1

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„GR. T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

DISCIPLINA ISTORIA MEDICINEI

Relaţiile Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi

cu lumea ştiinţifică europeană în primele decenii

de activitate

-REZUMAT-

Conducător ştiinţific,

Prof. univ. dr. Cristina Ionescu

Doctorand,

Dr. Erwin G. Brodel

IAŞI 2010

2

CUPRINS

PARTEA GENERALA Introducere Capitolul I Prezentare generală a activităţii Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi a cooperării ştiintifice cu Europa între anii 1830-1860 Capitolul II Dr. Med. Iacob Czihak în calitate de fondator al societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Exponent al cooperarii romano-germane în plan ştiinţific în perioada 1825-1862 Capitolul III Rolul societăţii de medici şi naturalisti din Iasi în dezvoltarea stiintifica, culturala şi economica în regiune PARTEA PERSONALA Motivatia alegerii temei Scopul cercetarii şi perspectivele pe care le deschide teza Capitolul IV Membrii corespondenţi ai societăţii ştiinţifice în perioada 1833-1860-prezentare generala Capitolul V Documente care atestă cooperarea Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi cu lumea ştiinţifică europeană (scrisori, articole, certificate de apartenenţă, aspecte inedite ale corespondenţei etc.) Capitolul VI Surse etno-medicale cu aplicare în medicina umana şi veterinara descrise în lucrarea lui J.Czihak şi I.Szabo publicata în cadrul revistei “Flora” din Regensburg 1863 (cea mai veche publicatie de botanica din lume) Concluzii finale

3

PARTEA GENERALĂ

Introducere

Astăzi, la peste un veac şi jumătate de la crearea Societăţii de Medici şi Naturalişti, prima societate ştiinţifică din Principatele Române, multe aspecte ce ţin de înfiinţarea, trecutul sau evoluţia sa sunt puţin cunoscute. Numeroase capitole ale istoriei medicinei româneşti continuă să rămână în uitare sau sunt neglijate, fie din pricina lipsei specialiştilor în domeniu, fie datorită dificultăţilor care ţin de accesul la sursele primare – reprezentate de documente sau chiar de dezinteresul manifestat pentru trecutul medicinei. Cercetarea de faţă „Relaţiile Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi cu lumea ştiinţifică europeană în primele decenii de activitate” se doreşte a oferi un nou unghi de vedere asupra acestei societăţi şi anume acela al contactelor stabilite de către întemeietorul societăţii, doctorul Jacob Czihak cu spaţiul ştiinţific european. Lucrarea este structurată în sase capitole în care sunt analizate înfiinţarea şi evoluţia societăţii în contextul socio-politic din Moldova secolului al XIX-lea (Revoluţia de la 1848, Războiul ruso-turc, Unirea Principatelor de la 1859), sunt prezentate date despre fondatorul şi mentorul societăţii, dr. Jacob Czihak (medicul şef al miliţiei moldovene, venit în Iasi la 1825) şi despre personalităţile europene membre ale societăţii, precum şi relaţiile ştiinţifice româno-germane stabilite prin intermediul dr. J. Czihak, dar – esenţial – documentele ce atestă această colaborare.

Jacob Czihak prin activitatea sa importantă, atât în domeniul medicinei, dar mai ales în cel al propăşirii ştiinţei pe plaiurile româneşti poate fi considerat un model al savantului european promotor al unor importante mişcări spirituale, cel care a reuşit să treacă numeroasele bariere ale mentalităţilor epocii, impunându-se într-o altă cultură şi câştigând respectul celor din elita Moldovei secolului al XIX-lea.

Societatea de Medici şi Naturalişti a stabilit contacte cu importante personalitati stiintifice ale Europei: medici cu

4

recunoaştere europeană, universitari, zoologi, paleontologi, arheologi, chimişti, farmacologi, istorici ai medicinei, botanişti, oameni politici, teologi sau revoluţionari. Personalităţi al căror nume figurează astăzi pe frontispiciul unor prestigioase instituţii ori fundaţii sau sunt acordate premii purtând numele acestora, ori specii au fost numite în cinstea lor, sunt prezentate în lucrare cu diversele lor contribuţii ştiinţifice, sociale sau publicistice.

Un loc privilegiat în cadrul cercetării este acordat relaţiilor româno-germane, deoarece şi corespondenţa identificată în cadrul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Statului Iaşi – Fondul „Societatea de Medici şi Naturalişti” stabileşte că în primele decenii de activitate aproximativ 75% din scrisori aparţin spaţiului german. Urmările vizitei lui Jacob Czihak la Congresul de Ştiinţe Naturale din Freiburg (Germania) s-au soldat cu stabilirea unor contacte între acesta şi savaţii germani, acest lucru fiind observat în cadrul corespondenţei prin constituirea primului grup de corespondenţi. În perioada anilor 1833-1843 se înregistrează o creştere a numărului celor ce adresau scrisori doctorului Czihak.

Fie că este vorba de scrisori de mulţumire precum cele primite în urma acordării „Diplomei de membru de onoare” profesorului J.J. Berzelius, de admiraţie faţă de compatriotul său Jacob Czihak la înfiinţarea societăţii ieşene şi de propagare a ştiinţelor naturale în regiune, din partea naturalistului german J.B. Wilbrand, tonul acestora şi mesajul este unul apreciativ la adresa doctorului J.Czihak.

Cercetările membrilor corespondenţi şi a istoricului societăţii în spaţiul german s-au soldat cu descoperirea originalului „Diplomei de Membru Corespondent” oferit de către Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi profesorului J.B. Wilbrand din Giessen în anul 1835, document aflat în cadrul Arhivelor de Stat din Darmstadt (Germania).

Această cercetare a deschis unele căi de colaborare între universităţi şi instituţii de cultură germane şi Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, acestea fiind interesate să identifice şi alte surse documentare ce pot fi utile în crearea unei imagini cât mai complete a cadrului de evoluţie a relaţiilor poporului german cu cel român în secolul al XIX-lea.

5

Capitolul I: Prezentare generală a activităţii Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi a cooperării ştiintifice cu Europa între anii 1830-1860

În perioada cuprinsă între mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu, instaurarea domniilor pământene 1821-1822 şi Revoluţia de la 1848 principatele române au făcut paşi înainte, de la normele economice şi sociale ale secolului al XVIII lea la cele ce aveau să caracterizeze statul naţional şi unitar de la sfârşitul secolului al XIX lea.

O importanţă fundamentală a avut-o introducerea unei legi fundamentale numite Regulamentul Organic, care oferea cadrul unei guvernari ordonate şi eficiente. Generalul Pavel Kiseleff a fost însărcinat de Ţarul Nicolae cu transpunerea în practică a prevederilor tratatului de la Adrianopol, el preluând această funcţie în noiembrie 1829 în Bucureşti.

În această epoca se circumscrie activitatea intelectualilor animaţi de ideile iluministe care militează pentru un învăţământ şi o cultură în limba română cât şi pentru propagarea ştiinţelor în societatea românească.

Un rol deosebit de important în propagarea cunoştintelor medicale în Moldova l-a avut “Cercul ieşean de citire medicală” infiinţat în anul 1830 la iniţiativa medicului ceh de formaţie germană Jakob Czihak şi a protomedicului oraşului Iaşi, Mihail Zotta, fiind găzduit în casa lui Czihak. „Contactul dintre oamenii aceştia cu studii academice, discuţiile în jurul publicaţiilor citite au trezit nevoia înfiinţării unei societăţi ştiinţifice pe baze mai temeinice.“ (3) Ca urmare cei doi membri activi ai Cercului de Lectură Ştiinţifică respectiv protomedicul Dr. med. Mihail Zotta şi Dr. med. Jakob Czihak au înfiinţat în anul 1833 în capitala Moldovei prima Societate ştiinţifică din Romania şi din regiunea balcanică.

Crearea Societăţii de Medici şi Naturalişti cu sprijinul burgheziei şi a conducerii ţării reprezintă lucrarea de căpetenie a lui J. Czihak, rolul sau decisiv fiind evidenţiat atât în discursul vornicului Constantin Sturdza în calitate sa de Preşedinte al

6

Societăţii în 1836 cât şi de către cei care s-au ocupat de istoricul ei, ca de exemplu N. A. Bogdan. (2)

Cercetarea minuţioasa a istoricului Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi de către N.A. Bogdan a condus la periodizarea în patru etape importante determinate de activitatea ştiinţifică depusă şi gradul de implicare profesională a membrilor ei, şi anume: epoca de formaţiune, epoca de tranziţie, epoca de lâncezeală şi epoca de regenerare. Epoca de formaţiune începe cu înfiinţarea “Cercului ieşean de cetire medicală” până la achiziţionarea sediului societăţii de la Costache Sturza şi retragerea “celui mai activ membru al ei, D-rul Jacob Czihak” (3)

Epoca de tranziţie este delimitată între anii 1844 şi până la realizarea Unirii Principatelor în 1859. În aceasta perioadă societatea a participat activ la luptele sociale ale vremii şi anume în timpul revoluţiei de la 1848 şi a luptelor politice pentru Unire, ani care au absorbit toate forţele progresiste ale vremii. În ianuarie 1859 Adunarea deputaţilor partidei naţionale, la care s-a decis candidatura la domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, a avut loc în sala de şedinţe a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Votarea s-a facut în urna societăţii iar bilele se regăsesc şi astăzi în muzeu.

Următoarea etapă de stagnare, lâncezeala începe în anul 1860 şi durează mai mult de un sfert de veac până în 1886, activitatea societăţii reducându-se la întruniri de ordin administrativ. Doctorul Gustav Ottremba caracterizează această etapă ca fiind „un period pe care din nenorocire trebuie să-l numesc letargic căci membrii societăţii se ocupau numai de chestiuni administrative, cu numirea membrilor ordinari şi corepondenţi însa fără a profita de de legăturile întemeiate în mod aşa de strălucit de către creatorii şi muncitorii neobosiţi precum a fost d-rul Zotta şi Czihak Senior.“ (4)

Perioada de regenerare este marcată de reluarea activităţii ştiinţifice şi apariţia în 1887 a unei publicaţii lunare sub numele “Buletinul Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi” conţinând articole ştiinţifice şi medicale în română şi franceză. Această publicaţie a fost trimisă periodic în străinătate diverselor biblioteci, asociaţii ştiinţifice şi oamenilor de ştiinţă din Europa şi America.

