RELATIILE ECONOMICE ALE TÂRII ROMÎNEÇTI CU TÀRILE PENINSULEI BALCANICE ÎN PERI Ó AD A FEUDALISMULUI TIMPURIU

(see. X ^ X III)

D IN U C. G IU RESCU

Lucrarea de fa^à ifi propune o analizà de ansamblu privind schimbul de màrfuri intre teritoriul viitorului stat al Jarii Rominefti fi Peninsula Balcanica, ìncepind din secolul X — de la primele cristalizàri ale relajiilor de pro­d u c e feudale — fi pinà la fìnele veacului al X lII-lea, cínd se incheie etapa feuda- lismului timpuriu. Pe temeiul materialului documentar, arheologic fi numis­matic, vom urinari feluritele aspecte ale circula^iei màrfurilor fi anume prin- cipalele centre ale schimburilor externe, càile de com unicale pe uscat fi pe apà, categoriile de màrfuri, mijlocitorii negojului fi beneficiarli lui.

Scopul lucràrii este ca, integrlnd ftirile cunoscute in cadrul istorie al ràsàritului fi sud-estului european fi aducìnd únele interpretan noi, sà dea cercetàtorilor vechii culturi romìnefti o idee mai limpede asupra imprejuràrilor de naturà economicà ce au prezidat pàtrunderea culturii bizantino-slave pe teritoriul tàrii noastre in secolele X —XIII. Urmàrind mifcarea màrfurilor pe baza unei documentata cit mai largi, fìxàm deopotrivà cadrul generai al schimbului de valori culturale fi contribuim la in^elegerea acelei « unitàri in diversitate » ce caracterizeazà complexa civilizare a popoarelor sud-est europene.

Aparitia fi consolidarea rela^iilor de producjie feudale pe teritoriul patriei noastre 1 a avut urmàrile corespunzàtoare fi asupra schimburilor cu Peninsula Balcanicà 2. Prima beneficiará a fost clasa feudalà stàpinitoare : ea aduna dij- mele fi dàrile, ea folosea prestatiile tàrànimii dependente, in miinile ei se adunau banii fi obiectele de pret 3.

1 Procesul este analizat în vol. II al tratatului Isloria Rominiei, Bucureçti, 19G2.2 Pentru existent« schimbului de mârfuri în toate orînduirile sociale a se vedea

K. M a r x, Capitalul, vol. III, Bucureçti, 1956, p. 319 çi vol. II, Bucurefti, 1958, p. 111 — 112.3 La curtea ducilor Salanus çi Glad (sec. X , început) se aflau, la venirea ungurilor,

vase de aur si argint: Gesta hungarorum, édifia G. P o p a - L i s s e a n u , Bucureçti, 1934, cap. X V I, X L IV , X L V I, cf. çi cap. X L II . Çtefan I ia numeroase bogâfii de la Gyula, voie- vodul Transilvaniei, dupa ce-1 ia prizonier (începutul secolului X I) çi de la Kean, ducele Bulgarilor si al Slavilor: S i m o n d e K e z a , Cronica Ungurilor, édifia G. P o p a - L i s s e a n u , Bucuresti, 1935, cap. II çi Cronicon piclum Vindobonense, aceeaçi édifié.

359

Dezvoltarea economica fi social-politica a teritoriului viitoarelor $àri romine se inscrie in evoluta generala a Peninsulei Balcanice si Europei ràsàritene. Secolele X I — X II aduc instaurarea definitivà a i n s t i t u i d o r feudale in Bizant, consolidarea domeniilor, accentuarea procesului de aservire a obftiilor.

Marii feudali bizantini, laici si clerici, stàpìnesc via^a politica a imperiu- lui ; ei ifi incaseazà renta in muncà, in naturà si in bani, cu predominarea neta a ultimei forme in secolul X III x. In Bulgaria veacului X I, sub stàpinirea bizantina, era cunsocutà indeosebi renta feudalà in muncà, dar nu lipsea fi aceea in bani 2, care se extinde mai ales in perioada urmàtoare, in secoleleX I I I - X V 3 .

Cercetàrile istoricilor sovietici au aràtat, de asemenea, geneza relatiilor feudale intre secolele IX si X II in Rusia chievianà. Eie au evidentiat totodatà caracterul vechiului oraf rusesc, centru meftefugàresc, comercial fi politic 4.

0 tràsàturà a dezvoltàrii feudalismului in Bizant a fost continuitatea orafelor cu o produclie destinata pietii.

Ateliere numeroase fi vestite se aflau la Constantinopol ; de aici se trime- teau stofe de purpurà, màtàsuri, bijuterii, fddefuri, bronzuri, emailuri, icoane, « tot ceea ce evul mediu cunostea ca lux fi ca rafinament » ; la Salonic se lucrau mai ales obiecte de aramà, fier, cositor fi sticlàrie ; la Teba fi in Peloponez, la Sparta (Mistra), functionau tesàtorii renumite, màtàsurile tebane iìind ase- muite, pentru fìnetea lor, pinzelor de pàiànjen. Comert cu articole meftefugà- sefti, in schimbul materiilor prime fi al alimentelor, fàceau fi Dirrachium, Corcyra (Corfú), Demetrias, Abylos, Adrianopolis, Selymbria. Orafele au con- trituit un element caracteristic al dezvoltàrii relatiilor feudale in Bizant fi au avut un rol esential in schimbul de m àrfuri5: màrturie stau legàturile comerciale ale Bizantului, din care vom retine numai pe acelea privind aria sud-est europeanà.

Cu Bulgaria ele apar incà in tratatul din 716 fi au fost innoite periodic 6, pinà sub tarul Petru (927—969); bulgarii aduceau la Constantinopol cearà,

1 G. O s t i - o g o r s k i , Pour l'histoire de la féodalité byzantine, Bruxelles, 1954, p. 118 —119 si 356—368; a c e l a s i , Histoire de l’ état byzantin, Paris, 1956, p. 281—282, 344 — 347, 354—355.

2 G. G. L i t a v r i n, EoAeapuH u Buianniua, Moscova, 1960 si recenzia seni natii de Gl i . C r o n f in « Studii », X IV , 1961, 6 , p. 1575 — 1577; Mcmopun Ha Eb.ieapu.'i, I, Sofia, 1954, p. 184, cf. si p. 146.

3 D. A n g h e 1 o v, Despre unele probleme ale istoriei social-economiee a Bizantului, in Analele Rom ìno-Sovietice. Istorie, (mai departe A .R .S .I .), nr. 3/1960, p. 82—96 (in special 94—95).

4 V. V. M a v r o d i n o v, Isturiografìa sovietica despre orìnduirea social-economica din Ttusia Kievianà, in « Probleme de istoiie » nr. 3/1962, p. 179 — 220 si B. A. R ì b a k o v , Scurta privire asupra fenomenelor generale din istoria rusà din secolul al IX -lea — jumatatea secolului al X U l-le a , in « A .R .S .l . » 1962, nr. 4, p. 46—56.

5 Este si eoncluzia com unà a studiilor ìntreprinse de bizantinistii sovietici, de§i pentru càile de dezvoltare ale oraçelor bizantine pina in secolul X , autorii au pareri diferite; Z. V. U d a 1 { o v a, A. P. K a j d a n, Unele probleme nerezolvate din istoria social-econo­mica a BizanfuJui, in «A R S I» nr. 1/1959, p. 112—114; M. I. S i u z i m o v , Unele probleme ale istoriei Bizantului, ibidem, Nr. 3/1959, p. 115; D. A n g h e 1 o v, Despre unele probleme ale istoriei social-economice a Bizantului, ibidem, Nr. 3/1960, p. 92 — 93; M. I. S i u z i m o v, In ju rul problem i particularitàtilor genezei si dezvoltàrii feudalismului in Bizant, ibidem, nr. 4/1961, p. 69; Studierea problemelor fundamentale din istoria social-economica a Bizan- fului in bizantinologia sovieticà din ultimii ani ( Rezultatele discutiei), ibidem, nr. 1/1962, p. 113—116; M. V. L e v c e n k o, Byzanre, des origines à 1453, Payot, Paris 1949, p. 165.

6 Exceptînd, fireste, perioadele de râzboi.

360

miere, in, achizi^ionind, in schimb, stofe de màtase fi de lina de fina calitate Circulatia màrfurilor s-a efectuat atit prin porturile Màrii Negre, Burgas, Anchialos fi Mesembria, cit si pe drumurile de uscat ce ajungeau pinà la Dunàre 2.

Nego^ul ruso-bizantin, larg dezvoltat, figureazà in tratatele celor douà state din 907, 911 fi 944. Clauza, fixatà in 944, limitind la grupe de 50 intrarea negu^àtorilor rufi in Constantinopol, este sugestivà penlru arnploarea legàturilor. Din tinuturile rusefti veneau miere, cearà, blànuri, pefte sàrat, icre fi uneori sciavi ; din Bizant se trimiteau indeosebi stofe scumpe — livrate in cantitàji limitate — fi màtàsuri. Drumul obifnuit urma coasta de vest a Màrii Negre, apoi Niprul spre nord. Nàvala pecenegilor (urma^i mai tirziu de cumani) a stinjenit aceste legàturi: totufi negujàtorii greci fi rufi ifi continuà activitatea, fiind amintiti in diferite centre fi in secolul X II 3.

Màrfurile bizantine au cuprins fi teritoriul polon. Monezile, aflate pinà in prezent in patruzeci de località^, podoabele fi Jesàturile, au ajuns in Polonia nu numai pe calea, ocolità, a Scandinaviei, singura luatà in considerare de studiile mai vechi, dar fi direct, prin Kiev la Cracovia fi de aci spre nord 4.

Legàturi economice au existat fi cu Ungaria arpadianà. Negustorii unguri sint intllniti de Benjamin de Tudela, la Constantinopol, la mijlocul secolului X II ; locurile lor de popas se intilnesc la Filipopol fi Barancs 6. Tot afa, in Mora- via s-au gàsit ceramica, podoabe, tesàturi fi monezi bizantine din secolul IX fi prima jumàtate a celui urmàtor. Ultimele cercetàri au evidenziai influenza artei fi civiliza^iei bizantine in teritoriile morave, intàrità, de altfel, fi prin alianja politica a celor douà state, in a doua jumàtate a veacului IX®.

In concluzie, urmind drumurile de uscat, in Bulgaria, Panonia fi Cehia sau pe Marea Neagrà in Busia fi de aci spre nord in Scandinavia sau spre vest

1 W . H e y i l , Histoire du commerce du Levant au Moyen Age, I, Leipzig, 1885, p. 81 ; I. S a k a z o v , Bulgarische Wirtschaftsgeschichte, Berlin-Leipzig, 1929, p. 65; K. S. L o p e z, Silk industry in the Byzantine Empire, în « Speculum » X X , 1945, nr. 1, p. 32; Hcmopu.n na Ebdzapun, I, 1954, p. 131; I v a n D u j c e v , Les Slaves et Byzance, în «E tudes histori­ques », Sofia, 1960, p. 36, 39—40.

2 Pentru aceste drumuri: W . T o m a s c h e k , Zur Kunde der Hümushalhinsel. Die Handelswege im 12. Jahrhundert nach den Erkundigungen des Arabers ldrisi, în « Sitzungs­berichte der W iener Akademie der Wissenschaft », tomui 113 (1886), p. 303 — 307 ; 310—323; K. D i e t e r i c h , Zur Kulturgeographie und Kulturgeschichte der byzantinischen Balkan­halbinsel, în «Byzantinische Zeitschrift», vol. 31 (1931), p. 37—57 si 334—350; B o r i s N e d k o v, Ebjizapun u cbcednume 3eMU npe3 X I I eeK, cnoped Hdpucu, Sofia, 1960.

3 W . H e y d, op. eit., p. 68—72; L e v c e n k o , op. cit., p. 166 — 167 ; E. F r a n c e s , Slavii pe pämintul patriei noastre in veacul al X ll-lea , în « Studii », anul 1955, 3, p. 75 — 76; a c e 1 a 5 i, Les relations riiso-byzantines au X l l - e siècle et la domination de Galicie au Bas Danube, In « Byzantinoslavica » X X , 1959, p. 50—53; I. D u j c e v , op. cit., p. 4 0 —41; cf. I. S a k a z o v, op. cit., p. 66—67.

4 H. E v e r t K a p s o v a , L'état actuel et l'avenir des études byzantines en Pologne, în « Byzantinoslavica », X IX /2 , 1958, p. 226—230.

î G y u l a M o r a v c s i k , Die byzantinische Kultur und das mittelaltlerische Ungarn, în «Sitzungsberichte der deutschen Akademie der Wissenschaften», 1955, nr. 4.

6 M. P a u 1 o v a, V empire byzantin et les Tchèques avant la chute de Constantinople, în «B yzantinoslav ica» X IV , 1953, p. 159; V. H r u b ÿ, Staré Mësto. V elkomoravskè pohfe- bistë « N a Valach », Praha, 1955, $i darea de seamâ de B. Z a s t é r o v a în i Byzantinosla­vica », X V II , 1956, 1, p. 167 —168; M. P a u 1 o v a, Die Tschechisch-Byzantinischen Bezie­hungen und ihr Einfluss, in «B yzantinoslavica», X IX , 1958, 2, p. 195 — 205; I. D u i c e v, Les slaves et Byzance, p. 38—39. Atacul ungurilor asupra Boemiei a întrerupt legâlurile eu Bizantul : P. U. T r e t i a k o v, Noi date asupra statului Moravia Mare, în « Analele romîno- sovietice. Istorie », nr. 4/1961, p. 83 — 92.

în Polonia, produsele atelierelor bizantine au fost prezente, începînd din seco- lele I X — X , în toatâ Europa râsâriteanâ. In aceastà vasta re^ea au fost cuprinse în mod firesc çi Zinuturile romîneçti, mai aies dupa ce, în 971, Bizan^ul ajunge stàpîn la Dunâre çi râmîne aci doua sute de ani. Pe teritoriile viitoarelor state feudale romînefti se gâseau produsele îndeosebi cerute de piata bizantina: grîne, miere, cearâ, peçte, sare ; clasa feudalâ stâpînitoare càuta în schimbul lor mârfurile mai scumpe aie atelierelor orâçenesti. Care au fost centrele prin care s-a desfâçurat negojul nord-dunârean eu Peninsula Balcanicà?

Pe târmul bulgâresc al Dunârii, se înâltau, în secolele X — X III, Vidin, Lom, Rahova, Nicopol, Siçtov, Russe, Drîstor1. Importanza lor este diferitâ, de la o epoca la alta. Vidinul, cucerit de bizantini la 1002, çi Drîstorul (Durostorum), devenit dupa 971 reçedinta guvernatorilor temei Paristrion (Paradunavon), sînt cunoscute încâ din primul tarat bulgar 2 çi îsi continua dezvoltarea çi sub bizantini. Sarif al Idrisi trece prin Drîstor la mijlocul secolului al XII-lea si gâseçte aci un centru mare, cu strazi largi, eu « bazaruri numeroase si resurse abundente ». Çiftovul este un « oras frumos » în descrierea aceluias geograf arab3. Celelalte îçi sporesc însemnâtatea în timpul Zaratului al doilea bulgar (1185— 1396): astfel, pe la 1230— 1241, negustorii raguzani care obzin de la Zarul Ioan Asen II un privilegiu de comerZ ajung pînâ la Vidin 4.

