

Transmisiile prin cablul de fibra optica nu sunt supuse interferentelor electrice si sunt foarte rapide (se folosesc frevent pentru transmisii la 100Mbps, dar s-a demonstrat ca suparta si viteze mai mari de 1Gbps). Semnalul impulsul luminos poate fi transmis pe distante mari.

Consideratii referitoare la fibra optica

Folositi cablul de fibra optica daca:

- trebuie sa transmiteti date la viteze foarte inalte, pe distante mari si intr-un mediu sigur.

Nu folositi cablul de fibra optica daca:

- aveti un buget limitat (Preturile cablurilor de fibra optica sunt comparabile cu cele ale cablurilor de cupru de inalta performanta)- nu aveti experienta necesara pentru a-l instala si conecta la dizpozitive. (Cu cablul de fibra optica se lucreaza din ce in ce mai usor. Tehnicile de polizare si conectare necesita putine componente si minimum de experienta).

Acum dupa ce cunoasteti cateva elemente de baza despre retele puteti sa incercati sa va realizati singuri o retea locala.

Construieste-ti singur o reteaNoi va prezentam cum sa realizati singuri o retea de bloc cu costuri minime si cu foarte putin efort, unde nu este necesar o experienta prea mare in domeniu. Am ales sa realizam o retea de tip STEA, folosind un SWITCH si minim 2 cabluri UTP. Acest tip de retea este cel mai des intalnit in retelele de bloc, dar noi nu l-am ales din acest considerent ci deoarece ofera cel mai mare avantaj pe plan financiar si pe plan tehnic. Pe plan tehnic a fost ales pentru ca e usor de administrat, usor de extins (trebuie sa luati in considerare si o eventuala extindere a retelei, chiar daca initial plecati pe drum doar 2 utilizatori), si in caz ca apar defectiuni sunt usor de identificat, iar defectarea unui PC sau a unui cablu nu afecteaza intreaga retea.Elemente hardware necesareOricine dupa ce achizitioneaza un calculator si se joaca singur o saptamina, se plictiseste de un partener care nu glumeste si isi doreste ca partener de joc bunul lui prieten din bloc.

In cele ce urmeaza, va sugeram cum sa va construiti o retea intre doua calculatoare .

Necesar :- un switch cu minim 5 mufe UTP;- doua calculatoare dotate cu cate o placa de retea de tip UTP 10/100;- patru mufe UTP;- doua cabluri UTP categoria 5, ce fac legatura intre PCuri si SWITCH (max 100m).Cum se mufeaza cablul?

Cablu se mufeaza in doua feluri :

1. daca nu exista switch se mufeaza cross;

2. daca exista hub sau switch se mufeaza normal.Avem nevoie de doua mufe RJ45( figura) pentru cablarea unui cablu.

INCLUDEPICTURE "http://www.lan.ro/images/QandA/image004.gif" \* MERGEFORMATINET Mufa RJ-45

Vedere a mufei de susCum arata acest cablu?

- este format din patru perechi torsadate;

- fiecare pereche are cate o culoare de baza si cate o culoare alba cu o dunga a culorii de baza.- cele patru culori sunt : portocaliu, verde, albastru si maro.

Cablu se introduce in mufa ca in figura din stanga.1. Daca avem hub, in partea cealalta a cablului se mufeaza la fel;

2. Daca nu exista hub, cealalta mufa se mufeaza ca in figura de mai jos (firul de la pinul 1 ajunge la pinul 3, iar firul de la pinul 2 ajunge la pinul 6 ).

Avantajul switch-ului este ca se pot conecta mai multi la retea in functie de numarul porturilor, spre deosebire de un cablu cross caz in care nu putem pune decat doua calculatoare in retea.NOTA ! Reteaua nu foloseste decat doua perechi de cablu: 1 cu 2 si 3 cu 6. Perechile 4 cu 5 si 7 cu 8 nu sunt folosite.Dupa ce pornim calculatoarele si conectam cablul (in cazul in care avem switch putem vedea de la pornirea calculatoarelor ca totul a decurs corect prin verificarea switchului).

Orice switch are cel putin pentru fiecare port cate un led. Daca led-urile cu porturile ocupate se aprind, inseamna ca switch-ul "vede" calculatoarele => inseamna ca totul a decrus bine (in principiu si placile de retea detin cite un led pentru activitate, care se "aprind" o data cu pornirea calculatorului).ELEMENTE SOFTWARE

Windows 95, 98 si ME

Configurarea calculatoarelor pentru a lucra in retea in aceste sisteme de operare se aseamana, probabil cu mici diferente la denumiri. De fapt si la urmatoarele variante cum ar fi Windows 2000, Windows XP Home Editon si Windows XP Proffesional se aseamana, doar ca ferestrele sunt mult mai mult diferite.

Partea de soft cuprinde instalarea protocoalelor si verificarea legaturii.

Ne ducem la Network si dam click dreapta Properties. Aici avem Configuration, rubrica unde se adauga protocoalele de care avem nevoie.

In continuare mergem la Add ->Protocol.

Pentru a inceput, ca sa verificam ca reteaua e in stare de functionare se instaleaza protocolul TCP/IP.Cum facem acest lucru efectiv? Ne ducem la Add, de unde se selecteaza Protocol.

Dupa ce selectam Protocol, alegem optiunea Add.

Pentru ca noi avem sistemul de operare Windows, seselecteaza in partea stinga Microsoft iar in partea dreapta vor fi listate protocoalele compatibile cu Windows.Se selecteaza TCP/IP si apoi OK (si pentru protocolul IPX/SPX la fel se instaleaza -acest protocol este folosit foarte des la jocuri in retea).