Societatea ştiinţifică din Moldova se bucura de apreciere şi recunoaştere internaţională. Ca urmare lista membrilor corespondenţi ai societăţii iesene în timpul în care J. Czihak a fost conducătorul ei

7

(1833-1844) cuprinde o mare parte din cele mai ilustre şi reprezentative nume de medici şi naturalişti ai epocii, personalităţi de renume mondial prin tratatele, descoperirile ştiinţifice sau instituţiile pe care le reprezentau. (Prof. J.J. Berzelius, Prof. A.von Humboldt, Prof. F. Jaeger, Med. R. Bright, Chirurg G.J. Guthrie, Chirurg M.L. Mayor, Med. P.F. von Siebold etc.). (5)

În scrisorile membrilor corespondenţi se regăsesc informaţii cu privire la lucrările acestora sau cercetările întreprinse de ei în diverse domenii de activitate ştiinţifică. Multe lucrări sau exponate au fost oferite de către membrii corespondenţi societăţii ieşene şi Muzeului de Ştiinte Naturale. Pentru intelectualitatea română a epocii, contactul cu Europa a jucat rolul unui cotidian, oferind o imagine reală asupra problemelor, intereselor, descoperirilor şi realizărilor oamenilor de ştiinţă din străinătate. Capitolul II: Dr. Med. Iacob Czihak în calitate de fondator al societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Exponent al cooperarii romano-germane în plan ştiinţific în perioada 1825-1862

Jacob Czihak s-a născut în oraşul Aschaffenburg (Germania) la data de 19.08.1800 provenind dintr-o străveche familie din Boemia. Tatăl lui Jacob Czihak, Franz Czihak a studiat medicina în Viena după care a servit timp de zece ani în armata austriacă dobândind nenumărate medalii şi recompense printre care cea mai înaltă în 1795: marea medalie de aur a Academiei Militare Medico-Chirurgicale din Viena cu portretul împăratului Josef al II-lea şi cu inscripţia „Bene merentibus de arte medico-chirurgica praemium“ (6) Franz Czihak l-a însoţit în calitate de medic personal pe marele duce Karl von Dahlberg şi la îndemnul căruia s-a stabilit în oraşul Mainz din Germania. Aici el a lucrat ca profesor universitar la Universitatea din Mainz după care s-a stabilit în oraşul Aschaffenburg.. Activitatea şi mediul academic din casa părintească au constituit o adevarată şcoală a seriozităţii, rigurozităţii şi tenacităţii

8

necesare cercetării ştiinţifice pentru Iacob Czihak. La vârsta de 18 ani Jacob Czihak a început studiul medicinii în cadrul Universităţii din Heidelberg unde a dobândit titlul de doctor în anul 1825 cu o lucrare de disertaţie despre sarcina extrauterină. (7)

După terminarea studiilor el s-a îndrăgostit de soţia unui profesor, Therese Hirth cu care pleacă şi se stabileşte în Moldova (iunie 1825), un tărâm cât mai îndepartat şi innaccesibil Profesorului Hirth. Informaţiile privind activitatea lui J. Czihak în Moldova din primii ani sunt foarte lacunare. Prima lui slujbă de stat este obţinută în anul 1826 în cadrul Comitetului de ciumă, contribuind activ la combaterea epidemiei în Iaşi. El a fost angajat în armata rusă după izbucnirea războiului ruso-turc iar în această campanie tânărul medic se remarca, fiind distins cu o seamă de dovezi de înaltă apreciere printre care Ordinul Stanislau Clasa a II cât şi titlul de cavaler. (8) El a revenit în Iaşi, ocazie cu care contribuie activ în combaterea epidemiei de ciumă şi de holeră în anul 1831. Manuscrisele lui J. Czihak „Observaţii asupra holerii“ şi „Tratat despre holeră“ cuprind date culese de autor asupra diferitelor forme clinice a holerii cât şi a metodelor terapeutice.

În anul 1830 împreună cu protomedicul oraşului Iaşi, Mihail Zotta ia iniţiativa creării unui cerc de lectură medicală care îşi desfăşoară activitatea chiar în casa lui J. Czihak pentru ca trei ani mai târziu cei doi membri fondatori ai Cercului de lectură ştiinţifică să înfiinţeze în capitala Moldovei prima Societate ştiinţifică din România. Opera de căpetenie a lui J. Czihak a fost crearea Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi a cărei apariţie a exercitat o influenţă crucială în plan ştiinţific, cultural şi social ea reprezentând de fapt germenii dezvoltării ştiinţifice regionale în epoca modernă.

La câteva luni de la infiinţarea Societăţii J. Czihak porneşte cu înfăptuirea obiectivului următor şi anume înfiinţarea muzeului de ştiinte naturale. Inaugurarea muzeului numit şi „Cabinetul de istorie naturală“ a avut loc în data de 4 februarie 1834 în sala mare a Caselor Alexandru Balş. Cu ocazia expediţiei ruso-franceze întreprinse în Iaşi în anul 1837, grupul de vizitatori ai muzeului format din oameni de ştiinţă şi cercetători a fost impresionat de cele văzute în Iaşi. Muzeul a jucat şi un rol didactic pentru demonstraţii ştiinţifice în cadrul Academiei Mihăilene şi a Universităţii.

9

J. Czihak a creat în Moldova un curent naturalist. În activitatea sa la Societate el s-a consacrat ştiinţelor naturii dedicându-se ideilor şi metodelor pe care le cunoştea din centrele culturale în care a trăit şi pe care le-a vizitat.

Lucrarea sa „Istoria naturală“ a constituit primul manual de ştiinţe naturale în limba română, fiind introdus în programa Academiei Mihăilene. „Prin istoria naturală - scrie el – învăţăm a cunoaşte adevărata fiinţă a tuturor lucrurilor, primim un exemplu de legi adevărate şi neschimbătoare“ (9) Prin publicarea cărţii sale în limba română J. Czihak a realizat două obiective importante: în primul rând a asigurat un larg acces cărţii în plin proces de democratizare a învăţământului şi în al doilea rând a adus o contribuţie importantă la realizarea terminologiei ştiinţifice romăneşti. Acest manual a fost prezentat de către J. Czihak în cadrul Congresului Naturaliştilor din Freiburg în 1838 şi a fost trimis directorului muzeelor din Praga, Gaspar v. Sternberg.

Cea mai importantă şi grea muncă a lui J. Czihak imediat după înfiinţarea Societăţii a fost aceea de a atrage ca membri corespondenţi personalităţile reprezentative ale ştiinţei europene şi de a stabili legături de cooperare ştiinţifică cu noii membri. Atragerea de noi membri nu ar fi fost posibilă fără contactul direct cu lumea ştiinţifică europeană şi prezentarea Societăţii în cadrul unor congrese sau şedinţe de lucrări organizate în afară.

Activitatea depusă de J. Czihak este uluitoare, el deţinând nenumărate funcţii şi implicându-se activ în diverse domenii de cercetare şi activitate:

- chirurg mamoş al oraşului Iaşi în perioada 1832-1840 - profesor de ştiinţe naturale în cadrul Academiei Mihăilene

din 1837 şi concomitent membru extraordinar al Comitetului Academic şi medic al Academiei din septembrie 1843.

- medic şef al armatei Moldovei în perioada 1831-1852, perioadă marcată de organizarea serviciului sanitar al oştirii. Astfel în Iaşi, Roman şi Galaţi au fost înfiinţate prin sprijinul activ al lui J. Czihak trei spitale militare, rezolvând toate problemele de natură administrativă, financiară, medicală şi farmaceutică care condiţionau înfiinţarea unui spital.

- organizarea expoziţiei de unelte agricole în 1842 în cadrul muzeului de ştinte naturale introducând în ţară maşini şi unelte noi ca de exemplu plugul olandez.

10

- sprijină proiectul de înfiinţare a unui fabrici de cărămizi în Păcurari, Iaşi, fiind prima fabrică de caramizi din Moldova (1840)

- ia atitudine vizavi de abuzurile în exploatarea pădurilor în anul 1857 informând conducerea ţării de defrişarea arbitrară, abuzivă a pădurilor şi oferindu-se sa realizeze un proiect prin care să fie reglementată exploatarea lemnului şi recultivarea pădurilor

- se opune intenţiei de a schimba statutele societăţii ştiintifice şi de a o transforma într-o societate literară.

Meritele ştiinţifice ale lui J. Czihak în dezvoltarea ştiinţelor în regiune cu ajutorul societăţii ştiinţifice sunt unanim recunoscute şi apreciate în ţară şi în străinătate. În anul 1836 vornicul Constantin Sturza în prezenţa domnitorului face o prezentare a istoricului societăţii reliefând rolul crucial a lui Czihak în înfiinţarea şi propăşirea societăţii cât şi a stabilirii legăturilor şi contactului nemijlocit cu Europa. Activitatea intensă desfăşurată de medicul german în vederea propăşirii societăţii moldovene în afară i-a atribuit recunoaştere şi apreciere internaţionala. J. Czihak se bucură de o mare notorietate fiind adesea invitat la congrese şi întruniri ştiinţifice susţinute de o serie de asociaţii şi societăţi ştiinţifice cu care colabora activ. În anul 1866 a primit crucea de cavaler clasa I al Ordinului Filip cel Marinimos din partea lui Ludovic al III lea, duce de Hessen şi Rhein. (13)

Bolnav fiind J.Czihak s-a retras în oraşul său natal Aschaffenburg în perioada 1853 -1856. În iulie 1856 a întreprins o călătorie în Viena şi Budapesta. Tot în cursul acestui an în urma ajutorului oferit soldaţilor răniţi într-un accident feroviar de lângă Laufbach este recompensat de Împaratul Austriei cu un inel cu briliante. (12)

În toamna anului 1857 el a revenit în Iaşi bucurându-se la revederea prietenilor şi cunoştinţelor apropiate după o absenţă de mai bine de 6 ani. În anul 1862 el a plecat definitiv din Moldova pentru a-şi petrece restul vieţii în sânul familiei, în oraşul său natal Aschaffenburg.

Jacob Czihak s-a stins din viaţă în anul 1888 în oraşul său natal Aschaffenburg.

Academia Romana i-a conferit în anul 1867 titlul de membru de onoare. (11)

11

Capitolul III: Rolul Societăţii de Medici şi Naturalisti din Iasi în dezvoltarea ştiinţifică, culturală şi economică în regiune

Apariţia Societăţii de Medici şi Naturalişti a exercitat o influenţă crucială în plan ştiinţific, cultural şi social ea reprezentând de fapt germenii dezvoltării ştiinţifice în epoca modernă.

Înca de la înfiinţare, Societatea îşi propunea crearea unui sistem medical şi de ocrotirea a sănătăţii populaţiei, combaterea abuzurilor în practica medicală şi farmaceutică cât şi dezvoltarea ştiinţelor medicale în regiune, obiective enunţate în proiectul de statut întocmit de J. Czihak şi M. Zotta în 1832 Ca urmare una dintre dispoziţiile comune prevăzute în Statutul Societăţii cât şi în Regulamentul Organic o reprezintă întrunirea regulată a membrilor, fiecare dintre ei având obligaţia să realizeze şi să susţină un referat pe chestiuni medicale sau de istorie naturală. Acest schimb viu de idei şi dezbaterile susţinute în cadrul Societăţii pe probleme medicale au avut un rol determinant asupra practicii medicale în regiune. În plus anii 1830-1831 sunt anii intemeierii serviciului sanitar militar şi a înfiinţării primelor spitale militare în Moldova, proiect realizat de către J. Czihak.

Spre deosebire de Regulamentul organic care schiţa o problematică exclusiv medicală, rolul Societăţii ştiinţifice se extinde şi în domeniul ştiinţelor naturale şi nu numai. Încă de la începutul înfiinţarii, Societatea ieşeană depăşeşte caracterul şi obiectivele unei simple societăţi medicale şi se îndreaptă spre o cuprindere enciclopedică a tuturor ramurilor ştiinţifice respectiv medicina, farmacia, ştiinţele naturale, agronomia, paleontologia şi geologia. Caracterul enciclopedic a fost imprimat pe de o parte de Gh. Asachi care dorea să folosească Societatea pentru dezvoltarea ştiinţelor în regiune cât şi pentru propăşirea economiei ţării şi pe de alta parte de J. Czihak în calitate de promotor al curentului naturalist în regiune, care pe atunci aborda un câmp larg de ramuri de activitate

12

ştiinţifică ca de exemplu geologie, botanica, zoologie, chimie, mineralogie, paleontologie etc.