A existât un negoZ al zonelor limitrofe din nordul si sudul Dunârii, légat de existenZa acestor orase, eu participarea, poate, si a unor localitâzi situate mai în interior, pînâ spre munZii Balcani: VraZa, Plevna, Lovec, Tîrnova, Preslav, Cerven fi Çumen 5. în secolele X I I — X IV , oraçele bulgare — asa cum rezultà din datele scrise çi arheologice — au fost « centre active aie comerZului si meste- çugurilor » 6. Atelierele prelucrau fierul (arme, unelt.e agricole), bronzul, arama, aurul si argintul; produceau ceramicâ, îmbrâcâminte, sticlârie7. ComerZul orâçenesc din Bulgaria este confirmât în veacul X II de izvoarele scrise, atît de Sarif al Idrisi — amintit mai înainte — cît çi de autori bizantini çi apuseni8. Dupâ toate probabilitâzile, centrele bulgare situate la Dunâre sau în apropierea ei au desfâsurat în aceastâ epoeâ un schimb de mârfuri si eu asezârile din Jara Romîneascâ, aducînd de aci sare si pe^te, poate si anumite materii prime si trimi- Zînd produse aie atelierelor. La o asemenea înebeiere duce si studiul monetelor: aceleaçi emisiuni au circulât pe ambele maluri aie fluviului, îndeosebi în secolele X I — X I I 9, ceea ce aratâ traficul de mârfuri corespunzâtor.

1 IIcmopuH na EbAeapux, Sofia, 1954, p. 106, 132,148,194 ; D i r a i t â r A n g h e 1 o v, KbM Hbnpoca na cpeômeeKoeus ôbAiapcKU ipad, în « Arheologia », II, 1960, 3, p. 9 (se va cita : A n g li e 1 o v, Bâlgarski grad . . .).

2 W . T o m a s c h e k , op. cit., p. 295 — 296 §i 300—302 ; S a k a z o f, op. cit., p. 134, cf. p. 68 ; N. B a n e s c u, Les duchés byzantins de Paristrion ( Paradounat’on) et de Bul­garie, Bueuresti, 1946, p. 9, 45—47, 52 — 54.

3 M i h a i G u b o g 1 u, Peninsula Balcanica în descrierea lui Sarif al Idrisi si altor câlâtori arabi. Pe marginea vers inni i bulgâresti de Boris Nedkov, Bueuresti, 1962 (în manu- scris), p. 12 — 13.

4 II u r m u z a k i - D e n s u s e a n u, Documente, 1/2, p. 781 (Nr. D C X X X V III).6 Cunoscute ca oraçe în sec. X I I I —X I V : A n g h e 1 o v, Bâlgarski grad . . ., p. 9.6 Ibidem, p. 14.7 Ibidem, p. 14—16. Vezi si Hcmopu.H Ha EbAeapun, I, Sofia, 1954, p. 190—191.8 D. A n g h e 1 o v, op. cit., p. 17 — 18. Este vorba de com er{ul intern si extern al

Bulgariei, la care participau diferitele ei orase.9 Vezi mai jos, p. 367.

362

Alte orafe prin care s-a efectuat schimbul de produse ale Jàrii Romìnefti ca fi ale Moldovei, de altfel, erau situate chiar ìn zona deltei. Unul din acestea, important centru al comer^ului international in a doua jumàtate a secolului al X-lea, era Pereiaslavet. Din BizanJ se aduceau aur, stofe, vin, diferite fructe ; din Cehia fi Ungaria argint (probabil podoabe) fi cai ; din Rusia, blànuri, cearà, miere fi sciavi. Pereiaslavet era locul de adunare al tuturor acestor màrfuri, ìnainte de a fi vìndute sau trimise mai departe: «aci se adunà toate boga^iile » serie Sviatoslav al Kievului, bun cunoscàtor al situa^iei de fa p t c a r e -1 deter­mina, de altfel, sa se gìndeascà la mutarea capitalei aci, pe Dunare, «unde pulsul vietii de atunci bàtea mai tare » 2. Podoabele de aur fi de argint, stofele scumpe, vinul fi fructele sudice, blànurile fi caii, ca fi sclavii erau destinaci ìnsà fi frun- tafilor feudali fi oràfenilor boga^i din tinuturile dunàrene. Cercetàrile recente de la Garvàn-Dinoge^ia confirma o asemenea realitate 3. PereiaslaveJ. mai este amintit fi la 1087, ìntr-o expedi^ie a fiotei bizantine 4, fi càtre 1150, cînd este vizitat de Sarif al Idrisi 5. Nego^ul cu sudul pare a fi ìnsà mai vechi: monezi arabe din secolele VII — X I au fost gàsite la Bosia (raionul Iafi), la Echimàufi fi Alcedar (la NE de Orhei, aproape de Nistru), mai spre nord, in Polonia 6 fi spre vest, ìn Maramuref fi in Moravia, la Kelòe7: este deci probabil cà negu^Storii cu màrfuri orientale au urmat càile de uscat prin viitoarea Moldovà, pìnà in Polonia sau Moravia, chiar ìnainte de epoca de care ne ocupàm.

Un alt centru a fost la Garvân-Dinogetia: cercetàrile sistematice din ultimii ani au evidentiat caracterul oràfenesc al afezàrii, activitatea meftefugarilor sai, ca fi legàturile sale de comert 8. Mai spre râsârit, Noviodunum, Isaccea de astàzi, domina vechiul vad de trecere: important punct de sprijin al fiotei romane, el fi-a continuât rolul fi in secolele X — X II, pàstrìnd legàturile cu Bizan^ul in a càrui stàpìnire se aflà ìncà pe la 1195; oraful a existât, probabil, pìnà spre finele veacului X III,judecìnd dupà monezile de bronz gàsite aci, emise de Iloarda

1 Crónica lui Néstor — ed. Popa Lisseanu, p. 73.2 B. A. R i b a k o v , Scurta ¡irivire asupra fenomenelor generale din istoria rusa,

din secolul al IX -lea — jumátatea secolului al X ll l - l e a , in « A B SI », 1962, Nr. 4, p. 53.3 P e t r e D i a c o n u , Un pandantiv globular descoperit la liisericuta Garván, 5n SCIV,

IX , 1958, 2, p. 445—449; E. C o r n e a ?i G h. B i c h i r, O nouá descope.rire de monede si obiecte de podoabá din secolele X —X I , in asezarea de la Garván (Dobrogea), Ir» << Studii cercetari 'numismatice », III, 1960, p. 227 — 231; I. B a r n e a, Amforele feudale de la Dino- getia, in SCIV, V, 1954, 3 - 4 , p. 524 si 527.

4 A n a C o m n e n a , Aleriada, ed. B. Leib, V II, III, 4, p. 9 5 -9 6 . Cf. I. B a r n e a , R e lá ta le .. . , In SCIV, IV, 1953, Nr. 3 - 4 , p. 644.

5 << Barasklavisa » la Idrisi: M. G u b o g 1 u, op. cit., p. 12 —13; I. B a r n e a , op. cit.

6 K r y s t v n a M u s i a n o w i c z , A n early medieval commercial centre at Drohiczyn , tlie Siemiatycze district, in « W iadom osci Archeologiczne », X X IV , 1957, 4, p. 299.

7 C o n s t. C. G i u i ' e s c u , Tirguri sau orase i) i cetá(i moldovene din secolul X pina la mijlocul secolului X V I , Bucureíjti, 1962, in mss. la Editura Academiei R .P .R .

8 I. B a r n e a , Relatiile dintre asezarea de la Garván Bizan(, in SCIV, IV, 1953, nr. 3 —4, p. 641—671; a c e í a s i, Amforele feudale de la Dinogetia, In SCIV, V, 1954, nr. 3 — 4, p. 513—530; a c e 1 a ? i, Mestesugurile in asezarea feudalá de la Garván (sec. X —X I I ) , In SCIV, V II, 1956, nr. 3 —4, p. 4Ó7 —419; a c e 1 a ? i, N oi contribufii la cunoasterea (esutului in asezarea de la Garván, in SCIV, X II , 1961, Nr. 2, p. 307—314; O h . B i c h i r, Contribufii la cunoasterea tesutului in asezarea de la Garván, in SCIV, IX , 1958, Nr. 2, p. 429 443; § t e f a n C o n s t a n t i n é s c u , Pescuitul in báltile Dunárii, in lumina sápáturilor arheo- logice de la Garván (sec. X —X I I ) , in SCIV, V II, 1956, nr. 3 4, p. 407 419. G h. $ t e í a n, I . B a r n e a , B. M i t r e a , íjfanlierul arlieologic Garván (D inogetia), in Materiale, V III , 1962, p. 690.

363

de Aur, intre 1266— 1334 1. La Vicina — astàzi càutatà de-a lungul apelor deltei — càlàtorul arab Idrisi gàseste pe la 1150 un ora^ infloritor, inconjurat de cimpii cu recolte bógate, cu venituri insemnate scoase din negot 2. La 1161 ostasii bìrladnici, din sudul Moldovei, sint invin^i de ostile cneazului de la Kiev, la « Dizina »; o sutà de ani mai tìrziu episcopatul Vicinei figureazà in lista dio- cezelor bisericii ràsàritene ; in urmàtoarele decenii, mai ales de la 1280 inainte, orasul capata o insemnàtate comercialà de prim ord in3.

Circulatia marítima neintreruptà a favorizat, de asemenea, schimburile de màrfuri cu tinuturile rominefti. Pinà in secolul X II incà, Marea Neagrà era socotità un « lac bizantin » 4 ; in cel urmàtor, ea va apartine venetienilor $i genovezilor 5.

Controlul càilor maritime $i dunàrene, efectuat mai ìntii de Bizan^ « cea dintìi putere maritimà din Europa » 6, mai tìrziu de vene^ieni §i genovezi, a asigurat circulatia atit a vaselor militare si a trupelor cit si aceea a negutàtorilor. De aceastà mineare a màrfurilor putem lega constatarea Anei Comnena cà Dunàrea « este un fluviu mare, bogat in ape, ce poartà nave mari cu grele incàrcàturi » 7.

In concluzie, din secolul X incepind, drumurile de uscat si cele de apà asigurau legàturile intre 7'ara Romineascà si oracele Peninsulei Balcanice inclu- siv Constantinopol si únele centre ale Asiei Mici.

Care sint dovezile directe ale acestor schimburi?In primul rind monezile bizantine. Prin sàpàturi sistematice sau descoperiri

intimplàtoare, eie au apàrut in Dobrogea, pe linia Dunarii, in cimpia §i zona de deal a Jarii Rominejti, in Transilvania si Moldova. In numàr mare pinà in secolele V I— V I I 8, eie se regàsesc, in epoca ce ne intereseazà, in toate regiunile enumerate.

1 I. B a r n e s , B u c u r M i t r e a çi N. A n g h e 1 e s c u, Sàpàturile de salvare de la Noviodunum, ìu « M a t e r ia le . . .» IV, 1957, p. 155 —156 si 168—170; N. B ä n e s c u, op. cit., p. 109 — 111.

2 Al i li a i G u b o g 1 u, op. cit., p. 12 — 13 §i Istoria Romlniei, II, 1962, p. 103 — 104.3 Contributions à l’ histoire de la domination byzantine et du commerce génois en Dobrogea,

în «A cadém ie Roumaine. Bulletin de la section historique», X , 1923, p. 165 — 166. Ci. N. B à n e s c u, op. cit., p. 115 — 116; Istoria Rominiei, II, 1962, p. 102.

4 M. B e r z a, La mer Noire à la fin du M oyen Age, în « Balcania », IV, 1941, p. 409.

5 Pentru rolul flotei bizantine vezi: B. L e i b, introducerea la : Anne Conimene, Alexiade, I, Paris 1937, p. LX I1 — L X V I ; L o u i s B r é h i e r, La marine byzantine du V l l -e au X l - e siècle, în « Byzantion », X I X , 1949, p. 2 si 15; I. B a r n e a, Byzance, K iev et l’Orient sur le bas Danube du X -e au X l l - e siècle, Bucarest, 1955, p. 2 (în « Nouvelles études d’ histoire») ; M. S e 5 a n, La flotte byzantine à l’ époque des Comnènes et des Anges (1081—1204), în « Byzantinoslavica », X X I /1 , 1960, p. 52 — 53. Pentru expedi^ii la Dunâre vezi si Cedren- Skylitzes, édifia Bonn, 1839, vol. II. p. 403 si N. B à n e s c u, Les duchés byzantins de Paristrion ( Paradunavon) et de Bulgarie, p. 56— 57.

" K a r l M a r x , Extrade cronologice, citât dupä M. V. L e v c e n k o, Byzance des origines à 1453, p. 165. Aprecierea se refera la domnia lui Vasile II (976—1025).

7 A n a C o m n e n a, Alexiada, édifia B. Leib, I, cap. I, p. 337. I. S a k a z o v, Bulgarische Wirtschaftsgeschichte, p. 61. T ot astfel stim câ sf. Kyrillos din Philea (sec. X I) a ucenicit în tinereje, timp de 3 ani, pe o corabie la Dunâre, poate vas de corner^.: K. D i e- t e r i c h, op. cit., p. 46. Pentru frecven^a circulatiei bizantine pe Dunâre în sec. IV — V II : N. I o r g a, Le Danube d'empire, în « Mélanges offerts à M. Gustave Schlumberger », vol. I, p. 1 2 - 22 .

8 O. I 1 i e s c u, Despre tezaurele monetare si viata economica in secolele I I I —X I V pe teritoriul târii noastre, în « Studii », anul V, 1952, 3, p. 178—182.

364

In Dobrogea se cunóse, pina in prezent, 18 descoperiri: in nord, la Ada Marinescu (fost Prislava), Tulcea, Isaccea (Noviodunum), Garvàn-Dinogejia, Màcin fi Stoienefti (in balta Bràilei) ; spre coasfa màrii, la Enisala (lacul Razelm), Istria, Tuzla (sud de Eforie), 23 August, Mangalia, Limami; in interiorul prò- vinciei, la Valul lui Traian (raionul Medgidia), Adam-Clisi, Strunga fi Plopeni (raionul Negru Vodà) ; in apropierea cetàtii Pàcuiul lui Soare, in comunele Canlia fi Galita. Intr-unele din localitatile enumerate — ca de exemplu la Tul­cea, Isaccea, Garvàn-Dinogetia sau Tuzla — s-au fàcut repetate descoperiri; este sigur cà viitoarele cercet&ri vor aduce noi localizàri. Trei elemente sint de retinut: monezile bizantine au circulat in intreaga Dobroge ; eie au continuiate, din secolul X fi pinà intr-al XIII-lea, mai numeroase din X I — X II ; pr pon­dérenla o au cele de bronz (monezile de aur fìind identificate in fase locuri, la Garvàn-Dinogetia, Màcin, Stoienefti, Enisala, Valul lui Traian fi Galita)1.

Pe teritoriul Jàrii Rominefti, de-a lungul Dunàrii, monezile bizantine au apàrut, pinà in prezent, la Turnu Severin (oras fi imprejurimi), Ostrovu Mare, Salcia, Basarabi — fost inainte Vadul Cumanilor —, Zimnicea, tezaur impor- tant, peste 2000 de piese, Giurgiu, Càlàrafi, Piua Pietrii: eie dateazà din secoleleX — X III, cele de bronz fìind pe primul loc ; interesant de retinut cà aproape toate s-au gàsit chiar la vechile vaduri de trecere asigurind, din antichitate, legàtura ambelor maluri 2.