Se asteapta pina se instaleaza protocolul (aici sistemul va cere kitul de instalare pentru a-si ai lua citeva resurse necesare TCP/IP. De exemplu *.dll, *.vxd).Dupa ce se instaleaza, se da click pe TCP/IP si apoi Properties.Se selecteaza Specify an IP address si se scrie o adresa de IP static (192.168.x.x).

NOTA! Nu se da aceeasi adresa la toate calculatoarele, ci diferite.

EX:

Calculatorul A - adresa IP: 192.168.0.21

Calculatorul B - adresa IP: 192.168.0.22

Calculatorul C - adresa IP: 192.168.0.23

La Submask, se scrie: 255.255.255.0

Ca in orice retea, trebuie sa ii dam un nume.

Ne ducem la Identification pentru a personaliza reteaua si dam un nume Calculatorului.

Computer name: cum vrei sa se numeasca calculatorul tau.

Workgroup: se da un nume retelei (la toate calculatoarele este acelasi).Dupa ce am instalat protocoalele se restarteaza calculatorul.Prima proba se face in promtarul de Dos sau se da comanda ping 192.168.0.xAdica se da ping pe calculatorul din retea (se scrie adresa IP a calculatorului cu care vrem sa comunicam).Pentru mai multe detalii, folositi comanda ping /?

Windows 2000, Windows XP Home Edition, Windows XP Proffesional

Pentru configurarea in Windows 2000, Windows XP Home Edition sau Windows XP Proffesional nu mai este necesara instalarea protocoalelor TCP/IP, deoarece acestea se instaleaza automat. Se mai instaleaza doar protocolul IPX/SPX daca aveti nevoie.Sa trecem la configurarea protocolului TCP/IP in Windows XP.

Intai dati click dreapta pe My Network Places si selectati Properties.

O sa aveti o fereasta asemanatoare cu aceasta. In aceasta fereastra dati click dreapta pe Local Area Connection si selectati Properties.

Va aparea urmatoarea fereastra, unde veti da click stanga pe Internet Protocol (TCP/IP) si apoi click pe butonul Properties.

Daca doriti sa instalati protocolul IPX/SPX va fi nevoie sa dati click pe Install...In fereastra ce se va deschide veti selecta Protocol si veti apasa butonul Add... si se va deschide o fereastra in care veti selecta NWLink IPX/SPX/NetBIOS Compatible Transport Protocol si veti apasa Add...

Acum sa trecem la configurarea protocolului TCP/IP. Dati click stanga pe Internet Protocol (TCP/IP) si apoi click pe butonul Properties.In aceasta fereastra dati click pe Use the following IP address: si incepti sa completai adresele de IP la fel cum ati completat si in Windows 98. Nu este obligatoriu sa completati Default gateway sau cele cu DNS deoarece aceste IPuri vi le furnizeaza o firma ce asigura o conectiune permanenta la INTERNET prin intermediul unei retele.

Dupa ce ati setat IP-urile dati OK la absolut toate ferestrele. Dupa configurarea retelei, Windows-ul nu necesita o restartare a sistemului, deci puteti trece la verificarea retelei prin apelarea comezii PING.

De asemenea, si la Windows XP este necesara setarea numelui calculatorului si retelei, doar ca setarea lor este un pic diferita fata de precedentele sisteme de operare. Pentru setarea numelor este nevoie sa dati click dreapta pe MY COMPUTER si sa selectati Properties. Apoi in acea fereastra trebuie cautat TAB-ul cu numele Computer Name. In acel TAB veti da click pe butonul Change... si apoi introduceti numele PCului in rubrica Computer name: iar in rubrica Workgroup: veti completa numele retelei (care este acelasi la toate PCurile din retea.Noi va punem la dispozitie si un software simplut din punct de vedere al aspectului si complexitatii programului. Este vorba de un mic program de chat in retea realizat in DELPHI 6.0, ce se aseamana foarte mult cu programul WINPOPUP din Windows 95 si 98.Fereastra este simplista, impartita in doua regiuni. Prima regiune, cea cu alb, reprezinta zona unde tastati mesajele ce vor fi transmise, iar a doua regiune, zona cu gri, este cea in care se receptioneaza mesajele de la alt PC. In Meniul Fisier veti gasi urmatoarele 4 comezi: - Iesire

- Asculta (momentan nu lucreaza, ea va fi cea care va permite receptionarea sau nu a mesajelor)

- Conectare... (va deschide o fereastra unde veti introduce adresa de IP a calculatorului cu care veti comunica)

- Deconectare... (va deconecta calculatorul de la PCul cu care se comunica)

Trebuie mentionat ca pentru a putea comunica intre ele, amadoua calculatoarele trebuie sa ruleze acest program, si de asemenea nu este posibila comunicarea decat intre 2 calculatoare.

Pentru inceput acest program este util pana ce veti face rost de un soft de chat in retea mai complex (spre exemplu: un program gratuit numit BORGChat, ce poate fi downloadat de pe http://borgchat.softnews.ro ).Acest proiect de atestare profesionala a fost realizat cu scopul de a va pune la dispozitie cateva informatii de baza legate de retele de calculatoare deoarece aceste retele se intalnesc in ultima vreme la orie pas si vor reprezenta viitorul in comunicatii pe plan mondial.BIBLIOGRAFIE:

-Bazele retelelor de calculatoare, editura TEORA

Pagina: 1