Rolul societăţii ieşene de încurajare a cercetării ştiinţifice şi a propagării curentului naturalist în regiune este subliniat de nenumăraţi istorici: „Societatea a avut meritul să promoveze o gandire ştiinţifică întemeiată pe concepţia zisă naturalistă, care depăşea poziţiile idealiste învechite, prin adoptarea unor conceptii materialiste şi prin promovarea experientei ca metodă de investigaţie ştiinţifică. Societatea avea şi rosturi de răspândire a ştiinţei şi culturii“ . (15)

În acest context de cristalizare a ştiinţelor moderne şi de promovare a curentului naturalist este demn de menţionat rolul decisiv al Societăţii ieşene la înfiinţarea Muzeului de Ştiinţe Naturale, a bibliotecii societăţii şi a şcolilor, adevărate focare de răspândire a culturii şi civilizaţiei în principatul Moldovei. În cadrul mişcării naturaliste promovate şi susţinute activ de Societatea ieşeană, se înscrie armonios introducerea cursurilor de istorie naturală în cadrul Academiei Mihăilene cât şi realizarea manualului corespunzator în limba română.

Totodată Societatea Medico-Naturalistă la iniţiativa lui J. Czihak înfiinţează biblioteca societăţii care este prima bibliotecă publică din Moldova contribuind astfel la cristalizarea conceptului de lectură publică. Importanţa acestei iniţiative este covârşitoare deoarece în aceste instituţii de cultură s-au format generaţii de cercetători, savanţi, oameni de cultură şi artă.

Ridicarea nivelului agriculturii a constituit o preocupare a celor mai înaintate elemente ale Societăţii dar şi a boierimii direct interesate în practicarea unei agriculturi cu o productivitate mai mare. Secţia de agronomie înfiinţată în 1834 a susţinut nenumărate comunicări şi dezbateri în această perioada în încercarea de a acoperi nevoile reale în acest domeniu. Mihail Kogalniceanu şi Ion Ionescu de la Brad duc o imensă muncă de propagare a cunoştinţelor noi în domeniul agriculturii prin nenumărate lucrări, calendare şi publicaţii periodice. În anul 1842 este introdus în cadrul Academiei Mihăilene un curs de agronomie susţinut de Ion Ionescu de la Brad. Concomitent se înfiinţează o „Comisie centrală de agronomie şi economie rurală“ care trebuia să ia măsuri pentru dezvoltarea unei agriculturi raţionale şi sporirea producţiei agricole. Tot în această

13

periodă cu ajutorul guvernului se deschide o fabrică de unelte agricole.

Rolul Societăţii ştiinţifice a vizat de asemeni iniţierea şi intensificarea cercetărilor geologice pe teritoriul Moldovei. Ca urmare, a doua secţie a Muzeului de Ştiinţe Naturale fondat de Societatea ieşeană a fost secţia de mineralogie. La colecţia donată de P.Kisselef se adaugă un bloc de apoximativ 100 Kg ceară de pământ descoperit în 1832 pe teritoriul moşiei Comăneşti din apropierea Tg. Ocna (judeţul Bacau) care a fost donat muzeului de către Carol Udritzky. O proba din acest mineral a fost trimisă spre analiză chimistului Dr. Nicolaus Wolfgang Fischer, profesor de chimie în cadrul Universităţii din Breslau. Rezultatul analizelor acestui mineral a fost prezentat de către chimistul W. Fischer în cadrul unei reuniuni ştiinţifice organizată sub preşedenţia renumitului om de ştiinţă german Alexander von Humboldt. Iata deci rolul de iniţiere a cercetărilor în domeniul mineralogiei şi geologiei din Moldova şi toate eforturile depuse de membrii societăţii în acest sens are ecouri în rândul celor mai renumiti oameni de ştiinţă ai lumii.

Începutul dezvoltării unor ramuri ale economiei a necesitat mână de lucru calificată şi cadre tehnice corespunzătoare şi ca atare înfiinţarea şcolilor şi a universităţilor şi democratizarea învăţământului. Organizarea unui învăţământ superior în limba română accesibil populaţiei ţării a devenit o problemă esenţială pentru clasa politică a vremii. Acest proces a fost implementat şi realizat prin intermediul societăţii ştiinţifice ieşene care reprezintă de fapt fundamentul pe care s-a creat Facultatea de Medicină din Iaşi. Aportul lui Gh. Asachi la înfiinţarea şi reorganizarea şcolilor şi a învăţământului în limba română este enorm. Şcoala ca şi literatura, teatrul, presa se dezvoltă şi se constituie în tribune de luptă pentru crearea unei societăţi noi în plin proces de descompunere a instituţiilor şi lumii feudale. Colaborarea dintre J. Czihak şi Gh. Asachi a fost extrem de importantă în crearea unei mişcări ştiinţifice în Moldova. Cei doi membri activi ai societăţii ştiinţifice s-au completat şi s-au sprijinit reciproc în proiectele lor, înţelegând că progresul economic în regiune era condiţionat direct de dezvoltarea şcolilor şi răspândirea cunoştintelor în popor.

În acest context istoric Societatea Medico-Naturalistă a contribuit nemijlocit prin activitatea întreprinsă în dezvoltarea

14

culturii şi a economiei ţării. Obiectivele Societăţii se extind în strânsă concordanţă cu nevoile economice ale ţării. Prin iniţiativa de înfiinţare a revistei societăţii „Osiris“ se urmăreşte dezvoltarea economică a ţării prin aplicarea practică a cunoştinţelor ştiinţifice. Acest jurnal urma să trateze probleme de natură economică şi anume de publicare a preţurilor produselor, un extras al masurilor administrative propuse de guvern pentru impulsionarea agriculturii şi comerţului, anunţuri de arendări de moşii şi reclame pentru produse. Proiectul de jurnal îşi propunea o problematică exclusiv de natură economică.

Din păcate atât proiectul de revistă „Osiris“ cât şi un alt proiect de jurnal agronomic nu s-au realizat. Ele rămân însă ca principale puncte de referinţă asupra preocupărilor şi obiectivelor Societăţii ştiinţifice încă din primele decenii de activitate. Periodicul Societăţii va fi realizat în perioada de regenerare a Societăţii, în 1887 prin aparitia „Buletinului Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi“, publicaţia adoptând din 1924 până în prezent titlul „Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi“. Revista Societăţii reprezintă cea mai veche publicaţie ştiinţifică biomedicală din Romania, contribuind activ la alcătuirea şi definitivarea vocabularului medical adaptat limbii române, devenind treptat o sursă importantă de date ştiinţifice şi practice medicale.

Miscarea de promovare a ştiinţelor şi de dezvoltare economică prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice marchează rolul social al Societăţii de Medici şi Naturalişti. Promovarea gândirii şi cercetărilor ştiinţifice cât şi a ideologiei burgheze susţinute de Societatea ştiinţifica ieşeană se încadrează armonios în lupta împotriva boierimii retrograde care era interesată în menţinerea poporului în întuneric, ignoranţă, misticism şi superstiţii. Dezvoltarea relaţiilor de producţie, despărţirea meşteşugurilor de agricultură, importanţa crescândă a burgheziei în societate au determinat dezvoltarea unor sectoare noi ale economiei care necesitau forţă de muncă pregătită, calificată şi cadre tehnice corespunzătoare.

În concluzie Societatea ştiinţifica ieşeană a servit acestui scop, de creare a unei culturi şi ştiinţe naţionale, prin înfiinţarea primului Muzeu de Ştiinţe Naturale, a primei biblioteci populare, a primei publicatii bio-medicale, a primului manual de ştiinţe naturale

15

în limba română. Prin activitatea întreprinsă de popularizare a ştiinţelor, de susţinere a limbii române ca limbă de predare în şcoli, de implicare directă în procesul de reorganizare a învăţământului, de reformare a sistemului medical şi de ocrotire a sănătăţii populaţiei, Societatea ştiinţifică a contribuit la progresul social al ţării.

Societatea şi-a continuat activitatea şi în timpul revoluţiei de la 1848 şi a luptelor politice pentru Unire, ani care au absorbit toate forţele progresiste ale vremii. Ea a participat activ la luptele sociale ale vremii situându-se pe poziţii progresiste. În ianuarie 1859 Adunarea deputaţilor partidei naţionale, la care s-a decis candidatura la domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, a avut loc în sala de ţedinte a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Votarea s-a facut în urna societăţii iar bilele se regăsesc şi astazi în muzeu.

Un alt scop urmărit şi realizat de Societate a fost acela de introducere şi reprezentare a culturii şi ştiinţei romăneşti în afara ţării. Corespondenţa cu oamenii de ştiinţă din afară în cele mai diverse discipline se completează cu participările la congrese (Congresul Naturaliştilor din Freiburg 1838) sau vizite de lucru (expediţia rusă condusă de Anatole Demidov în 1837).

Cooperarea ştiinţifică susţinută de membrii Societăţii ieşene cu lumea ştiinţifică europeană se confirmă odată cu cercetarea corespondenţei şi a istoricului Societăţii. În scrisorile membrilor corespondenţi către Societate, scrisori care s-au pastrat în mare parte în cadrul Arhivelor Statului din Iaşi, se comunică preocupările şi cercetările ştiinţifice întreprinse, noutăţi şi descoperiri noi în cele mai diverse domenii ştiinţifice, lucrări şi publicaţii sau iniţierea unor schimburi de exponate şi piese de muzeu. Din acest motiv corespondenţa şi contactul activ cu străinătatea a reprezentat un ziar viu de comunicare a ariei de interes şi preocupare a oamenilor de ştiinţă din afară cât şi ultimele descoperiri şi realizări în cele mai diverse discipline. Concomitent scrisorile de răspuns către oamenii de ştiinţă de peste hotare au oferit informatii privind dinamica culturală şi ştiinţifică a principatelor române la vremea respectivă. Contactul nemijlocit dintre Societate şi oamenii de ştiinţă din afară, schimbul de lucrări, piese şi exponate, colaborările în plan ştiinţific cu cele mai renumite centre de cultură ale Europei au conferit mediului ştiinţific romanesc notorietate şi apreciere internaţională.

16

PARTEA PERSONALĂ

Motivaţia alegerii temei

Ilustrarea relatiilor şi a cooperarii romano-germane în plan ştiinţific în perioada 1830-1860 care se circumscrie luptei de idei iluministe pentru propagarea ştiinţelor în societate a reprezentat un domeniu de interes personal care s-a amplificat în urma discutiilor purtate cu dna Profesor Universitar Dr. Cristina Ionescu. Aceasta dezbatere deosebit de interesanta izvorata din pasiunea şi interesul comun pentru istorie a fost ocazionata în perioada revenirii mele în tara, mai exact de vizitare a Iaşului, fosta capitala a Moldovei şi cel mai vechi centru universitar al Romaniei. Abordarea şi cercetarea colaborarilor romano-germane în plan ştiinţific în plin proces de aderare şi integrare a Romaniei în Uniunea Europeana precum şi oportunitatea consultarii unor surse primare necercetate de zeci de ani, permisiunea şi inlesnirea accesului persoanelor de naţionalitate straina la anumite materiale şi informatii arhivistice inaccesibile în timpul regimului comunist, toti acesti factori au condus la initierea cercetarii istoricului şi relatiilor societăţii de Medici şi naturalişti din Iaşi. Societatea de Medici şi naturalişti din Iaşi a luat fiinta din Cercul de lectura medicala creat la initierea medicului de formatie germana Jakob Czihak, care poate fi considerat de drept intemeietorul societăţii şi promotorul curentului naturalist în Romania. Similar societăţilor ştiinţifice germane, noua Societate înfiinţata în Iaşi va juca un rol major în procesul de inflorire şi dezvoltare a ştiinţelor în regiune precum şi de dezvoltare socio-economica a ţării prin intermediul ştiinţelor.