In interiorul Olteniei, sìnt cunoscute località^ile Balf fi Rìureni, aceasta tocmai in munte, la ci^iva kilometri sud de Rimnicu-Vìlcea : eie se aflà af.adar pe drumul care in tot evul rnediu a legat Transilvania de Dunàre, mergìnd de

1 Enumerarea fàcutà pe baza materialului publicat pinà in mai 1963 (in ordinea alfa­betica a autorilor) : I l e a n a B á n c i 1 à, Note asupra unor tezaure (le monede bizantine, in « Studii $i cercetàri numismatice » (se va cita SCN), I, 1957, p. 425 — 438; a c e e a s i , In legàtura cu tezaurul de la Tuzla, in SCN, II, 1958, p. 417—418; I. B a r n e a, Relafiile dintre asezarea de la Garvàn si Bizant, in SCIV, IV, 1953, 3 —4, p. 654; I. B a r n e a , B u c u r M i t r e a, N. A n g h e l e s c u , Sàpàturile de salvare de la Noviodunum, in « Mate­riale », IV, 1957, p. 169; I. B a r n e a , Descoperiri arkeologice din epoca fendala, la M an­galia, in «M ateria le», VI, 1959, p. 908; a c e 1 a ; i, Alt tezaur de monede bizantine de la Dinogetia, în SCN, III, 1960, p. 249; E. C o m y a — Gh. B i c li i r, U nona descoperire de monede si obiecte de podoabà din secolele X —X I , in asezarea de la Garvàn (Dinogetia), in SCN, III , I960, p. 224 — 227 ; E. C o n d u r a c h i, Les trésors monétaires de la région car- patho-danubienne et leur importance pour l'histoire des Roumains, in « Balcania » V II, 1, 1944, p. 38— 44; a c e 1 a s i, Un non tezaur de monede bizantine, Academia R .P .B ., Buletin stiinfific, C. Çtiinfe istorice, I, Nr. 3 —4, 1949, p. 163 —168; I. D a m i a n, ('iteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul R .P .R ., in SCN, 1 ,1957, p. 189—214 : O c t a v i a n I 1 i e s c u, Despre tezaurele m o n eta re ..., p. 182 — 184; a c e i a j i, Insemnàri privitoare la descoperiri monetare, in SCN, II, 1958, p. 454—455; B u c u r M i t r e a, Découvertes récentes de monnaies antiques et byzantines sur le territoire de la République Populaire Roumaine, in « Dacia », II, 1958, p. 498; a c e l a s i , Descoperiri recente de monede antice pe teritoriul R .P .R ., in SCIV, X I , 1960, 1, p. 193; a c e 1 a § i, Descoperiri recente fi mai vechi de monede antice si bizantine in R .P .R ., in SCIV, X II , 1961, 1, p. 152 —153; G h. Ç t e f a n, I. B a r n e a , E. B u j o r , E. C o m s a , Ç t. C o n s t a n t i n e s c u , G h. P o i n p i l i a n , Çantierul Garvân-Dino- getia, în SCIV, IV , 1953, 1 — 2, p. 262; G h. Ç t e f a n , I. B a r n e a , B. M i t r e a, ¡pan- tierul arheologic Garvàn-Dinogetia, în 1 Materiale », IV, 1957, p. 203; a c e i a s i, Santierul arheologic Garvân (D inogetia), in «M ateriale», V III , 1962, p. 684.

2 Cf. I. B à r c â c i 1 â, Monede, podoabe de metal fi fragmente ceramice de la termele Drubetei f i din cimitirul medieval suprapus, în « Materiale », V , 1959, p. ;75 ; I. D a m i a n , op. cit., p. 199 ; O c t a v i a n I l i e s c u , Despre tezaurele m onetare..., p. 182—183 ; a c e l a ? i, Despre natura jurídica si importanta despâgubirilor oferite de Basarab voievod regelui Carol Robert (1330 ), în SMIM, V, Bucureçti, 1962; a e e l a ç i , Despre hiperperii « ad sagium Vicinae », comunicare la Societatea Numismatica, la 28 mai 1961 ; G b. R à d u l e s c u çi N. I O n e s c u, Monete intrate recent In Muzeul raionul din Giurgiu, în SCN, I, 1957, p. 466.

365

la pasul Ciineni, de-a lungul Oltului spre sud, apoi spre sud-vest, prin Balf, Craiova, pina la Calafat, in fata Vidinului. In Muntenia propriu-zisà (la est de Olt) avem: un punct — neprecizat — din fostul judet Vlafca ; la C etàjeni1 ; la Prundu fi Novaci, pe vechea cale dintre Giurgiu fi Bucurefti; in Bucurefti, in trei locuri diferite; la Copuzu — nord de Lehliu — , in apropierea riului Ialo- mi^a, pe unde — potrivit documentelor din secolele X V — X V I — cobora drumul spre Dristor (vechiul Durostorum), venind de la Tirgovifte, Tirgfor, Alexenii de azi, Lunga (probabil actúala Dilga), pinà la Càlàrasi. Monezi bizantine s-au gasit fi la Vàrbilàu (aproape de Vàlenii de Munte), la Pietroasele, Buzàu fi Dedulefti 2. Ca fi in cazurile precedente, majoritatea monezilor sint de bronz, din secolele X I - X I I I 3.

Concluzia recentelor cercetàri este cá provinciile rominefti 4 se aflau, incepind din secolul X , ca de altfel fi in perioada precedentà ( pinà in veacul V II inclusiv), in aria geograficà fi economica dominata de moneda bizantina, care a avut aci o necontestatà preponderentà. In T’ara Romineascà si Dobrogea circulatia a fost mai accentuata, ultima provincie fiind chiar inlauntrul grani^elor imperiului; in Transilvania, dupà consolidarea dominatici politice a feudalismului maghiar, moneda bizantina a cedat locul celor provenind din Ungaria sau din parile Europei Occidentale.

Dar prezen^a insàsi a acestor bani inseamnà « un anumit grad de dezvol- tare a schimbului de màrfuri » 5, atit in interiorul provinciilor cit fi inafarà, cu Peninsula Balcanica6. Mifcarea màrfurilor a produs pe aceea a banilor ; predominarea monezilor de bronz este un indiciu al frecven^ei acestor schim- b u r i7, care se desfàfurau in numeroase regiuni.

1 Informaría ile la Dinu V. Rosetti, cercetàtor stiin|ific principal al institutului de arheologie.

2 La 10 km est de Filimon Sìrbu, pe drumul Buzàu — Brada. Vezi çi I. M i n e a , Influenza bizantina in regiunea carpato-dunâreanâ pinà la sfirsitul secoluliii al X ll -le a , in baza monetelor ràspindite, in « Buletinul S ocietàri num ismatice romìne », X X V II — X X V III , nr. 8 1 -8 2 , 1 9 3 3 -1 9 3 4 , p. 113.

3 Localizadle pe baza articolelor: I l e a n a B à n c i l à , Note asupra unor tezaure de monede bizantine, în SCN, I, 1957, p. 425—426; E. C o n d u r a c h i , M onnaies byzan­tines coupées, in «Cronica numismatica çi arlieologicà », nr. 15, 1940, p. 227 — 229; I. D a m i a n, op. cit., p. 202 — 203; O. I 1 i e s c u, Despre tezaurele monetare . . ., p. 182 — 183 ; a c e l a ç i , Insemnâri privitoare la descoperiri monetare, in SCN, II, 1958, p. 454 — 458 ; a c e l a ç i , Despre un tezaur de monede bizantine din vremea Comnenilor, gàsit la Bucuresti, în SCN, III, 1960, p. 493 — 495; a c c l a m i , Despre natura jurídica si importanza despàgu- birilor oferite de Basarab voevod regelui Carol Robert (1330), în SMIM, V , 1962, p. 146—148; B u c u r M i t r e a , Découvertes récentes de monnaies . . ., in « Dacia », II, 1958, p. 493 — 498 ; a c e l a ç i , Descoperiri recente de monede antice pe teritoriul R .P .H ., în SCIV, X I , 1960, 1, p. 193; a c e l a ç i , Un noti tezaur de monede bizantine de bronz din secolele X I I —X I I I , în SCN, III, 1960, p. 497—499 ; a c e l a ç i , Descoperiri recente si mai vechi de monede antice si bizantine in R .P .R ., în SCIV, X I I , 1961, 1, p. 152—153; C. P r e d a , Descoperiri mone­tare in raionul Buzàu, în SCN, II, 1958, p. 465 ; a c e l a ç i , Monede gàsite la Novaci (regiunea Bucurefti), în SCN, III, 1960, p. 474—475.

4 Pentru descoperiri ìn celàlalte provine» romineçti vezi: O. 1 1 i e s c u, Despre tezaurele monetare . . ., p. 182—187 ; I. S a b a u, Circulatia monetarà in Transilvania seco-lelor X I —X I 11 in lumina izvoarelor numismatice, în SCN, II, 1958, tabloul I I ; C. P r e d a , Sàpàturile de la Sincràieni, in « Materiale », V I, 1959, p. 864. Cf. Istoria Rominiei, II, 1962, p. 34.

6 K a r l M a r x , Capitalul, I, édifia IV, Bucureçti, 1960, p. 198. Cf. K a r l M a r x , Contributi! la critica economiei politice, Bucuresti, 1954, cap. II (Banii sau circulatia simplà), p. 1 0 1 - 102 .

6 Istoria Rominiei, II, 1962, p. 65.7 Cf. O. I 1 i e s c u, Despre un tezaur de monede bizantine din vremea Comnenilor

gàsit in Bucuresti, in SCN, III, 1960, p. 493—495.

366

Legâturile continue între nordul si sudul Dunârii, în secolele X — X III, apar mai reliefate dacâ examinâm si descoperirile monetare din Bulgaria. în zona dintre fluviu si muntii Balcani, de la vest spre est, descoperirile mai impor­tante se însiruie astfel: satul Botevo (raionul Vidin); satul-Cuprene (regiunea Belogradcic) ; Eskus (la vârsarea rîului Iskâr) ; Lukovit, în locul numit Gra­diate ; lîngâ satul Osikovo (raionul Belenc) fi la Gorsko-Kosovo (r. Levlievo) ; la Momin Brod, Silistra, Peftera, iar în zona dintre Tîrnovo fi Varna, la Kostel, Biala Cerkova, Zlatarita, Kadânbunar, Kartal, Preslav (monezi din veacurileX — X I — X II), Kirilovo, Vârbita, între satele Veselinovo fi Smeadovo, la Kolarov- grad, Voivodovo fi în alte puncte1. Aceste importante tezaure — cuprinzînd mii de piese majoritatea din aramâ — aratà câ în Bulgaria de nord, de la Vidin fi pînâ spre Silistra, ca fi spre interior, pînâ la linia Balcanilor, se desfâfura eu ajutorul monedei, mai aies de la jumâtatea secolului X I înainte, un schimb obifnuit de produse între principalele orafe fi zonele rurale învecinate2, de unde veneau hrana fi materiile prime, trimijîndu-se în schimb màrfurile atelie- relor orâfenefti.

Aceleafi emisiuni bizantine, la fel datate, predominînd piesele de aramâ, au circulât, în aceeafi vreme fi în tarile romîne, unde au slujit ca étalon de valoare fi ca m ijloc de sch im b3: cele doua mari zone din sudul fi nordul Dunârii au folosit un acelafi sistem monetar — cel bizantin — îndeosebi în secoleleX I - X I I , ceea ce a înlesnit, farà îndoialà fi mifearea mârfurilor între Jara Romîneascâ fi Peninsula Balcanica.

în afara monedelor de aramâ s-au folosit însâ, în Tàrile Romîne, ca fi în Bulgaria de altfel, bani de aur bizantini cunoscu^i sub nu mele de hiperperi4. Emifi pentru prima datâ la 1093 eu un titlu de 916—875% , ei fi-au pierdut treptat din valoarea initiais, ajungînd la 500% sub cîrmuirea lui Andronic II (1282—1328). Dacâ din secolul X II se cunosc pînâ în prezent numai douâ descoperiri, toate celelalte, unsprezece la numâr, dateaza din veacul urmâtor, situîndu-se în Dobrogea, la Enisala, Isaccea, Pâcuiul lui Soare, Tulcea ; în Jara Romîneascâ, pe Dunâre, la Turnu Severin fi Giurgiu iar în interior, la Bâbâi^a, Novaci, Bucurefti si Pietroasele ; în Moldova, la Ojeleni. Cu o singurâ exceptie, moneda gâsitâ la Bucurefti datînd din domnia lui Mihail V i l i Paleo­log (1259— 1282), celelalte zece descoperiri sînt din timpul cîrmuirii lui IoanIII Ducas Vatatzes, împârat de Niceea (1222— 1254), ceea ce constituie o dovadâ câ acefti hiperperi de aur bizantini, emisiune a imperiului de la Niceea, au cir­culât fi s-au impus ca monedâ de valoare ridicatâ, în Jara Romîneascâ fi la Dunârea de Jos, spre mijlocul secolului X III. Concluzia este întâritâ de con­traetele de comanditâ încheiate la Pera în 1281 fi privind cornerai cu Vicina, în delta Dunârii. în aceste contracte, hiperperii sînt calcula^ « ad sagium Vici- nae », deci dupâ greutatea fi tipul cunoscut în acest oraf: expresia folositâ m

1 Toate exemplifìcàrile dupà recenta monografie a lui S. L i f e v , 3a n p o H m e a n e m o u p o A n m a Ha n a p u m e e (fie o ò u ina Eb.teapu.H, Sofia, 1958, p.121 130, §i M c m o p u n Ha EbJtzapu.1, I, Sofia, 1954, p. 192.

2 S. L i § e v , op. cit., p. 134—135.3 S. L i ; e v , op. cit., p. 134—135 ; O. 1 1 i e s c u, Despre un tezaur de monete bizan­

tine din vremea Cornnenilor, gàsit in Bucuresti, in SCN, III, 1960, p. 493 495.4 Intreaga expunere asupra hiperperului ?i circulafiei lui la nord de Dunàre ¡ji asupra

expresiei « ad sagium Vicinae » este fàcutà dupà O. 1 1 i e s c u, Despre hiperperii « ad sagium Vicinae », comunicare finutà la 28 mai 1961 la Societatea numismaticà. Textul comunicàrii, in manuscris.

367

actele din 1281 subliniazà tocmai deosebirea intre hiperperii cunoscuti la Vicina fi aceia care circulau tot la aceastà data la Pera, monezi de aur mai noi si cu o valoare (titlu) mai redusà. Intrucìt zece din cele unsprezece descoperiri fàcute pina in prezent in Jara Romineascà, Dobrogea si Moldova, dateazà din domnia lui loan III Ducas Vatatzes, concluzia la care ajunge o recenta comunicare este cà hiperperii « ad sagium Vicinae » reprezintà emisiunile mai vechi ale imperiului’ de la Niceea care se impuseserà pe la mijlocul secolului X III la Dunarea de Jos si de-a lungul fluviului si ca atare serveau aci ca moneda de calcul si la 1281, desi, intre timp, fuseserà puse in circulatie si alte monezi de aur, de data mai recenta si de o valoare mai mica.

Hiperperul a servit pentru piata màrfurilor scumpe sau a celor livrate in cantitàd mari, pentru comertul clasei feudale stàpinitoare sau a unor mari negu^àtori din centrele oràsenesti, asa cum de altfel se constata si in Bulgaria, in secolele X I — X II 2. Existen^a unui atare negot in T'ara Romineasca, plàtit in aur, se dovedeste, pe de o parte, in trátatele de comert ale voevozilor munteni (incepind din 1413), prin evaluarea màrfurilor orientale in hiperperi — celelalte fìind socotite, in generai, in ducati — iar pe de altà parte, prin darea « pàrpàrului », pentru pestele sàrat si vasele de vin ce se vindeau la cherhanale3.

Se poate urmàri, pe baza monezilor, evolutia schimburilor de màrfuri intre Tara Romineascà si Península Balcanicà? Au mers eie in linie ascendentà? Socotim cà da, si dovada cresterii volumului acestor schimburi o gàsim in inten- sificarea circula|iei monetare la nord de Dunàre, indeosebi in secolele X II si X III. La Bals 4 s-au gàsit monezi — unele din vremea Comnenilor — tàiate in patru si chiar in opt bucàti. Eie arata nevoia de «monetà divizionarà» resimtità pe piata localà ; lipsind bani de valoare redusà, s-a procedat la tàierea celor existenti in pàrti egale, reprezentind un sfert sau o optime din semnul monetar initial 5. Crearea, prin acest procedeu, a unor subdiviziuni cu putere circulatorie se intil- nefte si in alte parti ale E uropei6. Din a doua jumàtate a secolului X II, apar in Tara Romineascà, alàturi de traditionalele monede bizantine, si cele din alte tari. Un tezaur de la Filiasi, ìngropat probabil la invazia tàtarà din 1241, cuprinde 54 piese, emisiuni ale arhiepiscopilor de Salzburg, ale ducelui Bernard II de Carinthia, a mai multor orase europene si chiar trei esteriini englezi de la HenricII Plantagenet 7. La Pàcuiul lui Soare s-au gàsit, intre aitele, douà monezi de bronz emise de Guillaume de Villehardouin, bàtute pe la mijlocul secolului al

1 O c t a v i a n I l i e s c u , op. cit., unde infirma o interpretare anterioarà, care vedea în men^iunea «a d sagium V icin ae» dovada existen^ei unei emisiuni locale: Recherches sur Vicina et Cetatea Alba, Bucuresti, 1936, p. 50 — 51 fi V . L a u r e n t , La domination byzan­tine aux bouches du Danube sous Michel I I I Paleologue, în «R evu e historique du sud-est européen», X X I I , 1945, p. 1 9 1 -1 9 2 .

2 S. L i ç e v, op. cit., p. 154—156.3 Vezi mai jos, p. 372—373 si 378.1 Situât tot pe drumul de legatura între Transilvania si vadurile Dunârii.6 E. C o n d u r a c h i , M onnaies byzantines coupées, în « Cronica numismatica si

arheologicâ », nr. 15, 1940, p. 227 — 229. Un sfert de monedâ, probabil de la Isaac II Anghelos (1185—1195) s-a gàsit în Transilvania, la Sîncrâieni ; folosea tot ca o subdiviziune : C. P r e d a , Sâpâturile arheologice de la Sîncrâieni (raionul C iuc), în « Materiale», V I, 1959, p. 864; Vezi çi: O. 1 1 i e s c u, Despre tezaurele monetare . . ., p. 184—185, si Istoria Rominiei, II, 1962, p. 66 .

6 E. C o n d u r a c h i , op. cit., p. 229.7 O. 1 1 i e s c u, O mârturie numismatica din indepârtatul ev mediu romînesc, în « Bule-

tinul societàri numismatice romîne », X X X V I I (1943), p. 39 — 62.

368

XlI-lea, la Clarentia (Moreea)1. Dupà marea nàvalà tàtara, au circulat in Jàrile Romine si dirhemi de argint ai Hoardei de A ur2: in Oltenia, ei s-au gàsit la Calo- pàru3, iar in Dobrogea, in afara località^ilor Isaceea, Cernavoda si Mangalia, recenta descoperire de la Tulcea cuprinde 9208 monede tàtàrefti — cele inai multe datate 1281-1300 — 103 lingouri de argint in bare sau de alte forme (25 kg in total), alàturi de 176 monede bizantine de aur, din care 168 de la loan Yatatzes, impàrat de Niceea. Transformat in moneda de aur, tezaurul de la Tulcea insumeazà 1651 hiperperi. Cu aceastà sumà, spre lìnele secolului X III, se puteau cumpàra circa 40 case in cartierul comercial al Perei, la Constanti- nopol sau se putea echipa o flotà de 7 corabii maritime 4. Aceastà ultimà desco­perire — cel mai mare tezaur de monede tàtàrefti din sud-estul european — dezvàluie, cu totul sugestiv, aspectul cantitativ al circulajiei monetare la Dunàrea de Jos, la finele secolului al XIII-lea. Semnifìcative pent.ru cererea de numerar sint fi imitatiile sau emisiunile locale de bani: un depozit de 139 piese, bàtute dupà modelul dinarilor vienezi 5, a apàrut la Turnu Severin6, in timp ce in Dobrogea s-a gàsit o monedà localà, atribuità pe nedrept lui Ivanko7 iar in amintitul tezaur de la Tulcea se aflà si o monedà a unui stàpinitor dobrogean sub suzeranitatea lui N ogai8. Diploma ioanitilor, din 1247, dà o confirmare scrisà acestor rezultate dobindite din sàpàtnri, menfionind veniturile incasale de stàpinii feudali din circulada monelarà pe teritoriul Tàrii Romineqti9. Toate exemplele citate sint tot atitea dovezi ale mifcàrii banilor in secolul X III, deci implicit al schimburilor de màrfuri care se intensificà, in raport cu perioadele precedente. Aceastà situatie ifi gàsefte corespondentul fi in nego^ul extern. Un reflex al unor asemenea realitàji apare in cunoscutele contraete de comandità ale notarului genovez di Predono, incheiate la Pera, in 1281, in care Vicina — in delta Dunàrii — ocupà, prin volumul tranzactiilor sale — primul loc intre porturile Màrii Negre.

Din ce se compunea schimbul de màrfuri? Dacà pentru importuri — ceramica, podoabe fi chiar Jesàturi — sàpàturile arheologice au dat la ivealà materiale tot mai numeroase, in schimb, pentru produsele trimise din Tarile Rominefti — alimente fi materii prime — datà fìiind natura lor insàfi, màrtu- riile sint reduse la numai citeva men^iuni scrise. Produsele jinuturilor nord- dunàrene disponibile in feudalismul timpuriu pentru cornerai cu Peninsula Balcanica sint legate de principalele indeletniciri ale populatiei, agricultura, crefterea vitelor, pescuitul, extragerea sàrii.

Grìnele, cultívate fi exportate fi in antichitate, au aprovizionat orafele dunàrene fi Constantinopolul, ajungind, spre sfirfitul secolului X III , dupà

1 In form a le de la P. Diaconu, cercetàtor sjtiinfifìe al Institutului de Arheologie.2 Dataci intre 1284—1311.3 O. 1 1 i e s c u, Monede làtàresti in secolele X I I I —X V gasile pe teriloriul R .P .R .,

in SCN, III , 1960, p. 2 4 3 -2 7 8 .4 O. I 1 i e s c u, Tezaurul de la Tulcea, comunicare la Societatea numismatica, la

26 mai 1963.6 Dinarii vienezi sint dataci 1261—1282.6 A l e x . B à r c à c i l à , Un depozit de mici dinari de tip vienez din veaeid al XI I I - l ea

la Turnu Severin, in «O lten ia », IV, 1944, p. 37—52 si pi. 3 —10; i d e m , in «M ateriale», V , 1959, p. 7 7 4 -7 7 5 .

7 Comunicare Petre Diaconu.8 O. 1 1 i e s c u, Tezaurul de la Tulcea.9 D IR , B, X I I I - X I V - X V , p. 2 8 6 -2 8 7 .

24 - c. 456 369

tóate probabilitàtile fi in Italia. 0 prima stire o avem din a doua jumàtate a secolului al X-lea. ín vara anului 971, relateazà cronica bizantina Cedren-Skylit- zes, la asediul cetàtii Durostorum de catre bizantini, mai multe detasamente din oastea cneazului rus Sviatoslav, izbutesc sa treaca prin incercuire, coboarà pe Dunare fi revin cu multe luntri incarcate cu griu, mei fi aitele pentru hranà, adunate din teritoriile apropíate. Cantitàtile au fost apreciabile din moment ce — precizeazà Skylitzes — foametea « iminentà » a fost evitata in cetatea asediatà: armata cneazului a putut rezista mai bine de doua luni, farà vreo altà aprovizionare, deoarece, intre timp, impàratul loan Tzimisces intàrise paza 1. Din episodul relatat mai in^elegem insà cà soldatii lui Sviatoslav au gàsit grinele gata strinse sau depozitate, altfel nu se explicà cum, obligati prin forta imprejuràrilor, la o actiune foarte rapidà, ei au izbutit totufi sà adune cantitàti indestulàtoare pentru toatà oftirea aflatà in incercuire. Conchidem insà cà griul, meiul fi celelalte produse ce au « aprovizionat » — este drept, in conditii speciale — Durostorum, serveau, in timp de pace, in mod curent, la alimentarea principalelor orafe dunàrene, dacà nu fi a unor centre din inte­rior. Furnizorii-beneficiari erau fruntafii locali, ca de exemplu acei reprezen- tanti ai cetàjilor din stinga Dunàrii — intre eie fi Constantia — care vin sà recunoascà, tot in 971, autoritatea imperiului bizantin 2. R eacia imediatà a conducàtorilor nord-dunàreni la evenimentele militare de la Dunàre lasà sà se intrevadà cà legàturile lor cu afezàrile de pe malul bulgàresc, politice dar fi economice, aveau un caracter obifnuit 3.

Grinele au ajuns din provinciile rominesti si la Constantinopol. Aprovi- zionarea capitalei Bizantului, preocupare continuà pentru administratia impe­riala, s-a efectuat la inceput, din Egipt fi in parte din Siria, iar dupà ocuparea lor definitiva de arabi, din Asia Micà si Peninsula Balcanicà*, mai ales prin portu- rile Màrii Negre 4. Este probabil cà asemenea transporturi sà fi fost fàcute fi din regiunile dunàrene, mai ales in secolele X — X I, cind campaniile lui Tzimisces fi Vasile II readuc hotarul bizantin pe linia fluviului, defi o confirmare scrisà asupra acestei perioade nu cunoaftem. In veacul X III insà, odatà cu statorni- cirea venetienilor fi genovezilor in Marea Neagrà, eoràbiile italiene incàrcau obifnuit cerealele din porturile Crimeii, Cubanului si ale Bulgariei 5, iar — in ubimele decenii ale secolului X III — foarte probabil fi de la Vicina. Cunoscutul manual de comert alcàtuit de Pegolotti intre 1335 — 1340 amintefte, intre varietàtile de griu, fi pe acelea de « Vezina » fi de « Maocastro », ultimul fiind insà de calitate inferioarà primului. Dupà ce enumerà diferitele locuri de incàrcare — inclusiv Caffa fi Asilo — Pegolotti

1 Georgius Cedrenus- Ioannis Scylitzae operae, ed it i a Emanuel Bekker, vol. II, Bonn, 1839, p. 402 — 403; cf. Istoria Rom iniei, II, 1962, p. 20.

2 Cedren-Skylitzes, edijia Bonn, II, p. 401.3 La Dridu, de ex. — la v. de Urziceni — s-a gàsit ceramica sud-dunàreanà din a

doua jum . a secolului al X -lea : o dovadà in plus a scliimbului de màrfuri care nu se limita la zona luncii Dunàrii: vezi nota 7, pag. 375.

4 La question de Vapprovisionnement de Constantinople à l’ époque byzantine et ottomane, în « Byzantion », Y , 1929—1930, p. 83— 90.

5 W . H e y d, op. cit., II, p. 166 — 168; N. I o r g a, Studii istorice asupra Chiliei si Cetàtii Albe, p. 46; Recherches sur le commerce génois dans la M er N oire au X l l l - e siècle, Paris, 1929, p. 149—150; Nouvelles contributions à l’ étude de l’ approvisionnement de Constan­tinople sous les Palèologues et les empereurs ottomans, in «B y za n tion », V I, 1931, p. 646; Z. V . U d a l j o v a si A . P. K a j d a n, Unele problème nerezolvate din istoria social- economicâ a Bizantului, în A .R .S .I ., 1959, I, p. 119.

370

conchide: « ípi grinele din aceste locuri, ca Varna fi ìntreaga Zagora fi Vezina fi Sinopli au acelafi pret, iar alte grine nu sint cunoscute in Romania » *. Denumirea « g r a n o .. . di Vezina» arata cà aci, la Vicina, se afla pe la 1335 o schelà cunoscutà in comertul internacional, func^ionind de mai mulji ani 2. Cum grinele au constituit pentru italieni un produs adesea càutat in secolul X III, in tarile riverane Màrii Negre, socotim cà fi o parte din cei 2038 hiper- peri trecuji in contraetele de comandità ale notarului genovez Gabriele di Predono fi trimifi in numerar, intre 1 iulie fi 16 august 1281, de la Pera la Vicina, era destinata fi cumpàràturilor de cereale la Dunàrea de Jos, inclusiv din regi- unile Jàrilor Rominefti 3.

Pe§tele a fost, de asemenea, un produs de seamà al exportului. Continuind o stràveche traditie — din mezolitic, neolitic fi epoca fierului — , pescuitul a fost mult practicat in vremea conlocuirii romino-slave fi la inceputurile feuda- lismului. Sàpàturile de la Garvàn-Dinogetia (secolele X —X II) au scos numeroase unelte speciale: cirlige mari de undità, brifci, harpune de fier, carmace, ostii, piase, greutàti, cutite, gresii speciale pentru ascu^it, unele cum sint nàvoadele iìind — prin insàfi alcàtuirea lor — destinate prinderii unor cantità^i mari. Conservarea se fàcea in gropi bine lutuite fi arse, dupà un procedeu moftenit din antichitatea greacà fi romana 4. §i la Pàcuiul lui Soare ca fi, de altfel, de-a lungul Dunàrii, au apàrut numeroase unelte similare pentru pescuit 5. Izvoarele scrise confirma pe cele arheologice. In anul 1159, Ivanko Rostislavici, preten- dent la tronul Haliciului, venind de la Kiev, ocupà cu ajutor cuman « orafele de pe D unàre.. . izbi douà coràbii fi luà multà marfà din eie fi fàcu stricàciuni pescarilor halicieni » 6. Cunoscutà diplomà datà cavalerilor ioanij,i in 1247 menjioneazà veniturile, deci dijmele, scoase din pescuitul in iazuri fi pescàrii naturale — textul face diferentierea intre « piscines » fi «piscationes» — atit pentru cele in fiin^à, cit fi pentru cele ce se vor amenaja ; totodatà regele BelaIV ifi rezervà jumàtate din veniturile de la Dunàre fi Celei7

Màrturiile amintite confirmà deci intensitatea pescuitului ; el depàfea cererea localà, peftele prins fiind trimis in diferite regiuni. ¡■itirea din 1159,

‘ F r a n c e s c o B a l d u c c i P e g o 1 o t t i, La prattica della mercatura, Lisboa e Lucca, 1766, in « Della decima e di varie altre gravezze imposte dal comune di Firenze », p. 25; cf. édifia Allan Evans, Cambridge, Massachussets, 1936, p. 42.

2 La data redactàrii manualului, Vicina, ocupatà de tàtari, nu mai avea situafia prosperà de la începutul sec. X IV : V . L a u r e n t , La domination byzantine aux bouches du Danube sous Michel V I I I Paléologue, în «Revue historique du Sud-Est européen», X X II , 1945, p. 189 — 190 §i 196, çi M. A l e x a n d r e s c u - D e r s c a , L'expédition d’ U mur be g d'Aydin aux bouches du Danube (1337 ou 1338), in «Studia et Acta Orientalia », II, 1960, p. 8 . Afacerile— inclusiv com erful eu grîne — au fost deci mult mai active în Vicina, înainte de câderea ei sub tàtari, în ultimele decenii ale secolului X II I çi începutul celui urmâtor.

3 Pentru importanza grînelor în comerful genovez ¡ji venefian în Marea Neagrà vezi si B a r b u T. C î m p i n a , Despre rolul genovezilor la gurile Dunàrii in secoleleX I I I —X V , în « Studii », V I, 1953, nr. 1, p. 219—223.