În plus ea reprezintă prima societate ştiinţifica din Romania şi prima Societate de medici şi naturalişti din Peninsula Balcanica. Un alt motiv care a condus la alegerea temei tezei a fost acela de a readuce în prezent pe langa traditia şi intensitatea relatiilor ştiinţifice cu Europa occidentala şi realizarile sau aspecte mai putin cunoscute care se circumscriu procesului de conturare a ştiinţelor în Moldova secolului al XIX lea.

17

Intensitatea legaturilor şi a colaborarilor ştiinţifice cu spatiul german rezulta în urma analizei minutioase a corespondentei societăţii aflate în cadrul Directiei Judetene a Arhivelor Statului Iaşi, (Fondul – Societatea de Medici şi naturalişti din Iaşi), corespondenta realizata în proportie de 75% cu membrii de origine germana şi austriaca în perioada 1830-1860. după plecarea medicului J. Czihak din Romania în anul 1862, corespondenta germana se reduce vizibil în timp ce cooperarea şi corespondenta cu lumea francofona creste progresiv. Cu toate acestea influenta şi aportul lumii ştiinţifice germane în crearea şi dezvoltarea ştiinţelor în principatele romane sunt incontestabile. Concomitent dinamismul şi intensitatea legaturilor ştiinţifice romano-germane la inceputul secolului al XIX lea evidentiaza faptul ca societatea românească aflata în plin proces de renastere şi inflorire ştiinţifica, culturala a fost privita cu interes, admiratie şi respect în afara. Societatea se putea mandri cu cele mai celebre şi ilustre personalitati ale timpului care apar printre membrii corespodenti fapt care m-a determinat sa extind aria cercetarii în randul corespondenţilor. Marea majoritate a cercetarilor membrilor corespondenţi au fost realizate prin studiul minutios al Biografiei germane vechi şi noi (Allgemeine Deutsche Biographie und Neue Deutsche Biographie), Lexiconului biografic austriac 1815-1930 (Österreichische Biographische Lexikon 1815-1930), Lexiconului istoric elvetian (Historische Lexikon der Schweiz), Biografia evreiasca precum şi material arhivistic. Totodata aceste cercetări s-au soldat cu o serie de colaborari cu arhivari sau specialisti în domeniul istoriei medicinii, medici, istorici şi profesori în cadrul celor mai vechi şi renumite universităţi germane. În acest context am constatat lipsa datelor biografice privind viata şi activitatea lui J. Czihak în arhivele orasului Aschaffenburg unde acesta s-a nascut şi a trait după plecarea definitiva din Moldova. În cooperare cu dna DDr. Claudia Schweizer am realizat un articol care va fi publicat în februarie 2010 de către Academia austriaca în scopul de a-l readuce pe J. Czihak în actualitate şi de a-l prezenta publicului interesat de istorie din Viena şi spatiul german. Reamintirea lui J. Czihak şi a operei sale de pionierat în domeniul ştiinţelor realizate în Romania la inceputul secolului al XIX a reprezentat un factor în plus care m-a determinat şi m-a stimulat în alegerea şi aprofundarea acestei teme de cercetare.

18

În plus descoperirea unor publicatii în Germania realizate de medicul J. Czihak în urma cercetarilor şi colaborarii cu farmacistul roman I.Szabo sau în Praga a unei scrisori a naturalistului J. Czihak către Contele K.M. von Sternberg care a insotit transmiterea cartii sale “Istoria Naturala” muzeului naţional de aici, precum şi a unui certificat de membru acordat Prof. Dr. Med. J.B.Willbrand restaurat şi pastrat în forma originala de Arhivele statului din Darmstadt (Germania) au dezvaluit aspecte absolut noi privind activitatea şi colaborarile cu Europa a societăţii de medici şi naturalişti din Iaşi. Onoarea de a cerceta trecutul şi de a scoate la iveala aspecte mai putin cunoscute sau uitate reprezintă pentru mine o dovada în plus ca trecutul, istoria traieste în prezent prin noi sau mai exact prin ceea ce intreprindem noi. Continuand aceasta idee imi permit sa citez în paragraful urmator doua personalitati marcante ale culturii romane şi germane.

“Trecutul traieste e viu, ia parte la prezent, îl influenteaza şi se schimba în funcţie de ceea ce ni se intampla” citat Octavian Paler

“Eine Chronik schreibt nur derjenige, dem die Gegenwart wichtig ist” (Maxime und Reflexionen) Johann Wolfgang von Goethe –in traducere: “O cronica este scrisa doar de cel care apreciaza prezentul”, Maxime şi Reflexii, J.W. von Goethe

Scopul cercetarii şi perspectivele pe care le

deschide teza

Scopul cercetării de faţă „Relaţiile Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi cu lumea ştiinţifică europeană în primele decenii de activitate” este de a oferi o noua imagine a acestei instituţii din perspectiva contactelor stabilite de către întemeietorul ei, doctorul Jacob Czihak cu spaţiul ştiinţific european. În primele trei capitole ale tezei sunt analizate înfiinţarea şi evoluţia societăţii în contextul social şi politic din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, perioadă marcată de evenimente istorice importante ca Revoluţia de la 1848, Războiul ruso-turc, Unirea Principatelor din 1859. De asemeni este evidenţiat rolul major al Societăţii ştiinţifice în dezvoltarea socială, economică şi culturală a ţării prin intermediul ştiinţelor.

19

Cercetarea istoricului, evoluţiei şi rolului Societăţii precum şi a contextului socio-politic în care ea a fost înfiinţată a fost realizată cu scopul de a evidenţia dinamica ştiinţifică şi culturală a principatelor române precum şi evoluţia unitară a ştiinţelor în toată Europa aflată sub influenţa curentului iluminist.

Crearea acestui nucleu ştiinţific, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, a Muzeului de Ştiinţe Naturale, a primei biblioteci publice deschise în cadrul muzeului, înfiinţarea Academiei Mihăilene, conceperea şi realizarea primelor manuale în limba română, acceptarea limbii române ca limbă de predare în şcoli şi de comunicare ştiinţifică, culturalizarea maselor şi democratizarea învăţământului, întemeierea unor spitale, policlinici, farmacii, centre de cură şi tratament, organizarea de expoziţii de unelte şi tehnologii noi, iniţierea cercetărilor solului şi subsolului ţării, reorganizarea economiei prin intermediul ştiinţelor reprezintă doar câteva aspecte elocvente a dinamismului şi transformarilor socio-culturale înregistrate la începutul sec XIX în principatele romane.

Cel de al doilea obiectiv al cercetării istoricului Societăţii îl reprezintă deci evidenţierea dezvoltării unitare a ştiinţelor în toată Europa. În sprijinul acestei idei lucrarea de faţă menţionează evoluţia similară a societăţilor ştiinţifice europene constituite ca şi în Iaşi din centre de lectură medicală în plin proces de structurare a activităţii ştiinţifice şi de cristalizare a ştiinţelor. Aceste societăţi ştiinţifice vor iniţia sau crea cadrul propice înfiinţării a nenumărate instituţii, muzee, biblioteci, spitale, clinici, institute de cercetare, universităţi etc. În plus contactul şi colaborările dintre societăţile ştiinţifice nou înfiinţate au condus implicit la crearea unui cadru ştiinţific şi platforme comune de cercetare. Se organizează congrese şi comunicări internaţionale la care sunt invitaţi şi participă şi reprezentanţii Societăţii medicale ieşene ca de exemple Congresul din Freiburg din 1838 în cadrul caruia medicul J. Czihak realizează expunerea privind progresul în plan ştiinţific înregistrat în Moldova la vremea respectivă. Se organizează expediţii de cercetare şi schimburi de experienţă la nivel internaţional. Iată de pildă expediţia ruso-franceză de cercetare prin Ungaria, Principatele Române, Crimeea şi sudul Rusiei în 1837 organizată la iniţiativa prinţului rus Anatole Demidov care s-a oprit la Iaşi pentru a vizita Muzeul de Ştiinţe Naturale şi de a cunoaşte oamenii de ştiinţă din Moldova.

20

Aceste colaborări au condus la apreciere şi recunoaştere internaţională a Societăţii ştiinţifice ieşene şi a cadrului ştiinţific existent în regiune. Cele doua evenimente s-au soldat cu sporirea considerabilă a membrilor corespondenţi şi implicit a corespondenţei cât şi a schimburilor de exponate sau material publicistic al Societăţii ştiinţifice cu oameni de ştiinţă din afara ţării.

Ideea dezvoltării ştiinţifice unitare în Europa şi implicit în Moldova prin aportul legăturilor şi colaborarilor Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi se continuă în următoarele 3 capitole ale tezei. Aici au fost analizate şi prezentate date despre cercetările publicate în afara ţării de către fondatorul şi mentorul societăţii, dr. Jacob Czihak, despre personalităţile europene membre ale societăţii precum şi a relaţiilor ştiinţifice româno-germane stabilite prin intermediul dr. J. Czihak, dar – esenţial – documentele ce atestă această colaborare.

Din aceasta perspectivă cercetarea s-a axat pe căutarea şi descoperirea în afara ţării a unor documente redactate de conducătorii Societăţii ştiinţifice ieşene sau realizate în urma colaborărilor acesteia cu străinatatea. Astfel a fost posibilă descoperirea unui certificat de membru corespondent acordat de către Societatea ştiinţifica ieşeană Profesorului J.B. Willbrand, document care s-a păstrat în original în cadrul arhivelor statului din Darmstadt (Germania). Aceasta descoperire a fost realizabilă în urma cooperarii mele cu medicul german Dr. Med. Christian Maass din Herborn, autorul unei biografii a profesorului J.W.Willbrand. Întâlnirea cu medicul C. Maass a fost ocazionată şi determinată de aprofundarea cercetării listei membrilor corespondenţi străini care se constituie într-un obiectiv distinct al cercetării având ca rezultat elaborarea unui capitol separat al lucrării.

Acest capitol a fost elaborat în scopul de a introduce şi prezenta biografiile unor personalităţi membre ale Societăţii ştiinţifice sau de a scoate la iveală aspecte noi sau uitate referitoare la viata şi activitatea acestor oameni de ştiinţă. În plus investigarea listei membrilor corespondenţi evidenţiaza faptul că Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi se putea mândri cu apartenenţa şi colaborarea unor personalităţi considerate glorii ale ştiinţei. Un alt document descoperit în Praga a fost scrisoarea lui Jacob Czihak către contele K.G. von Sternberg, document redactat în