4 S t e f a n C o n s t a n t i n e s c u , Pescuitul in bàl(ile Dunàrii in lumina sàpàturilor arheologice de la Gan’ân (sec. X —X I I ) , în SCIV, V II, 1956, 3 —4, p. 407 — 410.

5 P. D i a c o n u, Sàpàturile de la Pàcuiul lui Soare, în « Materiale », V I, 1959, p. 659.

8 IIoAHoe coôpaHue pyccKUx jtemonuceù, t. II, Sankt-Petersburg, p. 83 — 84 (sub anul 6667 = 1159). Cf. E. F r a n c e s , Slavii pe pàmîntul patriei noastre in veacul al X II-lea , în « Studii », V III , 1955, nr. 3, p. 76.

7 « . . . praeter piscationes Danubii ac piscines de Cheley quas nobis et ipsis communes reservamus . . . », D il i , X I I I - X I V - X V , B, p. 286.

24* 371

reprodusâ mai sus, arata câ « pescarii halicieni » aveau o îndeletnicire bine cuno- scutâ, diferen^iatâ de celelalte meserii, constituind temeiul existen^ei lor. Este deci cu totul firesc sa gîndim câ ei lucrau pentru negof, trimi^ind carele eu pefte prin Moldova — afa cum se va petrece, de altfel, tot timpul în secolele urmà- toare — pînà în Podolia 1. Pentru transporturile spre sud, ne-a râmas o ftire din 1299 de la Teodoros Metochites, trimis de Andronic II spre a réglementa Telatile bizantino-sîrbe 2. într-o scrisoare de la începutul lunii martie câtre Nikephoros Chumnos, ministrul principal al curfii, Metochites subliniazâ atenjia deosebitâ de care s-a bucurat, fiind gâzduit fi ospâtat eu mîncâruri preparate chiar la curtea regelui sîrb fi servite în vase de aur fi de argint. într-o zi de post, carnea fiind opritâ, s-aù preparai mai multe feluri de pefte « . . . din rîurile locale sau mai depártate.. . Acefti pefti, adaugâ Metochites, sînt dintre cei mai mari fi grafi de îa Dunâre fi ajung mai rar la noi, fiind câutati de unii oameni eu precâdere, dar nu întotdeauna eu succès » 3. Peftii « mari fi grafi de la Dunâre » pe care ambasadorul bizantin îi deosebefte de aceia din rîurile Serbiei sau din Marea Marmara, sînt probabil sturionii fi morunii cunoscud fi aprecia^i din antichitate, ce se prindeau de-a lungul fluviului, începînd din *deltâ. Ei erau vínduji atît în Serbia, unde se serveau ca o delicatesâ la curtea regelui, cît fi în capitala Bizanfului, unde însâ, în acefti ani, câtre 1299, ajungeau numai din cînd în cînd (Metochites nu aratâ cauza, défi transporturiîe de pefte se efectuau în mod normal pe câile Mârii Negre, pînâ în Bosfor) 4.

O altâ dovadâ a negojului eu pefte rezultâ — credem —^din circulaba perperului, moneda bizantinà de aur, emisâ începînd din 1093. în tratatele de corner^ de la începutul secolului X V (din 6 august 1413, 21 noiembrie 1421, 23 octombrie 1422 fi 30 ianuarie 1431), vama pentru o majâ încârcatâ la Brâila este de « 1 perperâ » 5. în plus, a existât în Jara Romîneascâ fi o dare specialâ numitâ « pârpâr » plâtitâ asupra corâbiilor sau carelor cu pefte, la púnetele de încârcare, cît fi asupra butoaielor eu vin. Documentar, ea este amintitâ pentru prima datâ la 15 ianuarie 1467, cînd Radu cel Frumos întârefte câlugârilor de la mânâstirea Cozia stâpînirea asupra unor bâlji la Dunâre, îngâduindu-le a încasa, în folosul lor, «vama fi perperul»6. Perperul apare în acest document ca o dare cunoscutâ, nu ca una recent înfiinjatâ, dupâ cum bâltile întârite Coziei, unde se aplica fi aceastâ impunere, erau aie mânâstirii cu tot venitul respectiv, încâ de la finele secolului X IV 7. Sute de ani, pînâ la începutul veacului X IX , pârpârul a fost încasat, sub acest nume, mai întîi de pe vînzârile de pefte fi

1 E. F r a n c e s, op. cit., p. 77.1 B e c k H a n s G e o r g , Theodoros Metochites. D ie Krise des byzantinischen W elt­

bildes im 14. Jahrhundert, München, 1952, p. 6.3 Textul grecesc $i traducerea bulgarä a scrisorii: Dr. P. N i k o v, Tamapo-öb.i.'apcKU

omHoiuemiH npe3 epednume eeKoee c oined KbM napyeanemo na CMUAei/a, în «Fojihujhhk Ha Co(1)hhcichh y HHBepcHTeT. HcTopHKO-ijiHJioJiorHHecKH (fraicynTeT», X V — X V I (1919—1920), p. 75 çi 36—37.

4 Vezi contractul din 13 mai 1289 încheiat la Pera: Actes des notaires génois de Pera et de Caffa à la fin du trezième siècle (1281—1290), Bucuresti, 1927, p. 191 (se va cita «A ctes . . . » ) . Peftele se aducea curent si de pe coasta Cubanului: Ibidem, p. 62.

* I. B o g d a n, Documente, p. 5, 12, 17—20, 34.6 DI R, X I I I - X I V - X V , B, p. 141 (nr. 134).7 Documentele anterioare nu menjioneazä anume pârpârul printre taxe, dar preci-

zeazâ câ pentru pescuitul pe aceste bâlfi se plâtea «vam a din p este» sau « v a m a » : actele din 1406 si 19 iunie 1421 în D I R , X I I I - X I V - X V , B, p. 50 si 76 (nr. 34 si 63).

372

vin, apoi nuniai de pe acest ultim produs L Faptul cà vama pentru nego^ul eu peçte era socotitâ în perperi, iar darea respective purta chiar acest nume în documentele secolului X V , într-o vreme cînd evaluarea mârfurilor se fâcea aproape numai în ferturi, bani çi ducaci, iar emisiunile perperului încetaserâ aproape eu totul, întâreçte presupunerea câ perceperea acestor taxe a început mai de timpuriu. probabil din veacul al XIII-lea, cînd aceastâ monedâ de aur' se bucura de o pre^uire deosebitâ în jinuturile dunârene2. Folosirea hiperpe- rului de aur — deci a unei monede de valoare ridicatâ, în locul celei obiçnuite de bronz sau chiar de argint — se explicâ prin volumul mare al mârfii, prin cantitâÿle importante ce se vindeau si se încârcau în corabii ji câru|.e — aça cum precizeazâ mai tîrziu documentele secolelor X V çi X V I ; aceste cantitâji trebuiau taxate, ca atare, cu semnul monetar cel mai cuprinzâtor. Beneficiarii « pârpârului » au fost feudalii. Intocmai cum regele Bela IV dispunea de venituri din pescâriile çi iazurile Olteniei, tot astfel §i acei « majores terrae », de|înînd autoritatea locala, au impus în folosul lor piata unei dâri speciale asupra acestui bogat $i traditional produs al apelor Jârii Romîneçti, în primul rînd al Dunârii si bâltilor ei. Cînd statuì feudal se unifica, la începutul seco­lului X IV , beneficiul vàmii si al dârii trece asupra domniei, care, uneori si în anumite zone, îl cedeazâ unor mari feudali, în cazul nostru, inânâstirii Cozià'

Un ait articol de export a fost ceara. într-un contract încheiat la Pera, la 6 octombrie 1291, Francise de Multedo déclara a fi primit la Vicina, de la Bergog- ninus Bave, trei sloiuri de cearâ — în greutate de cinci cintare — §i un rotul, pe care le-a expediat la Genova, pe bordul vasului Squarzafica3. Alt transport este trecut într-un contract din 6 iulie 1281, semnat tot la Pera, dar farà a preciza locul încârcâturii 4. Cum Tara Romîneascâ, ca fi Moldova au fost cunoscute exportatoare de cearâ în tot evul mediu, socotim câ un asemenea nego} a avut loc obifnuit çi la Vicina, în ultimele decenii aie secolului X III 5.

Pieile de cornute mari, carnea sâratâ fi lemnul, des amintite la export în secolele X V — X V I, au figurât, probabil, printre produsele cumpârate de geno- vezi la Vicina, defi actele pâstrate nu dau vreo ind ica le asupra proveniente} lor: 200 piei de bou sînt trecute într-un contract din 1 august 1281; alte 13, la 25 august ®. La 7 octombrie, Guglielmo de Landò primea la Pera 499 bucàti de carne de porc sâratâ, adusâ recent 7.

1 Ca dare pentru pefte : docum entele din 11 ianuarie 1505 fi 3 februarie 1507 ( DIR, X V I , B, 1, p. 25 fi 4 1 ); 1 aprilie 1526 { DIR, X V I, B, 2, p. 4) ; 5 septembrie 1568 (DIR, X V I,B, 3, p. 287) ; 18 aprilie 1622 (DIR, X V II , B, 4, p. 104). Ca o dare pe vasele de vin : 4 iulie 1497 ( DIR, X I I I - X I V - X V , B, p. 247) ; 11 ianuarie 1505 fi 8 noiembrie 1523 ( DIR, X V I, B, 1, p. 25 si 177) ; 28 iulie 1709 si 26 septembrie 1730 (Analeflerul, édifia D i n u C. G i u r e s c u , in SMIM, V, 1962, nr. 58 fi 215) ; 14 mai 1775 si începutul secolului X I X (V. A. U r e c h i a, Istoria Romlnilor, V I, p. 128—129 si X , B, p. 137, nota). Cf. de asemenea O c t a v i a nI 1 i e s c u, Despre hiperperii «ad sagium Vicinae », Bucurefti 1961 (în manuscris). Pentru diseufia asupra vechimii pârpârului : C o n s t . C. G i u r e s c u , Istoria pescuilului fi pisciculturii (Editura Academ iei R .P .R ., sub tipar).

2 Vezi mai sus, p. 367—368.3 Contribution à l’histoire de la domination byzantine et du commerce génois en Dobrogea,

în «A cadém ie Boumaine, Bulletin de la section historique», t. X , Bucarest, 1923, p. 188.4 Actes . . ., p. 86 (nr. X X I I ) .5 Cearâ se aducea fi din fârmurile nordice aie Mârii Negre: A c t e s . . . , p. 108 fi 138.6 Actes . . ., p. 115 fi 135 (nr. L X V II si X C V III). Piei se aduceau fi din finuturile

ruseçti: ibidem, p. 220, (nr. C C X X V ).7 Fàrâ arâtarea proveniente!: A c t e s . . . , p. 165 (nr. C X LV ).

373

Pentru toate cumpàraturile amintite — grine, peste, eearà, piei, carne — la Vicina se trimeteau cu regularitate baili. Cele 27 de contraete incheiate de notarul genovez di Predono la Pera, ìntre 1 iulie fi 16 august 1281, cu destina­l a orafului din delta Dunàrii, cuprind afarà de màrfuri fi 2038 hiperperi in numerar, reprezentind jumàtate din valoarea totalà a tranzactiilor 1. Or, acefti bani nu puteau servi decìt pentru negot, pentru achizijionarea produselor din teritoriile romìnefti de la Dunàrea de Jos: dovadà elauza fiecàrui contract, precizind impàrjirea benefìeiului ce va rezulta din folosirea sumei respective.

Un loc important 1-a ocupat la export fi sarea. Ea a fost exploatatà pe teritoriul palriei noastre fàrà ìntrerupere, din antichitate fi ptnà la incepu- turile epoeii feudale. Dacà in secolul IX locuitorii din sudul Dunàrii se apro- vizionau, dupà toate probabditàtile, mai ales din Transilvania2, ulterior ei s-au indreptat spre ocnele din Jara Romìneascà, de unde sarea era coborità pinà la Dunàre fi depozitatà: pìnà astàzi existà, pe malul de nord al bàtyii Greaca, punctul « la Sion », ceea ce aratà prezen^a aci a unor magazii permanente datind poate chiar din epoca convietuirii rom ìno-slave3. Importantele orafe din dreapta Dunàrii, amintite ca atare in secoleleX I — X I I 4, fi-au adus sarea necesara din teritoriul Jàrii Romìnefti, unde o gàseau in abundentà, la fel cum centrele Macedonici o cumpàrau de la raguzani 5.

Odatà cu veacul X III ftirile devin mai precise. La 1222, o diplomà a regelui Andrei al Ungariei dà voie cavalerilor teutoni sà transporte sare pe Muref fi pe Olt, in josul apei, in cite 6 nave, aducind la intoarcere «alte lucruri». Actul nu precizeazà cìt de departe coborau aeeste nave 6. In schimb, in 1247 Bela al iV-lea, cedìnd ordinului Ioanitilor stàpinirea asupra Jàrii Severinului si a unor cnezate romìnefti din Oltenia, le dà, in acelafi timp, cìstigul din vìnzarea sàrii ce le-a « . . . ìngàduit sà dueà in chip ìndestulàtor. . . » spre folo- sinja Jàrii Severinului fi a pàrtilor dinspre Bulgaria, Grecia fi Cumania. Càlu- gàrii-ostafi aveau libertatea sà se aprovizioneze din orice minà a Transilvaniei 7. Textul precizeazà deci direcfiile principale de transport: spre sud, Bulgaria si Grecia (probabil teritoriile stàpinite de bizantini) fi spre est, Muntenia propriu- zisà. Din felul cum este redactat documentul, rezultà ìnsà cà sarea circula

1 Banii fi màrfurile, din acest interval, totalizeazâ 4073 hiperperi fi 20 carabi 1 /2 : Contributions à l’histoire de la domination byzantine . . ., p. 147—148 fi 168 — 187 (contraetele din 1, 4, 7, 16, 18, 19, 22 — doua, 23, 24 — doua — fi 31 iulie, 16 august fi 25 septembrie, ibidem nr. I, III, V , V II, IX , X , X V I, X V II , X I X , X X I , X X I I , X X I I I , X X X I I , X X X V I ).

2 licmopun na EbJizapun, , I, Sofia, 1954, p. 74—75 fi 128: exploatarea ocnelor fi minelor transilvanene a constituit o sursà de venit fi pentru clasa feudalà stâpînitoare din Bulgaria.

1 E u g e n C o ni f a , Sàpàturi de salvare si cercetàri de suprafata ìli regiunea Bucu- reçti, in SCIV, V I, 1955, 3 — 4, p. 411, 423, 435 — 436 (continuitatea populaçiei este aci dove- ditâ din neolitic).

4 Vezi mai sus, p. 362. Existau fi sàràrii marine pe coasta bulgara sau in Bugeac(vezi P. Ç. N à s t u r e l , Aqezarea orafului Vicina si tarmul de apus al M àrii Negre in lumina unui portulan grec, in SCIV, V III , p. 295—305): nu se poate susfine cà productia acestor sàràrii era suficientâ pentru a aproviziona întreaga D obroge si toatâ Bulgaria pînâ la Balcani, de la Varna fi pînâ dincolo de Vidin !

6 C. J i r e c e k, Die Bedeuiung von Ragusa in der Handelsgeschichte des Mittelalters, W ien, 1899, p. 24.

6 D I R , X I - X I I I , C, 1, p. 1 8 2 -1 8 4 .7 DI R, X I I I — X I V —X V , B, p. 2 (fi 286) ; A. 1 1 i e f, Çtiri in legatura eu exploatarea

sârii in Tara Romìneascà pînâ in veacul al X V II -lea , în SMIM, I, 1956, p. 156—157.

374

in aceste regiuni de mai multa vreme si cä Ioani^ii nu fac decit sà preia in folosul lor o situale din care, pinä atunci, regele Ungariei avusesefi el, poate, partea sa de beneficiu: intr-adevär, Bela al IV-lea cedeazä dreptul de vìnzare al särii, folosind termenul de « concedo », aidoma celui privind foloasele, veniturile fi slujbele din cnezatele rominesti fi marcind, astfel, o situale anterioarä mijlocului veacului al XIII-lea.

Ce se aducea in schimb? Erau produsele atelierelor oräfenefti din Penin­sula Balcanica, in primul rind a celor bizantine: märfuri cu volum mie fi valoare ridicatä, cerute de clasa feudalä, stäpinii de pämint fi de sate, coman­danti militari, fruntafii tirgurilor.

Prin numärul märturiilor rämase, pe primul loe se situeazä ceramica, indeosebi cea de lux, de calitate superioará. Mai multe tipuri de vase s-au gäsit la Garvän-Dinogetia, Prislava (azi comuna Ada Marinescu), Noviodunum (Isaccea), Carsium (Hirfova), Capidava, Axiopolis (Cernavodä). Provenienta acestor vase este sigur bizantina iar pentru únele exemplare se gäsesc analogii in ceramica din Asia Micä (Milet, Pergamon, Niceea), din insulele Cipru fi Samos, de la Sparta fi Atena, de pe coasta Märii Negre, la Mesembria *. Aceiafi provenienza din ateliere bizantine o au fi fragméntele de strächini gäsite la Noviodunum a, castroanele fi alte vase de la Axiopolis fi Capidava (sec. X — X I ) 3, de la Päcuiul lui Soare (incepind din prima jumà- tate a secolului XI) 4 fi ceramica de la Turnu Severin. Numeroase sint si amfo- rele de import destinate transportului sau pästrärii lichidelor fi gäsite la Garvän- Dinogetia, Isaccea, Prislava, Cetätma-Niculijel, Mangalia, Päcuiul lui Soare8, din secolele X — X I. Frecvenja lor — numai la Garvän s-au gäsit aproape in fiecare locuintä de la 1 — 2 pina la 1 0 — 1 2 exemplare — aratä fi circularía märfurilor purtate in eie. Tot de tip bizantin sint fi olanele, purtind diferite màrci fi litere — gäsite in aceleafi afezäri dobrogene la Isaccea, Dinogetia-Garvän, Capidava fi Pàcuiul lui Soare6. Ceramica bizantinä fi sud-dunäreanä a pàtruns insä fi in interiorul Järii Rominefti, ea regäsindu-se la Dridu, pe Ialomi^a, la vest de U rziceni7 fi la Bucov, pe valea Teleajenului, la 6 km NE de Ploiefti, pe drumul de legäturä intre Transilvania fi Dunàre 8. Exemple mai numeroase vor apärea pe mäsura intinderii säpäturilor arheologice.

1 I. B a r n e a, Helaliile dintre usezarea de la Garvân f i Bizanf, în SCIV, IV, 1953, 3 - 4 , p. 6 5 3 -6 5 7 .

* I. B a r n e a , B. M i t r e a, N. A n g h e l e s c u , Sâpâturile de salvare de la Noviodunum, « Materiale », IV, 1957, p. 167.

* I. B a r n e a , Date noi despre Axiopolis, în SCIV, X I , 1960, 1, p. 76 — 78, R a d u F l o r e s c u , Problema originii ceramicei rominefti f i unele descoperiri recente de la Capidava, în « Omagiu lui George Opreseu », Bucurefti, 1961, p. 201—204 çi 206.

4 P e t r e D i a c o n u , Sâpâturile de la Pcicuiul lui Soare, « Materiale », V I, 1959,p. 658—659 si V II, 1961, p. 604; Ceramica feudalâ romîneascâ, Bue., 1958, p. 54 §i nota 2 ; A l . B â r c â c i l â , op. cit., p. 784—790.

6 I. B a r n e a , Amforele feudale de la Dinogetia, în SCIV, V, 1954, 3 —4, p. 516—527 ; a c e l a § i : Descoperiri arheologice din epoca feudalâ la Mangalia, «M ateriale», VI, 1959, p. 906—911 ; P. D i a c o n u , op. cit., « Materiale », V I, 1959, p. 659.

6 P e t r e D i a c o n u , în legâturâ eu datarea olanelor eu semne în relief descoperite in afezârile feudale timpurii din Dobrogea, SCIV, X , 1959, 2, p. 491—495.

7 I. N e s t o r , Contribution au problème des protoroumains, în « Dacia », II, 1958, p. 376.8 M. C h i s v a s i - C o m s a, Contributii la cunoafterea culturii strâromine, în SCIV,

X , 1959, 1, p. 83—84; a c e e a § i, Sâpâturile de la Bucov, în «M ateria le», V I, 1959, p. 5 7 4 -5 7 5 .

375

Ceramica bizantina sau cea din atelierele de aceeafi traditie a influen^at producjia locala din Tara RomineascS ca fi din Moldova, imbogàtind-o cu noi teme fi procedee de execu^ie, a càror adoptare de càtre mefterii nord-dunà- reni se explicà tocmai prin ràspindirea treptatà fi continua, in secolele X — X III , a pieselor de import 3.

S-a gàsit in jinuturile nord-dunàrene fi o ceramica similarà celei bulgare. La Càscioarele, de exemplu (vest de Oltenija, in apropierea ba.lt.ii Greaca) douà tuburi servind pentru alimentarea cu apà sint de tipul celor folosite, in secolele IX — X , la Pliska, Madara, Preslav fi alte centre 2. De influentà bulgara a fost considerata fi ceramica cenufie-neagrà de la B u co v 3 ; al^i cercetàtori arata insa ca ea continua o tradire mai veche, a epocii tirzii romane ; aceastà concluzie se impune prin ultimele studii 4.

Podoabele au figurat, de asemenea, printre articolele importate, iiind càutate de feudali fi de oràfeni instanti. Afezarea de la Garvàn-Dinogetia a dat fi in acest sector un bogat material. Douà bràjàri de argint, trei ineie de aur — din care unul cu montura in formà de cupolà — , alte douà ineie de argint, formind impreunà cu monede de la Yasile II, Constantin V i l i , Teodora fi Isaac I Comnenul un tezaur, au fost ingropate, probabil la nàvala uzilor, in 1065. Asemenea piese, de tradire orientala, lucrate in centre din Asia Micà fi Peninsula Balcanicà sint cunoscute fi in alte Z&ri, pinà in sudul Germanici5. Din aceeafi afezare dobrogeanà mai provin fi 3 ineie de aur (prima jumàtate a secolului X I), unul avind deasupra verigii o construc^ie amintind un mauzoleu orientai, celàlalte douà, cite o hemisferà: tipul lor, originar din Samarkand, a fost adoptat de atelierele din Ankara, Conia, Silivri, mai tirziu fi de cele din Gabrovo, ràspindindu-se pinà in Germania, Polonia si Rusia

1 B. S l ä t i n e a n u , Ceramica feudali romineascà . . ., p. 46 —60 fi 64 — 70 ; C o r i n a N i c o l c s c u , Ceramica smàlfuità din secolele X —X V in lumina ultimelor descoperiri arheo- logice, in «S tu d ii fi cercetäri de istoria artei », VI, 1959, 2, p. 79, 81, 88 — 95; acelafi artieoi in versiune l’rancezà in « Byzantinoslavica » X X I , 1960, 2, p. 263 — 264 fi 267—268;C. N i c o l e s c u , Inceputurile ceramicei monumentale in Moldova, Bucurefti, 1961, p. 373 — 396 (in « Omagiu lui George Oprescu cu prilejul ìmplinirii a 80 de ani ») ; a c e e a f i , Aspecte ale relatiilor culturale cu Bizanful la Dunarea de Jos in secolele X —X I V , in SMIM, V, 1962, p. 15—20 ; N. C o n s t a n t i n e s c u , Contributie la cunoaslerea ceramicii bizantine de la Cetatea Alba (Belgorod Dniestrovski) , in SCIV, X , 1959, 2, p. 441—449.

2 B. M i t r e a, Douà tuburi dintr-o conductà de apà din epoca feudalà timpurie, desco- perita la Càscioarele, SCIV, X I , 1960, 2, p. 436—439.

3 M. C h i f v a f i - C o m s a , Contributii la cunaasterca culturii stràromine, p. 87 — 89; a c e e a s i , Sàpàturile de la Bucov, in « Materiale », V , 1959, p. 498—499 fi V I, 1959, p. 576; a c e e a f i , D ie bulgarische Herrschaft nördlich der Donau während des I X und X Jahrhundert im Lichte der archeologischen Forschungen, in «D a c ia » , IV, 1960, p. 395—422.

4 I. N e s t o r , Contributions au problème des protoroumains, in «D a c ia » , II, 1958, p. 371—382 ; S o n i a G h e o r g h i e v a , K eonpocy o MamepuaMHOü xyAbmype cjiaeHH u npaöoAiap Ha moicumu ßyiiae, in «S tudia in honorem M. S. Drinov », Sofia, 1960, p. 357 — 367; I. B a r n e a, Ceramica din cariera de creta de la Basarabi, in SCIV, X III , 1962, Nr. 2, p. 360—361; Cf. N. Constantinescu in raportul ßantierul arheologic Tirgsor (responsabilul cercetärii Dorin Popescu), in «M ateriale», V I, 1959, p. 740. Ceramica de facturä bizantina s-a gäsit fi in Transilvania: vezi, de exem plu: B a l c o G e z a , C ontribuii la istoria Transilvaniei de Sud-Est in secolele X —X I I I , in SCIV, X II , 1961, 1, p. 1 1 3 -1 1 8 .

s G h . § t e f a n, I. B a r n e a, B. M i t r e a, M. C h i f v a f i, P. D i a c o n u, E. C o m s a , S t . C o n s t a n t i n e s c u , §antierul arheologic de la Garvàn-Dinogetia, in SCIV, V I, 1955, 3 — 4, p. 730 — 734; fi atelierele rusesti au lucrat asemenea podoabe dupä modele bizantine.

376

kievianâ1. Aceeasi datare si factura bizantina pentru o jumâtate de cruce —relicvar de bronz 2 çi o cruce dublâ, de aur, de purtat la piept (engolpion), eu lanf fi pietre semiprejioase la colfuri, exemplar de o deosebità valoare3. Tot la Dinogetia-Garvân, pentru pâtura conducâtoare a orafului, au fost aduse, în seeolele X — X II, de la Constantinopol sau Salonic, aplice de bronz aurit fi emailat, ineie de argint fi bronz, cercei, cruciulrfe dublé, ultimele regâsin- du-se fi la Dolojman, Capidava, Mâcin fi Piatra Frecà^ei 4.

Podoabele de provenienti bizantino-slavâ nu s-au oprit numai în spajiul dobrogean. Dacâ pentru teritoriul Jarii Romînefti se afteaptâ rezultatul cer- eetârilor în curs, în Moldova este cunoscut tezaurul de la Voinefti-lafi, eu 31 piese, între care brâ^àri similare celor din Bulgaria5; acelafi tip s-a mai gâsit la Ojeleni în Moldova fi la Amnaf, în Transilvania, unde podoabele de faeturâ bizantino-sud-dunâreanâ, alâturi de cele ale atelierelor râsâritene, au apârut fi în alte numeroase locuri 6.

Tesâturile de calitate, produse de atelierele bizantine fi, mai tîrziu, de cele lombarde fi flamande, au fost mult câutate de feudalii din Jârile Romîne. Urmele acestor Jesâturi, data fiind natura lor perisabilâ, sînt totufi pu^ine în sâpâturile arheologice. Dacâ un fragment de stofâ de lînâ, alâturi de un fuior de cînepâ sau in, de douà bobine fi de un ghemulet de fire de mátase, din afe- zarea de la Dinogetia-Garvan ne îndreaptâ spre meftefugul practicat la fata locului, în schimb, douâ mici bucâji de Jesâturi eu fir de aur fi de argint provin, dupa toate probabilitâtile, dintr-un atelier bizantin 7. în contraetele încheiate la 1281 pentru Vicina, alâturi de postavurile lombarde fi franceze, care constituiau grosul încârcâturilor, mai apar fi ^esâturile bizantine: prepon­deren^ însâ pe întreaga piajâ europeanâ apanine, la aceastâ epoeâ, celor dintîi. La 23 iulie 1281, Gugliemo de Nervi primefte în comanditâ de la Gab­riele Botino mátase de Niceea, valorînd 50 hiperperi fi 12 carabi, pentru ao transporta la Vicina, rezervîndu-fi o treime din benefichi 8. Pe mâsurâ ce

1 E. C o m ç a si G h. B i c h i r , O nouâ descoperire de monede f i obiecte de podoabâ din secolele X —X I , în afezarea de la Garvân (Dobrogea), în SCN, III, 1960, p. 231 — 233.

2 I. B a r n e a, N oi contributii la cunoasterea ¡esutului în afezarea de la Garvân (sec. X - X I I ) , în SCIV, X II , 1961, 2, p. 307 si 312.

3 G h. Ç t e f a n , I. B a r n e a , B. M i t r e a, D. P r o t a s e, V. V à t à f i a n u , Sâpâturile de la Garvân-Dinogelia, în SCIV, II, 1951, 1, p. 35.

4 I. B a r n e a , Ftelafiile dintre afezarea de la Garvân f i Bizanf, în SCIV, IV, 1953,3 —4, p. 663 — 665; P. A u r e 1 i a n, Sâpâturile de la Piatra Frecâfei, în « Materiale », V III , 1962, p. 586.

s D a n G h. T e o d o r , Tezaurul feudal timpuriu de obiecte de podoabâ descoperit la Voinefti-lafi, în « Arheologia Moldovei », I, 1960, p. 246—249. Piese de tradi^ie mai veche, similare celor de la L ov eí {secolul X —X III ) , din Bulgaria, gâsite çi într-un tezaur din secoleleX I V —X V I : E u g e n i a N e a m j u, Obiecte de podoabâ din tezaurul medieval de la Cotul M orii, în « Arheologia Moldovei », I, p. 265—290.

1 B a k o G e z a , Contributii la istoria Transilvaniei de Sud-Est în secolele X I —X I I I , în SCIV, X I I , 1961, 1, p. 113 — 118; K . H o r e d t, Cercetârile arheologice din regiunea Ilogliiz-Ugra f i Teiuf, în « M a t e r ia le . . .» , I, p. 787 — 788.

7 I. B a r n e a , Mestefugurile în afezarea feudalâ de la Garvân, în SCIV, V I, 1955, 1 —2, p. 115; a c e 1 a ç i, Ñ oi contributii la cunoafterea (esutului în afezarea de la Garvân (sec. X I —X I I ) , în SCIV, X II , 1961, 2, p. 307—309. Pentru t esutul Ia ata locului: G h. B i c h i r , O contributie la cunoasterea tesutului în asezarea de la Garvân (sec. X —X 1 I ) , în SCIV, IX , 1958, 2, p. 4 2 9 -4 4 3 . '

8 Contributions à l’histoire de la domination byzantine et du commerce génois en Dobrogea, X , Bucarest, 1923, p. 177 (nr. X X ).

377

societatea feudalâ din Tarile Romîne s-a consolidât, cererea de tesaturi line a sporit ; cele bizantine pierd treptat locul ìn favoarea celor italiene si franceze, cu cît ne apropiem de sfîrsitul secolului X III.