21

limba germană prin care acesta trimite Muzeului Naţional din Praga manualul “Istoria naturală”, prima lucrare în limba română din domeniul ştiinţelor naturale. Aceasta descoperire a fost înlesnită de cercetarea minuţioasă a scrisorilor din Arhivele de Stat din Iaşi, mai exact de găsirea şi studierea unei scrisori de răspuns a Contelui K.G. von Sternberg către J. Czihak, respectiv către Societatea ştiinţifică. Ambele scrisori fac refererire la Societatea ştiinţifică mai exact la manualul “Istoria naturală” conceput de J. Czihak şi transmis muzeului din Praga. Din pacate originalul s-a pierdut în Praga dar a fost scanat şi retransmis muzeului în prezent la initiativa mea şi a doamnei Dr. Claudia Schweizer cu care am avut o colaborare extrem de interesanta şi de productivă. În calitate de autoare a biografiei contelui K.G. von Sternberg ea m-a sprijinit în descifrarea scrisului de mână a acestuia din scrisoarea găsită şi cercetată de mine în Arhivele de Stat din Iaşi. La rândul ei, doamna Dr. C. Schweizer ştia de existenţa în Praga a scrisorii lui J. Czihak către contele K.G. von Sternberg, lucru care m-a determinat să mă deplasez în Praga pentru a obţine o copie a acestei scrisori din cadrul muzeului cât şi o serie de date interesante despre contele K.G. von Sternberg. Concomitent am realizat un articol despre viata şi activitatea lui J. Czihak în Moldova care va fi publicat în februarie 2010 cu sprijinul doamnei Dr. Claudia Schweizer în Viena, în cadrul revistei Academiei austriece “Mensch Wissenschaft Magie” cotată ISI. Din pacate Jakob Czihak este foarte putin cunoscut în spaţiul german în momentul de faţă iar scopul realizarii acestei publicaţii a fost tocmai prezentarea acestei personalităţi, a rolului ei crucial în dezvoltarea ştiinţifica din Moldova, aspecte care s-au pierdut sau sunt mai puţin cunoscute publicului german interesat de istorie şi medicină. Ideea de readucere a medicului J. Czihak în actualitate a condus concomitent la elaborarea a două articole în română şi engleză care au fost publicate în anii 2008-2009 în cadrul Congresului de Istoria Medicinii din Braşov. Cercetarea activităţii lui J. Czihak mai precis a studiului plantelor cultivate sau folosite în Moldova de medicina populară, studiu realizat în strânsă cooperare cu farmacistul român I. Szabo s-a concretizat în realizarea unui articol de peste 70 de pagini publicat în cadrul revistei “Flora” în anul 1863. Acest aspect apare menţionat de către cei care s-au ocupat de istoricul Societăţii ştiinţifice sau de

22

biografia lui J. Czihak dar găsirea şi analiza acestui articol publicat în limba germană în Regensburg nu a fost realizată până în prezent. Iată deci încă un element absolut nou pe care îl scoate la iveala lucrarea de faţă într-un capitol distinct rezervat contribuţiei lui J. Czihak în domeniul medicinei populare şi a terminologiei ştiinţifice româneşti. Studiul florei Moldovei publicat de J. Czihak şi I. Szabo în limba germană prezintă în detaliu aproximativ 391 de plante clasificate după sistemul linne. Amploarea articolului, multitudinea plantelor analizate şi prezentate pe parcursul celor 71 de pagini, aspectele de ordin etnografic, medical, farmaceutic care însoţesc studiul depăşesc cadrul acestei teze oferind posibilitatea continuării şi aprofundarii cercetării lor într-un studiu distinct.

O alta perspectivă pe care o deschide teza de faţă este continuarea cercetărilor materialului arhivistic existent în Arhivele Statului – Fondul Societate de Medici şi Naturaliştiv- din Iaşi. Acest material, respectiv scrisorile de corespondenţă dintre membrii Societăţii ştiinţifice se află în prezent în stare de restaurare şi revizuire deoarece o mare parte a corespondenţei se afla în stare de degradare nemaipermiţând o descifrare a conţinutului. În plus lipsa unor specialişti în descifrarea scrisului de mână a unor personalităţi sau a secretarilor care au întocmit corespondenţa pentru aceştia reprezintă o alta dificultate de care se loveşte cercetătorul deschizand însa concomitent oportunităţi şi perspective noi de cercetare a generaţiei viitoare. Continuând aceasta idee aş dori să menţionez aportul şi ajutorul considerabil acordat de o serie de arhivari, biografi sau specialişti cu care am colaborat în descifrarea scrisorilor pe care le-am parcurs şi care se circumscriu perioadei 1830-1860. Munca de cercetare a scrisorilor poate fi continuată şi în afara perioadei de timp mai sus menţionate. Lista membrilor corespondenţi este extrem de bogată şi poate reprezenta la rândul ei un alt domeniu în care poate fi aprofundată cercetarea. O serie de personalităţi române sau străine au fost oameni de rând sau din alte domenii de activitate sau profesii, personalităţi membre care au trecut sub patina timpului nemaifiind posibilă o reconstituire a datelor biografice corespunzătoare. Şi aici pot fi descoperite elemente de absolută noutate pentru readucerea acestor promotori ai ştiinţei în actualitate.

23

Relaţiile de colaborare ale Societăţii de Medici şi Naturalişti s-au realizat într-un spaţiu geografic uriaş care depăşeşte graniţele Europei, lucru care permite extinderea şi aprofundarea cercetării în spaţiul rus sau cu alte centre de cultură şi ştiinţă de renume internaţional din Asia şi America. În plus, odată cu plecarea fondatorului J. Czihak din conducerea Societăţii ştiinţifice şi din Moldova, în perioada de revenire a acesteia, relatiile de cooperare ştiinţifica se concentrează cu preponderenţa în spaţiul francez şi francofon, aspect care poate fi dezbătut pe larg în cadrul unui alt studiu de cercetare. Capitolul IV:

Membrii corespondenţi ai societăţii ştiinţifice în perioada 1833-1860 – prezentare generală

În perioada paşoptistă (1829 – 1848) cele două generaţii de intelectuali – cei care au îmbrăţişat tradiţiile iluminismului şi clasicismului din secolul anterior şi pe de altă parte romanticii şi revoluţionarii preocupaţi de viitor - au fost însufleţite de un singur ideal atotcuprinzător şi anume acela de a scoate ţările române din starea de înapoiere şi de a le introduce în circuitul valorilor occidentale. Activitatea Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi a reflectat cu fidelitate spiritul acestei epoci. În aceasta epocă se circumscrie şi activitatea medicului Jakob Czihak, sufletul şi animatorul Societăţii ştiinţifice ieşene. Păşind pe meleagurile Moldovei în anul 1821 după terminarea studiilor în cadrul Universităţii Heidelberg din Germania, el s-a încadrat în curentul iluminist al epocii. (163)

Formaţia şi apartenenţa profesională germană a medicului J. Czihak s-au ilustrat în corespondenţa susţinută cu străinătatea în perioada în care el a condus Societatea, cele mai fructuoase colaborări realizându-se într-o proporţie de circa 75% cu membrii corespondenţi de origine germană şi austriacă. Dovada vie şi incontestabilă a influentei şi contributiei ştiinţifice germane în

24

relaţiile cu Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi o reprezintă corespondenţa nespus de valoroasă aflată în Arhivele de Stat din Iaşi, cât şi datele oferite de Muzeul de Ştiinţe Naturale. Cercetarea corespondenţei Societăţii ieşene cu străinătatea a fost posibilă la recomandarea Doamnei Prof. Univ. Dr. Cristina Ionescu care a ştiut de existenţa în Arhivele Statului a acestui material deosebit de valoros neexplorat de zeci de ani. (164)

Pe baza acestor date care se circumscriu perioadei 1833-1860 s-au realizat o serie de statistici ilustrate în graficele de mai jos:

Naţionalitatea membrilor corespondenţi înregistraţi în primele decenii de activitate

73% din membrii corespondenţi au fost de origine

germană şi austriacă. 5% din membrii corespondenţi au fost de origine

elveţiană (mai exact 50% elveţieni de naţionalitate germană şi 50% elveţieni de naţionalitate franceză).

În concluzie peste 75% din membrii corespondenţi ai Societăţii au provenit din lumea ştiinţifică germană.

7% din membrii corespondenţi au fost de origine franceză.

Singurul corespondent de origine americană a fost Prinţul Charles L. Bonaparte (nepotul lui Napoleon Bonaparte) care a corespondat cu Societatea în limba franceză.

În concluzie 10,5 % din membri au provenit din lumea ştiinţifică franceză.

4% din membrii corespondenţi au fost de origine rusă (limba de corespondenţă fiind româna pentru corespondenţii din Basarabia şi franceza pentru corespondenţii de origine rusă).

1% din membrii corespondenţi au fost de origine poloneză şi 1% au fost de origine ucraineană (în perioada respectivă aparţinand teritorial de Imperiul Austro-Ungar şi ca urmare limba de corespondenţă a fost germana în marea majoritate a scrisorilor cercetate).

25

1% din membrii corespondenţi au fost de origine ungară. Şi în acest caz limba de corespondenta a fost limba germană.

În concluzie 7% din membrii corespondenţi au provenit din lumea ştiinţifică din Estul Europei.

2% din membrii corespondenţi au fost de origine greacă, 2% au fost de origine engleză, 1% au fost de origine indiană, 1% au fost de origine suedeză, 1% au fost de origine olandeză şi 1% au fost de origine română (Ţara Românească).

Etapele recrutarii noilor membri

Primele menţiuni cronologice referitoare la corespondenţă datează din perioada 1833 - 1843. Recrutarea membrilor corespondenţi a fost foarte fluctuantă şi influenţată direct de activitatea fondatorului societăţii ştiinţifice, medicul J. Czihak. Un exemplu relevant îl reprezintă constituirea primului grup de corespondenţi după vizita lui J. Czihak la Congresul de Ştiinţe Naturale din Freiburg/Germania. (165)

Un alt factor care a exercitat o influenţă majoră asupra recrutării noilor corespondenţi l-a constituit expeditia

26

ştiinţifica ruso-franceză întreprinsă în Moldova în anul 1837.

Etapele referitoarea la recrutarea cronologică a noilor membri şi menţiunile cronologice referitoare la corespondenţa acestora este marcată statistic de graficul următor:

0

10

20

30

40

50

60

M (Menţiune: 0 reprezintă anii în care a existat corespondenţa cu Societatea dar

nu s-au recrutat noi membri corespondenţi.) În concluzie rezultatele obţinute în urma analizei

corespondenţei Societăţii ştiinţifice din Iaşi în primele decenii de activitate dezvăluie influenţa şi aportul incontestabil al lumii ştiinţifice germane în procesul de creare şi dezvoltare a ştiinţelor naturii la începutul sec. XIX. „Importanţa ideologică a programului acestei Societăţi constă în răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice, critica superstiţiilor, a obscuratismului şi promovarea unor idei materialist-spontane legate de cercetarea ştiinţifică întreprinsă de membrii acestei Societăţi“(166)

Un alt aspect esenţial îl constituie procesul extrem de dinamic şi intensitatea legăturilor ştiinţifice ale Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi cu cele mai celebre personalităţi ştiinţifice din Europa Occidentală încă de la începutul secolului XIX. Existenţa acestor legături şi intensitatea colaborărilor în plan ştiinţific situează Iaşul la loc de cinste în lupta vie de idei în favoarea teoriei evoluţioniste în Europa şi în dezvoltarea ştiinţelor naturii.

27

Iaşul rămâne bine ancorat în plan ştiinţific şi cultural în vechea Europă, participând activ la mişcările de idei şi progresele ştiinţifice ale vremii. Capitolul V:

Documente care atestă cooperarea Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi cu lumea ştiinţifică europeană (scrisori, articole, certificate de apartenenţă, aspecte

inedite ale corespondenţei etc.)

Dovada incontestabilă a cooperării Societăţii de Medici şi Naturalişti cu Europa se evidenţiază în urma cercetării minuţioase a corespondenţei susţinute de membrii acesteia păstrată în Arhivele Statului din Iaşi, a materialelor colecţionate de Muzeul de Ştiinţe Naturale din perioada respectivă cât şi a datelor ştiinţifice rezultate în urma cercetărilor efectuate de către cei care s-au ocupat de istoricul societăţii.