Pe calea Marii Negre, din Constantinopol sau din alte porturi, s-au adus la Dunâre fi màrfuri orientale. Màrturiile dateaza tot de la finele veacului X III . Prin contractul ìncheiat la Pera, la 22 iulie 1281, o cantitate de bumbac, evaluatà la 75 hiperperi, este transporta ta la Vicina de Oberto di Grenevasio, ce-fi rezervâ jumàtate din benefìciu. 0 alta încârcâturâ, la fel datata, cu aceeaji destinale, cuprinde bumbac alâturi de postav lombard, ìn valoare totala de 105 hiperperi. Douasprezece suluri de bocharamis sìnt aduse la Vicina de Sanfranco Dereri, prin contractul din 7 august 1281: numele acestei tesaturi fine — dupa unii de in — vine, probabil, de la localitatea Buchera din Turkestan, cunoscutà pentru textilele sale 1. Inul, materie prima pentru tesut, se aducea ìn delta Dunârii fi de la Caffa: un transport de doi saci este amintit la 23 septembrie 12812. Pentru mirodenii avem un contract de comandità prin care Ansaldo, negutâtor de asemenea articole, ìncredinteaza la Pera, la 18 iulie 1281, lui Bar­tolomeo Vasola 16 hiperperi cu destinatia Vicina, un sfert din viitorul cìftig revenind lui Vasola : 3 un « speciarus » din Constantinopol avea deci legaturi de comerj, fi cu portul dunarean amintit. Dar mai dispunem, credem, fi de o alta dovada pentru aducerea marfurilor orientale in farile Romìnefti, in seco- lul X III . In privilegiul dat brafovenilor la 6 august 1413 de voevodul Mircea cel Bâtrîn, vama este calculatâ pentru toate produsele ìn ducati, bani fi fer- tuni, cu excepta vilarului de Louvain, a majei de pefte si a marfurilor orien­tale, socotite in perperi: « . . . de la piper, de la fofran, de la bumbac, de la camelot, de la pieile de miei, de la piei fi de la alte mârfuri ce vin de peste mare, de la 100 de perpere, 3 per pere . . . » 4 Aceleafi prevederi in confirmante t.ratatului din 21 noiembrie 1421, 23 octombrie 1422 fi 8 aprilie 1437 5. Pentru ca produsele orientale sa fie evaluate in hiperperi in primele decenii ale seco­lului X V , ìntr-o vreme cìnd emisiunile acestei monezi ìncetasera aproape cu totul, iar circulatia curenta era socotita, afa cum arata fi privilegiile citate, in ducaci fi in bani, ìnseamnà ca marfurile « de peste mare » au fost cunoscute fi importate cu regularitate din vremea cìnd hiperperul era moneda forte la Dunarea de jos fi in Tara Romìneasca, adica din secolul X III . Fiind màrfuri cu o valoare mare, eie au fost taxate cu aceasta moneda de aur care a ramas, pînâ tîrziu, etalonul lor de impunere vamala.

Cine a efectuat schimburile comirciale ìntre tinuturile romìnefti fi Penin- sula Balcanica ìn acest rastimp? Intr-o prima etapâ, secolele X —X II, bizan- tinii (grecii) se situeazâ pe primul loc: ei vin cu vasele pe mare si pe Dunâre,

1 G h. I. B r à t i a n u, Recherches sur Vicina et Cetatea Alba, Bucarest, 1935, p. 156 (Nr. X II I ), p. 156 —157 (nr. X IV ), p. 167 (nr. X IX ) si nota 1 ; C. C. G i u r e s c u, Tirguri, p. 75, nota 1.

2 Recherches sur Vicina . . ., p. 171 (nr. X X X IV ).3 Ibidem, p. 153 (nr. IX ).4 I. B o g d a n, Documente, p. 4 —5 ; O c t a v i a n I l i e s c u , Despre hiperperii

«a d sagium Vicinae», Bucuresti, 1961.5 I. B o g d a n, op. cit., 12,17,19 si 33. Confirmante din 10 noiembrie 1424 fi 30 ianuarie

1431 au taxele calculate numai in bani si ducaci (ibidem, p. 22—24 si 3 3 —35).

378

sint prezenti in centrele de pe nialul drept al lluviului, aducind sau sco^ìnd màrfurile amintite 1. Marea Neagrà s-a aflat pina catre sfirfitul veacului X II sub controlul fiotei bizantine2. Participau insà fi altii, bulgari si rusi de exemplu, care circulau potrivit tratatelor existente3. Anumite centre mari erau locurile de intilnire ale negutàtorilcfr din Europa fi Orientul Mij- lociu. Anual, la Salonic, intre 20 octombrie fi prima luni dupà 26 octombrie (sf. Dumitru, patronul orafului) se tinea cunoscutul tirg: pe un loc anume rezervat se infirau corturile cu tot felul de màrfuri locale fi stràine ; alàturi de grecii din intregul Bizant, se intilneau aci italieni, spanioli portughezi fi francezi, bulgari fi sirbi, oameni de la granitele imperiului « chiar fi de la D unàre», precum fi «sciti», relateazà un izvor din secolul X II cunoscut sub numele de Tim arion4. Sint astfel mentionati cei venivi din orafele dunàrene aflate in imediata vecinàtate fi in legàturà cu tinuturile rominefti ; sci^ii prezenti la marele tirg erau, ^inind seama de preferinta autorilor bizantini pentru vechile denumiri, negustori din Scitia, adicà din regiunile dobrogene fi nord-dunàrene. Tot la mijlocul secolului X II, càlàtorul Benjamin de Tudela face o interesantà descriere a actività|ii comerciale din capitala Bizan^ului, loc de intilnire pentru negu^àtorii din Palestina, Mesopotamia fi Persia, din Rusia fi Ungaria, din Tara Pecenegilor fi Bulgaria, din Lombardia fi Spania 5. Se gàseau deci aci, alàturi de màrfurile vest-europene fi orientale, fi cele din nordul Dunàrii fi Màrii Negre, din tiniiturile aflate sub dom inala pecenegà fi apoi cuirianà (in vremea lui Benjamin de Tudela). De altfel, pecenegii — potrivit relatàrii lui Constantin Poriirogenetul — vindeau, in mod obifnuit, vecinilor lor, cornute mari fi mici 6.

Dacà, pentru secolele X — X II mijlocitorii schimburilor intre d nuturile rominefti fi Peninsula Balcanicà au fost pe primul loc bizantinii (grecii), uneori fi bulgarii, rufii, pecenegii, cumanii, in schimb, dupà ocuparea Constantinopo- lului (1204), italienii ifi fac intrarea in Marea Neagrà izbutind, in citeva decenii, sà-fi impunà dominatia. Din 1206 dateazà prima ftire despre o corabie condusà de Georgio Barbazo pinà in Crimeea, la Soldaia (Sudak), dupà negot. Con- toarele italiene cuprind treptat tàrmurile — Asia Micà, Caucaz, Crimeea, gurile Dunàrii, Bulgaria7,— folosind stàpinirea politicà a «latinilor» pe maturile Bos- forului fi slàbiciunea imperiului bizantin ; o ìndirjità concuren^à desparte pe venetieni de genovezi, cu faze succesive in favoarea unora sau a celorlalti. Grine, pefte sàrat, blànuri, sciavi luati cu forja dintre popoarele riverane, felurite produse orientale sosite pe marile drumuri transcontinentale, indeosebi dupà intinderea cuceririi mongole din Asia ràsàriteanà pinà in Europa, asi- gurau venetienilor fi genovezilor mari ciftiguri.

1 W . H e y d, op. cit., I, p. 56.2 M i h a i B e r z a , op. cit., p. 409, R o b e r t S. L o p e z , Medieval trade in the

Mediterranean world, Columbia, 1955, p. 127.3 Vezi mai sus, p. 360—361.4 D. A. Z a k y t h i n o s , Crise monétaire et crise économique à Byzance du X l - e au

X lV -e siècles, Athènes, 1948, p. 461 ; Cf. J. L i n d s a y , Byzantium into Europe, London, 1952, p. 1 5 3 -1 5 4 .

5 Citât dupà W . H e y d, op. cit., I, p. 221—222.6 D e administrando imperio, II, p. 69. Citât dupà N. I o r g a, Histoire de la vie byzan­

tine, II, p. 188.7 M. B e r z a , op. cit., p. 411, 415—418.

379

La Dunârea de Jos, italienii s-au instalat mai ales la Vicina care, spre sfîrfitul secolului X III , decine primul loc în exportul fi importili jinu- turilor rom ìnefti; ìi gasim mai tìrziu la Chilia (Lycostomo), Cetatea Alba (Moncastro), fiind semnala^i fi la Mangalia, Constanta, Cernavoda1. Ei urmàreau obtinerea unor profituri cìt mai ridicate ; impunìndu-fi premurile de vìnzare fi de achizi|ie au exercitat în veacul X III , un adevàrat «m onopol al coiner|ului de intermediere », ' vehiculînd nu mârfurile proprii ci pe ale altora — ^esàturi fi articole diferite ale atelierelor apusene fi bizantine, sciavi, produse agricole fi animale, mirodenii — fi càutìnd, prin aceastâ activitate, sà-fi asigure venituri cìt mai importante pe seama atìt a producàtordor cìt fi a consum atorilor2.

★

Schimbul de màrfuri cu Peninsula Balcanica a fost conditionat, afa cum am aràtat la ìnceput, de crefterea producjiei interne de pe teritoriul patiiei noastre în secolele X — X I I I ; trebuie precizat ìnsà fi aspectul complimentar, in ce mâsurâ acest negoj a influençât dezvoltarea societàri romînefti in acelafi interval de timp fi în ce sens anume? « . . . Cornerai exercità pretutindeni, precizeazà Karl Marx fâcînd istoricul capitalului comercial, o acquine mai mult sau mai pu^in dizolvantà asupra organizàrilor productiei pe care le gàsefte fi care, sub diferitele lor forme, sìnt orientate cu deosebire in spre valoarea de ìntre- buin^are. în ce mâsurâ însâ determinâ el dizolvarea vechiului mod de productie, aceasta depinde ín primul rìnd de soliditatea acestuia fi de structura lui internâ. lar încotro merge procesul acesta de dizolvare, adicà ce mod de producfie nou ia locul celui vechi, nu depinde de comert, ci de caracterul însuçi al vechiu­lui mod de productie. în lumea antica, ac^iunea comerjului fi dezvoltarea capi­talului comercial duceau ìntotdeauna la economia sclavagistâ ; fi cîteodatâ, în legâturâ cu punctul de plecare, numai la prefacerea unui sistem sclavagist patriar- hal orientât spre produefia directa de mijloace de subzistentâ, intr-unul orientât spre produefia de plus valoare»3. Aceastâ analizâ asupra acuitimi negotului în consolidarea societàri sclavagiste ne îngâduie sâ întelegem si procesul petrecut în rfârile Romîne în perioada feudalismului timpuriu, în secolele X — X III . Negu|âtorii strâini, mai întîi bizantinii, mai pe urmâ genovezii au gâsit în Muntenia fi Moldova ca fi în Dobrogea, o societate în care relatiile feudale se consolidau treptat; în veacul X II I exista în aceste ^inuturi 0 clasâ feudalâ numeroasâ, adunînd de la supufi dijme fi dâri, dispunînd de bani; aceastâ clasâ stâpînitoare — vezi mârturiile din 1281, privind nego^ul la gurile Dunârii — cumpârâ postav lombard fi francez, Jesâturi de in fi mátase fi miro­denii, dînd în schimb grîne, pefte, cearâ, adunate de la sâtenii aflati în depen- denÇa ei. Afacerile genoveze la Vicina, afa cum rezultâ eie din actele notai ului Di Predono, reprezintâ nu mârfuri aduse în tranzit ci tranzacyi încheiate direct în mijlocul popula^iei nord-dunârene. 4 « Furnizorii » mârfurilor nu au putut

1 B a r b u T. C ì m p i n a , op. cit., I, p. 199.2 K a r l M a r x , Capitalul, voi. I l i , 1, Bucurefti, 1956, p. 322.3 K a r l M a r x , op. cit., p. 325 (sublinierea mea, D.C.G.).4 Concluzia reiese din :— beneficiile menzionate in scris in contraetele de comanditi» ìncheate de Gabrieli» di

Predono cu destinala Vicina (vezi mai sus) ; asemenea ciftiguri rezultau din vinzàrile

380

fi decît acei « majores terrae » ai diplomei din 1247, singuri ìn màsurà a aduna cantitàjile mai mari de grìne, vite, cearà sau alte produse càutate de italieni. Asemenea continue schimburi nu au râmas farà urmàri fi asupra evolu^iei din interiorul teritoriilor rornìnefti.

Sensul acestei ac^iuni a fost determinai, fireste, de dezvoltarea interna, social- economica a Tàrilor Romìne, ìn care feudalismul se gasea ìn plinà ascensiune fi era, ìncà din primele decenii ale secolului X III , cristalizat in elementele sale fundamentale. Comertul cu Peninsula Balcanica 1 nu numai cn nu a putut frìna evolutia interna, normala, a provinciilor romìne, ci dim patri va, accentuìnd cererea de màrfuri pentru schimb2, a contribuii la întârirea structurii feudale a socie- tati nord-dunarene care, odatâ cu secolul X I V , pâçeçte într-o noua fazâ, supe- rioarâ. Gâsind in nordul Dunârii orînduirea feudalâ ìntr-o etapà ascendenta, de maturizare, comertul cu Peninsula Balcanica a ac^ionat in aceeafi directe, consolidìnd situala clasei dominante. La capàtul acestei evolu ii, càtre mijlo- cul secolului X V , negpstorii din Jàrile Romìne desfàsoarà un schimb activ si continuu de màrfuri cu alte Jàri, ajungìnd uneori pìnà in estui Medi- teranei; este urmarea fireascà a crefterii fortelor economice fi social-politice

fi cumpàràrile de màrfuri ale negustorilor genovezi care — faptul rezultà .implicit — nu-si puteau incheia tranzacfiile decìt cu diferitii reprezentan{i ai societàri de la Dunà- rea de jos ;

— dintr-o màrturie veneziana mai tìrzie, din 1359, care arata limpede cà in prima jum atate a secolului X I V Italieni cumpàrau griul la Chilia: N. Iorga, Studii istoriee asupra Chiliei si Cetàfii Albe, p, 49 — 50 (sublinierea mea D.CG. ; asupra acestei màrturii vom reveni cu alt prilej).

1 Inclusiv cel fàcut prin intermediul genovezilor.2 Dacà nu putem urmàri in cifre ev o lu ta schimburilor cu Peninsula Balcanicà, de-a

lungul aecolelor X —X II I , o apreciere globalà, la finele perioadei considerate, este totusi posibilà.

Registrul notarului genovez Gabriele di Predono din Pera, inregistreazà intre 27 iunie fi 7 octom brie 1281 contraete de com andità cu diferite destinaci, insumind urmàtoarele valori (cifre rotunde) :

Rom ania (Imperiul B iz a n tin )................................... 4.851 hiperperi ............. 28,4%Tóate porturile Crimeii, cu exceptia Caffei . . . . 3.453 hiperperi ............. 20,3%Vicina ................................................................................ 3.421 hiperperi . . . . . . 20,0%Genova ............................................................................ 3.204 hiperperi .............18,7%Caffa ................................................................................ 1.476 hiperperi ............. 8 ,6 %Adrianopole .................................................................. 689 hiperperi ............. 4 ,0%

Total ................................ .................................................. 17.094 hiperperi .............100,0%

(Cifre luate din « Revue historique du sud-est européen », X X I , 1944, p. 48 ; cf. Recherches sur Vicina et Cetatea Albâ, p. 47—48).