Încă de la înfiinţare medicul J. Czihak s-a ocupat exclusiv şi personal de întreţinerea legăturilor ştiinţifice cu lumea occidentală, purtând o vastă corespondenţă cu membrii înregistraţi şi organizatiile ştiinţifice sau instituţiile similare. În scrisorile membrilor corespondenţi către J. Czihak, respectiv către Societate se regăsesc informaţii cu privire la domeniile de cercetare şi de interes ale acestora, publicaţii sau lucrări realizate de ei în domeniile respective care în parte sunt trimise Societăţii, piese de muzeu sau exponate care au fost donate Muzeului de Ştiinţe Naturale, invitaţii la congrese sau simpozioane ştiinţifice sau material informativ vizavi de temele dezbătute sau ultimele descoperiri ştiinţifice prezentate în cadrul acestor manifestări, reguli de publicare sau informaţii cu caracter formal de mulţumire sau recomandare pentru acordarea certificatelor de membru sau trimiterea unor lucrări şi material ştiinţific din regiune de către Societate. Astfel Johan Eiselt din Tabor (Boemia) a trimis o carte de zoologie, mai exact despre insecte şi o lucrare vizavi de ruptura uterină. Alexandru Zavadasky din Lemberg a trimis o lucrare despre apele minerale din regiunea sa. Doctorul Franz von

28

Hohenwarth descrie într-una dintre scrisorile sale o grotă din Adelsberg. Franz Herbich a transmis cu una dintre scrisori o lucrare despre flora Galiţiei şi a Bucovinei. Analog, profesorul Theodor von Fischer din St. Petersburg a însoţit una dintre scrisorile sale către Societate de o lucrare despre flora montană. Exemplele pot continua şi anume în Arhiva Societăţii se găseşte o lucrare datată din anul 1839 şi realizată de către medicul închisorii din Cernăuţi, Johann G. Sinnmayer în care este tratată vindecarea cu iodura de potasiu a unui caz de sifilis. Aceasta lucrare a fost prezentată în cadrul întrunirii Societăţii din anul 1841, ocazie cu care membrii ei au fost informaţi asupra noii metode de tratament. (20)

J. Czihak citeşte toată corespondenţa, răspunde, solicită piese şi exponate pentru muzeu, primeşte cărţi pe care le include în biblioteca Societăţii dar şi trimite lucrări apărute la Iaşi ca de exemplu lucrarea sa „Istoria Naturală”.

Acest aspect apare menţionat într-una dintre scrisorile de mulţumire a Contelui Gaspar von Sternberg în calitate de membru corespondent al societăţii către J. Czihak, scrisoare care a fost tradusă cu ajutorul dnei Dr. Claudia Schweizer din Viena (autoarea unei biografii a Contelui G.v.Sternberg). Din conţinutul scrisorii rezultă clar că medicul Czihak i-a trimis Contelui G. von Sternberg pe atunci în funcţia de director al Muzeului Naţional din Boemia (Fig. 66) lucrarea sa “Istoria Naturală” care reprezintă de fapt primul manual de ştiinţe naturale tiparit în limba română. Manualul de ştiinţe naturale s-a pierdut din păcate în Praga dar se află în prezent în Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi. Cu ajutorul acordat de Doamna Prof. Viorica Scutariu în calitate de Director al Bibliotecii, o parte din acest manual a fost scanată şi se va retransmite în prezent Muzeului Naţional din Praga. (21) “Sternberg an Cihak, Prag 14.11.1837 Euer Wohlgeboren Das mir mit der geehrten Zuschrift vom 4t Sept/23 Aug l.J. übersendete Exemplar des von Euer Wohlgeboren verfassten Handbuches der Naturgeschichte, erhielt ich erst nachdem sich die Versammlung der Naturforscher und Ärzte längst wieder getrennet hatte. Mit Vergnügen würde ich sonst derselben dies în Jassy în der Landessprache gedruckte Werk mitgeteilt, und gewiss würde auch

29

sie dasselbe mit vieler Teilnahme als Beweis der Fortschritte der Naturwissenschaften în jener Gegend empfangen haben.

Ermächtiget das genannte Werk der Bibliothek des vaterländischen Museums în Böhmen einzuverleiben habe ich es dahin abgegeben, und gebe mir hiermit die Ehre Euer Wohlgeboren im Namen des genannten Institutes für dies sehr interessante Geschenk den verbindlichsten Dank zu erstatten

Mit vorzüglicher Hochachtung Euer Wohlgeboren

Prag den 14ten Nofember 1837. ergebenster Diener K G Sternberg Contele Sternberg catre Cihak, Praga 14.11.1837 Prea Stimate Domn,

Scrisoarea trimisa la data de 4 Septembrie anul curent insotita de manualul de „Istoria Naturala“ intocmit de dumneavoastra a ajuns în posesia mea mult timp dupa intrunirea Medicilor şi Naturalistilor. Perspectiva unei introduceri a lucrarii din Iasi intocmita în limba originara în cadrul intrunirii ar fi fost deosebit de magulitoare reprezentand dovada concreta a Progresului Stiintelor Naturii în tara dumneavoastra.

Lucrarea a fost donata Bibliotecii Muzeului National din Boemia care a primit cu onoare cadoul domniei voastre deosebit de interesant insarcinandu-ma pe mine de a va multumi în numele acestei Institutii. Al dumneavoastra sincer devotat, Conte K. G. von Sternberg Praga, 14 Noiembrie 1837“

30

Scrisoare în original a lui J.Czihak catre Contele K.G. von Sternberg

1837descoperita în Praga (Fig.3) Societatea ştiinţifica ieşeană a atras interes, admiratie şi

respect din partea celor mai renumiţi oameni de ştiinţă şi a celor mai celebre personalităţi politice de la începutul secolului XIX. Iată de pildă o scrisoare de mulţumire pentru acordarea diplomei de membru de onoare a Prof. J.J. Berzelius din Stockholm, personalitate marcantă şi unul dintre cei mai de seama chimişti ai veacurilor. Aceasta scrisoare din 21 August 1835 trimisă societăţii ieşene în limba franceză cu ocazia unei călătorii în Paris este ataşată în continuare:

31

Un alt exemplu în acest sens îl reprezintă scrisoarea din data de 1 Septembrie 1835 a Dr. Med. P.J. Cretzschmar, primul Director al Societăţii Ştiinţifice Senkenberg înfiinţată la iniţiativa lui J. W. Goethe în oraşul Frankfurt pe Main (Germania) care se numără printre Membrii de Onoare ai Societăţii Medico-Naturaliste din Iaşi. Din conţinutul acestei scrisori reiese admiraţia medicului P.J. Cretzschmar faţă de iniţiativa lui J. Czihak de a înfiinţa o societate ştiinţifica într-o ţară mică şi îndepartată ca Moldova, realizând astfel introducerea şi promovarea acestei regiuni în circuitul valorilor europene prin intermediul ştiinţelor. De asemeni el îşi exprimă mulţumirea pentru acordarea diplomei de membru al Societăţii ieşene şi îşi oferă sprijinul şi intenţia de a susţine activitatea ştiinţifică întreprinsă de aceasta.

Astfel el a propus transmiterea unui catalog al exponatelor existente în Muzeul de Ştiinţe Naturale din Iaşi pentru a facilita schimbul de piese sau completarea acestora cu exemplarele deţinute de către muzeul din Frankfurt. În plus el l-a informat pe J. Czihak vizavi de regulile de înfiinţare şi a modului de organizare a muzeelor germane. Totodată el va face cunoscuta Societatea ieşeană unor naturalişti sau colaboratori din afară. O paralela interesantă o reprezintă influenţa similara a celor două Societăţi ştiinţifice asupra înfiinţării unor institutii în regiune şi anume a Facultăţii de Medicină

32

din Frankfurt pe Main din Societatea ştiinţifică Senkenberg, asemănător ca în Iaşi unde Societatea Medico-Naturalistă a creat cadrul ştiinţific propice înfiinţării Facultăţii de Medicina de aici. Pe linia continuităţii colaborarilor în plan ştiinţific se înscrie aportul şi ajutorul acordat de arhivarii Institutului Senkenberg în prezent în traducerea şi descifrarea scrisului Dr. P.J. Cretzschmar din scrisorile susţinute cu Societatea ştiinţifica din Iaşi, existente în forma intactă în Arhivele Statului.

Renumitul naturalist german J.B. Wilbrand şi-a exprimat admiraţia faţă de aportul compatriotului sau J. Czihak la înfiinţarea Societăţii ieşene şi de propagare a ştiinţelor naturale în regiune. În plus el îi mulţumeşte acestuia pentru acordarea diplomei de membru şi îşi oferă sprijinul în transmiterea unor lucrări către societatea ieşeană. Aceste aspecte sunt surprinse în scrisorile lui J. B. Wilbrand către Societate din 1835 şi 1837.

Cercetarea minuţioasă a corespondenţei Societăţii ieşene în cadrul Arhivelor Statului din Iaşi şi ca atare a scrisorilor mai sus ataşate a condus la descoperirea originalului Diplomei de Membru Corespondent oferite de către Societatea ieşeană Prof. Dr. Med. J.B.Wilbrand din Giessen în anul 1835, document care s-a păstrat până în prezent în Arhivele de Stat din Darmstadt/Germania. (Fig.4)

Aceasta descoperire a fost posibilă în urma colaborării şi a cercetărilor personale ale autorului cu Dr. Med Christian Maas din Herbon care a realizat o valoroasă Biografie a Prof. Med. Dr. J.B. Wilbrand după 15 ani de cercetare ştiinţifică minuţioasă născută dintr-un profund interes şi pasiune nemarginită faţă de istoria medicinei. (22)

33

Diploma de membru corespondent acordată

Prof. Dr. Med. J.B. Wilbrand

În scrisoarea Dr. Georg Jaeger din data de 22 Noiembrie 1835 se confirmă primirea lucrării Vegetation der Moldau realizate de Dr. J. Edel şi transmiterea ei înspre Bonn. În plus el precizează ca va primi de la Societatea Naturalistă din Stuttgart instrucţiunile necesare pentru reconstituirea unui schelet de elefant. (23)

Dr. I. N. von Erhard din Innsbruck comunică prin scrisoarea sa din 26 octombrie 1835 acordul Împăratului Austriei vizavi de acordarea diplomei de membru al Societăţii ieşene pe care o acceptă cu onoare. Totodată el îşi oferă sprijinul în publicarea unui extras al

34

statutelor Societăţii naturaliste din Principatul Moldovei pentru introducerea şi promovarea ei în afară.

Dr. I. I. von Nevermann din Plau în Meklemburg menţioneaza în scrisoarea din data de 30 iulie 1841 către J. Czihak că se simte onorat de colaborarea în plan ştiinţific cu Societatea ieşeană şi de primirea diplomei de membru. El sprijină ideea lui J. Czihak de a realiza un periodic al Societăţii la Iaşi, promiţând trimiterea unor articole medicale.

Dr. Phil. Reinhard Johann Blum profesor al Institutului mineralogic din cadrul universităţii Heidelberg a transmis odata cu scrisoarea sa din data de 26 iulie 1836 lucrarea intitulată “Naturgeschichte der drei Reiche” la realizarea careia a colaborat în calitate de co-autor. El s-a dedicat studiului şi cercetarilor mineralogice şi geologice realizând o colecţie de minerale în Stuttgart care este menţionată şi în scrisoarea către Societatea ieşeană. (24) Aceste materiale (prezentate mai jos) s-au păstrat până în prezent în cadrul Arhivelor Statului din Iaşi ca o dovada certă a intensităţii legăturilor ştiinţifice şi a schimburilor realizate de Societatea de Medici şi Naturalişti cu străinătatea.

Dr. Ignaz Gruber din Viena înregistrat ca membru corespondent în anul 1842 a lucrat din anul 1831 în spitalul Litschakof din Lemberg unde a combătut şi tratat cazuri de holeră. (25) El împărtăşeşte experienţele personale dobândite din îngrijirea cazurilor de holeră în scrisoarea sa către societate din 24 februarie 1839. Totodata medicul I. Gruber îşi exprimă mulţumirile pentru acordarea diplomei de membru şi nu în cele din urma nemarginita consideraţie faţă de activitatea ştiinţifică desfăşurată de societate şi a experienţelor făcute de medicul J. Czihak în combaterea epidemiei de holeră din timpul războiului ruso – turc.

Consilierul titular în cadrul Ministerului de Interne al Imperiului Rusiei, Mihail Kiriakow din Odessa înregistrat ca membru corespondent în anul 1835 a trimis bibliotecii Societăţii naturaliste din Iaşi o broşură de horticultură publicată de către dânsul în Rusia. (26) Acest aspect este surprins în scrisoarea domniei sale din 22 ianuarie 1837.

Dr. Med. Johann Friedrich Dieffenbach (1792 – 1847) chirurg, profesor în cadrul Universităţii din Berlin din anul 1832 şi director al Spitalului Charite din anul 1840 a fost înregistrat ca

35

membru corespondent al Societăţii încă din anul 1833. (27) Prima scrisoare din ianuarie 1835 are un caracter formal de mulţumire pentru acordarea diplomei de membru iar cea de a doua din octombrie 1835 oferă detalii referitoare la schimbarea titlului unei publicatii cât şi transmiterea noilor reguli de publicare în cadrul ei (Zeitschrift fuer die gesammte Medicin mit besonderer Ruecksicht auf Hospital-Praxis und auslaendische Literatur – Revista de medicină centrată pe activitatea clinică şi literatura de specialitate din străinătate //în traducere).

M. Boissonneau oftalmolog din Paris înregistrat ca membru corespondent în anul 1839, fiul unui renumit profesor de oftalmologie Auguste Boissonneau cel care a patentat în Londra producţia ochilor artificiali (de sticlă) şi a înfiinţat o fabrică în acest domeniu care apare menţionată în scrisoarea lui M. Boissonneau din 1839 către Societate. Cel din urmă avea preocupări naturaliste fiind interesat şi pasionat de ornitologie. Şi acest aspect, mai exact colecţia de ouă a păsării colibri, apare menţionat în scrisoare.

Cooperarea ştiinţifica susţinută de membrii Societăţii ieşene cu lumea ştiinţifică europeană se confirmă odată cu cercetarea corespondenţei şi a istoricului Societăţii. Documentele ataşate în paginile anterioare dovedesc intensitatea legăturilor ştinţifice cu Europa în perioada de cristalizare a ştiinţelor moderne. Lista documentelor menţionate poate continua şi constitui totodată baza de cercetare a unei lucrări centrate doar pe analiza materialul extrem de bogat păstrat în Arhivele Statului şi în biblioteca Muzeului de Ştiinţe Naturale. Multitudinea scrisorilor dar şi evolutia iregulară a Societăţii în funcţie de etapele istorice sau gradul de implicare a conducătorilor ei au determinat că graniţa de delimitare a studiilor şi cercetărilor anul 1860, care coincide nu întâmplător cu plecarea lui J. Czihak din ţară. Aportul adus de acesta în crearea şi întreţinerea legăturilor ştiinţifice cu Europa este enorm: scria singur corespondenţa foarte abundentă în acea perioadă, folosea orice relaţie sau ocazie pentru a face cunoscută Societatea ieşeană în afară reprezentandu-i stralucit interesele, iniţia schimburi de cărţi sau exponate pentru biblioteca Societăţii şi Muzeul de Ştiinţe Naturale, se preocupa de toate chestiunile financiar administrative ale Societăţii. Toţi cei care s-au ocupat de istoricul Societăţii mărturisesc fără excepţie că odată cu plecarea lui J. Czihak de la Societate

36

activitatea Societăţii intră într-o fază de stagnare, rezumându-se doar la întâlniri de ordin administrativ iar contactul cu străinătatea fiind întrerupt. Dan A. Bădărău precizează că “urmaşii lui Czihak n-au ştiut să utilizeze enormul capital moral şi material de ordin civilizator pe care bătrânul retras la Aschaffenburg îl crease din nimic, acesta este adevărul” (28)

Munca febrila a lui J. Czihak de promovare a Societăţii în afară a fost încununată de succes deoarece au fost aleşi ca membri savanţii cei mai de seamă şi cei mai valorosi, activi în diferite centre ştiinţifice ale Europei. Societatea se putea mândri cu unii din membrii corespondenţi care erau pe atunci şi sunt până astazi o glorie a ştiinţei ca de exemplu Prof. J. J. Berzelius, A. von Humboldt, F. Jaeger, R. Bright, G. J. Guthrie etc.

Institutul de Biochimie al Academiei Române întreţine până în prezent o serie de colaborări încununate de succes şi parteneriate în plan ştiinţific cu Universitatea din Saarland care au fost iniţiate şi finanţate de Fundaţia Humboldt. Toate aceste aspecte reprezintă doar câteva exemple extrem de grăitoare a activei cooperării ştiinţifice româno-germane şi de fapt româno-europene de la începutul sec. XIX şi până în prezent.

Reacţia personalităţilor şi instituţiilor mai sus menţionate privind existenţa şi activiatea depusă de Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi exprimată în nenumăratele scrisori a fost şi este unanimă: respect, admiraţie şi interes.

37

Capitolul VI: Surse etno-medicale cu aplicare în medicina umană şi

veterinară descrise în lucrarea lui J. Czihak şi I. Szabo publicată în cadrul revistei “Flora” din Regensburg 1863 (cea mai veche publicaţie de botanică din lume)

Unul dintre domeniile de interes şi cercetare febrilă iniţiată şi realizată de mentorul societăţii, medicul J. Czihak a fost flora Moldovei. În colaborare cu farmacistul I. Szabo, medicul german realizează un studiu despre plantele Moldovei, în special plantele medicinale întrebuinţate de poporul roman în tratarea bolilor umane sau cu aplicare în medicina veterinară.

Lucrarea intitulata “Heil –und Nahrungsmittel, Farbstoffe, Nutz- und Hausgeräthe, welche die Ost- Romanen, Moldauer und Wallachen aus dem Pflanzenreiche gewinnen” (în traducere – Plante medicinale şi comestibile – culori, mod de întrebuinţare şi unelte realizate din plante de către românii din est, moldovenii şi valahii) a fost publicată în cadrul revistei “Flora” sau “Botanische Zeitung” din Regensburg. Revista “Flora” reprezintă cea mai veche publicaţie de botanică din lume, primul ei număr apărând în 1802 sub numele de “Botanische Zeitung” (în traducere: Jurnal de botanică) până în 1808, apariţia ei fiind reluată în anul 1818 sub titlul “Flora” prin contribuţia Societăţii Regale de Botanică din Regensburg. (29)

38

Coperta revista “Flora” 1818 (Fig.5)

39

Societatea Regală de Botanică din Regensburg a fost fondată în data de 14 mai 1790 de către medicul, farmacistul, botanistul german David Heinrich Hoppe (1760-1846) în cooperare cu farmacistul, profesorul universitar Ernst Wilhelm Martius (1756-1849), botanistul Johann August Stallknecht (1752-1797) şi farmacistul, botanistul Heinrich Christian Funk (1771-1839).

Societatea Regală de Botanică “Königliche Bayerische Botanische Gesellschaft Regensburg” reprezintă prima societate de botanică înfiinţata în Germania, instituţie care îşi desfăşoară activitatea până în prezent sub numele de “Regensburgische Botanische Gesellschaft” (în traducere – Societatea de Botanică din Regensburg) Aceasta instituţie precum şi revista ei se bucură de o înaltă notorietate şi recunoaştere internaţională în domeniul botanicii.

Publicarea rezultatelor cercetării florei Moldovei în presa germană a timpului, mai exact în cea mai veche publicaţie de botanică din lume, dovedeşte în plus intensitatea cooperării româno-germane la nivel ştiinţific prin intermediul Societăţii ştiinţifice iesene.

Articolul este rezultatul unor cercetări care au durat caţiva ani, lucru menţionat chiar de la începutul studiului ce conţine 71 de pagini care au fost publicate în mai multe numere (10, 12 şi 14 până la 20) ale revistei “Flora” din anul 1863. Aceasta publicaţie se consacră analizei a peste 391 de plante şi ciuperci care creşteau în Moldova în perioada respectivă. În structurarea şi sistematizarea plantelor a fost folosit sistemul Linne denumit după numele fondatorului sau naturalistul suedez Carl von Linne (1707-1778) (30)

Autorii au atribuit fiecărei plante analizate denumirea latină, cea germană şi traducerea în română. În traducerea şi atribuirea denumirii plantelor în limba română medicul J. Czihak foloseşte semantica germană şi alfabetul chirilic, fapt determinat de stadiul incipient al limbajului de specialitate şi de formare a limbii române ca mijloc de comunicare ştiinţifică. Iată deci că medicul german realizează o muncă de pionierat în formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Lipsa termenilor corespunzători plantelor analizate din limba română l-au determinat pe medicul german sa îi inventeze. Aceasta situaţie a condus la o serie de greşeli în redactarea denumirilor, mai exact de folosire a semanticii germane. Un alt aspect îl constituie sprijinul acordat de eminentul botanist şi

40

farmacist I. Szabo care cunoştea şi se familiarizase cu denumirile populare ale plantelor româneşti în decursul excursiilor de cercetare întreprinse. Ca urmare, o mare parte a termenilor este redactată corect. De asemeni conţinutul articolului german, mai exact plantele analizate, sunt corect prezentate din punct de vedere fonetic. Greutăţile întâmpinate de autori în procesul de atribuire a denumirilor româneşti ale plantelor analizate s-au datorat şi sistemului de scriere bazat pe alfabetul chirilic.

Articolul lui J. Czihak şi I. Szabo scoate la iveala multitudinea plantelor folosite de populaţia Moldovei în tratarea bolilor, pentru uz casnic sau în prepararea de alimente. Lucrarea are în centrul ei examinarea plantelor medicinale şi a remediilor tradiţionale folosite de poporul român în tratarea bolilor umane.

Astfel 45% din plantele studiate sunt plante medicinale, aspect surprins în graficul de mai jos:

Prezentare grafică a celor 391 de plante şi ciuperci după modul de folosire

Cunoştinţele despre natură şi a remediilor existente în cadrul ei au fost larg răspândite în teritoriul principatelor romane şi s-au păstrat datorită transmiterii pe cale orală, din generaţie în generaţie. Aceste cunoştinţe au fost culese de către farmacistul român I. Szabo şi transmise către J. Czihak pentru sistematizare şi publicare în presa germană a timpului.

45%

28%

4%

23%plante medicinale

plante comestibile

ciuperci comestibile

plante de uz casnic sau industriale

41

În continuare este prezentat un extras din articolul respectiv care a fost descoperit în urma cercetărilor mele în Regensburg:

(Prima pagina a articolului lui J. Czihak şi I. Szabo din ziarul Flora (1863)

42

CONCLUZII FINALE

Tendinţa de structurare şi centralizare a activităţii ştiinţifice în plin proces de renaştere culturală şi de cristalizare a ştiinţelor moderne a determinat înfiinţarea unor societăţi sau asociaţii ştiinţifice în spaţiul european la începutul secolului al XIX- lea

Acestui proces de dezvoltare ştiinţifică unitară în toata Europa i se circumscrie şi crearea Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi în anul 1833, cea mai veche Societate ştiinţifică din Romania şi prima Societate medico-naturalistă din Peninsula Balcanică care avea să devină un nucleu din punct de vedere ştiinţific, cultural şi social.