Deci, potrivit contractelor inregistrate de Gabriele di Predono, Vicina se situeazà pe primul loc fata de toate porturile Màrii Negre fi pe locul secund fa^á de volumul global al tranzactiilor ìncheiate de acest notar genovez. Pozifia fruntasà a Vicinei ìn comertul inter­national purtat pe M area Neagrâ ilustreazà totodatâ j i capacitatea provinciilor romineçti, in ultimile decenii ale secolului X / / / , in domeniul schimburilor comerciale: cei 3421 de hiperperi reprezintà nu màrfuri de tranzit, ci tranzac^ii directe ale genovezilor cu populaba localà. Cu alte cuvinte, atìt importurile cìt fi exporturile priveau direct tinuturiie de la Dunàrea de Jos, cu hinterland mai ìntins; Vicina anilor 1280—1300 a fost centrul de adunare al màrfurilor enumerate. Dar stadiul astfel atins reprezintà numai o etapa ; a doua ìncepe odatà cu constituirea statului feudal al fà r ii Rom ìnefti.

381

interne ale [àrilor Romine, unde negutàtorii locali se impun treptat fi in cornertul extern. lar la ob^inerea acestui rezultat contribuiserà toti mijlocitorii schimburilor de màrfuri dintre teritoriile viitoarelor state feudale rominesti si celelalte tari, in perioada feudalismu'.ui timpuriu.

3KOHOMMMECKME] OTHOUIEHMÍI BAJ1AXMM CO CTPAHAMM EAJlKAHCKOrO nOJlYOCTPOBA B nEPHOA PAHHErO <I>EOAAJlM3MA (X -XIII BB.)

( P e n o M e )

rlpouecc B03HHKH0BeHHH H ynpOHeHH» (JieoaaJlbHblX OTHOUjeHHM Ha TeppMTOpHH pyMblH- CKHX KHHWeCTB, HaMMHilH C IX —X BB., HBJlHeTCH HaCTbK) 06mer0 npouecca pa3BHTH8 CTpaH Bajl- KaHCKoro nojiyocTpoBa m boctohhoü EBponbi. X I—XII bb. hbjijhotcji, b cootbctctbhh c HOBeü- IUMMH HCCJieAOBa H HH M11, nepHOflOM KpHC Ta JI.HHiaUHM (J)eO,uajlbHbl£ yMpe'/K/ieHMH B BMiaHTMH, EojirapwM h KhcbckoB PycH. B s t m x CTpaHax h, b nepByio o^epe/ib b BH3aHTHìlcKo8 HMnepHM, ropoflCKMe ueHTpw i i o c t o h h h o oóecneHHBajiH npoH3BOflCTBO, npeaHa3Ha<ieHHoe jinx pbiHKa, h HrpaJiH BajKHyro pojib b o6Mene TOBapoB. IlpMMepoM MoryT cjiyaorn. H3BecTHbie ToproBtie cHomeHHs Bn3aHTHH c Bojirapwetí (eme c Hanajia Vili BeKa), c Pycbio (X b.), c MopaBHCìi, nojibmeii HJiH BeiirpHeñ BpeMeH Apnaaa. B 'iry iunpoKyio ceTb BCKope 6wjih BOBJieneHbi h pyMbiHCKHe KHMiKecTBa. B ceBepo-ayHaiiCKHx seM/rsx m t o k h o 6b ijio HaflTH n p o iiyK Tb i, nojib30BaBiijneca 6 o jib - uiMM cnpocoM Ha BH3anTHÜCKOM pbiHKe: 3epHO, Men, bock, pbt6a, cojib; h, Hao6opoT, MecTHbifi KJiacc (jieoaajioB MCKaji 6 onec .aoporne TOBapbi ropoacKMX MacTepcxHx, 0C06eHH0 MaCTepcKHX KoHcraiiTHHonojia hjth flpyrwx ueHTpoB Mauotí A3hh h Fpchhh.

BajiaxHü ripoHiBoziMjia o 6MeH TOBapoB, c omioR CTopoHbi, c ropojiaMH, pacnojioaceHHbiMH no npaBOMy 6epery JXyHtm: Bhahh, JIom, PaxoBa, Hmconojie, Cbhiutob, Pycce, .Hpbicrop, KOTopbi noJiyMSJiH iipoayKTbi m3 cocc/ihmx 3oh BsaMen TOBapoB H3 co6cTBeHHbix MacrepcKHX. I lo Bceít BeposTHOCTH, B 3t o t o6mch 6 bijin BTjiHyTbi H TeppHTopHH, pacnoJiojKeHHbie no JieBOMy 6epery /lyHasi. C apyroìi CTopoHbi, pyMbmcKHe 3eMjin bc.ih ToproBJiio 6ojibiue B e e r ò nepe3 ueHTpbi, pacnoJiovKeHHbie b yerbe Hynasi: H3BecTHbiií eme c X b. IlepencjiaBeu, rapB3H (Ahhoa^cumh), HoBHoxiyHyM, BHHHHa, KOTopbie o 6ecneMHBaJiM no MepticMy Mopio cb »3h c xpynHbiMH MacTep- CKHMH KoHCTaHTHHOriO/lH HJ1M flpyrHX BH33HTHMCKHX F O p O flO B . K0HTp0Jlb MOpCKHX n y T e f l B H 33H - thhckhm, a 3aTeM reHys3CKHM (¡motom o6ecneHHBaji nepeB03 TOBapoB.

0 6 3 to m 3KOHOMHMeCKOM o6MeHe CBHfleTeJibCTByioT naiiflCHKbie MOHeTbi, apxeojiorHHecKHñ MaTepnaji, yBeJiHMHBiiiHHCM 3a nocjiezuiMe ro/ibi, rioKa3ann>i jioKyMeHioB. Kax noKa3biBaioT 0n y 6nMK0BaHHbie (ao 5 M a « 1963 rosa) M aTepu ajib i, BMiaHTHiicKMe m o h c tw X —XIII b b ., b o c h o b - h om 6p0H30Bbie, óbiiiH HañfleHbi b i3o6pyfl/Ke (b 18 nyHKTax), Baojib n e B o ro 6epera / ly n a a (b 9 uempax, oco6eHH0 Ha nepexpecTKax nyTefi), b BajiaxHH BiuioTb ao ropHoro MacXHBa (b 14 MecTax), a Tak>kc b aByx apyrnx pyMbiHCKHx npoBHmmsix — b MojijiaBMH m TpaHCHJibBaHHH. H o a n a jio rn ‘inbie .aampoBamibie mohctw (b 6 ojibiuHHCTBe cjiynaeB 6p0H 30Bbie) 6bu™ b o6pa- meHRH b BojirapHH, ra e o h h 6 m jih HaRncHbi bo M uorH X M ecTax h HHoraa b 3HaMHTeJibHOM k o jih - HecTBe. CymecTBOBaHHe c X a o cepeanHbi XIII bckb eumicTBenHOfi aeHeíKHoft CHCTeMbi — BH33H- THÜCKoñ h o6meft 30Hbi aene*noro o6paiueHHH, oxBaibiBaiouiew Te p p H To p H H Ha ceBepe h Ha (ore no A y H a io , HecoMHeHHO, no 3B o aaK )T BbincuMTb nepeiiBH *eHne TOBapoB M e * a y s th m h o6 aacTSM H . C ya» n o OTKpbiTbiM MOHeTaM, skohom hm cckhh oÓM en HaMaJi pacm k XIII Bexy. H3 BanaxHH, K3K h H3 M oJiaa B H H , nepenpaBJiHJiHCb Ha tor: 3epH0, pbi6a, bo ck, c o jib , BepoaTH O , h K0>Ka, c o jio - HHHa h aepeBo: B3aMeH 3 T o ro BBO im iHCb m sin H b ie M3iie/ina H3 KepaMHKH, yK p a m e H H » (6pacjieibi, KOJlbUa, CepbrH, SUrOJinHOHbl, KpeCTHKH), TK3HH, BOCTOMHble T O B a p b l (x jlO nO K , npHHOCTH).

nocpeaHHKaMH o6MeHa TOBapoB Ha nepBOM 3Tane (X —XII bb.) 6biJiH BH3aHTHííubi (rpeKH), no3* e — 6ojirapcKne, pyccKHe Kynubi, neneHerH, KyMaHuw, a b XIII Bexe ocoSem io HTajibsmubi, noce.nnBmnecs b Bhmhhc, a 3aTeM h b Khjthh, HeTam Ajióa, MOJKeT 6biTb aa*e h b MaurajiHH, KoHCTaHue n MepuaBoae. 06MeH TOBapoB 6bin CKOHueHTpHpoBaH He TOJibKO b pyxax HHOCTpaH- Hbix KynuoB, ho h HeKOTopbix npeacTaBHTejieíi M acca ¿eoflajioB BajiaxHH h MonaaBHH. Kax 3eM.aeBjiaflenbUbi h o6jTaaaxejiH o6 pokob h aapoB BOjibHbix nocencHueB, ohh pacnoJiaraaH npo- AyKTaMH, HMeBmHMH cnpoc b « SKcnopTe » h nenbraMH. 3KOHOMHHecKaji Momb PyMbiHCKHx leMe/ib OTpawaeTca b KOHTpaKTax, 3aKJiioMeHHbix b nepe reny33CKHM HOTapnycoM Ta6pH3Jib ah npeflOHO b 1281 roay: b nepnon c 27 hioha no 7 okth6 ph o6be.M TpaH3HTHbix nepeB030K paBHHJic« 17094 rnnepnepaM. BHHHHa, pacriojio*ennaii, Bepoaino, Ha MecTe TenepemHeii McaKMH, co6paJia cyMMy

382

b 3421 rw n e p n e p , BbiMnH H a nepBoe M ecTO c p e a « M epH OM opcKHx n opT O B . B o j ib u io ü o ô t e M caeaoK n oK a îb iB a eT KaK p a 3 b o 3 m o * h o c t h PyMbiHCKHx 3 eM ea b b o t h o u ic h h m BbiB O ia h b b o i u pa3anH H bix nponyKTOB.

H T a K , OTHomeHHa c BH3aHTHefl h apyrHMH cTpaHaMH BajiKancKoro nonyocTpoBa, HMeBiinie MecTO b X —XIII b b . , BbiflBMHyBiHHe Ha nepeflHHÜ ruiaH cnpoc TO BapoB aan oôrvteHa, cbirpaaH noJio>KnTeJU.HyK) po.ib b 3k o h o m h 4c c k o m pa3BHTHH ccBepo-aynaMCKHX 3eMejib, c n o c o ô c T B y a yKpenaenmo pyMbiHCKoro (JjeoflajrbHoro oôwecTBa, HaxoAHwerocsi b Ty 3noxy b cta^HH noAi>eMa.

L E S R E L A T IO N S ÉCO N O M IQ U ES DE LA V A L A C H IE A VEC LES P A Y S B A L K A N IQ U E S DANS LE H AU T M OYEN A G E

(LE X e - X I I I e SIÈCLES)

( Résumé )

L ’ apparition et le raffermissement — dès le I X e — Xe siècle — des relations féodales sur le territoire des pays roumains s’ inscrit dans l’ évolution générale de la Peninsule Balkanique et de l’ Europe orientale. C’ est au X I e — X I I I e siècle que — selon les plus récentes études et synthèses — les institutions féodales de Byzance, de Bulgarie et de la Russie de Kiev, pren-^ nent des formes définies. Dans ces pays — mais en premier lieu et surtout dans l’ Empire Byzantin — les centres urbains ont nourri incessemment le marché de leur production et ont joué un rôle essentiel dans l’ échange des marchandises. La preuve en sont les relations com ­merciales de Byzance avec la Bulgarie (dès le V I I Ie siècle), avec la Russie (le X e siècle), avec la Moravie, la Pologne ou la Hongrie arpadienne. Dans ce vaste réseau, bientôt les pays roumains furent à leur tour incluses. Les contrées nord-danubiennes étaient bien pourvues en produits très recherchés sur le marché byzantin: céréales, miel, cire, poisson, sel; par contre, la classe féodale locale voulait acheter les marchandises raffinées produites par les ateliers artisanaux, surtout ceux de Constantinople ou des villes de l’ Asie Mineure et de la Grèce.

En ce qui concerne la Valachie, les échanges ont été éfectuées d’ un côté avec les villes de la rive gauche du Danube, Vidin, Lom, Rahova, Nicopol, Chichtov, Russé, Dristor qui s’ approvisionnaient des zones a voisinantes, en offrant en échange à celles-ci les produits de leurs propres ateliers ; il est très probable que dans ces échanges aient été intéressés aussi certains territoires de la rive gauche du Danube. D ’ autre part, les pays roumains faisait commerce surtout par les centres situés vers les bouches du Danube: Péréiaslavetz (bien connue dès le X e siècle), Garvân (Dinogétia), Noviodunum , Vicina, qui assuraient — par la Mer Noire — la liaison avec les grands ateliers de Constantinople et des autres villes byzantines. Le contrôle des voies maritimes exercé d ’ abord par la flotte byzantine, ensuite par celle génoise, favorisa le négoce.

La preuve matérielle de ces échanges économiques réside dans les dépôts monétaires et les matériaux archéologiques découverts — toujours plus souvent — ces dernières années, dans certains témoignages documentaires aussi. Selon les informations publiées ces derniers temps (jusques au mois de mai 1963) on a trouvé des monnaies byzantines datant du X e- X I I I siècle — surtout en bronze —, en D obroudja (18 endroits), sur la rive gauche du Danube, surtout près des gués (9 endroits), à l’ intérieur de la Valachie jusques à la zone montagneuse (14 endroits), de même dans les deux autres provinces historiques roumaines— la Moldavie et la Transilvanie. Les mêmes monnaies — datées de la même époque (la plupart en bronze) —, ont circulé aussi en Bulgarie où l’ on en a découvert de nom breux trésors, parfois d ’ une richesse impressionante. L ’ existence, du X e au milieu du X I I I e siècle, d’ un système monétaire unique — le système byzantin — et d ’une zone de circu­lation qui com prenait les contrées du nord et du sud du Danube, a facilité sans doute l’ échange de marchandises entre ces régions. Les dépôts monétaires découverts indiquent un développem ent continuel des échanges commerciales du X I e au X I I I e siècle. De la Valachie— et de la Moldavie — partaient vers le sud: céréales, poisson, cire, sel, probablem ent cuir, viande salée et bois, et l’ on en apportait, céramique fine, b ijoux (bracelets, anneaux, boucles d ’ oreilles, engolpions, croisettes), tissus, coton, aromates.

Les commerçants en furent d ’ abord (X e — X I I e siècle) les Byzantins (les Grecs), parfois les négociants bulgares, russes, pétchénègues, cumans et, à partir du X I I I e siècle, surtout les Italiens installés à Vicina, plus tard à Chilia, à Cetatea Alba, peut-être aussi à Mangalia, Constanta et Cernavoda. Ceux qui ont tiré profit de ces échanges de marchandises ont été

383

— à côté des négociants étrangers — les représentants de la classe féodale valaque et moldave ; propriétaires d ’ im portants domaines, bénéficiaires des redevences et des im pôts prélevés sur les paysans, ces féodaux-ci étaient ceux qui disposaient de l’ argent et des produits d ’ « exportation » qui intéressaient le marché byzantin. La capacité économique des contrée roumaines se reflète dans les contracts conclus par le notaire génois, Gabriele di Predono en 1281: entre 27 juin et 7 octobre, dans un volume global de transactions de 17.094 liiperpers, Vicina — probablement factuelle Isaccea — se situe sur la première place parmi les ports de la Mer Noire, avec 3.421 hiperpers. Cet important volume de transactions indique justement les possibilités commerciales appréciables des futures pays roumains.

En conclusion: les relations commerciales avec Byzance et les autres pays balkaniques au X e —X I I I e siècle, ont eu — par l’ augmentation de la demande de marchandises d ’ échange qu ’ elles ont déterminée — une influence favorable sur le développem ent de l’ économie des contrées nord-danubiennes et sur l’ affermissement de la société féodale roumaine en plein essor ascendent, à cette époque là.

&