Iniţiativa creării Centrului de lectură medicală din care s-a constituit Societatea medico-naturalista din Iaşi îi apartine medicului de formaţie germană Jakob Czihak care este considerat de drept fondatorul şi mentorul acestei instituţii. Bineînţeles că înfiinţarea acestei asociaţii ştiinţifice nu ar fi fost posibilă fără sprijinul acordat de conducerea ţării, de mica nobilime şi de burghezie aflată în plina ascensiune precum şi de intelectualitatea autohtonă.

Influenţa germană pregnantă în primele decenii de activitate ale Societăţii de Medici şi Naturalişti se datorează formaţiei germane a medicului Jakob Czihak care a absolvit Facultatea de Medicina în cadrul Universităţii din Heidelberg considerată până în prezent de excepţie în rândul facultăţilor de medicina germane.

Prototipul savantului european, Jakob Czihak a depus o activitate excepţională în domeniul medical, mai exact de reformare şi reorganizare a serviciului militar moldovenesc (înfiinţare de spitale, achiziţionare de aparatură medicală modernă, atragerea de personal medical calificat din afara ţării) cât şi de ocrotire a sănătăţii populaţiei ţării (îndeplineşte funcţia de chirurg şi ginecolog al oraşului Iaşi, luptă pentru combaterea unor epidemii

43

de holera, de ciumă îngrijind o serie de personalităţi şi oameni de cultură ai vremii, înlesneşte publicarea unor informaţii vizavi de crearea unor centre de odihnă şi tratament, elaborează studii de analiză a apelor minerale şi a florei Moldovei centrându-se pe metodele de tratament existente în medicina populară românească).

Medicul J. Czihak a realizat o opera de pionierat în domeniul ştiinţelor naturale şi anume crearea Muzeului de Ştiinţe Naturale, elaborarea în limba română a primului manual de ştiinţe naturale din Romania, preluarea funcţiei de profesor de ştiinţe naturale în cadrul Academiei Mihăilene, redactarea în limba germană un articol de peste 70 de pagini publicat în cadrul revistei “Flora” din Regensburg (Germania) în care sunt prezentate rezultatele cercetarii florei Moldovei întreprinse împreună cu farmacistul roman I. Szabo, răspândirea şi propăşirea ştiinţelor naturale în regiune prin intermediul Societăţii medico-naturaliste.

Un loc privilegiat în cadrul cercetării este acordat relaţiilor ştiinţifice româno-germane iniţiate prin intermediul Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi în primele decenii de activitate. Influenţa şi aportul german în crearea relaţiilor de colaborare ştiinţifică în primele decenii ale secolului XIX rezultă clar din analiza scrisorilor personalităţilor membre realizate în proporţie de 75% cu spaţiul german precum şi din studierea listei membrilor corespondenţi ai societăţii iesene.

Descoperirea în spaţiul german sau de influenţă lingvistică şi culturală germană a unor documente care atestă intensitatea cooperării româno-germane în plan ştiinţific reprezintă un considerent suplimentar de cercetare a istoricului Societăţii medico-naturaliste din prisma contactelor şi cooperării cu străinătatea.

Cercetarea din această perspectivă a deschis unele căi de colaborare între universităţi şi instituţii de cultură germane şi Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi, acestea fiind interesate să identifice şi alte surse documentare ce pot fi utile în crearea

44

unei imagini cât mai complete a cadrului de evoluţie a relaţiilor poporului german cu cel român în secolul al XIX-lea.

Societatea ştiinţifica ieşeană se putea mandri cu personalităţi membre considerate glorii ale ştiinţei şi în plus tonul apreciativ care rezulta din scrisorile existente în cadrul Arhivei de Stat din Iaşi – Fondul Societatea de Medici şi Naturalişti- aceste aspecte dovedesc o reprezentare admirabilă şi un renume internaţional al acestei instituţii româneşti.

Referirile la medicina poporului român în capitolul final au rolul de a sublinia capacitatea românilor de a se alinia creator prin cunoştinţele despre natură şi remediile tradiţionale la progresul medicinei şi farmaciei.

În prezent activitatea Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi este continuată exclusiv în domeniul publicistic prin apariţia trimestriala a Revistei Medico-Chirurgicale din Iaşi. Această revista reprezintă cea mai veche publicatie biomedicala din Romania, împlinind în acest an 119 ani de apariţie efectivă. Iniţial numele revistei a fost “Buletinul Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi” pentru ca în anul 1924 sa fie adoptat titlul păstrat până în prezent. Revista Medico-Chirurgicala a atins cea mai înaltă cotă în circuitul ştiinţific de profil la nivel naţional şi internaţional, fiind solicitată şi recenzată în numeroase ţări ale lumii, fiind acceptată în baza de date INDEX MEDICUS – PubMed – MEDLINE. În cadrul volumului 111- numărul 4 al revistei din 2007 am realizat într-un articol o succinta prezentare a cercetării de faţă. În acest context aş dori să-i multumesc Domnului Profesor Universitar Dr. Valeriu Rusu care în calitatea sa de redactor şef al Revistei Medico-Chirurgicale m-a sprijinit în publicarea acestui articol. Felicitari Domnului Profesor Univ. Dr. Valeriu Rusu şi colectivului de redactie pentru profesionalismul şi munca febrilă în domeniul publicisticii ştiinţifice medicale.

45

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Pruteanu Paul, Iacob Cihac, Editura Stiintifica, 1966, pag.50 2. Bogdan N.A., Societatea Medico-Naturalista şi Muzeul Istorico-

Natural din Iasi 1830-1919 Documente, Scripte şi Amintiri culese şi comentate, Iasi 1919

3. Bogdan N.A., Societatea Medico-Naturalista şi Muzeul Istorico-Natural din Iasi 1830 - 1919 Documente, Scripte şi Amintiri culese şi comentate, Iasi, 1919, pag.107

4. Ottremba G., Buletinul societăţii de Medici şi Naturalisti din Iasi, Nr.4 bis 1890, Expunerea, Presedintele societăţii în Sedinta din 28 Octombrie 1890

5. Bogdan N.A., Societatea medico-Naturalista şi Muzeul Istorico-Natural din Iasi 1830 - 1919 Documente, Scripte şi Amintiri culese şi comentate, Iasi, 1919, pag. 148

6. Turczynski Emanuel, Von der Aufklärung zum Frühliberalismus: Politische Trägergruppen und deren Forderungskatalog în Rumänien, Oldenbourg, 1985, pag.210

7. “Aschaffenburger Zeitung”, nr. 224 din 19.09.1827 8. Czihak Jakob, lucrare de dizertatie “De graviditate extrauterina

accedit descriptio memorandae cujustem graviditatis tubae dextrae”, Heidelberg 1824

9. Arhivele Statului din Iasi, Scrisoare în original “Sternberg an Cihak“, Praga 14.11.1837

10. Ionescu Cristina, “Istoria Medicinei” , Iasi, 2002, pag.160 11. Czihak Jakob, „Florae Moldovicae species et genera hucusque

excursionibus explicata ac secundem Linnae systema ordinata“ în ziarul „ Flora“, II-er Band, Regensburg, 1863

12. Tarcoveanu Eugen, Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. I1, Nr. 4 [ISSN 1584 – 9341], pag.130

13. Pruteanu Paul, Iacob Cihac, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pag.147

14. Meyers Konversationslexikon 1888, Stichwort "Philipps des Großmütigen, Verdienstorden"

46

15. Procesele verbale ale sedintelor Consiliului profesoral din 16 Septembrie, 28-29 Octombrie din Arhiva Universitatii „A I Cuza“ din Iasi

16. http://www.univie.ac.at/sternberg/ 17. Marius A. Litu, Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 2

[ISSN 1584 – 9341] , pag.134 18. Arhivele Statului, Iasi, Corespondenta societăţii de medici şi

naturalisti din Iasi în perioada 1830-1860 19. Pruteanu Paul, Iacob Cihac, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966,

pag.82 20. Pruteanu Paul, Iacob Cihac, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966,

pag.81 21. Arhivele Statului din Iasi, Scrisoare în original “Sternberg an

Cihak“, Praga 14.11.1837 22. Maas Christian, Johann Bernhard Willbrand (1779 – 1846):

Herausragender Vertreter der romantische Naturlehre în Giessen, Giessen, Wilhelm Schmitz Verlag, 1994, pag.103

23. Bogdan N.A., Societatea Medico-Naturalista şi Muzeul Istorico-Natural din Iasi 1830-1919, Iasi, 1919, pag.46

24. von Zittel, Karl Alfred, Allgemeine deutsche Biographie, Duncker & Humblot, Leipzig 1877: Band 47

25. Pagel, Biographisches Lexikon hervorragender Aerzte des neuzehnten Jahrhunderts, Berlin, Wien 1901, pag. 640

26. Pruteanu Paul, Iacob Cihac, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pag.81

27. Hirsch, August: Johann Friedrich Dieffenbach. In: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Duncker & Humblot, Leipzig 1877 Band 5, Bd. 5, pag. 120–126

28. Badarau A.Dan, O suta de ani de naturalism în Romania, Iasi, 1930

29. http://www.regensburgische-botanische-gesellschaft.de/geschichte.html

30. http://de.wikipedia.org/wiki/Carl_von_Linn%C3%A9

47

Lista lucrărilor publicate: 1. „Relaţiile Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi cu lumea ştiinţifică europeană în primele decenii de activitate“ Autori: Erwin G.Brodel, Prof. Univ. Dr. Cristina Ionescu Revista Medico – Chirurgicală din Iaşi, Volumul 111 Nr. 4 din 2007, pagina 1094; Revistă ştiintifică acreditata Pub Med-MEDLINE, ISSN 0300-8738 2. „Aspecte inedite ale corespondenţei ştiinţifice către Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi în perioada 1830-1860“ Autori: Erwin G.Brodel, Richard Constantinescu, Prof. Univ. Dr. Cristina Ionescu Revista Medico – Chirurgicală din Iaşi, Volumul 114 Nr. 1 din 2010, pagina 299; Revistă ştiinţifică acreditată Pub Med-MEDLINE, ISSN 0300-8738 3. „ "Die Bedeutung und das Wirken von Jakob von Czihák (1800-1887) im Fürstentum Moldau" (în traducere- Activitatea şi rolul lui Jakob Czihak (1800-1887) în Principatul Moldovei) Autori: Erwin G. Brodel si DDr. Claudia Schweizer Mensch-Wissenschaft-Magie (în traducere- Om-Ştiinţă-Magie) din Viena, Editura Erasmus, publicaţia Societăţii austriece de istorie a ştiinţelor, articol publicat în Banda 27, pagina 83 din mai 2010 Revistă ştiinţifică indexată ZDB (Zeitschriftendatenbank), ISSN 1609-5804 4. „ One of the first articles about the Romanian ethno naturopathy published in a western science paper was written by Colonel Dr. Med. Jakob von Czihak and Dr. Iosef Szabo“ Autori: Erwin G.Brodel şi Prof. Univ. Dr. Cristina Ionescu „Bulletin of the Transilvania University of Brasov“ Series VI Medical Sciences Vol. 6(51)-2009 în ediţia „ Proceeding of IV

48

Congress of Balkan History of Medicine“ din ianuarie 2010 , pagina 149 Revistă ştiinţifică acreditată CNCSIS la categoria B (codul 496), ISSN 2065-2216 (Print), ISSN 2065-2224 (CD-ROM) 5. „ Dr. Med. Iacob Czihak – Fondator al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi exponent al cooperării româno-germane 1825 – 1862“ Autori: Erwin G. Brodel Jurnalul Medical Braşovean, Rubrica- Repere iatro-istorice, Nr. 2 din 2008 Revistă medicală braşoveană acreditată CNCSIS la categoria C, ISSN 1841-0782